Tag : portugalia

Cabo-22Travel: CABO SAO VINCENTE. LINIȘTEA DE LA CAPĂTUL EUROPEI –

Travel: CABO SAO VINCENTE. LINIȘTEA DE LA CAPĂTUL EUROPEI –

GUEST POST BY CRISTINA POPA – fifistie.ro

Portugalia e țara vieții. Oamenii sunt relaxați, au pe chipuri o liniște a celor care le-au văzut pe toate și nimic nu îi mai miră. Adevărul e că atunci când trăiești într-un loc în care oceanul îți e mereu aproape parcă iei lucrurile altfel. Vorba aceea: nu e nimic ce “apa” nu poate vindeca.

Sunt multe locuri absolut senzaționale. Unul dintre ele este Cabo Sao Vincente. Cel mai sud vestic punct al Portugaliei. Este poate cel mai cunoscut loc din Algarve, desi e greu de decis asta avand in vedere ca in regiune sunt cele mai spectaculoase si premiate plaje din Europa.

Cabo Sao Vincente e la 6 kilometri de orășelul Sagres. Multi vin pe jos din statiune, dar majoritatea turistilor ajung aici cu autocarul, unii vin de la sute de kilometri.

Merită efortul, când descoperi priveliștea. Am coborat din autocar și am simtit vantul. Bate tare. Dar asta e un lucru bun, nu-i nevoie de muzica la terasa din interior. Valurile care se izbesc de stanci contribuie si ele la un fond sonor care reduce la tacere vizitatorii.

E o emotie frumoasa la Cabo Sao Vicente. Simti spiritul marilor navigator portughezi. E un loc unde creierul și sufletul fac pace. Oamenii vorbesc in soapta. Nimeni nu vrea sa strice echilibrul locului.

Stancile sunt la o inaltime de 75 m deasupra oceanului si cei mai curajosi se strecoara pe colturile periculoase. Totul pentru fotografia perfecta.

Portugalia devine din ce în ce mai atractivă pentru turiștii de pretutindeni. Este o destinație exotică, dar sigură. În contextul în care mulți călători se gândesc la valul de atentate întâmplate, fâșia de pământ din vestul Europei pare cea mai bună alegere pentru o vacanță fără pericole.

Față de acum 10 ani 9 ani cand am vizitat-o intâia dată, Portugalia a devenit populară si pentru români. Este primul an in care exista un charter Bucuresti-Faro pus la cale de Cocktail Holidays.  Ajungi cu usurinta in Algarve dupa un zbor direct de 4 ore. Preturile pachetelor incep  in luna septembrie de la 770 de euro/persoană.Cabo Cabo-2  Cabo-8  Cabo-11 Cabo-14 Cabo-15 Cabo-16  Cabo-19 Cabo-22 Cabo-23  Cabo-28

 

2952
pantonio-1-768x929Artistul portughez care oferă dinamism orașului prin graffiti

Artistul portughez care oferă dinamism orașului prin graffiti

Text de Raluca Antuca

Cum transformi un oraș plictisit sau cenușiu într-unul mai colorat? Sau cum aduci un strop de dinamism într-un loc sătul de monotonie? Graffiti ar fi una dintre variante, pentru că te face să-ți ridici ochii din smartphone și să te gândești ce vrea să spună acel desen imens de pe peretele unui fost magazin comunist.

Ce-mi place mie foarte tare la graffiti este faptul că fiecare desen este diferit, dar în același timp la fel. Fiecare artist stradal are propriul stil, care folosește niște culori și forme anume, ca un fel de trademark. Însă toate tipurile de desene sunt asemănătoare prin culorile intense și multitudinea detaliilor.

Deloc similar cu ce am văzut până acum, artistul stradal din Portugalia, Antonio Correia aka Pantonio folosește vopsea neagră și albastră pentru a desena stoluri de păsări și bancuri de pești în mișcare. Fiecare graffiti dă impresia de dinamism prin linii continue.

Preferatele mele sunt acelea în care desenul se îmbină cu clădirea, într-un contrast care mă face să cred că e real. Toate lucrările lui Pantonio se disting prin această senzație de mișcare în nuanțe de albastru, așa cum veți vedea și pe pagina lui de Facebook!

pantonio-1-768x929 pantonio-2-768x1140 pantonio-3-768x768 pantonio-4-768x942 pantonio-5-768x995 pantonio-6-768x1366 pantonio-7-768x518 pantonio-8-768x356 pantonio-9-768x902 pantonio-10-768x434

1888
IMG_8744__880Festivalul din Portugalia dedicat oamenilor care au muncit la el

Festivalul din Portugalia dedicat oamenilor care au muncit la el

Text de Raluca Antuca

În caz că nu știați, există un „festival al oamenilor” în Portugalia! Denumirea este metaforică, pentru că evenimentul este dedicat florilor. Dar nu orice fel de flori!

Până pe 30 august, turiștii care vizitează Alentejo, cea mai mare regiune portugheză, pot admira cele peste 1.000 de flori de hârtie. Evenimentul a avut loc și acum patru ani, dar nu este organizat periodic. Pur și simplu, locuitorii stabilesc o dată și hotărăsc când să se apuce de treabă. Aceștia au lucrat timp de patru luni pentru a decora regiunea, iar minunățile de hârtie care au ieșit din mâinile lor te vor impresiona.

