Monthly Archives : December 2025

Zilele trecute, la Curtea de Apel Bucuresti, Raluca Morosanu a facut un gest mult mai rar si mai costisitor intr-o societate obisnuita cu tacerea si resemnarea – a ales sa spuna adevarul intr-un spatiu al puterii, asumandu-si consecintele.

Seamana cu ce a fost in decembrie 89 si nu vreau sa pun presiune speciala si in plus, pe doamna aceasta minunata in jurul careia acum aerul vibreaza cu o incarcatura foarte puternica…

De ce conteaza un astfel de gest dincolo de persoana care il face? Pentru ca, asa cum arata numeroase studii din psihologie si sociologie, curajul nu ramane niciodata izolat. El se propaga, tulbura, deschide usi interioare si obliga o comunitate intreaga sa se priveasca in oglinda. Am vazut asta in decembrie 89, mai aproape de noi la Ordonanta 13 in 2017 si vedem acum cum creste bulgarul pe care a inceput sa-l rostogoleasca doamna Morosanu cu curajul dansei.

Sunt cateva carti pe tema asta si, pentru ca e un subiect care m-a interesat, pun mai jos cateva explicatii stiintifice citand specialistii, desigur.

Psihiatrul Judith Herman, una dintre cele mai importante voci in studiul traumei, spune ca reactia „normala” a societatii in fata abuzului sau nedreptatii este sa le impinga in afara constiintei: sunt prea incomode, prea dureroase, prea periculoase pentru ordinea existenta. De aceea, victimele sunt adesea incurajate sa taca, sa „mearga mai departe”, sa nu tulbure apele. Cand cineva rupe aceasta tacere in mod public, nu face doar o confesiune personala. Creeaza un moment de adevar colectiv.

Raluca Morosanu a facut exact acest lucru. A refuzat ca experienta ei – si, prin extensie, experienta multor altora – sa ramana nespusa. In acel moment, pentru multi oameni care au trait situatii similare, s-a produs o validare profunda: nu sunt singur, nu am exagerat, ceea ce am trait conteaza. Vindecarea, spune Herman, nu poate avea loc in izolare. Ea are nevoie de martori. Iar comunitatea, vrand-nevrand, a devenit martor.

Curajul, insa, nu arata asa cum ni-l imaginam de obicei. Nu e zgomotos, nu e lipsit de frica.

 Cercetatoarea Brené Brown explica faptul ca adevaratul curaj este vulnerabilitatea: expunerea deliberata la risc emotional. Sa vorbesti stiind ca vei fi judecat, contestat, poate atacat, nu este slabiciune. Este una dintre cele mai pure forme de forta.

Mai mult, atunci cand cineva indrazneste sa se expuna astfel, se intampla ceva esential: ceilalti primesc permisiunea interioara de a face la fel. Poate nu imediat. Poate nu public. Dar harta posibilului se schimba. Se poate vorbi. Cineva a mers primul.

Psihologul Albert Bandura a aratat ca oamenii invata comportamentele nu doar din reguli, ci observandu-i pe ceilalti.

 Curajul este, in acest sens, contagios. Nu pentru ca toti devin brusc curajosi, ci pentru ca frica isi pierde din putere atunci cand nu mai e traita in singuratate.

Acest proces nu este confortabil. Sociologul Kai Erikson explica faptul ca momentele care scot la suprafata adevaruri dureroase produc o zguduire a tesutului comunitar. De aceea, aproape inevitabil, apar reactii de respingere, minimalizare sau furie. Nu pentru ca adevarul ar fi gresit, ci pentru ca el ameninta o ordine veche, bazata pe tacere si conformism.

Si totusi, aceste reactii sunt semnul ca ceva s-a miscat. Ca o norma a fost fisurata. Ca nu mai putem spune, cu aceeasi usurinta, „nu se poate”, „nu are rost”, „mai bine taci”.

Gestul Ralucai Morosanu nu rezolva de unul singur problemele sistemice ale justitiei sau ale violentei institutionale, dar creeaza un precedent emotional si moral.

