E week end-ul in care puteti merge la BookFest, sa descoperiti titluri noi, sa cumparati carti cu discount.
Va las si eu aici cateva carti despre care stiu sigur ca sunt experiente speciale. Evident sunt mult mai multe titluri de luat acasa de la targ, dar va mai recomand ceva – invingeti orice algoritm social media care va arata pe afinitati diferite lucruri, si uitati de orice recomandari pe care le auziti chiar si de la oamenii in care va incredeti si … alegeti o carte dupa coperta. fara sa stiti nimic despre ea. ca sa incercati ceva nou nou, din afara oricarei bule cu care interactionati.
E un exercitiu pe care eu il fac in librarii adesea, dar un targ de carte e locul perfect pentru a face un asemenea experiment.
iata si cartile pe care eu vi le recomand 🙂
Cum editia aceasta de Bookfest are ca invitat special Portugalia, domnul Peixoto vine la Bucuresti. Va fi si cartea lui noua in targ, la Editura Trei, dar Autobiografia este preferata mea. povesteste – semi fictional – despre intalnirea cu Jose Saramago, iar analiza e cu mult umor si autoironie, din perspectiva unui mega fan care face toate gafele posibile.
La Humanitas eu am doua carti preferate…
Antologia dlui Radu Paraschivescu cu minunile spuse in ultimii ani de politicienii romani. E o lectura relaxanta si super amuzanta de care avem nevoie dupa aceasta sesiune electorala incrancenata. Nu sunt doar politicieni cu minuni rostite, sunt si artisti 🙂 sambata e lansarea cartii.
Am citit jurnalele precedente ale domnului Cartarescu si mi s-au parut nu doar o usa deschisa in viata si activitatea domniei sale, ci si o radiografie sociala a vremurilor. Si aceasta e o aparitie noua care se lanseaa la aceasta editie de targ Bookfest.
La editura Trei a aparut o noua carte din seria actorului Stephen Fry despre eroi si intamplari istorice.Le-am citit pe precedentele, au umor si o frumoasa atmosfera de patriotism.
Tot la Trei, ultima carte scrisa de Paul Auster (care a incetat din viata in urma cu un an). Mie imi place mult domnul Auster, am cartea nu am avut inca timp pentru ea, dar cred ca e important sa cititi ultima carte scrisa de unul dintre cei mai important scriitori americani contemporani.
Cartea doamnei Jaffe (care a fost secretara personala a lui Jung e pe lista mea de ceva vreme si abia astept sa o citesc. Cred ca are o perspectiva interesanta asupra vietii si mintii unuia dintre oamenii care ne-a invatat multe despre noi, fara sa ne cunoasca.
Kamel Daoud e castigatorul Goncourt de anul trecut… avem pe urban un fragment din carte, il gasiti aici
si tot de la Editura Trei o carte despre care am scris de cateva ori, o colectie de eseuri semnate de Joan Didion; a aparut anul treut in ro.
De la editura Corint am dora recomandari
O poveste despre familie si cum reolvi conflictele si traumele cand e multa pasiune la mijloc, totul pe fundalul Italiei superbe
si o carte care e mai mult un album de arta, despre Pelisor si istoria lui… e superba, o am acasa (atentie e mare, voluminoasa si cantareste mult), la targ are un discount generos de 35% si e un moment bun sa o achizitionati fiind o carte cu un pret mai ridicat.
Si ca sa raman in zona carti care arata frumuseti de arhitectura, la editura Vremea gasiti o carte superba (se lanseaza sambata) despre cateva case din Bucuresti. maine pe urban va fi si un fragment din aceasta carte
Si o mentiune speciala Cartea domnul Stanley Tucci, Ce am mancat intr-un an… O gasiti la Editura Publica. Pentru ca m-am pregatit ceva vreme pentru o conversatie cu Stanley Tucci despre cel mai recent documentar, Tucci in Italy, m-am intors si la cartile sale. (mai are una tot la Publica tradusa Taste/ Gust). Interviul cu domnul Tucci e aici
Ultimele saptamani marcate de alegeri au fost pentru foarte multa lume extrem de stresante, iar asta a aratat si o alta fata a lucrurilor pe care ar trebui, pe termen lung, sa o luam in calcul.
