Tag : dans

YoYoMa_LilBuckHip Hop vs Balet

Hip Hop vs Balet

se ia un hip hop-er – Lil Buck, se aseaza linga un violoncelist celebru – Yo Yo Ma, se aduce o partitura creata (la inceputul secolului trecut) pentru o faimoasa balerina – Ana Pavlova …

si se lasa spiritul liber…

iata o demonstratie foarte foarte frumoase despre cum se pot intilni diferitele cai de exprimare artistica . dintr-un proiect care doreste sa promoveze reintoarcerea artelor in cursurile primare la scoala.

dansul de mai jos este creatia lui Lil Buck, filmarea este a regizorului Spike Jonze

2472
Vals_vieneziau lectii de dans. pregatiti-va

iau lectii de dans. pregatiti-va

de astazi execut lectii de dans cu numitul Bursucu (da, fix domnul de la Dansez pentru tine, dar stati linistiti nu ma duc la nicio emisiune…inca:) )

Bursucu s-a gindit ca ar fi bine si usor sa invat Vals primul dans, ceea ce nu stie el este ca inca imi mai vindec ranile de la genunchi dupa lectia de dans contemporan de acum 2 saptamini. atunci mi-am rupt picioarele , la propriu, cind inca nu invatasem niciun pas de dans… va imaginati ce o sa fie diseara?!

sunt sigura ca la sfirsitul serii o sa fac mega impresie dansind pe aceasta melodie. foarte sigura…ca nu:)

lectiile de dans sunt un cadou tres tres simpa de la Gilette Venus; mai am ceva colege de suferinta & ris la lectii, dar le descopar abia diseara. (i’ll be back with info)

1709
akramkhan_verticalroadam zimbit la…

am zimbit la…

unul dintre cei mai misto directori artistici/producatori al unei companii de balet, Farooq Chaudhry de la Akram Khan Company, a fost intrebat de BBC ce calitati crede el ca sunt necesare ca sa reusesti in meseria asta.

raspunsul e mai jos. dar eu cred ca e valabil pentru orice manager:)

Love/passion
Being a bit of a maverick
Work unbelievably hard
Endurance
Will power
Strength
Grace
Patience
Flexibility
Consistency
Perseverance
Optimism
Curiosity
The need for high achievement
The ability to recognise and admit to mistakes
Enjoy risk
No fear of change
A good listener
A good communicator
A fighter
Charm
Luck
Good taste
Precision
Good instincts
Good judgment
Logical thinking
Lateral thinking
Honesty
Sense of fairness
Integrity
Generosity
Clarity
Humility
Sense of humour
Not to panic in a crisis
Authenticity
Pride
Openness
A good imagination
Knowing that not all decisions will make you popular
To be able to command respect at the moment when you are not popular
Curiosity
A sense of adventure
Fearlessness
Empathy
Be grateful
Avoid ownership
And if you don’t have all these then try to find them in your team.
*
un pic din munca lui:

1383
RECONFIGURING THE CLASSICS©Sebastian Marcovici003Rushes plus – FITS 2011

Rushes plus – FITS 2011

daca n-ati fost in sala sindicatelor aseara ca sa vedeti trupa Inbal Pinto – Avshalom Pollak, nu stiti cum e senzatia pe care o traiesti cind vezi, pe muzica lui Arvo Part –mirror in mirror -, cum un domn merge in echilibru precar pe niste scaune care-i dispar din spate pe parcurs ce inainteaza, pentru a-i fi puse in fata printr-un joc in triunghi pe care-l fac 2 dintre colegii lui.
daca rateaza miscarea, daca unul dintre scaune aluneca un pic mai mult, barbatul nu mai are “drum”, cade in gol.

totul se petrece cu o viteza uluitoare si scaunele – ca in jocul acela cu sarpele de pe computer/telefon – parcurg toata scena. odata cu ele si barbatul. care cara in spate o femeie. si-o valiza. in care e toata viata lui.

cind colegii lui schimba traseul scaunelor, el ramine intepenit in mijlocul scenei, iar colegii se aseaza in lateral sa-l priveasca.
iar domnul e singur, chiar daca are femeia in spate.

si trebuie sa se confrunte cu privirea celorlalti. a colegilor. a publicului.

foto Sebastian Marcovici/ FITS 2011

1438
rushes_plussa simti, nu sa analizezi

sa simti, nu sa analizezi

ca sa incepeti ziua bine, iata un mic interviu cu domnul care conduce compania de balet despre care vorbeam ieri, Inbal Pinto – Avshalom Pollak.
el spune ca show-urile pe care le produce nu urmaresc sa-ti vinda o poveste, ci o senzatie, sa experimentezi ceva ce nu traiesti zi de zi.
sa te faca sa traiesti niste sentimente.

asa ca, iata o urare de la sibiu , de la festivalul international de teatru :”astazi incercati sa simtiti, nu sa analizati”

am vazut aseara inca un spectacol facut de ei, absolut genial!