Deschide un spatiu in care adevarul poate circula. Si, poate cel mai important, schimba respiratia unei comunitati: dintr-una tinuta, fricoasa, intr-una care incepe, timid, sa traga aer in piept.

Istoria nu se schimba doar prin legi sau decizii oficiale. Uneori, se schimba atunci cand cineva spune, cu voce clara si corpul tremurand: ajunge.

Iata alte cateva exemple de alte femei curajoase.

Istoria Romaniei nu a fost schimbata doar de domnitori, revolutii sau tratate. Ea a fost modificata, adesea discret, de femei care au avut curajul sa spuna „nu”, „ajunge” sau „se poate altfel”. Ana Ipatescu, in timpul Revolutiei de la 1848, a iesit in strada intr-o epoca in care femeilor li se cerea sa stea in umbra. A riscat nu doar reputatia, ci viata, pentru o idee de libertate. Curajul ei a fost unul fizic, vizibil, aproape brutal prin expunere.

Elena Cuza a schimbat istoria fara discursuri publice, dar cu o forta morala rara. A ales sa creasca si sa recunoasca drept fii proprii copiii nelegitimi ai sotului ei, intr-o societate rigida si profund patriarhala. Gestul ei a fost un act de curaj intim, care a redefinit ideea de demnitate si responsabilitate feminina.

In secolul XX, Elisabeta Rizea a demonstrat ca rezistenta nu are nevoie de arme sofisticate, ci de o coloana vertebrala imposibil de frant. A indurat tortura, umilinta si ani de detentie fara a-si trada convingerile. Curajul ei a fost unul al supravietuirii, al refuzului de a ceda chiar si atunci cand statul insusi devenise opresor.

Mai aproape de noi, femei precum Doina Cornea au aratat ca vocea poate fi o arma. Intr-un regim care pedepsea orice forma de opozitie, ea a ales sa vorbeasca, sa scrie, sa protesteze. Curajul ei intelectual si moral a contribuit la fisurarea unui sistem bazat pe frica.

Felicitari doamnei Morosanu, m-a emotionat profund curajul dansei si m-a facut sa ma gandesc in dreptul meu, in curtea mea, daca am resurse pentru acest curaj.

Scriu zilele astea intr-o veselie, dar sunt multe proiecte pe urban.ro si viata e aglomerata.

Astept vacanta ca pe o prajitura, am si scris zilele trecute despre cum folosesc eu vacanta ca sa fac curatenie emotionala.

Tot in aceasta saptamana, cand am comemorat 8 ani de la decesul Regelui Mihai, am scris despre experienta mea cu familia regala a Romaniei si despre ce exemplu de lidership si demnitate este Regele, pacat ca nu studiaza copiii la orele de istorie si nu se intalnesc mai des cu discursurile si interviurile Sale ca sa-l descopere ca om.

Saptamana asta am mancat mult picant, mi se pare ca imi da mai multa energie. Prin meniul saptamanii s-a aflat omleta care a fost asezonata cu iaurt si putina dulceata de ardei iute (de la simpaticii de la Pofta Focului, de unde mananc salate si zacusca divine, sa le cautati), un curry de vita cu fasole asezonat cu quinoa (s-a mancat chiar ieri, e parte din stradania mea de a include multe proteine in alimentatie) si de  1 decembrie s-a mancat cu mici si multa carne (micii foarte faini i-am primit de la Iordache N Ionescu am si impartit la prieteni, am si mancat… si exact cum spun ei in prezentare, sunt fara smechereli, nu au chimicale, aditivi, carne dubioasa si lucruri stranii prin ei… respecta reteta lui Iordache Ionescu de la 1859.)

Sa stiti ca am pus pe instagram ce carti sunt super simpa de pus sub brad. Eu le-am asezzonat cu praline Leonidas pentru ca fac aceasta combinatie in fiecare an. Si da, si bobbonul bun belgian a fost impratit cu prietenii.

Am remarcat zilele acestea ca Festivalul Brazilor de Craciun organizat de Salvati Copiii a strans anul acesta peste 1 milion de euro care vor fi folositi in programe pentru copiii din onele defavorizate. Am participat si eu la workshopuri pentru copilasi in programele Salvati Copiii si stiu cat de importaant este sa iasa din mediul lor emotional si sa vada ca lumea are si alte perspective. E foarte motivational pentru educatia lor.