Iata traficul pe luna mai pentru urban.ro (pentru comparatie, un site mare de stiri face o audienta de 10k views pentru o informatie doar daca e un scandal, disputa politica, iar o stire culturala intr un site generalist inseamna cateva sute de vizualizari )
In perioade de stres (inclusiv crize sociale, economice sau pandemii), oamenii cauta mai mult continut cultural si de divertisment ca forma de evadare psihologica, reglare emotionala si conectare sociala indirecta.
Am simtit asta pe pielea mea din doua perspective: traficul de la urban.ro a crescut (la fel ca in pandemie cand au fost zeci de mii de oameni care citeau stiri despre expoitii si muzee) si oamenii, obisnuiti cu mine sa pun in spatiu public multe informatii culturale, ma certau cand voiam sa iau atitudine legat de unele situatii politice– pe pagina mea de facebook – cerandu-mi inapoi stiri culturale. (evident fac ce vreau, si mi se pare important sa am atitudine civica, dar faotul ca oamenii in reprosau nu directia mea de exprimare politica, ci faptul ca – in conditiile in care oricum sunt supra saturati de politica – eu nu pun informatiile culturale.
(de asta spun, fara nicio urma de ironie, ci doar ca o constatare tehnica, odata ce incepe Insula Iubirii la tv, s-au dus meetingurile auristilor, pentru ca vor avea alte preocupari… sa ne aducem aminte ca influencerii cu care s-a promovat panglicarul nebun georgescu erau dintre participantii la Insula Iubirii)
Textul de mai jos, tehnic si aproape academic, e adresat mai ales publicitarilor, responsabililor de branduri si publisherilor. Daca ati suferit in aceasta perioada si v-a fost frica pentru viitorul nostrum ca natiune, dar si pentru viitorul afacerilor dvs, investiti in evenimentele si stirile culturale.
Nu doar ca educa, dar sunt si o bresa emotionala puternica in societate, iar interesul crescut pentru informatii culturale in perioade de criza ar trebui sa va dea de gandit si sa ii sprijinim pe cei care aleg sa faca asta ca o meserie.
Eu fac asta de cand am inceput aceasta meserie, sa bata spre 25 de ani, dar la vremea aceea nu confortul emotional al oamenilor era targetul meu. Pentru mine a fost intotdeauna important sa pun in spatiu public informatii care sa-i imbogateasca intelectual pe oameni, sa invete ceva care sa le faca viata mai frumoasa, sa le deschida lumea spre mai bine.
Cu anii mi-am dat seama ca ne ducem tot mai mult spre superficial si, in loc sa critic (care nu ar fi ajutat la nimic), mai bine construiesc ceva util educational cultural. Am avut timp sa cercetez despre teoria mea ca vestile bune le fac bine oamenilor, si sunt o ancora pentru un drum bun si correct, cu etica in viata si vreau sa va arat si dvs acum cateva informatii, utile in vremea dezinformarilor si stirilor false.
(si o informatie paralela cu subiectul: continui sa scriu texte de forma lunga, in locul unui video, pentru ca stiu ca ajuta la dezvoltarea functiilor intelectuale si ca doar continut video e o greseala majora pentru directia noastra de dezvoltare)
Iata cateva exemple si directii sustinute de cercetare care arata ca in vremuri de stress social, o ancora poate sa fie in stirile culturale.
Un studiu publicat in Journal of Communication arata ca, in perioade de stres, oamenii folosesc media (inclusiv filme, seriale, muzica) ca o forma de coping sau de gestionare a emotiilor. (Sursa: Nabi, R. L., & Krcmar, M. (2004). Conceptualizing Media Enjoyment as Attitude: Implications for Mass Media Effects Research. Journal of Communication.)
Studiile din perioada pandemiei COVID-19 (2020–2021) arata o crestere semnificativa a consumului de filme si seriale (Netflix, HBO etc.), tururi virtuale de muzee, concerte online si alte forme de arta digitala. Un raport UNESCO si unul de la Oxford Internet Institute confirma ca oamenii au apelat la cultura si divertisment pentru reducerea anxietatii si mentinerea sanatatii mintale. ( UNESCO (2021) – Culture in Crisis: Policy guide for a resilient creative sector.)
Conform teoriei Teoria “Uses and Gratifications” din psihologia media, oamenii aleg activ ce tip de media consuma, iar in perioade stresante tind sa aleaga continut care: ofera distragere, induce stari pozitive (comedii, muzica relaxanta), ajuta la validarea trairilor emotionale.