2483
OYSTER_t180Prima zi de FITS 2011

Prima zi de FITS 2011

ieri am ajuns in sibiu la ora 17.30 si la 18.00 eram deja la un spectacol.
mi-am inceput extrem de frumos experienta Sibiu 2011 pentru ca la gara m-au asteptat Ruxa si asistenta ei, Cristina. Mi-au adus ciocolata, asta dupa ce in tren constatasem ca pierdusem ciocolata pe care mi-o cumparasem din gara.

*
am vazut 3 spectacole si jumatate. Jumatatea aia nu e pentru ca nu mi-ar fi placut spectacolul si am iesit (din contra, a fost de departe cel mai tare din ziua de ieri), ci pentru ca am vrut sa ajung sa vad si O noapte furtunoasa ( r. A. Dabija, Teatrul National Iasi).

in topul zilei de ieri e echipa geniala coregrafiata si regizata de InBal Pinto & Avshalom Pollack. am vazut Oyster (Perla) un spectacol ca o cutie cu jucarii, din aia cu papushi cu sfori la care ne uitam uimiti in bilciuri in copilarie, doar ca in locul papushilor erau oameni care se miscau divin- comic- ironic- elegant- eclectic.

mi-a placut f f mult, iar la conferinta de presa l-am vazut pe Avshalom Pollack, unul dintre cei doi coregrafi si regizori ai companiei care era exact asa cum mi-l imaginasem dupa un asemenea spectacol.

super empatic, mai degraba axat pe simitire, decit pe gindire.
“cum faceti sa va descurcati cu deplasarile multe in lume si cu realizarea unor noi spectacole?”, a intrebat gazda conferintei de presa iar Pollock a raspuns cu ceva ce ar parea bizar pentru oamenii care nu -s ca el: “daca trebuie sa se intimple , se intimpla. ne uitam la lucrurile din jurul nostru, le simtim energia si, uneori, cream si in deplasari. alteori producem show-urile in spatii noi, cum e Oyster un show produs in belgia in urma cu 12 ani pe care inca il mai jucam si-l imbunatatim, sau producem in Tel aviv adunind oamenii cu care lucram de prin toate colturile lumii.”

Pollock vine din teatru catre dans, in timp ce colega lui, Inbal Pinto vine din zona dansului clasic, asa ca mixul pe care-l realizeaza e unul aparte si, recunostea si el de dimineata, uneori iese cu cearta:)

foarte foarte tare este aceasta companie de dans. daca sunteti in sibiu trebuie sa mergeti in seara asta la un alt spectacol de-al lor, Rushes Plus.

sunt sigura ca o sa fie o super intilnire. daca nu va place spectacolul, ma trageti de mineca la sfirsit si va fac cinste cu o bere, ok?

1992
balanun flash mob simpa

un flash mob simpa

da, e reclama pentru un produs. dar nu e mai misto sa te lovesti de reclama in felul asta, in loc de lucrurile plicticoase si banale?

sper tare ca flash mob-ul asta sa se plimbe prin lume, printre amatorii de asemenea intilniri. si sa se mentioneze ca a fo facut in romania.

mi-ar fi placut tare sa vad cum s-au pregatit, cum au invatat dansul 250 de tinere si , mai ales, de unde le-au luat?

treeeeeeeeeeees simpa!

1897
jamesthierree2Singuratate(a …lui Raoul)

Singuratate(a …lui Raoul)

Singuratatea nu o explici, o traiesti. Nu o descrii, o simti.
Iti place sau te chinuie, o alegi sau esti obligat de soarta; daca o intilnesti, trebuie sa te confrunti cu ea.

Nu ai alta sansa; trebuie sa te uiti in oglinda si sa te lupti cu tine. Iti faci fatza? Rezisti la puterea mintii tale? Face trupul pact cu mintea sau i se opune naravas?
Iti cauti prieteni in orice sau te temi de ce-I in jur, pentru ca te temi de tine?

Perfectiunea e ca singuratatea. O alegi sau esti obligat de soarta, dar – daca o intilnesti – trebuie sa te confrunti cu ea. Nu o descrii, incerci sa-i faci fata. Incerci sa-ti supui mintea pentru ca trupul sa depaseasca limitele imaginate.