Saptamana asta  Lidl Romania, alaturi de Federatia Bancilor pentru Alimente din Romania, deruleaza cea de-a treisprezecea editie a colectei de alimente, cu scopul de a sustine comunitatile aflate in dificultate. Campania are loc in toate magazinele Lidl din tara, unde clientii pot dona produse alimentare neperisabile in cutiile dedicate, amplasate la iesirea din magazine, dupa casele de marcat. Donatiile vor fi distribuite de sarbatori catre persoane varstnice, copii si adulti care traiesc in saracie, precum si catre persoane cu dizabilitati sprijinite de ONG-urile partenere ale retelei.

Stiu ca valoarea cosului de cumparaturi e tot mai mare pentru fiecare dintre noi, dar o conserva, o punga de faina sau malai, o sticla de ulei adaugate in cos pentru Banca de Alimente poate ajuta mult.

Mai am o campanie pe care eu o iubesc si scriu in fiecare an de ea: cea organiata de fundatia Mol (cea cu benzinariile) care plateste scoala de soferi pentru tinerii cu situatii financiare grele. Mi se pare un gest minunat, pentru ca un permis de conducere inseamna o sansa in plus pentru un job si o sursa de venit. Inscrierile sunt pana pe 27 ianuarie si se pot face aici. Voi mai scrie si zilele viitoare, dar va rog daca stiti pe cineva care nu-si permite scoala de soferi aratati-i acest proiect si invatati-I sa completeze actele.

Programul Permis pentru viitor prin care se acopera costurile scolii de soferi pentru tinerii din medii defavorizate a ajuns la cea de-a 11-a editie; in decursul celor 10 ani de la lansarea programului au fost sprijiniti 412 de tineri pentru a urma cursurile scolii de soferi pentru diferite categorii de permise de conducere.

*

Altfel, la anivel international am vazut stirea asta: cercetatorii au descoperit ca un hormon natural — FGF19 — actioneaza in creier pentru a stimula arderea grasimii si cresterea consumului de energie, deschizand calea spre tratamente mai bune pentru obezitate si boli metabolice. (ScienceDaily)

In plus, FGF19 pare sa reduca inflamatia si sa imbunatateasca toleranta la frig — semne ca ar putea avea efecte largi asupra sanatatii generale si metabolismului.

*

N-am avut timp sa vad screenere sau filme (desi in curand  tre sa particip la lansarile unor seriale de super succes care sunt deja in preview in conturile mele din platformele de streaming), am vazut insa pe amazon (va fi pe prime video la noi) cateva episoade din sezonul 4 –  The Morning Show. Ma relaxeaza un film despre culisele televiziunii (si imi da confort sa stiu ca nu mai am treaba, la scala mea de joburi, cu intrigile si jocurile de culise care exista si in redactiile din Ro, chestiuni pe care le uram, imi generau reactii fizice acum ceva ani)

Sezonul 4 din The morning Show i-a adaugat in distributie pe Marion Cotillard si Jeremy Irons. 😊

Mai avem un pic mic pana la vacanta 😊 Asta imi spun in fiecare dimineata, la 5 cand ma trezesc. Sa avem o saptamana buna.

Vacanta de iarna este, pentru multi dintre noi, singura perioada a anului in care ritmul vietii incetineste fara sa simtim vina si fara presiuni.

Am mai povestit ca eu astept vacanta de iarna ca pe un premiu, nu doar pentru ca sunt obosita (voi scrie mult in avans ca sa am liber de Sarabatori) ci pentru ca am un ritual in care imi fac curatenie in minte si suflet incercand sa elimin cat mai multe din frustrarile de peste an si sa gasesc noi obiective care sa ma motiveze in noul an.

Cred ca aceasta perioada este momentul ideal pentru o curatenie interioara – un proces de ordonare, limpezire si vindecare a mintii si emotiilor adunate peste an.

