Tag : emisiuni tv

shutterstock_gunoaieRomania, tara unde bunul simt e plictisitor

Romania, tara unde bunul simt e plictisitor

Zilele astea prietenii mei sunt incintati ca – IN SFIRSIT – Klaus Iohannis a inceput sa riposteze catre contra candidatul lui.

Ieri, “intr-un discurs fara precedent” (ca sa citez televiziunile), Iohannis i-a pus citeva “etichete” lui Ponta: i-a spus ca e “fraier” pentru ca n-a stiut sa cheltuiasca eficient banii destinati investitiilor, i-a mai spus ca afirmatiile cum ca el intentioneaza sa dezbine Ardealul sunt niste “cretinisme”.

Oamenii care il sustin s-au bucurat: “in sfirsit ia atitudine, ii spune nesimtitului ala ceea ce merita”, a spus un prieten de-al meu, profesor.

Daca insa ne dam un pas in spate si ne uitam la noi si la nevoile noastre legate de acesti candidati, s-ar putea sa ne schimbam parerea despre… noi.

*

In ultimii ani discursul politic a fost pe contre, pe etichete care de care mai colorate, mai ironice, mai nepoliticoase: Traian Basescu l-a numit pe premierul Ponta “pisicut”, “mitoman” (2012), premierul a fost si el generos cu etichetele a spus ca Tariceanu nu poate veni in fata Parlamentului “sa i se numere ouale pentru ca nu are ce sa i se numere din pacate”  (2006), la televizor oamenii au putut vedea cum prezentatorii se adreseaza unor autoritati cu “nesimtitule” sau “dobitocule” (Mihai Gadea catre Lucian Duta, seful CNAS), Rares Bogdan aseara catre Bogdan Stanoievici, Ministrul delegat al romanilor de pretudindeni).

Oamenii au invatat ca e ok sa ripostezi cu invective, ca e ok sa folosesti cuvinte dure in locul argumentelor si ca, la sfirsitul unui dialog, trebuie sa ai cuvintul cel mai tare, cel mai dur, altfel – cum s-a intimplat recent la tv – esti eliminat din conversatie.

*

Sa facem un exercitiu si sa mutam genul acesta de conversatie in interiorul unei familii, al unui cuplu.

Ea e suparata ca el n-a dus gunoiul si rabufneste folosind invective. El ii raspunde la fel ca sa nu ramina mai prejos, sa aiba ultimul cuvint, ba aduce si citeva exemple de la vecini “da’ nici Gigel nu face asta, doar tu ma tii sub papuc”.

E un model pe care-l invatam zilnic de la politicieni: cind li se spune ca au un lider care e anchetat pentru ceva, raspund repede fericiti “dar si la voi sunt oameni sub ancheta”, mutind discutia ca un ping pong cu gunoaie, fara sa isi asume cineva sa faca, de fapt, curatenie.

*

Mintea noastra s-a pervertit, intre multele invective folosite drept argument intr-o conversatie (nu mai vorbesc de emisiunile tabloid unde iti doresti sa nu asculte vreodata copiii de teama ca te-ar intreba ce inseamna ce spun oamenii aia si de ce spun asta), am ajuns la un stadiu de uzura incit nu ne mai capteaza atentia decit ceva SI MAI DUR. SI MAI OBRAZNIC. O eticheta SI MAI MIZERABILA.

Iar cind intilnim un om care vorbeste elegant, duce o conversatie in termeni nu doar diplomatici, ci si foarte argumentativ inteligent, ni se pare ca e plictisitor. Ca n-are zvic. Noi vrem singe pe pereti, cuvinte urite si mizerii.

Chiar daca acum, cind cititi aceste rinduri faceti un pas in spate si spuneti ca nu sunteti asa, mai ginditi-va putin la reactiile voastre din ultimele saptamini. Ginditi-va cu sinceritate.

O sa avem nevoie de 10-20 de ani sa recuperam mental ce am stricat in ultimii ani, la nivelul discursului si la nivelul competitivitatii (prin campania asta electorala tocmai ce le-am spus copiilor ca e cistigator nu cel care e cel mai bun, ci cel care a pus mai multe etichete rele asupra competitorilor, cel care a declinat in cit mai multe forme expresia vulgar populara “ba pe a ma-tii”).

