10 lucruri de stiut cind vrei job la o revista

e criza si foarte multa lume cauta de lucru. astazi am primit 7 propuneri de colaborari. numai una a respectat mai mult de jumatate din regulile de mai jos.

e motivul pentru care am scris 10 lucruri de stiut cind vrei job la o revista

*
1. Nu trimite acelasi mail la mai multe publicatii simultan.
Oricit de mare ar fi dorinta ta de a scrie la o revista, scrie cite un mail fiecareia in parte. Nu e nicio placere sa vedem ca ti se pare ca esti potrivit(a) si pentru Tabu si pentru Top Gear si pentru FHM. Noi credem ca scriitorii nostri sunt diferiti, pentru ca publicul e diferit. Chiar daca ne inselam, intretine-ne iluzia si fii politicos(a). Un mail pt fiecare revista.

2. Scrie ceva coerent in corpul mailului dupa schema: despre tine, despre mine, despre noi 2.
Adica arata-ne cine esti si ce ai facut, daca ne-ai convins ne vom uita si pe CV. Da-ne un semn ca stii cui ai scris, ce revista/publicatie e cea la care ai aplicat si arata-ne de ce crezi ca te potrivesti cu ceea ce facem noi. Tine minte, noi credem ca tot ceea ce facem noi e unic, special, diferit de orice ar face concurenta.

3. Descrie-te concis si intr-un mod unic.
Noi gindim asa: te cunosti de cind te-ai nascut; ai petrecut cel mai mult timp cu tine.Daca nu te poti prezenta pe tine intr-un mod atractiv in cit mai putine semne, cum o sa poti sa descrii cititorilor nostri un subiect cu care vei petrece doar citeva ore?

4. Nu ne oferi drept subiect Jurnalul/blogul tau, in serializare, pe cit mai multe numere de revista.
Jurnalismul de opinie e o sectiune speciala care ocupa putin spatiu in orice revista. Daca opiniile/ blogul tau ar fi fost de succes, am fi aflat deja de tine si te-am fi solicitat noi. Aminteste-ti ca tu ne-ai cautat si ca probabil concurezi pe jurnalismul de opinie cu niste jurnalisti pe care deja i-am contactat noi, pe care ii publicam.

5. Propune-ne un subiect – unic, special, nou – care sa se potriveasca cu revista.
Fii cit mai specific(a), da un caz particular si spune-ne de ce crezi ca s-ar potrivi pentru noi. Si mai ales in ce sectiune a revistei. Nu te da pe tine exemplu, e foarte greu jurnalismul la persoana I si o sa ne incruntam daca vrei sa scrii despre tine. Ti-am explicat la punctul 4 de ce. Citeste cum se face un pitch pentru un subiect pe site-urile de specialitate si invata de acolo sa ne prezinti subiectul, concis, simplu, cu unghiul din care vrei sa abordezi lucrurile, ca sa ne convingi ca stii despre ce vrei sa scrii.

6. Nu ne trimite un subiect dinainte scris.
E mai greu sa luam de la capat munca pe un subiect ca sa-l facem specific publicatiei noastre, daca tu l-ai scris deja si ai o idée exacta despre cum e varianta lui finala. Propune subiectul in 3 paragrafe si, daca e de interes pentru revista, vei discuta cu un editor inainte de a trece la reporting/scris.

7. Nu te gindi ca revista o sa-ti fure subiectul.
Asta e o scuza valabila pentru lenesii care nu vor sa aplice profesionist. Daca aplici la un job pentru o publicatie mare, aceasta o sa-ti respecte munca si n-o sa-ti fure subiectul.

8. Nu renunta daca ai primit un refuz.
E foarte posibil ca subiectul sa fi fost bun, dar sa nu se potriveasca cu ceea ce e in planul editorial al publicatiei la momentul respectiv. Nu te descuraja, freelance-ul e ca la castingul pentru actori: poti sa fii minunat, dar sa nu te potrivesti pentru rolul respectiv, pentru ce are regizorul in cap.

9. Asteapta-te sa rescrii ceea ce ai scris.
Niciun text nu e perfect din prima. Scrii, esti editat, scrii, rescrii, esti editat etc.

10. Respecta-ti deadline-ul si fii cit mai organizat.
Daca am colaborat bine cu tine, o sa vrem sa mai lucram si la o data viitoare. Si s-ar putea sa-ti propunem noi subiecte, cind tu nu ai.

Dar nu uita, revino cu subiecte cit mai des. Cu incredere.

