Author : Cristina Bazavan

cristina bazavan 2021Sa vezi partea frumoasa a lucrurilor. Un exercitiu care-ti schimba viata. Si cateva practici sanatoase ca sa ne ajutam creierul sa vada binele din jurul nostru

Sa vezi partea frumoasa a lucrurilor. Un exercitiu care-ti schimba viata. Si cateva practici sanatoase ca sa ne ajutam creierul sa vada binele din jurul nostru

Cultura populara ne-a dat multe ironii pe seama celor care vad mereu partea buna a lucrurilor, sau macar o cauta; bancul cu copilul care crede ca Mos Craciun i-a adus un ponei pentru ca intalneste o balega pe strada e poate cea mai cunoscuta dintre ironii. Dar de fapt, aceasta perspectiva de a vedea viata te salveaza de multe probleme, si de sanatate, si mentale… si iti da un parcurs, o excursie mai frumoasa pe drumul asta al vietii noastre.

Am citit zilele astea analize pentru trendurile 2023 in multe domenii, e un raport cu 100 de previziuni pentru viitor facut de Wunderman Thompson pe care-l urmaresc de multi ani si care are previziuni care se adeveresc de foarte multe ori.

In acest raport scrie ca la divertisment, dar si la stiri, oamenii vor cauta tot mai mult stirile pozitive si “se vor apara” de stirile care le-ar putea face rau emotional pentru ca suntem oricum foarte stresati si ne asteapta perioade economice dificile.

Eu mereu ma gandesc ca nu trebuie sa astept de la ceilalti nimic, tot ce vine e un bonus, dar in primul rand de mine depinde sa-mi fie bine.

Si pe rationamentul acesta, m-am gandit de ce nu sunt preocupati oamenii sa fie mai fericiti, organic, cursiv, natural  nu conditionat de bani, de ce zice lumea, de validari sau obiective ca sa te incadrezi in standard.

Fericirea e o stare fludida, cu mici varfuri “de audienta”, dar e ceva la care noi ar trebui sa lucram, in dreptul nostru in mod constant.

Eu, de mai bine de 15 ani, am un  exercitiu pe care-l fac in fiecare seara la culcare. E parte din felul in care imi cobor ritmul interior, pentru ca pe parcursul zilei sunt in vrie mare. Cum am igiena fizica, dus, spalat pe dinti, am si igiena mentala, 10 minute maximum dureaza dar ma ajuta foarte mult sa dorm bine si sa nu ma mai chinui incercand sa despic firul in patruzeci de mii pentru situatii incheiate pe care nu le mai pot influenta.

L-as numi exercitiul multumesc.

Multumesc – intr-o structura cronologica – oamenilor pe care i-am intalnit in ziua respectiva si lucrurilor pe care le-am invatat de la ei.

Uneori oamenii in cauza nu au fost draguti cu mine, se intampla sa ma jigneasca cate unul (rar dar se intampla) si in acele momente e nevoie de cateva secunde in plus sa gasesc acel beneficiu pentru care sa multumesc. Poate sa fie rabdarea si intelepciunea ca n-am ripostat, poate sa fie intelegerea fata de el/ea si problemele pe care le are, poate sa fie felul in care am invatat sa administrez in dreptul meu alte chestiuni personale ca sa nu jignesc si eu…

Nu mi-a iesit din prima partea asta, mai ales ca eu sunt o persoana care atunci cand greseste cineva sau nu-si face treaba, marchez scurt iar ego-ul oamenilor o ia razna. Dar cu anii mi-a iesit si, astazi, sunt recunoscatoare momentelor in care cineva vrea sa se confrunte cu mine si eu nu intru in jocul disputelor.

Dincolo de asta, am momente aproape in fiecare zi in care ma aud spunand cu voce tare “multumesc” in vazduh pentru lucruri si momente frumoase; nimic senzational – bucuria de a ma putea uita la un meci de tenis in mijlocul saptamanii si in mijlocul zilei (cand alti oameni sunt la munca, dar eu am avantajul muncii de acasa), o conversatie frumoasa cu un om educat care ma inspira, o carte pe care o descoepar, o mancare buna… sau posibilitatea de a-mi plati (sigur ca eu fac banii aceia prin  munca) un abonament la o revista pe care o iubesc si pot sa o citesc cand vreau eu ( the new yorker). – > acum 35 de ani, parintilor nostri le era imposibil acest lucru, cum astazi in alte tari e in continuare imposibil.

Iar momentele mele de recunostina nu sunt de forma, sunt o bucurie reala o constientizare reala a faptului ca sunt, intr-un fel, privilegiata. Si e o forma de caldura interna pe care o simt, alaturi de bucuria momentului.  

Incerc sa nu uit niciodata ca vin dintr-o zona a saraciei, dintr-o famile modesta, si sa nu iau de-a gata nimic din ceea ce mi se intampla, chiar daca am muncit mult pentru toate lucrurile care mi se intampla; puteam sa muncesc chiar mai mult si sa nu fie contextul sa am intalnirile magice de care am avut parte pana acum in viata.

Dar, pe langa modul in care vedem viata si intentia de a fi recunoscatori pentru ceea ce avem in vietile, ne putem ajuta corpul si mintea sa fie pozitive, sa vada partea buna a ceea ce ni se intampla.

Dopamina ne motiveaza sa actionam si incurajeaza perseverenta  necesara  pentru atingerea obiectivelor. Si pentru asta e importanta stabilirea unei recompense, pe care ti-o faci singur…  Anticiparea recompensei este, de fapt, ceea ce declanseaza o senzatie buna de dopamina in creier, determinandu-l sa elibereze energia de care avem nevoie pentru a ne indrepta spre recompensa. Si cand obiectivula fost atins mai vine un val de dopamine. De asra e important sa nu fim foarte aspri cu noi, si sa ne acordam recompense si momente de rasfat dupa fiecare etapa mare de efort.

Este posibil sa fiti familiarizati cu oxitocina si serotonina

Oxitocina, denumita uneori neurochimia imbratisarii, este eliberata prin apropierea de o alta persoana si ajuta la crearea intimitatii si a increderii si la construirea unor relatii sanatoase.

Cu toate acestea, puteti stimula oxitocina si in alte moduri in afara de imbratisari in familie, cu prietenii, e posibil ca unii oameni sa nu aprecieze prea mult acest lucru (eu de exemplu nu sunt foarte fericita cand ma pupa lumea pe obraz la intalnirle de business).

Eliberarea de oxitocina poate fi declansata si prin intermediul legaturilor sociale, cum ar fi contactul vizual si atentia. Cercetarile au aratat ca atunci cand cineva primeste un cadou sau pur si simplu neprevazut primeste o forma de atentie cu apreciere, nivelul de oxitocina creste. E motivul pentru care eu obisnuiesc, cand imi place cu adevarat ceva, sa trimit un mesaj de felicitare autorului, chiar daca-l cunosc chiar daca nu. Nu astept un raspuns, mi se pare frumos sa stie ca e apreciat(a) pentru ce a facut.

Mi s-a intamplat si mie asta, sa primesc mesaje de apreciere care sa-mi dea aripi si incredere (uneori chiar in momente grele care nu erau chiar la vedere)

Serotonina joaca atat de multe roluri diferite in corpul nostru incat este foarte greu de stabilit, dar poate fi considerata molecula increderii si curge atunci cand te simti semnificativ sau important si iti controleaza starea de spirit generala. Daca sunteti intr-o dispozitie buna, trebuie sa multumiti serotoninei. Daca esti intr-o dispozitie proasta,tot  serotonina este de vina.

Va bucurati de sentimentul de bine al serotoninei atunci cand va simtiti respectat de ceilalti, iar creierul dumneavoastra cauta mai mult din acest sentiment de bine prin repetarea comportamentelor care l-au declansat in trecut. Respectul pe care l-ai primit in tinerete/copilarie a pavat caile neuronale care ii spun creierului tau cum sa obtina respect astazi.

Atunci cand intelegeti ce se intampla in creierul dumneavoastra, puteti incepe sa il influentati in beneficiul dumneavoastra.

Puteti stimula mai multe substante chimice ale fericirii din corpul nostru atunci cand sti, ce treaba au de facut in corp si ce determina eliberarea lor.

Exercitiile fizice, anumite alimente: ciocolata neagra, pestele gras pentru acizii grasi omega 3; cafeaua – cu moderatie), alimentele care contin triptofan, cum ar fi anumite pasari de curte, ouale, laptele, nucile si semintele; si ardeiul iute, care contine capsaicina (in ciuda faptului ca capsaicina provoaca o senzatie de arsura atunci cand este aplicata pe piele, aceasta are proprietati de ameliorare a durerii atunci cand este consumata). Cantitati mici de alcool, cum ar fi un pahar de vin, pot declansa eliberarea de endorfine; cu toate acestea, o cantitate prea mare poate avea efectul invers.

Masajul, meditatia, rasul, plimbarile in aer liber, uleiurile esentiale si parfumurile florale sau de citrice, muzica ne ajuta si ele sa ne creem propria stare de bine.

Si sa vedem partea frumoasa a lucrurilor.

Daca insa sunteti intr-o perioada in care tristetea si depresia sunt puternic, va rog consultati un medic; nu sunt lucruri pe care sa le rezolvati singuri. Am fost si eu acolo, pe drumul depresiei, si poate si de asta lupt continuu sa nu ma mai intorc acolo.

177
laibovitz_AUTOPORTRET_iPHONE_045_DAnnie Leibovitz va prelua rolul de Artist in Residence al IKEA. Cum a fost intalnirea mea cu doamna Leibovitz (nu mi-a facut fotografii😊).

Annie Leibovitz va prelua rolul de Artist in Residence al IKEA. Cum a fost intalnirea mea cu doamna Leibovitz (nu mi-a facut fotografii😊).

Una dintre cele mai faimoase artiste din domeniul fotografiei va prezenta cum arată căminele oamenilor obisnuiti printr-o serie de fotografii, ca parte a Raportului global IKEA privind viața acasă.

Va fi foarte interesant cum vor arata aceste fotografii pentru ca Leibovitz are desfasurari mari de forte la productia sedintelor foto, are multe lumini si nevoie de mult spatiu, iar casele cu mobilier IKEA nu sunt foarte mari, intreaga filosofie din spate bazandu-se pe depozitatul inteligent, pastrarea lucrurilor strict necesare. (fotografia de mai jos este un autoportret facut cu telefonul)

Am avut bucuria sa o intalnesc pe doamna Leibovitz (sunt un mare fan), ba chiar am citit si carti legate de domnia sa. La intalnirea fata in fata cu Annie Lebovitz, cand era autoarea calendarului Lavazza, statea la 2 metri de mine si puteam sa simt cat de inconfortabil ii este sa se expuna oamenilor, cat de timida e…

Atunci m-am gandit ca o parte importanta din reusita portretelor sale, pe langa o estetica a luminilor si a cadrului, se bazeaza pe intelegerea timiditatii/disconfortului celor care sunt fotografiati de ea, deci au o presiune in plus.

Am scris aici si aici despre intalnirea cu dna Leibovitz. Aici despre o carte cu o colectie dintre fotografiile sale, o super carte cadou, a fost in 10.000 exemplare, cred ca doar in anticariatele mari din lume o mai gasiti.

Aici despre o alta carte execeptionala

https://bazavan.ro/2011/08/love-death/

Colaborarea ei cu IKEA vine în completarea Raportului anual tradițional IKEA privind viața acasă, raport recent realizat la nivelul a 37 de țări, inclusiv România.

În timpul cercetării, peste 37.000 de persoane au fost intervievate, iar rezultatele dezvăluie ce înseamnă „acasă” pentru oamenii de pretutindeni. Rezultatele cercetării vor servi drept sursă de inspirație pentru celebra artistă, astfel încât ea să poată documenta viața de acasă a oamenilor, așa cum este ea, prin ochiul aparatului ei de fotografiat.

Sper sa fotografieze si romani, desi nu cred ca va ajunge in tara noastra.

Acum ceva ani am fost la New York sa insotesc o familie de romani care urma sa fie fotografiata de Steve McCurry domnul cu „Fata Afgana” din National Geographic. Erau cupluri din mai multe tari fotografiate, si a fost interesant sa vad cat de multa presiune pun unii pe ei in fata aparatului de fotografiat si ce mare influenta are cultura din tara respectiva in felul in care pozau. Va fi interesant de vazut si aici, la doamna Leibovitz, aceste diferente culturale

Atunci am facut un interviu cu dl McCurry si am realizaa ca a fost in Romania, chiar la revolutie. Dupa interviu mi-a trimis o fotografie a lui, semnata cu un autograf simpatic.

https://bazavan.ro/2012/01/exclusiv-steve-mccurry-revolutia-de-la-timisoara-povestile-din-chipurile-oamenilor-si-timiditate/

*

Raportul IKEA privind viața acasă este cel mai amplu raport anual de acest fel din lume, oferind o perspectivă unică asupra a cum trăiesc și ce simt oamenii într-o anumită perioadă. Când vine vorba de România, raportul a dezvăluit că economia națională, bugetul gospodăriei și impactul schimbărilor climatice reprezintă trei dintre cele mai mari griji ale oamenilor pentru mai bine de două treimi dintre cetățeni. Pe lângă aceste griji, la nivel global, cercetările au arătat faptul că mai mulți oameni și-au exprimat îngrijorarea cu privire la schimbările climatice.

Iata cateva date din ce cred romanii despre casele lor.

998
Early ReleaseSerialul Time pe BBC First de joi 26 ianuarie. Despre puscarii si ce pui mai presus: familia sau etica

Serialul Time pe BBC First de joi 26 ianuarie. Despre puscarii si ce pui mai presus: familia sau etica

Am fost în pușcărie. De 7 ori, câte o zi. În 2 ani.

Și au fost unele dintre cele mai emoționante și mai dure experiențe pe care le-am trăit. Încă o dată am avut în față dovada că oamenii nu sunt 100% buni sau 100% răi, nici măcar intențiile lor nu se împart în bun sau rău.

Am mai povestit despre asta și experiențele de atunci, care sunt în continuare foarte emoționante pentru mine, pot fi citite aici

Mi-am adus aminte de aceste experiențe zilele astea pentru că am văzut cele 3 episoade din primul sezon al mini seriei BBC – Time.

E un serial artistic, nu documentar, scris de Jimmy McGovern, care spunea la momentul lansării în vara anului trecut că speră să pună în lumină realitatea sistemului penal britanic.

