Author : Cristina Bazavan

afp-logoAgentia France Presse are un curs gratuit online pentru reporteri: Digital Investigation. Primiti diplome de absolvire la sfarsitul fiecarui modul.

Agentia France Presse are un curs gratuit online pentru reporteri: Digital Investigation. Primiti diplome de absolvire la sfarsitul fiecarui modul.

Agentia France Press (AFP), una dintre cele mai mari agentii de stiri din lume, are un curs online gratuit pentru reporteri, in colaborare cu Google: Digital Investigation.

Cursul e organizat pe trei nivele de la incepator la avansat, este atat in franceza cat si in engleza, si urmareste sa ofere participantilor urmatoarele aptitudini:

– Efectuarea de cautari online mai eficiente

– Identificarea originii unei fotografii sau a unui videoclip

– Tehnici pentru a va proteja online

– Salvati probe si gasiti arhive online

 – Cautari avansate in retelele de socializare

– Identificarea indiciilor in imagini – Geolocalizare I

– Gasiti martori la evenimente de ultima ora si verificati imagini

– Utilizați diferite instrumente de cartografiere si gasiti rezultate cu putine indicii (Geolocalizare II)

In total sunt 10 module cu teme diferite si sfaturi de la reporterii AFP. E un curs cred foarte util pentru cei din redactiile de stiri de la tv si site-uri, dar cred ca e la fel de util si pentru cei care isi produc propriul continut, indiferent de platforma pe care il expun, precum si un curs foarte util celor din PR.

E foarte usor de urmarit, il accesati oricand aveti timp si e foarte util. Il gasiti aici.

866
tampax-campanieIeri, Scotia a devenit prima tara din lume care ofera gratuit produse pentru protectie in perioada menstruala tuturor celor care au nevoie de ele.

Ieri, Scotia a devenit prima tara din lume care ofera gratuit produse pentru protectie in perioada menstruala tuturor celor care au nevoie de ele.

 In cadrul unui sondaj realizat in Scotia, una din patru respondente a declarat ca a intampinat dificultati in a avea acces la produse precum tampoanele si absorbantele.

In 2020, guvernul scotian a adoptat in unanimitate Legea privind produsele pentru perioada menstruala. Legea pune responsabilitatea pe autoritatile locale si a educatorilor care trebuie sa ofere produse de igiena intima gratuite pentru perioada de menstruatie in toate cladirile publice, scolile si universitatile. Incepand de ieri, legea este oficial in vigoare.

Scotia e o tara mai bogata decat noi – n-am statistici exacte, dar pare si mai bogata si mai educata decat noi.

In Romania exista zone de saracie in care igiena e la nivelul evului mediu, cu toate problemele de sanatate care vin de aici.

 Stiu ca brandurile mari care au asemenea produse in Romania investesc in campanii de educare si doneaza  prin actiuni proprii in zonele vulnerabile produse de acest gen.

Eu donez periodic catre asociatia Pe stop https://pestop.org/ (v-am mai indemnat si pe facebook cateodata sa donati si dvs), asociatia care face pachete cu produse de igiena intima si le distribuie in zonele vulnerabile. Uneori face si educatie, pentru ca e nevoie si de asta…

Nu e un cont direct facut public (sau nu-l stiu eu, desi l-am cautat), donatia se face prin site-ul asociatiei via o patforma de plata. Am verificat la donatia mea de acum in speranta ca va las si un cont.

De fapt, eu am scris ca sa semnalez o decizie foarte utila si sanatoasa a guvernului scotian care a putea fi inspiratie si pentru ai nostri.

(da, stiu, suntem saraci, n-avem bani… dar ne costa mai mult apoi problemele de sanatate ale unor femei care nu au avut igiena buna… si nu e generic, ne costa, pentru ca daca fac cumva si ajung la spital – uneori n-au nici bani de bilet pentru masina care sa le duca la spital – ele trebuie ajutate si sustinute de stat in problemele de sanatate… cu sau fara asigurare medicala)

(imaginea de deschidere e dintr-o campanie tampax de educare din anii 60, in America)

197
deepfakers-cbs-documentarSintetic media – deepfakes – filme cu tine cu lucruri pe care nu le-ai facut niciodata, dar par imagini perfect reale. Un reportaj CBS de vazut

Sintetic media – deepfakes – filme cu tine cu lucruri pe care nu le-ai facut niciodata, dar par imagini perfect reale. Un reportaj CBS de vazut

CBS a avut acum cateva zile un reportaj despre Sintetic Media, ceea ce se mai numeste si Deepfakes (utilizarea inteligentei artificiale pentru a manipula imaginea si sunetul care pot face ca intr-un film sa fie o persoana care face si spune lucruri pe care in realitate nu le-a facut niciodata).

Tehnologia a ajuns atat de avansata in aceasta directie incat te inspaimanta: se scaneaza imagini din social media si ele sunt „manipulate” astfel incat cel care apare in imagine poate sa spuna si sa faca orice lucru.

Specialistii se intreaba care vor fi consecintele in scurt timp – in conditiile in care sunt state care accepta probe in instanta filmate (iar judecatorilor le va fi greu sa spuna daca filmarea e reala sau nu) sau in conditii in care o persoana se poate razbuna pe o alta creand un film care sa o denigreze.

Acesta e efectul direct, sa spunem…

Dar privind mai larg, haosul credibilitatii e aproape de noi. Deja avem oameni care nu pot face diferenta intre o informatie falsa si un adevarata din realitatea apropiata, iar noi punem asta pe seama educatiei precare (mai degraba ca o scuza, “nu e vina noastra, sunt ei prosti”), dar cand vom ajunge – si e doar o chestiune de luni, maximum ani – sa se infirme si vorba lui Toma Necredinciosu cu „nu cred decat ceea ce vad”, tot ceea ce inseamna media si informatie va fi ca la apocalipsa.

Nu sunt atat de desteapta sa stiu ce trebuie facut pentru a nu se ajunge la aceasta apocalipsa informationala care e la cativa pasi de noi, tot ce ma duce capul e ca in dreptul meu sa fac mereu lucrurile corect: sa ma protejez de informatiile fale si sa nu dau mai departe -share – in spatiu public nimic din ce mi se pare dubios (si da stiu, ca o sa ma inghita formele de fake din cele mai multe zone, dar perseverez pe drumul meu corect).

Va rog insa sa va uitati la acest reportaj de la CBS, aici

Si sa o ascultati pe doamna Nina Schick, mai pe larg, in acest podcast in care prezinta studiul ei de multi ani despre fenomenul pe care-l numeste infocalypse. aici

1132
carti ian iunie 2022Ce am citit de la inceputul anului, partea a IIa; Grobel, Schmitt, Voss, Ronson si prietena escroacei din “Inventing Anna”

Ce am citit de la inceputul anului, partea a IIa; Grobel, Schmitt, Voss, Ronson si prietena escroacei din “Inventing Anna”

Am scris acum cateva saptamani despre cateva dintre cartile pe care le-am citit de la inceputul anului, doar enumerandu-le atunci printr-o fotografie care le compila si am promis ca revin cu descrieri pe larg.

Prima parte este aici

Intre timp am mai citit cateva, dar am sa scriu despre ele alta data… acum o parte din restantele din aceasta fotografie si de ce v-as recomanda sa le cititi.

Eric Emmanuel Schmitt – Paradisuri pierdute.

O carte parte dintr-o trilogie care isi propune sa arate evolutia emotionala a omului de-a lungul mileniilor. Personal, mi-a amintit de una dintre cartile pe care le-am iubit foarte mult in adolescenta – Toti oamenii sunt muritori, Simone de Beauvoir.

Are acelasi „nemuritor” care traverseaza secolele, are si o poveste de dragoste si are si contextul pentru a vorbi de multe teme filosofice care au dus lumea mai departe, teme abordate accesibil, pentru publicul larg.

Si mai are candoarea scrierilor lui Eric Emmanuel Schmitt, tandretea frazei si atentia pentru a transmite o emotie cititorilor.

Altfel, remarc inca o data, cat de „marketing wise” gandeste domnul Eric Emmanuel Schmitt cand alege subiectele pentru cartile sale. In aceste timpuri e un trend foarte mare de a te intoarce la istorie – a o reambalata intr-o forma comerciala si accessibila – si a o prezenta publicului. In cinematografie e cel mai vizibil cu filme ca „The Crown”, „The First Lady”, „Gaslight”  – ca sa mentionez doar filmele care sunt acum pe listele premiilor importante. Cartea a aparut la editura Humanitas. Pe urban.ro e un fragment din carte, daca vreti sa testati putin din scriere; il gasiti aici.

Lawrence Grobel – Schemers, Dreamers, Cheats, Believes

 de povestiri reale, spuse sub forma unor proze scurte. De fapt o radiografie a unei Americi afectate de ura, extremism, dorinta castigului rapid, dar si de bunatate, iubire si echilibru in unele vieti care au stiut sa faca pasul in spate si sa nu sa inoate intr-un mediu ale carui valori nu le erau pe plac. Sunt povestiri despre oameni reali, nimeni foarte celebru si tocmai in asta e puterea cartii.

Mie mi s-a facut dor de paginile din ziarele de duminica unde ti se spuneau povestile unor oameni obisnuiti care te inspirau sau din viata carora invatai sa nu repeti greseli.

Cartea nu e tradusa la noi. Grobel e unul dintre cei mai mari jurnalisti de interviu din lume. E autorul cartii Arta interviului (am scris despre ea aici, prefata editiei din ro imi apartine) si e prezentat cel mai des drept „singurul jurnalist cu care accepta Al Pacino sa faca interviuri”.

