Tag : love

love gaspar noecontroversa: Gaspar Noe revine la Bucuresti vineri cu Love in 3D

controversa: Gaspar Noe revine la Bucuresti vineri cu Love in 3D

Controversatul regizor francez de origine argentiniană Gaspar Noé revine la București la cinci ani după ce a fost invitatul special al Les Films de Cannes à Bucarest (23 – 29 octombrie). Acesta își va prezenta cel mai recent film, melodrama sexuală 3D Love, proiectată în afara competiției la Cannes și interzisă minorilor.

Sâmbătă, 24 octombrie, de la 20:15, la Cinema Studio, Gaspar Noé își va introduce filmul și va sta de vorbă cu spectatorii la final. La proiecția 3D de la București au acces doar cei peste 18 ani, prețul unui bilet fiind 20 de lei.

Biletele la festival pot fi achiziționate atât în ziua proiecției, cât și în avans, pe Eventbook.ro, dar și la casieriile celor trei cinematografe.
*
Am avut onoarea sa ma intilnesc cu Gaspar Noe la precedenta sa vizita in RO si, gratie Adei Teslaru si a lui Cristian Mungiu, sa-l intervievez.

mi-a spus atunci ca viata e un act egoist

cred ca oricåt de multi prieteni am avea, oricåt de mare ne-ar fi familia, suntem singuri. Iar in momentele limita, pe viata si pe moarte, intervine instinctul nostru de supravietuire, un instinct primordial, animalic, si-atunci luam decizii egoiste, pentru ca vrem sa traim.

(…)

timpul si scurgerea lui inseamna altruism, pentru ca ne ajuta sa uitam, sa stergem lucrurile rele care ni s-au intåmplat, sa cernem ce a fost bine si ce a fost rau. E un alt carton care spune asta in „Irreversible”: timpul e vindecarea.

restul interviului aici, impreuna cu detalii despre singura floare pe care o are Gaspar Noe acasa:)

2457
shutterstock_love distanceFifi & The City: care e cel mai important lucru intr-o relatie la distanta?

Fifi & The City: care e cel mai important lucru intr-o relatie la distanta?

text de Cristina Popa

– Maria, daca doi oameni se iubesc si unul sta intr-o tara si celalalt in alta tara, la mii de kilometri distanta, cat timp poate sa reziste relatia?

– Mult!

– Cat de mult?

– 100 de ani!

– Cum asa?

– Pai daca se iubesc rezista mult si bine!

Cam asa gandesti la 5 ani. Roz. Diafan ca norii care ne despart si care transforma niste km …din matematica… in poezie.

 

Ulterior in viata realizezi ca nu tot ce zboara se maninca. Ca doar nu o sa mananci tocmai avionul care te duce la el. Foarte putini sunt cei care cred in povestile la distanta. Am fost invatati sa credem ca ochii care nu se vad se uita. Eu as zice ca depinde de ochi. Si de cat de buna iti e memoria. Nu dioptria. Desigur, multi s-au fript visand la sufletulpereche de peste mari si tari in timp ce obiectul iubirii isi gasise o dragoste din localitate.

La intrebarea care e cel mai important lucru intr-o relatie la distanta pentru ca povestea sa reziste primul raspuns a fost aproape unanim: INCREDEREA.  Ma rog. Eu cred ca cea mai importanta e dragostea. Aia cu nabadai. Si mai e si soarta ca daca e sa fie ,daca nu, nu. Ar fi si timingul. Pentru ca o iubire intre doua aeroporturi e palpitanta dar daca ne trezim brusc ca nu suntem pe acelasi fus orar?

Ce spun oamenii? Unii dau sanse… altii exclud din start ca genul asta de poveste poate rezista. Care este insa cel mai important lucru pentru ca povestea sa mearga mai departe?

*

Cristina si-a intrebat prietenii ce cred despre dragostea la distanta, la link aflati ce spun ei.

