Cand esti tanar, tacerea pare uneori un gol. E ceea ce trebuie umplut repede — cu rasete, cu povesti, cu zgomot, cu oameni. Iti e teama ca, daca taci prea mult, ceilalti vor crede ca esti distant, plictisitor sau trist. Asa ca vorbesti. Poate mai mult decat simti, mai mult decat ai nevoie.
Dar odata cu anii, tacerea incepe sa se schimbe. Devine o casa, nu o absenta. Iti dai seama ca in ea nu e lipsa, ci prezenta. Incepi sa o asculti. Descoperi ca tacerea e o forma de pace, o forma de respect fata de propriile ganduri.
Eu am fost mereu o persoana care vorbeste putin, in ciuda meseriei care implica mult dialog. (ma rog, contrazice asta conversatiile telefonice cu prietenii, in care am multe de povestit 😊 )
Cand eram mai tanara, ma simteam uneori in dezavantaj. Nu vorbeam mult nici la scoala, raspundeam la intrebarie profesorilor fara multe dantele in exprimare, fara panglici cu care sa infrumusetez raspunsul.
Intr-o lume care premiaza volumul, eu veneam cu linistea mea. Cu timpul insa, am inteles ca tacerea poate fi o forta. Ea nu fuge de dialog, doar alege cand si cui sa se deschida.
Cu varsta, tacerea mea s-a rafinat. A devenit mai clara, mai blanda. Nu mai e defensive sau ostentativa, nu mai e armura, nici o forma de superioritate.
E un spatiu de respiratie intre mine si lume. In tacere imi adun gandurile, ma reasez, ma ascult. In ea se coace rabdarea, empatia, intelegerea.
In continuare forma mea suprema de rasfat este sa nu rostesc niciun cuvant, dar sa fie liniste si in mintea mea (sa nu port discutii interioare eu cu mine in care sa caut rezolvari la problemele zilnice). Sa fie liniste si calm, si lucrurile asezate.
Tacerea de acum nu mai e despre a evita, ci despre a intelege. Despre a nu mai simti nevoia sa explic totul. Despre a sti ca unele lucruri nu cer cuvinte. Dar si despre “daca dezvolt si ma duc pe o cale care nu duce nicaieri, pentru ca opiniile si convingerile sunt fundamental diferite”. Tacerea de acum nu mai e compromis, e intelegerea celuilalt si acceptarea lui, cu tot ce gandeste.
Poate ca, pe masura ce imbatranim, invatam sa ne imprietenim cu linistea. Nu pentru ca nu mai avem nimic de spus, ci pentru ca invatam sa spunem doar ceea ce merita rostit.
Si atunci, tacerea devine un limbaj in sine. Unul care nu are nevoie de traducere.
P.S. Acum ceva ani am invatat limbajul semnelor si, mai intainte, am invatat ce spune corpul celui din fata mea cand el tace. Ma ajuta in job, e o parte importanta din viata noastra cand tacerea vorbeste.
E o saptamana marcata de schimbarea orei si inaugurarea Catedralei.
Schimbarea orei o sa ne aduca neplaceri cam doua saptamani si o sa ne deranjeze multe lucruri, ajuta ce mancam si sa adaugam ceva VItamina D in alimentatie pe urmatoarea perioada, vor fi zile calduroase si saptamana viitoare si va fi soare, deci suntem bine.
Despre Catedrala vreau sa spun ca ne-ar fi ajutat sa fie construita acum 100 de ani (in toate marile capitale exista catedrale uriase vechi de sute de ani, dare le erau construite la asemenea dimensiuni ca sa poata sa gazduiasca tot orasul in caz de calamintate)
Eu am avut o saptamana cu ceva mii dezastre personale, dar nu le voi pune aici unde e loc doar de lucrurile frumoase pe care le-am remarcat zilele astea.
Unul dintre cele mai frumoase lucruri din saptamana a fost deschiderea Festivalului National de Teatrur cu GROOVE spectacolul lui Radu Afrim.
Ii stiu spectacolele lui Radu Afrim inca de pe la inceputul carierei si, cand ma uit la nivel macro, e foarte emotionanta abilitatea lui de a identifica trenduri muzicale si vizuale si de a le pune in spectacole cu un filtru special, care e identitatea lui.
Sper sa se joace si in afara festivalului, sa ramana un spectacol in programul Teatrului National si mai sper sa-l convinga cineva pe Radu sa tina un jurnal macar lunar cu lucrurile pe care le citeste si le asculta, ca sa beneficiem si noi de culisele inspiratiei sale. Trebuie sa vedeti un spectacol de-ale lui ca sa intelegeti ce vorbesc 🙂 . Am vrut sa vad ieri intalnirea lui de pe voyo de la acasa tv cu Marius Manole, un actor cu care a lucrat mult. Sunt si prieteni si era interesant sa vad dialogul, dar nu e inca online…
Am vazut insa primul episod din Intrebarea mesei rotunde, emisiunea lui Manole in care o avea invitata pe Andra si am fost surprinsa ce femeie asezata, ancorata in realitate dar si cu valori traditionale in educatie, si ce mama este, pe educatie clasica si fara rasfaturi, dar cu gria pentru a lamuri orice neintelegere emotionala la sfarsitul fiecarei zile. Practic mi-a facut dimineata frumoasa cu felul ei de a fi si de a gandi “organizarea” familiei. Plus ca Manole e un intervievator foarte fain (super talent pe omul asta… e si multa munca acolo, dar e practic talentat la orice se apuca sa faca.. un sambure de geniu acolo)
Daca aveti voyo sa va uitati la Intrebarea mesei rotunde…:)
Zilele astea m-am intors la lumea lui Sergiu Celibidache pentru ca citesc cartea Spatiul Celibidache de Stajerel; Olaru; m-am cerut la interviu la Stajerel si am cerut si fragment din carte pentru o sambata viitoare pe urban.
Sergiu Celibidache a fost un dirijor si ganditor muzical roman de o profunzime rara, pasionat nu doar de muzica, ci de intreaga experienta a trairii ei. Pentru el, dirijatul nu era un act tehnic, ci o forma de meditatie in miscare — un mod de a atinge armonia dintre spirit, sunet si momentul prezent. Fascinat de filozofie, in special de fenomenologia lui Edmund Husserl (un mare matematician si filosof german), Celibidache vedea muzica drept o realitate care se naste si dispare in clipa interpretarii, neputand fi captata deplin in inregistrari. De aceea, refuza cu obstinatie studiourile si traia pentru concertul viu, efemer. Pe langa muzica, era pasionat de spiritualitatea orientala, de Zen si de relatia subtila dintre tacere si vibratie, intre ordine si libertate — pasiuni care i-au modelat intreaga viziune artistica si i-au conferit un loc unic in istoria dirijatului. (sunt multe articole pe acest blog despre domnul Celibidache si sotia sa, Ioana, e un om care imi place foarte mult. Sper ca filmul facut de fiul sau, pentru piata interationala – cu John Malcovich si Miranda Ridcharson in rolul pratintilor sai – sa aiba puterea sa convinga publicula sa citeasca mai multe despre el, pentru ca era un om cu o etica nebuna…
Clatitele cu braza si miere au fost ieri cand citeam, azi citesc fara clatite😊
A fost Gala Profesorilor si am desscoperit-o cu totii pe doamna Mariana Stan directoarea scolii gimnaziale din Dor Marunt. E o doamna care a schimbat cu totul viata localitatii gandindu-se ca, daca copiii sunt bine acasa, vin si la scoala. Si le-a gasit locuri de munca parintilor, apoi a cumparat autobuze pt scoala, a construit toalete in scoala…a inceput orele cand copiii erau mai alerti si atenti… acum a crescut promovabilitatea, au tot mai multi copii la scoala si mica localitate are un suflu nou.
Doamna Stan e fix categoria omul sfiinteste locul, o doamna eroina despre care s-ar putea face un film frumos.
Hospice Casa Sperantei construieste un spital paleativ, adica pentru copilasi cu boli grave care au nevoie de ingrijite non stop. Puteti ajuta cu un sms la 8864. Spitalul e gandit foarte frumos si are multe geamuri pentru fiecare salon, cu un parc langa, pentru ca cei mici – unii dintre ei- nu vor parasi niciodata patul si e o minunatie ca se gandeste cineva sa le arate astfel frumusetea naturii in diferite anotimpuri.
8864 sa donati – sms spital… va rog eu mult, mare bine faceti si pentru copilasi si pentru familiile lor.
YOXO a anuntat lansarea reconditionate.yoxo.ro, un magazin online dedicat telefoanelor si gadget-urilor reconditionate, dezvoltat in parteneriat cu Recommerce®, expert european in domeniu. Noua platforma ofera clientilor din toata Romania acces la telefoane reconditionate, certificate, care respecta standardele europene de calitate. Deci daca aveti telefoane vechi care zac prin sertare duceti-le la reconditionat si faceti un bine.
Saptamana asta am citit si despre Anna Possi, o doamna de 100 de ani care continua sa serveasca clientii intr-o cafenea din Italia — barul ei, Bar Centrale, in localitatea Nebbiuno, regiunea Piemont. De peste 60 de ani, sub conducerea ei, barul functioneaza aproape non-stop, iar Anna spune ca nu vede motiv sa se retraga: „Nu e doar o slujba, e viata mea”. Ea considera ca munca si interactiunea cu oamenii ii mentin mintea si trupul active — „Creierul trebuie sa ramana activ — asta te tine tanar”, spune ea.
Sanae Takaichi a devenit pe 21 octombrie 2025 prima femeie prim-ministru a Japoniei, cand parlamentul de la Tokyo a votat pentru alegerea ei ca sef al guvernului. Fost membru al partidului Liberal Democratic Party (LDP), cu o cariera politica ce a inceput in anii ’90, ea a fost pana la aceasta alegere si prima femeie presedinte a acelui partid.
Si o alta stire simpa: intr-o laguna din Venetia au aparut delfini veniti de pe mare.. sunt super simpatico si ii vedeti mai jos…
In octombrie 2025, INSCOP Research, la comanda platformei Informat.ro si in parteneriat cu think-tankul Strategic Thinking Group, a publicat un studiu sociologic intitulat Barometrul Romania intre Magie si Ezoterie, avand ca scop sa surprinda felul in care romanii isi raporteaza lumea in termeni spirituali, simbolici, dar si rationali.