McGovern, un scenarist renumit, care s-a aflat și la originea filmelor Broken și Accused, a povestit că a avut inițial ideea de a plasa o dramă într-un bloc de celule în urmă cu aproape patru decenii. Și numai cine nu știe cum e pe bune într-o pușcărie (sincer nici nu vă doresc să aflați, dar nu e chiar ca în Umbre, Clanul sau serialul Vlad, sau ce ați mai văzut în filmele românești), nu înțelege că ai nevoie de multă onestitate cu tine și de întelegere a sensului vieții, de înțelepciunea de a nu judeca și a pune etichete înainte de a vedea întreaga poveste.

McGovern a recunoscut că a comis infracțiuni fără violență în tinerețe și asta dă o perspectivă onestă asupra felului în care se uită la răufăcătorii din film.

Cea mai recenta dramă a lui McGovern, Time, îl urmărește pe Mark Cobden (interpretat de Sean Bean), un fost profesor care a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru conducere sub influența alcoolului, după ce un accident rutier în care a fost implicat a provocat moartea unui biciclist.

Pentru  început, impresia pe care o are spectatorul este că locul lui Cobden nu este în pușcărie. Este un om blând, educat, care s-a trezit închis cu niște tineri foarte violenți, care nu se gândesc decât cum să se tortureze, la propriu, unii pe alții.

Serialul e greu de vizionat pentru că ilustrarea faptelor e foarte imersivă, atmosfera e foarte sumbră și te doare carnea pe tine, la propriu (mai ales că sunt și secvențe de automutilare), când urmărești acțiunea.

Deși e un serial ficțional, la momentul premierei în Marea Britanie, purtătorul de cuvânt al Serviciului Penitenciar a simțit nevoia să facă o declarație publică despre importanța educației în reabilitare și despre preocuparea instituțiilor britanice pentru reintegrarea deținuților. Cam atât e de puternică, autentică și credibilă această miniserie.

Picture Shows: Mark Cobden (SEAN BEAN)

E despre pușcării și deținuți și nu are partea de „relaxare” din Orange Is The New Black unde e și o perspectivă feminină, dar Time e de văzut și de către femei nu doar de bărbați, cum v-ați gândi la o primă citire. Pentru că sunt acolo și laturi ale poveștii care pun problema moralității din perspectiva alegerii dintre familie și corectitudine, iar acesta e un pretext să ne uitam puțin la propriile alegeri și decizii.

Mă întorc la experiența mea din penitenciar pe care am descris-o în prefața ediției române a cărții Orange Is The New Black. Povesteam acolo cum deținutele au vrut să ne facă un cadou pentru cursul și întâlnirea noastră cu ele, așa că au invitat-o pe o colegă de-a lor să ne cânte ceva. Fata – care cânta dumnezeiește – n-a avut curaj să cânte uitându-se la noi, așa că s-a dus într-un colț și întoarsă spre perete a început să cânte.

Cand s-a întors, ea plângea, noi plângeam.

Întotdeauna e o cale să fim pe aceeași lungime de undă cu cei pe care nu-i dorim aproape pentru ca au luat niște decizii greșite în viață. Mă emoționează în continuare gândul la acea întâmplare și seamănă mult cu ce veți vedea în miniseria TIME.

TIME poate fi urmărit pe BBC First, cu subtitrare în limba română, începând din 26 ianuarie, în fiecare joi, de la ora 22.30. BBC First, locul dramelor britanice premium, poate fi găsit pe poziția 99 în grila de televiziune digitală DIGI.

349
ceai chinezescNoul An Chinezesc si medicina. Ce am invatat despre sanatate cand am fost la Hong Kong

Noul An Chinezesc si medicina. Ce am invatat despre sanatate cand am fost la Hong Kong

De ieri am trecut in noul an chinezesc, iepurele de apa. Nu sunt pasionata de horoscop in niciun fel, nici cel European, nici cel chinezesc. Cred ca e multa sarlatanie acolo.

Dar astazi, pentru ca tot incepe un nou an in sistemul chinezesc vreau sa va povestesc putin despre medicina chinezeasca si lucruri pe care le-am invatat in vizita mea in Hong Kong.

Cand ma documentam pentru a merge la Hong Kong am citit mult despre traditiile chineze ca sa stiu ce sa intreb pe acolo. Asa am aflat ca medicii celor mai importante familii (si mai instarite) erau platiti mai mult cand pacientii erau sanatosi, si primeau bani mai putini sau deloc, cand pacientii erau bolnavi. Se presupunea ca nu-si facusera bine treaba daca se imbolnavisera.

De fapt e o intamplare care arata cat de mult e bazata medicina chineza pe preventie, pe cand medicina alopata occidentala e bazata pe a rezolva problema, nu a o anticipa.

In vizita mea am fost si intr-o manastire unde erau doamne trecute de 100 de ani. Mancau foarte putin raportat la ce eram eu obisnuita; doua boluri cat causul palmelor mele, unul dimineata ora 7-8, altul dupa amiaza tarziu – ora 4-5, numai legume si fructe, orez cu legume sau un terci de cartofi mov cu un sos din soia si niste mirodenii de ale lor. Si aveau 3 zile dins aptamana cu cate 2 oua pe zi

Acolo am invatat ca un pahar de apa calda cu lamaie imediat cand te-ai trezis e cel mai bun lucru pe care-l poti face pentru creierul si stomacul tau, si cum intestinul tau e de fapt al doilea creier, el genereaza informatiile despre unde si cum pleaca vitaminele si nutrientii in corp, si in ce cantitate. Daca nu avem un stomac sanatos, o digestie buna, corpul nostru pierde multi nutrienti.

De aproape 14 ani, beau dimineata apa calda cu lamaie, si abia mai tarziu imi beau cafeaua, iar asta cred ca m-a ajutat mult la sanatate.

Ce am mai aflat atunci.

Un pahar de vin dupa amiaza tarziu ajuta inima, da antioxidanti corpului si… da linistea pentru un vis frumos.

Grija pentru minimum trei minute de ras pe zi. E chiar un proverb chinez care spune ca 3 minute de ras pe zi, indepardeaza problemele curente. Cand radem inima incepe sa bata mai tare, vasele de sange au o activitate mai puternica, deci pe termen lung se reduce posibilitatea atacurilor cardiace.

Echivalentul ar fi cantatul, in manastire femeile si radeau, dar si cantau (faceau zilnic 40 de minute de incantatii ). In cazul cantatului, ni se antreneaza si creierul si muschii corzilor vocale dar si plamanii, ceea ce inseamna o digestive si o respiratie mai bune.

Medicina chineza mai spune ca legumele noastre trebuie sa fie de 5 culori diferite intr-o zi (nu neaparat legume diferite). E vorba desigur de nutrienti diversi care sunt asimilati odata cu varietatea de legume mancata.

Tot medicina chineza vorbeste despre importanta mersului pe jos, 60 de minute zilnic, un mers rapid daca se poate. De asemenea exercitile care intind coloana vertebrala sunt extrem de importante pentru un flux bun al energiei noastre interne.

(as vrea si eu sa-mi iasa asta cu o ora de mers, dar din pacate nu reusesc din cauza … nici macar nu conteaza, cauza e o scuza, m-am propus sa ma tin de mersul pe jos, fie ploaie, fie vant)

5-7 pahare de apa pe zi. Sigur vedeti sportivii care beau apa multa in  timpul antrenamentelor sau meciurilor. Apa ajuta corpul la functionarea sa integrala, apa inseamna muschi care functioneaza mai bine, articulatii mai flexible, un flux al sangelui mai bun, un creier mai puternic. Toate motoarele noastre interne merg cu apa.

Cu anii am beneficiat de acupunctura (domn doctor Popescu ma-a pus pe picioare in 3 saptamani dupa dureri teribile de spate si gat) si pentru ca mananc multe plate am invatat sa le folosesc cat mai util pentru nevoile mele.

Iau vitamine (suplimente) si au si ginseng (imbunatateste productivitatea activitatii mentale si memoria, tine la distanta diabetul, disfunctiile erectile, anxietatea, astmul, cancerul, durerile de cap, mahmureala, insomniile si stresul, mananc mult cu scortisoara, in  tocanitele de legume pun scortisoara si curcuma (care e un condiment anti inflamator, este folosita in scopuri terapeutice pentru tratarea racelilor, a balonarii, a diareei, a greturilor si pentru durerile menstruale. De asemenea, imbunatateste nivelul de energie, circulatia sanguina si sistemul digesiv.)

Ar fi frumos sa cititi despre medicina chinezeasca si principiile medicinei chineze pentru ca daca introduceti in rutina dvs de viata cateva dintre elementele de acolo, cu siguranta corpul dvs se va simti mai bine.

Fie si gandul ca va preocupati mai atent la ce ii oferiti corpului pentru a putea furniza combustibil pentru toate mecanismele noastre interne e un pas important. Si cu vremea, devine o obisnuita in alegeri.

Eu nu sunt vegana sau vegetariana, mananc din cand in cand carne (imi plac micii si carnea de porc la gratar😊 ) dar mananc moderat aceste lucruri si cand simt ca vine o perioada in care imi voi solicita corpul si creierul foarte mult, ma intorc la o rutina curata in alimentatie, la apa multa, somn cat se poate, meditatie sir as (cu cantatul nu-mi iese ca se sperie vecinii).

Orice inceput de an inseamna, subliminal, un restart. Daca tot e inceputul anului chinezesc, poate va ganditi putin la asta.

2122
portocaliul(prefata carte Portocaliul este noul negru) Am fost in puscarie. De 7 ori, cate o zi. In 2 ani. –

(prefata carte Portocaliul este noul negru) Am fost in puscarie. De 7 ori, cate o zi. In 2 ani. –

Textul de mai jos a fost publicat aici in 2020 si scris in 2014. Il readuc in atentie pentru ca tocmai am vazut o mini serie britanica Time care e despre un profesor aflat intr-o puscarie din Anglia si va fi de saptamana viitoare pe BBC First Romania. Scriu curand despre film, pe larg.

*

Ieri a comentat cineva pe facebook ca a descoperit prefata cartii Orange is the new black si ca a plans, dupa ce a citit-o chiar de doua ori.

Nu mai stiam ce scrisesem, sunt aproape 6 ani de atunci, am cautat textul, il las mai jos, e despre cum oamenii nu sunt nici fundamentali buni, nici definitiv rai

Prefata pentru cartea Portocaliul este noul negru, aparuta la editura Publica in 2014. Cartea poate fi cumparata de aici.

Am fost in puscarie. De 7 ori, cate o zi. In 2 ani.

N-am fost condamnata, dar am stat cate 10 ore in fiecare dintre zilele respective inchisa intre portile mari de fier ale penitenciarului de maxima siguranta de la Targsor. Un penitenciar pentru femei.

Prima data, in 2005, in septembrie.  Motivul? Cel mai frivol dintre orice v-ati imagina: un pictorial pentru rubrica de moda a revistei Tabu, al carei redactor sef eram, pictorial in care vorbeam despre expunerea feminitatii in spatii care minimalizau esenta unei femei; protagonista – o tinara de 25 de ani condamnata pe viata.

Pastrez in minte o secventa foarte colorata, la propriu. In curtea destinata celor care erau la regim “inchis”, adica ieseau la plimbare doar o ora pe zi, era un perete pictat cu umbrele si flori mari in culori foarte aprinse. Genul de desen pe care l-ai gasi in curtea unei gradinite. Fotografului (Cosmin Bumbut) i-a placut locul si l-a ales pentru unul dintre cadre. Fata care poza fusese machiata si coafata, asa ca a fost imbracata de stilista in haine scumpe – camasa, fusta plisata, pantofi, toate intr-un violet pruna– si s-a trecut la munca.

Pentru ca nu era un model obisnuit, fetei nu i s-au cerut posturi speciale, miscari ale capului sau ale trunchiului pe care le fac, de obicei, modelele profesioniste in fotografiile de moda pentru ca hainele sa fie puse in evidenta. Trebuia sa se uite la fotograf si sa zambeasca. Fata a refuzat sa zimbeasca, avea probleme mari cu dantura, dar s-a uitat fix in cadru cu ochii ei albastri, senini, care nu lasau nimic de banuit din crima la care fusese partasa.

Locul de fotografie era foarte aproape de geamurile unui dormitor, asa ca detinutele de acolo au inceput sa se afiseze la ferestrele cu gratii si sa comenteze ironic. Una dintre ele si-a schimbat look-ul de trei ori cat in curte s-a realizat fotografia. Si-a pus peruci diferite, blonda cu par lung, blonda tuns bob si roscata cu par lung, si-a scos o oglinda pe geam si a inceput sa strige:

“Doamna, doamna, eu sunt mai frumoasa decat ea, pe mine nu ma fotografiati?” Si ea avea niste dinti lipsa.

*

Cea de-a doua imagine pe care o pastrez din acelasi penitenciar e o intamplare din 2010, 5 ani mai tarziu de la prima mea vizita.

In clubul penitenciarului (un fel de sala de clasa cu tabla, catedra, scaune rabatabile si o mica scena) o tanara statea intr-un colt, cu fata aproape lipita de un perete, si cinta “I will always love you”. Era imbracata in haine de strada potrivite cu o cafenea luxoasa din mijlocul Bucurestiului, parul blond il prinsese cu o cordeluta lata pe care o intuiai doar pentru ca printre buclele vesele se facuse un spatiu mare ca un sant.

Notele de sus de la refren le atingea ca si cum ar fi fost acolo langa ea pe zidul de care aproape ca-si lipea fata. Canta impecabil iar intre spatiile dintre note, sau dintre cuvinte, era mult mai multa tensiune si jale decat erau in cantecul original.

Tinara care canta era inchisa pentru trafic de droguri, reteaua din care facea parte plimbase pe teritoriul Romaniei cateva sute de kilograme de heroina. Cantecul era cadoul colegelor ei pentru mine si colegii mei la incheierea unui curs special pe care-l facusem prin revista: invatasera sa faca fotografii.

Fetei ii fusese rusine sa cante uitindu-se la noi, asa ca se auto pedepsise si se dusese in coltul scenei, ca sa cante cu fata la perete.

Cand a terminat si s-a intors catre public (erau 9 persoane in incapere – 7 detinute , un gardian si cu mine) i-am vazut lacrimile siroaie pe obraji  cum si ea a vazut lacrimile celor care erau in sala.

Toata lumea plangea. Fara exceptie.

*

Cea de-a treia amintire e despre mine si inceputul unui atac de panica.