Alte cercetari arata ca vizionarea de comedii sau implicarea in activitati culturale (lectura, vizionare de piese de teatru) poate reduce nivelul de cortizol si imbunatati starea de bine psihologica.
Mai jos gasiti cateva carti academice si populare care trateaza tema relatiei dintre stres, criza si consumul de cultura si divertisment. Acestea abordeaza subiectul din perspective diverse: psihologie, media studies, sociologie si neurostiinte.
Cartea “Entertainment-Education and Social Change” de Arvind Singhal si Everett M. Rogers este o lucrare esentiala in domeniul comunicarii si schimbarii sociale, care exploreaza cum divertismentul poate educa si influenta comportamente sociale, mai ales in contexte de criza, stres sau transformare sociala.
Dinghal si Rogers vocbesc despre Conceptul de “Entertainment-Education” (E-E) care este o strategie de comunicare care combina divertismentul cu mesaje educationale.
Exemplu: un serial de televiziune cu o poveste captivanta care integreaza mesaje despre sanatate, drepturile femeii sau prevenirea violentei. Si avem si la noi asemenea directii, am vazut in serialele produse de Ruxandra Ion pentru Antena 1.
Cum functioneaza E-E in contexte de stres sau criza. Divertismentul reduce rezistenta psihologica la schimbare: oamenii accepta mai usor mesaje importante cand sunt prezentate intr-un format placut, relaxant. In perioade de stres sau incertitudine, E-E ofera:refugiu emotional, modele de comportament pozitiv, speranta si rezilienta
Tot in aceasta carte gasiti teoria personajului-model (Character Modeling)
Personajele din povesti functioneaza ca modele de invatare sociala si e simplu de inteles cand impartim personajele in trei tipuri pozitiv – urmat ca model, negativ – arata ce nu trebuie facut, de tranzitie – invata din greseli si se transforma. Publicul, chiar si subconstient, se identifica cu aceste personaje si poate adopta comportamente similare in viata reala.
Baietii astia destepti mai spun ca mesajele E-E trebuie sa fie cultural relevante pentru publicul tinta si nu functioneaza „copy-paste” intre culturi; povestile trebuie adaptate la normele si valorile locale.
E-E creeaza discutii sociale („parasocial talk”) – oamenii discuta personajele ca si cum ar fi persoane reale, ajuta la normalizarea unor subiecte tabu (viol, sanatate mintala, HIV etc.), imbunatateste autoeficacitatea – spectatorii incep sa creada ca si ei pot actiona.
Iata si alte doua titluri care abordeaza aceasta tema
“Flow: The Psychology of Optimal Experience” – Mihaly Csikszentmihalyi.
Cartea tradusa si la noi cauta raspunsuri la intrebarea de ce cautam activitati (inclusiv culturale si de divertisment) care ne absorb complet atentia si explica cum activitatile creative sau captivante ne ajuta sa scapam de anxietate si stres.
“Media and the Well-Being of Children and Adolescents” – Amy B. Jordan & Daniel Romer (Eds.)
Abordeaza efectele media (inclusiv divertismentul) asupra sanatatii mentale in perioade dificile si are cateva studiii despre consumul de continut media in contexte stresante.
Ieri s-a intamplat un eveniment desore care se va vorbi mult in scolile de jurnalism: jurnalistii unei televiziuni au fost pusi la colt de un candidat la prezindentiale, sub pretextul unei negocieri pentru o debatere electorala.
Jurnalistii au fost filmati fara sa stie (camerele erau pe o masa in lateral, dar nu a stiut/intrebat nimeni daca inregistreaza), candidatul a facut public un colaj in care sa para el o autoritate si sa-i domine, certe, agreseze verbal pe jurnalisti.
O mizerie lipsita de etica si o smecherie de golan ca sa mute discutia publica pe un scandal , in detrimentul neparticiparii sale la dezbatere si in detrimentul discutarii acuzatiilor pe care i le aduc toti ambasadorii americani care au fost in Romania (ei arata cum incalca regulile diplomatice si cum e departe de a-si onora tara, cititi scrisoarea ambasadorilor aici).
Stim ca domnul Simion nu mai vrea dezbateri pentru ca, in precedentele dezbateri, si-a aratat incapacitatea profesionala pentru functia pe care vrea sa o ocupe. Nu va recunoaste asta niciodata, dar va crea ambuscade si va arunca cu pietre ca sa mute conversatia publica pe orice altceva.
