Monthly Archives : September 2022

OnteachingJournalism1Wunderman Thompson Data: Cum s-a schimbat perceptia fata de locul de munca in 30 de ani. Tendinta “quiet quitting” – renuntarea la ideea de a face mai mult decat trebuie

Wunderman Thompson Data: Cum s-a schimbat perceptia fata de locul de munca in 30 de ani. Tendinta “quiet quitting” – renuntarea la ideea de a face mai mult decat trebuie

Citesc foarte mult despre cum se schimba mentalitatea angajatilor de la generatie la generatie.

Eu sunt dintre cei din generatia veche care, pentru ca m-am intretinut de cand ma stiu, cand mi-e greu caut imediat sa vad confortul din ce am in cont, respectiv ma duc in munca.

Sigur ca nu ma mai “tin oasele” sa muncesc saptamani in sir cate 12-14 ore si, mai ales, am invatat ca nu e bine pt mine si imi iau pauze mult mai multe. Dar tot am, cand e avalansa de lucruri de facut ca sa indeplinesc tot ce tine de mine si ar influenta lefurile si proiectele celorlalt, tot am zile cu 14 ore de munca. Am aceasta constiinta a lucrurilor pe care m-am obligat sa le fac, a listei to do care trebuie rezolvata pana la sf zile, chiar daca se prelungeste “ziua”.

Am invatat peste ani sa nu mai pun presiune pe colegi, oricum isi pun ei singuri presiune pe ei pentru ca sunt foarte constiinciosi si responsabili (norocul meu). Stiu insa de la prieteni care au angajatori mai tineri care se intalnesc cu o dorinta mult mai mare a tinerilor de a munci putin, de a face lucrurile mult automatizat ca sa salvam timp (sa folosim google translate… e arma suprema, fara sa ne intereseze ca limba romana e aproximativa acolo… uneori nici acordurile nu ies bine cu intrumentele de traducere automata).  Asta e o chestiune din industria mea, dar in zona automatizarii si cautarii scurtaturilor sunt exemple in toate industriile si la toate locurile de munca. Exista “copy paste” in multe variante, nu doar cand e vorba de scris.

Am invatat ca nu ma pot lupta cu asa ceva pentru ca ei au crescut in alt mediu cu alte unelte…

 *

In plus, pe mine viata m-a invatat sa iau lucrurile pas cu pas, sa nu ma consum pentru ce nu depinde de mine si sa incerc sa gasesc intelegere pentru ce e adanc inradacinat in mintea celor din jurul meu. Nu pot eu decide in locul lor ce e bine pentru ei.

Am facut aceasta introducere pentru ca am citit un studiu Wunderman Thompson Data despre raportarea celor din Generatia Z ( nascuti intre 95-2005) la un loc de munca.

Iata cateva extrase din studiu, cred ca v-ar putea ajuta sa intelegeti putin mai bine nevoile acestei generatii.

  • 70% dintre membrii generatiei Z intervievati sunt de acord ca pandemia le-a schimbat prioritatile, iar 74% spun ca pandemia le-a oferit mai mult timp pentru a se concentra pe ceea ce este cu adevarat important pentru ei.
  • Femeile, in special, resping cultura populara a harniciei, potrivit unui reportaj realizat in luna august de Elle UK. In schimb, ele aleg sa ia pauze de angajare sau sa isi reduca saptamana de lucru. Cum afecteaza aceasta reorientare si aceasta schimbare a prioritatilor locul de munca?

“Marea demisie” care a urmat lockdownului din pandemie a facut loc pentru multi fosti oameni de succes si aspiranti la o cariera sa se reconecteze cu familia, prietenii si sa reinvie alte aspecte ale vietii lor. Incepand cu 2021, multi oameni au luat inapoi vietile si carierele lor ocupate, optand in schimb pentru concedii concentrate. O femeie intervievata de The New York Times s-a bucurat de un an petrecut acasa cu cei doi fii ai sai, punandu-si in asteptare pozitia de director executiv al unei organizatii non-profit. “Este nepretuit pentru ei sa aiba toata atentia mea”, a declarat Ana del Rocío pentru Times. “Sunt prezenta si ei simt asta”.

Unii angajati coplesiti imbratiseaza o tendinta numita “quiet quitting”, definita de utilizatorul TikTok Zaiad Khan in The New York Times ca fiind “renuntarea la ideea de a face mai mult decat trebuie” la locul de munca. In esenta, mai degraba decat sa se concentreze pe atingerea unor noi obiective sau pe depasirea performantelor pentru compania lor, multi oameni opteaza pentru limite solide la locul de munca si isi gasesc linistea si fericirea facand pur si simplu doar ceea ce le cere munca lor.

*

A face bani, se pare, nu este prioritatea principala pentru multi membri ai generatiei Z aflati la inceput de cariera. Etica, echilibrul intre viata profesionala si cea privata si scopul sunt caracteristici comune pe care generatia le cauta atunci cand isi cauta un loc de munca. Potrivit Wunderman Thompson Data, 82% dintre cei din generatia Z intervievati spun ca este important ca locul lor de munca sa contribuie la binele general, iar 70% ar prefera sa faca ceva semnificativ decat sa castige multi bani.

Publicat in luna aprilie a acestui an, sondajul LinkedIn’s Workforce Confidence a indicat ca 40% dintre cei din generatia Z sunt dispusi sa accepte o reducere de 2% sau 5% a salariului pentru un post care ofera “o sansa mai mare de a creste in acest rol”. La nivelul tuturor generatiilor, raspunsul mediu de acord a fost de 26%, iar 32% dintre mileniali au fost de acord si ei. 38% dintre cei din generatia Z ar accepta aceeasi reducere de salariu pentru “o munca mai placuta”, iar 36% ar accepta reducerea pentru un echilibru mai bun intre viata profesionala si cea privata, comparativ cu 33% in ambele categorii la nivelul tuturor generatiilor.