Dupa 10 ore de stat in penitenciar, cu toate simturile alerte pentru ca e un loc in care ti se pare poti fi atacat de oriunde chiar daca e un gardian aproape, cu femei care vin la tine si-ti cer tigari, mai intai politicos, apoi mai ferm iar cind le refuzi trec pe linga tine injurand, cu alte femei care-ti spun povesti pe care le-au auzit de la tine cu cateva clipe inainte, doar ca-si imagineaza ca sunt ale lor intr-un transfer bizar de identitate in lipsa unei vieti reale si a unui contact cu realitatea asa cum o stiau cu multi ani in urma cand erau in libertate, cu dispute care se petrec in fata ta, plecate aparent de la nimic dar care  vorbesc despre dorinta de superioritate demonstrata in fata cuiva “de afara” care se poate revarsa in putere si autoritate asupra celor “dinauntru”, dupa 10 ore din astea, aerul de dupa gardurile mari ti se pare mai curat si vrei foarte mult sa fii afara.

In prima zi in penitenciar, aproape de ora la care ar fi trebuit sa parasim locul, pentru ca dupa ora 18.00 nu mai aveau voie barbatii in zona, am ramas fara aer. Eram in curte, a inceput sa ma stranga cutia craniana, inima sa-mi  iasa prin ochi si sa mi se para ca nu mai e nicaieri oxigen.

Am avut nevoie de citeva minute bune in care mi-am spus in gand “curand am sa fiu afara, curand am sa fiu afara” ca sa plece inima catre locul ei, iar respiratia sa revina la un tempo normal.

***

Ce ne imaginam noi despre penitenciare nu e chiar ceea ce vedem daca ajungem acolo. In Romania in penitenciare nu se mai poarta uniforme, ci haine de strada, detinutii care sunt la regim deschis – care merg la munca in timpul zilei si doar noaptea ajung in dormitoarele cu 6 sau 10 paturi – se pot plimba linistiti prin curtea mare care are si-un chiosc de unde isi pot cumpara lucruri de igiena sau suplimente la mancare.

Dar presiunea pe care o simti acolo nu vine din ceea ce stiai, ci din ceea ce nu credeai ca o sa simti.

Ai in jurul tau femei care ravnesc dupa atentie, care n-au notiunea de incredere in sine pentru ca nu prea au experimentat-o, care sunt tatuate din cap pana in picioare sau care poarta tocuri fine si machiaj sofisticat.

Si tu trebuie sa traiesti printre ele, sa-ti gasesti un loc fie si pentru o zi sau, in cazul celor care sunt condamnate, pentru cativa ani. Intr-un mod straniu, iti dai seama ca si dincolo de zidurile alea mari, in libertate, e aceeasi situatie.  Te lupti pentru ce-i al tau, incerci sa-ti faci loc si sa captezi atentia, ti-e incredibil de rusine cand esti in varianta ta cea mai sincera si mai curata, iar in mintea ta se creeaza tornade cand simti ca te ingradeste cineva si nu te lasa sa faci ceea ce-ti doresti.

Sunt foarte putini oameni care au privilegiul sa experimenteze ceea ce am trait eu. Cartea aceasta va ajuta insa sa va uitati la lumea dinauntrul penitenciarelor si sa nu mai judecati. Sa va ganditi ca nu exista om fundamental rau sau fundamental bun.

Si intelegeti ca libertatea e in mintea noastra cand suntem stapani pe noi si mintea noastra si cand ne gasim un loc potrivit in puzzle-ul care reprezinta imaginea lumii in care, pentru o vreme, traim.

2611
cover carti provocare 2023Provocarea Voxa pentru 2023– de ascultat o carte pe luna. 12 recomandari care sa te ajute sa fii mai bun

Provocarea Voxa pentru 2023– de ascultat o carte pe luna. 12 recomandari care sa te ajute sa fii mai bun

Am povestit de multe ori ca, la 22 de ani, cand lucram la radio si am realizat ca am colegi mult mai destepti si mai cititi decat mine, am luat decizia – si mi-am facut o promisiune – sa citesc o carte pe luna.

M-am tinut de promisiune in ritmul o carte pe saptamana, uneori si mai multe fie pentru ca imi trebuiau pentru vreun proiect, fie pentru ca (in ultimii ani) una o citeam, alta o ascultam in trafic.

Bine, acum de cand am abonamente la toate aplicatiile cu audiobook romanesti sau straine am uneori aceeasi carte si ebook si audiobook si depinde de dispozitie loc si timp ce formula aleg pentru citire.

Si in continuare am si carti in versiunea print, format clasic, pentru ca sunt unele pe care pur si simplu imi place sa le pastrez in biblioteca sau sa le fac cadou (de multe ori cand imi place o carte f f mult, am mai povestit, o cumpar in multe exemplare si imi chinui prietenii cu ele, la lectura obligatorie)

Relatia mea cu cartile e de notorietate, scriu si aici la cateva luni distanta ce am mai citit, ce am mai ascultat.

Acum vreau sa va prezint o provocare pe care o lanseaza Voxa la inceput de an si mi se pare simpatica pentru ca va ajuta sa va formati o obisnuinta noua utila pentru dvs, o carte pe luna de ascultat, obicei care poate fi mixat cu timpul in care stam in trafic, in care gatim sau facem curat si, cum spun mereu, e o forma foarte eficienta de a folosi timpul (si, sincer, de a ne distrage atentia de la unele activitati care nu sunt intotdeauna placute)

Si cum scriam candva, timpul e cea mai valoroasa avere a noastra.

https://bazavan.ro/2022/12/timpul-e-cea-mai-valoroasa-avere-a-noastra/

La inceput de an ne facem promisiuni si rezolutii, ne dorim sa fim mai buni, sa progresam personal si profesional. Toate astea se intampla doar cu efortul nostru, nimeni nu poate sa faca asta in locul nostru. Oricat ne-am dori, fara a actiona noi, nu se intampla.

Asa ca la capitolul sa fiu mai bun – mai educat, mai cunoscator, mai rafinat – parcursul unor carti (citit sau ascultat) e unul dintre cele mai sigure drumuri.

Am intrat in jocul voxa.ro si iata-ma cu propuneri pentru fiecare luna a anului, in functie de ce cred eu ca v-ar ajuta, v-ar complete o parte din cunostinte, dar audiobook-ul ar fi si un companion simpatic pentru activitatile cotidiene.

Ianuarie. Daca sunteti ca mine si vreti sa incepeti anul curati la minte si la suflet, sa eliminati cat mai multe din frustrarile de anul trecut, va recomand sa incepeti in ianuarie cu De ce nu mi-a spus nimeni asta pana acum, Dr Julie Smith. (am mai scris despre ea, pentru ca in ultimele 2 luni de cand e lansata audio, m-am intors de multe ori la ea)

https://bazavan.ro/2023/01/despre-procastinare-de-ce-amanam-lucruri/

in Februarie o sa se vorbeasca mult despre dragoste, o sa fie totul cu inimioare si ciocolata, iar eu va recomand o carte cu proze scurte, mici bijuterii despre iubirea la prima vedere. E o carte calda ca o zi de primavata si ca o imbratisare. E perfecta de ascultat in trafic prin orasul pregatit de Valentine’s Day.

Povesti de dragoste la prima vedere, in lectura Gabriel Liiceanu, Mariana Mihut, Radu Paraschivescu

Martie. In 2011 cand a aparut Cea mai frumoasa carte din lume, de Eric Emmanuel Schmitt am rmandat cartea tuturor prietenilor mei. Pe voxa.ro e in lectura Medeei Marinescu si vocea ei calda si eleganta da o alta perspectiva asupra povestilor. Mai jos ce scriam acum 12 ani despre carte, sunt si cateva fragmente din ea…

https://bazavan.ro/2011/06/cind-eric-emmanuel-schmitt-e-sexy/

Aprilie. Ce e cu adevarat fascinant la marii oameni de afaceri ai lumii e modul sintetic in care gandesc, cum isi organizeaza mintea si cum triaza informatiile, relaxarea cu care trec mai departe in diverse situatii in care unui alt om i-ar fi fost afectata mandria, ego-ul si curajul de a risca. Cartea lui Jeff Bezos Inventeaza si viseaza e despre asta. Sa o ascultati pentru a capata curaj sa mergeti pe drumul vostru

Mai. O carte exceptionala. Apeirogon – Colum McCann. Prietenia dintre un iranian si un palestinian. O poveste despre toleranta si intelegere, despre lumea nebuna in care traim. O lectie despre a fi mai buni, la propriu.

Iunie. Poate ca n-ati citit nimic pana acum de Ludmila Ulitkaia, poate ati citit capodoperele ei. Carticica asta e de fapt un scenariu si vorbeste despre Rusia care e cea de la stiri, dar si cea din lectiile de literatura de la scoala.

E un scenariu pe care autoarea l-a gasit intr-un sertar in perioada pandemiei, e scris de multi ani, si e frumos sa vedeti cum a surprins spiritul unui popor si cat de actuala e. E foarte scurta, 2 ore jumatate, intr-o duminica dimineata in bucatarie, invatati si simtiti multe despre Russia de la o mare doamna a literaturii.

Iulie. Suntem la un pas de vara, ne pregatim de vacante. Iata o carte care va plimba intr-o lume glamour, dar si a curajului.

Riviera lui Chanel, de Anne de Courcy… o poveste si despre feminism, si despre moda, si despre minunata Franta. Ca o vacanta

Pentru august si vacanta va recomand o carte care o sa va surprinda. Pema Chodron, Cand totul se prabuseste in jur.

Am mai scris despre Pema e o calugarita budista cu o minte de matematician, clara, concisa si cu intelepciune. Daca vreti ca dupa vacanta sa aveti incarcate si bateriile mintii, sa aveti un creoer care sa aseze frumos lucrurile, asta ar trebui sa ascultati.

https://bazavan.ro/2020/04/living-beautifully-with-uncertainty-and-change-consumam-emotiile-pe-care-le-acumulam-acum-unde-si-cand-vor-refula/

In septembrie ne e greu sa ne intoarcem la munca, desi psihologii spun ca e momentul in care incepe anul biologic si putem reseta cel mai bine lucruri. Am o recomandare super motivationala super emotionanta . Viata fara limite de Nick Vujicic

Octombrie e cu lumina calda, copaci ca niste picturi si mancare divina pentru ca avem multe legume si fructe. E vremea pentru un Llosa, pentru un Eugenides, pentru un Johnathan Franzen sau o Zadie Smith. e vremea pentru o literatura mare contemporana. orice veti alege va fi minunat.

Viktor E Frankl e supravietuitor al Holocaustului si cartile lui despre a trai cumpatat si intelept fac mai mult decat ale oricarui guru de birou care scoate carti astazi. Daca vreti o carte care sa va faca educatie si training pentru viata asta e foarte potrivita “Spune Da Vietii, orice s-ar intampla”

Stiu ca in decembrie e cu “de Craciun fii mai bun”, dar asta ar trebui sa se refere nu doar la donatii financiare si ci la felul in care ne comportam noi in societate, felul in care avem abilitatea si intelepciunea sa-i punem in valoare pe cei din jurul nostru, cum ii protejam si ii respectam pe cei dragi noua.

E o carte pe care o fac adesea cadou si catre e frumos sa fie parcursa in decembrie. Ne ajuta sa fim mai buni.

Codul bunelor maniere – Aurelia Marinescu

Acestea sunt recomandarile mele pentru cineva care vrea sa intre in provocarea o carte pe luna pentru 2023. Sunt sigura ca la sfarsitul anului veti fi o alta persoana si noul obicei de consum – ascultatul cartilor – va intra in ritmul vostru de viata pe termen lung.

Toate aceste titluri le gasiti pe voxa.ro. Sigur ca in acest an vor fi noi lansari de carte, voi mai scrie si eu despre unele titluri de la noi sau international, dar daca va tineti de programul de a asculta o carte pe zi, timp de un an, poate chiar cu recomandarile mele, veti fi la sfarsit foarte castigati. Si veti avea multumirea de sine ca ati facut ceva pentru dvs personal, pentru mintea si sufletul dvs.

Un an bun

949
Guilt 2 - Episode 1Guilt, un serial BBC First pe placul celor care au vazut Trainspotting. Premiera vineri, 20 ianuarie, pe BBC First Romania

Guilt, un serial BBC First pe placul celor care au vazut Trainspotting. Premiera vineri, 20 ianuarie, pe BBC First Romania

Prin amabilitatea BBC First am văzut serialul Guilt care are premiera și pe TV săptămâna aceasta, vineri 20 ianuarie de la ora 22.30. (găsiți BBC First, cu subtitrări în română, pe poziția 99, în grila de televiziune digitală DIGI).

Serialul e un thriller polițiste cu mult umor scoțian, cu o vorbire și un ritm (dat mai ales de muzica foarte faină) care mi-au adus aminte rade Trainspotting și cu o miză filosofică fină – despre ce e vinovăția și cât de curați (nevinovați) suntem fiecare.

Avem doi frați Max și Jake care au un trecut cu multe infracțiuni (Max tocmai iese din pușcărie pentru că a luat asupra lui vina fugii de la un accident mortal) și o dorință de răzbunare pe care o intuiești din primele clipe, dar nu știi cum și de ce se întâmplă asta. Știi că are legătură cu o tânără înstărită și rafinată care are doi morți în piviniță, unul e soțul ei – dependent de droguri –  care a furat o geantă cu 100.000 de lire și altul e proprietarul genții, dar te intrigă asocierea ei – care pare foarte educată – cu această lume dubioasă.

Nu am să vă dezvălui mult din poveste pentru că are farmecul ei: felul în care e scrisă și e construită, cum îți arată că fiecare personaj are doza lui de vinovăție raportat la lege și morală în ceea ce a făcut în viață, dar de dragul așteptării vă spun că femeia rafinată, Erin, e fiica unui mare răufăcător, pe care vrea să-l răzbune Max.

Picture Shows: Max (MARK BONNAR)

Guilt e o mini serie deșteaptă, criticii au asemănat-o cu Fargo poate și pentru că femeile sunt foarte puternic prezentate și vor să „repare” o lume care o ia razna. Erin este una dintre aceste femei. La fel și detectivul Yvonne, care a căzut în dizgrație și de care Kenny, fostul prieten al lui Max, se îndrăgostește la o cafea proastă, la o întrunire a alcoolicilor anonimi.

Dar inima serialului nu este cine ce a făcut, cui și de ce, ci montajele muzicale, paleta sa vizuală sumbră și ritmul cu care vorbesc personajele, aruncându-și glume seci înțepătoare când te aștepți mai puțin (poate și de asta m-am gandit la Trainspotting, pentru că muzica e foarte cool, rock indie britanic contemporan, iar dialogul pare uneori un duel în ironii, cu accent scoțian)

Sezonul 2 din „Vinovăția” este o aventură criminală solidă, cu actori fascinanți.