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

1958
Google_Glass_Explorer_Editionam testat google glass

am testat google glass

zilele trecut am detinut acasa o pereche de google glass – acest prim pas in lupta tehnologiei de a fi cit mai aproape de creierul uman.

mi-a fost frica de ei. m-am uitat citeva ore bune la cutia de pe birou, in timp ce scriam alte lucruri si m-am gindit tot timpul la ce mi-a povestit Mihai Pohontu (vicepresedinte Disney Interactive) despre tendinta tehnologiei viitorului de a livra informatia direct in cortex ca sa nu mai existe alte “discutii”.

asa ca iata-ma citind multe articole de pe net despre google glass.

pentru cine nu stie, google glass e un motor de cautare la purtator. se conecteaza la smartphone si, pe ecranul mic pe care-l ai deasupra ochiului drept, iti apar informatiile pe care le soliciti cu comanda vocala.

cum suntem inca in faza de prototip, comanda vocala e doar in engleza, asa ca motorasul de cautare mai face si surprize la intilnirea cu un accent care nu e nici foarte american, nici foarte british.

primul lucru pe care l-am cautat a fost Minority Report. mi s-a parut amuzant ca primul trailer pe care sa-l vad pe ecranul mic al ochelarilor destepti sa fie al unuia dintre filmele care a vorbit cel mai mult despre tehnologia viitorului. astazi, la 12 ani de la premiera filmului, multe dintre gadgeturile care atunci parea SF sunt active si testate deja de public.

urmatorul lucru pe care l-am intrebat a fost despre filmul Her. nu prea ne-am inteles aici, i-a luat ceva timp si mi-a dat tot felul de alte traznai pina cind a inteles ca eu cu filmul aveam treaba.

inspirata de film am rostit “what is love?”. sigur ca nu avea o HER sau un HIM care sa raspunda, pentru ca tot ceea ce face e sa te duca pe google si sa arate raspunsurile pe care le-ai obtine si daca ai testa in google bar literele care formeaza cuvintele respective, dar….

dupa ce s-a gindit putin a scris (si apoi a zis, ca i-am dat eu optiunea sa citeasca ce a gasit) ca…

Love is a force of nature. However much we may want to, we can not command, demand, or disappear love, any more than we can command the moon and the stars and the wind and the rain to come and go according to our whims. We may have some limited ability to change the weather, but we do so at the risk of upsetting an ecological balance we don’t fully understand. Similarly, we can stage a seduction or mount a courtship, but the result is more likely to be infatuation, or two illusions dancing together, than love.

era din Psychology Today.

dintre toate celelalte lucruri pe care le-am solicitat cea mai amuzanta a fost “ceausescu”, oricum as fi citit, oricum as fi intonat tot ce-mi trimitea era Chelsea School. departe total de ideea de comunism, dictator si orice imi mai imaginam eu ar fi putut sa livreze un motor de cautare.

*
experienta in sine m-a facut insa sa-mi pun citeva intrebari despre viitorul procesarii si utilizarii informatiei.

sigur ca google glass in forma actuala e doar un pas in evolutia tehnologiei in directia informatiilor care sunt proiectate pe retina. probabil ca in 10 ani, in 20 ani vom fi cablati direct la un server si vom face diferite lucruri.

si ni se va parea ca e funny. normal. ca ne ajuta in ceea ce avem de facut.

ceea ce se va schimba insa cu siguranta tine de cum vor folosi copiii viitorului informatia. pentru ca daca ei o vor avea extrem de aproape, la o activare vocala afisata pe o lentila de contact, lectiile si examenele scolare nu se vor mai baza pe memorare.

provocarea cea mare pentru copiii/adultii viitorului va fi cum sa sintetiteze cantitatea mare de informatii, cum sa compileze pentru propriile nevoi informatiile la care au acces.

iar pentru asta inseamna un alt sistem de invatare, o alta forma in care va fi scoala, o alta forma in care se va face educatia. de oricare fel ar fi ea.

*
cu google glass mi se pare ca se scrie o prima propozitie din istorie. cam cum a fost cind s-a creat videoplayer-ul.
sigur ca foarte curind vor aparea multe gadgeturi care vor face lucruri si mai performante si ca ochelarii (sau continuarea lor in lumea SF) vor incepe sa fie la preturi accesibile, dar nu v-ar placea sa stiti ca ati putut testa inca de la inceput ceva ce a schimbat lumea?

Puteti face asta in magazinele QuickMobile din București, Cluj, Timișoara, Iași, Baia Mare. Toate sunt situate in mall-uri si puteti testa ochelarii gratuit. Sigur, nu ii puteti lua acasa – ca mine – decit daca ii platiti, dar senzatia si experienta in sine poate fi traita la maximum si in 10-15 min.

