Tag : intamplari

Tabu Special Film – part 1- Morometii

Noiembrie e luna cu filme pt noi. Tabu e Special Film.

Cum revista va fi in curind la chioscuri, in toata aceasta luna voi povesti aici, intimplari cu regizori si actori, cu personaje (uneori din/de film/teatru) pe care le-am intilnit gratie frumoasei meserii de o avem.

Regulile sunt: intotdeauna chestiuni de culise, legate de film sau de teatru.

*

MOROMETE

Victor Rebengiuc in culisele sedintei foto din proiectul Fotografi si filmele lor preferate ( 3 fotografi au refacut o secventa dintr-un film care are o insemnatate speciala pt ei, il vdtzi in numarul de noiembrie).

Asteptam sa apuna soarele, ca sa avem o anume lumina.

Dl Rebengiuc discuta cu noi, imbracat in Moromete, cu iie, un pulovar gri (Benetton!! vechi si uzat, adus de acasa de la Laura, stilista) si o pereche de pantaloni pe care Laura ii tot prindea cu un ac de siguranta. (“Lasa ca daca stau asa nu se vede la poza, cind plecam de aici o sa trebuiasca prinsi”). Era foarte emotionanta imaginea, pentru ca statea pe prispa unei case din Muzeul Satului, arata exact ca in Morometii, doar ca eram la inceput de octombrie 2008, iar anii si-au spus cuvintul pe chipul si in privirea sa.

*

– Dar tu de ce ai vrut sa faci secventa din Morometii?, intreaba dl Rebengiuc catre Cosmin Bumbutz, fotograful care a avut ideea refacerii unei secvente din film la 20 de ani distanta de la premiera.

– Pentru ca e filmul romanesc cu cea mai frumoasa si mai onesta imagine.

– Cind ai vzt prima data filmul?, intreb eu tot catre Cosmin.

– In 1992 cind am dat la ATF, era in programa obligatorie.

– Eram eu rector atunci, de asta era in programa!, ride dl Rebengiuc.

– Asa e, erati rector, ride Cosmin.

*

– Nu m-am machiat in niciun film.

– In niciunul? Cum asa?

– Nu-mi place. Aaa, la Padurea Spinzuratilor, mi-au ridicat nasul cu o bucatica de material transparent, ca sa ma faca mai frumos… Adica, sa ma faca frumos. (ride)

*

S-a terminat sedinta foto, Dl Rebengiuc isi schimba hainele cu cele cu care a vnt de acasa. Suntem in zona birourilor administrative din muzeu, pe un hol, unde am instalat masa de make-up. Obisnuit cu turneele si filmarile in locuri diverse, dl Rebengiuc isi ia pantalonii de acasa, se duce intr-un colt, face un paravan cu usa holului si incepe sa se schimbe. Stiu ca pentru actori, spatiul intim nu are aceeasi valoare ca pentru mine. Astazi sunt o fata din echipa cu care maestru a muncit in ziua respectiva.

Imi mut privirea pe fereastra, desi dinsul continua sa vbsca cu mine, pentru ca momentul mi se pare mult prea intim. O legenda ( ma enerveaza rau exprimarea aia cu “monstru sacru”) se schimba la un metru de mine, cu modestia profesionistului care si-a fct treaba si acum trebuie sa plece acasa.

Se aude un zgomot ca si cum ar fi cazut ceva: niste banutzi din buzunarul pantalonilor, iar maestrul ii ridica inainte de a se imbraca. Ma intorc si vad toti cei 75 de ani ai dlui Rebengiuc; maestrul e cu pantalonii in mina, controlindu-le buzunarele, intr-un sort negru.

Si imaginea aceasta, incredibil de intima, o sa-mi ramina mereu in minte.

3553

la londra dupa James Bond

instructiuni despre vizita mea londoneza, la premiera mondiala james bond, trimise de organizatori.
despre experienta in sine, live from london next week

Ce include Experienta Bond?

