Am observant ca in vremuri grele emotional oamenii se indreapta catre ceva care sa le bucure inima, isi cauta confort in arta…si in calitate.
Pentru mine urban.ro e un barometru bun al starii oamenilor. Nu suntem o publicatie mare dar, de exemplu, in pandemie zeci de mii de oameni citeau stiri despre muzee, cautau sa asculte recomandari de la artisti.
Sigur ca atunci am gandit continutul ca o poarta cattre calatorii din fata calculatorului, pentru ca asta era o nevoie care trebuia acoperita si care aducea confort oamenilor.
De la alegerile din decembrie simt acelasi lucru; oamenii cauta un punct de sprijin si de echilibru in informatii, iar la momente puternic emotionale – cum a fost decesul Papei Francisc – se remarca din nou nevoia de a te insoti informational de ceva curat.
(evident vad asta In trafic si in ce anume informatii se citesc peste medie pe urban.ro)
Stiu ca sunt prea putine branduri care investesc in asta , desi investitia e in viitor – in sanatatea mintala si bunastarea emotionala a cumparatorilor lor – , iar autoritatile au alte probleme egoiste pe care le urmaresc (bani, pozitii sociale pentru neamuri etc), si cred ca suntem pe barba noastra si trebuie sa avem fiecare grija de noi.
(Desi am vazut recent puterea bunatatii spiritului unui om si ce inseamna un lider curat si puternic in cum a reactionat lumea la decesul papei)
Exista numeroase studii si cercetari care arata ca arta — in toate formele ei: literatura, muzica, film, dans, pictura etc. — poate crea confort psihologic, reduce stresul si chiar sprijini sanatatea mintala si fizica. Iata cateva exemple si perspective din cercetare:
Muzica: Studii din neurostiinte au aratat ca ascultarea muzicii poate reduce cortizolul (hormonul stresului) si poate stimula eliberarea de dopamina, care ofera o stare de bine. De exemplu, un studiu publicat in Journal of Music Therapy a aratat ca muzica relaxanta poate reduce semnificativ anxietatea inainte de interventii medicale.
Lectura, in special a fictiunii, poate stimula empatia si intelegerea celorlalti. In acelasi timp, ofera o forma de evadare sanatoasa din realitate. Avem si aici un exemplu – un studiu publicat in Science (2013) a demonstrat ca lectura fictiunii literare imbunatateste Theory of Mind — adica abilitatea de a intelege emotiile si intentiile altora.
Dansul nu doar imbunatateste sanatatea fizica, dar are si efecte profunde asupra starii de bine emotionale. Este asociat cu cresterea increderii in sine, cu exprimarea emotiilor si cu crearea unei conexiuni sociale. Dansul in grup (ex: dansuri populare, tango, salsa) are un efect de coeziune si apartenenta. Exista chiar miscari de dans cum sunt cele ale lui Naharin pentru Gaga care sunt terapeutice si sunt parte din tratamentul celor cu probleme locomotorii. Compania istaeliana Gaga a lui Naharin are foarte multe spectacole de dans, e celebra la nivel global, a fost chiar si in Romania
Daca ne indreptam catre film ajungem la autoreglarea emotionala. E demonstrat ca vizionarea filmelor cu o puternica incarcatura emotionala poate facilita catharsis-ul (descarcarea emotionala).Filmele pot fi folosite si terapeutic — exista chiar si o forma de terapie numita cinematerapie.
Art-terapia (pictura, desen, modelaj) este o forma recunoscuta de terapie care ajuta persoanele sa proceseze traume, anxietati sau depresie prin exprimare non-verbala. Utilizata cu succes in spitale, centre de recuperare sau in terapiile pentru copii.
Poate vreti sa cititi o carte pe aceasta tema „Art as Therapy” – Alain de Botton & John Armstrong care se intreaba cum poate arta vizuala sa ne aline, sa ne inspire si sa ne ajute sa facem fata vietii.
Autorii propun o noua metoda de a privi arta — nu ca pe un obiect estetic, ci ca pe un instrument care trateaza probleme emotionale precum anxietatea, nesiguranta sau pierderea.
Luati in calcul ca sunt medici in Elvetia si Israel care recomanda pacietilor in depresie si care sufera de anxietate sa mearga la muzee. Si mai luati in calcul ca expunerea timpurie la activitati artistice poate imbunatati functiile executive ale copiilor, cum ar fi stabilirea obiectivelor si urmarirea instructiunilor complexe. Aceasta contribuie la o dezvoltare cognitiva si emotionala mai sanatoasa
Scriu astazi, din nou despre acest subiect pentru ca sper ca tot mai multa lume sa inteleaga ca e important ca in spatiul media, in telefoanele oamenilor sa fie si stiri despre arta, carti, filme, dans…ca asta poate reduce frica, poate imbunatati sanatatea mintala, ne poate face oameni mai buni, poate reduce ura si poate incuraja curiozitatea.
Cred ca daca hranim cu bani doar canalele media care au volum si audienta dar speculeaza prostia vom creste prostia si violenta in jurul nostru si ne vom face si noua rau, dar si copiilor nostri. Iar schimbarea vine cu fiecare mica decizie pe care o luam personal sau la job.