1502

On love – Derrida

One of the first questions one can pose is the question of the difference between the who and the what.
Is love the love of someone or the love of some things?

Okay, supposing I loved someone. Do I love someone for the absolute singularity of who they are? “I love you because you are you”. Or do I love your qualities, your beauty, your intelligence? Does one love someone, or does love something about someone?

The difference between the who and the what at the heart of love, separates the heart.

It is often said that love is the movement of the heart. Does my heart move because I love someone who is an absolute singularity, or because I love the way that someone is? Often, love starts with some type of seduction. One is attracted because the other is like this or like that. Inversely, love is disappointed and dies when one comes to realize the other person doesn’t merit our love. The other person isn’t like this or like that. So at the death of love, it appears that one stops loving another not because of who they are, but because they are such and such. That is to say, the history of love, the heart of love, is divided between the who and the what.

The question of Being – to return to philosophy – because the first question of philosophy is: What is it “to Be?” What is being? The question of Being is itself always already divided between who and what. Is “Being” someone or some thing? I speak of it abstractly, but I think that whoever starts to love, is in love, or stops loving, is caught between this division of the who and the what. One wants to be true to someone – singularly, irreplaceably – and one perceives that this someone isn’t x or y. They didn’t have the qualities, properties, the images, that I thought I’d loved.

So fidelity is threatened by the difference between the who and the what.

Jacques Derrida din filmul Derrida

*
simbata la Gaudeamus am trecut pe linga o editura, Cartier cred, si-am vazut titluri cu semnatura lui Derrida.
astazi am simtit nevoia sa ma intorc la el si la lecturile mele din studentie. (ii mai multumesc si aici, inca o data Dlui Bogdan Ghiu pentru cronicile sale minunate din Dilema in care povestea despre Derrida. dinsului ii datorez o parte din lecturile mele frumoase din studentie)

in seara asta am revazut filmul din care citez mai sus. uitati-va 10 min, de la minutul 27, cind incepe sa vorbeasca despre sotia lui si despre iubirea dintre ei, de fapt cum nu povesteste prin vorbe pt ca e incurcat, i se intra in intimitate, dar povesteste prin gesturile de timiditate. si cele casnice. si cum isi analizeaza apoi reactia, precum si placerea ca nici el nici sotia n-au spus mult, dar s-au gindit la aceleasi lucruri.

chiar si la cei mai minunati filosofi ai lumii, cei care pot sa deconstruiasca (si la Derrida, cuvintul e perfect folosit) iubirea in milioane de chipuri, chiar si ei o traiesc frumos prin lucruri marunte.

imediat dupa analiza asta, incepe sa povesteasca – ezitind la inceput – despre dragoste. si e fragmentul de mai sus.

1760
love in your minddragoste vs paranoia

dragoste vs paranoia

am prietene care , cind sunt indragostite, scaneaza viata iubitilor lor prin toate mijloacele: nu rateaza nicio fotografie din google search, nici o postare de pe facebook, niciun articol (unde e cazul) despre distinsul domn.

eu nu caut nimic, nu ma intereseaza; pot sa evaluez in intilnirile face to face orice am nevoie.

faza imediat urmatoare a prietenelor mele e cea a neincrederii, sora cu paranoia: incep sa despice firul in patru, sa analizeze daca a zis cutare lucru poate ca inseamna de fapt alt lucru, daca fac pasul cutare, el o sa zica si o sa faca pasul cutare.

mie mi se pare o mare aiureala si nu gasesc sensul pentru care sa fac asemenea jocuri. stiu de ce iubesc si stiu ca iubirea e, cind e onesta, un drum in sens unic. devine cuplu cind e autostrada. in mintea mea e total gresit cind un om imi creeaza nesigurante, ma face – direct sau nu – sa ma simt inferioara. si prin urmare, daca nu gasesc confort, nici macar nu intru pe drumul respectiv.

in plus, prefer alte jocuri… de seductie.

***

am gasit insa un articol genial care vorbeste despre frica de a iubi si despre asemanarile comportamentale intre iubire si paranoia.

da, seamana. asta e.

