Monthly Archives : October 2025

succes si celebritateSucces si celebritate. Ce faci cand nu mai esti celebru/faimos, iti ajunge succesul (fie si trecut)?

Succes si celebritate. Ce faci cand nu mai esti celebru/faimos, iti ajunge succesul (fie si trecut)?

M-am intalnit cu notorietatea de pe la 20 de ani. Nu ma recunostea lumea pe strada (slava domnului) dar, pentru ca lucram la radio si faceam o emisiune cu “lacrimi si suspine”, veneau ascultatori la receptia radioului ca sa ma cunoasca. Doamna de la receptie avea consemn sa le spuna tuturor ca nu mai sunt in radio si, asa, scapam.

Cand am facut emisiune la tv mi s-a parut cel mai consuming lucru din lume, desi nu era o munca grea – o emisiune saptamanala de o ora, pentru care inregistram introurile in 20 de minute maximum. Credeam ca disconforul este de la faptul ca nu-mi placea expunerea si nici mentalitatea din televiziuni cand oamenii de pe sticla, prezentatorii, sunt mai cu motz decat restul lumii. Eu veneam din radio unde eram toti egali. Astazi, dupa niste intalniri cu psihologi si cu ceva carti, stiu ca sunt introverta si nu e confortul meu sa ma expun in niciun fel. (chiar daca m-am antrenat /educat pentru asta)

Nici la revista nu a fost complicat. Oamenii ma vedeau in poza din editorial, m-au cautat unii sa ma alerge pentru un pictorial inspirat de teme religioase, dar nimic de neevitat.

In epoca internetului, am inceput repede sa am audienta dar fara sa ma expun pe mine, fara poze multe (strictul necesar cat sa se vada ca sunt vie si exist) si fara detalii din viata privata, comunicand in spatiul public lucruri culturale relevante.

Notorietatea este o forma particulara de putere: aduce vizibilitate, recunoastere si validare, iti da curaj sa incerci mai multe, ai si avantaje financiare, dar rareori dureaza.

 Si cred ca e vital sa stii sa administrezi momentele in care nu mai esti notoriu. (am scris de multe ori despre ce sa va intampla cu celebritatile de Instagram  cand notorietatea lor se va diminua… pentru ca vom avea depresii si multe chestiuni care implica sanatatea mintala – Cazul Morodan mi-e cel mai la indemana pentru exemplificare).

Atat sportivii de performanta, cat si politicienii sau participantii la reality show-uri experimenteaza acelasi drum abrupt – ascensiunea in lumina reflectoarelor, urmata de inevitabila retragere in anonimat. Intrebarea esentiala este ce se intampla cand nu mai esti celebru si cum reusesti sa iti reconstruiesti identitatea.

In sport, gloria este adesea limitata de timp. Corpul imbatraneste, performantele scad, iar publicul isi muta atentia spre noile generatii. Studiile din psihologia sportului arata ca multi atleti retrasi se confrunta cu depresie si anxietate, pentru ca intreaga lor identitate era definita de competitii, medalii si aplauze. Fara aceste repere, apare un gol existential. Cei care reusesc sa traverseze tranzitia o fac prin redefinire: devin antrenori, mentori sau ambasadori ai sportului, transformand notorietatea trecuta intr-o resursa pentru altii.

Politicienii trec printr-o provocare similara. In timpul mandatului, traiesc intr-un univers de putere, influenta si vizibilitate. Odata iesiti din functie, pierd nu doar atentia presei, ci si sentimentul de relevanta sociala. Multi raporteaza o „cadere de pe scena” insotita de izolare si frustrari. Totusi, exista si exemple pozitive: fosti lideri care isi gasesc un nou rol in educatie, diplomatie sau activism civic. Reusita lor depinde de capacitatea de a accepta ca puterea politica a fost doar o etapa, nu intregul sens al vietii.

Participantii la reality TV traiesc poate cea mai brutala forma de pierdere a notorietatii. Ei trec in cateva luni de la anonimat la o vizibilitate exploziva, apoi inapoi la uitare. Pentru multi, acest ciclu rapid produce confuzie identitara, depresie si un sentiment de abandon. Publicul ii recunoaste inca pe strada, dar interesul mediatic se muta pe urmatorul sezon. Lipsa unei pregatiri psihologice pentru aceasta tranzitie lasa urme adanci. Doar cei care reusesc sa valorifice momentul pentru a-si construi o cariera sau o directie clara isi pastreaza echilibrul.