Stiti ca faptele bune pe care le faceti va fac si dvs bine? Nu ma refer neaparat la faptul ca va creste stima de sine si aveti ceva mai mult respect pentru dvs (e si asta inclus intr-o fapta buna), iau in calcul procesele chimice care se intampla in corpul nostru odata cu o fapta buna, procese chimice care ne influenteza fundamental bunastarea. E demonstrat stiintific ca atunci cand facem o fapta buna, impactul asupra corpului (si asupra mintii) este mai mare decat pare la prima vedere. Se elibereaza hormoni ai „fericirii”: dopamina – creeaza o stare de placere si satisfactie, serotonina – regleaza starea de spirit, somnul si digestia, oxitocina – cunoscuta ca „hormonul iubirii” sau al conexiunii sociale- sporeste increderea si empatia, endorfinele – reduc durerea si dau o stare de bine.
Faptele bune reduc stresul si tensiunea arteriala, pentru ca stimuleaza sistemul nervos parasimpatic (cel care te relaxeaza). Studiile arata ca oamenii care fac voluntariat regulat au un risc mai scazut de boli de inima. Nivelul redus de stres si starea psihica pozitiva care vin odata cu “am facut o fapta buna” ajuta sistemul imunitar sa functioneze mai eficient. Se reduce inflamatia cronica din corp, care e asociata cu multe boli. In plus, o stare mentala buna si senzatia ca ai contribuit cu ceva valoros iti linisteste mintea. Nivelurile de cortizol (hormonul stresului) scad, ceea ce iti poate imbunatati somnul.
Scriam zilele trecute ca pentru mine e important sa fiu constienta mereu ca trebuie sa si dau inapoi pentru ceea ce am si sa nu iau cu sentimentul ca “mi se cuvin” lucrurile care mi se intampla. Sigur, e un echilibru fin intre a fi constient ca muncesti pentru ceea ce ai/obtii si a fi recunoscator pentru ceea ce detii. Pot sa scriu pagini intregi despre aceste aspecte pentru ca sunt ceva ce ma preocupa constant, sunt parte din igiena mea de viata si ma preocup sa “nu ma fure viata” si sa raman aici pe linia smereniei si a faptelor bune fara emfaza, dar constante.
Zilele trecute imi faceam cumparaturile pentru Pasti si am constientizat ca, platind cu Cardul Galben de la Raiffeisen, odata cu rasfatul meu alimentar am facut si o fapta buna.
Am mai scris si anul trecut despre acest card care mi se pare o mare bucurie in portofelele noastre si un super gest de educatie civica la care participam constant. Va reamintesc ca pentru fiecare tranzactie la POS sau online facuta de clienti cu Cardul Galben de debit in lei, indiferent de suma, Raiffeisen Bank doneaza in contul Asociatiei Daruieste Viata.
Va invit din inima sa va faceti acest card, deveniti un purtator de fapte bune cu mare impact. De fapt, aveti un prieten fidel prin Raiffeisen care doneaza si, astfel, impreuna, ajutati – si ajutam – ca Daruieste Viata sa continue constructia campusului medical din vecinatatea spitalului inaugurat anul trecut. E bine sa stiti ca cei care opteaza pentru acest tip de card beneficiaza de Pachetul Zero Simplu
Aveti ZERO costuri la tot ce este inclus in pachet: un cont curent si un card de debit in Lei aplicatia de mobile banking, Smart Mobile plati INSTANT si incasari in Lei pana la 49,999 Lei retrageri cash de la bancomantele ORICAREI banci din Romania cont de economii in Lei In plus, aveti ZERO costuri la beneficiile suplimentare: aplicatia de cashback-uri si discounturi la comercianti, Smart Market schimb valutar la curs BNR Lei <-> Euro din Smart Mobile – valabil in intervalul Smart Hour (L-V, 10:00 – 11:00, in limita a max. 1.500 Euro/ zi, echivalent Lei) facilitatea de economisire automata la plata cu cardul, Saving Box din Smart Mobile
Va recomand din inima sa va faceti acest card ca parte din educatia noastra civica si sustinerea comunitatii. Eu sunt donator Daruieste Viata de la inceputul initiativei minunatelor doamne ambitioase, dar sunt parte si din comunitatea Raiffeisen Bank Romania de foarte multi ani. Si mi se pare ca am facut alegeri corecte, cand oamenii in care cred si de care ma alatur se intalnesc in proiecte. Raiffeisen Bank a sustinut Daruieste Viata cu o contributie de 1 milion de euro in 2024, cand a lansat in premiera in Romania si Cardul Galben Care Face Bine, si cum spuneam mai sus banca doneaza in continuare cu fiecare tranzactie a clientilor cu acest card simpatic si vesel.
Ca sa ma intorc la cercetarile cu care am inceput acest articol, va mai spun ca oamenii sunt „programati” pentru conexiune. Iar faptele bune intaresc legaturile sociale si dau un sens vietii. Acest sentiment are efecte directe asupra sanatatii mentale si fizice. Zilele trecute am aflat ca acum in spitalul nou e o statie radio unde un bun prieten (cu care am lucrat niste ani) este DJ-ul statiei locale din spital si ii invata pe copii lucruri simpatice, schimbandu-le pentru cateva ore energia, dandu-le ceva bucurie. Iar vestea asta mi-a adus mult confort si bucurie pentru ca e frumos cand ne adunam, fara sa stim, mai multi cu aceleasi valori. Poate luati in calcul sa va faceti si dvs un Card Galben de Bine, sa fim in gasca 😊. Multumesc
Imi pare rau ca a murit Papa Francisc. Nu sunt cea mai religioasa persoana, dar stiu ca Papa Francisc era un om bun ca structura si avea o intelegere profunda a vietii. Cred ca a fost un lider important nu doar al religiilor ci al lumii, pentru gandirea sa asezata, structurata si constiinta faptului ca trebuie sa faca bine prin fapte si prin atitudine.