Mai are 5 zile si inca 3 dezbateri la care ar trebui sa fie prezent… si va inventa cate o tumba la fiecare, fiind plin de lasitate.
Dincolo de mizeria caracterului lui George Simion care are pretentii dictatoriale asupa continutului editorial al televiziunilor si crede ca poate decide ce si cand vorbeste in spatiul public un redactor/ reporter (ca pe vremea lui Ceausescu), am sa folosesc acest context media pentru a pune in spatiu public informatii despre mecanismele din spatele acestei meserii si cum arata negocierile pentru dezbaterile prezidentiale, din marturiile unor mar jurnalisti sau directori de campanii electorale, marturii publicate in cartile de memorii.
(daca sunteti pentru prima data aici, e bine sa stiti ca anual fac cateva zeci de interviuri internationale cu unii dintre cei mai cunoscuti oameni la nivel global si fac aceasta meserie de mai bine de 20 de ani. Gasiti detalii despre munca mea aici)
**
Negocierea pentru un interviu la televiziune – mai ales in context politic – este un subiect sensibil din punct de vedere etic, pentru ca se afla la granita dintre dreptul la controlul propriei imagini, si respectarea principiilor jurnalismului liber si corect.
In culisele unei dezbateri electorale, echipele candidatilor negociaza adesea: formatul (timpul de raspuns, minutele de introducere/concluzie etc.), ordinea interventiilor, prezenta publicului sau lipsa lui, moderatori agreati, temele principale sau evitarea anumitor subiecte, numarul de camere, unghiuri de filmare, distanta dintre candidati.
In dezbaterile prezidentiale americane, Commission on Presidential Debates negociaza cu echipele candidatilor.
Istoria contemporana (cartile de memorii sau articolele politice) consemneaza multe marturii despre campaniile lui Donald Trump, in special cele din 2016 si 2020, care au fost pline de negocieri tensionate, controverse si scurgeri de informatii despre ce a cerut echipa lui inainte de dezbateri.
In 2016, echipa lui Trump a negociat intens formatul si a incercat sa blocheze anumiti moderatori, considerandu-i „partinitori” (ex: Anderson Cooper de la CNN). In 2020, Trump a refuzat participarea la a doua dezbatere cand comisia a decis sa fie organizata virtual (din cauza infectarii sale cu COVID). A spus ca nu vrea sa fie „mutat cand vor ei”.
Conform unor surse citate de presa, echipa Trump a cerut camere si unghiuri de filmare care sa nu-l dezavantajeze (ex: cadre cat mai drepte, nu laterale, si sa nu fie pus intr-o lumina slaba). De asemenea, au cerut podiumuri egale ca inaltime, dupa ce s-a discutat despre faptul ca Hillary Clinton era mai scunda si ar putea fi avantajata de unghiurile de filmare.
In 2016, in a doua dezbatere, Trump a adus trei femei care l-au acuzat pe Bill Clinton de abuz sexual si le-a plasat in sala la vedere, ca atac indirect la Hillary. Aceasta a fost o miscare negociata si regizata de echipa lui Trump, menit sa distraga atentia de la scandalul “Access Hollywood”, aparut cu cateva zile inainte.
(Washington Post a publicat o inregistrare video din arhiva emisiunii Access Hollywood (NBC), in care Trump este surprins intr-un autobuz, vorbind cu gazda Billy Bush. Trump se lauda ca, fiind celebru, poate face orice cu femeile, inclusiv sa le „apuce de organele genitale” fara consimtamant.)
Exista marturii despre aceste negocieri in cartea „Let Me Finish” – carte de memorii a lui Chris Christie (fost consilier al lui Trump), in cartea „Peril” de Bob Woodward si Robert Costa – detalii despre campania din 2020, dar si in memoriile lui Roger Ailes, fostul sef FOX si consilier al lui Trump. Ailes e cel dupa care s-a facut filmul Bombshell (cu agresiunile sexuale) si The loudest voice (tot despre agresiuni sexuale si comportaentul lui abuziv la tv, inclusive santaje pentru ca era prieten cu Trump. In film Russel Crow il interpreteaa pe Ailes. am mai scris despre el aici)
Desi noi nu avem o comisie de etica care sa analizeze munca si jurnalistilor aplicat pe campaniile electorale, acestia nu ar trebui sa accepte conditii care limiteaza libertatea intrebarilor, sau avantajeaza evident un invitat. Negocierea formatului este acceptabila, dar nu si a continutului editorial (intrebari, subiecte interzise etc).
