Tag : playlist

yt1o dependenta pe care mi-o asum: muzica din telefonul meu (P)

o dependenta pe care mi-o asum: muzica din telefonul meu (P)

zilele astea ma imprietenesc cu un telefon nou, asta inseamna ca o parte din muzica mea de plimbat prin parc nu imi este disponibila.

am un play list special cu variante de lucru ale unor piese celebre sau versiuni din concerte care nu au fost facute publice, ba chiar si citeva mixuri facute special pentru mine. asta e micul avantaj pe care-l ai cind lucrezi cu oameni care fac muzica:)

stiu de multa vreme ca sunt dependenta de muzica din telefonul meu si imi asum asta, desi de obicei ma lupt cu orice dependenta, iar zilele astea ca sa nu mi se para ca sunt dezbracata emotional la plimbarile mele matinale  prin parc (muzica pe care o ascult e pur si simplu un invelis pentru gindurile care se aseaza in ordine in ritmul pasilor care au urmat ritmul din casti) m-am orientat catre Zonga si muzicile de pe net.

sunt abonat Zonga de dinainte de a fi lansat oficial (asta pentru ca am facut parte din campania de lansare si am testat produsul inainte) si ma mai joc din cind cind prin colectia de muzici de acolo, facindu-mi propriul playlist, mini statia mea de radio.

cu noul telefon – care e un Samsung Galaxy Note Edge – ma distrez foarte tare cu internet 4, am si Supernet de la Vodafone (o inovatie in utilizarea serviciilor de Internet mobil, care asigura viteze ridicate, stabilitate crescuta si protectie completa, pentru o experienta superioara de utilizare.) si cred ca ma bucur in acest moment de cea mai buna experienta de muzica pe smartphone, cele mai bune servicii de date, muzica nelimitata, viteză de top, streaming fara întrerupere

 

Vestea buna este ca de Pasti, Vodafone are o oferta speciala: utilizatorii se pot bucura de o experienta cu adevarat nelimitata, fara bariere

de date si telefonie mobila. de trafic timp de pana la patru luni, astfel incat sa se poata bucura de serviciile de streaming, sa asculte muzica prin aplicatia Zonga sau sa ruleze continut video pe YouTube, fara sa isi faca griji privind depasirea traficului.

*

Promotional, Bonusul Nelimitat este de acum disponibil pentru toti utilizatorii care semneaza sau prelungesc un abonament Easy, Smart sau RED pentru smartphone-uri, precum si un abonament de internet mobil, pentru laptop-uri si tablete. Bonusul de internet nelimitat este gratuit si este valabil 4 luni pentru toate abonamentele RED, respectiv 2 luni pentru abonamentele Easy si Smart, incepand cu 7 Euro/ luna, precum si pentru abonamentele de internet mobil. Detalii despre activarea bonusului
sunt disponibile aici.

Muzica nelimitat, gratuit, cu Zonga: In plus, abonamentele cu smartphone sau tableta din portofoliul Vodafone Romania, de la Smart 9 la RED 19, ofera acces gratuit la muzica romaneasca, in aplicatia Zonga powered by Vodafone, timp de doi ani.

*
daca sunteti dependenti de muzica din telefon, cum sunt eu si aveti si abonament Vodafone (cum am si eu), ma gindesc ca e bine sa stiti de aceasta oferta.

1723
OphelieWinter_ShameOnYou_092_122_505loAUDIO – a little french touch

AUDIO – a little french touch

de citeva zile ma gindesc cum o chema pe o frantzuzoaica pe care o placeam eu foarte mult la sfirsitul anilor 90. mi-ar fi fost foarte usor sa-l sun pe ciprian dinu de la europa fm si sa incerc sa vad daca isi mai aduce aminte el, pentru ca – pe vremea aia – faceam emisiuni impreuna la radio si o melodie a fetei asteia ma cumintea imediat, iar el stia si utiliza foarte bine acest lucru cu un mic santaj emotional.

ei bine, nu l-am sunat; am sapat in creieras pina cind am ajuns la nume: Ophelie Winter.

nu va spune nimic, sunt sigura, dar mie imi placea pentru ca era rock, era atipica (cind am descoperit-o eu era roz in cap, tunsa foarte scurt si coafata foarte ciufulit, iar eu eram tot foarte scurt tunsa, foarte ciufulit, blonda si cu virfurile parului foarte verzi:) )

cert e ca in cautarea asta prin mintea mea mi-am adus aminte de citeva cintecele franceze foarte simpatice.

le gasiti aici, intr-un playlist care se cheama a little french touch. unde n-am pus-o pe Ophelie Winter pentru ca melodia care imi placea si care se numeste I spy mi se pare ca e unu la unu cu Imbruglia – Torn.