Oh, you’ve been publicly shamed – Jon Ronson

E cartea care l-a inspirat pe Andrei Hutuleac sa faca filmul #poopdoggirl despre shamingul online. Am citit-o cand pregateam interviurile pentru podcastul urban.ro In culisele filmului romanesc dedicat acestui film. (il gasiti aici)

Cartea nu e doar o trecere in revista a unor cazuri celebre de shaming online, ci e mai degraba o ancheta jurnalistica asupra implicatiilor psihlogice, profesionale ale victimelor, dar si asupra celor care comenteaza si cresc valul de ura intr-o asemenea situatie. Sunt intervievati analisti de date, psihologi, oameni faimosi in online, apoi ca un experiment jurnalistul traieste alaturi de una dintre persoanele afectate. E foarte interesanta si v-o recomand din inima. A fost tradusa si la noi, se numeste Umilirea publica in epoca internetului si o gasiti la Editura Art.

Jon Ronson locuieste in Anglia, scrie pentru The Guardian si are carti care au fost transformate in filme, cea mai recenta colaborare a sa este alaturi de regizorul Bong Joon- ho (castigatorul a trei premii Oscar pentru Parasite) pentru productia Netflix, Okja.

My friend Anna, The true story of a fake heiress – Rachel DeLoache Williams

E o carte scrisa de una dintre prietenele Annei Sorkin – escroaca din lumea buna a New York—ului, cea care i-a pacalit pe americanii bogati, dar si bancile, spunandu-le ca vine dintr-o famile foarte bogata si a fraudat statul cu multe milioane de dolari. Viata ei a fost ecranizata de Netflix in „Inventing Anna”.

Am citit cartea pentru ca voiam sa vad ce si cum au exploatat din poveste cei din echipa Shondei Rhimes care e producatorul serialului „Inventing Anna”.

Rachel DeLoache Williams e personaj in film pentru ca in viata reala a fost una dintre prietenele bune ale acestei domnisoare. Sigur ca in carte (care cred ca e scrisa cu un jurnalist ghost, pentru ca Rachel a lucrat la Vanity Fair ca producator al sedintelor foto), Rachel incearca sa-si gaseasca scuze pentru greselile pe care le-a facut, banii pe care chiar ea i-a luat din conturile Vanity Fair. Dar dincolo de asta, si de partea de drama queen pe care o descrie in carte, avem cateva aspecte interesante:

  • Clauzele pe drepturile de autor asupra povestii… si cum Netflix de cand a cumparat drepturile povestii a inceput sa o promoveze pe Anna, fara sa se stie ca e Netflix in spate, pentru ca voiau sa-si asigure o audienta buna pentru investitie.
  • Detalii din spatele unor sedinte foto importante de la Vanity Fair si mecanismele de lucru  
  • Dar si o radiografie a snobimului – stii ca nu ai banii pentru stilul de viata pe care-l afisezi, dar asta nu te impiedica sa te imprumuti – pe principiul atat de des vehiculat in ultimii ani „fake it till you make it”. Un principiu care plecase de la a incuraja increderea de sine si a ajuns la sarlatanii incredibile. 

Chris Voss – Never split the difference  – Negociating as is you life depended on it

Chris Voss e un negociator FBI care a lucrat in zone de conflict si a salvat vietile multor oameni care erau ostatici, negociind cu teroristii.

A avut pe Masterclass un curs in care aduce principiile negocierilor FBI in viata oamenilor obisnuiti care au negocieri acasa, la munca sau, pur si simplu, in mici incidente de pe strada. Asa l-am descoperit si m-am amuzat teribil intr-un exercitiu de negociere cu o presupusa fiica adolescenta care voia sa mearga la un eveniment, iar tatal ei nu o lasa.

Cartea aceasta, in ciuda unui titlu atat de dramatic, nu e despre a te certa, ci – din contra – despre a te uita la nevoile celuilalt si a te aseza la masa negocierilor incercand „calea de mijloc”. Chiar daca, pana la final, in calea de mijloc celuilalt ii dai cel mult o satisfactie emotionala.

Cartea nu e tradusa la noi, dar Voss are multe prezentari si pe youtube, va las aici un speech TEDx

https://www.youtube.com/watch?v=MjhDkNmtjy0

689
FB_IMG_1588963828872Am dat un interviu pentru Yoga Social – despre cat rau/sau bine ne fac informatiile cu care ne hranim din jur. Si responsabilitatea noastra de a face ceva util cu informatiile

Am dat un interviu pentru Yoga Social – despre cat rau/sau bine ne fac informatiile cu care ne hranim din jur. Si responsabilitatea noastra de a face ceva util cu informatiile

M-au rugat fetele care au revista yoga social, unde dezbat despre concepte sanatoase de viata,  sa le raspund la cateva intrebari. Interviul integral care merge in multe directii ale unui stil de viata sanatos si a preocuparii pentru sanatatea mintala poate fi citit in revista pe care o accesati aici.

Mai jos 3 raspunsuri.

Consideri că există beneficii de pe urma perioadelor de confuzie și bombardament informațional, de fake news și multe alte schimbări prin care a trecut și trece societatea? 

Toate astea au dus la o uzură emoțională și la o oboseală mentală. Spun din nou, de noi depinde să ne autoanalizăm și să rupem lanțul, să nu ne consumăm timpul în uzura informațională. Partea bună e ca – și e doar chestiune de timp – vom începe să facem „curat” și vom începe să filtrăm mizeriile informaționale, să le îndepărtăm ca să ne salvăm sănătatea. Cam cum s-a întâmplat cu mâncarea: când am început să dezvoltăm alergii și reacții autoimune, ne-am întors la alimentele de bază, cât mai curate și mai simple, uitând imediat de bucuria alimentelor semipreparate pe care doar le puneam la cuptor.

Și când vom ajunge la curățenie vom elimina emisiunile tv idioate în care ne uităm la niște bârfe despre viețile unora, vom elimina site-urile cu părelologi sau nu ne vom mai consuma timpul uitându-ne la ce expun alții în social media. Dar trebuie să consumăm asta până la capăt, fiecare în felul nostru, până ne dăm cu capul de zid și ne doare, ca să  facem o schimbare. Dacă eu spun astăzi că o emisiune ca Survivor, de exemplu, e o mizerie și se bazează pe bârfele unor oameni care, aparent, concurează sportiv și nu ai nimic de învațat din ea, doar te obosește mental, iar cuiva îi place emisiunea – din diverse motive, îl relaxează, se distrează, îî place bârfa dintre concurenți etc –  se va uita la mine ca la o nebună.

Plus că nu e obligatoriu să facem toți schimbarea… avem vieți și gusturi diferite.

Istoria ne arată cum omul a evoluat din punct de vedere științific de la secol la secol. În opinia ta evoluăm odată cu trecerea timpului din toate punctele de vedere sau doar descoperirile tehnologice ne delimitează de civizilațiile trecute?

Sigur evoluăm, copiii de 5-7 ani sunt mai rapizi în gândire decât noi. Cred că și în reacții, raportat la copii de acum 50 de ani să spunem. E normal… câștigăm în unele părți, pierdem în altele. Unde cred că pierdem este că această viteză a rezultatului pe care o căutăm constant ne obligă la scurtături în decizii (și-i copiem pe alții sauluăm falși guru ca să ne învețe în X pași orice) sau în profesie (de unde și fake it till it make it) și avem generații întregi de impostori care se anunță ceva ce nu sunt, în speranța că vor deveni acei experți la care își proiectează obiectivele.

Dar, din nou, noi nu ne putem opune alegerii lor, ne putem însă opune să ne însoțim în viață de ei… pentru ca noi să găsim un echilibru între tehnologie, valul de informație scurtăturile și gândirea cu propria minte pe munca susținută pe termen lung.

E ușor când scriu, dar e foarte greu în viață să mergi pe drumul ăsta: uneori pierzi bani, alteori lumea te consideră nebun sau cârcotaș, sau retrograd, sau îți fură pur și simplu munca în căutarea scurtăturii. E o alegere, care aduce cu ea și bine și rău.

Zi de zi, fiecare dintre noi luăm anumite decizii sau avem diverse comportamente care îi  afectează  pe cei din jurul nostru, în mod direct sau indirect. Care consideri că este responsabilitatea fiecăruia dintre noi în raport cu semenii noștri, indiferent de meseria sau rolurile pe care le jucăm?

Dacă facem un pas în spate și ne uităm la traseul nostru în viață, el – dacă e parcurs frumos, cu etică și responsabilitate – ar trebui să aibă trei etape:

  • Mastering – perioada în care învățam lucruri, și încercăm să cunoaștem căt mai bine domeniul nostru profesional și viața, în sine.
  • Mentoring –de la un moment dat încolo, ar trebui să avem deschiderea și generozitatea să împărțim cu alții ceea ce am învățat și să mentorăm.
  • Iar partea finală a drumului nostru ar trebui să fie „make a difference”, să facem ceva în viață care să lase o urmă, fie și de un milimetru, în bine în lumea din jurul nostru.

534

Sutienul cultural: Alta fata a Festivalului de Teatru de la Sibiu. Cand nu mai ai ce scrie, dai camasa jos si te pozezi in sutien cu badge-ul de festival

Cum ati inteles din titlu, urmeaza sa scriu despre o fata care – banuiesc din disperare pt atentie si audienta – a ales ca la FITS, unde era acreditata, sa se dezbrace in sutien si sa se pozeze cu ecusonul de acreditare tag-uind festivalul.

Dar pana la aceasta poveste am cuvinte de lauda.