Orice artist obsedat de perfectiunea muncii lui e singur. Nu are importanta cit de multi prieteni are in jur. E singur cu mintea lui. Si trebuie sa-I faca fatza.

*

la repetitiile de la Raoul (un spectacol de James Thierree, adus la bucuresti de Institutul francez, cu sprijinul orange si Samsung) m-am gindit ca spectacolul asta despre singuratate e despre toti artistii mari pe care-i cunosc. E un omagiu pentru magiile pe care ei stiu sa le faca pentru ca noi sa iesim din lumea si din mintea noastra si sa ne uimim.

in timpul spectacolului pe care l-am vazut aseara la TNB, m-am gindit ca spectacolul asta e foarte mult si despre autorul lui, James Thierree. Despre perfectionismul lui de la repetitii (l-am vazut mingiind cu palma marginea scenei pe multi metri ca sa fie sigur ca acolo nu e nimik care sa-I strice magia, cum l-am mai vazut facind acrobatii incredibile in timp ce cu o voce calma explica detalii tehnice – coarda e prea rigida, lumina face o umbra dubioasa, aici e o intirziere de trei secunde.) dar si despre racordul pe care trebuie sa-l ai cu cei din jur, chiar si cind esti genial.si singur.

*
am doua imagini in minte din zilele astea care ma fac sa-mi fie bine pe dinauntru.

Prima e replica sinzianei (colega mea). Aseara, in holul teatrului, la sfirsitul spectacolului avea un zimbet urias pe fatza: “N-am mai vazut in viata mea asa ceva”.

Cea de-a doua e o imagine fara cuvinte de la repetitii. James, asezat la marginea scenei , cu piciorul sting sub el cu celalalt in V, in lateral, cu cotul miinii stingi infipt in podea ca sa fie sprijin pentru palma care tinea barbia. Isi citea mailurile de pe un Mac de ultima generatie.

Cum cadea lumina pe el, cum era imbracat (in tricou gri, pantaloni bej, largi – descultz) si in pozitia aceea care arata o incredibila mobilitate semana cu Charlie Chaplin.
Dar era prea modern pentru Chaplin.

m-am gindit atunci ca oricit ar incerca sa se fereasca de asocierea cu familia lui celebra (e nepotul lui Chaplin) A. D. N-ul o sa aiba ceva de spus. Dar pentru cei care ii vor vedea show-urile va fi o revelatie.

Pentru ca show-ul lui e ca singuratatea – nu poti sa-l descrii, trebuie sa-l traiesti. si sa-i faci fatza.

Raoul se mai joaca la TNB simbata si duminica de la ora 20.00. si da, mai sunt bilete;

4376
janietaylor5cind „moda= arta”

cind „moda= arta”

 o demonstratie despre „moda=arta” intr-o idee simpla, dar extrem de eficienta, de pozitionare a noii colectii Chloe. prim balerina NY City Ballet, Janie Taylor, prezinta hainele din colectie dansind.

(via Alex Traila)

Janie Taylor for Chloé on Nowness.com.

asta imi aminteste ca in tabu de aprilie e un pictorial de fashion inspirat de dans facut de Sinziana Pop (a carei zi de nastere e astazi, la multi ani Sanzi) si ma face sa zimbesc pentru ca suntem in acelasi trend si gind cu „lumea buna”

4182
jamesthierree2Raoul – un spectacol unic care nu trebuie ratat

Raoul – un spectacol unic care nu trebuie ratat

Are 36 de ani se numeste James Thierree si a lucrat cu unii dintre cei mai mari regizori ai lumii (Peter Greenaway, Robert Wilson) in spectacole foarte puternice vizual.

Este creatorul unui gen de spectacol care amesteca dansul, pantomima si teatrul intr-o forma unica de exprimare; e regizor dar si acrobat, actor de cinema dar si balerin… genul acela de artist care are atit de multa energie pozitiva si e atit de talentat incit poate gasi cai care sa uneasca domenii artistice a caror asociere pare bizara, dar care devin – sub interpretarea lui – o noua arta.

In urma cu doua ani a avut un spectacol inspirat de muzica lui Michael Nyman ( domnul care a scris, printre altele The Piano), acum are un spectacol – one man show – in care te uimeste cu abilitatea lui de a fi acrobat, dar si un actor dramatic foarte puternic. Raoul se numeste spectacolul, iata o secventa aici…

n-ati mai vazut niciodata asa ceva pe o scena din Romania!