Mi-ar placea ca liderii nostri, cei putini pe care ii avem pe bune (nu cei care detin functii vremelnice), sa aiba structura Sa morala.
Uitati cateva exemple de bunatate, curaj si lidership De-a lungul pontificatului sau (din 2013 pana in prezent) Papa Francisc a luat mai multe decizii care au surprins atat credinciosii, cat si liderii religiosi sau politici. Iata cateva dintre cele mai neasteptate si controversate decizii:
Deschiderea fata de comunitatea LGBTQ+. Papa Francisc a spus inca de la inceputul pontificatului: „Cine sunt eu sa judec?” – referindu-se la homosexualii care cauta sincer pe Dumnezeu. A sustinut apoi ideea parteneriatelor civile pentru cuplurile de acelasi sex (2020). A incurajat respectul si incluziunea, chiar daca nu a modificat doctrina privind casatoria. A permis binecuvantarea cuplurilor de acelasi sex (decembrie 2023), preotilor permitandu-li-se sa binecuvanteze cupluri de acelasi sex, fara a se intelege ca aproba un „mariaj religios”. A fost un pas extrem de controversat, dar si considerat curajos de unii.
Numirea de femei in pozitii de conducere in Vatican, cum ar fi subsecretar in Sinodul Episcopilor – o pozitie care implica drept de vot, o premiera absoluta. A militat pentru roluri mai active ale femeilor in Biserica, fara a deschide insa discutia despre preotia feminina.
In 2019, la Sinodul Amazonian, a sustinut ideea hirotonirii barbatilor casatoriti in zonele izolate, din lipsa preotilor – idee care a starnit tensiuni in Biserica.
Chiar de la inceput, Papa Francisc a refuzat Papamobilul blindat, pantofii rosii traditionali, locuirea in Palatul Apostolic – a ales o camera simpla in Casa Sf. Marta Papa Francisc a creat comisii speciale pentru protejarea minorilor, a excomunicat sau demis episcopi si cardinali acuzati de acoperirea abuzurilor sexuale, adoptat legi interne in Vatican pentru investigarea mai rapida a abuzurilor
Papa Francisc a fost in Romania intre 31 mai si 2 iunie 2019, intr-o vizita istorica, marcand a doua vizita a unui Papa in tara noastra, dupa cea a Sfantului Ioan Paul al II-lea in 1999. Papa Francisc a venit sub motto-ul„Sa mergem impreuna!” A fost la Bucuresti, la Sumuleu Ciuc la pelerinajul maghiarilor catolici, la Iasi, la Blaj unde s-a intalnit si cu comunitatea rroma cand Papa si-a cerut iertare pentru discriminarea istorica fata de romi.
Scriu asta ca sa va aduceti aminte si sa va inspire curajul si bunatatea acestui om, si sa nu mai fim atat de aprigi in judecati si etichete si nici inversunati pe cei care nu cred/nu fac aceleasi alegeri ca noi.
E Saptamana Patimilor si e un prilej sa facem curatenie si in sufletul nostrum si sa ne resetam pentru ganduri si fapte bune. In vremuri ca acestea, cand si stirile din jurul meu imi creeaa multa anxietate, ca sa-mi gasesc o liniste si un echilibru fac o lista cu lucrurile bune din viata meau pentru care sunt recunoascatoare si care imi aduc mult confort. Nu va spun ce trec eu pe lista, mi s-ar parea ca ma laud in unele aspect, dar va arat cateva dintre implicatiile psihologice ale unei liste cu lucruri bune si frumoase din viata noastra. Mai ales ca ne obisnuim cu ele si le luam de-a gata, si odata cu vremea si obisnuita, ajungem sa credem ca ni se cuvin 😊
A pune pe o lista lucrurile pozitive din viata ta poate parea un exercitiu simplu, dar are beneficii psihologice serioase.
Iti schimba focusul mental. Mintea noastra are tendinta sa se concentreze pe ce lipseste sau ce merge prost (care e de fapt un mecanism de supravietuire pentru ca a trebuit tot timpul sa ne gandim la ce e rau si sa anticipam solutiile ca sa avem un parcurs mai usor). O lista cu lucruri pozitive iti „reseteaza” perspectiva si iti aminteste ca nu totul e negru.
Imbunatateste starea de spirit. Recunoasterea lucrurilor bune – oricat de mici – stimuleaza secretia de dopamina si serotonina, „hormonii fericirii”.
Iti antreneaza creierul pentru recunostinta. Ca un muschi, recunostinta se poate antrena. Cu cat faci mai des exercitii de genul acesta, cu atat mai natural iti va veni sa vezi partea buna a lucrurilor. (am mai povestit ca eu, la culcare, ma gandesc la toate intamplarile de peste zi si le multumesc tuturor celor care au fost, intr-un fel, in contact cu mine, apoi ma gandesc pentru ce sun recunoscatoare. Pe mine ma ajuta sa cobor ritmul interior si sa ma pregatesc de somn).