La nivel international exista coduri etice celebre.
Society of Professional Journalists (SPJ) – SUA este un cod ade etica care recomanda „Evitati sa acceptati conditii care compromit independenta jurnalistica.”
BBC Editorial Guidelines care spune ca „Interviurile trebuie sa reflecte interesele publicului, nu doar ale intervievatului. Orice negociere trebuie sa respecte impartialitatea.”
Negocierea formatului unui interviu (durata, cadru, limbaj, decor) este etic acceptabila. Insa negocierea continutului editorial (intrebari, teme interzise, aprobare inainte de difuzare) este considerata neetica, mai ales in jurnalismul politic.
Din punct de vedere etic, nu este corect sa inregistrezi sau sa faci publica o negociere fara acordul celeilalte parti, cu exceptia unor situatii in care exista un interes public major sau se incearca acoperirea unui abuz / manipulare.
Si pentru ca Simion i-a acuzat pe jurnalist de lipsa impartialitatii e bine sa stiti ca sunt multi jurnalisti in lume care si0au exprimat public opiniile politice nefiind cenzurati de companiile pentru care lucreaza.
La tema de astazi, debaterile politice, unul dintre cel emai celebre cauri este cel al celebrului Chris Wallace (Fox News) – la Trump vs. Biden in 2020, desi era de la Fox (conservator), a fost perceput ca fiind mai critic cu Trump in dezbatere. Wallace a spus public, anterior, ca „nu sustine niciun partid”, dar si-a exprimat opinii despre comportamentul lui Trump (ex: „a facut dezbaterile imposibil de gestionat”).
Exista marturii si documente despre negocierile pentru dezbaterile electorale din multe campanii… cel mai des le intalnim in cartile de memorii ale americanilor (sau acolo am fost eu interesata sa citesc).
Iata detalii despre prima debatere ever transmisa la tv in America, dezbaterile din 1960 (Kennedy vs. Nixon), in acea campanie au avut loc 4 dezbateri in toamna lui 1960, Kennedy era senator de Massachusetts, Nixon era vicepresedinte in functie.
Nixon a fost initial reticent in a accepta dezbaterile, pentru ca avea un avantaj de notorietate ca vicepresedinte si credea ca o dezbatere l-ar putea „ridica” pe Kennedy la acelasi nivel perceput.
Negocierile au implicat in special echipele de campanie si producatorii de televiziune (mai ales CBS pentru prima dezbatere).
Kennedy a insistat sa fie dezbateri televizate, intr-un cadru formal, cu egalitate totala de timp si format, si fara audienta in studio – cerere acceptata.
Echipa lui Nixon a negociat pentru o pozitie neutra a camerei de filmat, dar Nixon a refuzat machiajul profesional la prima dezbatere – ceea ce i-a afectat imaginea si a devenit legenda in istoria media.
Negocierile tehnice: luminile, temperaturile, inaltimea pupitrelor, modul de adresare, microfoanele – toate au fost discutate.
Puteti citi mai multe despre aceasta debatere istorica in Memoriile lui Pierre Salinger, purtatorul de cuvant al lui Kennedy dar si din seria de interviuri cu Fred Friendly (CBS), producator al primei dezbateri, care includ detalii despre aranjamentele tehnice si negocieri.
Pe langa informatiile care va ajuta sa aveti context si sa intelegeti care e practica si cutuma internationala in aceste situatii, vreau sa mai spun ca domnul George Simion e din nou un bafarist care incearca sa manipulee opinia publica.
El nu are niciun drept asupra continutului editorial al niciunei televiziuni, ziar sau site, refuzul lui de a participa la debateri e doar lasitate si frica: nu face fata dezbaterilor de idei, nu e pregatit pentru job-ul la care aplica.
Ma bucur ca oamenii au inceput sa se prinda ca minte grav in multe situatii doar ca sa fie in atentia presei (mai stiti ca acum 2 zile ne-a zis ca vrea Monarhie?!; ma rog le-a zis franceilor intr-un publicatie micuta, pentru ca isi imagina el ca as ava da bine la francezi si cu siguranta va fi preluat in Romania, deci va mai avea putina publicitate. Altfel, le-a promis detinutilor din penitenciare ca va da o amnistie ca sa exista un moment eros a o luam cu totii de la capat.
Cred ca George Simion e un pericol real pentru Romania si sper sa fiti constienti de asta.