Am scris acum ceva ani o carte despre X Factor Romania, dupa ce am petrecut doi ani printre concurentii si echipele de productie din doua sezoane. La momentul respectiv am ajuns sa vorbesc cu un psiholog american care mi-a explicat ca acesti concurenti trec prin asa de multe schimbari emotionale cu risc de depresie, incat companiile de asigurari nu-i asigura pe concurenti pentru 3 ani de cand incepe emisiunea. E vorba si de adrenalina de la live-uri (care functioneaza ca un drog), dar si de pierderea notorietatii odata cu terminarea emisiunii.

Indiferent de domeniu, pierderea notorietatii scoate la suprafata aceeasi intrebare: cine esti dincolo de lumina reflectoarelor? Ce faci cand nu mai esti definit de aplauze, voturi sau audienta?

Raspunsul sta in capacitatea de a te reinventa si de a invata ca valoarea personala nu se masoara prin numarul de fani, ci prin sensul pe care il dai vietii tale. Cand gloria se stinge, supravietuiesc cei care transforma amintirea succesului intr-o fundatie pentru un nou inceput.

Vorbeam zilele trecute cu un prieten regizor de film care a avut un parcurs exceptional: anul trecut a facut ocolul lumii cu filmul lui si a fost in cea mai mare competitie de film din lume. El mi-a spus ca daca acum s-ar incheiaa viata si cariera lui, pentru tot ceea ce a trait in ultimele luni e atat de recunoscator incat e impacat cu sine si cu ideea de succes.

Sigur ca munceste in continuare si, in lumea lui, dupa reperele lui, si-a fixa alte obiective de succes, dar implinirea pe care o simte e mai puternica decat orice celebritate sau notorietate. Pentru ca nu-l recunoaste chiar toata lumea pe strada.

Stiu ca i-am spus in conversatia in care mi-a marturist asta (si ca a inceput deja pregatirea de filmare pentru noul lui proiect) ca inteleg mult din incarcarea emotionala, din umplerea sufletului cu rezultatele muncii tale. Pastrand proportiile, pentru ca amicul meu e f f f tare in domeniul lui, eu nu simt deloc nevoia sa ma laud cu interviuri internationale si o fac minimal doar ca sa fie audienta pentru articolele despre ei; nu m-am fotografiat cu celebritatile internationale pe care le-am intalnit, nu pastrez alte amintiri decat emotia din sufletul meu.

Am o viata care pare oricum ireala, plina de lucruri incredibile pentru copilul care am fost, – ditrun orasel mic si sarac – sunt foarte recunoscatoare pentru tot ce am trait sau traiesc.

Tu ce faci cand/daca nu mai esti celebru, iti ajunge succesul (fie si trecut)?

208
cover sufletul acasaPersonal. Dimineata, la trezire, se intoarce sufletul acasa. Si ii dau putin timp sa-i fie bine…

Personal. Dimineata, la trezire, se intoarce sufletul acasa. Si ii dau putin timp sa-i fie bine…

In ultimele zile ma trezesc tarziu fata de ora mea standard… eu ma trezesc la 5 dimineata de obicei, iar acum trezirea e undeva pe la 7 si ceva…

Nu sunt mai obosita decat in alte zile, pur si simplu asa ma trezesc ( nu folosesc alarma decat cand plec la aeroport la o ora mica si vreau sa fiu sigura ca nu incurc ceva)…

Acest delay care-mi complica un pic si programul zilnic pentru ca eu scriu mult de la 6 jumatate la 10, ora cand lumea devine activa, m-a facut sa mi reamintesc o teore a mea de multi ani.

Daca ati remarcat ca intre 5 ora de trezire si 6 si jumatate cand ma asez la scris e o distanta 😊 sa stiti ca timpul acesta  e alocat dusului, cafelei si… privitului in gol, inainte de a face programul zilei.

De pe la 30 de ani ma gandesc ca atunci cand ne trezim e nevoie ca sufletul sa ajunga acasa, si de asta avem nevoie de cateva minute noi cu noi, in pat sau la cafea…

Nu mai stiu de ce am ajuns la aceasta concluzie – ca sufletul vine acasa dimineata… dar, pur si simplu, asa simt… ca e nevoie de putin timp sa se aseze sufletul la locul lui 😊

Nu-mi aduc aminte ce visez decat rareori, deci nu are legatura cu visele.