Titlul Guilt – Vinovăția dă o cheie filosofică serialului care oferă versiuni contradictorii ale semnificației acestui cuvant. Pentru Jake, vinovăția este personală – ceva ce simți atunci când faci ceva ce știi că este greșit. Pentru fratele lui, Max, este o noțiune juridică fără moralitate sau emoție atașată – dacă scapi nepedepsit, nu ești vinovat. Între ele, se află celelalte personaje ale serialului care, în grade diferite, fac cu toții lucruri pe care simt că nu ar trebui să le facă cu adevărat. Ca în viață.

Să vă uitați la acest serial, e foarte smart și cu totul altfel față de ce seriale polițiste avem acum la TV. Sunt curioasă dacă și vouă vă aduce aminte de Trainspotting și dacă vă face să zâmbiți amar gândindu-vă la multe laturi ale vinovăției (Anul trecut am avut în cinematografe un film românesc – Marocco – care punea problema vinovăției din perspectiva consecințelor micilor gesturi fără intenții rele care duc la mari catastrofe… cumva Guilt abordează aceeași temă, deși intențiile personajelor de aici sunt ceva mai rele).

Guilt are premiera vineri, 20 ianuarie, de la ora 22.30. (găsiți BBC First, cu subtirari în română, pe poziția 99, în grila de televiziune digitală DIGI).

Picture Shows: Max (MARK BONNAR)

500
harry-penis-moheringer-manole-richardPenisul degerat al Printului Harry, Shakespeare, cateva telefoane si multe carti de citit – sau cum trei interventii la radio de saptamana asta le-am facut cu informatii din care oamenii sa invete ceva…

Penisul degerat al Printului Harry, Shakespeare, cateva telefoane si multe carti de citit – sau cum trei interventii la radio de saptamana asta le-am facut cu informatii din care oamenii sa invete ceva…

Biografia Printului Harry a fost subiectul inceputului de an si, la urban.ro, eu m-am ocupat de el pentru ca imi doream sa-l tinem cat se poate de upmarket desi banuiam ca vor fi detalii cancanist oribile…

Eu stiu scriitorul din spatele biografiei – JR Moheringer (am scris pe larg despre el aici inainte de a incepe nebunia cu citatele din carte), castigator de Pulitzer si cu alte carti minunate in spate. Intre timp am pus pe urban.ro si fragmente din toate cele 4 carti traduse in Romania ca sa puteti testa si un altfel de context pentru literatura lui minunata.

https://bazavan.ro/2023/01/biografia-printului-harry-j-r-moehringer/

Cand au inceput sa iasa fragmente din carte m-am panicat pentru ca nu mai vedeam lumina de la capatul tunelului in directia elegantei.  (spaniolii, mai poeti si mai relaxati, au incalcat protocolul si au scos cartea cu o saptamana inainte in librarii. Au retras-o in aceeasi zi, dar au avut timp unii si altii sa o ia si sa inceapa sa traduca pentru presa britanica)

Pasul 1. Cum spun lucruri destepte in premiera la RFI, statie super serioasa si un realizator foarte pregatit de cate ori ne-am intalnit. Marti 10 ianuarie.

Pentru ca urma ca in ziua lansarii sa vorbesc la RFI (la solicitarea lui Valentin Panduru, caruia ii promisesem cu cateva zile inainte de aparitia fragmentelor) am inceput sa caut un unghi jurnalistic. Aici interventia de la radio.

Si deviza mea in viata “intodeauna e un unghi local de la o mare poveste internationala cu impact global” s-a verificat si de data asta.

M-am bucurat ca n-am fost noi ca spaniolii sa ne apuce mandria si ego-ul sau o mica afacere si niciuna dintre persoanele care puteau intra in contact cu cartea nu a spus nimic. Si de aici, pentru ca imi era clar ca am avut in tara un manuscris cu multe saptamani inainte pentru a-l traduce in romana si pentru a face audiobook-ul, n-a fost decat un mail la Andreea Lupescu – PR-ul Nemira care mi-a dat-o imediat la telefon pe directoarea editurii, Ana Nicolau.

Asa am scris textul cel mai preluat in aceste zile – despre conditiile de Securitate si cat de bine si frumos au fost organizati cei de la Nemira pentru a publica aceasta carte in standard international.

Il gasiti aici.

https://www.urban.ro/exclusiv-culisele-aparitiei-in-romania-spare-rezerva-memorii-harry/

Si ma bucur tare ca profesionalismul lor se va simti acum in vanzari – s-au vandut 15000 de exemplare, s-au mai tiparit 25000 .

Am avut deci material unic de povestit la radio si am scapat basma curata, ba chiar am avut loc sa fac o referire la Shakespeare si Richard al III-lea unde ideea de Rezerva la tron, cu frustrarea ca nu te baga lumea in seama, dar si dorinta de putere, are un final tragic – Richard isi omoara verisorul si ajunge Rege.

( e o montare superba a acestui text la Bulandra, in regia lui Andrei Serban, cu Marius Manole in rolul lui Richard III-lea. Textul a fost scris in 1580 deci nimic nou sub soare cand povesteste si Harry)

Pasul 2. Radio Hit Iasi, Violeta Cincu de la stiri si Andrei Ivasc, gazda matinalului Play the Day. Joi 12 ianuarie.

Cand m-a sunat Violeta sa-mi spuna ca m-a auzit la RFI si vrea si ea sa povestesc cu Andrei, iar m-am panicat. Dar stiam ca Violeta e om de stiri (a relatat pentru Europa FM, acum o face pt RFI de la Iasi in momente cu evenimente importante), ma mai invitase si alta data la ei in matinal si Andrei (pe care nu-l stiu personal) fusese foarte civilizat si foarte manierat in dialog cu multe trimiteri culturale.

In live am aflat ca Andrei e fan Moheringer, i-a “chinuit” pe oamenii de prin radioul din Iasi sa citeasca Dulcele Bar… el a vazut  si filmul inspirat de carte, a citit si biografia lui Agassi… nu stia de Sutton, cartea pe care Moheringer a scris-o despre un mare spargator de banci, i-am dat eu link sa o caute.

Dar pasiunea cu care s-a purtat dialogul despre munca lui Moheringer m-a facut sa cer la editurile care l-au publicat in Romania fragmente din toate cartile, sa fac un special pe urban.ro (gasiti fragmentele aici). Iar lantul a functionat si mai frumos, pentru ca editura Pandora m-a anuntat vineri ca reediteaza Sutton pentru ca tirajul e epuizat de multa vreme si in 3 saptamani va fi din nou in librarii (cartea e o minunatie despre relatia care se creeaza intre jurnalist si subiectul sau, Sutton, care nu e cel mai rau om din lume, desi sparge banci)

https://www.urban.ro/special-j-r-moehringer/

Pasul 3. Europa FM, Desteptarea, Vlad Petreanu, George Zafiu (aka Zaff fratele meu de cand eram mici si la inceput in ale radiourilor). Vineri 13 ianuarie

Aici eram pe teritoriu sigur, ii stiu bine pe baieti, ei ma stiu pe mine, stiu ca nu m-ar baga niciunul in live intr-o situatie delicata sa povestesc lucruri sordide din carte sau din alta parte…

Mai stiu ca Vlad e super jurnalist si documentarea e f importanta pentru el, asa ca am fct singura 2 pagini de informatii si context despre carte, sa-i fac viata omului usoara.

Vlad m-a intrebat cum functioneaza sistemul de ghost writer (am scris si aici), am povestit si despre fee-ul si modul de lucru pentru un asemenea proiect, despre cum s-a facut in ro, si evident si detalii din carte dar am avt loc si de lucruri din care oamenii sa invete ceva. aici inregistrarea interventiei.

Si pentru ca el a fost un domn si a mentionat urban.ro de doua ori in discutia noastra, oamenii s-au dus pe site unde pregatisem de peste noapte articolul cu fragmentele din toate cartile lui Moheringer, asa ca poate cativa oameni si-au mai cumparat o carte in plus azi.

Stiu pe cineva care si-a cumparat Agassi, ieri, pentru ca m-a anuntat 😊

*

Imagine cu JR Moheringer, Marius Manole in Richard III

Ce n-am apucat sa zic la niciun radio si mai las context aici, pentru ca nu ma las si cred ca oamenii trebuie sa vada si altfel aceasta poveste, este ca…

Harry nu e primul reprezentant al Casei Regale care scrie carti cu subiecte personale, pe motiv de razbunare si a-si face singur dreptate la scala istoriei.

Regina Victoria la 1860 isi scria jurnale care au fost facute publice post mortem si au fost transformate in film acum cativa ani. Filmul s-a numit Victori & Abdul, cu Judi Dench in rolul reginei Victoria si este despre relatia sa cu unul dintre slujitori, Abdul, care devine consilier de stat.

Ducele de Windsor, regele Edward VIII a scris dupa ce a abdicat in 1936 a sris A King’s Story (1947)  in care povesteste cum nu a fost inteles de casa regala in dorinta lui de a se casatori cu Wallis Simpson, o americanca divortata.

Si cum scriam mai devreme nici ideea de rezerva nu e noua, e o traditie regala, e modul in care sunt construite monarhiile – iar Shakespeare ne-a povestit disputele dintre frati pentru tron

-in regele Lear, intre surori care sunt simpatice cu tatal lor pana se stabileste ierarhia si mostenirea si apoi il alunga pe Rege

– sau in Richard al III-lea care e scrisa la 1580, cu Richard care isi omoara verisorul si se casatoreste cu sotia tatalui sau pentru a ajunge el eligibil la tron, pana atunci fiind “rezerva” in ierarhia mostenerii tronului. Fiind veriga slaba, cu o deficienta locomotorie.

Ce vreau sa spun cu toate astea – da, e oribil momentul din carte in care Harry povesteste ca i-a degerat penisul in excursia la Polul Nord, detalii sordide care nu au nicio relevanta pentru o biografie de om de stat (monarhic), dar care au fost peste tot zilele astea.

Dar cu oamenii potriviti, in cazul asta gazdele emisiunilor de care vorbesc care n-au luat in ras subiectul, se poate spune si lucruri din care lumea sa invete ceva, sa-si mai cumpere o carte si sa se bucure de o alta experienta din viata cuiva care spune lucruri care-l motiveaza. Scrise de acelasi autor,

Cam asta e presa care imi place mie si ma bucur ca simpaticii astia de la RFI, Radio Hit Iasi si Europa FM nu aleg calea usoara , scurtaturile, ci cele cu citit, documentat si vorbit elegant.

Salutari.

1147
AUREL MITRANA murit Aurel Mitran, unul dintre cei mai eleganti si rafinati impresari din muzica anilor 90. Cu el se duce un capitol important din muzica anilor 90-2000

A murit Aurel Mitran, unul dintre cei mai eleganti si rafinati impresari din muzica anilor 90. Cu el se duce un capitol important din muzica anilor 90-2000

Prima data l-am intalnit pe dl Aurel Mitran pe vremea cand lucram la Europa FM.

Ca Brand &PR Manager raspundeam de orice asociere a brandului cu muzica, filme, concerte spectacole.

Si Zaff (George Zafiu) care era directorul muzical al primei statii de radio private cu acoperire nationala – adica o satie cu un impact national pe care-l mai avea doar RRA pe vremea aia – nu se amesteca niciodata in deciziile mele. Imi spunea cand e un album concert care s-ar potrivi cu Europa FM din punct de vedere al muzicii difuzate, dar daca criteriile mele – de marketing cu cifre in tabele – nu erau in parametri si ziceam ca nu ne parteneriem, era stabilit fara negocieri si targuieli. Chiar daca eram si suntem super prieteni (iata de mai bine de 20 de ani).Din cauza asta, desi eram o pustoaica, managerii trupelor care voiau parteneriate cu Europa FM intrau in biroul meu cu… grija.

oricum pentru mine nu contau decat obiectivele si rezultatele din promovare.

Domnul Mitran a intrat prima data in biroul meu de la Europa FM pe vremea cand era sediul pe o intrare din Dorobanti pentru un proiect cu Andries.

S-a uitat in jur la ce aveam prin biroul nou, eram in sediul ala de cateva luni, si mi-a spus “domnisoara, aici va trebuie mai multa veselie”. Dintre dosare si multe lucruri pe care le faceam, l-am remarcat pe gentleman-ul care intrase. Era imbracat intr-o camasa de in alba, avea o palarie pe care a dat-o jos cum a intrat si arata ca din alta lume.

Venise pentru un proiect cu Alexandru Andries, Zaff imi spusese ca e ok cu muzica si urma sa discutam ce facem impreuna in afara radioului, concerte, parteneriat la turnee, etc. Stiam ca nu era o remarca de fatada “cu va trebuie mai multa veselie”, stiam sa disting in cateva clipe pe cei care voiau intr-un fel sa -mi devina prieteni pentru ca aveam influenta in decizii.

Imi aduc aminte ca am vorbit despre teatru si film, despre cat de mult ascultasem eu in copilarie albumele domnului Andries…

Data viitoare cand a venit, pentru ceva cu Holograf daca nu gresesc, mi-a adus un cos de nuiele ca o ulcica si flori de camp in el. “Domnisoara, imi aduc aminte ca aici e loc de mai multa veselie”

Am tinut cosul acela si am pus in el flori saptamanal, nimic sofisticat doar flori f simple de gradina si a stat in biroul meu multa vreme…

Cam asa era domnul Aurel Mitran care a avut in grija  artisti precum Compact, Holograf, Nicu Alifantis, Proconsul…care a organizat concerte cu Cesaria Evora si Al Di Meola, Lhasa de Sela sau Bobby Mc Ferrin.

Un mare domn cu palaria lui si camasile albe de in care a influentat mult din muzica anilor 90 -2000 cu gentiletea si bunul sau simt.

Pretuiesc foarte mult fiecare dintre intalnirile noastre.

814
doctor who<strong>BBC First prezintă în România, din 11 ianuarie, unul dintre legendarele seriale de televiziune britanice: Doctor Who</strong>

BBC First prezintă în România, din 11 ianuarie, unul dintre legendarele seriale de televiziune britanice: Doctor Who

Pentru cine nu s-a întâlnit până acum cu Doctor Who e bine să știți că e una dintre cele mai importante serii britanice care se difuzeaza din anii ‘60, o versiune de serial SF cu puterea lui James Bond, doar că pe televiziune.