Iti da claritate si motivatie. Cand vezi ce e deja bine in viata ta, capeti incredere sa mergi mai departe. Te ajuta sa-ti dai seama ce merita pastrat, ce te face fericita si unde sa investesti energie.
Reduce anxietatea si stresul. Gandurile negative pot crea spirale de stres. O lista pozitiva te poate ancora in prezent si te ajuta sa iesi din „modul catastrofa”.
Eu sunt o persoana care functioneaza pe structura si, daca va ajuta, sau va pune in ordine gandurile, iata cam cum imi gandesc eu lista cu lucrurile frumoase din viata mea.
Oamenii care inseamna ceva pentru mine, care ma inspira, care ma ajuta, care ma fac sa fiu un om mai bun.
Lucruri marunte care imi plac, ce imi face ziua mai buna, chiar si putin – de la mirosul cafelei dimineata, parfumul cu care ma dau, o lumanarica parfumata, o mancare pe care o pregatesc,
Momente in care m-am simtit vie, care mi-au facut sangele sa trepidee prin corp si inima sa se incalzeasca de bine (aici uneori pun calatoriile in zone exceptionale si intalniri – fie si pt un interviu- cu oameni exceptionali cunoscuti la nivel global).
La final pun si ce imi place la mine, ce am reusit si n-am crezut initial ca e posibil, dar ma gandesc si la oameni care au facut lucruri extraordinare cu vointa lor, impotriva asteptarilor oricui.
Campania electorala e construita pe niste tactici in care incerci sa faci ca mesajul tau sa ajunga la cat mai multi oameni, iar in asta intra mai ales in Romania, sa scriticam ce face contacandidatul si mai purin sa spunem ce planuri avem noi si ce proiecte de dezvoltare.
Pe mine ma deranjeaza tare cand in campania electorala candidatii se trezesc sa se ia de familia contracandidatilor. Si cand observatiile urate si atacurile vin de la o femeie candidat, care ar trebui sa fie mult mai protectatore cu ideea de familie, totul are un iz oribil.
Am avut-o acum ceva ani pe doamna firea care s-a trezit sa comenteze ca e urat ca familia Iohannis nu are copii, iar cateva zile mai tarziu a inventat ca fostul presedinte s-a ocupat de adoptii internationale si vindea copii samsarilor. Ceva absolut oribil si inutil in dezvoltarea unor idei pentru campania electorala. Dar pentru publicul roman, orice mizerie e un prilej de ura si injuraturi, chiar si nefondate. Aseara doamna Lasconi, care e oricum suparata ca au abandonat-o colegii din USR si are probleme mari logistic pentru finantarea si organizarea campaniei, a comentat ceva foarte foarte urat despre Nicusor Dan. A spus ca primarul capitalei nu isi iubeste copiii, ca l-a avuzit dansa in nu stiu ce emisiune povestind ca nu le spune copiilor foarte des ca ii iubeste si ca fetita dansului i-a cerut sa-I spuna mai des te iubesc. Evident a facut ricoseu catre dansa si ne-a spus cat de mult iubeste dansa copiii, si propria familie.
Comentariul e josnic. Nu ajuta la nimic si nici nu e real, fiind de notorietate ca Nicusor Dan isi organizeaza pauza de masa la primarie ca sa se duca sa-si ia fetita de la scoala si sa o duca acasa, sa petreaca la pranz putin timp impreuna. Plus ca peste ani toata lumea a vazut ce familie frumoasa , cu bun simt si modestie, are primarul care acum candideaza la prezidentiale. Chiar daca familia Dan comunica foarte putine detalii personale ( e si normal pentru ca isi doresc ca fata si baiatul sa traiasca ca niste copii normali, in ciuda expunerii tatalui ), primarul a mai povestit comentariile comic ironice pe care le face cea mica (are acum 9 ani), despre cum se imbraca tatal ei, despre cum ii sta parul si alte lucruri simpatico din orice familie normala care arata o atmosfera calda si frumoasa.
Revenind la doamna Lasconi si remarca dansei absolut oribila, nu inteleg ce urmareste cu asemenea mizerii. De ce sa faci asa ceva cand stii si ca nu e adevarat, dar mai ales cand ai trait chiar tu durerea judecatii publice in relatie cu fiica, la momentul cand aceasta a marturisit ca apartine comunitatii LGBTQ+.
Consilierii doamnei Lasconi – daca i-a mai ramas cineva in echipa – invatati-o ca-si face rau… nu o ajuta cu nimic sa zica mizerii despre familiile contra candidatilor. Sigur ca astazi candidatii nu mai pun pret pe etica si sunt pe principiul “pe cadrave inainte”, dar mi se pare important sa stiti ce e etic si ce nu (si va las mai jos si cateva carti, daca vreti sa dezvoltati subiectul). Mi se pare ca am trecut printr-un soc asa de mare odata cu anularea alegerilor incat ar trebui sa folosim momentul sa reasezam totul pe valori corecte, ca sa nu ne mai lasam influentati de toate mizeriile de la tv.