In week end am cautat sa citesc  in ce culturi exista ideea de “revenire acasa a sufletului dimineata” si am citit ca in traditia populara romaneasca  exista credinta ca, in timpul somnului, sufletul poate „umbla”, „pluti” sau „se desprinde” temporar de trup, iar la trezire se intoarce. De aceea, uneori se spunea ca nu e bine sa trezesti brusc pe cineva, pentru ca „nu i s-a intors sufletul inca”.
Culmea e ca nu suntem singurii care au aceasta traditie pentru  ca africanii si amerindienii cred ca sufletul calatoreste in vis (pentru a primi mesaje, a intalni stramosi etc.). Dimineata, el se reintoarce, aducand „darurile visului”.

Si in spiritualitatea indiana (hinduism, yoga, vedanta) somnul profund este vazut ca o stare in care Atman (sufletul individual) se contopeste temporar cu Brahman (Sufletul universal). Cand ne trezim, Atman „revine in trup”, adica „se intoarce acasa”.

Nu cred in fantome si spirite care bantuie pe langa noi, dar mi se pare ca avem nevoie de cateva minute bune in fiecare zi ca sa ne asezam in corpul si mintea noastra, inainte de a ne pregati pentru ce avem de rezolvat in acea zi.

Medicii spun ca atunci cand ne trezim, cel mai sanatos lucru pe care il putem face este sa ne oferim cateva momente de reconectare constienta — sa nu ne ridicam brusc, ci sa respiram adanc, sa ne simtim corpul si sa ne aducem mintea in prezent. Dupa orele de somn, sistemul nervos este intr-o stare de tranzitie intre relaxare si activitate, iar trezirea lenta permite inimii, tensiunii arteriale si respiratiei sa se stabilizeze. Este recomandat sa bem un pahar cu apa pentru a rehidrata organismul, sa deschidem geamul sau sa iesim cateva minute la lumina naturala (ajuta la reglarea ritmului circadian) si, daca putem, sa facem cateva miscari usoare de intindere pentru coloana vertebrala si articulatii.

Mi-am adus aminte cu aceasta ocazie de filmul „21 Grams” (2003), regizat de Alejandro González Iñárritu, care este o drama intensa despre pierdere, vinovatie si legatura invizibila dintre vieti aparent fara legatura. Povestea urmareste trei personaje — un profesor bolnav de inima care asteapta un transplant, o femeie devastata de moartea familiei sale intr-un accident si un fost detinut care incearca sa se redreseze spiritual — ale caror destine se intersecteaza tragic in jurul aceluiasi eveniment. Titlul se refera la celebra teorie potrivit careia sufletul cantareste 21 de grame, adica greutatea pe care o pierde trupul in momentul mortii. Filmul exploreaza astfel, intr-un montaj fragmentat si poetic, cat valoreaza o viata, cat costa o vina si daca sufletul poate fi masurat in ceva atat de concret.

(sau poate traseul gandurilor a fost invers, de la film la credinta mea ca sufletul vine acasa pentru ca am vorbit cu Eduard de interviu cu Arriaga care a lucrat mult cu Inarritu)

https://bazavan.ro/2009/04/guillermo-arriaga-de-la-21-grams-babel-si-amores-perros-la-amintiri-despre-romania/

431
ce mi-a placut 5 octCe mi-a placut in aceasta saptamana. Gasca de la Drept, actorii si sportivii de la Asia Express, plus minunata Mihaela Cambei

Ce mi-a placut in aceasta saptamana. Gasca de la Drept, actorii si sportivii de la Asia Express, plus minunata Mihaela Cambei

Sambata a fost ziua mea, iar asta a facut ca saptamana sa fie presarata de mesaje emotionante de la oameni exceptionali. Nu o sa “dropping names” aici, pentru ca nu despre asta este vorba.

Pentru mine ziua de nastere are doua reguli: nu muncesc (e ziua mea si fac fix ce vreau cu ea) si nu pun presiune pe ea: e o zi aproape ca oricare alta. Soarele rasare la fel si azi, si a plouat bine mercic si ieri si vineri, adica lumea merge mai departe in regulile ei, trebuie doar sa “ne asezam in viata noastra” si sa traim cu recunostinta si atentie.