Vestea cea mai tare este ca vine la bucuresti la invitatia institutului francez, intr-un eveniment sustinut de orange si e o experienta pe care, credeti-ma, nu trebuie sa o ratati. La sfirsit o sa va ginditi: „cum poate un om sa se miste asa, sa imi transmita atitea emotii si sa stea SINGUR pe scena intr-un spectacol care imi tine mintea captiva?”

E o mare bucurie ca putem sa-l vedem la bucuresti si mi-ar placea sa fie in sala Dan Puric si echipa lui, mai veche sau mai noua, dar si toti cei care s-au bucurat vreodata de spectacolele care spun atit de multe prin gesturi, fara sa fie nevoie de cuvinte.

Desi stiu ca artistului pe nume James Thierree nu-i place sa i se asocieze creatiile cu cele ale rudelor sale de singe, am sa va spun ca este nepotul lui Chaplin, stranepotul lui Eugene O Neill si-a trait multa vreme intr-un circ pentru ca tatal sau era clown.

Raoul-ul lui James Thierree e un spectacol pe care trebuie sa-l vedeti si mai ales sa-l simtiti.

Va fi in Bucuresti la TNB pe 29, 30 aprilie si 1 mai, pretul biletelor este 33, 55, 88 sau 110 ron.

(eu fac lobby sa ma duc la o repetitie si promit sa va povestesc detalii din culise)

Va mai bat la cap cu spectacolul asta pentru ca TREBUIE sa-l vedeti/ simtiti.

1808
Picture 4http://chinezarisme.chinezu.eu/

http://chinezarisme.chinezu.eu/

Cristi China Birta – Chinezu pt cei mai multi – lanseaza astazi un sub brand al blogului lui, specializat pe chestiuni culturale http://chinezarisme.chinezu.eu/

Vezi gasi acolo cronici de spectator obisnuit pentru teatru/ dans/muzica/ filme, spectacole pe care Chinezu le vede.

Salut cu bucurie acest loc cultural in online, din mai multe motive:

1. Cristi a ajuns la un nivel in online (expunere, credibilitate, notorietate) care, pentru ca e un om cu bun simt, il obliga sa si construiasca lucruri.

2. Pentru acest blog va face reporting (va merge la spectacole, va iesi din sfera lui de interes) si va oferi un content original spatiului virtual, iar in acest moment online-ul romanesc are nevoie de content care sa nu mai fie facut din fotoliu de acasa, din fata televizorului.

3. E spectator, nu specialist in teatru/film/dans (la muzici stie mai multe, nu pun si categoria asta) si oamenii au nevoie sa stie daca un film-spectacol e bun/prost de la unul ca ei, nu de la cronicari care scriu ca sa vada toata lumea cit de mult au studiat ei in scoala.

4. E o schimbare pe care o face si pentru el (pentru ca nu era un spectator obisnuit de teatru sau dans), iar asta e un lucru care o sa-l imbogateasca si o sa-i deschida alte perspective.

Marea provocare pe care o are Cristi de trecut e CU SINE: sa stie sa ramina spectator, sa fie mereu proaspat; sa nu-si faca prieteni in lumea teatrului/filmului/dansului – nu pentru ca prieteniile lor n-ar fi valoroase, ci pentru ca aceste prietenii il vor schimba si nu va mai ramine doar SPECTATOR.

bafta chinezu. o sa te citesc:)

5628

umbra – Philippe Decouflé Sombrero dance performance

“doamnelor si domnilor, nu uitati ca stati pe umbra dvs. va rugam sa aveti grija sa se bucure si ea de spectacol”
Philippe Decouflé Sombrero dance performance

*
mai e si miine si poimiine la opera. se mai gasesc bilete.

(multumiri lui Mirel pentru invitatie, dar si sponsorului Samsung:) )

1503

Dl Caciuleanu, din nou

V.M.: Cand sunteti singur si va e greu…?
Gigi Caciuleanu: Cand imi e foarte greu si sunt singur ma duc si rad sub dus. Si va sfatuiesc sa faceti acest lucru. Trebuie raschirate degetele de la picioare, ca si cum ai fi in noroi, te bati pe coapse si te fortezi sa razi: ha ha ha. Asa, fizic. Si dupa aia incepi sa razi ca nebunul si asta te descarca si cad mii de solzi de pe tine.

*
dintr-un interviu lung si frumu, realizat de Vlad Mixich, pe care-l puteti citi integral aici

1408

oameni si faze- FNT, UTE, part 4

– e distractiv acolo p scena la aplauze?
– pt mine e f emotionant. la primele 2 reprezentatii, la premiera mai ales, m-a busit plansu’. asa greu ma abtineam, imi tremura maxilaru’ ca un pickamer

cu vlad bîrzanu, dupa ce descrisese ce vedea in sala, la aplauze, la a doua reprezentatie cu Caligula in FNT.