Intr-o campanie electorala etica si civilizata, felul in care un candidat se raporteaza la familia contracandidatului este extrem de important. Cum intr-o alta viata am invatat despre comunicarea in campaniile electorale, iata ce este etic si ce nu este etic din punct de vedere al bunei conduite politice.
Ce este etic sa faca un candidat:
Sa pastreze discutia asupra ideilor si performantelor politice, nu asupra vietii private a contracandidatului sau a familiei acestuia. Sa nu implice familia adversarului in discursul electoral, decat daca este intr-un mod obiectiv, verificabil si legat de chestiuni de interes public (ex: daca o ruda a fost numita intr-o functie publica intr-un mod care ridica semne de nepotism, si asta e dovedibil). Sa condamne public atacurile josnice venite din tabara sa la adresa familiei altor candidati (daca ele apar) – este o dovada de integritate si de leadership real. Sa evite sarcasmul sau aluziile personale – chiar si glumele aparent nevinovate despre familia unui contracandidat pot fi percepute ca atacuri murdare.
Ce nu este etic (si poate fi sanctionat de opinia publica):
Atacuri la persoana care implica membrii familiei – mai ales daca acestia nu au nicio implicare politica. Exemplu: ironizarea sotului/sotiei pentru cariera, aspect, viata personala. Scotocirea vietii private in cautare de vulnerabilitati – folosita in mod intentionat pentru discreditare (ceea ce se cheama campanie negativa murdara). Dezinformarea – promovarea de zvonuri sau acuzatii false legate de familia contracandidatului (chiar si cu formulari ambigue sau insinuante). Implicarea copiilor contracandidatului – acest lucru este considerat grav, mai ales daca acestia sunt minori. Este un consens larg ca minorii trebuie protejati de orice atac politic.
Principiul de baza in etica electorala: “Ataca ideile, nu oamenii. Mai ales nu pe cei care nu candideaza.”
In Romania, nu exista o lege care sa interzica explicit aparitia membrilor familiei intr-o campanie electorala. Cu toate acestea: Legea 334/2006 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale reglementeaza clar cheltuielile si resursele implicate, dar nu specifica norme despre familie. CNA poate interveni daca se considera ca un spot TV cu minori, de exemplu, incalca drepturile acestora sau normele de difuzare. La alegerile din 2014, Victor Ponta si-a folosit propriul copil in campanie, aparand cu fiul sau minor la acea vreme in spoturi si fotografii oficiale. Acum Victor Ponta a dus-a la emisiune la Marius Tuca, pe cea mai mica dintre fiicele sale (si ea minora)sub pretexttul ca ea a vrut sa-l insoteasca ca sa-i ureze succes. In 2014 nu a existat o sanctiune, dar a fost o tema de discutie in presa si in societatea civila, astaziz ne-am obisnuit atat de ult cu expunerea vietilor private incat nu ne mai gandim ca e o forma de manipulare.
Avem cateva carti foarte relevante care trateaza subiectul etica in campaniile electorale, inclusiv aspectele legate de viata privata, familie si conduita candidatilor.
„Etica si politica” – Michael Sandel. Nu e despre campanii in mod direct, dar trateaza fundamentele eticii politice si cum ar trebui sa se comporte oamenii publici. Excelenta pentru intelegerea diferentei intre moral si legal. “The Ethics of Political Communication” – Peter J. Schulz & Hartmut Wessler. Abordeaza cum se comunica etic in campanii si care sunt limitele discursului politic. “Dirty Politics: Deception, Distraction, and Democracy” – Kathleen Hall Jamieson. E o lucrare de referinta in analiza manipularii electorale. Trateaza direct folosirea vietii personale a candidatilor.
In „Dirty Politics: Deception, Distraction, and Democracy” doamna Kathleen Hall Jamieson scrie despre politica murdara caren nu inseamna neaparat minciuna – ci distorsionare. Ea arata ca cele mai eficiente tehnici de manipulare nu sunt neaparat fake news evidente, ci adevaruri spuse pe jumatate, scoase din context sau prezentate cu intentie inselatoare. Exemplu: Un clip care arata ca un candidat „a votat impotriva cresterii pensiilor” poate ascunde faptul ca proiectul de lege era unul toxic in alte privinte.
Tot in aceast carte e abordata distragerea atentiei de la teme importante. Campaniile murdare functioneaza prin deturnarea dezbaterii publice. Se arunca teme controversate (viata personala, familia, zvonuri) tocmai pentru a evita discutiile reale despre politici publice. Aceasta e o strategie de tip “look over here” – creezi scandal ca sa eviti explicatiile incommode, se mai numeste si “tehnica steguletului” – fluturi un steag intr-o directie ca sa distragi atentia de la ce e important cu adevarat. Jamieson arata cum atacurile personale sunt mai eficiente decat cele pe idei. Psihologia umana reactioneaza mai puternic la mesaje emotionale decat la cele rationale. Din aceasta cauza, campaniile murdare tind sa aiba impact electoral mai mare, chiar daca sunt lipsite de continut. Aceasta idee este dureroasa dar realista: alegatorii nu sunt mereu rationali.
Campaniile murdare slabesc democratia. Ele transforma alegatorii in consumatori de spectacol, nu in cetateni informati. Daca nu cultivam o cultura a comunicarii etice, ne vom trezi cu lideri alesi pe baza de frica, emotie si manipulare – nu de competenta.