Analiza rezultatelor intr-o forma mai politicoasa si sociologic – stiitifica o gasiti mai jos. Eu vreau doar sa spun ca resultatele sunt ingrijoratoare si suntem teren fertil pentru a fi fraieriti si exploatati.
Directia aceea a oamenilor care spun “manifesteaza” nu stiu ce dorinta si ea o sa ti se intample (nu mai conteaza daca faci ceva concret, adica munca, pentru ea), sau aiurelile cu horoscop (am mai scris despre asta aici, si m-a injurat multa lume, dar NU EXISTA NICIO DOVADA STIINTIFICA A HOROSCOPULUI) sunt doar o treapta de la varful piramidei credintei in prostii ca in Evul Mediu, iar asta e o platforma pentru abuzuri, sarlatanie, manipulare. Ceea ce ne ofera internetul din toate partile.
Calea sanatoasa e sa citim si sa intelegem lucrurile si din perspectiva stiintifica pentru ca lumea a avansat, tehnologia ne poate da multe raspunsuri..
Una dintre concluziile cele mai pregnante ale studiului este ca, desi societatea se modernizeaza si accesul la informatie creste, multe persoane continua sa interpreteze realitatea prin filtre simbolice si magice – un fel de sinteza intre credinta traditionala si spiritualitate ezoterica.
17,6 % dintre respondenti se declara „cu siguranta superstitiosi”, iar 12,1 % „mai degraba da”. In total, aproape 29,7 % admit o inclinatie spre superstitie.
41,6 % spun ca au trait cel putin odata o intamplare pe care o percep ca „dovada” ca o superstitie s-a adeverit.
31,1 % considera ca superstitiile sunt relevante mai ales in domeniul sanatatii; procentul scade pentru alte domenii (ex. 9,9 % le aplica in dragoste / relatii etc.).
Datele arata ca nu doar mediul rural este vector de superstitie – credintele mistic-ezoterice apar si in mediul urban, unde stresul, anxietatile si incertitudinile ii determina pe unii sa caute repere simbolice de control sau protectie.
Remus Stefureac, directorul INSCOP, a calificat fenomenul drept o „pandemie” de ezoterie si magie, afirmand ca devine un element exploatabil politic si financiar.
Studiul exploreaza nu doar credinte traditionale, ci si elemente contemporane de gandire spirituala si conspirationista:
75,3 % dintre romani cred ca norocul este important in viata (21,4 % cred ca este „foarte important”)
24,2 % sustin ca norocul poate fi modificat prin respectarea unor superstitii; 69,3 % cred ca nu poate fi influentat astfel.
51,4 % sunt de parere ca in Romania exista locuri „incarcate energetic” (cum ar fi Muntii Bucegi sau Sarmizegetusa).
42,6 % cred in existenta unor energii invizibile (aura, chakre, bioenergie) care influenteaza sanatatea, in timp ce 48,7 % resping aceasta idee.
Cat priveste afirmatii mai radicale: 40,1 % cred ca vaccinurile sunt folosite pentru controlul populatiei, 55,6 % cred ca tehnologiile moderne, precum 5G sau inteligenta artificiala, sunt folosite pentru manipulare, iar 58,4 % sunt de acord ca pandemiile si crizele economice sunt rezultatul planificarii de grupuri secrete.
Aproape 26,1 % cred ca oamenii nu au ajuns pe Luna, ci totul ar fi o inscenare.
Aceste idei – unele apartinand universului ezoteric, altele conspirativ – converg in acelasi reper psihologic: dorinta de explicatii alternative, intr-o lume perceputa ca instabila si opaca.
Profiluri sociale: cine crede si spre ce categorie
Analiza demografica e surprinzatoare:
Persoanele cu educatie redusa sunt mai susceptibile sa sustina credinte magico-ezoterice sau conspirationiste. Studiul indica un decalaj intre nivelul de educatie si deschiderea spre interpretari stiintifice sau rationale.
Categoriile politice joaca un rol: votantii PSD si AUR apar frecvent in profilurile celor cu inclinatii spre superstitii, conspiratii sau credinta in control si manipulare externa.
In ceea ce priveste genul: barbatii sunt mai predispusi sa se declare superstitiosi decat femeile (in acest sondaj), iar mediul rural / orasele mici manifesta intensitati mai mari de credinta magico-ezoterica.
In randul tinerilor din mediul urban, Barometrul INSCOP „Romania intre Magie si Ezoterie” surprinde o combinatie paradoxala intre spiritul critic al generatiei digitalizate si atractia fata de simbolism, astrologie sau concepte de „energie” si „univers”. Desi accesul la informatie este mai mare ca oricand, multi tineri manifesta o curiozitate constanta fata de forme de spiritualitate alternativa, de la horoscop si cristale pana la teorii despre „vibratii” si „manifestare”. In spatele acestei tendinte nu se ascunde neaparat ignoranta stiintifica, ci mai degraba o nevoie de sens si control emotional intr-un context urban accelerat si fragmentat, unde anxietatea, nesiguranta profesionala si supraexpunerea la social media amplifica dorinta de certitudini personale.
Pe de alta parte, tinerii urbani sunt tot mai expusi la hibridizarea informatiei: retelele sociale amesteca fara filtre continut stiintific cu pseudostiinta, motivatie spirituala si conspiratii. Astfel, credinta in „energie”, „noroc” sau „univers” devine parte dintr-un nou limbaj de autoexplicare si identitate culturala. In timp ce generatiile anterioare isi luau reperele din religia traditionala sau superstitiile rurale, multi tineri prefera o forma de spiritualitate „personalizata”, care le ofera libertate si apartenenta simbolica. Aceasta tendinta indica nu o intoarcere la magie in sens arhaic, ci o redefinire urbana a ezotericului – un amestec intre mindfulness, gandire critica si credinta intuitiva, ce reflecta o societate in care ratiunea si misterul coexista fara frontiere clare.
Studiul INSCOP nu vizeaza ridiculizarea credintelor, ci mai degraba deschiderea unei dezbateri informate despre combinatia – uneori paradoxala – dintre rational si simbolic in mentalitatea colectiva. Constatarile sugereaza:
Coexistenta mentala: Rationalismul si credintele mistice nu sunt neaparat opusuri, ci adesea convietuiesc in constiinta indivizilor sub forma unui cadru mental sincretic.
Strategie compensatorie: In fata insecuritatilor sociale si economice, oamenii pot recurge la superstitii si conceptii ezoterice pentru a recastiga un sentiment de control si ordine psihologica.
Vulnerabilitate la manipulare: Credintele magice devin potential teren de exploatare – politica, financiara sau mediatica – mai ales cand sunt legate de anxietati colective (sanatate, criza, guvernare).
Rolul educatiei si culturii media: Pentru a modera susceptibilitatile exagerate, este necesara o interventie educationala – nu pentru a eradica credinta, ci pentru a sprijini spiritul critic, alfabetizarea stiintifica si discernamantul public.
Semnal de alarma civic si institutional: Intr-o societate democratica, cand credintele ezoterice sau conspirationiste devin dominante, ele pot submina coeziunea sociala, increderea in institutii si capacitatea colectiva de a raspunde rational la provocari publice (ex. politica medicala, de sanatate, de informare).
Barometrul INSCOP „Romania intre Magie si Ezoterie” aduce la lumina felul in care romanii fac fata incertitudinilor lumii: nu doar prin stiinta si ratiune, ci si prin credinte simbolice, superstitii si concepte alternative care ofera sens si ancora intr-un univers al schimbarii rapide. Rezultatele sunt provocatoare: ele invita la reflectie asupra echilibrului intre credinta si ratiune, dar si la responsabilitatea institutiilor — educationale, mass media, civice — in cultivarea unei societati capabile sa tolereze misterul fara sa devina prizonierul lui.
In acest week end am citit pe indelete revista TIME cu editia dedicata ionovatiilor si inventiilor.
Pe mine ma sperie multe dintre inovatiile si directiile in care merge tehnologia, dar stiu ca nu ma pot opune si ca reactia mea e naturala: creierul nu reactioneaza prietenos la lucrurile pe care nu le-a intalnit vreodata. E parte din felul in care am supravietuit: intram in alerta la ceva nou, ca sa cautam o cale de inruntare, supravietuire.
Pentru ca stiu toate astea ma straduiesc sa ma expun la cat mai multe vesti despre inovatii si tehnologie (si le pun si pe urban.ro pe care ma impresioneaza, ca sa-i expun si pe cititorii din comunitatea noastra la asemenea vesti).
Asa ca mi-am alocat un timp generos in weekend pentru TIME INVENTIONS.
In 2025, TIME a extins lista la 300 de inventii distincte — cea mai mare lista de pana acum, pentru a reflecta accelerarea ritmului inovatiei. Procesul de selectie pentru aceste stiri a fost facut de redactorii TIME alaturi corespondanti globali si aplicatii publice, criterii-cheie fiind: originalitate, eficienta / impact real, ambitie si potentialul de schimbare. Domeniile-cheie vizate: inteligenta artificiala, sanatate / medical, tehnologie-consumatori, sustenabilitate / mediu.
E un numar special care marcheaza 25 de ani de cand TIME face aceasta lista anuala, asa ca mai apare si o componenta de „Hall of Fame” cu inventii reprezentative din ultimii 25 de ani.
(asta e perioada in care imi place mult sa citesc TIME, o sa vina numarul cu cei mai influenti 100 de oameni din toate domeniile si apoi numarul cu Man of The Year… citesc editia TIME Man of The Year din anul cu atentatul de la turnurile gemene cand l-au desemnat pe Rudi Giuliani, era un portret superb scris, l-am citit intr-un tren dintre Viena si Salzburg si plangeam de se uitau calatorii la mine😊 Anii mi-au aratat ca domnul Giuliani nu era chiar omul acela superb, curajos si hotarat care ma emotionase f tare atunci)
Editia TIME INVENTIONS 2025 are multe subiecte pe robotica & androizi / roboti umanoizi: De exemplu, roboti capabili sa execute sarcini domestice sau fizice complexe apar ca simboluri ale evolutiei robotilor „de uz casnic” sau industrial. E si multa Inteligenta artificiala (IA): Modele mari de limbaj, integrare AI in produse consumatori, AI pentru educatie, securitate, etc.
mi-au placut inovatiile care sunt preocupate de cum pot profesorii sa tina pasul cu vremurile si cred ca sui profesorii nostril ar trbui sa stie despre ele.