*
foto dintr-una dintre cele mai frumoase secvente din piesa. Caligula si Scipio danseaza (fac dragoste), iar in spatele lor sunt sute de fotografii ale mortilor lasati in urma. asezate asa pe perete par ca-ntr-un muzeu si te duci cu gindul la auschwitz, 9/11 si alti morti in masa.
muzica, domnii si dansul lor sunt insa foarte erotice.

*
– n-are sens sa zic ca in frivolitatea mea absoluta, ma uitam la chestia aia cu care erai imbracat si ma gindeam sa-mi fac o rochita asa ca e frumu
– :)) se rupe f usor
– am vzt

2390

unchiul (meu) vania

Toata scena e plina de scaune, dintr-un capat in altul, rind dupa rind. Cam 100 d persoane. Fara niciun spatiu in mijloc, dintr-o culisa in alta sunt scaune si bancutze pline de spectatori asezati cu fata catre sala.

In sala citiva actori, cit sa-i numeri pe degetele de la o mina. Se folosesc de scaune ca si cum ar fi spatiul lor de trait, merg pe spatarele lor in viteza, dorm pe minere, se sprijina ca pe un pat pe dungile a trei rinduri consecutive.

E cava ciudat acolo; stii ca ai vnt la teatru, dar s-au inversat rolurile: esti pe scena (unde de obicei e fictiunea- textul- actiunea- piesa), iar actorii sunt in sala (unde ar fi trebuit sa fie realul- oamenii obisnuiti- tu). Ai mai vzt asta, doar ca acum oamenii din sala merg pe muchiile alea subtiri, in echilibru precar, si te gindesti ca nici viata ta nu e prea stabila. Si te emotioneaza, ba chiar te nauceste un pic, inversarea de planuri.

*
Tango. Un dans erotic prin definite. Despre cine si cum conduce intr-o iubire.

Personajele din sala se folosesc de culoarele dintre scaune ca sa danseze un tango. Conduce dansul barbatul cel mai rivnit, doctorul burlac.
Danseaza cu femeia rafinata si miscarile-i sunt ample, languroase, picioarele li se impleticesc, bazinele li se misca in ritm erotic.
Danseaza cu fata uritzica (dar buna la suflet) si ea vrea sa conduca, dar nu stie cum, si miscarile le devin stinghere.
Danseaza cu soacra femeii rafinate, duduie careia i-a murit sotul de ceva vreme si-si doreste un alt barbat in viata, iar dansul lor e abrupt si comic, ea e agresiva, el vrea sa pastreze distanta.
Danseaza cu bona, o taranca simpla si calda care stie ca lui ii place tuica, si tangoul se transforma in hora, pastrindu-se ritmul melodiei.

Iar tu stai pe scena, te uiti cum se strecoara printre scaune si speri sa nu se loveasca. e mult erotism in melodie si-n miscarile lor sitz spui: asa cum dansam, asa si facem dragoste. asa cum suntem, asa si iubim.
(ma rog, iti spui asta daca l-ai citit pe ortega y grasset)

*
Se termina piesa. Timp de trei ore ai fost mutat dintr-o culisa in alta, in mici custi delimitate de perdele, in care actorii si-au spus povestea. Esti eliberat de acolo, cortina se ridica si vine lumina din sala. Actorii coboara printre scaune si fac un tur in aplauzele tale.
Tu si inca alti 100 de oameni, comasati in mijlocul scenei, aplauzi sala goala ( cu o mina de actori care apare si dispare dintre scaune). E ca si cum ai rasplati realitatea din strada cu aplauzele tale, nu conventia teatrala.
Adica ai vnt la teatru ca sa vezi unii de-ai tai si sa-i aplauzi pe cei care traiesc (au viata lor) pe/printre scaune.

Culmea e ca o faci cu placere.

*
Sunt trei secvente din Unchiul Vania in regia lui Andrei Serban (un text superclasic si super vechi, adus surprinzator in zilele noastre printr-o geniala utilizare a spatiului de scena). E o piesa mega premiata si mega cronicata.

Dar fiecare o traieste si o vede cum poate si cum o simte. Asta e partea mea, vazuta simbata seara la teatrul Odeon in cadrul festivalului UTE.

(despre Andrei Serban voi mai scrie luna aceasta, in proiectul Special Film/Teatru, plus ca e in bucuresti si ne vom mai vedea zilele astea)
*
foto de István Biró, mai multe fotografii din piesa aici

1424

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!