E o nevoie majora sa punem in spatiu public informatii despre ura, sa dezbatem extremismul, polarizarea ideilor si cum sa traim in aceeasi comunitate cu intelegre si cand nu avem aceleasi opinii cu vecinii. De asta apreciez foarte mult ideea campaniei”Impreuna, fara ura“de la Digi TV, dar pe cat o apreciez pe atat de mult disconfort imi creeaza pentru ca se pun in spatiu public informatii gresite, iar unele testimoniale ale reporterilor nu aveau ce sa caute pe tv pentru ca fac mai mult rau decat bine. Unul cel putin instiga la ura 😊 dar sa le luam pe rand.
(e un subiect pe care am citit mult din perioada pandemiei si pana acum pentru ca am vrut sa inteleg directia in care mergem. Am scris de cateva ori de cartea Nervous States: Democracy and the Decline of Reason” de William Davies
La sfarsitul articolului am sa scriu si despre experienta mea cu furia oamenilor care nu au avut aceeasi opinie cu mine. Spoiler – nu m-am gandit niciodata ca ma urasc, nu pe termen lung pentru ca au alta treaba in viata in afara persoanei mele. Cred ca e important sa cunoastem bine termenii si nuantele acestui fenomen, dincolo de experienta personala, pentru ca ne lovim zilnic de consecintele sale si ar fi bine sa reactionam ca sa ajutam, nu sa daramam)
„Hate” ca termen de argou online a inceput sa fie folosit in anii 2000, mai ales pe forumuri si apoi pe retele sociale. Nu insemna ura pura, ci mai degraba comentarii rautacioase, jigniri sau critici facute cu intentie negativa.
Pe masura ce social media a explodat (Facebook, Twitter, YouTube dupa 2005–2010), „critica dura” a inceput sa fie etichetata tot mai des simplu ca „hate”.
Cam prin 2012–2015 presa online si influencerii au inceput sa foloseasca termenul constant: „am primit hate”, „val de hate”, „hateri”. In special in Romania, cuvantul a intrat masiv in limbajul cotidian prin zona de vloguri si muzica.
Asa se face ca azi, „hate” nu mai inseamna doar o critica normala, ci e folosit mai ales pentru critica agresiva, jigniri sau atacuri personale.
Dar e o mare diferenta intre o opinie negativa, o critica, ura si… hate-ul din argoul online, iar primele doua nu implica si ura, pot fi parte din viata fara sa fie ura la mijloc.
Ura este, in general, definita ca un sentiment intens de ostilitate, repulsie sau aversiune profunda fata de cineva sau ceva. Este mai mult decat simpla antipatie sau suparare — are o incarcatura emotionala puternica, care poate fi persistenta si greu de controlat.
Poate fi privita din mai multe perspective:
Psihologic: o emotie negativa intensa, de multe ori asociata cu furie, resentiment si dorinta de a evita sau chiar rani obiectul urii.
Filosofic: o forma extrema de neacceptare, care poate inchide calea spre empatie, dialog si reconciliere.
Social: poate lua forme colective, de exemplu ura rasiala, religioasa sau politica, devenind periculoasa prin faptul ca alimenteaza conflicte si discriminare.
Unii ganditori fac differenta intre ura ca emotie spontana si pasagera (de exemplu, atunci cand cineva ne raneste grav) si ura ca atitudine cultivata si fixata in timp, care se transforma intr-o viziune de ansamblu asupra unei persoane sau a unui grup.
* De asta mi se par f f gresite unele dintre testimonialele reporterilor DIGI care nu au o corecta intelegere a termenilor. Interesant este ca mai mult doamnele se duc “pe campii” fiind mai degraba afectate emotional si la nivelul egourilor, din ceea ce arata exemplele lor, de opiniile negative ale oamenilor.
Sunt trei doamne care fac referire la aprecierile legate de o caracteristica personala – chip, greutate, ras, voce. Doar ca atunci cand spui „nu-mi place chipul tau”, asta nu este neaparat ura. Sa facem cateva diferentieri de nuanta in exprimare.
Cand cineva foloseste expresia “nu imi place…” poate sa fie antipatie / lipsa de simpatie. E un sentiment mai usor, poate fi doar o reactie estetica sau instinctiva. Nu implica dorinta de a face rau sau de a respinge complet persoana. Ex.: „Nu-mi place cum arata cineva, dar nu am nimic impotriva lui/ei.”
Pe un alt nivel al emotiilor “nu-mi place chipul tau” poate sa fie repulsie. E o emotie mai intensa decat antipatia, implica o reactie de respingere puternica si se simte mai bine si corect in limbaj vorbit, decat in scris- online. Totusi, inca nu e ura, ci mai degraba un disconfort emotional.