Paranoia, semne si manifestari

consum excesiv de alcool si de alte medicamente/ droguri
indepartarea de prieteni si de familie
pierderea interesului pentru activitatile zilnice
incapacitate de concentrare
stare de absenta
rezultate mai slabe in joburi academice sau sportive
imbracare nepotrivita cu conditiile meteorologice.

 

Dragostea, semne si manifestari
consum excesiv de alcool si de alte medicamente/ droguri
indepartarea de prieteni si de familie
pierderea interesului pentru activitatile zilnice
incapacitate de concentrare
stare de absenta
rezultate mai slabe in joburi academice sau sportive
imbracare nepotrivita cu conditiile meteorologice.

Paranoia, perceptii:
sensibilitate neobisnuita sau extrema la lumina, culori sau zgomot
credinta ca gindurile sunt controlate de altii
frica de a fi atins de altii
schimbarea perceptiei despre sine (credinta ca unele parti ale corpuli sunt bolnave)

Dragostea, perceptii:
sensibilitate neobisnuita sau extrema la lumina, culori sau zgomot
credinta ca gindurile sunt controlate de altii
frica de a fi atins de altii
schimbarea perceptiei despre sine (credinta ca unele parti ale corpuli sunt bolnave)

 ***
oricit de straniu pare, comportamentul majoritatii oamenilor indragostiti este echivalent cu cel al paranoicilor.

asta spune mult despre fricile pe care le activeaza dorinta de a placea altuia, despre nesigurante, spaime si despre teritoriul dificil pe care ajungem odata cu indragosteala.

cind va indragostiti, ginditi-va ca si celalalt din cuplu trece prin cele de mai sus. sigur, sigur ajuta.

articolul integral publicat in 2001 in revista Salon Do you love me, or am I just paranoid?

foto via shutterstock

( orice utilizare a fotografiilor shutterstock se face cu acordul agentiei)

1500
love1“Searched & Destroyed”, lectiile neasteptate pe care ti le serveste internetul

“Searched & Destroyed”, lectiile neasteptate pe care ti le serveste internetul

eu sunt dintre persoanele care nu cauta pe facebook nimic despre prietenii lor. dar absolut nimic. n-am dat niciodata search pe google dupa numele iubitului meu, nu m-am uitat niciodata pe pagina lui de facebook ca sa-i fac un istoric.

prietenii mei spun ca asta vine din ciudatenia ca eu nu sunt geloasa (n-am incercat niciodata acest sentiment, poate o sa scriu cindva despre asta ), dar eu cred ca vine din faptul ca atunci cind iubesc stiu pentru ce o fac si nu are sens sa stau sa caut alte argumente. pro sau contra. iar daca vreau sa aflu ceva de la omul de linga mine, ma uit la el. nici nu e nevoie sa-l intreb: ma uit si ma prind. am eu aceasta aptitudine speciala 🙂

*

dar din categoria ce aflam cind cercetam pe net, iata o poveste de la o doamna care a descoperit ca sotul ei e … gay. dupa 8 ani de mariaj.

 

“I’ll be the jailer and you be the naughty prisoner.”

When I read those words, a chat conversation between my then-husband and another man, it felt for just a moment like all the oxygen had been sucked from the room. I remember putting my hand on my chest, gasping for air, as the world I thought I knew shattered around me.

He was surprisingly conciliatory and accommodating in the divorce negotiations. In the Deep South state we lived in at the time, within 30 days it was final. Our eight-year marriage was over before the indentation from my wedding ring had even faded from my finger.

(…)

While unpacking my desk in our new home, I came across the transcript of the chat that had brought down my marriage. As I quickly scanned the now-familiar words, something new jumped out at me. The “jailer” made reference to my ex-husband’s website. Website? I googled his screen name.

Bingo. Within a few clicks, I was staring at photographs of my ex-husband’s dick. Though he never showed his face, it wasn’t necessary. The images were taken in our former home, sitting on my furniture. He had been maintaining a blog for years about his sexual exploits, writing of his cleverness at maintaining the façade of dedicated husband and father while prowling for men on the side. There were many, many posts spanning nearly our entire marriage, dating back to early in my pregnancy with our first child.

intreaga poveste e aici

lectura ei, aventurile prietenelor mele in cautarea unor indicii care sa le arate ceva in plus in personalitatea iubitilor lor (“cum ii e caracterul in functie de grupa de singe?”, adica wtf?? nu mai bine stai de vorba cu el si afli, in loc sa cauti pe net mascari generaliste?!), ma face sa va intreb cit de des va verificati iubitii pe google search/ facebook ?

si cit de des faceti teste de compatibilitati? de orice fel de compatibilitati?