  • Bilet de avion dus-întors Bucuresti – Londra, pe perioada 29 octombrie – 31 octombrie.
  • Cazare într-un hotel vibrant aflat în centrul Londrei.
  • Bilet pentru The Movieum, muzeul care te va introduce în culisele filmului 007 si al industriei cinematografice.
  • Bilet pentru vizionarea VIP a filmului “Quantum of Solace”.
  • Un pahar de Vodcă-Martini sec, “agitat, nu amestecat”, oferit în seara vizionării.
  • O valiză în editie limitată Coke Zero, care contine tot ce ai nevoie pentru paharul perfect de Coke Zero.
  • După aterizarea în Londra, vei fi întâmpinată de către o gazdă Coke Zero, îmbrăcată în frac, care te va directiona către hotel.

La hotel, vei primi o scrisoare de întâmpinare si un ghid care detaliază activitătile ce se vor derula pe parcursul celor trei zile.

2628

mix suprinzator si sexy

de la dodi, primit in seara asta.


*

Anaceadesteapta: ce-am iubit-o io e femeia asta
Anaceadesteapta: exemplu pur de stil feminin french
cristina: da, de rafinament
cristina: io am vzt-o in real
cristina: la bucuresti
cristina: la 2 m d mine
cristina: si pe iubitu ei
Anaceadesteapta: e superba
Anaceadesteapta: f taaaare
Anaceadesteapta: si cum e, asa, off the record?
cristina: rece
cristina: si-l tine si pe iubit sub un control rece , distant
Anaceadesteapta: interesant, cred ca e cu mai multe straturi
Anaceadesteapta: hmm
Anaceadesteapta: f tare perspectiva
cristina: sigur e cu mai multe straturi
Anaceadesteapta: mi-o imaginam mai exuberanta, expresiva
cristina: nu, deloc
Anaceadesteapta: iaca ce ti-e si cu imaginatia asta
cristina: dar cred ca e, ca multi artisti, cu o latura pe care o exprima doar artistic
cristina: ca sa compenseze
cristina: sa echilibreze
Anaceadesteapta: da, se prea poate, ihim
conversatie cu ana, dupa ce a ascultat cintecelu’

*
despre dodi pot sa scriu romane. ne stim d un car de ani si ma vegheaza cu grija si cu info misto in momentele importante din viata mea. uneori din instinct (fara sa stie ca am nevoie de sprijin atunci), alteori in cunostiinta de cauza; dar in oricare dintre situatii, o face cu drag si cu mult spirit.
asta cind nu se ocupa de rusi/bulgari si stiri la protv:)

1179

mimo is my hero!

15.30 piata romana costa cafe.
merg cu mimo pe strase si povestim. adica eu povestesc cu ochii prin vitrine si ea asculta. pina cind urla de imi muta urechea din loc: ATENTIEEEEEEE!

in fata noastra la 20 d m, un domn rrom si o batrinca se intorc. domnul rrom ( e f negru, mic d statura si bine facut) se uita la noi ca o pantera. ii simti toata ura in ochi.

citeva secunde care par minute bune, ne uitam unii la altii, batrinica mirata, luindu-si geanta in brate la gestul meu de a-mi duce geanta aproape de corp, domnul rrom ( nu mai mult de 25 de ani, imbracat in trening) fixindu-ne cu privirea. cu ura.

apoi domnul traverseaza strada printre masini, batrinica vine linga noi, mimo ii explica ca nu a apucat sa ii ia nimik, a vzt ea cum dusese mina la geanta dar avea miinile goale.

dupa care batrinica traverseaza si ea, sa-si cumpere pateuri.

iar eu o declar eroina mea pe mimo pt curajul ei si spiritul ei civic.
love youuu mimo.
***
mimo e prietena mea de aproape 10 ani (aniversam in noiembrie 10 ani de la prima noatra intilnire)
me happy ca am asa prieteni misto. aici intr-o foto dintr-un mall unde, contrar orice v-ati gindi nu facea shopping, ci muncea. lucreaza la revista styler.