Este prezentata, de exemplu, AI Coach by Edthena care este o platforma bazata pe inteligenta artificiala care ajuta profesorii sa reflecteze asupra propriei practici didactice, prin videoclipuri din clasa si conversatii interactive cu un „coach” digital. Platforma sprijina dezvoltarea profesionala a cadrelor didactice intr-un mod structurat, personalizat si scalabil — factor rar in educatie si permite profesorilor sa-si identifice zonele de imbunatatire, sa primeasca feedback dedicat si sa adopte noi strategii pedagogice cu sustinere digitala.
Si tot la capitolul educatie e mentionata Turnitin Clarity care este o solutie digitala care ofera educatorilor vizibilitate asupra modului in care elevii abordeaza tema, evaluarea, sprijinind utilizarea responsabila a inteligentei artificiale si pastrarea integritatii academice. E oplatforma care combina sprijin pentru elevi (asistenta AI, feedback) cu mecanisme de incredere si transparenta in procesul de evaluare. e o inovatie care ajuta scolile sa gestioneze provocarile emergente legate de AI in invatare, sa ofere elevilor instrumente de calitate si sa mentina standarde etice in educatie.
Si la capitolul sanatate am remarcat January AI — Monitorare virtuala continua a glicemiei, o aplicatie mobila care, fara ac sau plasa continua de monitorizare a glucozei, foloseste algoritmi pentru a prezice cresterile glicemiei dupa masa — luand in considerare imaginea mancarii, codul de bare al produsului sau selectia meniului. E ceva care ajuta la preventia diabetului, la cresterea constientizarii asupra alimentatiei si raspunsului metabolic, si ofera un instrument digital pentru sanatate personalizata.
Aici puteti gasi si online TIME, nu am verificat daca online sunt toate subiectele din numarul cu inventii dar sunt o mare parte din ele.
Cum vinerea trecuta ne-au socat pe toti vestile si imaginile de la explozia din Rahova, m-am gandit sa caut care sunt toate reviziile care ar trebui facute intr-un apartament pentru siguranta noastra.
Un apartament sigur nu inseamna doar o usa incuiata si vecini de incredere, ci si o serie de verificari regulate care pot preveni accidente, incendii sau pierderi materiale. Mai jos este o lista cu aspectele esentiale de intretinut, dar si un ghid despre ce ar trebui sa avem pregatit in caz de cutremur.
Verificari periodice pentru siguranta in apartament
1. Instalatia electrica
Verifica o data la 1–2 ani starea prizelor, a intrerupatoarelor si a cablurilor expuse.
Fii atent la prizele care se incing, scot scantei sau miros a ars.
Nu supraincarca prelungitoarele.
Poti solicita un electrician autorizat pentru o evaluare completa daca locuinta are peste 10 ani.
2. Instalatia de gaz
Verificarea instalatiei de gaz trebuie facuta oficial la fiecare 2 ani, de o firma autorizata.
Asigura-te ca detectorul de gaz (daca ai unul) functioneaza si ca nu este acoperit.
In cazul in care simti miros de gaz, nu aprinde lumina si nu folosi flacara — aeriseste imediat si suna la 021 9281 (Distrigaz).
3. Detectorul de fum si extinctoarele
Monteaza cel putin un detector de fum pe hol sau in apropierea dormitoarelor.
Testeaza-l lunar si schimba bateriile anual.
Daca ai un stingator de incendiu, verifica eticheta pentru data ultimei revizii (se face la 1–2 ani).
4. Instalatia de apa si robinetele
Verifica periodic daca exista scurgeri la tevi, robineti sau sub chiuvete.
Curata filtrele si capetele de dus pentru a preveni depunerile de calcar.
Tine la indemana o cheie pentru inchiderea apei generale in caz de urgenta.
5. Ferestre, balcoane si usi
Verifica feroneria si garniturile, mai ales inainte de iarna.
Asigura-te ca geamurile se inchid etans si ca balcoanele nu au elemente desprinse.
In caz de cutremur sau vant puternic, ferestrele fragile pot deveni un risc.
6. Ventilatia si aerisirea
Curata periodic hota, grilele de ventilatie si filtrele de aer conditionat.
Lipsa unei ventilatii bune creste riscul de mucegai si probleme respiratorii.
7. Instalatia termica
Daca ai centrala proprie, fa revizia anuala obligatorie.
Verifica presiunea si functionarea supapei de siguranta.
Ce trebuie sa ai pregatit in caz de cutremur
Cutremurele nu pot fi prevenite, dar pregatirea face diferenta intre panica si reactie calma.
Trusa de urgenta pentru cutremur
Pastreaza o cutie solida, usor de luat, intr-un loc accesibil (langa usa sau sub un birou). Include in ea:
Fluier (pentru a fi localizat daca esti prins sub daramaturi)
Trusa de prim ajutor
Manusi de lucru si masca de praf
Documente importante (copii ale actelor personale, pe hartie si/sau USB)
O patura subtire sau folie termoizolanta
Cheile de rezerva ale casei si ale masinii
O suma mica de bani cash
Ce mai poti face preventiv
Fixeaza pe perete dulapurile inalte, oglinzile mari si rafturile grele.
Nu pastra obiecte grele pe rafturile de sus din dormitor sau deasupra patului.
Stabileste cu familia un punct de intalnire sigur in afara blocului, in caz de evacuare.
Invata cum sa inchizi gazul, curentul si apa rapid.
Tine o pereche de incaltamine si o lanterna langa pat — in timpul unui cutremur, pot cadea cioburi sau obiecte.
Siguranta locuintei nu se rezuma la un simplu act de intretinere — este o responsabilitate constanta. Verificarile periodice, combinat cu o minima pregatire pentru urgente, pot salva vieti si pot reduce considerabil riscurile in caz de incendiu, inundatie sau cutremur. Un apartament sigur este un loc unde ai controlul asupra riscurilor, nu doar speranta ca totul va fi bine.
A fost un final dur de saptamana pentru multi bucuresteni, cu explozia aceea oribila din Rahova. Imaginile cu blocul avariat arata ca facute pe computer, e o tragedie imensa, sunt morti dar si familii care nu mai au nimic dupa o viata intreaga de munca. Puteti sa trimiteti prin Crucea Rosie alimente neperisabile (conserve, malai, faina etc) si ei sunt deja prezenti in zona si sunt in contact cu familiile afectate. Aici adresa unde puteti sa donati….
(am sa pregatesc pentru maine un text despre ce revizii/verificari trebuie sa facem periodic in casele noastre)
In acest articol vreau sa pun, la fiecare sfarsit de saptamana, si lucruri pozitive pentru ca se intampla multe lucruri frumoase care trec repede pe langa noi.
Saptamana aceasta am remarcat (m-am si emotionat) campania de mai jos…
https://www.youtube.com/watch?v=IV3usXQn8-M&t=4s
Si tot la capitolul campanii cu fapte bune, are Vola.rp o campanie unde copiii care merg la Olimpiade internationale si nu au fonduri, gasesc spriin pentru transport. Se numeste Romania Zboara departe, nu e doar pt olimpiadele scolare ci si pentru competitii sportive.
Mesajul vola.ro “1 din 5 tineri olimpici nu poate participa la competitii din lipsa de fonduri. Prin programul Romania Zboara Departe, sprijinim tinerii exceptionali sa isi continue drumul spre performanta. Daca ai intre 14 si 24 de ani si ai obtinut rezultate remarcabile in arta, educatie, sport sau inovatie inscrite-te pe site”
Am mai vazut ceva tres simpa care, din pacate, nu e si la noi: McDonald’s are la happy meal figurine din estetica Tim Burton 😊 se intampla in Franta in cateva restaurante, insa puteti icumpara online de aici https://timburtonjewerly.com/collections/all
Imi place mult mult Tim Burton si am avut privilegiul sa fac interviu cu domnia sa, despre munca sa in Romania. Lui Burton ii place mult tara noastra,a crescut citind povesti despre tara noastra iar cat a stat in RO a vizitat multe castele si locuri frumoase. Ii plac mult si oamenii, nu doar ca la luat pe Victor Dorobantu in Wednesday si au construe impreuna personal The Thing, ci a plecat la propriu cu soferul roman pe care l-a avut aici. Care ii e acum sofer si la Londra.
Aici e interviul cu Tim Burton (care avea ca obiectiv sa vorbeasca despre experienta lui in Romania, nu era un interviu profil, si cu toate astea a raspuns ceva f f emotionant despre drumul lui in viata si pentru ce isi e siesi recunoscator. Eu asociez acest interviu cu o mare bucurie, dar si o mai mare frica sa nu cumva sa ratez ceva pentru ca aveam putin timp la dispozitie si ma suna el de la Londra😊
In week endul asta se desfasora prima etapa din Turneul de hochei pentru copii Tiriac Trophy 2025, organizat de Fundatia Tiriac. Etapa 2 se va desfasura pe 25-26 octombrie 2025, la Patinoarul Allianz-Tiriac Arena din Otopeni (str. Drumul Garii Odai, nr. 7). Anul acesta, competitia reuneste peste 500 de tineri hocheisti cu varste intre 5 si 17 ani (categorii U7 – U17), provenind din 7 orase din Romania: Bucuresti, Brasov, Ploiesti, Galati, Miercurea Ciuc, Odorheiul Secuiesc si Targu Mures. Fiecare categorie va aduce pe gheata echipe pregatite sa ofere meciuri spectaculoase, de la micii jucatori din U7 pana la cei mai mari din U17.
Ii urmaresc pe astia mici de la prima editie si mi se pare minunat cum investeste Fundatia Tiriac in acest sport (cu care a inceput cand era copil dl Tiriac) si cum le da celor mici o activitate faina.
*
La vestile bune si emotionante am remarcat la nivel international, povestea unei para-sportive de exceptie: Tarunika Ghosh (India) — dupa ce a invins cancerul si a stat in coma, a bat recordul mondial la 1 500 m walk. (The Times of India)
*
Acestea sunt zonele mele de interes si de aceea ajung aceste stiri la mine.