A fost unul dintre cei mai buni ani in ceea ce priveste acoperirea social media din partea Festivalului pentru public si e foarte greu sa faci asta la un festival ca FITS pentru ca sunt f multe spectacole care ar trebui prezentate si cele mai multe dintre ele nu vor fi vazute si la Bucuresti sau in tara, deci nu sunt de interes direct pentru publicul din afara Sibiului.

(stiu ce spun pentru ca m-am lovit si eu de aceasta situatie; timp de 3 ani am facut comunicarea de la FITS pentru partea online dar si putin in partea de BTL – Aleea Stelelor si Gala care celebreaza invitatii speciali sunt creatii dupa ideile mele pentru nevoi concrete de dezvoltare ale festivalului… L-am felicitat pe Alex Ciuca pentru felul in care el si echipa lui au facut lucrurile in online anul acesta si stiu cat de multa munca e in spate si ce uzura psihica. Ii doresc sa reziste cat mai mult, chiar daca e greu greu.)

*

De-a lungul anilor am criticat de multe ori modul in care sunt alesi oamenii care sunt invitati sa scrie despre festival pentru ca, cel mai adesea, se face  o “romaneasca”: se cauta lumea trendy flendy care nu are prea mare legatura cu domeniul, dar e “la moda”.

Pe de o parte e bine ca se largeste publicul la care ajunge informatia despre FITS, dar asta genereaza si probleme cand oamenii alesi nu au masura lucrurilor si nici bun simt.  E o linie fina intre a prezenta informatia si a te simti dumnezeul artelor spectacolelor  atoate cunoscator, “fiert pe cultura” cand tu nu ai dat banii niciodata in ultimul an sa vezi un spectacol in orasul tau, Bucuresti sau oricare altul.

Asa apar anomalii cu oameni care literalmente nu stiu sa scrie si ce sa scrie – am mai scris in anii trecuti despre o postare cu “dansatorul de balet”, pentru ca pe Wikipedia il cheama balet dancer… dar ce sa vezi in Romania la meseria asta se spune balerin.

*

Anul acesta am avut spectaculoasa postare pe Instagram a unei domnisoare care si-a desfacut camasa sa i se vada sutienul si a inceput sa se joace cu badge-ul de acreditare. Profund continut cultural.

Am avut curiozitatea sa ma uit si la alte postari ale domnisoarei, altfel o fata cu carte, care pentru mine era la categoria ca ar fi avut bun simt. Relatarile ei nu au treaba cu cronica de spectacol, nici macar cu informatia curata fara opinie, totul e despre “Eu si ce am inteles eu” – adica o compunere libera despre cum am fost la festival.

Dra nu stie sau nu are notiunea de context si nu se raporteaza la cititorul care nu a vazut si poate nu va vedea niciodata spectacolul in cauza, dar daca a ajuns la acel text ar trebui sa aiba informatii care sa-i fie utile, eventual sa invete ceva. Spun mereu ca jurnalismul la persona I este cel mai greu lucru de facut, necesita o voce foarte puternica dar si foarte mult background despre ce scrii, pe langa o tehnica impecabila. (am un curs pentru un semestru doar pe jurnalismul la pers I-a de la una dintre cele mai prestigioase Universitati de jurnalism din lume; il trimit oricui il solicita cu mare drag, doar sa dati un mesaj/comentariu)

Cred ca mediul online din Ro e atat de pervertit incat unei domnisoare i se pare normal ca poate ilustra participarea sa ca jurnalist intr-un festival international de teatru (printre cele mai importate din lume) intr-un gif cu ea in sutien jucandu-se cu badge-ul.

Cred ca vedem in fiecare zi atat de multe mizerii ca aceasta incat au ajuns la “si altele”… va veni in curand etapa “si, ce?”, apoi normalitatea “lenjeriei culturale”.

Dar de fiecare dintre noi depinde sa semnalam aberatiile si sa facem ajustari.

Ne vaitam ca jurnalismul cultural si de lifestyle nu e apreciat in tara noastra, dar si noi – astia care din diverse motive am ales aceasta directie – de multe ori alegem mizeriile pentru ca sunt shortcut-uri catre  audienta (irelevanta, de fapt, in acest context).

Cand am decis ca ma implic in reformatarea urban.ro ca sa fie un SITE CULTURAL ACCESIBIL am avut in minte sa oferim oamenilor informatiile culturale ale momentului – prezentate cu bun simt, cu intelegere pentru timpul lor (avem o deviza, daca tot ati ajuns aici, e frumos sa va oferim informatii din care sa invatati ceva), sa facem cat mai accesibile informatiile culturale.

(va las aici link-uri la ceea ce a scris colega mea Oana Vasiliu de la FITS, unde a avut si anul acesta ambitia sa gaseasca unghiuri noi, povesti nespuse de altii… materiale lungi si cu multe cuvinte :)… nimic cu lenjerie: o exclusivitate cu romanul din distributia spectacolului german Labirintul luminilor, o noua platforma de spectacole din Sibiu girata de Dan Perjovschi si curatoriata de Iris Ordean, care povesteste intr-un interviu exclusiv , un profil al domnioarei Letitia Casta care a fost prezenta in festival interpretand o mare pianista romanca, Clara Haskil, o prezentare a spectacolului sustinut de scriitorul Eric Emmanuel Schmitt , un context pentru a intelege putin despre de ce dansul israelian e unul dintre cele mai apreciate din lume – cu un text care pleaca de la un spectacol din festival)

Imi imaginez adesea o lume in are oamenii nu barfesc la masa de duminica la pranz in familie despre ce a mai facut cine stie ce rapandula din spatiul public.  Stiu ca e o utopie, dar macar cativa dintre ei au posibilitatea sa-si ocupe timpul si mintea si cu informatii curate din care sa invete ceva, sa le dea o bucurie, sa fie o oaza de bine si frumos intr-o lume plina de mizerii.

Stiu ca jurnalismul cultural si de lifestyle aproape ca nu mai exista la noi (au murit aproape toate revistele glossy, din motive care tin de distributie si schimbarea comportamentului conumatorilor), in tarile occidentale, educate si, daca nu va supara termenul (dar sigur o sa va supere), tarile “spalate” exista publicatii foarte multe care fac o educatie informala culturala si de lifestyle.

Insa depinde foarte mult de noi cei care ajungem in contextul sa practicam aceast aaforma de jurnalism, ca acest domeniu sa fie respectat si apreciat. Am invatat in lockdown-ul din pandemie ca nu intra la “esentiale”, dar ca poate aduce liniste sufleteasca si ne poate tine mintile acasa, cu zambet.

Le mai multumesc si aici inca o data colegilor mei, Oana Vasliu si Eduard Enache pentru seriozitatea lor, pentru faptul ca nu scriu niciodata ca “sa bifeze ceva” ci au mereu in minte ca cei care ne citesc pot sa invete ceva, sa le fie utile informatiile si sa-i bucure)

 

 

sutien cultural

 

 

sutien cultural 1

volt educatie financiaraTu stii ce scor de credit ai la bancile din Romania? Volt te ajuta gratuit sa stii scorul creditar si sa afli in timp real daca bancile ti-au sters datoriile dupa plata acestora

Tu stii ce scor de credit ai la bancile din Romania? Volt te ajuta gratuit sa stii scorul creditar si sa afli in timp real daca bancile ti-au sters datoriile dupa plata acestora

Pentru noi romanii, educatia in multe domenii e ceva deficitar. Nu vorbesc aici despre citit, matematica, fizica, chimie…nici acolo nu stam glorios. Vorbesc despre educatia in chestiuni care ne-ar putea ajuta sa ne dezvoltam profesional si sa avem o viata mai buna, dincolo de scoala. Educatia financiara.

Pe de o parte e de inteles, generatia care era la scoala in epoca comunista nu isi punea problema unei educatii financiare, nu exista nici macar ideea de antreprenoriat. Dar am evoluat imens in directia micilor afaceri si am inceput sa ne dorim ca indivizi tot mai multe de la stilul nostru de viata.

Astazi avem tot mai multa nevoie de o educatie financiara despre care, la prima vedere, am spune ca doar scolile de profil o fac. Insa in epoca tehnologiei, avem aplicatii care ne usureaza viata si ne invata lucruri care altfel ne-ar fi greu accesibile.

In aceasta categorie e aplicatia VOLT, creata de romani, care ne explica transparent si simplu istoricul personal de credite, fiind o modalitate de interogare a scorului de credit GRATUITA care NU INFLUENTEAZA VALOAREA SCORULUI (ca in cazul unora dintre banci).

Asta ne face sa luam decizii financiare cu seriozitate si responsabilitate, sa economisim inteligent prin gestionarea mai buna a istoricului creditar.

Stiu ca pentru multi ceea ce scriu acum e dificil de inteles… E normal. Romania se afla pe ultimul loc in Europa in ceea ce priveste educatia financiara, cu un procent de 22%, mult sub media de 52%. Studiile recente arata ca doar 1 din 5 romani intelege notiuni financiare de baza. Iar o educatie financiara slaba se traduce prin decizii luate la intamplare.

Dar va rog sa cititi pana la capat pentru ca este in beneficiul vostru si, astazi, tehnologia poate face pentru noi ceea ce nu a facut scoala pentru ca daca stii istoricul tau cu bancile si ceea ce se numeste scorul de credit (pe care VOLT il ti-l comunica gratuit), stii cum sa iei decizii financiare in favoarea ta, stii cum sa economisesti, cum si cand sa faci credit.