Serialul e în Cartea Recordurilor pentru longevitatea sa, iar distribuția pentru Doctor Who, personajul principal a generat de-a lungul anilor dispute mai ceva ca alegerea actorilor pentru James Bond. În plus, cine ajunge să fie distribuit în Doctor Who e sigur că va avea o carieră spectaculoasă apoi în filme pentru cinema sau teatru.

Doctor Who urmărește aventurile personajului principal, un Lord al Timpului cu origini oarecum necunoscute, care poartă numele de “Doctor”. Doctorul a fugit de pe Gallifrey, planeta Lorzilor Timpului, cu un TARDIS furat (“Time and Relative Dimension in Space”), o mașină a timpului care călătorește materializându-se în vortexul temporal și dematerializându-se din el. TARDIS are un interior vast, dar pare mai mic la exterior și este echipat cu un „circuit cameleonic” menit să facă mașina să ia aspectul obiectelor locale ca o deghizare.

De-a lungul timpului, numeroasele încarnări ale Doctorului găsesc adesea evenimente care le stârnesc curiozitatea și încearcă să împiedice forțele malefice să facă rău unor oameni nevinovați sau să schimbe istoria, folosind doar ingeniozitatea și resurse minime.

Pentru cei care au fost fanii serialului Star Trek, Doctor Who îi duce în acea atmosferă, cu o notă ceva mai intelectuală și mize istorice mai mari în subiecte (asta și pentru că inițial a fost conceput ca „ramă”/context pentru un program educațional care le oferea spectatorilor posibilitatea de a descoperi istoria prin călătoria în timp).

Serialul este, în continuare, pentru multe familii britanice, definiția ideii de a petrece sâmbătă seara în familie. La noi va fi difuzat pe BBC First în fiecare zi, pe platforma Digi, de luni până vineri, pe canalul 99, de la ora 18.00 și este o producție care va fi foarte pe gustul adolescenților.

Sezonul 11 care se va difuza la noi o aduce drept Doctor Who pe prima femeie care preia acest rol, Jodie Whittaker.

Zic să vă uitați la Doctor Who ca să înțelegeți de ce este un așa fenomen în Marea Britanie. Acesta are declinări în benzi desenate, jocuri pe computer și podcasturi. Un fun fact: asasinarea președintelui Kennedy a fost o mare problemă pentru britanici, din cauza știrilor despre aceasta, s-a întârziat începutul serialului cu câteva minute.

De miercuri, 11 ianuarie în Romania, pe BBC First, la ora 18.00 – Doctor Who.

616
cover voxa de ceDespre procastinare. De ce amanam lucruri cand stim ca oricum va trebui sa le rezolvam pentru ca nu se rezolva singure

Despre procastinare. De ce amanam lucruri cand stim ca oricum va trebui sa le rezolvam pentru ca nu se rezolva singure

Unul dintre marile mele regrete pe anul 2022, pentru care m-am certat cel mai mult, este procastinarea.

Am amanat lucruri – de oboseala, din lipsa disciplinei, din lipsa “chefului” sa rezolv acea chestiune.

Ma refer la chestiuni de job, exclusiv, in viata mea privata daca stiu ca nu pot sa fac ceva nu promit, nici mie nici altora, spun nu de la inceput.

Dar professional, oricat de mult as fi muncit – si am avut zile in care am muncit si 16 ore, tot stiu ca au fost alte zile in care am amanat sa rezolv lucruri.

Am vrut sa citesc in aceasta vacanta mai mult despre procastinare pentru a intelege care sunt mecanismele emotionale care imping un om catre ea.

Si am gasit o explicatie in 3 pasi la un psiholog care are si o super carte tradusa  la noi, Dr Julie Smith.

Dr Julie spune ca procastinam nu pentru ca suntem lenesi ci pentru ca:

  1. Avem o mare dorinta de succes si o frica si mai mare de esec, asa ca cu gandul la perfectionismul din mintea noastra preferam sa amanam, decat sa constatam ca rezultatul muncii noastre nu e perfect.
  2. Credem ca rezultaul muncii spune ceva despre cum suntem noi ca persoana, asa ca amanandu-l devine o forma de autoprotectie.
  3. Amanam confrutarea cu sentimentele care vin odata cu acel task – plictiseala, oboseala, anxietatea sau stresul.

Eu ma recunosc in toate dintre ele, in anumite momente si la anumite task-uri. M-am gandit sa va spun si voua ce am descoperit. Sa va spun si cartea unde am citit ( e si versiune audio pe voxa.ro) – dr Julie Smith – De ce nu mi-a spus nimeni asta pana acum

M-a ajutat sa inteleg cum functioneaza mintea ca sa stiu sa ma lupt cu ea.

Sigur asta nu inseamna ca nu imi iau momente de rasfat . Am setat doar cadrul intre ce ore muncesc si nu ma abat de la el, nu imi voi afecta timpul liber, dar incerc sa folosesc cat mai mult din acest timp.

703
Chinese New Year 2023 Collection A clean 0066Cadouri in orice zi a anului. Colectia pentru Noul An Chinezesc de la Bang & Olufsen

Cadouri in orice zi a anului. Colectia pentru Noul An Chinezesc de la Bang & Olufsen

Pe 22 ianuarie, comunitatea asiatica celebreaza trecerea la Noul An Chinezesc, anul Lunar 4721, care se mai numeste si Anul Iepurelui de apa.

Asa ca nu e intamplator ca zilele acestea, cu ocazia sarbatoririi Anului Nou Lunar 2023, cunoscut si ca Anul Nou Chinezesc, Bang & Olufsen lanseaza o colectie in editie limitata, inspirata de culorile si elementele clasice ale stravechiului Drum al Matasii din China.

Colectia include cinci produse emblematice Bang & Olufsen: boxa Beoplay A9, boxa portabila Beolit ​​​​20, boxa portabila Beosound A1, castile Beoplay H95 si castile Beoplay EX true wireless, cu anulare activa a zgomotului.

Eu sunt detinatoarea unor casti Bang & Olufsen si stiu ce inseamna calitatea sunetului prin aceste casti, precum si reducerea oricarui zgomot extern. (mai jos in foto castile mele)

Drumul Matasii acoperea peste 6000 de kilometri si a jucat un rol foarte important in facilitarea interactiunilor economice, culturale si politice dintre Est si Vest, mai mult de 2000 de ani. Daca vreti sa descoperiti mai multe, avem o jurnalista din Romania care a parcurs acest drum si a scris o carte superba…

E vorba de Sabina Fati si cartea ei Singura pe drumul matasii, care e si o introspectie personala, dar da si foarte mult context despre importanta acestui traseu comercial. Cartea a aparut la editura Humanitas.

Alaturi de Drumul Matasii, aceasta noua colectie se inspira din paleta traditionala de culori de Anul Nou – rosu chinezesc, verde jad si auriu. De la picioarele din lemn ale Beoplay A9, la frumoasele carcase din aluminiu ale Beoplay H95 si Beoplay EX, intreaga colectie de produse reflecta tema.

Chiar si ambalajul produselor incorporeaza estetica traditionala de Anul Nou. Designul elegant, cu o panglica de matase, care impodobeste capacul Beoplay A9, se regaseste armonios pe toate ambalajele.

Daca vreti s afaceti cuiva un cadou cu adevarat de colectie, e bine sa stiti ca gasiti colectia de Anul Nou Chinezesc Bang & Olufsen la comanda, in magazinele Bang & Olufsen (Caramfil & Glucozei).

969
dracula bbc first 1Mini seria Dracula pe BBC FIRST Romania incepand de duminica la ora 22.00. Si o exclusivitate:  romanca – Simona Dinu – care a lucrat la acest film ne da detalii din culise :)

Mini seria Dracula pe BBC FIRST Romania incepand de duminica la ora 22.00. Si o exclusivitate: romanca – Simona Dinu – care a lucrat la acest film ne da detalii din culise :)

De duminica pe BBC First, canalul cu seriale britanice super premium pe care-l vedeti in reteaua Digi, cu filme cu subtitrare in romaneste, avem Dracula lui Bram Stoker adaptat de domnii care au facut serialul Sherlock,  Mark Gatiss & Steven Moffat.

 De-a lungul anilor ati intalnit multe referinte la cartea Dracula lui Bram Stoker, cel care a facut celebra o legenda populara din Transilvania si care apoi a fost dezvoltata in multe alte idei si productii, dar cred ca foarte putini au vazut primul film inspirat de roman in 1922, precum si productia regizata de Francis Ford Coppola in 1992 cu un Gary Oldman exceptional in rolul lui Dracula.

Asa ca avem acum sansa sa vedem o versiune relizata cu mijloacele moderne de productie, sub managementul unor britanici de super succes (ceea ce aduce o pedanterie si o eleganta speciale si pentru actori, dar si pentru productie  – costume, decoruri) si cu un actor superb care-i da viata lui Dracula, Claes Bang. O versiune care se intoarce la origini (au fost filmate inclusiv exterioare cu castelul care apar in primul film cu Dracula), iar scenaristii au mers mult mai departe si au luat din arhivele bibliotecilor din Londra si Philadelphia, unde se afla arhiva lui Bram Stoker, toate insemnarile legate de legenda lui Dracula si cum isi imagina scriitorul ca ar trebui sa fie Dracula, ce face si ce nu poate face personajul, detalii neintrate in romanul final.

Cine a urmarit seriale britanice de-a lungul anilor, cu influenta succeselor din ultimii ani – cu revolutionarul The Black Mirror in frunte, dar si cu Peaky Blinders, Tokyo Vice sau The English cu Emily Blunt in rolul principal, stie ca marile atu-uri ale acestor productii vin dintr-o interpretare actoriceasca devenita brand de tara, foarte fina si foarte puternica, avand actori care au super experienta si in teatru (la urma urmei, ei il au pe Shakespeare si fac teatru de cateva sute de ani). Evident si intreaga distributie de la Dracula se incadreaza in acesti parametri cu o Dolly Wells (pe care ati vazut-o si in The Inside Man) in rolul calugaritei Agatha si cu un Dracula, sexy super inteligent si provocator in persoana actorului Claes Bang.

 

(Claes Bang e cel care a detinut rolul principal in The Square al lui Ruben Ostlund, film castigator la marelui premiu la Cannes in 2017 si nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film strain.)

De data aceasta Claes are o transformare spectaculoasa (povesteste in making of ca statea si cate 4 ore la make-up), dar chiar si imbatranit in unele momente, e in continuare foarte sexy si seducator.

https://www.youtube.com/watch?v=6sqpXeAtXBY&ab_channel=BBCTrailers

Dracula in versiunea noua de la BBC First e evident un film de groaza, e fidel povestii originale, dar reuseste sa-si faca un loc unic intre multele productii cu vampiri din ultimii ani, precum si multele productii cu Dracula (care cred ca e un fel de Romeo si Julieta raportat la puterea brandului declinat in nenumarate productii teatru, film, musical).

Si cred ca partea de unicitate o castiga la actoria in spirit britanic, nationalitatea lui Bram Stoker, si la mijloacele pe care le foloseste de la imaginea cu filtre speciale ca sa nu te deranjeze sangele pana la machiajul spectaculos.

Simona Dinu a fost al doilea asistent de regie adica mana dreapta a regizorului secund pentru filmul Dracula; ea are un CV foarte bogat cu proiecte care includ Wednesday al lui Tim Burton sau The Protégé al lui Martin Campbell (cu Samuel L Jackson si Michael Keaton), si am vorbit putin cu ea despre participarea la acest film

In ierarhia standard a pozitiilor si job-urilor de pe un platou de filmare, Simona s-a ocupat de organizarea interdepartamentala si realizarea programului pe ore si minute pentru fiecare om de pe platourile de filmare. Programul se numeste in limbaj tehnic intern Call Sheet si are pe ore implicarea fiecarui om de pe set, de la actori, make-up, scenografi, costumiere, masinisti, operatori, soferi, oamenii de la catering etc. Un asemenea call sheet este un document foarte complet care are inclusiv previziunile meteo, distanta pana la cel mai apropiat spital, numere de telefon in caz de urgente, pe categorii.

“Al doilea asistent de regie este responsabil de a anunta sau a comunica cu toti cei care trebuie sa faca ceva pentru a doua zi, la ce ore sa fie gata, cu ce sa fie gata etc. Este persoana care comunica cu toate departamentele si organizeaza a doua zi de lucru conform unui program de filmare, conform unor asteptari si planificari din partea productiei, a secundului, a regizorului etc. Adica este o persoana care trebuie sa comunice cu foarte multi oameni.

El sau ea este acela care impreuna cu directorii de productie trebuie sa stie cam care este situatia tuturor departamentelor in evolutia pregatirilor pentru filmarile din zilele viitoare, ce probleme au etc. Timpul pe care il avem la dispozitie pentru a filma orice este intotdeauna limitat, oricat de mare ar fi bugetul.” explica Simona job-ul pe care l-a facut pe platourile de la Dracula.

Unde s-a filmat?

S-a filmat in mare parte in Londra. Este in mare parte film de studio, iar majoritatea filmarilor de locatie, de exterioare, au fost in Slovacia. Una dintre locatiile din Slovacia a fost castelul Orava, care apare in primul film cu Dracula din 1922, Nosferatu simfonia groazei.

Au vrut sa reviziteze peste ani acelasi castel, ca loc cunoscut pentru Dracula, dar si ca sa se intoarca la cea mai bine cunoscuta ecranizare a lui Dracula. La fel si cu scenariul, unde au vrut sa fie cat mai aproape de carte, sa se intoarca cumva la origini. Scenaristii sunt foarte talentati. Cu unul dintre ei, cu Mark Gatiss, care este actor in acelasi timp scenarist si producatorul executiv al filmului, mai lucrasem in Romania, la fostul MediaPro si ne-a facut mare placere amandurora sa ne regasim. Ne-am recunoscut dupa aproape 17 ani.

Care e amintirea ta cea mai draga de la aceste filmari?

Mi-a facut foarte mare placere sa lucrez cu artistii prosteticieni de la Dracula – Dave si Lou Elsey. Imi amintesc cu mare, mare placere de ei. Eu am crescut la Castel facand filme de groaza, asa ca pentru mine machiajul prostetic nu este un domeniu pe care nu-l inteleg, ba dimpotriva. Intelegeam procesele lor, nevoile lor si am facut echipa foarte buna cu ei.

Altfel, amintirile si emotiile mele speciale sunt legate mai mult de locuri. In Anglia s-a filmat in Bray Studio, locul unde Eric Clapton a filmat concertul/albumul Unplugged iar eu ii ascultam si imi placea foarte mult. Pentru mine a fost impresionant sa calc pe acelasi pamant pe care au calcat si ei si sa lucrez in acelasi loc.