Pe mine ma deranjeaza mult barfa. Mi se pare foarte toxic un comportament in care barfesti ce fac altii, si de fiecare data cand am construit branduri media (print sau online) in “caietul de sarcini” a fost scris si respectat ca nu vom acoperi jurnalistic barfe – cine cu cine, unde s-au petrecut vacante, ce cumparaturi s-au facut …si alte subiecte inutile. Mereu spun: are ceva profesional important de comunicat, scriem; nu are, nu ne intereseaza viata privata. Acum fac literalmente urticarie din cauza nivelului la care a coborat comunicarea publica si, zilele astea, cea politica in contextul electoral… totul e o barfa, nicidecum subiecte profesionale, planuri de dezvoltare. Totul e un limbaj oribil cu zvonuri vulgare… inclusiv de la premier!!!!!!!! De asta vreau sa va arat “barfa” dintr-o alta perspectiva si decideti dvs ce faceti in vietile dvs private si in conversatiile pe care le aveti.
Termenul de „barfa” ca practica sociala este vechi de cand lumea, dar documentarea sa in istorie depinde de cultura, limba si context.
In Grecia Antica, filozofi ca Platon si Aristotel discutau despre importanta si pericolele vorbirii (logos), inclusiv despre raspandirea zvonurilor si vorbele goale. In Roma Antica, barfa era o unealta de influenta politica. Suetonius, in „Vietile Cezarilor”, mentioneaza multe zvonuri si anecdote scandaloase – o forma timpurie de barfa scrisa. Mai tarziu, istoria mentioneaa ca barfa era adesea sanctionata in comunitati mici, mai ales in randul femeilor. In Anglia, de exemplu, exista pedeapsa numita „scold’s bridle” – o masca de fier pusa femeilor considerate certarete sau barfitoare. Odata cu aparitia tiparului si a gazetelor, barfa a capatat o platforma mai ampla. Jurnalele de secol 18-19, cum ar fi cele din Franta si Anglia, publicau rubrici de cancan despre curtea regala si elitele vremii. Cuvantul „gossip” in limba engleza apare in sensul actual in jurul secolului 16-17. In limba romana, „barfa” provine probabil din onomatopee si este atestata relativ tarziu, dar practica in sine exista din vremuri imemoriale.
Exista studii si statistici despre ce barfeste lumea cel mai des. Sociologii si psihologii au cercetat acest subiect pentru a intelege functiile sociale ale barfei, iar concluzia generala e ca barfa nu e doar negativa, ci si un mod prin care oamenii creeaza relatii, stabilesc norme sociale si gestioneaza informatii. Bine, in epoca noastra intelegerea profunda a mecanismelor barfei ajuta comunicatorii sa capteze atentia si, de multe ori, sa manipuleze.
Ce barfeste lumea cel mai des (pe baza studiilor psihosociale)?
Viata personala a altora este cel mai frecvent subiect de barfa, indiferent de cultura. Relatii amoroase (cine cu cine e, divorturi, aventuri). Probleme de familie. Prietenii destramate sau toxice Comportamentul la locul de munca unde barfa functioneaza adesea ca „moneda sociala” in birou. Cine a fost promovat sau concediat. Cine nu-si face treaba / e preferat de sef. Zvonuri despre schimbari in firma Stilul de viata / imaginea personala. Ce si-a cumparat cineva (masini, haine, gadgeturi), cum arata cineva – greutate, operatii estetice etc, postari controversatepe retele sociale. Surprinzator, dar abia pe locul 4 (in ordinea frecventei), avem barfele despre oameni faimosi / celebritati / influenceri. Viata lor personala (divorturi, scandaluri, schimbari de look). Cine a spus ce, cine a dat unfollow cui. Multi oameni barfeau in trecut in piata satului, azi o fac pe Instagram sau TikTok. Motivul 5, statistic, de barfa tine de conflicte si tradari. Cine „a zis ceva urat” despre altcineva, cine a tradat increderea cuiva, certuri si neintelegeri. Asta e o categorie cu care, din pacate, noi ne intalnim acum foarte des in campania electorala, in loc ca discutiile sa fie pe fapte si idei de constructie a unui viitor mai bun.
Un studiu din 2019, publicat in Social Psychological and Personality Science, a aratat ca 65% din conversatiile informale includ elemente de barfa; doar 15-20% din barfe sunt cu adevarat negative; restul sunt neutre sau chiar pozitive. Acelasi studiu arata ca femeile si barbatii barfesc la fel de mult, dar despre lucruri diferite. Femeile- mai mult despre relatii, emotii; Barbatii – mai mult despre statut, competitie.
Barfele au fost o sursa uriasa de inspiratie pentru literatura — de la clasici pana la romanele moderne, multe povesti s-au nascut din zvonuri, scandaluri sau mici „soapte” sociale. Unele barfe chiar au devenit literatura de succes, cu un exemplu care are multa notorietate, dar si parte glam – Truman Capote – (care a ajuns si mini serie tv si a fost analizata in multe alte carti, am scris aici de una dintre ele).