1968

razboi in padure

miine mergem la razboi.
unde mergeti?
recreeaza niste domni o batalie si mergem sa o vedem.

*
padure innoroita. 60 de oameni imbracati in uniforme militare de la 1870, turci, rusi si romani. se aseaza pe flancuri si pornesc atacul.

batalia de la grivita august 1877.

se trage cu tunuri, cu pusti si pistoale, exista si baionete. toate adevarate, din epoca respectiva.

*
bubuituri ingrozitoare, chiar si pustile de pe atunci erau inspaimintatoare;
comandantii, imbracati frumos si cu mai multe medalii in piept, stau separat nu se amesteca in lupta. rusii pindesc dupa copaci, romanii si turcii se confrunta fata in fata.
romanii cistiga asaltul, turcii se predau, romanii si rusii se imbratiseaza, ba chiar se pupa pe obraji.

*
dar de unde aveti tunurile?
unul e dintr-o colectie privata, celalalt de la muzeul national de istorie.

si costumele?
ni le facem fiecare, exista un croitor la asociatie, avem schite de la muzeu pentru costumele din fiecare perioada.
si dvs cite costume aveti?
trei, dar imi mai fac unul.

(iti mai faci unul??? intervine sotia
da draga, dar e doar vestonul pentru ca pantalonii merg de la asta)

*
colectionarii de arme s-au reunit in aceasta dimineata si au recreat in fata a 30 de copii una din bataliile pe care ei le invata la scoala. fac parte dintr-un grup international care “reface” batalii din intreaga lume. acum doua luni au fost in bulgaria (acum colegii bulgari i-au ajutat pe ei). la waterloo anul trecut 1200 de colectionari au reamintit batalia celebra in fata a 24.000 de spectatori platitori.

mi-am adus aminte de soldateii cu care se jucau colegii mei la scoala generala, acum erau vii si faceau demonstratii pentru alti copii.
*
medici, ingineri, profesori universitari; 60-40 -18 ani. in batalionul romanilor erau doi frati, un nepot, iar traditia reconstituirii luptelor era preluata de la tata, un mare colectionar de arme.

*
tanti, tanti, a invins romania?
da, a invins.
uraaaaaaa.uraaaaaaaaaaa.uraaaaaaaaaaaa

*
astazi de dimineata, intr-o padure de linga ploiesti. fotografii in curind.

1264

rochia antoaneta

Down the Rabbit Hole

Faster, faster, faster she fell! Chasing Tom Ford’s White Rabbit, our Alice disappears down the never-ending dark passage. Tom Ford for Yves Saint Laurent Gauche sky-blue silk-satin dress. – nu ar fi o idee minunata si pentru Tabu?

De ce rochia albastra Tom Ford?

O insotesc pe Alice in caderea ei plutitoare spre o lume minunata si stranie. Am culoarea cerului senin si sunt facuta din satin – un material nobil, care imbraca cu gingasie trupul si a carei moliciune atrage atingerea celor care ma privesc. Nu sunt chiar inocenta, in ciuda lungimii si a manecilor decolteul dezvaluie suficient din farmecele purtatoarei, iar volanul involburat imi da un aer cochet si boem. Cameleonica, pot arata ca un capod sau ca o rochie de printesa, atrag atentia doar daca sunt purtata asa cum merit, depinde de atitudine.
*
pe antoaneta n-o cunosc personal, sta in canada, dar s-a inscris in grupul pe care l-am creat pe facebook si asa a ajns sa ne trimita rochia ei.
intr-o foto fct de annie leibovitz:). cum antoaneta a fct un f frumu comment la unul din blogurile despre intilnirea cu leibovitz, ma gindesc ca e cumva conectata la arta.

pe antoaneta o gasiti aici

1576

what do you want to do before you die?