Imi amintesc ca la un moment dat m-am dus la Mark, pentru ca pe Mark Gattis pe producator, care e scenarist, il stiam mai bine decat pe restul, m -am dus la urechea lui si am zis  “nu vrea să mă bag. Dar, aveți voi niste cuvinte romanesti acolo, in scenariu, nu sunt rostite cum trebuie”. Si apoi i-am povestit lui Claes, cum trebuie sa pronunte, ceea ce l-a facut sa rada si sa spuna “Normal ca trebuie sa avem o romanca in echipa. Cum sa vorbim altfel de Dracula?!” “

(povestea Simonei Dinu o cititi pe urban.ro zilele viitoare)

*

Ca fapt divers, cateva informatii simpatice.

  1. Pentru ca tot vorbeam de influenta actorilor de teatru asupra elegantei serialelor britanice, Bram Stoker a fost directorul Lyceum Theatre din Londra, o institutie creata la 1765 care functioneaza si acum. Stoker s-a apucat de scris romane fantastice intr-o perioada (anii 1880) in care scriitorii epocii reambalau miturile britanice si povestile populare care circulasera pe cale orala, iar el a vrut sa vada aceste povesti dintr-o perspectiva noua si a ales ca “dusmanul” – eroul negativ – sa fie din Estul Europei, din afara Angliei.
  2. Pentru ca serialul pe care-l vedem acum pe BBC First e creat de cei care au facut si serialul Sherlock, e simpatic sa stiti ca istoria e ciclica; autorul lui Sherlock, Sir Conan Doyle era mare admirator al lui Bram Stoker si in istorie sunt consemnate scrisorile pe care Doyle le trimitea lui Stoker ca sa-l felicite pentru munca lui.
  3. Actrita care o interpreteaza pe calugarita principala, Agatha, Dolly Wells, a fost in Romania in urma cu doi ani; a filmat la Castel Film,tot un serial britanic, Ocolul Pamantului in 80 de zile dupa romanul omonim al lui Jules Verne.

*

Dracula poate fi vazut in fiecare duminica incepand de la ora 22.00 pe BBC FIRST Romania, canalul 99 in reteaua Digi.

840
Driving School with Education Process of Car Training and Learning to Drive to Get Drivers License in Flat Cartoon Hand Drawn Templates IllustrationPermis pentru viitor. Cursuri platite la scoala de soferi pentru tineri din zone defavorizate. Dati informatia catre ei, inscrierile sunt pana pe 24 ianuarie

Permis pentru viitor. Cursuri platite la scoala de soferi pentru tineri din zone defavorizate. Dati informatia catre ei, inscrierile sunt pana pe 24 ianuarie

Daca stiti tineri din persoane defavorizate, din zone defavorizate ajutati-i sa -si faca o calificare cu care vor putea sa-si gasesca un loc de munca si sa iasa din saracie.

E vorba de permisul de conducere care pentru multi tineri e greu de obtinut pentru ca sunt scumpe cursurile de la scoala de soferi.

Dar exista un program care se numeste Permis pentru viitor, dedicat tinerilor din aceste zone defavorizate, cu inscrieri pâna in 24 ianuarie  pentru acoperirea costurilor scolii de soferi.

Prin intermediul acestui program sunt acoperite costurile necesare pentru obtinerea permisului de conducere pentru tineri din medii defavorizate, pentru care permisul de conducere este o conditie sau poate fi un avantaj in obtinerea unui loc de munca sau in mentinerea si extinderea atributiilor de serviciu existente.

Odata cu reducerea la 18 ani a vârstei minime de obtinere a permisului de conducere pentru categoriile C, CE si la 21 ani pentru categoriile D, DE a crescut rolul programului Permis pentru viitor in integrarea tinerilor din mediile defavorizate pe piata muncii.

Programul, ajuns la cea de-a opta editie, este organizat de Fundatia Pentru Comunitate din fondurile puse la dispozitie de compania MOL România.

Persoanele eligibile pentru finantare sunt tinerii din medii defavorizate, cu vârstaintre 18 si 25 de ani care doresc sa obtina permis de conducere de categorie B, C sau D, inclusiv pentru tractoare agricole sau forestiere, troleibuze si tramvaie.

Solicitarile de finantare pot fi transmise online sau prin posta pâna la data de 24 ianuarie 2023.

Pe lânga formularul de inscriere completat sunt necesare cinci documente:

– scrisoare de motivare personala

– ancheta sociala

– declaratie de sustinere si mentorat pe perioada instruirii

– oferta de pret de la scoala de soferi

– document despre nivelul studiilor absolvite

Detalii si formularul de inscriere se gasesc pe https://pentrucomunitate.ro/permis

In decursul celor sapte editii anterioare ale acestui program, 143 tineri au finalizat cu succes cursurile si examenul, iar alti 41 de beneficiari continua studiile sau sunt programati pentru examen.

Daca vreti sa faceti o fapta buna aratati-i unui tanar dintr-o zona unde se traieste greu si ajutati-l sa completeze toate documentele. Chiar ii puteti schimba viata.

Personal cunosc activitatea fundatiei Mol Romania din bursele pe care le acorda celor care vor sa faca sport sau activitati artistice si au inceput sa aiba rezultate si stiu ca de-a lungul anilor au ajutat multi tineri.

1741
moehringerJR printul harryBiografia printului Harry si cel care a scris-o de fapt. J.R. Moehringer. Despre scriitorii “fantoma” ai biografiilor celebritatilor. Plus, o corespondenta personala cu Moehringer

Biografia printului Harry si cel care a scris-o de fapt. J.R. Moehringer. Despre scriitorii “fantoma” ai biografiilor celebritatilor. Plus, o corespondenta personala cu Moehringer

Saptamana viitoare, pe 10 ianuarie, va fi lansata biografia Printului Harry, Rezerva, inclusiv in romaneste – la noi cartea apare la editura Nemira

Despre povestile de acolo se va scrie foarte mult pentru ca printul si sotia lui genereaza multe controverse si, prin urmare, fac audiente peste tot deci vor fi preluati peste tot.

N-am citit inca aceasta carte, o voi citi saptamana viitoare, acum vreau sa fac cateva remarci despre scriitorul care se afla in spatele ei, pentru ca este scrisa de J.R. Moehringer, domnul care a scris una dintre cele mai bune biografii ale ultimilor 50 de ani ( Open  – Andrei Agassi) si care are un premiu Pulitzer, dar si o autobiografie transformata in film – Tender Bar ( filmul e regizat de George Clooney cu Ben Afleck in rolul principal)

Cand Penguin Random House a prezentat coperta pentru viitoarea autobiografie a printului Harry, multa lume a spus ca imaginea de pe coperta aminteste mai degraba de memoriile lui Andre Agassi – un cadru care seamana cu portretele in stil National Geographic. E simpatic si ca amandoua cartile au titluri de un sigur cuvant, versiunile in engleza sunt la Harry – “Spare”, la Agassi “Open”.

Cartea lui Harry face parte dintr-un contract de 40 de milioane de dolari pentru trei carti asa ca ne vom mai delecta cu discutii complicate despre moralitate si ce si cat spui in spatiu public despre o familie cu reprezentare la nivelul politicii si vietii unei tari.

La momentul anuntului contractului printul spunea in comunicatul de presa “Scriu aceste randuri nu ca printul care m-am nascut, ci ca omul care am devenit”, iar Moehringer nu a fost mentionat in mod expres atunci si nici de atunci nu a mai fost mentionat, desi implicarea sa este deja notorie pentru cei apropiati de cercurile editoriale.

Sigur ca e normal ca aceasta biografie sa aiba in spate pe cineva de specialitate, care stie sa creeze imagini prin cuvinte, care are o tehnica de a scrie pentru a transmite mesaje pe mai multe layere … si asa mai departe.

E o practica foarte uzitata, nu doar la Hollywood. Pastrand proportiile, chiar si eu am fost ghost writer pentru doua biografii din Romania (la una dintre ele mi s-a solicitat chiar sa-mi pun numele pe coperta, dar n-am vrut pentru ca as vrea ca prima mea carte sa fie A MEA, nu despre povestile altora; in plus nu cred ca as fi ajutat in mod special la vanzarea cartii cu numele meu pe ea)

Ca sa ma intorc la Liga Mare, in America avem nume foarte mari de jurnalisti care au lucrat pentru biografii celebre Ariel Levy  – care a colaborat la memoriile lui Demi Moore din 2019, Inside Out, Buzz Bissinger  – care a colaborat la memoriile lui Caitlin Jenner din 2017, The Secrets of My Life. In aceste cazuri, colaboratorii nu au fost mentionati nicaieri pe cartile in sine, desi munca lor a fost documentata intr-o serie de reportaje ulterioare publicarii.  Chiar si Michelle Obama a fost ajutata cu bestsellerul ei din 2018, “Becoming”, desi asistenta ei, Sara Corbett, se numeste pe sine “consultant pentru carte” nu ghost writer.

Ozzy Osbourne, de exemplu, a povestit despre autobiografia sa, “I Am Ozzy” procesul scrierii in felul urmator: “Credeti-ma, nu am stat jos si nu am pus stiloul pe nenorocita de hartie. Inca as fi scris prima pagina. Am angajat un ghostwriter, Chris Ayres, si a fost relativ usor sa lucrez cu el. Am o mie si una de povesti, asa ca a mers destul de repede. De fapt, aveam destule pentru doua carti.”

Keith Richards a fost, de asemenea, mai mult decat sincer cu privire la scriitorul sau fantoma, James Fox, atunci cand a fost vorba de memoriile sale best seller din 2010, “Life”.

Sa fii ghost writer pentru o biografie este o munca extrem de specializata care necesita un amestec de abilitati… cei mai buni sunt in egala masura editor, reporter, scriitor si psiholog. Conform publicatiilor de specialiate din zona de publishing carti, cum e Publishing Weekly, sunt pana la 50 de asemenea jurnalisti scriitori in America in categoria celor care fac un job spectaculos si au un CV impresionant, iar fee-urile sunt intre 100.000 si 300.000 de dolari pe an pentru cei mai buni dintre ei.

Revenind la Moehringer, cel care scrie biografia lui Harry, vreau sa fac cateva precizari… personale 😊.

In urma cu 11 ani, dupa ce am citit biografia lui Agassi i-am scris un mesaj spunandu-i ca mi-a placut  foarte mult cartea, ca am plans foarte mult in unele  fragmente si ca sunt fascinata de structura capitolului prim. Ca ii doresc ce-i mai bine pe lume si ca mesajul meu din celalalt capat de lume nu-si doreste decat sa-i aduca o bucurie, oricat de mica, pentru ca pe mine m-a bucurat mult cartea pe care a scris-o el.

Nu ma asteptam sa-mi raspunda, eu am vrut doar sa vada ca e citita cartea lui si a impresionat oameni si la multa distanta de viata lui.

Mi-a raspuns dupa 10 zile si mi-a spus printre altele ca fusese bolnav, in spital, si ca in ziua respectiva iesise din spital, cand era si ziua lui de nastere, asa ca mesajul meu a fost un cadou foarte frumos.

Mi s-a parut magica intamplarea si m-am bucurat ca, macar pt o clipa, i-am adus un zambet ca rasplata pentru bucuria imensa pe care mi-a adus-o mie acea carte.

Open a fost de altfel o carte pe care in 2011 am cumparat-o in foarte multe exemplare si am daruit-o multor prieteni ca sa o citeasca.

*

Ca si in cartea pe care a scris-o pentru printul Harry, Moehringer a mai relatat povesti complicate de familie, relatii tumultuoase intre fiu si tata (o face si in Open, si a facut-o si in Tender Bar, biografia lui).

John Joseph Moehringer are 58 ani, e din New York, dar a lucrat mult in Los Angeles.

Cum spuneam a castigat un premiu Pulitzer, aici e textul din 1999 cu care a luat cel mai mare premiu in jurnalismul american.

 A crescut cu o mama singura, tatal lui – povesteste in Tender Bar – era DJ la radio si a avut o viata tumultuoasa care a inclus consum excesiv de droguri si alcool.

El are in Romania tradusa inca o carte Sutton, o poveste politista despre un jurnalist care insoteste timp de 24 de ore un criminal proaspat eliberat din inchisoare pentru a-i face un profil.

2216
agenda 2023m-1Un nou job in trenduri: work therapist, cel care se ocupa de angoasele tale de la munca

Un nou job in trenduri: work therapist, cel care se ocupa de angoasele tale de la munca

In perioada de inceput a anului, de foarte multi ani, sunt in zona curatenie – in calculator, in minte, citesc trenduri, stau cu mine si cu vocile din capul meu ca sa ma reincarc pentru nebunia care vine.

Mi-e din ce in ce mai greu sa reincarc bateriile, uzura e din ce in ce mai mare de la un an la altul si dorinta mea de a munci – orice ar insemna munca  – e din ce in ce mai mica.

Stiu ca, din afara, se vede ca muncesc mult… daca masuram in zecile de interviuri dintr-un an (care necesita multa pregatire in avans si multe ore de edit dupa aceea), la care mai punem niste workshopuri, conferinte, participari la cursuri pentru studenti, prezentari pentru clienti, rezulta ca muncesc multe ore. Dar post pandemie mi se pare ca ritmul meu nu mai e acelasi.

De ce scriu asta?

Zilele astea am citit ca unul dintre joburile anului acesta va fi terapeutul de la munca; cel/cea care va cauta sa-ti creeze mai mult confort, sa stea de vorba cu tine cand simte ca presiunea obiectivelor de atins dezvolta angoase.

Va fi evident in departamentul HR si cu cat compania e mai mare, cu atat vor fi angajati mai multi terapeuti pentru job.

Pe de o parte e corecta abordarea si nevoia unui asemenea job intr-o colectivitate, pentru ca munca a devenit tot mai presanta, pentru ca oamenii au inceput tot mai mult sa vorbeasca si sa inteleaga conceptul de work life balance si sa fie preocupati sa faca si alte lucruri in viata lor decat sa stea la munca pentru a face bani, pentru a plati taxe si o vacanta draguta o data pe an. Pe de alta parte, cati vor avea incredere sa vorbesca cu un HR ca muncesc prea mult?

Eu am avut norocul sa stiu sa ma retrag din malaxor cu mult timp inainte de a ma macina total munca, dar odata ce am inceput sa am “in grija” alti oameni la job – sa fiu preocupata de cum le asigur lefurile – m-am reintors la o cantitate mare de stress.