VOLT e o aplicatie de inteligenta financiara care le ofera utilizatorilor acces la urmatoarele:

A) Informatii despre scorul lor de credit

            1. Valoarea scorului & interogari scor:

      • Iti spune cate interogari s-au facut in numele tau si cum au influentat scorul de credit
      1. Informatii despre creditele active sau inchise
      • Centralizeaza toate institutiile de la care ai luat vreodata un credit si iti arata statusul imprumuturilor, daca ai mai ramas cu conturi deschise, daca platile si datele tale au fost inregistrate corect la Biroul de Credit, ca sa nu ai probleme pe viitor etc
      1. Istoric de plati
      • Centralizeaza situatia platilor pentru fiecare credit in parte, intarzieri, datorii, pentru ca tu sa fii la curent cu sumele pe care le mai ai de plata, soldul creditului tau etc
      1. Gradul de indatorare
      • Iti calculeaza gradul de indatorare pentru a vedea daca acesta iti permite sa mai accesezi un nou credit (gradul de indatorare maxim este de 40%)

 B) Comunitatea Volt

Intri in comunitatea Volt de oameni informati si educati financiar, poti sa share-uiesti evolutia scorului tau FICO, dar si alte informatii cu prietenii tai.

C) Imprumuturi

Poti accesa imprumuturi sau alte produse financiare (bancare sau IFN) direct din aplicatie

D) Transfer de bani

Poti efectua transfer instant de bani intre orice carduri romanesti, indiferent de banca emitenta (inclusiv Revolut, Orange Money sau Monese, practic toate cardurile cu BIN-uri romanesti

Pentru ca am cont in aplicatia VOLT va pot spune ca totul functioneaza foarte simplu, e nevoie doar de CNP si o adresa de mail de validare. (da, am citit cu super atentie toate informatiile despre utilizarea datelor personale).

Interogarea scorului de credit la banca, in mod clasic, poate influenta in unele cazuri valoarea acestuia pentru ca solicitarea este inregistrata ca o neaprobare a unui imprumut.

Mai jos e un exemplu despre cum apare in aplicatie scorul de credit… nu e cel rezultat cu datele mele, pentru ca imi doresc desigur sa pastrez aceste lucruri pentru mine, dar va puteti face o idee cum sunt prezentate informatiile intr-o situatie demonstrativa.

Aplicatia calculeaza felul in care te evalueaza bancile luand in calcul TOT ISTORICUL TAU BANCAR, DE AND AI CONTURI SI/SAU IMPRUMUTURI LA BANCA.

istoric creditar

 

Comunitatea Volt se asigura ca bancile sau IFN-urile nu fac greseli de inregistrare a platilor si nici nu uita sa le stearga datoriile din Biroul de Credit. Clientii pot solicita credite sau constitui depozite direct din aplicatie, iar in curand vor putea sa compare dobanzile pe care ei le-au primit de la institutiile financiare din Romania cu cele obtinute de prietenii lor, iar experti financiari le vor oferi sfaturi gratuite pentru a-si optimiza cat mai mult costurile de imprumut.

Faceti-va un bine, descarcati aplicatia VOLT de aici si urmariti-va situatia financiara in raport cu bancile… O sa va ajute sa luati decizii mai bune, mai corecte si mai ales o sa va avertizeze daca sunt greseli de inregistrare a platilor sau de stergere a datoriilor.

 

1556
carti ian iunie 2022Ce-am mai citit in 2022. 3 carti din ultimele luni. Mai vin si altele… Plus o recomandare pt vara

Ce-am mai citit in 2022. 3 carti din ultimele luni. Mai vin si altele… Plus o recomandare pt vara

Ieri, cand am ajuns acasa de la TIFF si dupa cateva ore bune de somn (in 2 din cele 5 nopti la TIFF am dormit f putin ca sa transcriu/ montez interviuri & podcasts pt urban.ro), mi-am cautat linistea mentala citind ceva.

Cititul unei carti (nu al articolelor sau postarilor in social media) ma ajuta sa cobor ritmul interior, sa evadez in alta lume… imi da un confort foarte mare.

Si  mi-am dat seama ca a trecut o jumatate din 2022. Si m-am gandit sa scriu ce am citit de la inceputul anului si pana acum. Nu am citit foarte mult, si constat ca de la postare la postare despre citit, am tot mai putine carti…

Scuze am: am muncit f mult pt urban.ro, am si calatorit putin  – dar n-ar trebui sa fie despre scuze…

Acestea sunt copertile cartilor pe care le-am citit, am sa le detaliez pas cu pas in fiecare week end.

carti ian iunie 2022

 

Unele carti le-am citit ca parte din documentarea pentru vreun articol – cum sunt So you’ve been publicly shamed si Running Theatres, dar majoritatea am citit-o pentru placerea mea… sau pentru sanatatea mea, si mentala, si fizica.

 

Nu mai stiu ordinea in care le-am citit dar….

27383769

Anna – The biography, de Amy Odell, e biografia redactorul sef de la Vogue.

E o carte care da context despre viata doamnei Wintour si care te face sa intelegi de ce la nivelul la care face ea business, nu avea alta sansa decat sa fie foarte categorica si foarte autoritara.

De ce intorcea pictoriale care costasera sute de mii printr-un sigur cuvant “refaceti-l” fara sa dea f multe explicatii. Nici nu avea ce explicatii sa dea pentru ca totul era despre o stare, despre o anumita estetica … (stiu ca in epoca noilor angajati asta e de neinchipuit, dar de asta si arata majoritatea revitelor intr-un mod mediocre, ca e parerea multimii … si nu a unui lider educat, stiu e un gand de neconceput astazi, dar unde sunt multi – media inteligentei nu merge spre inalt, ci spre mediocre, e o demonstratie simpla, matematica)

Vogue a fost multi ani biblia industriei modei si, la nivelul la care doamna Wintour a facut business, cu un program draconic, ca sa faca fata tuturor intalnirilor, deciziilor, sedintelor, trebuia  fie foarte eficienta, sa nu piarda nicio secunda cu detalii inutile. Nu e scris asta direct n carte, dar intelegi nivelul de time management din context.

Cartea mi se pare cantecul de lebada al Annei Wintour; stie ca se va retrage… Vogue nu mai e de cativa ani la standardul pus de ea, a cedat in fata publicitarilor si a politicii, a pus-o pe coperta pe rapandula Kardashian care n-a facut nimic relevant in viata, validand o mizerie in speranta unei audiente noi.

Cand privesti in ansamblu e trist… pentru ca si un brand atat de mare si de puternic, atat de influent, a ajuns sa faca compromisuri oribile promovand toti prostii pentru audiente noi.

 

27418034

The Palace Paper – Inside the house of Windsor, The truth 7 The Tourmoil, de Tina Brown.

Doamna Tina Brown este fostul editor de la The Tatler, o publicatie glossy pentru oameni f f bogati, o jurnalista britanica foarte influenta si cu foarte multa experienta si relatii in lumea aristocratica britanica. Are 68 de ani si d la 20 de ani doar asta a facut; a cri despre aristocratie si a coordonat publicatii care le erau dedicate oamenilor bogati din Anglia au Amerca.

Aceasta carte The Palace Paper e o privire in interiorul casei Regale Britanice, cu povesti fara ambalajul politicos regal, despre influenta femeilor care au fost amante, apoi sotii, care au influentat in ultimii ani imaginea casei regale.

Nu-i face un favor de imagine niciuneia dintre protagoniste, dar nici nu aduce multe detalii noi pentru cineva care a urmarit constant viata acestei familii, fie si prin serialul de la Netflix The Crown.

Pe mine ma fascineaza capacitatea oamenilor de a reambala informatiile pentru a scrie propria carte… pentru ca doamna Tina Brown nu face nicio descoperire, nu aduce nimic nou cu cartea domniei sale, si totusi a publicat-o – si gratie numelui ei celebru – a fost vanduta in sute de mii de exemplare.

 

Din categoria sa ma asez cu mintea la linia scrierilor frumoase si curate, elegnte, documentate chiar si cand sunt povestiri scurte sau eseuri personale, am citit urmatoarele cartea Norei Ephron – I feel bad about my neck.

Am citit-o chiar acum dupa ce m-aam intors de la TIFF ca a ma asez inapoi in stilul meu de viata linistit, dupa 5 zile mega agitate)

( cred ca ne strica reperele lectura scrierilor din Romania, unde intelegerea despre jurnalismul la persoana I e precara si textele sunt despre propriul ego, in loc sa fie despre o experienta personala cu bune si cu rele, cu auto ironie si iesire in macro pentru o concluzie valabila pentru mai multa lume fara sa fie showoff. De asta citesc scrieri celebre in limba engleza, ca sa ma reintorc la o matca corecta)

12982926

Nora Ephron “I feel bad about my neck” – scrieri despre lumea femeilor si feminitate.

Doamna Ephron a fost jurnalista Washington Post, prima femeie intr-o redactie doar cu barbati in anii 60-70. A scris scenarii si a regizat multe filme ( multe dintre comedioarele romantice ale anilor 90 cu Meg Ryan si Tom Hanks sunt creatia ei) Am mai scris despre ea si aici pe insta si pe blog… E o scriitoare/jurnalista care imi place mult si ale carei scrieri, oricat de obosita as fi, imi aduc confort.

I feel bad about my neck are povestiri la persoana I-a despre lucruri din viata domniei sale care se pot extrapola la viata multor femei… de exemplu, are o povestire despre genti si cum le cumpara – si ea, si o prietena alaturi de care calatoreste in afara New York-ului , pentru a achizitiona un Hermes Vintage Kelly (numita dupa Grace Kelly).

