Tag : olga tudorache

olga tudorachefacem ceva pt dna Olga Tudorache

facem ceva pt dna Olga Tudorache

Dna Olga Tudorache revine pe scena pe 30 aprilie.

e intr-o zi de luni, cind teatrul are – de obicei – liber.

ce-ati zice daca i-am face o surpriza colectiva si anonima? daca i-am umple cabina cu flori, pentru ziua in care are primul spectacol de dupa micul incident medical?

poate nu vom mai putea  cumpara bilete la spectacolul Portretul Doamnei T, de la teatrul de Opereta, dar am putea sa ne aratam recunostinta pentru tot ceea ce a facut pentru noi ca spectatori si bucuria ca se reintoarce in sala, in cel mai frumos mod posibil.

am mecanismul, daca vreti sa va bagati, dati un semn la comentarii (cu adresa de mail la care raspundeti) si ne organizam. 🙂

sharuiti ideea, cu cit suntem mai multi, cu atit mesajul e mai puternic. nu e vorba doar de a umple o cabina cu flori (asta poate face o singura persoana) , e vorba de gindurile celor multi.

va bagati? multumesc

interviu mirelaMirela Oprisor in Tabu de martie

Mirela Oprisor in Tabu de martie

o pindesc de ceva vreme pe Mirela Oprisor pentru un interviu. ratasem sansa lansarii filmului Marti, dupa Craciun (trebuie sa publicam interviuri de actualitate in revista) si, cind am auzit ca va juca in Ivanov (la Bulandra, sa mergeti sa vedeti piesa!) i-am pus “gind rau”.

mi-a facut o deosebita placere sa fac acest interviu si, caz rar pentru mine, i-am anuntat cu mult inainte pe colegii mei “am sa va arat o fatza pe care n-o stiati la Mirela Oprisor”.

nu pentru ca stiam ce o sa-mi raspunda, cit pentru ca stiam ca nimeni nu o mai intrebase pina acum ceea ce vroiam eu sa stiu. iar lumea de “dinauntrul” ei este foarte foarte bogata.

*
cind a venit la sedinta foto a fost maxima veselie, ne-a interpretat tot felul de personaje (ea a scapat de tracul de stat la poza pentru ca era un personaj, noi am ris cu lacrimi). dupa ce a plecat fetele m-au rugat sa-i transmit neaparat ca o mai asteapta la cafea, iar peste citeva zile art directorul, diana cuciuc, mi-a adus un proof ca de tipar cu toate fotografiile care apar in revista “pentru mirela, cind mai vine pe la noi te rog sa-i dai asta, sa pastreze si ea o amintire.”

astea sunt doar 2 dintre momentele care dovedesc cit de mult o placem noi, intreaga redactie tabu, pe Mirela Oprisor.
sper ca, citind textul din Tabu de martie, o veti descoperi si voi asa cum e dincolo de ecran si scena. Oricum, stiu ca o placeati dinainte:)

Pentru a doua încercare la actorie s-a pregătit tot singură, între momentele în care era cu fiecare simț alert ca să poată înmuia depresia mătușii. Iar destinul i-a făcut din nou cu ochiul.
A aflat cu două zile înainte de examen că trebuie să știe și o fabulă. S-a panicat, a învățat repede ceva, i-a găsit cheia comică, dar când a ajuns la examen, lucrurile au devenit dramatice.
– Să auzim fabula, i-a zis Dem Rădulescu, cum a intrat în examen.
|ntr-o secundă și-a dat seama că nu își amintește mai mult de patru versuri și-a început să traga de ele, cu o spaima care-i ieșea prin toți porii.
Dem Rădulescu și Olga Tudorache, profesori în comisia de examinare, râdeau în hohote de fata care devenise ea însăși comică, în loc să joace comedia.

– Lasă drăguță. Să trecem mai departe, i-a zis Dem Rădulescu. Avem aici, pe masă, fotografii cu toți băieții care au dat anul acesta admitere. Alege, te rog, unul și spune-i lui monologul, a continuat Bibanul cu vocea nazală, fermă.
Mirela s-a dus la catedră, s-a uitat la toți băieții din fotografii și-a ales un brunet. Mai târziu, a aflat că-l cheamă Mimi Brănescu. Peste 10 ani au devenit soț și soție.