Dar mai sunt carti foarte cunoscute care au la baza zvonuri si barfe ale epocii. Cred ca daca elevilor li s-ar prezenta intregul context al epocii, inclusiv barfele, li s-ar parea mai atractive unele lecturi din programa scolara. De exemplu, “Madame Bovary” de Gustave Flaubert este un roman inspirat de o poveste reala: o femeie din Franta rurala care ducea o viata dubla si a fost judecata pentru adulter. La vremea respectiva, romanul a starnit un uragan de barfe si scandaluri morale. Flaubert a fost chiar judecat pentru obscenitate — ceea ce a dus la si mai multa faima. “Anna Karenina” de Lev Tolstoi are o poveste inspirata partial de cazuri reale de femei nobile din Rusia care au fost barfite intens pentru relatiile lor extraconjugale. Tolstoi a transformat barfele despre “femei cazute” in psihologie profunda si tragedie universala. Romanul “La rascruce de vanturi” de Emily Brontë este inspirat partial de zvonuri despre familii izolate in Yorkshire si povesti de dragoste intunecate auzite de autoare in copilarie. Mult din tensiunea romanului vine din barfa, scandaluri si ura dintre familii. “The Great Gatsby” de F. Scott Fitzgerald este plin de barfele epocii. Practic, intreaga actiune e alimentata de speculatii sociale si curiozitatea toxica a oamenilor bogati. Romanul e literalmente construit pe zvonuri despre identitatea lui Gatsby, zventurile din trecut ale lui Daisy si Tom si intrigile mondene din New Yorkul anilor ’20. Cumva asemanator, Truman Capote si-a construit cariera punand in articole si carti barfele pe care le afla in societate, certandu-se rau cu femeile mondene ale anilor 30 pentru ca le-a expus cele mai grave secrete. Mai aproape de noi avem categoria literaturii usoare, pentru adolescenti, “Gossip Girl” de Cecily von Ziegesar, literalmente barfa devenita literatura. Seria de romane YA (si ulterior serialul) e construita in jurul unui blog anonim care face publice toate secretele elitei newyorkeze. E un exemplu clar de barfa transformata in produs cultural de succes. Si pentru un zambet special, un bonus romanesc: “Enigma Otiliei” – George Calinescu, un roman plin de mici barfe sociale despre mosteniri, relatii, intentii ascunse, personajele se analizeaza si comenteaza intre ele exact cum ar face-o niste vecini de bloc sau rude la o masa festiva. Am inceput cu acest exemplu, cand vorbim de literatura romana, pentru ca el – ca si constructie e bazat pe barfele personajelor, din ce barfesc sau invidiaza personajele se construieste actiunea.
De altfel, literatura romana e plina de romane care s-au inspirat, intr-un fel sau altul, din barfe, zvonuri sau scandaluri reale – fie din lumea mondena a vremii, fie din cercuri politice sau chiar din viata scriitorilor insisi.
Uneori barfa a fost scanteia initiala, alteori a fost prelucrata artistic intr-o critica sociala cu subintelesuri. Tot domnul Camil Petrescu e in fruntea listei cu „Patul lui Procust” care e inspirat partial din zvonuri si povesti reale despre elitele intelectuale ale Bucurestiului interbelic. Personajul doamnei T. e bazat (se pare) pe o femeie reala care a circulat prin cercurile scriitorului – iar romanul a fost considerat „transparent” de cunoscuti. „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” – tot Camil Petrescu – se zvonea ca e inspirat din propriile trairi ale autorului si dintr-o poveste de dragoste care l-a marcat. Cititorii contemporani au barfit ca romanul este prea personal si ca Stefan Gheorghidiu = Camil Petrescu. Practic, barfa a fost atat in roman, cat si in jurul romanului.
In literatura noastra mai avem „Ciocoii vechi si noi” de Nicolae Filimon, un roman care a pornit din lumea boierimii si parvenitilor din Bucurestiul secolului XIX, unde barfa era arma sociala. Personajul Dinu Paturica este inspirat din personaje reale – un soi de colaj de arivisti ai vremii, iar unii boieri s-au simtit vizati si l-au exclus pe Filimon din cercurile lor.
In aceeasi categorie e si Craii de Curte Veche de Mateiu Caragiale si cam tot ce a scris Ion Luca Caragiale, cu De-ale Carnavalului, O scrisoare pierduta, cele mai reprezentative pentru barfele epocii. La fel si . „Chirita in provincie” de Vasile Alecsandri, o comedie savuroasa care ironizeaza burghezia parvenita din Moldova. Personajele sunt inspirate din realitate, iar la vremea aparitiei piesa a fost un deliciu monden – lumea incerca sa ghiceasca: „Cine e Chirita in viata reala?”
Daca vreti sa cititi ceva serios despre psihologia barfei – adica de ce barfim, ce functii are, cum influenteaza grupurile si de ce uneori e chiar esentiala in societate, puteti citi “Grooming, Gossip, and the Evolution of Language” – Robin Dunbar, o carte fundamentala din antropologie si psihologie evolutionista (Dunbar zice ca barfa a inlocuit „grooming-ul” social la oameni (adica spalatul reciproc la maimute) ca metoda de a mentine legaturile sociale), dar putem citit si superba carte a dlui H.-R. Patapievici “Omul recent” (are pasaje despre lumea „care se uita la ce face vecinul” – adica barfa ca simptom cultural.)