Ai zice ca seamana cu scrierile de pe blogurile din ro, dar e atat de departe… are gratie, stil, chiar si atunci cand explica lucruri din viata ei, nu e despre show off, nu e ego-ul in fata… geanta e doar un pretext pentru a pune fata in fata doua stiluri de viata – jurnalistul freelancer vs socialite girl, cea care merge la petreceri multe, isi comunica statutul prin achizitiile vestimentare.

Si nu e nicio clipa despre a judeca pe cineva…

Recomand mereu celor care scriu articole la persoana I-a sa citeasca despre tehnicile jurnalismului la pers I, dar si texte celebre ca sa inteleaga diferenta dintre o compunere si un eseu care sta in picioare multi ani… textele din aceasta carte sunt scrise la 2000-2006..

 

am sa scriu si despre celelalte carti din colajul de mai sus, dar daca e sa cititi o singura carte in vara aceasta, si aveti incredere in gusturile mele, cititi Shuggie Bain de Douglas Stuart. si eu incep sa o citesc de saptamana viitoare.

shuggie-bain-1653045207

1296
Coronita-flori-naturale-crizanteme-colorateCoronite: Lasati copiii care muncesc sa fie rasplatiti pentru efortul lor. Lasati loazele sa inteleaga ca nu pot fi egali cu aia care muncesc. Doar asa vom progresa.

Coronite: Lasati copiii care muncesc sa fie rasplatiti pentru efortul lor. Lasati loazele sa inteleaga ca nu pot fi egali cu aia care muncesc. Doar asa vom progresa.

Egalitatea asta de sanse si political correctness-ul o iau razna si in Romania.

Niste doamne vor sa nu mai fie ceremonii de premiere la sfarsitul anului scolar ca sa nu sufere cei care nu iau coronita. Ma iertati dar masura e pentru loaze si mediocri – sa nu sufere cei care nu au invatat. Sa nu facem diferente intre copii.

In esenta s-au diferentiat ei in timpul anului scolar cand unii au invatat si altii nu. S-au diferentiat de acasa cand unii au  avut ambitie si altii nu, s-au diferentiat cand genetica, A.D.N-ul, i-a facut pe unii mai bine dotati intelectual si pe altii nu.

Vrem sa nu ne mai conduca prostii, incompetentii si pilosii, dar nu alegem sa-i invatam de mici ca aia care muncesc trebuie rasplatiti. Nu alegem meritocratia, vrem egalitatea cu toti in aceeasi barca. Nu vrem sa li se spuna loazelor si lenesilor ca sunt lenesi ca sa nu-i jignim.

Ce sa vedeti, NU SUNTEM EGALI INTELECTUAL SI NICI IN CAPACITATEA DE A ASIMILA/SINTETIZA CUNOSTINTELE, NICI IN IQ.

O sa treaca anii si copiilor dvs, care n-ati vrut sa fie deranjati ca nu au luat coronita, o sa li se para ca la munca au aceleasi drepturi cu cel care performeaza mai bine. O sa treaca anii si daca cineva le va face o observatie despre o greseala, ei vor spune ca persoana care remarca greseala are ceva cu ei.

Daca egalizam multimea o sa o facem intotdeauna in jos in scala valorilor. Niciodata in sensul progresului. Acolo a fost si comunismul: a vrut fara elite, i-a enervat cand mosierii erau mai educati si i-a bagat in puscarii.

Lasati-va copiii sa descopere ca pot fi unii mai buni decat ei pentru ca au muncit mai mult si ca, de fiecare dintre ei depinde daca e evidentiat in grupa merituosilor. Nu-i invatati ura pentru aia desteptii si muncitorii, dezvoltati-le respectul pentru ei.

Invatati-i sa creasca cu mentalitate de campioni, cu ambitia de a fi mai buni decat propria persoana, de a progresa. Dar si cu decenta de a recunoaste cand in fata lor e unul mai destept si mai educat. Si invatati-i ca respectul nu inseamna rasfat si nu e doar in dreptul propriei persoane, e si despre a-i recunoaste superioritatea celui din fata ta chiar daca ego-ul nu te lasa.

 

*** n-am luat premiu cu coronita toata perioada scolara, dar am stiut ca doar scoala ma poate ridica si ma poate face sa-mi depasesc conditia. N-am suferit cand la olimpiadele nationale erau altii mai buni decat mine, m-am gandit ca n-am invatat eu suficient de mult.

Si nu m-am bazat niciodata in viata mea pe vreo pila pentru a obtine un job sau un loc care sa ma puna in valoare ( la munca sau pe scara sociala), am pus mana am invatat (inca mai invat) si m-am uitat intotdeauna cu drag si admiratie la cei mai destepti ca mine, dorind sa-mi fie prieteni ca sa ma inspire si sa pot sa fiu si eu mai buna decat am fost cu o zi inainte.

(am scris textul acesta la 5 dimineata, ma trezisem ca sa am timp sa citesc o carte – despre jurnalism si tehnici de scriere – inainte de a incepe ziua cand am destul de mult de munca)

 

P.S. E 15 iunie. In 1990 minerii veneau la Bucuresti si bateau oamenii care treceau pe la Universitate, locul unde strategic fusesera asezati. Intelectualii, oamenii care puteau face diferenta intre comunisti si cei putin care reprezentau restul lumii, oamenii care se uitau mai tarziu cu respect la eleganta si rafinamentul dlui Ion Ratiu, erau in zona aia – cu scoala, la Universitate.

Si Ion Iliescu le spunea minerilor „Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conştiință civică. Deci, vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat şi în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu. Şi de astă dată ați demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească.

Vă rog să transmiteți salutarile noastre colegilor dumneavoastră de muncă. Vă urez dumneavoastră şi famililor dumneavoastră sănătate, să ne vedem cu bine”.

 

2117

#MomentDeMandrie: Un text scris de mine e in manualul de Limba Romana pt clasa VIII-a ca tema de exercitii

Ieri am aflat ca un text scris de mine e in manualul de limba romana pentru clasa VIII-a. Evident ca m-am emotionat, ca m-a lovit ego-ul si mandria pret de 5 minute.
Am un foarte mare respect pentru educatie, pentru citit in general si pentru utilizarea corecta a limbii romane (desi si eu o ma dau in bara cateodata).
Dar nu de asta au ales tetxul meu ca exemplificare la constructiile incidente, ci pentru stilul in care scriu, cu multe paranteze si explicatii, foarte aproape de un stil vorbit.
E un reflex de pe vremea cand imi scriam intro-urile ca sa prezint lucruri la radio pentru ca atunci cand scriu o stire, sau un text de forma mai lunga, nu scriu chiar cu atat de multe informatii incluse; separ in propozitii/fraze.
Ma rog, asta e ceva tehnic, despre stilurile de scriere.

Dar, dupa cele cateva momente de uimire, a venit autoironia:
1. Sper sa nu ii enervez foarte tare pe copii si sa se intrebe, cum ma intrebam eu in scoala, “dar ce naiba a vrut sa spuna autorul aici?”
2. Nu sunt chiar cea mai cea din lumea asta care sa merite sa fie intr-un manual scolar, desi ma onoreaza profund; si n-a fost niciodata ceva care sa-mi fi imaginat ca se va intampla.

Azi de dimineata, cand salvam sa pastrez pentru egoul meu cand voi vrea sa ma ridic din vreo tristete, am realizat ca fotografia aleasa e de la Pascarusul lui Andrei Serban de la unteatru cu Arkadina – Mihaela Trofimov si Sorin – Constantin Cojocaru (ma refer la cei pe care-i vedem in foto, care tehnic nu e o secventa cum zice explicatia foto, pentru ca nu e o insiruire de actiuni, e un cadru simplu, o fotografie).
Textul meu facea referire la o montare de la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, cu Maia Morgenstern – Arkadina si Marian Ralea – Sorin.
Sigur ca nu sunt mentionati actorii in text, dar jurnalul de repetitii despre care e vorba acolo e din 2007 pe cand fotografia din manual e dintr-o montare din 2018.

Altfel, e foarte cool ca in manual sunt exemple din teatru, fie si pentru ca elevii descopera nume noi, scriitori noi.
Si multumesc autorilor manualului pentru asa o bucurie involuntara, cum ii multumesc si prietenei mele, Miruna, care mi-a aratat ca numele meu e mentionat in cartea de limba romana. (Miruna are fata in claa VIII-a, asa s-a facut descoperirea, la recapitularile pentru examenele de saptamana viitoare).
Dragi copii, daca va cade la exam subiectul cu “constructiile incidente” sper sa stiti sa raspundeti… e despre stilul oral si informatiile se separa prin virgule multe sau sunt puse intre paranteze.

manual

coperta manual lb romana

roland garros 2022DUPA 3 ANI DE PANDEMIE SI MUNCA AM FOST IN PRIMA VACANTA, LA ROLAND GARROS. DETALII DESPRE BILETE, ACCES SI FACILITATI PT SPECTATORI

DUPA 3 ANI DE PANDEMIE SI MUNCA AM FOST IN PRIMA VACANTA, LA ROLAND GARROS. DETALII DESPRE BILETE, ACCES SI FACILITATI PT SPECTATORI

 

N-am mai avut vacanta de 2 ani si n-am plecat din tara de 3 ani, dar in urma cu cateva zile am fost la Paris cu scopul de a vedea meciurile de la Roland Garros la fata locului.