Daca-mi doresc ceva pe viitor, pentru anii care vin este “sa nu ma acresc” – sa nu critic cu aerul de superioritate ca le stiu eu mai bine, sa nu mi se para ca stiu, sa raman curioasa si atenta, si sa gasesc resurse sa pot sprijini tinerii care ma impresioneaza. Fie si cu o vorba buna sau o carte.

Stiu ca voi remarca greseli si le voi semnala, dar tonul face muzica, iar daca din ce semnalez  lumea poate invata ceva – desigur, trebuie sa ofer si documentare pentru a invata – voi fi happy 😊
Si, desigur, imi doresc sanatate si minte limpede si focusata, ceea ce va doresc si dvs.

Acum lucrurile pe care le-am remarcat saptamana asta.

Am vazut in screener Gasca de la Drept un film cu tineri, pentru intreaga familie, care vorbeste despre valori ca prietenie, loialitate, incredere. Filmul intra din 10 octombrie pe ecrane, e romanesc si dincolo ca e pozitiv si emotionant, dar fix un film de duminica fara pretentii de film artistic model festival, mai degraba model Hallmark,  dincolo de toate astea e distributia – avem in prima linie o gasca de tineri care abia au iesit de pe bancile scolii sau aproape (Tudor Cucu-Dumitrescu, Ileana Puiu, Cezara Petredeanu, Vlad Brumaru,  Maruca Baiasu, Theodor Soptelea, Ionut Daniel Ionescu, Serban Lazarovici, Vicky Raileanu si Denis Hanganu) si in linia a doua, practic suport pentru poveste si sprijin pentru tineri o altilerie grea de actori –  Adrian Titieni, Andi Vasluianu, Tania Filip, Alex Conovaru, Dana Voicu, Daniela Nane.

Denis Hanganu si Vicky Raileanu nu mai intra la categoria “practic iesiti de pe bancile scolii”, dar i-am pus la “tineri”… sunt doi oameni cu foarte mult bun simt si foarte disciplinati in munca lor, si ar ajuta oricand un coleg de breasla.

E foarte frumos cum adultii cu experienta multa sunt sprijin pentru tineri, mi-a placut mult asta. Filmul e regizat de o tanara la debut – Mihaela Anitei.

Am multe de scris despre acest film si schimbul de generatii care e frumos exemplificat aici, dar o sa scriu pe urban.ro.  Semnalez insa ca avem ince o femeie regizor si asta e super super simpa.

Si ca sa raman tot la filme, saptamana asta am descoperit podcastul Ora de film (exact ca numele emisiunii pe care am prezentat-o la Digi un sezon – pt ca nu era deloc pt mine televziunea, imi aducea un asa mare disconfort…)  Spre rusinea mea nu stiu cum ii cheama pe cei doi realizatori, dar curiozitatea lor reala face ca acest interviu cu Stefan Iancu sa fie f bun… (am aflat intre timp cum ii cheama Cristi Jumară și Ciprian Turlea )

https://www.youtube.com/watch?v=Fg0gLRYqiIg

Sigur ca si Stefan stie ca trebuie sa livreze povesti daca tot a iesit la un podcast. Si el e un tanar f citit, f disciplinat si, mai presus de toate, care trage tare de el ca sa depaseasca orice bariera… Imi place mult de Stefan Iancu, mult mult… si nu pentru ca e frumusel, asta e bonus pentru fetele de varsta lui 😊

Acum alte stiri care mi-au atras atentia si care sunt frumoase, caci avem nevoie mult si de asemenea stiri

Octombrie e luna care pune lumina roz pe cancerul la san ca sa reaminteasca cat de important e sa ne facem control periodic. Fundatia Renasterea a avut o super actiune ca in fiecare an, a luminat in roz palatul Cotroceni, partenera de viiata a domnului Nicusor Dan, Mirabela  Gradinaru, a participat la eveniment.

Si Primark are toata luna o colectie de lenjerie post operatorie, testata cu medici… Primark a facut si o donatie catre Fundatia Renasterea. Daca aveti pe aproape persoane care se confrunta cu cancerul la san, cumparati-le sutienele din colectie, sunt si cochete si gandite sa le protejeze. Si le faceti o bucurie care o sa le aduca confort (am scris pe urban, aici, mai multe)

Am citit in The Guardian un raport global care arata ca actele de bunatate voluntara (donat, ajutat persoane, voluntariat) au ramas cu peste 10 % mai ridicate comparativ cu perioada pre-pandemica. (The Guardian)

Si am vazut ca in Franta a folosit fluviul Sena pentru a racori peste 800 de cladiri in zilele caniculare — o strategie urbana de adaptare la schimbarile climatice. Avem si la Cluj o asemenea instalatie, caci tinerii de acolo sunt f f conectati la ce e nou in lume… bravo lor.