Week end-ul acesta inseamna si o privire in familia regala (si educatia regala) pentru ca citesc cartea Draga mea Missy. Corespondenta ducesei de Saxa-Coburg-Gotha cu fiica sa, Maria, principesa Romaniei (1893–1900)
Ca tanara mireasa a mostenitorului tronului Romaniei, Missy a fost nevoita sa se desparta la doar saptesprezece ani de familia si de caminul ei. Principesa mostenitoare va fi coplesita in primii ani, in noua ei patrie, Romania, de dorul de mama, de familie, dar si de indragitul Rosenau, resedinta ducala din Coburg. Corespondenta cu mama ei a fost principalul mijloc prin care si-a putut alina aceasta emotie a despartirii, pana ce, odata cu trecerea anilor, avea sa devina principesa, apoi regina, care a contribuit la ridicarea Romaniei.
Cartea s-a lansat saptamana aceasta si Editura Corint mi-a trimis-o pentru rasfastul meu mental si emotional.
Cred ca ne-ar ajuta sa ne intoarcem la lectii de bune manière, inspirate de familiile regale, pentru ca ne-ar aduce si disciplina, dar si eleganta in viata.
stiu ca e controversat ceea ce urmeaza sa scriu, dar va rog sa va luati spatiu si sa va ganditi cu atentie. si sa nu puneti la colt pe nimeni
O femeie medic care, cand alesese aceasta profesie, isi dedicase viata salvarii altora ajunge in situatia in care afla ca are cancer. Daca stiau altii ca ea e bolnava, cu siguranta – fiind medic – stia si ea. (a scris Lucian Mandruta despre asta aici)
Imi imaginez ca diagnosticul nu i-a adus doar suferinta fizica, ci si o furie muta impotriva nedreptatii vietii, impotriva fragilitatii umane, impotriva propriei iluzii ca stiinta poate controla totul. Intr-un gest paradoxal, femeia care crezuse in dovezi si rigoare incepe sa vorbeasca despre conspiratii, tradari ascunse si minciuni planetare. Lumea o priveste uluita, dar adevarul ei devine un strigat disperat impotriva mortii.
Si brusc, daca ne dam timp si ne gandim mai profund, aceasta poveste nu este doar despre o femeie bolnava. Este despre fiecare dintre noi, despre ce lasam in urma atunci cand timpul se subtiaza. In clipa in care moartea devine o prezenta concreta, ne intrebam: ce a avut cu adevarat sens? Munca? Adevarul? Puterea? Credinta? Sau urmele pe care le lasam in sufletul altora?
La scara istoriei, ceea ce ramane dintr-un om nu este neaparat ceea ce a spus, ci ceea ce a trezit in ceilalti. Uneori, o ratacire, o greseala, un moment de slabiciune devin mai graitoare decat o viata de perfectiune. Femeia medic, in incercarea ei de a da un sens durerii, a deschis, fara sa vrea, o discutie despre incredere, despre limitele cunoasterii, despre cat de usor se poate destrama ordinea unei lumi construite pe certitudini. Era, probabil prea incrancenata si noi – impratiti intre “ai dreptate” si “esti o conspirationista”- n-am avut ragazul sa ne gandim cat de siguri suntem pe propriile adevaruri? Nu pe ce spunea/credea femeia, pe cee ace gandim, simtim, actionam, reactionam noi.
Istoria, in fond, nu pastreaza doar faptele mari, ci si tremurul uman din spatele lor. Nu retine doar eroii, ci si ezitarile, rusinea, intrebarile. Ce conteaza cu adevarat nu este daca am avut dreptate, ci daca am incercat sa intelegem, sa fim prezenti, sa iubim in ciuda absurdului.
Poate ca la scara istoriei nu ramanem prin ceea ce am spus, ci prin felul in care am privit lumea, prin compasiunea cu care am atins-o, chiar si atunci cand eram pierduti.
Moartea nu sterge, ci clarifica: ne aminteste ca tot ce e construit pe ura, frica sau orgoliu se destrama, iar singurul lucru care da sens existentei este legatura — cu ceilalti, cu viata, cu un adevar mai mare decat noi.
Astfel, femeia medic, ratacita intre ratiune si disperare, ne lasa o mostenire neasteptata: intrebarea. Poate ca nu o teorie, nu o cariera, nu un nume scris intr-o carte — ci o clipa de luciditate, un gest de tandrete, o lumina care, macar pentru o secunda, a invins intunericul.
Stiu ca mintea noastra are nevoie de hrana la fel ca trupul. Doar ca, spre deosebire de foamea fizica, pe cea a mintii nu o simtim imediat. Ea se instaleaza incet, pe nesimtite, ca o oboseala surda care ne face tot mai neatenti la frumos.
Tot ceea ce citim, ascultam, privim — toate intra in noi, se amesteca, ne modeleaza felul de a gandi si de a simti. Suntem suma cuvintelor care ne ating, chiar si atunci cand credem ca nu ne-au lasat nicio urma. Cum suntem media aritmetica a inteligentei si spiritului prietenilor nostri… Chiar daca nu facem aceleasi lucruri ca ei, ceea ce traiesc ei ne influenteaza foarte mult.
Eu am oroare, mi se face rau fizic, cand ajung la mine stiri despre cine cu cine se iubeste/cearta/ inseala… Imi vine sa vomit doar la gandul ca ma pune cineva sa ma uit in intimitatea altei persoane (cu voia ei, sau fara). Nu ma intereseaza nimic despre intimitatea altora, nu e treaba mea.
De ce sa-mi ocup timpul (si-asa scurt) cu ceva ce nu-mi aduce niciun plus emotional sau intelectual?
Cand ne hranim zilnic cu scandaluri, barfe, titluri stridente si povesti despre oameni care se urasc, mintea incepe sa se micsoreze. Devine un spatiu ingust, in care totul se reduce la judecata si comparatie. Incepem, fara sa vrem, sa ne raportam la ceilalti prin suspiciune. Ni se schimba reflexele: radem cand cineva cade, ne pasioneaza ruina altora, ne linisteste gandul ca „si altii sunt mai rau”. Barfa nu e doar un zgomot trecator; e o muzica falsa care, ascultata zilnic, ne strica urechea interioara. Dupa o vreme, nu mai stim sa recunoastem linistea. Nu mai putem fi impresionati de ceva simplu, pentru ca totul ni se pare „prea serios”, „prea lent”, „prea plictisitor”. Ne-am obisnuit cu gustul amar si il confundam cu normalul.
Dar atunci cand citim despre teatru, despre film, despre muzica, ni se schimba respiratia. Mintea se ridica, parca iese dintr-o ceata.
Un articol despre o piesa de Cehov ne invata mai mult despre singuratate decat o mie de postari pline de lamentari. O cronica de film ne face sa privim lumea ca pe o scena in care fiecare gest are sens. Un interviu cu un dirijor sau un actor devine o lectie despre rabdare, despre disciplina, despre emotia controlata. Cultura — in sensul ei viu, nu solemn — ne face mai atenti la nuante. Ne invata sa ascultam fara sa intrerupem, sa privim fara sa judecam imediat.
Cand citim despre arta, se intampla ceva subtil: ne intoarcem catre noi insine, dar intr-un mod curat. Incepem sa ne intrebam, nu doar sa reactionam. Iar mintea, obisnuita cu haosul informational, incepe sa se aseze. Nu mai simtim nevoia sa fim mereu de acord sau in dezacord. Putem doar sa ne miram. Si in acea mirare sta sanatatea interioara.
Am mai povestit ca am abonament la The New Yorker ca sa citesc saptamanal reportaje si stiri documentate si frumos scrise, ca sa am mereu in minte un standard inalt si sa nu mi se para normalitate multele mizerii din presa de la noi.
Mediul in care traim ne da impresia ca trebuie sa fim mereu „la curent” — dar cu ce, mai exact? Cu ultimele drame, ultimele certuri, ultimele mizerii?
Ceea ce citim ne rescrie din interior. Textele usoare, pline de venin si zgomot, ne invata sa gandim pe scurt, sa ne inflamam usor, sa uitam repede. In schimb, literatura, arta, muzica ne reeduca simturile. Ne rotunjeste colturile. Dupa o carte buna, lumea pare mai coerenta. Dupa o barfa, pare doar mai murdara.
Pe de alta parte, e important sa citim/intalnim si opinii cu care nu suntem de acord, sa ne documentam si despre “cealalta parte” a ideilor, sa le tratam cu respect. Fac un exercitiu macar o data pe luna, aleg sa citesc o ora ceva dintr-o directive care nu-mi place – ingeneral social, sau politic. E important pentru mine sa stiu si sa inteleg -cat poate mintea mea sa priceapa si analizeze – si alte opinii. Si ma stradui sa nu-i judec sau etichetez.
Cred ca fiecare dintre noi e responsabil pentru curatenia propriilor ganduri. Asa cum ne spalam pe maini, ar trebui sa ne spalam si mintea — de toxicitate, de trivial, de prea multa informatie fara sens. Sa alegem cu grija ce citim, nu din snobism, ci din respect pentru noi insine. Nu putem trai frumos daca ne hranim doar cu urat.
Ceea ce lasam sa intre in mintea noastra se reflecta in chip, in voce, in gesturi. Intr-o lume in care zgomotul e peste tot, tacerea devine un act de rezistenta. Si alegerea unei carti bune, a unei piese de teatru, a unui cantec care spune ceva adevarat — devine un gest de curaj. Un mod de a spune: „Nu vreau sa ma pierd printre gunoaie.” Pentru ca, la final, nu suntem ceea ce ni se intampla. Suntem ceea ce lasam sa ramana in noi.
Cam de asta am ales sa ma ocup de stiri care vorbesc despre frumos, care pot deschide minti si suflete. De asta am ca motto “fiecare zi in care invatam ceva e o zi buna”
“Puterea” e un subiect care ma preocupa de foarte multi ani – la inceput a fost la nivel simplu: am puterea pentru ca am o functie de conducere, cum m-am schimbat eu si cum s-a schimbat atitudinea celor din jurul nostrum (pentru ca sunt f multe nuante in aceasta putere a functiei de conducere)
Mai tarziu m-am uitat la cei care au forme mai subtile de “putere” – de a invinge orice prejudecati, de a lupta cu viata, de a salva alte vieti. Si foarte foarte tarziu am asociat puterea si cu forta, nu mi se parea interesant sa ma gandesc la nuantele si detaliile acestei abordari in directia fortei.