La momentul la care ne-am luat biletele (cu cateva saptamani inainte de a incepe turneul) speram sa o vedem si pe Simona Halep si sa-i facem galerie. (De fapt decizia de a merge a fost luata pe un fond de foarte mare oboseala si de foarte multa munca; eu am avut initiativa pentru ca simteam foarte tare nevoia unei bucurii, a unei schimbari in rutina zilnica, asta dupa ce transcrisesem interviuri si editasem podcasturi pt urban.ro cam 30 de ore in doua zile)

N-a fost sa fie, pentru ca Simona a parasit competitia in turul 3, dar vom incerca sa mergem si la anul, intr-o echipa mai mare si vom face galerie din toti plamanii.

Pentru iubitorii de tenis care viseaza sa ajunga macar o data in arena cea mare, Phillipe Chatrier, e bine sa stiti ca un bilet la semifinale sau finale in tribunele de sus costa putin peste 100 de euro.

Pana la acel moment al competitiei biletele sunt mai ieftine, deci nu e chiar un efort financiar imposibil.

Credeti-ma senzatia ca esti pe arena aceea mare 15k spectatori, cu toata lumea care face galerie, cu camerele de luat vederi model spiderman care plutesc in fata ta, toate astea sunt foarte eimpresionante. Si daca va place tenisul merita un efort pentru asemenea emotii.

Daca va inscrieti pe siteul Roland Garros primiti notificari cand sunt planificate sa fie biletele la vanzare si de acolo e foarte simplu.

Pentru a evita specula cu bilete, odata achizitionate, ele trebuie completate online cu numele celui care va beneficia de locul respectiv. La portile de intrare, primesti un bilet cu cod de bare si numele tau pe el in baza buletinului si a notificarii achizitiei primita pe mail.

(e un sistem foarte fain care ar putea fi implementat si la noi pentru a evita vanzaile de bilete in coltul salii de spectacole sau pe olx sau mai stiu eu unde)

IMG-20220602-WA0076 IMG-20220602-WA0077 IMG-20220607-WA0004

Turneul are o aplicatie care faciliteaza o multime de lucruri pentru pectatori: prin ea poi a comanzi mancare la micile magazinaase din arena si sa te duci sa o ridici, fara sa stai la cozi.

Prin ea te poti inscrie ca in sambata ultima a turneului (cand e finala fetelor si dublul baietilor) sa poti sa joci si tu pe zgura de la Roland Garros. Civil fiind, in baza incrierii, esti programat sa joci 10-15 min in arena Suzanne Lenglen si cred ca e o experienta foarte cool pentru orice fan.

Si tot la categoria organizare care poate fi inspiratie pentru organizaorii romani (sigur, noi turneu de tenis mare o sa mai avem cand domnul Tiriac va fi construit o alta arena de tenis): biroul de obiecte pierdute/gasite (sau lasate pentru ca nu ai voie in arena cu obiecte cam ca la aeroport) e in afara complexului sportiv, in afara oricarei porti de intrare, intr-o zona accesibila masinilor personale, taxiurilor. Ca sa nu deranjezi pe nimeni cu recuperarea obiectelor.

Altfel, va recomand sa studiati pe bilet care sunt portile de acces pt voi si apoi sa vedeti cu ce ajungeti. Roland Garros nu e in afara Parisului, dar nici in centru; pe noi ne-a costat uber din zona Operei (unde am locuit) cam 30 de euro. Dar exista si autobuze de acces care va lasa la metrourile centrale.

Noi la anul, daca suntem sanatosi, vrem sa mergem la inceputul saptamanii 2 ca sa vedem mai multe meciuri.

P.S. ca sa evit intrebarile cu “ati avut sponsor”, sponsorul a fost munca noastra din anii astia; ne-am platit fiecare calatoria, biletele, mesele etc am mers cu cativa prieteni. (mintea cetateanului e foarte pervertita in epoca influencerilor, ma intreaba oamenii si daca faptul ca postez destul de des in week end revistele The New Yorker inseamna am contract de publicitate. Nu, n-am, platesc abonamentul.)

P.P.S. e impresionanta atentia pe care volntarii si staff-ul o acorda spectatorilor. Am o problema la un genunchi si merg mai greu – am putut folosi scaun cu rotile pus la dispozitie de ei, sa folosim lifturile care scurtau drumurile si sa salvez orice coada la toaleta sau accesul in arena de competitie. Ba mai mult, s-au ocupat ca eu – si prietenii care ma insoteau – sa stam impreuna intr-o zona in care nu era nevoie ca eu sa urc multe trepte.

*

Diminetile, pana se trezeauprietenii mei eu am recitit pe Kindle dn biografia lui Nadal. Ea e tradusa si la noi, o gasiti aici, dar eu aveam si varianta in engleza in telefon si nu imi incarca bagajele.

Stiu ca toti sunteti extrem de incantati de cel de-al 14 titlu la Roland Garros al lui Rafa, dar el a fost construit din milioane de ore de munca.

Iata din carte un fragment cand, la 15 ani, pleaca la primul lui turneu in afara tarii, unchiul Toni nu se duce cu el , iar el ca un copil se rasfata putin jucand fotbal pe un maidan in ziua finalei spre diperarea organizatorilor. Castiga turneul, vine acasa si unchiul Toni il invata din nou lectia smereniei si a muncii grele.

rafa carte 1

rafa carte 2

rafa carte 3

 

 

1312

procesul depp-heard, mizeria bookzone si creierele noastre prajite pe care doar noi le mai putem salva

Procesul lui Johnny Depp cu fosta sa sotie, Amber Heard marcheaza judecata cu pietre in spatiu public la nivel global. De aici incolo nimic nu va mai fi la fel si toti vom avea de suferit. Cumplit.

In prima faza ni s-a parut interesant, cu suspence, cu acces la informatii despre contracte si dealuri de la Hollywood, unii i-au luat partea lui (are super charisma de aceea e si printre cei mai mari actori ai lumii, pentru ca avem si altii talentati dar nu la fel de faimosi), altii i-au luat partea ei (suntem in epoca in care intelegem in nuante abuzul domestic si stim ca nu mai trebuie sa acceptam orice).

Mizeriile de reality show-uri – kardashians la ei, nunta cu mama/ fara mama, Insula iubirii, si alte nenorociri care vand iluzia accesului in culise in diverse nise ale vietii (familie, sex, entertainment) au pregatit terenul cu multi ani inainte.

Social media ne-a dat tuturor puterea sa ne dam cu presupusul despre orice, sa devenim agresivi daca nu ni se da dreptate.

Remarca un sociolog ca astazi nu mai spunem “ai spus o prostie”, ci punem direct eticheta pe om “esti prost”. Taiem orice faza intermediara a greselilor sau opiniilor diferite.

Rezultatul e cumplit.

Suntem prajiti la creier. Avem atentia unui peste de acvariu. Nu ne mai concentram sa citim mai mult de 3 pagini de carte (daca ajungem sa citim vreo carte si nu alegem versiunea audiobook, sa nu ne obosim prea mult)

Avem pareri despre orice si glumim despre aceasta disputa conjugala pentru ca daca tot e in direct, de ce sa nu avem si noi ceva de spus?

 

Procesul Depp – Heard a atins zone incredibile: se vand pe ebay tricouri cu citate din declaratiile lor, se analizeaza pe tiktok limbajul nonverbal, se arunca in spatiu public minciuni ca si cum ar fi fost spuse de unul sau de celalalt care se imprastie cu viteza pentru ca oricum nu sta nimeni sa verifice. (cum e stirea ca Amber a citat din Talentatul domn Ripley fara a dea sursa, ca si cum ar fi fost experienta ei, ceea ce nu e adevarat, dar cine sa mai stea sa verifice… go on cu putere ca face trafic si ne bagam in seama pe un subiect pe trending).

In Romania, una dintre cele mai mari mizerii pe care le-am vazut (desi traiesc intr-o bula protejata in online si nu urmaresc ceea ce eu definesc a fi, ma iertati “prosti” – adica oameni care se dau cu parerea sa se afle in treaba, sarlatani fara scoala, courvette care … orice, lipitori care se aseaza langa vreo celebritate ca sa se ia succesul), deci in Romania am avut mizeria bookzone.

Bookzone e o editura unde au aparut o multime de carti indoielnice, o multime de compuneri libere de clasa III-a semnate de nume celebre… lucrari care, pentru ca sunt printate pe pagini care sunt incadrate de coperte, se numesc carti. Dar ele sunt departe de ceea ce ar valida drept carte Humanitas, Polirom, Editura Trei, Nemira sau Publica (si lista e mai lunga).

Deci, bookzone care se considera editura, chiar si cu o parte din cartile lor indoielnice, s-au gandit sa faca glume in social media despre proces. Ca e subiectul zilei. Nu conteza ca o institutie culturala (macar in intentie) are datoria sa faca un pic de educatie, daca putem sa facem trafic pentru prosti, de ce sa nu facem.

Totul in Romania unde, conform unui studiu national, in prima jumatate a anului 2019 am avut 6.731 victime ale violenței în familie, din care 4.167 (61,91%) de sex feminin și 2.564 (38,09%) de sex masculin;

Dupa aceea a venit pandemia si numarul cazurilor a crescut, dar asta spun doar ONG-urile care au ajutat victime, pentru ca alt studiu nu mai exista.

johnny depp glume bookzone

Daca as fi unul dintre autorii cu carte si bun simt care am ales sa public la bookzone, as lua atitudine – de la o serie de preoti pana la vedete de televiziune sau radio. (si sa nu credeti ca am scris fara sa iau atitudine inainte, i-am contactat pe cei de la editura, dar n-au scos postarea)

Revenind la procesul in direct care ironic si inspaimantator era anticipat in serialul The Good Fight (cred ca e pe HBO Max) cand din fundul unui depozit personajul interpretat de Mandy Patinkin se autodeclarase judecator si impartea dreptatea in direct online… Parea o parabola dupa Kafka, pentru cei care aveau referinte literare…

mandi the god fight

Cand linia dintre film de fictiune (cu uneltele sale care exagereaza, creeaza suspance-ul, speculeaza umorul sau drama pentru audienta) si realitate devine tot mai blurata; cand viata ne ofera reality show-uri care ne dau iluzia ca avem dreptul sa spunem orice despre oricine; cand suprapunem toate astea pe creierele noastre obosite, nu avem alta sansa decat sa facem un pas in spate si sa ne detasam.