12 Comments Published

15 years ago / Reply

Mi-a placut cel mai mult a 3a chestie care ai scris-o.Ai dreptate,cu mine am petrecut cel mai mult timp..nici nu imi vine sa cred de cat timp ma cunosc. 😉

15 years ago / Reply

Da. Si pe mine m-a distrat punctul 3. Cred ca trebuie sa ma scot la o bere, sa mai depanam amintiri. Eu si cu mine. Daca vine si Irene, bine. Daca nu, inventam alta fata.

15 years ago / Reply

Si eu “votez” tot pentru punctul 3. Foarte adevarat!

15 years ago / Reply

Dom´soara Cristina Bazavan, nu inseamna ca daca lumea cauta de lucru, iar voi aveti de oferit ceva, trebuie s-o si spuneti atat de categoric si scolareste, de parca jurnalismul autentic, se poate invata, sau face la comanda….Daca asa crezi si simti, mai bine du-te de da lectii, la gradinita din colt…. Cat despre vocabularul ce musteste de neologisme ce vin ca nuca-n perete, primesti din partea mea, o mare bulina neagra….Prea semeni a chiritoaia, ca sa te pot lua in serios si sa nu ma amuz ca la comedie….Daca crezi asa de mult in faptul ca sunteti unici si speciali, de ce nu poti crede acelasi lucru si despre cei care scriu si, iti permiti sa le dai o lectie la comun? Respecta-ti deadline-ul …….Dumneta scrii si pentru englezi ? Crezi ca englezii cand isi expun ideile, folosesc termenul limita ca exemplu? Sau daca suna mai englezesc e si mai profesionist ??? Esti in mare eroare stimabila !!!! Autenticul e unul din cele mai importante lucruri, iar dumneata apelezi prea mult la surogate, ca sa nu pari snoaba si o biata copista….,,freelance-ul e ca la castingul pentru actori´´ asta ce sa insemne ?? ca dai in balbaiala, ca amesteci limba romana cu neologisme preluate fara discernamant, tot asa cum ti-ai pune o ie romaneasca peste un tricou cu paiete ieftine ???? Daca e asa, o sa-ti pierzi in curand nu numai candidatii la colaborare dar si cititorii….

15 years ago / Reply

super faza cu iesitul la bere cu… mine. desi, din cate ma cunosc, mi-ar placea sa beau o cafea mai intai. hmmm.. sa ma invit direct? daca ma refuz? sa imi dau un telefon? daca suna ocupat? sa imi trimit un mail? ufffa, grea treaba 🙂

15 years ago / Reply

M-am gandit de multe ori sa-mi trimit CV-ul pe la diverse reviste. Apoi am sperat ca ma agata vreo publicatie gratie blogului. S-a intamplat, insa de ce sa nu recunosc, tintesc mai sus.
Inca n-am indraznit, dar cand mi-o face curaj, sfaturile tale or sa-mi fie de ajutor.

Bine ca ai zis de blog, ca eram tentata sa il prezint ca: “uite asta stiu sa fac”. :))

15 years ago / Reply

@tomata, in cazul tau poti sa trimiti lumea la o recenzie de carte din blogul tau. ca nu e chiar jurnal tot ce scrii acolo:)
si da, blogul tau e bun. il citesc si eu:)

15 years ago / Reply

Oh, dar daca ar trebui sa fac recenzii pentru o revista as fi peste masura de fericita. Cred ca m-as simti implinita din punct de vedere profesional.

Multumesc de aprecieri si noroc cu twitterul, ca asa am aflat de blogul tau. 🙂

15 years ago / Reply

Foarte util postul, 10x. S-a mulat exact pe gandurile mele 😀 Presupun ca blogul poate fi considerat un fel de portofoliu in platforma online atata timp cat nu este un jurnal. Sau nu poate fi prezentat indiferent de ceea ce contine?

15 years ago / Reply

@Adess, sigur, e un portofoliu on line daca are lucruri care fac dovada aptitudinilor pentru care aplici.

cronici de carte daca vrei sa scrii asta, portrete in cuvinte daca vrei sa scrii story-uri, fotografii daca vrei sa fii fotograf etc

[…] dedicati meseriei de jurnalist si oarecum am invatat foarte multe de la acestia. (Cristina ofera aici cateva sfaturi. Sunt foarte utile […]

15 years ago / Reply

Sunt perfect de acord cu ce spune Cristina in topul celor 10 reguli. Asa stau lucrurile. Foarte multi au sentimentul ca pot face jurnalism, ca pot scrie articole, ca pot respecta termenele de predare, ca sunt talentati dar cand vine vorba de probele de lucru e o adevarata aventura.
Munca la o revista este minunata 🙂
Cred ca oamenii cauta de lucru, dar cred cu tarie ce spune Cristina atunci cand vine vorba de un job intr-o echipa care face lucruri destepte pentru cititorii lor.
Cristina este un specialist avizat.

Leave a Comment


4 × eight =


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!