Asta pana cand am vazut-o pe domnisoara Mihaela Cambei care face haltere, a castigat medalie olimpica si campionate mondiale. Are 50 si ceva de kg si ridica peste 100 kg, dar cu tot efortul asta urias si inuman e foarte feminine si cocheta. Imi place mult de ea si sa se uite cu atentie la ea si companiile de cosmetice pentru ca mesajul pe care-l transmite prin viata ei e exceptional.
Cum zilele trecute Mihaela a mai castigat medalii la Campionatul Mondial, m-am intors la a ma gandi despre putere (am si citit o carte intre timp, e despre Etica Puterii, scriu putin mai jos despre ea)
Exista un moment tacut, aproape invizibil, in care fiecare om care poarta o responsabilitate simte greutatea ei. Nu e clipa in care primesti o functie, un titlu sau o recunoastere — ci momentul in care intelegi ca, intr-un fel sau altul, ai in maini viata, siguranta sau increderea altcuiva. Acolo incepe adevarata poveste a puterii.
Un medic de la ATI priveste monitorul care tine in viata un om intre doua respiratii. El nu are doar puterea de a vindeca, ci si pe aceea de a decide cand lupta s-a sfarsit. Un judecator rosteste o sentinta care schimba un destin. O profesoara, in fata unei clase de adolescenti nelinistiti, are puterea de a le spune: „Tu poti mai mult decat crezi.” Un jurnalist scrie despre o nedreptate, un arhitect ridica un spital, un psiholog asculta o tacere grea — fiecare poarta o forma de putere. Si fiecare trebuie sa invete sa o tina in maini fara sa o franga.
Puterea nu e doar forta. E o proba de caracter. Ea ne arata cine suntem atunci cand nimeni nu ne vede, cand am putea profita si nu o facem, cand am putea tacea si alegem sa vorbim .Etica nu este un set de reguli impuse din afara — e un juramant interior, o busola care te tine in picioare cand tentatia devine mai mare decat frica. Puterea medicului sta in compasiune, nu doar in cunostinte. Puterea profesorului, in rabdare, nu in autoritate. Puterea artistului, in sinceritate, nu in faima. Puterea judecatorului, in dreptate, nu in control. Si puterea fiecarui om — in alegerea de a face bine, nu doar de a castiga.
„Ce facem cu puterea?” O putem folosi ca arma, ca scut sau ca lumina. O putem transforma in zid sau in punte. Devine toxica doar atunci cand uitam ca nu ne apartine — ca este imprumutata pentru o vreme, ca sa servim ceva mai mare decat noi. Adevarata putere nu striga si nu cere aplauze. Se recunoaste in mainile care ridica, nu care apasa. In cuvintele care vindeca, nu care ranesc. In deciziile luate cu inima, nu doar cu mintea.
Ceea ce facem cu puterea spune totul despre cine suntem. Iar daca intr-o zi ne vom intreba ce ramane dupa noi, poate raspunsul e simplu: raman oamenii pe care i-am atins fara sa-i zdrobim.
Spuneam ca am citit o carte despre etica si putere, carte care te invata sa alegi bine intr-o lume complicata. „The Power of Ethics: How to Make Good Choices in a Complicated World” este scrisa Susan Liautaud, profesoara la Stanford si specialista in etica aplicata.
Liautaud porneste de la o observatie simpla, dar tulburatoare: niciodata nu am avut mai multa putere si, totodata, mai multa confuzie morala. Tehnologia, globalizarea, viteza informatiei — toate ne ofera posibilitati uriase, dar ne pun in fata dilemelor pe care generatiile anterioare nici nu le puteau imagina.
Ea nu vorbeste despre puterea politica sau financiara, ci despre puterea deciziilor noastre de zi cu zi: cum alegem ce e corect la munca, ce e bine sa publicam online, cand sa intervenim si cand sa tacem. Fiecare alegere are ecou — asupra altora, asupra mediului, asupra viitorului.
Autoarea propune un cadru simplu, dar profund, in patru pasi, pentru a lua o decizie etica care poate fi aplicat oricand:
Identifica principiile implicate – Care sunt valorile tale? Ce e important cu adevarat in acea situatie?
Aduna faptele – Nu decide pe baza de instinct sau zvon; intelege contextul complet.
Gandeste-te la toti cei afectati – Cine pierde, cine castiga, cine e ignorat?
Priveste inainte – Ce consecinte va avea decizia pe termen lung? Ce lume lasi in urma dupa ea?
Este un proces care cere timp si atentie, dar care ne scoate din reflexul reactiilor rapide si superficiale. Liautaud ne aminteste ca etica nu inseamna perfectiune, ci constienta — curajul de a reflecta inainte de a actiona si de a ne asuma greselile cand le facem.
Cartea nu ofera raspunsuri universale, ci ne invata sa ne punem intrebarile corecte. Puterea, spune Liautaud, nu e o arma si nici un trofeu. E o responsabilitate.
Am cartea in format electronic si o daruiesc daca e cineva care doreste sa o citteasca. Doar sa lase un comentariu (si sa-si completeze mailul correct). Nu fac publice comentariile, nu va fi publica adresa voastra..
A fost o saptamana in care am mai avut flori acasa si multe dulciuri 🙂 sunt in zilele in care caut idei noi pentru urban.ro, arunc multe chestiuni din casa (sau dau sa le foloseasca cine ar avea nevoie mai mult de ele- ca sunt haine, carti sau alte chestiuni)
In aceasta saptamana (desi am muncit mai putin pentru urban.ro), n-am citit foarte mult si nici prea multe screeners n-am vazut. Dar NU vreau s merg pe lucruri negative, mai bine semnalez cateva vesti simpatice pe care le-am remarcat pentru ca de asta m-am gandit sa pun in spatiu public “ce mi-a placut”… sunt prea multe stiri negative, mai bine ne concentram pe pozitiv…
Saptamana asta am remarcat noul cantec lansat de Sia 😊 imi place mult doamna aceasta.
https://www.youtube.com/watch?v=xU657wFgOfU
Cea de-a VIII-a editie a Galei Corneliu Coposu se va desfasura, in mod simbolic si sentimental, pe plaiurile salajene, pe 10 si 11 noiembrie 2025, pentru a aduce un pios omagiu si o eterna recunostinta, nu doar celui mai important om politic din Romania de dupa 1989, Seniorul Corneliu Coposu, ci si intregii sale familii. Printre invitatii speciali se numara Ioan Stanomir si Mihai Maci iar bine-cunoscutul si indragitul Alexandru Andries va sustine un concert extraordinar.
Domnul Coposu (ca si domnului Ratiu) au fost niste oameni f speciali si cu o moralitate de standard f inalt. Din pacate pentru mine eram f tanara cand dansii traiau si nu am avut pregatirea intelectuala si culturala sa-i apreciez la adevarata lor valoare. Peste ani, am cittit carti desprre dansii (la lansarea unuia dintre Jurnalele domnului Ratiu am si vorbit, i-am cunoscut si rudele), dar mi-ar fi placut sa-i intalnesc si sa le multumesc pentru felul lor de a fi si pentru ce au dat mai departe multor generatii.
*
O veste simpatica si care m-am bucurat mult a venit de la Salvati Copiii si are legatura cu cartile 😊
Libris si Salvati Copiii Romania anunta lansarea celei de-a saptea editii a programului CarteTeca, prin care 50 de biblioteci scolare din tara vor fi dotate cu carti noi, printr-o investitie totala de 250.000 lei. Inscrierile pentru editia din acest an au fost deschise pe platforma libris.ro/carteteca.
Pana in prezent, proiectul a reunit 1.665 de scoli inscrise, dintre care 287 au fost premiate, insumand peste 1,1 milioane de lei investiti in dotarea bibliotecilor scolare si peste 35.000 de volume donate. Lansat in 2019 si derulat anual fara intrerupere, CarteTeca ramane unul dintre cele mai consistente programe private dedicate educatiei prin lectura. Initiativa isi propune sa reduca decalajele dintre scolile din mediul urban si rural, oferind elevilor acces la resurse educationale actuale.
Si pentru ca am scris despre Salvati Copiii (si gandul s-a dus imediat nu doar la doamna Alexandrescu care conduce cu mana de fier asociatia si face mult mult bine pentru copiii din toata tara, ci si la Amalia Nastase care ajuta in partea medicala a proiectelor Salvati copiii) scriu despre o alta actiune tres simpa: alpaca Olly din restaurantele McDonald’s ajuta la strangerea de bani pentru casa Ronald din curtea spitalului Grigore Alexandrescu. Daca o cumparati (e f f simpatica) contributi cu banuti ca familiile sa stea gratuit in Casa McDO cat au copiii in spital la tratament ca sa nu mai fie despartite si sa asigure confort emottional celor mici. Am scris despre asta si pe insta, vedeti mai jos (si sunt multe articole pe blog despre casa Ronald McDonald pentru ca am fost de cateva roi acolo si cunosc multa lume din fundatie). Saptamna aaceast care vine e cea in care puteti dona (sau lasa din rest) in cutiile speciale din toate restaurantele, pentru aceeasi cauza minunata.
La ora la care scriu tocmai s-a terminat maratonul prin Bucuresti si s-a reluat traficul; stiu ca astazi a fost multa lume nervoasa din cauza traficului deviat, dar e o actiune foarte mare, recunoscuta international si face mult binem(si pentru sport, dar si pentru promovarea turismului din Bucuresti)
In aceeasi directie, pe 5 octombrie, cea de-a saptea editie a crosului Sun Challenge a adus impreuna mai mult de 300 de alergatori pasionati de natura, sport si implicare civica, in decorul unic al Parcului Natural Vacaresti. Impreuna, acestia au reusit sa stranga peste 10.500 de euro din taxele de inscriere la cele trei trasee disponibile – 5 km, 10 km si 20 km. Fondurile vor fi directionate integral catre protejarea celor sase specii de amfibieni care traiesc in ecosistemul urban unic din parc.