Sa stam cuminti in banca noastra alocandu-ne putinul timp pe care-l avem catre o directie din care invatam ceva.

Ca sa nu avem comentarii pe tema: nu e treaba noastra ce decid juratii in procesul Depp Heard, nevoia noastra de a ne baga nasul in vietile altora spune multe despre noi si cum alegem sa ne consumam timpul in viata.

Dar acest process nu e un lucru pe seama caruia sa facem glume. De niciun fel. Daca facem asta suntem ignoranti si aroganti. Si nu putem fi pedepsiti decat printr-un “ignore” al celor din jurul nostru.

De noi depinde si ignore-ul raportat la altii.

 

1281
nou nascutFa o fapta buna care e nepretuita. Poti dona 3,5% din impozit sau sa dai un sms cu RITM la 8845 pentru a ajuta copiii nascuti prematur

Fa o fapta buna care e nepretuita. Poti dona 3,5% din impozit sau sa dai un sms cu RITM la 8845 pentru a ajuta copiii nascuti prematur

Ceva frumos de la Fundatia Vodafone intr-o initiativa care salveaza vieti si familii.

Vorbesc despre Fondul Viata pentru Nou-Nascuti care este un program national de combatere a mortalitatii infantile prin cresterea capacitatii de ingrijire a nou-nascutilor cu afectiuni grave din cele mai vitregite sectii de neonatologie din Romania.

Dupa cum stim cu totii in Romania e cea mai mare rata a mortalitatii infantile din Uniunea Europeana (UE), cu 6 decese la 1.000 de nasteri vii, aproape dublu fata de rata mortalitatii infantile in UE, care este de 3,4 decese la 1.000 de nasteri vii. Cauza e in principal dotarea spitalelor.

Te apuca furia si revolta ca dupa 30 de ani de incercari de redresari si de “intrat in pas cu lumea civilizata”, noi nu ne-am organizat corespunzator si eficient.

Si ca de obicei, in cele mai multe asemenea cazuri, ONG-urile si companiile straine care activeaza in romania se activeaza si misca muntii, la propriu.

 

Prin programul Fondul Viata pentru Nou-Nascuti, Fundatia Vodafone Romania a alocat 4,5 milioane de lei pentru proiecte de modernizare si dotare a unor sectii de neonatologie din spitale din tara cu aparatura medicala, sisteme de telemedicina, dar si pentru pregatire a echipelor medicale.

Fondurile au fost alocate printr-o runda de finantare acordata ONG-urile cu expertiza in derularea de proiecte pe zona medicala. Proiectele castigatoare sunt:

 

Proiectele castigatoare sunt:

  • Sansa la viata pentru nou-nascutii din Botosani, Fundatia Salvati Copiii Romania – modernizarea sectiei de neonatologie de nivel II a Spitalului Judetean de Urgenta Mavromati Botosani.
  • Servicii medicale optime pentru reabilitarea si dotarea cu aparatura medicala moderna a sectiei de neonatologie a Spitalului Municipal de Urgenta Caransebes, Fundatia Comunitara Banatul Montan – modernizarea compartimentului de neonatologie de nivel Ib a Spitalului Municipal de Urgenta Caransebes.
  • Cresterea calitatii si diversificarea serviciilor medicale prin dotarea Clinicii de Neonatologie a Spitalului Clinic Municipal Filantropia Craiova, Asociatia Dincolo de Azi – modernizarea sectiei de neonatologie de nivel II a Spitalului Clinic Municipal Filantropia Craiova.
  • Bine ai venit pe lume, Asociatia Prompt Maternity & Critical Care – modernizarea compartimentului de neonatologie de nivel Ib a Spitalului Municipal Medias.
  • Prima respiratie, Asociatia Culturala Flower Power – modernizarea sectiei de neonatologie de nivel II a Spitalului Judetean de Urgenta Slatina.
  • Viata pentru Nou-Nascuti Mures, Asociatia Cristi Vasiliu – modernizarea sectiei de neonatologie de nivel II a Spitalului Clinic Judetean Mures.

 

Fundatia Vodafone Romania face lucrurile astea orientate catre copii de opt ani timp in care au construit sectiei de terapie intensiva nou-nascuti de la Spitalul Marie Curie din Bucuresti si au modernizat compartiment de terapie neonatala de la Spitalul Judetean Constanta. Aceste doua proiecte au fost sustinute cu investitii directe de 16 milioane de lei de catre Fundatia Vodafone Romania.

N-am copii, dar am fost in aceste doua sectii si inainte si post modernizare si am toata reccunostinta pentru oamenii astia care decid a investeasca corect si cu cap pentru sanatatea copiilor. Ambele sectii au fost facute cu conultanta dlui Carstoveanu, neobositul medic care poarta crucea tuturor familiilor acare au copiii prematuri.

 

Si voi puteti ajuta, eu stiu si garantez ca banii se duc exact acolo unde spun ca se duc: in refacerea unor maternitati si dotarea loc cu aparatura care sa salveze niste copilasi nascuti prematur. Si sa le dea o lumina familiilor acestor copii.

Un SMS, cu mesajul RITM la numarul 8845, costul fiind de 2 EUR/ luna inseamna un ajutor imen chiar daca nu pare…

Iar daca vreti sa Directioneaza 3,5% pentru nou-nascutii cu probleme grave de sanatate, alegeti una dintre variante:

  • Daca ai cont generat de ANAF, completeaza online utilizand serviciul Spatiul Privat Virtualde pe site-ul ANAF.
  • Daca nu ai cont generat de ANAF, trebuie doar sa completezi si sa semnezi online formularul 230 pana pe 25 mai 2022, accesand link-ul de mai jos

https://fundatia-vodafone.ro/tine-romania-in-viata/

 

Am citit acum cateva zile intr-o carte ca viata unui om poatefi impartita in 3 etape mastering (perioada in care invata si se pregateste pentru profesia lui), mentoring (perioada in care ii ajuta pe altii in respectiva profesie) si make a difference (perioada in care isi concentreaza viata pe a face lucruri care sa aduca un bine in jurul sau)

937
localniciiDaca aveti de cumparat un cadou special cu delicatese, luati in calcul si cutia Localnicii

Daca aveti de cumparat un cadou special cu delicatese, luati in calcul si cutia Localnicii

Localnicii e un concept creat de Kane Group, domnii care au si restaurantul Kane si care, in perioada pandemiei, mai ales a lockdown-ului, au fost printre primii care au creat un sistem prin care duceau mancare buna, gustoasa, chiar frumoasa, in spitale catre medici care erau super solicitati.

Atunci, dincolo de mancarea buna, cred ca ceea ce a contat cel mai mult a fost gandul ca oamenilor le pasa de efortul medicilor si vor sa-i protejeze, sa-i sustina cu resursele pe care le are fiecare.

Atunci, proiectul Kane avea parteneri CEC Bank si Mastercard si era realizat cu sprijinul unor producatori din apropierea Bucurestiului care pusesera mana de la mana si inima langa inima pentru fapta bna.

In aceeasi formula au dezvoltat Localnicii, o platforma unde mai multi antreprenori din industria ospitalitatii  au spatiu de promovare si, ca acum de Pasti, isi pot vine produsele catre un public select, pe targetul lor.

De cateva sezoane Localnicii face cutia cu bunatati, o selectie de produse verificate si validate de grup, produse romanesti, asamblate in nevoile de sezon; cutie (in mai multe variante) care poate fi cumparata si pentru a fi  daruita.

Anul asta au trecut la nivelul urmator si au cutii in Mega Image Concept Store din B

ucuresti si Cluj.  Cred ca mai gasiti cateva daca mergeti in aceste magazine mai mari cu produse mult mai varate, in concept tore-urile Mega Image.

Aici link de unde le puteti comanda online.

*

localnicii cutie paste 2022

Am pe instagram un concurs cu una dintre combinatiile din Cutiile de Pasti Localnicii si e o mare nebunie acolo pentru ca vom da 10 premii…. aici link-ul… concursul se incheie sambata 23 aprilie la ora 12.00 si livrarea catre castigatori incepe pe 26 aprilie.

Am facut ( cu acest concurs ) doua concursuri toata viata mea pe instagram – de fapt, un concurs jumatate, pentru ca in alta postare de anul trecut care avea hashtag #concurs anuntam o competitie ca sa se inscrie tineri si nu stabileam eu castigatorii, ii trimiteam catre o platforma.

Nu cultiv ideea de concurs si de lucru dat gratis, din principiu. Cred ca cititorii mei, de oriunde ar fi (blog, instagram, facebook) isi permit sa-si cumpere asemenea produse. Si lucrul dat gratis aduce un public pe care, cu respect pentru fiecare cititor, nu mi-l doresc alaturi. Pe conturile mele private scriu despre carti, filme rare si publicatii de specialitate straine, iar cei care sunt interesati de informatiile pe care le livrez isi pot permite sa-si cumpere orice isi doresc ei.