Abia pe ultimul nivel al emotiilor poate fi ura. E ceva ce merge mult mai departe decat o simpla neplacere a chipului. Inseamna sa asociezi persoana cu emotii negative persistente si sa doresti, constient sau inconstient, ca acea persoana sa sufere, sa fie respinsa sau chiar eliminata din viata ta. In acest caz, cred ca ura nu se rezuma la aspectul fizic, ci la incarcatura emotionala si ostilitatea pe termen lung.
Deci, simpla afirmatie „nu-mi place chipul/vocea/rasul tau” exprima mai degraba antipatie sau o preferinta personala, nu ura. Iar o persoana educata si bine asezata emotional in propria minte, nu ar trebui sa ia personal si sa dramatizeze o asemenea opine. Nu trebuie sa ne deranjeze ca altora nu le place culoarea noastra de par sau hainele noastre si nici nu e cazul sa le replicam verbal agresiv celor care au o alta opine decat noi sau alte gusturi decat ale noastre.
Ura apare cand acel „nu-mi place” se transforma in ostilitate constanta si dorinta de respingere sau vatamare. Cand cineva spune „nu-mi place chipul tau” afirmatia este mai degraba o judecata de gust sau respingere superficiala, nu neaparat ura.
Dar pentru cel care o primeste, poate fi resimtita ca un atac direct la identitate, pentru ca fata e strans legata de sentimentul de respect de sine. Daca tu o percepi imediat ca ura, asta inseamna ca mintea face o generalizare: „Daca nu-i place chipul meu inseamna ca ma respinge ca persoana.Daca ma respinge e ostil(a) fata de mine.” In realitate, poate fi doar o lipsa de simpatie, o exprimare neinspirata sau chiar o proiectie a celuilalt.
Si, da,ego-ul (imaginea si povestea pe care ti-o spui despre tine insuti )are un rol important aici: cand cineva atinge un aspect fundamental (chipul, corpul, vocea), ego-ul simte ca este atacat. Reactia imediata este defensiva: „Acesta nu e doar un comentariu, e un afront, e ura.”
E important sa intelegem ca doare asa mult o respingere estetica la adresa popriei persoane pentru ca fata e simbolul identitatii. Este „masca” prin care ne prezentam lumii.
Cand cineva spune „nu-mi place chipul tau”, nu o percepem ca un simplu comentariu estetic, ci ca o respingere a intregii noastre fiinte. Aici se activeaza ego-ul si da semnalul: „Sunt atacat, trebuie sa ma apar.”
Pe mine ma supara foarte mult ca in cazul reporterilor DIGI nu si-a pus nimeni problema sa le faca un brief despre nuantele acestui termen, dar ma ingrijoreaza si faptul ca ei nu au citit pe tema si s-au dat cu presupusul la nivelul capacitatii lor de intelegere si perceptie. Si e un subiect atat de delicat in contextul prezent, incat ar trebui sa fie responsabilitate cu ceea ce punem in spatiu public despre ura.
Bine, brusc acum stim si cine sunt reperterii necititi, superficial, egoisti, egocentristi. Si nu, nu e ura in exprimarea mea, e doar o opinie negativa. Foarte “negativa” despre cultura media a acestor oameni. (sunt insa super fan al doamnei Cristina Cileacu pentru cum a pus in context, cu intelepciune, bullyingul online la care a fost supusa acum 3 ani, cu distantare si intelepciune, folosind mai degraba cuvintul jignire, nu ura)
In gloria promourilor aiurea e domnisoara Oana Zamfir care face scanderbeg cu opiniile oamenilor “daca ai fi In fata cu mine ai mai spune asta?”cu atitudinea “– ti-ai mai pune fortele cu mine?!”, aratand muuuuulte chestiuni foarte (g)rele din caracterul sau. Iar supararile dansei sunt ca unor oameni nu le place vocea si rasul sau.
Sunt zeci de carti, despre cum abordezi persoanele care nu au aceeasi parere cu tine si, poate, par violente si agresive
Cel mai simplu e sa dau exemplu cu abordarea cainilor violenti si agresivi: orice persoana descopera sau invata ca daca esti agresiv cu un caine agresiv, el va deveni si mai agresiv, iar calea corecta e “pe pace si intelegere”. Sau in cauzul copiilor care au tantrum…Sau, ca jurnalisti, descoperim curand ca unui subiect ostil nu-i arati ostilitate, nu te lupti sa-i pui opiniile la pamant…
*
Are domnul Gabriel Liiceanu o carte in care sunt trei eseuri, unul dintre ele se numeste „Despre ura”, carte care este o reflectie filosofica si morala asupra urii, atat la nivel individual, cat si colectiv. El analizeaza ura nu doar ca emotie, ci ca fenomen social si politic, aratand cat de periculoasa poate fi atunci cand nu este constientizata sau controlata.