E o minune a naturii Delta Vacaresti si faptul ca exista in lateralul Bucurestiului. Sa stiti ca puteti vedea acolo, in habitat natural, multe pasari, iar asta ar trebui si sa ocrotim si sa celebram prin toate mijloacele… (sunt orase din lumea asta unde sunt boxe amplasate in parcuri sau locuri de odihna care difuzeaza sunete de pasari ca sa li se para si lor ca e natura vie… am scris pe urban.ro acum ceva vreme de asta, cititi aici)
*
Si ca sa raman la natura, saptamana asta presa internationala a remarcat ca un adolescent a inventat un robot subacvatic cu forma de testoasa pentru monitorizarea recifelor de corali. Robotul este gandit sa fie mai putin perturbator decat vehiculele subacvatice clasice, folosind miscari inspirate de testoase.
Copiii acestor vremuri sunt foarte creativi si mai orientati catre ecologie decat noi… bine, au si o intelegere mai profunda a noilor tehnologii, iar unele tari incearca sa-i protejeze de pericolele internetului
Italia a aprobat o lege care reglementeaza utilizarea inteligentei artificiale, prevazand responsabilitate, trasabilitate si supraveghere umana. Legea interzice distribuirea de continut generat de AI daca provoaca daune, si limiteaza accesul la anumite tehnologii pentru tinerii sub 14 ani, cu acord parental.
Va mai arat ceva tres tres simpa de la Adidas, balerini sub brandul lor… (cu o campanie de advertisind minunata)
In aceste articole de sfarsit de saptamana mi-am propus sa nu scriu despre carti. Ele vor fi puse intr-un articol separat, mai ales ca nu am scris de multa vreme despre ce am mai citit si s-au adunat titluri.
Dar semnalez castigatorul Nobelului pentru literatura – László Krasznahorkai care are doua carti traduse la noi la Editura Trei in colectia Anansi. World Fiction, “Intoarcerea acasa a baronului Wenckheim” si “Satantango”
Cand eram mica, obisnuiam sa cred ca parintii mei stiu totul. Ca pot repara orice, ca au raspuns la orice intrebare si ca lumea incepe si se termina cu ei. Ani mai tarziu, mi-am dat seama ca multe dintre raspunsurile mele, cele pe care le dau acum instinctiv, sunt de fapt ecoul a ceea ce s-a impregnat in mine din acei ani.
Poate ca nu am mostenit trasaturi evidente — am alte gesturi, alte cuvinte si alta educatie — dar am pastrat de la ei regulile de baza cu „sa nu minti, sa nu furi si sa-ti faci treaba cat mai bine”. Si sa nu am datorii, de niciun fel. Si, fara sa-mi dau seama, le duc mai departe, in fiecare zi.
Sunt studii care spun ca peste 70% din ceea ce suntem vine din ce am vazut acasa. Nu doar in trasaturi sau expresii, ci in felul in care privim lumea. Asa se formeaza increderea, respectul, felul in care invatam sa ne descurcam. Chiar si atitudinea fata de bani e in aceasta categorie: cercetarile de la University of Cambridge arata ca obiceiurile financiare se formeaza pana la varsta de 7 ani. Sapte ani… exact perioada in care, de obicei, stam cel mai aproape de parinti. Ele se rafineaza cu anii si la adolescenta, odata cu ceva autonomie, incepem sa avem incredere in noi sa administram cu responsabilitate banii.
Poate ca nu ne gandim la asta, dar atunci cand ii vedeam pe parinti platind facturile, cumparand cu grija, spunand „mai bine pastram ceva pentru mai tarziu”, invatam, de fapt, despre responsabilitate. Si cand ii vedeam bucurandu-se de o vacanta, cumparand o carte sau o floare fara vreun motiv anume, invatam despre bucuria de a trai. Doua lectii simple, dar esentiale: una despre prudenta, alta despre libertate.
Mi-ar fi placut sa am o educatie financiara, dar pe vremea primei parti a adolescentei mele nu exista nici ideea aceasta si nici gandul ca vom avea independenta si libertatea sa facem propriile afaceri si sa ne administram/ investim banii intr-un mod inteligent care sa fie in favoarea noastra.
Acum, cand ma uit la generatiile mai tinere, mi se pare frumos ca pot invata aceleasi lucruri, dar intr-o forma care le e mai aproape. Cu aplicatii, carduri, transferuri instant, dar cu acelasi sens — acela al grijii.
Raiffeisen Bank a lansat un cont pentru adolescentii intre 14 si 17 ani, exact pentru a deschide dialogul dintre parinti si copii despre bani si incredere. E mai mult decat un cont: e o invitatie la conversatie si o dovada de incredere. Parintele merge cu adolescentul la banca, deschid impreuna contul, si din acel moment incepe o poveste despre responsabilitate si libertate, spusa in limbajul acestei generatii.
Avantajele acestui cont pentru adolescenti sunt:
Primeste bani instant: fie ca e vorba de bursa, alocatie, bani de buzunar de la parinti sau de la prieteni, banii ajung in cont imediat daca sunt trimisi dintr-o banca din sistemul de plati instant.
Plati rapide cu cardul in magazine sau online.
Retrageri gratuite de numerar de la orice ATM din Romania.
Acces la aplicatia Smart Mobile, cu vizualizare sold, tranzactii si notificari instant.
Functii de siguranta: blocare card si solicitare card nou direct din aplicatie.
Contul poate fi deschis in orice agentie Raiffeisen. Parintele trebuie sa mearga impreuna cu adolescentul.
Deschiderea contului este complet gratuita; ZERO comisioane pentru administrarea contului si cardului, a aplicatiei Smart Mobile, pentru incasari, plati cu cardul si retrageri de la ATM, fara nicio conditie.
Bonus financiar de pana la 300 lei:
150 de lei direct in cont, la sfarsitul lunii urmatoare deschiderii contului.
Inca 50 de lei daca face cel putin o plata la comercianti (online sau in magazin) cu noul card, in luna deschiderii contului.
Si inca 100 de lei daca foloseste cardul pentru cel putin 10 tranzactii, in primele 3 luni de la inrolare.
Astfel, noul produs completeaza procesul de planificare financiara, oferind tinerilor nu doar incredere, ci si oportunitatea unor experiente practice si sigure de gestionare a banilor, intr-o etapa esentiala a formarii lor.
Cum ziceam, mi-ar fi placut sa am educatie financiara inca din adolescenta, mi-ar fi fost mai usor in administrarea banilor ca adult. Cand s-a deschis serviciul Banking 1:1 de la Raiffeisen am discutat mult cu expertii financiari, toate intrebarile mele nerostite la vremea lor la scoala sau acasa pentru ca nu erau vremurile pentru asa ceva.
Eu in familie am invatat sa fiu atenta, sa nu risipesc, sa ma bucur de ce am (pentru ca nu eram cei mai instariti oameni din oras 😊) Poate de asta mi se pare frumoasa ideea acestui cont pentru adolescenti de la Raiffeisen, pentru ca ne aminteste ca, indiferent de varsta, ducem mai departe ceva din cei care ne-au crescut. Un gest, un vis, o atitudine.
Asa ca te invit sa te gandesti putin: Ce ai mostenit tu din familia ta? Poate e curajul tatalui tau, poate e rabdarea mamei, poate e modul in care iti planuiesti ziua sau iti gestionezi banii.
Pentru ca, oricat de moderna ar fi lumea in care traim, un lucru ramane mereu adevarat: in familie, tot ce faci, faci din iubire.
Ieri am primit de la simpaticii de la Secom (al caror client sunt de multa vreme) produse din nou agama Good Routine care e o gama extensie cu alimente, shake-uri si suplimente pentru un stil de viata sanatos.
Eu am cumparat deja dintre produse (am scris si pe urban.ro despre ele, aici 😊 )
Cum citesc In aceste zile cartea Mintea Imuna – Noua Stiinta a sanatatii, mi s-a parut frumoasa coincidenta asocierii produselor Good Routine cu aceasta carte pentru ca exact asta face domn docto Lyman -ne invata mici exercitii practice care, odata introduse in rutina zilnica, ajuta la o viata mai sanatoasa.
Despre gama good routine aici, pe urban.ro, mai jos despre carte pe care o recomand din inima. Mai bine cititi la prima mana de la un medica adevarat, recunoscut pentru cercetarile sale si premiat pentruu ce scrie, decat sa intrati pe mana unul sarlatan de internet care va spune aiureli plecand de la temele abordate de domn doctor.
„Mintea imuna. Noua stiinta a sanatatii” de doctor Monty Lyman medic si cercetator, implicat in neuroimunologie si domenii conexe.
Cartea se ocupa cu ideea ca mintea si sistemul imunitar nu sunt doua entitati separate, asa cum s-a crezut mult timp, ci ca exista o interactiune stransa intre ele, care influenteaza nu doar sanatatea fizica, dar si cea mentala.
Poate inflamatia cronica sa duca la depresie? (ai am eu un raspuns de amator, care are grija de multi ani sa reduca inflamatiile din corp, sau cel putin sa le tina sub control: uneori aceasta lupta continua te oboseste si e o treapta spre o mai proasta dispozitie… nu ma bag in partea clinica – depresia, pentru asta cititi cartea)
Pot medicamente folosite pentru boli „externe” (ca artrita) sa aiba efecte asupra sanatatii mintale?-> e una din temele din carte
Cum ar putea microbiomul intestinal sa influenteze comportamentul prin nervul vag?
Domn doctor combina informatii stiintifice recente, studii in neuroimunologie, exemple clinice si sfaturi practice privind modul in care putem influenta acest sistem imunitar-minte pentru a ne proteja sanatatea generala.
E frumos cum cartea leaga domenii care adesea sunt separate (imunitatea, sanatatea mintala, microbiom, neurologie). Asta ofera o privire mai holistica asupra sanatatii. Desi sunt concepte complexe, autorul pare ca le explica intr-un mod relativ digestibil, cu exemple, analogii.
E o carte care e foarte noua in abordare si asta are si parti bune si parti rele:
Ideile nu toate sunt inca „consacrate”; unele sunt ipoteze sau relativ noi in cercetare, deci nu toate recomandarile au dovezi solide pe termen lung.
Aceasta abordare lasa loc pentru multi sarlatani sa vanda gogosi pe teme conexe. Cartea ofera perspectiva, educatie si schimbari de stil de viata, dar nu inlocuieste sfatul medical.
Cartea a aparut in Ro la Editura Public (o gasiti aici) a si, desi stiam ca e o editura super serioasa si nu publica lucruri sau Autori stranii, tot am cautat sa citesc despre Dr. Monty Lyman, care e britanic si are 33 de ani si om f serios 😊asta pentru ca ma stereaza tare toti gugustiucii care scriu pe net despre sanatate fara sa aiba studii.