Stiu ca au fost necazuri mari in sistemul de Sanatate din RO, cu copii morti – ceva oribil… dar s-au intamplat si lucruri bune. Am avut o premiera medicala, numita Telepatologie

Reteaua de sanatate REGINA MARIA deruleaza un proiect de telepatologie: un examen intraoperator realizat la distanta – chirurgia a avut loc in Bucuresti, iar anatomopatologii au contribuit din Cluj-Napoca, folosind imagini video de inalta rezolutie. Proiectul a fost un succes, demonstrand ca astfel de tehnologii pot fi folosite in Romania si, daca am avea medici uniti de oriunde in RO pentru binele pacientilor, am putea face f f multe in aceata tara. Pentru ca medici buni si destepti avem.

Tot in Ro, o avem pe minunea de fata Mihaela Cambei care e super frumoasa si cocheta si sportul pe care-l face ea este… ridicarea greutatii, haltere. La Campionatul Mondial de haltere de la Førde, Norvegia, Mihaela  a castigat aur la smuls (94 kg) si doua medalii de argint, una la aruncat (114 kg) si cealalta la total (208 kg).

Si ca sa raman la sport, in varianta divertisment insa, imi place mult castingul de la Asia Express . Ma uit ca mi-a atras atentia o prietena ca sunt tipologii foarte diferite si cunosc cateva persoane care au fost in competitie.

Imi place Alex Ion – din echipa actorilor -, il stiu de multi ani, un om de super caracter, cu o minte si o disciplina brici. Super educat si mi-a placut mult ca atunci cand au avut o proba cu o persoana trans a fost protector si cu mult bun simt (bonus, si o sotie superba; ea nu e acolo in competitie dar sa o cautati… superba si desteapta). Altfel, e frumos ca il descopar ca om pe Stefan Floroaia, colegul lui. Nu-mi place deloc ca actor, nu are skills pentru meseria asta, dar are muschi😊 si acum am vazut ca are si suflet 😊

Si-mi plac sportivii. Stiam ca Dan Alexa e o minte brici si un caracter protector( banuiesc ca e f f greu sa tii in frau un vestiar de fotbalisti, iar el ca antrenor a avut psihologia – din instinct sau lectura – sa faca super treaba pe unde a fost antrenor). Iar pe Gabi Tamas l-am vazut acum ceva ani intr-un interviu unde se vedea ca simte in ce directie se duce jurnalistul si il executa din trei cuvinte, politicos dar super smart, cu deriva autoironica, si fara calepentru jurnalist de a mai avansa in directia aceea.

Nu ma pricep deloc la fotbal (gloria mea – cu gasca de la gratar – e ma cunosc adica ei stiu cine sunt eu si ca exist in acest spatiu si ne mai si conversam din cand in cand) cu Ion Alexandru de la Eurosport si Dan Pavel de la Antena 1 pentru ca ei au comentat meciurile nationalei 😊; dar in mintea domnilor din gasca mea e mai tare ca ii stiu pe acesti domni decat ca am fct interviuri cu DeNiro, Sharon Stone sau Staley Tucci 😊)

Daca vreti sa cititi o carte despre un antrenor legendar, care nu e doar despre sport e si despre cum unesti o echipa cu tipologii si ambitii diferite, cititi 11 Inele de  Phil Jackson.

Si sa va uitati putin la Asia Express cu gandul sa urmariti cat de elegant il conduce Dan Alexa pe colegul de echipa, Gabi Tamas care are caracter de Denis Pericol public, dar loialitate multa, suflet mare si minte brici, super super smart.

Bonus daca ati ajuns pana aici, super cantecul care e pe coloana sonora/ chiar pe generic a filmului The Seduction cu Anamaria Vartolomei protagonista, care imi place tare – de cantec zic, dar si filmul e fain. Woodkid a fost si in RO

https://www.youtube.com/watch?v=vSkb0kDacjs

468

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!