Traim in tara in care am ajuns sa ne placa sa ne jucam  cu mizerii, dar nimeni nu aduna gunoiul si nu-l duce la groapa.

In tara in care bunul simt e plictisitor.

Doar ca, pe termen lung, o sa ne imbolnavim si mai tare daca nu invatam sa facem curatenie.
In dreptul nostru mai intii. In curtea si in mintea noastra. In asteptarile noastre.
cover foto : shutterstock 
2572

ipocrizie – Michael Jackson, dar pt ultima data

pentru ca tot mi-am spus parerea la tv de dimine despre priveghiul MJ si am generat reactii de toate felurile, mai zic o tura, ca sa fim bine intelesi:)

nu putem spune noi – jurnalistii – lucruri de genul “dar nu ti se pare ca jurnalistii l-au exploatat, l-au prezentat cindva urit pentru ca acum sa-l laude?!”

adica vorbim la persoana a treia despre noi? pai nu noi am luat deciziile sa-l facem freak si sa-l prezentam pe coperti or la stiri cu fatza marcata de operatii estetice? ( stiu, era o ciudatenie cu o celebritate, facea rating/vindea); nu noi am fost cei care am dat cu totii stirea cu copilul aratat peste balustrada si am condamnat in termeni distantati de noi “oamenii s-au indignat bla bla”? (stiu era o imagine spectaculoasa, atragea atentia, facea rating/vindea, am ales bine)

nu tot noi am difuzat pe toate canalele – era un eveniment istoric, facea sens, era o stire , avea audienta/vindea – un priveghi cu cintec?

am o foarte foarte mare dilema.

intre priveghiul cu cintec al Florinei Stefaniei (Fanica), sotia lui Florin Salam difuzat de OTV si cel al lui Michael Jackson nu vad prea multe diferente. in esenta e un omagiu si intr-o parte si in cealalta, dincolo de muzica pe care a cintat-o fiecare, dincolo de etichetele de pe haine sau de expunerea internationala a numelui. si-atunci de ce ne-am oripilat cu totii ca OTV e priveghi tv, iar acum cind toata planeta a fost un priveghi tv, n-am mai protestat niciunul?

singurul raspuns pe care-l am e ca suntem ipocriti.

*
altfel, ca sa ma mai scot un pic ( Mr P a zis ca sunt in Xena Mood) spun ca mi-ar placea sa citesc 2 story-uri mari despre culisele acestor 2 saptamini.

unul despre viata familiei Jackson in cele 12 zile de la deces pina la inmormintare (avem drama, iubire, interese, intrigi, suspance cu avocati, mister etc etc)

si un altul despre cele 2 zile in care a fost produs contra cronometru show-ul memorial ( cu negocierea artistilor impreuna cu familia, cu cei care au scris speech-urile, cu constructia decorurilor , cu explicatiile reale de ce toate femeile care au fost strins conectate la MJ n-au ajuns la ceremonie – Diana Ross, Liz Taylor si mama surogat Debbie)

sper sa le gasesc in citeva lui in presa de afara.

2483

jay leno -last words

cu ce inchei un show care a fct istorie? cum arati oamenilor ceva cu care sa empatizeze, sa te puna in lumina corecta si sa genereze simpatie?

imi imaginez ca acestea au fost doar doua dintre intrebarile echipei de scenaristi care a avt delicata sarcina sa scrie ultimul Jay Leno Show.

rezultatul e mai jos. o idee simpla si puternica. fotografia de grup face deja ocolul lumii.

mie mi-a plct jay leno tonight show. m-am uitat o vreme aproape in fiecare seara la el. interviurile alea de max 10 min ascundeau multa documentare si negociere cu PR-i si vedetele. pareau super naturale si simple, iar asta era farmecul lor.

astept sa vad ce face conan o’brien in prima lui editie de tonight show. luni 1 iunie.

1083

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!