2322
music_is_the_drugplaylist-ul meu (acum nu asa de) secret

playlist-ul meu (acum nu asa de) secret

cind ma chinui sa scriu ceva (ca acum cind am de facut un power point si nu ma urnesc), ma intorc la playlistul meu secret. ma rog, acum e public pe youtube, deci nu mai e asa secret.

stiu ca multe dintre cintecele sunt insotite de replici din filme, dar pentru mine au o stare – parte din film – si sunt oricum coloana sonora pentru o activitate, asa ca le simt si pe ele ca pe o muzica.

e vechi playlistul si, desi pentru cei mai multi cintecelele ar parea tristute, pentru mine unele au o parte motivationala.
cum e Lacrimi de cognac care chiar si pentru autorul ei, Cornel Ilie, e o piesa trista; numai mie mi se pare cumva puternic motivationala pe refren pentru ca o asociez cu o victorie pe structura unui text la care am muncit mult.

anul asta am adaugat in play list doar 3 cintece: un Morricone din coloana sonora a filmului Legenda lui 1900 (pt ca abiia anul asta am vzt filmul, asta e), un Ravel super emotionant descoperit la Festivalul Enescu si un Einaudi pt ca si cu el tot anul asta m-am intilnit.

*
playlistul meu se cheama muzici s!mpa de liniste si scris are 70 de cintecele si dureaza 4 ore. sper sa va ajute si pe voi cel putin la fel de mult cit ma ajuta pe mine.

( si, da stiu, as putea lucra la Magic FM.:) )

il puteti cerceta aici.

2907

cintecele mele de dragoste

iar a apucat-o pe sanzi sa fie diriginta cu noi; sa ne scoata la lectie cu o tema si sa nu ne lase sa spunem mai mult de o propozitie, frustrindu-ne ca nu putem sa aratam ce destepti si sensibili suntem.

de data asta ne-a pus sa spunem cintecelul de dragoste preferat.

si iar ma razbun si pun aici mai multe ca ea nu m-a lasat (la examenul ei am trecut Moj – Goya, un cintec pe care-l stiu pentru ca exista my special friend Dodi pe lumea asta)

uite niste cintecele din Ipod-ul meu (mi-ar placea sa-mi trimiteti un cintecel din playlistul vostru, sa-l postez aici:) )

femeia din minastirea budista

era un hol ingust, in dreapta se vedea un fel de camera in care depozitasera multe fiare ruginite, in stinga un fel de sala care datea catre o curte unde printre copacei, se gasea templul lor.

verde inseamna viata, roshu dragoste, galben bogatie, a zis ghidul cu o engleza in colturi precum chineza lui nativa cind a aratat catre acoperisul cu bolte si dragoni. in orice templu o sa gasiti culorile astea care…..

nu l-am mai inteles mai departe.

in sala din stinga trei femei se uitau la ceva ce urma sa le fie prinzul, ceva ce ar fi putut fi cartofi daca nu erau cenusii, taiati in cuburi mari. femeile aveau haine fara culoare, erau trecute de 50 de ani, slabe, cu parul aproape ca fructul sau leguma din tava care statea pe o masa de ciment, turnata direct in podea.
tineau in mina cuburile alea groase cu curiozitate, dar si ceva greatza. mirosea urit, era mizerie, frig de la cimentul de pe jos si pe pereti, desi in curte soarele isi facea treaba de ora 11.00. erau 22 de grade.
nu m-am mai putut uita la ele, mi-era sila.

in fata, pe hol, era o batrina linga un suport de ciment, cam ca masa din sala, doar ca mai ingust. pe el o cutie care parea cu nisip, iar pe peretele de care era lipit suportul niste bucatele dreptunghiulare de hirtie, scrise in chinezeste.
m-am gindit ca femeia fumeaza, ca ala e locul unde se fumeaza in minastire.
am intrat dupa ghid intr-o sala intunecata.