Liiceanu spune ca ura nu este doar o simpla emotie negativa, ci poate deveni o forta care degradeaza relatiile intre oameni si poate justifica acte extrem de violente. Si analizeaa cum ura se hraneste adesea din diferente percepute: etnice, politice, religioase sau culturale. Ea apare cand oamenii isi construiesc identitatea prin opozitie si respingere
Cartea vorbeste despre cum ura se cultiva si se transmite: prin prejudecati, manipulare, propaganda sau prin experiente traumatizante si avertiseaza ca ura afecteaza moralitatea individului, ducand la intoleranta, violenta si lipsa de empatie. La nivel colectiv, poate conduce la conflicte, razboaie sau regimuri totalitare.
Si ceva ce ar trebui sa citeasca cat mai multa lume, inclusiv reporterii Digi, este despre cum trebuie abordata ura: prin constientizare, reflectie, dialog si cultivarea intelegerii reciproce. Dl Liiceanu pune accent pe responsabilitatea individuala in a nu lasa ura sa devina motorul actiunilor.
De asta spun ca e gresit rau implementarea campaniei cu ura, desi e nevoie de o campanie pe tema, dar ea ar fi trebuit abordata si explicata de filosofi, psihologi si sociologi, de Mihnea Maruta si Gabriel Liiceanu, inclusiv pentru reporterii care s-au dat cu presupusul despre ura pentru ca cel putin 3 promouri instiga la ura si polarizarea opniilor, cu superioritate si agresivitate, si muuuulta superficialitate pe tema.
Chris Voss, negociator FBI, are si el o carte in care dezbate cum sa abordezi discutiile/situatiile agresive. In „Never Split the Difference” sunt explicate cateva tehnici care se aplica si in cazul unei persoane care te abordeaza agresiv verbal – fata in fata, dar ele sunt valabile si pentru abordarea online unde “ba pe a ma-tii” nu e o solutie…
Ton calm si voce joasa („late-night FM DJ voice”) – Voss spune ca daca celalalt ridica tonul, tu faci invers: vorbesti incet si calm. Asta scade tensiunea.
Etichetarea emotiilor („labeling”) – pui in cuvinte ce observi: „Se pare ca esti foarte suparat.” / „Suna ca si cum te simti atacat.” – asta il face pe celalalt sa se simta auzit, ceea ce poate reduce agresivitatea.
Tacerea intentionata – dupa ce spui ceva, lasi o pauza. Multi oameni isi reduc intensitatea cand nu mai primesc „combustibil” din partea ta.
„Nu”-ul strategic – in loc de a te contrazice direct, formulezi raspunsuri de tipul „Pare ca nu esti de acord” sau „Nu ar fi corect pentru tine sa…” – asta muta conversatia de pe atac direct pe negociere.
De-escaladarea prin empatie tactica – arati ca intelegi emotia, fara sa fii de acord cu continutul jignirilor.
Am sa pun intr-un document separat cateva carti despre ura si gandire polarizata chiar extremista in online precum si un chestionar al urii, dintr-una dintre carti.
P.S au fost in viata mea profesionala multe situatii in care nu am fost in aceeasi linie cu opiniile majoritatii. Poate cea mai notorie si puternic agresiva e cea in care am facut la revista Tabu un pictorial in care reinterpretam cu artisti din mai multe zone lucrari de arta ca Geneza, Cina cea de taina, Pieta. Cand revista a aparut la chiosuri, pentru ca eram redactorul sef al revistei si semnasem si un text pe tema pictorialului, au fost sute de mesaje pe mail in care eram amenintata – multe cu trimiteri la perversiuni sexuale. S-a ajuns pana la oameni care m-au cautat la redactia revistei sa ma bata. In mai putin de o saptamana s-au linistit spiritele.
Nu m-am gandit nicio clipa ca oamenii aceia ma vor ura pe viata si nici nu m-a interesat asta. Am vrut sa pun un mesaj de egalitate in spatiu public, intr-o forma artistica si, pentru mine, cateva zile de bullying nu au contat foarte mult. Dar, da, am fost speriata, si in acele zile mergeam oriunde insotita de prieteni. Dar am inteles inca dinainte de a face pictorialul ca vor fi reactii negative puternice si le-am respectat opiniile oamenilor oricat de agresiv au fost formulate, nu mi-am dorit sale schimb, doar sa pun si alta opinie langa a lor.