Tabu, martie 2011

3281

experienta intima: Leonard Cohen, Bucuresti, 2009

Arta e ce faci dumneata din senzatiile care te misca. Arta ramane in om.

Sergiu Celibidache

*

Un baietel blond, de 2-3 ani, fuge printre scaune si prinde viteza catre prima zona mai luminata de pe stadion. Un patrat pe pista de atletism, atins de un spot de lumina. Mama alearga si-l prinde cind el incepe sa danseze in spotul de lumina. Pe scena se cinta In my secret life.

Pe iarba, linga scaune, un domn leagana usor un carucior albastru. Un bebelus doarme linistit acolo. Nico, de linga mine, exclama “cred ca e singurul concert la care poti veni linistit si cu copiii”. Ascultam Waiting for the Miracle.

O doamna foarte in virsta, imbracata complet in alb, cu o atitudine care aminteste de Olga Tudorache, merge sprijinindu-se in baston pina in fatza scenei. Acolo se cinta: Halelluiah.

Senzatia clara, palpabila, ca notele muzicale sunt atit de bine asezate la locul lor incit vorbesc si ele ca niste versuri. Din nou gindul la vorbele lui Celibiache despre transcenderea emotiilor si despre faptul ca inregistrarea pierde o dimensiune a sunetului. Tower of Song

Smiley o invita pe Laura Cosoi la dans. Ea, imbracata cu o salopeta neagra cu spatele gol, face doua piruiete in timp ce se pregatesc sa iasa de pe gazon. Pleaca inaintea bis-ului, ca sa evite aglomeratia. Pe scena se cinta Take this Waltz.

Gindul pe care l-am avut si la concertul trecut ca va veni o vreme, probabil curind, cind ni se va spune ca a murit si fiecare isi va aduce aminte ceva legat de senzatiile pe care le-a experimentat direct in stomac, frontal, fara sa se poata apara. Cum mi s-a intimplat mie la concertul trecut cind ma dusesem sa nu-mi placa (“e pentru fetele suferinde, ce sa caut eu aici?!”) pina m-a lovit un cintec, nici macar nu stiu care e, si-am inceput sa pling fara voia mea.
Webb Sisters cinta If it Be Your Will si eu imi zic “daca asa am gindit si anul trecut si n-am auzit vestea trista, poate il vedem si la anul”

Si luna. Plina. Rotunda si din ce in ce mai aproape de scena. Pina la Halleluiah a fost in spatele nostru. A urcat ce-a urcat si de acolo, in timp ce se auzeau rind pe rind I’m Your Man / Take This Waltz / So Long Marianne / First We Take Manhattan / Famous Blue Raincoat / If it Be Your Will / Hey, That’s No Way to Say Goodbye / Closing Time / I Tried to Leave You , ne-a luat-o inainte. Era in fatza noastra.

Luna, in toata rotunjimea ei, fatza in fatza cu Cohen.

super foto de la concert la cristian radu pe blog. el a fost fotograful oficial al concertului

*
Cu toate ca mi-am promis ca n-o sa mai fac, la concertul asta am plins de doua ori. In ambele situatii lacrimile au avut legatura directa cu gesturile de pe scena, nu cu muzica sau versurile. Desi au fost conduse de ele.

2590

oameni si faze – FNT, UTE part 2

Teatrul de opereta. Caligula.

il asteptam pe vladutz (unul din actorii principali, f bun si are doar 18 ani!!!). vladutz vine, il felicitam imbratisindu-l si e rapit de doua tinere. si sta de vorba. si tot sta de vorba.

par doua fane ( el e tinar si frumu, e normal sa aiba fane), noi vrem sa-l salvam si-i zicem: haidi mergem, stii ca pe tine te asteptam.

el politicos: gata, vin.

5 min mai tirziu, dupa ce ne mai oprim sa discutam lucruri, eu ii zic: vroiam sa te salvam de acolo, iar el raspunde: ee, era verisoara mea.