Forta de munca – in special generatia Z si femeile – acorda prioritate unei mai mari ambitii de viata, echilibrului intre viata profesionala si viata privata si potentialului de cariera in detrimentul unui salariu mare si al unor titluri ambitioase atunci cand se gandeste sa accepte un nou post.

*

1508
federer nadalFederer si Nadal, uriasi care nu se tem sa planga in public. Lectia smereniei cand esti un Zeu, plus un capitol din biografia lui Federer

Federer si Nadal, uriasi care nu se tem sa planga in public. Lectia smereniei cand esti un Zeu, plus un capitol din biografia lui Federer

M-am uitat la meciul de dublu din Laver Cup, cu Federer si Nadal de aceeasi parte a fileului, meciul de retragere al lui Roger Federer si la mai bine de 24 de ore distanta inca ma mai urmaresc emotiile lor, iar lectiile pe care le-am invatat din aceste emotii sper sa le port cu mine mult timp ca sa ma ajute cand mi-e greu.

De asta le scriu aici, ca sa-mi ramana si sa ma pot intoarce la ele, dar si pentru ca poate ii inspira si ajuta si pe altii.

Doi barbati care plang si se tin de mana.

Intr-o societate ca a noastra – si ca multe altele – ar fi loc de ironii din cauza multor prejudecati: barbatii sa planga? uhhh ; barbatii sa se tina de mana cand au nevoie de support emotional? Uhhh.

Gresit in orice situatie, oricare ar fi barbatii in cauza.

Roger Federer si Rafael Nadal plang si se tin de mana. In timp ce asculta uralele publicului, de respect pentru o cariera uriasa a unuia dintre cei mai mari sportiv din lume: Federer.

Nadal a venit pentru o zi la Londra, doar o zi, fix pentru a juca cu prietenul lui ultimul meci din cariera, pentru ca, in Spania, sotia e aproape de a naste si nu se simte foarte bine, iar el – ca un sot iubitor – a stat in ultimele saptamani langa ea tot timpul.

Sunt foarte multe nuante in intamplarea aceasta cu retragerea lui Federer din tenis.

  • Nu a fost un meci omagial, ci in cadrul unei competitii, iar el si Nadal – in ciuda accidentarilor – s-au luat foarte in serios, au luptat pentru fiecare punct… cu unele dintre lovituri absolut exceptionale. Federer a vrut sa se retraga luptand pentru inca o victorie, iar asta spune atat de multe despre caracterul  lui, felul lui de a vedea viata si acest sport caruia i s-a dedicat.

  • Oamenii astia, oricat ar fi de mari, de Zei in domeniul lor, sunt facuti din sange, carne si oase, ca oricare dintre noi. Au ajuns (Dumne)Zei si sunt inspiratie pentru o lume intreaga pentru ca munca lor a fost cu sange, cu rani in carne vie si cu oase rupte, cu sacrificii imense. E emotionant sa-I vezi plangand, si sa intuiesti sensibilitatea lor, pentru ca pe teren sunt zid de otel, au o energie si o forta incredibila si, rareori, vezi vreun sentiment de deranj sau enervare.

  • Cand ii vezi plangand pe amandoi – rivali colosali in teren, unde au luptat fiecare contra celuilalt pana la ultimul strop de energie de-a lungul anilor, fara ca asta sa le strice prietenia -, cand ii vezi tinandu-se de mana la momentul emotional al unuia dintre ei iti dai seama cat fairplay a fost in fiecare dintre acele lupte din teren, ce effort mental si ce educatie sa te lupti contra prietenului in spiritul sportiv si sa ramai prieten si dupa infrangere. Pentru ca in sportul asta – tenisul – intotdeauna pe teren, intr-un meci, unul castiga si altul pierde.  

Le-am citit biografiile (sunt traduse si in romaneste va las link mai jos, cred ca e o lectura minunata pentru oricine – de la adult la copii) si ce m-a fascinat in educatia lor, dincolo de vointa, disciplina, rigoare, puterea de a te lupta cu durerea si forta de a reveni dupa accidentari, e smerenia lor.

E educata, e constienta, e un exercitiu continuu.

Sa nu crezi ca esti mai tare, mai important decat altii, oricat de multe victorii ai avea.

E ceva ce au exersat din copilarie, uneori hardway (pe Nadal – la 14 ani- il obliga unchiul lui sa mearga la cel care l-a invins si sa-i spuna cuvinte frumoase, chiar daca lui ii venea sa planga), dar un exercitiu pe care-l fac continuu.

Nu se poate sa nu stie si ei ca sunt Dumnezei in sportul lor, aud mereu uralele oamenilor, au castigat zeci de milioane de dolari, dar si-au pastrat acest exercitiu al smereniei constante – sa-ti spui ca nu esti mai presus de nimeni, ca sa lupti de la egal in orice moment cu oricine.

E unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le putem invata de la ei.

Biografia Federer – Maestrul. Îndelungata carieră și superbul joc al lui Roger Federer. De Christopher Clarey. Cu un fragment de degustat (un capitol intreg) aici. Cartea poate fi cumparata de aici

Biografia Nadal – Rafa, Povestea mea – impreuna cu John Carlin. Poate fi cumparata de aici

1972

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!