Prima etapa in aceasta curatenie interioara este oprirea. Ne petrecem viata in miscare: alergam dupa rezultate, termene, probleme, responsabilitati, iar mintea ramane prinsa intr-un flux continuu de ganduri. Vacanta de iarna ne ofera un prilej rar: posibilitatea de a ne decupla. Oprirea nu inseamna lenevie, ci o alegere constienta de a iesi din modul automat si de a intra in prezenta. Poate insemna sa lasi telefonul intr-o alta camera, sa petreci cateva ore fara ecrane sau doar sa stai langa fereastra cu o cana de ceai si sa privesti ninsoarea. Aceasta incetinire deschide „usa” catre propria minte.

A doua etapa este observarea. Curatenia nu poate incepe inainte sa vezi dezordinea. In zilele linistite ale vacantei, incearca sa te intrebi ce ai purtat cu tine tot anul: ce temeri ti-au marcat deciziile, ce suparari ti-au incarcat sufletul, ce vise ai amanat si de ce. Poti nota aceste lucruri intr-un jurnal sau le poti dicta intr-un fisier audio. Scopul nu este sa te judeci, ci sa observi cu sinceritate ce loc ocupa in tine. Uneori, simplul act de a pune in cuvinte ce simti este un mod de a elibera tensiunea.

Urmeaza apoi etapa clarificarii. Aici incepi sa separi ce este al tau de ce ai preluat de la altii, ce mai serveste evolutiei tale si ce doar te ingreuneaza. Poti face un exercitiu simplu: scrie toate preocuparile care te insotesc si intreaba-te pentru fiecare: „Am control asupra acestui lucru?”. Daca raspunsul este „nu”, atunci el nu merita energia ta. Daca raspunsul este „da”, stabileste ce pasi mici ai putea face in anul viitor. Acest proces creeaza ordine mentala si reduce incarcatura emotionala.

Pentru a continua curatenia, iarna este momentul potrivit pentru iertare. Nu exista igiena emotionala mai eficienta decat eliberarea de resentimente. A ierta nu inseamna a scuza comportamente sau a minimaliza durerea traita, ci a decide ca povara nu te mai reprezinta. Iertarea poate fi adresata altora, dar si propriei persoane. Fiecare greseala a ta este o versiune trecuta a ta, care nu stia ceea ce stii acum. Vacanta, prin atmosfera ei calma si simbolistica de „incheiere” a anului, creeaza cadrul ideal pentru un astfel de exercitiu.

Un alt pas esential este recunostinta. Ea functioneaza ca un detergent bland al mintii. Notand in fiecare zi cateva lucruri pentru care esti recunoscator, atentia se muta dinspre lipsuri catre abundente. In timp, mintea devine mai luminoasa. Emotiile se asaza. Chiar si amintirile grele capata contururi diferite atunci cand sunt privite prin prisma a ceea ce ai castigat sau ai invatat.

De asemenea, vacanta de iarna este un moment bun pentru reconectare – cu oamenii care iti fac bine si cu activitatile care iti aduc bucurie. Curatenia mentala nu inseamna doar eliminare, ci si aducerea in interiorul tau a lucrurilor care te hranesc. O plimbare cu un prieten, o masa calda impartita cu familia, un joc, un film bun sau o carte citita sub o patura sunt forme simple, dar extrem de eficiente, de regenerare emotionala.

In final, pentru ca aceasta curatenie sa fie completa, ai nevoie de intentie pentru anul ce vine. Nu rezolutii rigide, ci directii blande: ce vrei sa simti mai des? Ce vrei sa lasi in urma? Ce obicei mic ar putea sa-ti schimbe viata daca il repeti zilnic? Scrierea acestor intentii functioneaza ca un act de igiena psihologica: iti centreaza atentia si iti da o senzatie de continuitate.

Vacanta de iarna nu este doar o pauza, ci o oportunitate: aceea de a te curata pe interior pentru a incepe noul an mai usor, mai impacat, mai impamantat in tine. Curatenia mentala si emotionala nu este un lux, ci o necesitate – iar iarna, cu linistea ei, ne ofera exact cadrul pentru a o face cu adevarat.

Am sa scriu  in perioada vacantei ce filme motivationale vad si ce carti ccitesc intru curatenia emotionala poate va inspira.