*

National. Sunetul tacerii (again)

Aplauze de final. In ropote. Urale din spate. Actorii se intorc pe scena pentru a 6-7 oara. Sunt stingheri de atitea aplauze.

e ultima reprezentatie din spectacolul in care nu se rosteste nicio vorba, doar cintecele simon & garfunkel insotesc povestile din gesturi; s-a dus vorba ca spectacolul e senzational (am primit nenumarate sms-uri cu “trebuie neaparat sa vezi asta”, stiu oameni care au mers la doua reprezentatii de dragul piesei), in sala sunt multi actori (tineri si mai putini tineri), multi regizori si jurnalisti.

Actorii de pe scena habar nu au ca cel care a strigat in gura mare Bravooo e Marius Manole, o vedeta locala. Si nici ca Radu Afrim (multi premiat UNITER) e a doua oara la spectacol. Sau ca legenda noastra, Lucian Pintilie, ii priveste dintr-un colt. Sau ca domnul Dabija e super incintat si aplauda frenetic. Dar cumva, din emotia care se transmite din sala catre scena si invers, toata lumea stie ca bucuria si placerea de la sfirsit e reciproca. Sau simte asta.

( aceeasi emotie, dar de data asta mai constienta, am simtit-o la actorii maghiari de la cluj. jucau Unchiul Vania in fata unor nume ca olga tudorache, coca bloos, rodica mandache, ioana pavelescu – si-acum numesc doar doamnele care-mi plac mie 🙂 )

1982

oameni si faze, FNT, UTE, part 1

Simbata. Teatrul Odeon.

Olga Tudorache se pregateste sa intre la spectaclul lui Andrei Serban, Unchiul Vania.

Marius Stanescu o vede in fatza teatrului, o intreaba cite locuri vrea, intra rezolva problema si vine sa o conduca. O ia de brat si incep sa urce cele 11 trepte de la Odeon.

Pe la a 8-a doamna Tudorache se opreste sa mai povesteasca un detaliu.

Si sa cistige timp sa se odihneasca.

Te uiti sitz spui: oamenii ca ei nu trebuie sa imbatrineasca!

*

Simbata, Teatrul Odeon.

Doamna Mandache sta de vorba cu cineva. Ma vede vine sa ne salutam, ne pupam, ii spun ca arata foarte bine si spune: “am fost si aseara la piesa asta, azi ar fi trebuit sa merg la alta, dar am mai venit o data pentru ca mi-a placut prea mult.”

Tot la Unchiul Vania.

*

Luni, Teatrul National.

Eugen Jebeleanu, tinarul din piesa mult discutata Omul Perna. “am vzt spectacolul asta simbata, ieri am fost la braila sa jucam omul perna si azi am venit sa o mai vad o data, pentru ca mi-a plct prea mult.

– cum a fost la braila?

– Foarte bine, mult public

– Si-acum dupa scandalul cu cenzura cum a reactionat publicul?

– Cu multe aplauze ( zimbeste)

– Care aveau si alte semnificatii (zimbesc)

– Da da.

La “Sunetul Tacerii”

*

Luni, Teatrul National

Ultima reprezentatie cu Sunetul Tacerii, o piesa fara vorbe, incredibil d frumoasa.

Cu domnul Pintilie, in liftul de la national, intirziati. Plasatoarele spun ca spectacolul tocmai incepe, nu mai putem intra. Il vad pe domnul Pintilie, trecem cu dinsul care primeste un scaun si se aseaza in lateral. Pentru citeva clipe, pina ma obisnuiesc cu intunericul si locul, sprijin o gradena iar o tinara care a vzt ca am venit cu domnul Pintilie spune cu respect “vreti sa stati aici in locul meu?”

Nu, multzumesc, stati linistita si bucurati-va de spectacol.

Era o studenta care statea pe scari, imbracata foarte frumos, cu o palariuta mov si un pulovaras foarte dragutz. respectul ei pentru dl Pintilie il transferase la noi. un om bun.

2451

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!