P.S. am primit mai mule daruri de la Secom (multumesc f f mult, doamnelor) dar pe astea le-am si deschis… bites din migdale si curmale (cu sructura unor jeleuri) sunt f f f bune si foarte sanatoase , punga e langa birou am dovedit cateva de ieri, iar Granola cu goji si stafide m-au insotit de dimineata 🙂
M-am intalnit cu notorietatea de pe la 20 de ani. Nu ma recunostea lumea pe strada (slava domnului) dar, pentru ca lucram la radio si faceam o emisiune cu “lacrimi si suspine”, veneau ascultatori la receptia radioului ca sa ma cunoasca. Doamna de la receptie avea consemn sa le spuna tuturor ca nu mai sunt in radio si, asa, scapam.
Cand am facut emisiune la tv mi s-a parut cel mai consuming lucru din lume, desi nu era o munca grea – o emisiune saptamanala de o ora, pentru care inregistram introurile in 20 de minute maximum. Credeam ca disconforul este de la faptul ca nu-mi placea expunerea si nici mentalitatea din televiziuni cand oamenii de pe sticla, prezentatorii, sunt mai cu motz decat restul lumii. Eu veneam din radio unde eram toti egali. Astazi, dupa niste intalniri cu psihologi si cu ceva carti, stiu ca sunt introverta si nu e confortul meu sa ma expun in niciun fel. (chiar daca m-am antrenat /educat pentru asta)
Nici la revista nu a fost complicat. Oamenii ma vedeau in poza din editorial, m-au cautat unii sa ma alerge pentru un pictorial inspirat de teme religioase, dar nimic de neevitat.
In epoca internetului, am inceput repede sa am audienta dar fara sa ma expun pe mine, fara poze multe (strictul necesar cat sa se vada ca sunt vie si exist) si fara detalii din viata privata, comunicand in spatiul public lucruri culturale relevante.
Notorietatea este o forma particulara de putere: aduce vizibilitate, recunoastere si validare, iti da curaj sa incerci mai multe, ai si avantaje financiare, dar rareori dureaza.
Si cred ca e vital sa stii sa administrezi momentele in care nu mai esti notoriu. (am scris de multe ori despre ce sa va intampla cu celebritatile de Instagram cand notorietatea lor se va diminua… pentru ca vom avea depresii si multe chestiuni care implica sanatatea mintala – Cazul Morodan mi-e cel mai la indemana pentru exemplificare).
Atat sportivii de performanta, cat si politicienii sau participantii la reality show-uri experimenteaza acelasi drum abrupt – ascensiunea in lumina reflectoarelor, urmata de inevitabila retragere in anonimat. Intrebarea esentiala este ce se intampla cand nu mai esti celebru si cum reusesti sa iti reconstruiesti identitatea.
In sport, gloria este adesea limitata de timp. Corpul imbatraneste, performantele scad, iar publicul isi muta atentia spre noile generatii. Studiile din psihologia sportului arata ca multi atleti retrasi se confrunta cu depresie si anxietate, pentru ca intreaga lor identitate era definita de competitii, medalii si aplauze. Fara aceste repere, apare un gol existential. Cei care reusesc sa traverseze tranzitia o fac prin redefinire: devin antrenori, mentori sau ambasadori ai sportului, transformand notorietatea trecuta intr-o resursa pentru altii.
Politicienii trec printr-o provocare similara. In timpul mandatului, traiesc intr-un univers de putere, influenta si vizibilitate. Odata iesiti din functie, pierd nu doar atentia presei, ci si sentimentul de relevanta sociala. Multi raporteaza o „cadere de pe scena” insotita de izolare si frustrari. Totusi, exista si exemple pozitive: fosti lideri care isi gasesc un nou rol in educatie, diplomatie sau activism civic. Reusita lor depinde de capacitatea de a accepta ca puterea politica a fost doar o etapa, nu intregul sens al vietii.
Participantii la reality TV traiesc poate cea mai brutala forma de pierdere a notorietatii. Ei trec in cateva luni de la anonimat la o vizibilitate exploziva, apoi inapoi la uitare. Pentru multi, acest ciclu rapid produce confuzie identitara, depresie si un sentiment de abandon. Publicul ii recunoaste inca pe strada, dar interesul mediatic se muta pe urmatorul sezon. Lipsa unei pregatiri psihologice pentru aceasta tranzitie lasa urme adanci. Doar cei care reusesc sa valorifice momentul pentru a-si construi o cariera sau o directie clara isi pastreaza echilibrul.
Am scris acum ceva ani o carte despre X Factor Romania, dupa ce am petrecut doi ani printre concurentii si echipele de productie din doua sezoane. La momentul respectiv am ajuns sa vorbesc cu un psiholog american care mi-a explicat ca acesti concurenti trec prin asa de multe schimbari emotionale cu risc de depresie, incat companiile de asigurari nu-i asigura pe concurenti pentru 3 ani de cand incepe emisiunea. E vorba si de adrenalina de la live-uri (care functioneaza ca un drog), dar si de pierderea notorietatii odata cu terminarea emisiunii.
Indiferent de domeniu, pierderea notorietatii scoate la suprafata aceeasi intrebare: cine esti dincolo de lumina reflectoarelor? Ce faci cand nu mai esti definit de aplauze, voturi sau audienta?
Raspunsul sta in capacitatea de a te reinventa si de a invata ca valoarea personala nu se masoara prin numarul de fani, ci prin sensul pe care il dai vietii tale. Cand gloria se stinge, supravietuiesc cei care transforma amintirea succesului intr-o fundatie pentru un nou inceput.
Vorbeam zilele trecute cu un prieten regizor de film care a avut un parcurs exceptional: anul trecut a facut ocolul lumii cu filmul lui si a fost in cea mai mare competitie de film din lume. El mi-a spus ca daca acum s-ar incheiaa viata si cariera lui, pentru tot ceea ce a trait in ultimele luni e atat de recunoscator incat e impacat cu sine si cu ideea de succes.
Sigur ca munceste in continuare si, in lumea lui, dupa reperele lui, si-a fixa alte obiective de succes, dar implinirea pe care o simte e mai puternica decat orice celebritate sau notorietate. Pentru ca nu-l recunoaste chiar toata lumea pe strada.
Stiu ca i-am spus in conversatia in care mi-a marturist asta (si ca a inceput deja pregatirea de filmare pentru noul lui proiect) ca inteleg mult din incarcarea emotionala, din umplerea sufletului cu rezultatele muncii tale. Pastrand proportiile, pentru ca amicul meu e f f f tare in domeniul lui, eu nu simt deloc nevoia sa ma laud cu interviuri internationale si o fac minimal doar ca sa fie audienta pentru articolele despre ei; nu m-am fotografiat cu celebritatile internationale pe care le-am intalnit, nu pastrez alte amintiri decat emotia din sufletul meu.
Am o viata care pare oricum ireala, plina de lucruri incredibile pentru copilul care am fost, – ditrun orasel mic si sarac – sunt foarte recunoscatoare pentru tot ce am trait sau traiesc.
Tu ce faci cand/daca nu mai esti celebru, iti ajunge succesul (fie si trecut)?
In ultimele zile ma trezesc tarziu fata de ora mea standard… eu ma trezesc la 5 dimineata de obicei, iar acum trezirea e undeva pe la 7 si ceva…
Nu sunt mai obosita decat in alte zile, pur si simplu asa ma trezesc ( nu folosesc alarma decat cand plec la aeroport la o ora mica si vreau sa fiu sigura ca nu incurc ceva)…
Acest delay care-mi complica un pic si programul zilnic pentru ca eu scriu mult de la 6 jumatate la 10, ora cand lumea devine activa, m-a facut sa mi reamintesc o teore a mea de multi ani.
Daca ati remarcat ca intre 5 ora de trezire si 6 si jumatate cand ma asez la scris e o distanta 😊 sa stiti ca timpul acesta e alocat dusului, cafelei si… privitului in gol, inainte de a face programul zilei.
De pe la 30 de ani ma gandesc ca atunci cand ne trezim e nevoie ca sufletul sa ajunga acasa, si de asta avem nevoie de cateva minute noi cu noi, in pat sau la cafea…
Nu mai stiu de ce am ajuns la aceasta concluzie – ca sufletul vine acasa dimineata… dar, pur si simplu, asa simt… ca e nevoie de putin timp sa se aseze sufletul la locul lui 😊
Nu-mi aduc aminte ce visez decat rareori, deci nu are legatura cu visele.
In week end am cautat sa citesc in ce culturi exista ideea de “revenire acasa a sufletului dimineata” si am citit ca in traditia populara romaneasca exista credinta ca, in timpul somnului, sufletul poate „umbla”, „pluti” sau „se desprinde” temporar de trup, iar la trezire se intoarce. De aceea, uneori se spunea ca nu e bine sa trezesti brusc pe cineva, pentru ca „nu i s-a intors sufletul inca”. Culmea e ca nu suntem singurii care au aceasta traditie pentru ca africanii si amerindienii cred ca sufletul calatoreste in vis (pentru a primi mesaje, a intalni stramosi etc.). Dimineata, el se reintoarce, aducand „darurile visului”.
Si in spiritualitatea indiana (hinduism, yoga, vedanta) somnul profund este vazut ca o stare in care Atman (sufletul individual) se contopeste temporar cu Brahman (Sufletul universal). Cand ne trezim, Atman „revine in trup”, adica „se intoarce acasa”.
Nu cred in fantome si spirite care bantuie pe langa noi, dar mi se pare ca avem nevoie de cateva minute bune in fiecare zi ca sa ne asezam in corpul si mintea noastra, inainte de a ne pregati pentru ce avem de rezolvat in acea zi.
Medicii spun ca atunci cand ne trezim, cel mai sanatos lucru pe care il putem face este sa ne oferim cateva momente de reconectare constienta — sa nu ne ridicam brusc, ci sa respiram adanc, sa ne simtim corpul si sa ne aducem mintea in prezent. Dupa orele de somn, sistemul nervos este intr-o stare de tranzitie intre relaxare si activitate, iar trezirea lenta permite inimii, tensiunii arteriale si respiratiei sa se stabilizeze. Este recomandat sa bem un pahar cu apa pentru a rehidrata organismul, sa deschidem geamul sau sa iesim cateva minute la lumina naturala (ajuta la reglarea ritmului circadian) si, daca putem, sa facem cateva miscari usoare de intindere pentru coloana vertebrala si articulatii.