“pe hirtiile astea dreptunghiulare e scrisa viata celui care a murit. sunt aduse impreuna cu o fotografie si timp de 49 de zile, de 7 ori 7, calugarii se roaga pentru sufletul lui. noi credem in reincarnare si…” , iar l-am pierdut pe ghid.
am iesit pe hol pe o usa laterala pentru ca nu puteam sa respir.

batrina era acum in fata mea. tot linga stilpul ala cu cutia in care nu era doar nisip, ci si betigase aromatizatoare.
s-a uitat la mine ridicind capul.

era f mica si f slaba. avea parul ca praful de cenusha si ochii laptosi. am crezut ca nu ma vede, ca e atit de batrina incit doar simte ca e cineva in preajma.
m-am mutat un pic, zimbind si dind din cap in semn de salut. mi-a urmat miscarea cu capul si m-a fixat cu privirea.

“in minastirea asta vin femeile de care nu mai intreaba nimeni si sunt ingrijite pina mor. dar noi avem cea mai mare rata de trai din lume, la noi femeile mor la 100 de ani, pe cind media in lume e la 75 de ani.”

batrina se sprijinea de stilp, n-avea nicio tigara in mina. mi-am zis ca se odihneste, pentru ca holul era lung si ea era prea in virsta ca sa-l parcurga dintr-o suflare.

“ aici femeile se trezesc la 4 dimineata, cind calugarii bat in tobe. de la 4 jumatate incep lectiile de initiere in budism, micul dejun e la 6, prinzul la 11 jumate, cina la 4. in minastirea asta lumea se culca devreme”

se uita la mine de sus pina jos, ii puteam vedea ochii cum se plimba fara sa-si miste capul sau corpul vreun pic. avea o privire calda si trista, dar nu era curiozitate in ochii ei, ci intelegere.

“cind mor femeile de aici, le ardem trupurile si tot ce au: de la masini pina la haine. punem toata cenusa intr-o urna si-o ducem la casa galbena de pe dealul de acolo.. oamenii mai avuti pot cere sa fie ingropati, dar pentru ca nu e loc de inmormintare pentru toti, dupa 7 ani le dezgropam cosciugele, le punem oasele intr-o urna si le ducem in casa galbena.”

nici nu mai stiu de cita vreme ne uitam una la alta. mie -mi treceau prin minte toate de ni le spusese ghidul despre chinezoaicele batrine, sarace si singure, iar ea dupa o vreme, cu ochii in ochii mei, a inceput sa-si miste usor buzele. am stiut ca se roaga.

grupul meu trecuse deja de alte 3 sali, nu-l mai auzeam pe ghid. vedeam doar ochii femeii. era asa aproape de mine incit o puteam mirosi, avea parfumul ala de pudra, de faina, mirosul batrinetii si ma gindeam cam citi ani ar putea sa aiba? 90? 100?

dupa o vreme, cu un gest brusc si-a luat mina de pe stilpul de ciment, a ridicat ceva de jos care era ca o galetusa dreptughiulara, mi-a zimbit cu multa caldura si intelegere, ca si cum i-ar fi zimbit unei fiice. si-a plecat. era trista si resemnata. si ingrozitor de singura.
am simitit ca purta cu ea foarte foarte multi ani grei.

mi-a venit sa pling si am luat-o pe scarile care duceau in curte. am stat la soare mult gindindu-ma ce viata relaxata am, cum m-am obisnuit cu confortul zilelor mele frumoase, cum n-am trait niciodata greul pe care-l duc oamenii astia, cum habar n-am ce inseamna singuratatea si saracia lor.

*
ma urmareste privirea batrinei si caldura ei. ma enerveaza ca nu-mi aduc aminte cu ce era imbracata. si nimik altceva despre chipul ei. as fi vrut sa o pastrez in minte ca si cum i-as fi fct o fotografie. si-as fi vrut sa pot sa o descriu mai exact, ca sa o impart cu toata lumea.

ma enerveaza ca scriu asta de la computerul meu cit o carte, dintr-un avion British Airways de la business class, dintr-un fotoliu-pat, in timp ce ascult in casti muzica dintr-un playlist creat special pentru mine.
iar la 3 metri in fata mea sunt 4 persoane dintr-o dinastie al carei nume l-am uitat care au cumparat toate cele 14 locuri de la first class ca sa aiba intimitate pe drumul hong kong – londra.

*
ufffffffffff. peste o luna o sa uit o parte buna din detaliile intilnirii asteia, mult prea preocupata cu vedete, interviuri, coperte etc

2957

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!