Așa că cei care se vor uita spre cer, vor fi surprinși de florile de hârtie colorate, dar și de răbdarea și meticulozitatea oamenilor care au trudit la el. Iată o lecție de bunăvoință din partea unor iubitori de frumos din Portugalia!

IMG_8253__880 IMG_8347__880 IMG_8485__880 IMG_8560__880 IMG_8620__880 IMG_8692__880 IMG_8710__880 IMG_8720__880 IMG_85021__880

1923
Santíssima-Trindade-FátimaSantíssima Trindade (Fátima)- o biserica asa cum n-am mai vazut

Santíssima Trindade (Fátima)- o biserica asa cum n-am mai vazut

in vizita mea in Portugalia, saptamina trecuta am ajuns si la Fatima; locul incarcat de legenda a trei copii care, in fiecare zi de 13 a lunii, timp de 6 luni au vazut chipul Maicii Domnului pe un cimp acum devenit un mare sanctuar.

dincolo de legenda, locul e magic si e incarcat si de gindurile bune ale oamenilor care vin si se roaga, dar si de problemele lor pe care si le pun in rugaciuni, asa ca daca stai linistit si te uiti in jur (la tinere care parcurg zimbind un ritual chinuitor – merg in genunchi aproape un km cu o luminare aprinsa rostind rugaciuni, la batrini care-si plimba amintirile brat la brat, la copii care tac uimiti de linistea din jur etc), daca-i privesti pe toti cu inima deschisa simti tensiunea locului.

o tensiune in sens pozitiv, care te inconjoara si pare ca te protejeaza.

*
desi turistii – crediciosi practicanti sau nu – isi centreaza atentia pe altarul construit in locul in care se spune ca a aparut imaginea sfinta, sau pe biserica veche, care aminteste de Vatican, pe mine m-a impresionat foarte tare o biserica noua construita in 2009, in partea diametral opusa bisericii vechi: Santissima Trindade.

Arhitectul acestei biserici se numeste Alexandros Tombazis, e grec , are 75 de ani si este unul dintre cei mai premiati arhitecti din lume.

De afara cladirea arata a orice numai a biserica nu, inauntru totul e atit de minimalist si dus pina la esenta incit mesajul e incredibil de puternic: credinta, simbolurile crestine sunt deja in noi, integrate asimilate, e doar o chestiune de acceptare si de perceptie ca sa realizam asta.

iata cum arata icoanele de pe peretii de la intrare

 

magia vine insa din utilizarea incredibila a luminii…

iata cum e utilizata lumina in interiorul bisericii (vorbim de o incapere cu o capacitate de 10.000 de oameni. asta mi-a adus aminte de biserica mare din Florenta, Dom-ul, care a fost creata cu brieful “sa incapa toata Florenta in ea pentru ca, in caz de incendii, cutremure sau alte calamitati, oamenii sa se simta protejati de BISERICA”)

dar mai ales uitati-va cu atentie la iesire.

(usa pe care iesi – aceeasi pe care si intri doar ca ai perspectiva inversa – iti da deschidere catre biserica veche, iar modul in care arhitectul a ales sa foloseasca spatiul si lumina, sa creeze o cruce din lumina, iar fiecare om care iese din biserica sa fie acoperit de lumina ca intr-un cerc magic e absolut incredibil. pentru mine a fost cea mai emotionanta dintre perceptiile de acolo. aceasta iesire si simbolurile pe care le poarta cu ea, intr-o forma minimalista, discreta, inteligenta, rafinata)

*

nu sunt o persoana religioasa, nu ma rog (rugaciunea asa cum este ea perceputa si folosita la nivel popular mi se pare o cersetorie egoista “da-mi ceva…”, “iarta-ma pt ..”), dar multumesc.

de multe ori pe zi pentru multe lucruri mici sau mari care mi se intimpla. unor oameni (cu stiinta lor – adica le spun direct-, sau fara stiinta lor, in gind pentru lucrurile pe care le invat) sau fara adresant direct: multumesc pur si simplu.

azi am citit mult despre arhitectul care a facut biserica asta speciala, Alexandros Tombazis, si i-am multumit si-n gind. si-o fac si aici.

cind eram in biserica mi-am adus aminte de arhitectul roman, si el foarte premiat, Atilla Kim si de o conversatie:

Anul trecut in iulie am fost rugat sa ma gindesc la un proiect pentru o biserica, iar de atunci ma confrunt cu intrebarea asta.

Ce mi se pare important, si de ce mi se pare ca cineva s-ar simti implinit intr-o biserica, e sa simta un anumit tip de suport care vine din credinta sau vine din comunitatea care e din jurul tau. Cred ca e mai mult din comunitate, pentru ca altfel – daca exista credinta – biserica nu este necesara. E o traire atit de personala si intima, incit iti cistigi echilibrul singur.

Cind mergi la biserica conteaza sentimentul pe care-l creeaza comunitatea, iar cind vine vorba despre arhitectura unei biserici acest lucru ar trebui sa-l puna pe primul plan: cum sa procedezi ca un grup de oameni sa observe ca nu sunt singuri… sa-i faci sa inteleaga ca pot sa se sprijine si in viata pe care o traiesc, nu doar in filosofia religioasa.

intreaga conversatie aici

(cb)

2184

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!