Mi-am adus aminte cu aceasta ocazie de filmul „21 Grams” (2003), regizat de Alejandro González Iñárritu, care este o drama intensa despre pierdere, vinovatie si legatura invizibila dintre vieti aparent fara legatura. Povestea urmareste trei personaje — un profesor bolnav de inima care asteapta un transplant, o femeie devastata de moartea familiei sale intr-un accident si un fost detinut care incearca sa se redreseze spiritual — ale caror destine se intersecteaza tragic in jurul aceluiasi eveniment. Titlul se refera la celebra teorie potrivit careia sufletul cantareste 21 de grame, adica greutatea pe care o pierde trupul in momentul mortii. Filmul exploreaza astfel, intr-un montaj fragmentat si poetic, cat valoreaza o viata, cat costa o vina si daca sufletul poate fi masurat in ceva atat de concret.
(sau poate traseul gandurilor a fost invers, de la film la credinta mea ca sufletul vine acasa pentru ca am vorbit cu Eduard de interviu cu Arriaga care a lucrat mult cu Inarritu)
Sambata a fost ziua mea, iar asta a facut ca saptamana sa fie presarata de mesaje emotionante de la oameni exceptionali. Nu o sa “dropping names” aici, pentru ca nu despre asta este vorba.
Pentru mine ziua de nastere are doua reguli: nu muncesc (e ziua mea si fac fix ce vreau cu ea) si nu pun presiune pe ea: e o zi aproape ca oricare alta. Soarele rasare la fel si azi, si a plouat bine mercic si ieri si vineri, adica lumea merge mai departe in regulile ei, trebuie doar sa “ne asezam in viata noastra” si sa traim cu recunostinta si atentie.
Daca-mi doresc ceva pe viitor, pentru anii care vin este “sa nu ma acresc” – sa nu critic cu aerul de superioritate ca le stiu eu mai bine, sa nu mi se para ca stiu, sa raman curioasa si atenta, si sa gasesc resurse sa pot sprijini tinerii care ma impresioneaza. Fie si cu o vorba buna sau o carte.
Stiu ca voi remarca greseli si le voi semnala, dar tonul face muzica, iar daca din ce semnalez lumea poate invata ceva – desigur, trebuie sa ofer si documentare pentru a invata – voi fi happy 😊 Si, desigur, imi doresc sanatate si minte limpede si focusata, ceea ce va doresc si dvs.
Acum lucrurile pe care le-am remarcat saptamana asta.
Am vazut in screener Gasca de la Drept un film cu tineri, pentru intreaga familie, care vorbeste despre valori ca prietenie, loialitate, incredere. Filmul intra din 10 octombrie pe ecrane, e romanesc si dincolo ca e pozitiv si emotionant, dar fix un film de duminica fara pretentii de film artistic model festival, mai degraba model Hallmark, dincolo de toate astea e distributia – avem in prima linie o gasca de tineri care abia au iesit de pe bancile scolii sau aproape (Tudor Cucu-Dumitrescu, Ileana Puiu, Cezara Petredeanu, Vlad Brumaru, Maruca Baiasu, Theodor Soptelea, Ionut Daniel Ionescu, Serban Lazarovici, Vicky Raileanu si Denis Hanganu) si in linia a doua, practic suport pentru poveste si sprijin pentru tineri o altilerie grea de actori – Adrian Titieni, Andi Vasluianu, Tania Filip, Alex Conovaru, Dana Voicu, Daniela Nane.
Denis Hanganu si Vicky Raileanu nu mai intra la categoria “practic iesiti de pe bancile scolii”, dar i-am pus la “tineri”… sunt doi oameni cu foarte mult bun simt si foarte disciplinati in munca lor, si ar ajuta oricand un coleg de breasla.
E foarte frumos cum adultii cu experienta multa sunt sprijin pentru tineri, mi-a placut mult asta. Filmul e regizat de o tanara la debut – Mihaela Anitei.
Am multe de scris despre acest film si schimbul de generatii care e frumos exemplificat aici, dar o sa scriu pe urban.ro. Semnalez insa ca avem ince o femeie regizor si asta e super super simpa.
Si ca sa raman tot la filme, saptamana asta am descoperit podcastul Ora de film (exact ca numele emisiunii pe care am prezentat-o la Digi un sezon – pt ca nu era deloc pt mine televziunea, imi aducea un asa mare disconfort…) Spre rusinea mea nu stiu cum ii cheama pe cei doi realizatori, dar curiozitatea lor reala face ca acest interviu cu Stefan Iancu sa fie f bun… (am aflat intre timp cum ii cheama Cristi Jumară și Ciprian Turlea )
https://www.youtube.com/watch?v=Fg0gLRYqiIg
Sigur ca si Stefan stie ca trebuie sa livreze povesti daca tot a iesit la un podcast. Si el e un tanar f citit, f disciplinat si, mai presus de toate, care trage tare de el ca sa depaseasca orice bariera… Imi place mult de Stefan Iancu, mult mult… si nu pentru ca e frumusel, asta e bonus pentru fetele de varsta lui 😊
Acum alte stiri care mi-au atras atentia si care sunt frumoase, caci avem nevoie mult si de asemenea stiri
Octombrie e luna care pune lumina roz pe cancerul la san ca sa reaminteasca cat de important e sa ne facem control periodic. Fundatia Renasterea a avut o super actiune ca in fiecare an, a luminat in roz palatul Cotroceni, partenera de viiata a domnului Nicusor Dan, Mirabela Gradinaru, a participat la eveniment.
Si Primark are toata luna o colectie de lenjerie post operatorie, testata cu medici… Primark a facut si o donatie catre Fundatia Renasterea. Daca aveti pe aproape persoane care se confrunta cu cancerul la san, cumparati-le sutienele din colectie, sunt si cochete si gandite sa le protejeze. Si le faceti o bucurie care o sa le aduca confort (am scris pe urban, aici, mai multe)
Am citit in The Guardian un raport global care arata ca actele de bunatate voluntara (donat, ajutat persoane, voluntariat) au ramas cu peste 10 % mai ridicate comparativ cu perioada pre-pandemica. (The Guardian)
Si am vazut ca in Franta a folosit fluviul Sena pentru a racori peste 800 de cladiri in zilele caniculare — o strategie urbana de adaptare la schimbarile climatice. Avem si la Cluj o asemenea instalatie, caci tinerii de acolo sunt f f conectati la ce e nou in lume… bravo lor.
Stiu ca au fost necazuri mari in sistemul de Sanatate din RO, cu copii morti – ceva oribil… dar s-au intamplat si lucruri bune. Am avut o premiera medicala, numita Telepatologie
Reteaua de sanatate REGINA MARIA deruleaza un proiect de telepatologie: un examen intraoperator realizat la distanta – chirurgia a avut loc in Bucuresti, iar anatomopatologii au contribuit din Cluj-Napoca, folosind imagini video de inalta rezolutie. Proiectul a fost un succes, demonstrand ca astfel de tehnologii pot fi folosite in Romania si, daca am avea medici uniti de oriunde in RO pentru binele pacientilor, am putea face f f multe in aceata tara. Pentru ca medici buni si destepti avem.
Tot in Ro, o avem pe minunea de fata Mihaela Cambei care e super frumoasa si cocheta si sportul pe care-l face ea este… ridicarea greutatii, haltere. La Campionatul Mondial de haltere de la Førde, Norvegia, Mihaela a castigat aur la smuls (94 kg) si doua medalii de argint, una la aruncat (114 kg) si cealalta la total (208 kg).
Si ca sa raman la sport, in varianta divertisment insa, imi place mult castingul de la Asia Express . Ma uit ca mi-a atras atentia o prietena ca sunt tipologii foarte diferite si cunosc cateva persoane care au fost in competitie.
Imi place Alex Ion – din echipa actorilor -, il stiu de multi ani, un om de super caracter, cu o minte si o disciplina brici. Super educat si mi-a placut mult ca atunci cand au avut o proba cu o persoana trans a fost protector si cu mult bun simt (bonus, si o sotie superba; ea nu e acolo in competitie dar sa o cautati… superba si desteapta). Altfel, e frumos ca il descopar ca om pe Stefan Floroaia, colegul lui. Nu-mi place deloc ca actor, nu are skills pentru meseria asta, dar are muschi😊 si acum am vazut ca are si suflet 😊
Si-mi plac sportivii. Stiam ca Dan Alexa e o minte brici si un caracter protector( banuiesc ca e f f greu sa tii in frau un vestiar de fotbalisti, iar el ca antrenor a avut psihologia – din instinct sau lectura – sa faca super treaba pe unde a fost antrenor). Iar pe Gabi Tamas l-am vazut acum ceva ani intr-un interviu unde se vedea ca simte in ce directie se duce jurnalistul si il executa din trei cuvinte, politicos dar super smart, cu deriva autoironica, si fara calepentru jurnalist de a mai avansa in directia aceea.
Nu ma pricep deloc la fotbal (gloria mea – cu gasca de la gratar – e ma cunosc adica ei stiu cine sunt eu si ca exist in acest spatiu si ne mai si conversam din cand in cand) cu Ion Alexandru de la Eurosport si Dan Pavel de la Antena 1 pentru ca ei au comentat meciurile nationalei 😊; dar in mintea domnilor din gasca mea e mai tare ca ii stiu pe acesti domni decat ca am fct interviuri cu DeNiro, Sharon Stone sau Staley Tucci 😊)
Daca vreti sa cititi o carte despre un antrenor legendar, care nu e doar despre sport e si despre cum unesti o echipa cu tipologii si ambitii diferite, cititi 11 Inele de Phil Jackson.
Si sa va uitati putin la Asia Express cu gandul sa urmariti cat de elegant il conduce Dan Alexa pe colegul de echipa, Gabi Tamas care are caracter de Denis Pericol public, dar loialitate multa, suflet mare si minte brici, super super smart.
Bonus daca ati ajuns pana aici, super cantecul care e pe coloana sonora/ chiar pe generic a filmului The Seduction cu Anamaria Vartolomei protagonista, care imi place tare – de cantec zic, dar si filmul e fain. Woodkid a fost si in RO