(ma pregatesc sa scriu o serie de povesti despre asta, asa ca detalii – sub anonimat desigur – sunt mai mult decit bine venite, va multumesc)

 

1580
loveindragosteala, perspective

indragosteala, perspective

“primavara mereu imi doresc sa ma indragostesc”
“primavara mereu imi e teama ca ma indragostesc”
“de ce?”
“mi-e frica de sentimentul ala cind ti se taie respiratia doar la gindul celuilalt. cind, in loc de aer, in piept tragi foc cu fiecare respiratie. tu de ce vrei sa te indragostesti?”
“mi-e dor de sentimentul asta cu focul in locul aerului”

***

conversatie la telefon

1764
roxana cioriiaHappiness is a warm gun.

Happiness is a warm gun.

text de Roxana Cioriia

+ doua guri tragand din acelasi pai. Setea mea e mai lacoma decat a ta, sic.

+ Gerry Mulligan, Moonlight in Vermont. Non-stop. In timp ce-ti faci dus cu lumina stinsa. Si nu neaparat cu apa de la robinet.

+ Les quatre cents coups, de Truffaut. Si respiratiile care ti se opresc in gat. Si cele care intra si cele care ies.

+ un batran care zdrobeste o oglinda pe genunchi, ca si cum ar rupe o pita in doua. Genunchiul esti tu.

+ se spune ca e o particica din piept pe care, daca o lovesti indeajus de tare, explodeaza inima de sub ea. La propriu, se spune. It sounds like such a lie that you have to believe that it’s the truth.

+ Cartile de istorie. 22 mai 1455. Incepe razboiul Rozelor. 1+4=5. 555. 15. 1+5=6. Inca 1 si e 7, cifra mea norocoasa. 7 pasari pe un umar. Because he’s a birdwatcher. Dar semnele se-amesteca pana la urma. Ca fideaua in ciorba. Ca liniile autostrazii. Cand mergi prea repede. Sau te freci prea tare la ochi. Sa nu se vada nimic. Sa nu vezi nimic.

+ Yu-gos-la-vi-a, te invata bunicul, lipaind din buze, stergandu-si mustata, stropindu-te cu lapte de capra.

+ cand te simti tradat de alfabet. Cand injecteaza cineva stricnina in vocalele tale si nu esti tu ala. Si ies cuvintele altfel. Toate cu capslock. Si-ti ramane pe un limba un gust de portocale amare. Sau clor. Dupa posibilitati.

+ si nu e ciudat ca oamenilor li se pare romantic apusul? Cand cerul, din albastru, devine rosu inchis cu stropi de mov, ca o rana care se umfla sub piele?

+ 31, Rue Cambon, Paris. Asculti Jason Mraz, I’m yours. Si nu ti-e rusine.

***

Roxana Cioriia este jurnalist, a scris pentru Cosmopolitan Romania, iar acum este PR la DRAFTFCB

1015
life in lettersfalling in love

falling in love

There are several kinds of love. One is a selfish, mean, grasping, egotistical thing which uses love for self-importance. This is the ugly and crippling kind. The other is an outpouring of everything good in you — of kindness and consideration and respect — not only the social respect of manners but the greater respect which is recognition of another person as unique and valuable. The first kind can make you sick and small and weak but the second can release in you strength, and courage and goodness and even wisdom you didn’t know you had.

(…)

If you love someone — there is no possible harm in saying so — only you must remember that some people are very shy and sometimes the saying must take that shyness into consideration.

Girls have a way of knowing or feeling what you feel, but they usually like to hear it also.

It sometimes happens that what you feel is not returned for one reason or another — but that does not make your feeling less valuable and good.

(…)

And don’t worry about losing. If it is right, it happens — The main thing is not to hurry. Nothing good gets away

***

John Steinbeck despre a te indragosti intr-o scrisoare adresata fiului sau din cartea Life in Letters

2817

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!