Studiile pe care le-am citit arata ca oamenii ca mine au o alta angoasa, nu ma recunosc in ea deocamdata, dar cine stie 😊 Cei care au o viata liberala se tem ca vor sfarsi fara bani si vor trai pe strazi, intr-un sant. Exagerez putin, dar asta e ideea, securitatea vietii genereaza angoase pentru cei din categoria mea.

Eu cred ca daca ne asumam ambitiile si ceea ce vrem sa facem si apoi daca punem pe o hartie care sunt lucrurile pe care le facem din punctul A in cel final B al obiectivului nostru se intampla mai multe lucruri in mintea noastra,

  • Ne recunoastem obiectivele si nevoile
  • Ne structuram drumul pe care-l avem de facut
  • Si ne pregatim mai eficient pentru ce vom face

Si ne dam mai mult timp pentru noi si viata de dincolo de munca. Si mai cred ca nu trebuie sa facem totul singuri, si e foarte eficient sa ai un mentor, un coach (dar nu un sarlatan care s-a declarat coach la el in baie), prieteni pe care sa te sprijini in deciziile pentru “munca”.

E putin mai greu cand esti in varful piramidei pe scala ierarhica pentru ca nu mai e nimeni mai sus pe care sa te sprijini, iar celor “de mai jos” nu le poti spune problemele tale pentru ca nu ii poti incarca cu ele, nu e eficient pentru job-ul lor.

Dar e intotdeauna cineva in lateral, un work therapist, care te-ar putea ajuta.

*

De luni, 2 ianuarie, tot spun “nu vreau inca sa muncesc, nu vreau inca sa muncesc” , dar continui sa ma trezesc la 6 (macar dorm o ora in plus, desi anul trecut am avut zile in care ma trezeam la 4 ca sa termin lucrurile in timp). Si de la 6 la cat e sa fie… adica cel putin doua ore … ma gandesc la ce e bine pentru mine, ce vreau sa fac pe mai departe.

*

Am scris asta pentru ca poate va inspira. Sa cititi alte lucruri care sa va ajute sa va echilibrati viata, sa intelegeti ca si altii trec prin “nu vreau sa ma intorc inca la munca”, prin “nu mai pot” si incearca sa-si rezolve pe drumul lor chestiunile acestea.

Agenda mea pentru 2023 este aceasta. Zambesc de fiecare data cand o deschid ca sa notez ce am de facut in ziua respectiva. Si e doar 3 ianuarie, adica nici n-a inceput bine anul.

Sa ne fie bine tuturor.

1082
Barbara-WaltersBarbara Walters – Prima femeie la stiri si ambitia ei de a se lupta cu barbatii. In biografia ei  povesteste ca a fost si in Romania

Barbara Walters – Prima femeie la stiri si ambitia ei de a se lupta cu barbatii. In biografia ei  povesteste ca a fost si in Romania

La sfarsitul lui 2022 a murit Barbara Walters o jurnalista americana care avea 93 de ani. Vestea a facut ocolul lumii pentru ca femeia chiar a fost o legenda in meseria sa. Inclusiv la noi s-a scris despre ea, traducandu-se stirea care a venit pe marile agentii de presa.

Pentru ca viata acestei femei a fost o inspiratie si pentru ca acum ceva vreme am citit cartea ei, Audition: A Memoir, las aici cateva informatii care ar putea sa-i inspire pe cei care vor sa faca jurnalism. 

Dna Walters a avut radacini est europene, cu bunicii tatalui nascuti in Polonia si cei ai mamei in Lituania. Tatal e fost un antreprenor in zona horeca (cu mare influenta in perioada prohibitiei) si a creat mai multe concepte de cluburi in America, fiind chiar printre primii care au adus conceptul French Can Can Girls in America; se intampla in anii 50 dupa razboi. A mai avut o sora, care avea unele probleme cognitive, peste ani Barbara spunea ca e posibil sa fi avut autism, dar la vremea aceea nu se diagnosticase aceasta disfunctie.

A ajuns in televiziune in anii 60 cand femeile erau literalmente décor in studio si a reusit sa fie acceptata ca reporter la televiziunea NBC pentru ca era foarte abila si putea sa se conecteze imediat cu multe surse, in plus muncea foarte mult. La inceput a facut reportaje pentru emisiunea de dimineata, cel mai adesea despre chestiuni legate de femei. Dar a crescut repede si a ajuns la propriul ei segment in emisiunea de dimineata. 

La sfarsitul anilor 60 cand a plecat prezentatorul matinalului tv de la NBC si cand s-a pus problema cine il inlocuie, n-a luat-o nimeni in seama desi avea cele mai mari audiente cu segmentul ei.

Au spus ca e femeie , nu e nici frumoasa si n-ar cum sa conduca ea un show. 

A ajuns co host si prezentatorul principal, enervat ca punea prea multe intrebari destepte invitatilor, s-a dus la seful mare de la NBC sa-i ceara sa o dea afara si, ca sa-si arate puterea, a invitat-o si pe ea la discutie in biroul sefului mare. 

Iata cum descrie intamplarea. 

(…) Frank decided to take action himself and went right to the top, to the president of NBC, Julian Goodman. He asked me to attend the meeting also so that there could be no confusion about the decision. To my face he complained to Goodman that my participation in these interviews reduced their importance. He felt that my role on the show should be restricted to, as he called them, the “girlie” interviews. I could continue to sit at the desk, he said, but I was not to join in on the important and newsmaking interviews. Even as I write this, it is hard to believe that such an opinion would be expressed. But Julian Goodman did not seem to be shocked or disturbed. He listened to McGee present his case, and as if I were not in the room, he agreed. I couldn’t believe this was happening, and even though, over the years, I had been grateful to accept any role I was offered, this was too much. I was nervous in front of these two formidable men, but somehow I summoned up my courage and found my voice. I told Goodman that I hadn’t been on the program all those years and contributed all the interviews I’d done to go back to the era of the tea-pouring girl. I just couldn’t accept his decision. And by the way, although I may have wanted to break down and cry, I didn’t shed a tear.

Audition – a memoir

Ca urmare a acestei intalniri s-a agreat ca Frank McGee prezentatorul barbat va pune primele 3 intrebari si, daca mai e timp, ea are voie sa rosteasca a patra intrebare. 

Dna Walters care era super super ambitioasa a inceput o documentare acerba pentru fiecare invitat pentru a avea in continuare o intrebare relevanta cand e cazul.

Si cel mai destept lucru pe care l-a facut a fost sa caute sa faca interviuri in afara studioului. A inceput sa le scrie unora dintre cei mai important oameni ai momentului spunandu-le nu de ce vrea ea sa faca interviu cu ei, ci de ce e util pentru ei – ce avantaje in profesie au – daca ii dau un interviu. 

Asa a ajuns sa faca intr-un an interviuri care au devenit istorice – de la presedintele Nixon si purtatorul sau de cuvant (pe care l-a intrebat daca Nixon se enerveaza cu adevarat vreodata si raspunsul lui despre cum primea criticile Nixon a facut ocolul lumii) pana la nevestele presedintilor dar si mari staruri ale momentului.

Astazi noi vorbim de o legenda a televiziunii, dar Barbara Walters a ajuns asa fix prin ambitia si munca sustinuta care rezulta si din intamplarea aceasta cand n-au mai lasat-o sa faca interviuri in studio si ea a gasit solutia sa faca interviuri inregistrate in afara studioului pentru a le pune in diverse segmente din matinal.

Gene Shalit, Walters, Frank McGee  The Today Show, 1973 

A fost in Romania la sfarsitul anilor 60 pentru o serie de reportaje in mai multe dintre tarile esti europene si peste ani, in 1995, a facut o emisiune istorica despre adoptii difuzand si un reportaj despre situatia groaznica din orfelinatele romanesti in care copiii erau legati de paturi si stateau pe saltele pline de urina.

Emisiunea a avut un impact urias in America acelor ani, in timpul show-ului fiind prezentati si doi americani care adoptasera copii din Romania, dar avand si un segment cu propria fiica, si ea adoptata (nu din Romania). 

In portofoliul sau de interviuri au fost interviuri cu toti presedintii americani de la Nixon la Obama, inclusiv sotiile lor; a avut un show care s-a numit Barbara Walters’ 10 Most Fascinating People.

Din 1997 a prezentat emisiunea de dupa amiaza The View in care analiza toate subiectele zilei, o emisiune al carei format il inventase si pe care o co-producea pentru ABC.

S-a retras in 2014, dar a mai revenit din cand in cand cu cate un special sau un interviu

In 1990 cand Trump si-a publicat prima carte a facut un interviu cu el in care il toaca marunt pe argumente si super documentare aratand unde minte 😊

https://youtu.be/5TwVCuPJrMw

in 2015 a mai facut un interviu cu Trump, unde iar l-a tocat pe omul de afaceri; a fost una dintre putinele persoane care i-au tinut piept gregarului si vulgarului Trump

https://youtu.be/vm5vTmR7zrU

Iata si unul dintre interviurile cu familia Obama

https://youtu.be/wpxKGeIkJ4Y

Cartea Barbarei Walters Audition – a memoir nu e tradusa la noi, dar poate fi cumparata via amazon si cred ca e foarte utila cui vrea sa inteleaga o parte din istoria jurnalismului, dar si cat de mult a muncit aceasta femeie.

Povesteste in carte cum, dincolo de ecran si meserie, nu era cea mai sociabila si mai volubila persoana din lume si n-ar fi pus niciodata asemenea intrebari daca nu ar fi avut contextul meseriei de jurnalism. Si mai spune ca a durut-o mereu ca i s-a spus in fata ca nu e o frumusete pentru televiziune, ca argument pentru a lasa spatiu barbatilor pe ecran in emisiunile de stiri.

De fapt, era mai desteapta decat majoritatea colegilor barbati si avea rezultate profesionale mai rasunatoare pentru audienta.

Sigur ca astazi jurnalismul are alte repere – si de etica si de munca, dar si alte mijloace, dar cred ca ambitia si spiritul dnei Walters vor fi mereu o inspiratie.

Aici eomentul cand au celebrat-o la ABC pentru intreaga cariera si au venit in platou 30 dintre cele mai mari jurnaliste ale Americii, indiferent de ce televiziune reprezentau. Cu Oprah in funte

1128
crop bazavan by catalina flamanzeanu2023 o sa te facem un an mai bun. (Daca-i spunem unui elev tot timpul ca e prost, asta nu o sa-l faca mai bun, dar daca-l incurajam in ce aptitudini are, s-ar putea sa avem rezultate minunate in evolutia lui.)

2023 o sa te facem un an mai bun. (Daca-i spunem unui elev tot timpul ca e prost, asta nu o sa-l faca mai bun, dar daca-l incurajam in ce aptitudini are, s-ar putea sa avem rezultate minunate in evolutia lui.)

2022 a fost un an greu; dupa pandemie am avut apropierea unui razboi cu toate consecintele emotionale si materiale care au venit de aici cu angoasele fiecaruia crescute si cu reasezarea lucrurilor administrative in fiecare casa pentru ca bugetele fiecaruia s-au schimbat.

Ne-au speriat stirile de peste tot, e posibil sa ne fi facut mai invidiosi si mai agresivi pentru ca toti ceilalti isi prezinta varsiunea cea mai buna, cea mai: pe lux si bogatie” desi vietile lor nu sunt deloc asa, dar sa dea bine in poze.

Toate astea au dus la o uzura emotionala si la o oboseala mentala cu care cred ca nicio generatie nu s-a confruntat pana acum.

Dar spun mereu ca de noi depinde sa ne autoanalizam si sa rupem lantul, sa nu ne consumam timpul in uzura informationala, sa nu ne intereseze capra vecinului ( desi am fost crescuti cu argumentul suprem cand faceam vreo nefacuta „dar ce o sa zica lumea?” ceea ce ne-a asezat in cap ca avem dreptul sa zicem si noi lucruri despre alegerile si judecatile „lumii”, iar protagonistii sa se si supuna)

 Partea buna e ca – si e doar chestiune de timp – vom incepe sa facem „curat” si vom incepe sa filtram mizeriile informationale, sa le indepartam ca sa ne salvam sanatatea. Cam cum s-a intamplat cu mancarea: cand am inceput sa dezvoltam alergii si reactii autoimune, ne-am intors la alimentele de baza, cat mai curate si mai simple, uitand imediat de bucuria alimentelor semipreparate pe care doar le puneam la cuptor.

Si cand vom ajunge la curatenie vom elimina emisiunile tv idioate in care ne uitam la niste barfe despre vietile unora, vom elimina site-urile cu parelologi sau nu ne vom mai consuma timpul uitandu-ne la ce expun altii in social media.

Dar trebuie sa consumam asta pana la capat, fiecare in felul nostru, pana ne dam cu capul de zid si ne doare, ca sa  facem o schimbare. La scara istoriei avem deja iesiri de pe scena principala a emisiunilor cu toate scursurile si scandalurile matrimoniale ale unor neica nimeni, eventual cu partea feminina cat mai dezbracata asezata pe o canapea luminata.

Plus ca nu e obligatoriu sa facem toti schimbarea… avem vieti si gusturi diferite.

Sigur evoluam, copiii de 5-7 ani sunt mai rapizi in gandire decat noi. Cred ca si in reactii, raportat la copii de acum 50 de ani sa spunem.

E normal… castigam in unele parti, pierdem in altele. Unde cred ca pierdem este ca aceasta viteza a rezultatului pe care o cautam constant ne obliga la scurtaturi in decizii (si-i copiem pe altii sauluam falsi guru ca sa ne invete in X pasi orice) sau in profesie (de unde si fake it till it make it) si avem generatii intregi de impostori care se anunta ceva ce nu sunt, in speranta ca vor deveni acei experti la care isi proiecteaza obiectivele.

Dar, din nou, noi nu ne putem opune alegerii lor, ne putem insa opune sa ne insotim in viata de ei… pentru ca noi sa gasim un echilibru intre tehnologie, valul de informatie scurtaturile si gandirea cu propria minte pe munca sustinuta pe termen lung.

E usor sa sustin asta atunci cand scriu, dar e foarte greu in viata sa mergi pe drumul acesta: uneori pierzi bani, alteori lumea te considera nebun sau carcotas, sau retrograd, sau iti fura pur si simplu munca in cautarea scurtaturii. E o alegere, care aduce cu ea si bine si rau.