un proiect super simpaaaaaaaaaaaaa.

f f f f pe gustul meu.
oameni care pove ce vor sa faca/ realizeze pina sa moara. uitati-va o clipa.
din raspunsuri le reiese caracterul cam ca la proiectul cu rochia-eu

detalii aici

995

noro

acum 7 ani am vzt filmul lui radu gabrea, noro, povestea unui copil care are un accident grav si incepe sa se lupte cu viata avind o deficienta locomotorie.

la vremea aia mi-am dorit f f tare sa-l cunosc pe tinarul ( copilul, chiar) care -l juca pe noro, stiind ca este asemeni celui din film.

in dimineata asta m-am vzt cu domnul gabrea si cu doamna cocias. le-am povestit cit de tare m-a emotionat filmul acela si-am descoperit din discutii in discutii ca pustiul a ramas conectat la familia gabrea, ba chiar si la lumea filmului.

*

– buna, ce mai faci? filmezi? ce filmezi?… uite eu sunt cu cristina de la tabu care vrea sa te cunoasca, pot sa-i dau numarul tau de telefon? , l-am auzit pe domnul gabrea rostind la telefon.

*

am numarul de telefon al lui NORO si mi se pare incredibil ca la sapte ani distanta, dorinta mea mare de a-l intilni pe pusti mi se indeplineste.

“vezi? si asta e o poveste”, mi-a spus doamna cocias

*

in foto, doamna victoria cocias si tudor, in noro

1389

actori minunati

Doi dintre cei mai mari actori ai nostri au venit sa faca o fotografie la muzeul satului. Una singura. Dintr-un film cu o mare istorie in spate.

Participarea lor la revista e doar cu fotografia asta. nu-i rasplatim cu bani, nu au alta expunere (gen interviu).

Si-au venit pentru trei ore, au stat desculti, au zimbit dezbracati pentru vremea de afara si pentru virstele lor. Doar pentru ca i-am rugat.

Au amindoi virste trecute de jumatate de secol, iar numele lor e recunoscut in orice colt al acestei tari. Si-au fost atat de populari, de normali si de umani, incit ne-au dat o lectie minunata.

*

– M-a salutat tinarul ala, ai vazut? a spus EL catre EA in timp ce mergeam pe aleile din muzeu.

– Da, te-a recunoscut, a zimbit ea bucuroasa.

-M-am intrebat intotdeauna la ce va ginditi cind va saluta necunoscutii pe strada; recunosc ca am fost tentata de multe ori sa spun ceva, fie si doar “buna seara”, asa de dragul unui actor sau a altuia, am zis eu

– Ne bucuram, cum sa nu. Ne deranjeaza doar cind vin peste noi ca san e intrebe daca ala e cu aia sau cine stie ce alta grozavie, a raspuns EL.

*

Fotografia care reface o secventa celebra dintr-un film, in numarul de noiembrie din tabu.

*

uneori am cea mai frumoasa meserie din lume. azi e una din ocaziile cu “uneori”.

1223

aeroport budapesta – surreal California Dreamin’

pe drum catre casa ( de la Berlin) escala la budapesta.
*

30 de soldati americani in haine de camuflaj cu imprimeuri pale. (iete ce fashion i-am descris), cu muschiuletzi si foarte atletici. atirnau pe unde isi gasisera cite un loc, un spatiu de bagaje, o masa de restaurant.

toate tocurile cui, mule-urile asortate si bibiloaiele de aur la degete si urechi isi facusera treaba ca din intimplare in zona aia. si tot ca din intimplare mule-urile erau romance.

*
dau la prietenelor mele p sms descrierea situatiei, anaceadesteapta raspunde “decupaj din California Dreamin’ ” si in 2 min trece nonsalant pe linga americani Andi Vasluianu ca si cind ar fi facut si el parte din secventa aia de film.

*
andi a vnt in acelasi avion cu noi de la budapesta la bucuresti.

1313

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!