E un eseu filozofic si cultural despre transformarile omului modern in societatea de consum, cu accente critice asupra culturii occidentale, valorilor contemporane si mentalitatilor romanesti. Dl Patapievici vorbeste despre barfa ca simptom al unui vid interior si critica omul contemporan care nu mai are idealuri mari, ci se ocupa de „viata altora”. Barfa apare ca un semn al vidului personal: cand nu ai constructie interioara, te hranesti cu zvonuri despre ceilalti. „Privirea romanului se lipeste de altul, ca un parazit de trupul cald al unei alte fiinte.” Dl Patapievici mai mentioneaza si omul „de bloc” si cultura micii invidii descriind o cultura urbana sufocanta: vecinii stau la geam, spioneaza, barfesc, comenteaza. Dansul spune ca barfa devine o forma de control social, dar si o expresie a fricii fata de diferenta sau succes. (eu imi permit sa completez ca ar putea fi si o consecinta a comunismului si a turnatoriei securistice pentru avantaje personale in sistem cand barfa nu a mai fost „socializare”, ci un instrument de supraveghere reciproca). Insa domnul Patapievici vorbeste super analitic (si elegant) despre mediocritatea agresiva, pe care eu o simt foarte mult acum in campania electorala, dar si in social media. Aici barfa apare ca forma de agresiune pasiva: oamenii care nu realizeaza nimic devin vigilenti la greselile altora, iar barfa devine un mod de a-i trage in jos pe cei care ies din rand: „Cine se crede ala?”
De ce scriu toate astea? Cred ca astazi simtim tot mai mult ca barfa e modul in care omul gol pe dinauntru isi umple viata cu viata altora. E semnul ca nu mai avem modele, ci doar comparatii. Iar aplicarea acestor barfe in limbajul politic ma inspamanta pentru ca arata ce politicieni lipsiti de continut avem, ca esenta umana. In plus, faptul ca noi – cetatenii – ne uitam ca la un spectacol de circ, savurand barfa politica, fara sa o condamnam, arata multe despre nivelul nostru (de educatie, de obisnuinta cu asemenea limbaj etc).
Cum n-am putut dormi, azi noapte am ascultat cartea asta… „Surreal: The Extraordinary Life of Gala Dalí” (n-am putut dormi si am zis sa folosesc util timpul) Cartea e despre spectaculoasa nevasta a lui Salvator Dali, Gala, cea care era numita Mama Suprarealismului, rusoaica mutata la Paris, care fusese iubita lui Paul Éluard si Max Ernst. Avea super ambitie si o geniala minte de marketing si vanzari, era super ambitioasa, foarte indrazneata si sfidatoare, si avea gusturi ff bune la tot ce tine de arta si cultura. Super personaj. Eu nu ma pricep la pictura si expozitii in general, acolo e specialist colegul Eduard, dar imi place sa citesc/ascult despre vietile oamenilor destepti cu conexiuni si la lumea artei. Cartea s-a lansat pe 1 aprilie in SUA, eu am profitat de creditele de la Audible… si de incapacitatea de a dormi. Cateva detalii poate totusi nu cititi cartea- nu stiu daca se va traduce la noi, iar doamna Gala chiar a fost un personaj special.
Gala Dalí, pe numele ei real Elena Ivanovna Diakonova (1894–1982), a fost o personalitate enigmatica, manipulatoare, usor aroganta si foarte hotarata, dar si influenta, cunoscuta in special ca muza, sotia si managerul artistului suprarealist Salvador Dalí. S-a nascut in Kazan, Rusia, si a emigrat in Europa de Vest in tinerete. A fost initial casatorita cu poetul francez Paul Éluard, fsoi a facut acand parte din cercul avangardist al suprarealismului, prieteni pe care ii va exploata mai tarziu ca sa le vanda lucrarile lui Dali sau sa-I invite la vernisaje pentru stiri frumoase de PR. L-a cunoscut pe Salvador Dalí in 1929, iar cei doi s-au casatorit in 1934. Desi mai in varsta decat artistul, Gala a avut o influenta puternica asupra lui, devenind muza si managerul sau. Salvador Dalí suferea de anxietati severe si nesiguranta, iar Gala i-a oferit stabilitate si incredere. I-a dat o directie comerciala, transformandu-l in brand si l-a motivat sa fie mai indraznet in promovarea artei sale.
L-a ajutat sa-si construiasca imaginea si succesul international. A fost subiectul multor lucrari ale lui Dalí, cum ar fi Galatea sferelor si Madonna of Port Lligat. A preluat gestionarea finantelor si a contractelor lui Dalí, fiind considerata creierul din spatele succesului sau comercial. Partea frumoasa este ca, pentru anii 30 cand nu li se dadea prea mult credit femeilor, Dali a recunoscut intotdeauna cat de mult l-a ajutat Gala. A avut o viata extravaganta si a fost adesea criticata pentru relatiile sale extraconjugale si cheltuielile excesive. A murit in 1982 si este ingropata la Castelul Púbol din Spania, unde Dalí i-a construit un mausoleu.
Cartea evidentiaza modul in care Gala a fost mai mult decat o muza pentru Salvador Dalí; ea a fost o colaboratoare activa si o forta motrice in dezvoltarea suprarealismului, dar vorbeste si despre cat de manipulatoare era si cum a folosit relatiile sale pentru a-l ajuta sa castige comenzi importante si sa intre in contact cu colectionari de arta influenti.