Ne lipsesc foarte multe si traim departe in trecut in raport cu felul in care oamenii se apropie astazi de carti, filme, muzica, expozitii, cum inteleg si sintetizeaza curente culturale… Dar nu ajuta pe nimeni daca doar ne vaitam. E ca si cum la scoala e un elev care nu performeza bine si noi ii spunem constant ca e prost. Asta n-o sa-l faca mai bun. Daca insa gasim acele atribute in care e bun si i le incurajam, s-ar putea sa avem rezultate minunate in evolutia lui.

Daca facem un pas in spate si ne uitam la traseul nostru in viata, el – daca e parcurs frumos, cu etica si responsabilitate – ar trebui sa aiba trei etape:

  • Mastering – perioada in care invatam lucruri, si incercam sa cunoastem cat mai bine domeniul nostru profesional si viata, in sine.
  • Mentoring –de la un moment dat incolo, ar trebui sa avem deschiderea si generozitatea sa impartim cu altii ceea ce am invatat si sa mentoram.
  • Iar partea finala a drumului nostru ar trebui sa fie „make a difference”, sa facem ceva in viata care sa lase o urma, fie si de un milimetru, in bine in lumea din jurul nostru.

1686
cover top voxaTopul meu din cartile Voxa.ro. Si ultimele ore pentru o reducere generoasa la abonamentul pentru 2023

Topul meu din cartile Voxa.ro. Si ultimele ore pentru o reducere generoasa la abonamentul pentru 2023

La sfarsit de an se fac topuri, eu imi ordonez lucrurile prin jurul meu (prin casa) si prin mintea mea, dar mi-e frica sa mai fac bilanturi.

M-am gandit anul asta ca ideea/ notiunea de succes e foarte relativa, si ca e destul de greu sa stai pe drumul tau si pe ceea ce iti doresti tu in conditiile in care societatea are alta idee despre ce ar fi succes si te-ar putea valida.

Am de cateva luni abonament la Voxa, o platforma romaneasca de audiobooks, si m-am distrat mult cu ea, mai ales in orele de program administrative sau cand eram in trafic, pentru ca pot asculta – in romaneste carti si informatii faine in timp ce fac si alte lucruri.

Am facut un top de sfarsit de an si din ce am descoperit/ascultat in Voxa , top care va poate inspira in propriile alegeri.  Dar primul lucru pe care vreau sa vi-l spun e ca de doar cateva zile pe Voxa e Theodoros, noua carte a lui Mircea Cartarescu in format ebook. 😊

Arta razboiului – Sun Tzu

Nu o citisem desi stiam multe referinte la aceasta carte mai ales din cursurile de marketing politic de acum cativa ani. E o carte care te invata stategia propriilor miscari prin viata, e despre aliati si “dusmani”, despre cum nu toate victoriile fac bine, cum nu toate infrangerile sunt rele.

Cand totul se prabuseste – Pema Chodron

Am scris de multe ori ca am o mare simpatie pentru aceasta calugarita buddhista si ca i-am daruit cartile in multe exemplare prietenilor mei. E o carte la care ma intorc cu mult drag de fiecare data cand simt nevoia sa fac curat in mintea mea, sa ma reasez pe un drum bun al gandirii pentru ca, oricat nu as vrea, tot ma fura viata  si ma provoaca sa ma uit la ce fac altii, sa ma compar cu altii, sa ma dau cu parerea despre altii. Incerc sa traiesc echilibrat si sa nu ma amestesc in vietile altora, iar cartea asta ma ajuta mereu sa fiu mai buna. Unul dintre cele  mai destepte lucruri pe care le-am invatat de la PemaChodron este ca o emotie nu dureaza in forma ei de reactive chimica prin organism maim ult de 90 de secunde. Orice e in plus e antrenat de mintea si orgoliul nostrum. Si acest gand ma ajuta mult sa nu ma enervez fara rost si sa merg mai departe cautand solutii nu vinovati. Cartea e epuizata in tiraj de multa vreme si singura sansa sa o mai cititi e via voxa.ro

Revenirea in forta – Brene Brown

N-am incredere in guru facuti peste noapte, dar am incredere in oamenii care au trait intens, fara restrictii impuse de societate si au relaxarea sa spuna in spatiul public emotiile pe care le-au trait. De asta imi place Brene Brown si am citit tot ce a scris.

Anihilare – Michel Houellebecq

E o carte mare cu multe mesaje politice, o anticipare a Frantei electorale din 2027 dar si o analiza a societatii actuale cu multe ironii la adresa mediocritatii culturale si spirituale contemporane , cu multa amaraciune pentru lumea pe care o vede Houllebecq dezvoltandu-se in jurul lui.

E una dintre cartile importante ale acestui an; stiu ca oamenii sunt mai tentati astazi sa citeasca lucrurile care-I ajuta direct, sau cred ca ii ajuta, de aici si self education books in mare crestere la vanzari. Chiar si eu am inceput cu aceste carti in topul meu, care nu e un clasament, ci o insiruire de nominalizari. Houellebecq spune “citim ca sa ne pregatim pentru tragediile din vietile noastre” si are si el o lista de carti care ar trebui parcursa neaparat, a publicat-o anul asta o gasiti aici.

Solenoid – Mircea Cartarescu

Am citit Solenoid acum doi ani dar m-am reintors anul acesta la carte in asteptarea lui Theodoros, cel mai recent roman al domnului Cartarescu, dar si sub influenta faptului ca a fost tradus in America, a avut super cronici in marile publicatii internationale americane si colegii mei au scris despre acest roman la urban.ro.

Sa stiti ca pe voxa.ro gasiti si Levantul dlui Cartarescu 😊

Vitrina cu sarlatani  – Radu Paraschivescu

Asta e o carte pe care o recomand din inima  pentru analiza fina, pentru umor si pentru ceva ce dl Neagu Djuvara mi-a spus intr-o dimineata la Sinaia la un ceai “ un gentleman poate spune lucruri grele despre o persoana in foarte multe cuvinte, fara sa foloseasca niciun element jignitor”.

O altfel de carte despre fake news, creduli, naivi si discernamant.

Si daca as mai trai o data – Marc Levy

Marc Levy scrie povestioare de viata, cu nota de romantism si povesti de dragoste fatala, dar are undeva intre straturile povestii intelesuri si indemnuri pentru valorile esentiale in viata.

Acum ceva ani am facut un interviu cu domnul Marc Levy ocazie cu care l-am descoperit un om cald, asezat, simpatic… asa sunt si cartile domniei sale, iar Si daca as mai trai o data e cea mai recenta aparitie a lui.

Singur. Viata lui Mihail Sebastian – Tatiana Niculescu

Am un mare respect pentru efortul doamnei Tatiana Niculescu ( fosta jurnalista BBC) de a recupera prin povesti si romane cu biografii fictionalizate viata unor mari personalitati din Romania. E una dintre marile sanse ca o generatie noua sa-si cunoasca istoria.

Mihail Sebastian e iubit de foarte multi romani, scrierile sale au fascinat multi tineri, iar cartea asta e pentru cei care nu au citit Jurnalul lui. E foarte emotionanta si, pentru mine, Trista.

In search-ul meu in aplicatie, am mai gasit pe voxa si mi-am marcat in biblioteca virtuala de citit zilele astea:

Lumea in Si Bemol – Dia Radu, Dan Grigore; Cazul Victor Ponta – Emilia Sercan; O istorie literara a vinului – Razvan Voicu; Cele 7 pacate capitale ale Hollywood-ului Oriana Fallaci ; Retete vegetariene din toata lumea – Giuliana lomazzi; Cartile care ne-au facut oameni – Dan C Mihailescu

Poate va inspira vreuna dintre aceste carti pentru lecturile din aceste zile sau poate puneti la rezolutiile pentru 2023 vreun titlul de aici.

Daca vreti sa va faceti abonament la voxa.ro il puteti achizitiona cu 25% reducere pentru primele 6 luni pe Voxa cu codul BAZAVAN aplicat neaparat pe web, www.voxa.ro. Codul este valabil pana pe 31 decembrie 2022 si inseamna acces la peste 45.000 de titluri de carti, in limba romana.

887
marcus aurelius voxa 1Ganduri catre sine Insusi – Marcus Aurelius pe voxa.ro in lectura lui Marcel Iures. Sau cum sa facem curatenie (si) in noi la sfarsit de an

Ganduri catre sine Insusi – Marcus Aurelius pe voxa.ro in lectura lui Marcel Iures. Sau cum sa facem curatenie (si) in noi la sfarsit de an

Am scris de multe ori ca folosesc o parte din vacanta de sfarsit de an pentru a “ma curata” si a ma incarca emotional.

Oricat de mult as incerca peste an sa fiu zen, sa nu ma incarc negativ cu intamplari rele din jurul meu, tot ajung sa fiu stresata, suparata de multe lucruri marunte care la o scala mare si inteleapta a lucrurilor n-ar trebui sa conteze. Dar care pe mine ma afecteaza in luarea unor decizii pentru ca vin cu un bagaj gresit.

Fiecare dintre noi avem bagajul asta si nu stiu daca aveti timp sau va luati timp sa faceti o asemenea curatenie.

Pentru mine n-a inceput inca vacanta, dar sunt literalmente epuizata (m-am intalnit si cu gripa pe drum) si, in timp ce mai rezolv lucruri, imi zic “nu mai pot”, “nu mai pot”…

Asa ca ieri mi-am luat cateva ore ca sa ascult ceva care sa ma incarce. Pe voxa.ro e de ieri “Ganduri catre sine insusi” – Marcus Aurelius, un jurnal intelept de auto curatare a ego-ului si a lucrurilor neesentiale cu care ne ocupam timpul si mintea.

Stiu cartea, am citit-o acum cativa ani (a aparut la Humanitas), dar audio book-ul care e acum pe voxa.ro e in lectura lui Marcel Iures care are amploarea interpretarii si gandirii, dar si o voce exceptionala, ca sa nu interpreteze textul, ci sa-l spuna curat, autentic. Pe Voxa.ro, pentru cei care au abonament, e si un interviu exclusiv cu Marcel Iures despre aceasta carte si experienta de narator al acestui text, il gasiti aici

Nu am background-ul de istorie ca sa pot face conexiuni intre numele la care face referire textul, dar esenta vorbelor si intelepciunea de a trai curat, minimalist, fara emfaza si fara a amplifica in mintea noastra lucrurile, asta pot intelege si rezonez foarte puternic cu tot ce spune Marcus Aurelius.

Mi se pare incredibil cum de mii de ani aceste vorbe si ganduri raman valabile, chiar daca societatea a evoluat uimitor.

Iata cateva exemple pe care le-am transcris, special ca sa va conving sa ascultati cartea de pe voxa pentru ca stiu ca o sa va faca mult bine. O gasiti aici

***

Despre propria educatie.

Am deprins faptul de a nu tine nici cu verzii, nici cu albastri, nici cu cei cu scuturi mici, nici cu cei cu scuturi mari. Faptul de a suporta greutatile, de a ma multumi cu putin, de a face totul cu mainile mele, de a nu ma ocupa de treburile altora, de a nu da ascultare calomniilor, faptul de a nu ma ocupa de lucruri fara rost, de a nu da crezare celor spuse de magicieni si sarlatani, despre descantece, despre izgonirea demonilor si despre alte astfel de lucruri.

Faptul de a-mi compune scrisorile intr un stil cat mai simplu, asa cum facuse el (n.mea tatal sau) pe vremea cand ii scrisese mamei mele.

Faptul de a ma arata prietenos fata de cei care sunt suparati si gata sa ii iert pe cei care m-au ofensat de indata ce ei ii vor dori sa se caiasca.

Faptul de a studia textele cu grija, de a nu ma multumi cu o cunoastere generala a lor…

Spiritul independent si luarea de decizii bine chibzuite. Faptul de a nu tine seama catusi de putin de nimic altceva decat de ratiune, de a ramane mereu la fel si in timpul durerilor puternice si cu prilejul pierderii unui copil si in timpul bolilor de lunga durata.

De a vedea clar, printr-un exemplu viu, ca acelasi individ poate fi foarte violent si ingaduitor in acelasi timp, de a nu ma lasa stapanit de manie. de a vedea un om care socoteste in mod clar drept cele mai neinsemnate calitati ale sale, de a invata cum trebuie primite asa zisele favoruri din partea prietenilor, nelasandu-ma coplesit de ele, nici tratandu-le cu indiferenta.

Sfaturi pentru ceilalti

Dupa cum medicii au intodeauna la indemana instrumentele si ustensilele din fier necesare pentru a oferi ajutor in cazuri neprevazute, tot asa sa ai si tu pregatite principiile …..

Trup, suflet, minte; trupului ii apartin senzatiile, sufletului – impulsurile, mintii – invataturile.

Micul mestesug pe care l-ai invatat iubeste-l si bazeazat-te pe el. Petrece-ti restul vietii ca un om care a incredintat, cu tot sufletul, zeilor toate bunurile sale si care nu se face nici tiranul, nici sclavul altui om.

…care este lucrul spre care trebuie sa ne indreptam efortul? Unul sigur: o gandire conform dreptatii, actiuni potrivite cu interesele comunitatii, un logos care sa nu ne insele niciodata si o predispozitie sufleteasca in stare sa primesca orice intamplare ca necesara, ca familiara, ca provenita din acelasi principiu si din aceeasi sursa.

Totul este efemer, si cel care-si aminteste, si cel care este amintit.

In primul rand, fereste-te sa actionezi la intamplare si fara un scop precis; in al doilea rand, nu raporta actiunile tale la altceva decat la scopul util binelui comun.

**

Nu transcriu mai mult; cartea merita ascultata sau citita. Poate fi un exercitiu bun de autoevaluare la sfarsit de an, un sistem de repere pentru ce avem bun in noi si ce am mai putea slefui ca sa fim mai buni cu noi si cu cei din jur.

Si o puteti asculta in zilele acestea cand stati mult in trafic, cand faceti lucruri casnice. E, daca vreti, o hrana pentru suflet care se potriveste acum in postul Craciunului, fie ca sunteti crestini practicanti, fie ca nu.

Si daca vreti sa va faceti un cadou de sarbatori, sau sa faceti un cadou cuiva de sarbatori va recomand un abonament la voxa.ro. Il puteti achizitiona cu 25% reducere pentru primele 6 luni pe Voxa cu codul BAZAVAN aplicat neaparat pe web, www.voxa.ro. Codul este valabil pana pe 31 decembrie 2022 si inseamna acces la peste 45.000 de titluri de carti, in limba romana.

Viata noastra – indiferent de religie, societate, loc de munca, gura lumii – e mai frumoasa daca suntem preocupati constant sa o facem mai frumoasa.

844