Cand am acceptat sa fac acest concurs pe instagram le-am zis simpaticlor de la Kane ca scriu si pe blog ca sa ramana informatii despre initiativa lor.

Si eu, ca si ei, cred ca, impreuna, antreprenorii mici – din horeca, ospitalitate sau orice alt domeniu – pot face diferenta in bine in comunitate: ei sunt obisnuiti cu munca grea, sustinuta, cu riscurile unor decizii si au invatat ca “merge si asa, de mantuiala” nu e o solutie pentru nimeni. Niciodata.

Ii salut pe simpaticii de la Kane, dar si pe CEC Bank si Mastercard care sustin de la inceput initiativa lor de a promova antreprenorii locali.

Cand cautati ceva special, autentic, un dar diferit de orice altceva, intrati si pe localnicii.ro, cadoul cumparat vine si cu fapta buna: sustineti antreprenori locali.

Sa alegem inspirat pentru noi si pentru comunitate.

localnicii

1341
media relations prezentareTranscriere speech PR Summit 2022: media relations international vs autohton

Transcriere speech PR Summit 2022: media relations international vs autohton

Mai jos este transcrierea prezentarii mele de la PR Summit 2022, unde am vorbit despre media relations international vs autohton.

Inainte de a citi prezentarea fac doua precizari.

Nu am inventat noi/urban.ro apa calda; media relations in acest fel exista de multi ani; in Romania – pentru ca si mass media s-a erodat si diminunat (nu doar numeric, ci si calitativ la nivelul angajatilor) respectam- tot mai putin regulile de baza. Uneori credem ca ni se cuvine – si sa facem interviuri (ca jurnalisti), dar si sa ne fie publicata informatia cand vrem (ca PR-i). Si pentru ca nu mai avem rabdare sa construim corect, cautam scurtaturile care, cel mai adesea, se rezuma la bani.

Ce e mai jos nu pune nicio clipa pret pe bani, e despre a fi constient ca nici PR-ului, nici jurnalistului nu i se cuvin nimic si trebuie sa munceasca la calitatea si relevanta produsului, ca sa conteze la “negocierea” din care trebuie sa castige AMBELE PARTI.

 

 

Buna ziua

Sunt Cristina Bazavan, in programul evenimentului sub numele meu e trecut urban.ro. E un site de lifestyle cultural pe care  le-am luat in grija acum 2 ani si jumatate si pe care-l impart la munca si plata lefurilor cu Orlando Nicoara. Eu administrez partea de munca si strategie editoriala (mai am doi colegi –Eduard Enache si Oana Vasiliu), Orlando ne ajuta sa platim lefurile atunci cand nu avem un cash flow bun, pentru ca da, am inceput gratie multora dintre colegii si clientii dvs sa facem bani din publicitate, dar mai avem nevoie de ceva timp si sustinere pana vom fi stabili financiar.

 

Ce treaba am eu cu PR si cu tema de astazi, care este despre etica in media relations la nivel global vs ce se intampla la noi?

Aici sunt o parte din interviurile internationale pe care le-am facut – impreuna cu colegii mei, Oana si Edi – pentru urban.ro ceea ce a insemnat respectarea unor proceduri si intelegerea unor mijloace de media relations la nivel international.

slide-interviuri-straineze

Primul din stanga sus e Morgan Freeman, am sa va povestesc putin mai incolo despre el; ultimul din dreapta jos e William Shatner, a jucat in Star Trek in tinerete si despre el am sa va vorbesc. Intre fotografii e si Amy Adams, castigatoare de Oscar, colega mea Oana Vasiliu a facut un interviu cu ea…

 

Iar aici sunt o parte din artistii sau evenimenele culturale pentru care am facut media relations, pentru ca atunci cand nu am in grija urban.ro fac tot ce pot ca unele evenimente culturale sa aiba vizibilitate mai buna, ca sa vanda mai multe bilete…

slide-PR

Undeva in randul de sus e o imagine din musicalul We Will Rock You, cel mai mare musical care s-a produs in Romania, in randul al doilea langa Serban Pavlu, in stanga e Lior Askenazi, un mare actor israelian, care cu filmul Foxtrot fost nominalizat la Oscarul pentru film strain. A filmat in Romania si la premiera filmului – Vanatorul de spirite, regizat de Dragos Buliga – l-am avut in grija la media relations, am intermediat aparitii cu el in presa de la noi. Serban Pavlu si domnul care e langa el, regizorul Emanuel Parvu, sunt parte din filmul Mikado/Maroko care a fost la San Sebastian si la momentul filmarii am intermediat o vizita a jurnalistilor pe platouri. Filmul va avea premiera anul acesta in toamna. Sunt mult mai multe evenimente sau artisti pentru care am facut media relations decat cei din fotografia de mai sus, dar ne-am oprit la acestea pentru ca distinsul meu coleg, Eduard Enache – care are in grija si estetica vizuala de la urban.ro-  a dorit un colaj curat si elegant. Si oricum il deranjasem aseara sa-mi faca colajele cand el era in mijlocul unui press junket cu Kaley Cuoco – pe care o stiti din “The Big Bang Theory” si care are un serial pe HBO Max in care e vedeta “Insotitoarea de bord”.

 

Muncesc in meseria asta de mai bine de 20 de ani  si m-am  aflat de foarte multe ori si de o parte si de alta a tabelului de media relations. Am fost cea care a trimis informatii catre presa, cum am fost si cea care le-a primit. Am negociat aparitii in diverse publicatii, cum mi-am pitchuit publicatia la nivel international ca sa obtinem un subiect sau altul. Am facut asta si inainte de urban.ro, pentru EuropaFM sau pentru revista Tabu, care nu mai exista pe piata pentru ca e destul de greu sa ai o publicatie in print, rentabila, in Romania, dar care la vremea ei a avut multe exclusivitati internationale.

Pentru mine evaluarea muncii nu este sa fiu buna in raport cu cineva din Romania, ci sa avem in acelasi timp un subiect mare international, facut exclusiv de noi, cu una dintre publicatiile pe care le admir. Printre ele, Time si The New Yorker.

Ce am invatat de la strainii care fac media relations…

slide-valori

Ii intereseaza intotdeauna calitatea.

Pentru ei, ca sa te lase la masa interviurilor internationale trebuie sa ai credentials bune – sa ai in portofoliu lucruri similare de nivelul respectiv (actori, muzicieni de A list, daca pentru asta aplici) si sa fii la o publicatie curata, profesionista.

In epoca globalizarii si a stirilor online toti stiu ca un interviu din orice tara, in orice limba, poate fi tradus imediat pe net, iar artistul tau poate ajunge intr-o disputa internationala daca nu ti-ai facut bine treaba. Asa ca omul de media relations incearca sa-si reduca in avans orice posibilitate de eroare.

Si, desi intr-un interviu telefonic de exemplu sau pe zoom, esti tu jurnalist cu artistul fata in fata, undeva in lateral e un PR care te asculta, face niste insemnari si trimite o raportare superiorilor lui la final despre tine ca jurnalist si despre articolul tau in relatia cu confortul artistului si ce ai reusit sa afli de la el diferit de altii, dar in decenta si eleganta lucrurilor pe care si le doresc.

 

Sa va dau un exemplu de bune practici – de la History Channel, intamplator acolo PR-ul care se ocupa de toata regiunea e un fost jurnalist Reuters, de origine romana, Bogdan Popescu. Birourile lor sunt in Polonia.

In 2020 a fost un press junket cu jurnalisti din toata lumea legat de o emisiune care era prezentata de William Shatner care a fost capitanul Kirk din Star Trek. Acum are 90 de ani si de atunci a avut o viata foarte tumultuoasa. Pe lista pentru interviuri telefonice am fost selectionti si noi. Cred ca am avut 15 min…

Eu sunt modelul foarte tocilar, ma stresez foarte mult pentru orice interviu desi doar anul trecut am facut putin peste 100 de interviuri, romanesti si internationale.

Si atunci m-am stresat profund, am citit 3 zile tot ce am gasit despre domnul Shatner (care anul trecut a fost in spatiu cu una dintre navele lui Jeff Bezos) si la interviu am pus cateva inrebari care i-au dat ocazia sa vorbeasca si despre emisiunea pe care o promova, dar si despre viata domniei sale, fara sa scoatem in evidenta senzationalul care era usor de exploatat pentru ca a trait cativa ani intr-o rulota la marginea Los Angelesului, dupa StarTrek, in conditii nu foarte bune.

Ne-am facut treaba foarte bine, omul de PR a raportat mai departe ca suntem ok sau ce o fi spus dansul acolo despre noi si peste un an am fost singurii selectati din ro la un press junket cu Morgan Freeman pentru emisiunea vedeta care e chiar acum in difuzare Mari evadari cu Morgan Freeman.

Dar ceea ce numim bune practici se afla cel mai adesea in detalii. Domnul Popescu a tinut minte cam cat de stresata am fost eu inainte de acel interviu (desi cred ca mi-am facut treaba bine) si acum cateva zile cand discutam acordul pentru un alt press junket, dar eram inainte cu o ora de un interviu cu Tim Burton – cu care el nu avea nicio legatura – dar eu voiam sa inchei repede discutia sa ma mai pregatesc putin, a tinut sa ma incurajeze. “Si atunci, acum 2 ani erai stresata, si a iesit f frumos.”

Dincolo de compliment, aceasta intamplare arata f multe.

Nu sunt singurul jurnalist cu care au avut treaba – dar undeva intre notitele lor exista insemnari despre cum m-am comportat la interviu, despre ce a rezultat la final si arata mai ales ca exista empatie fata de cel cu care iti faci treaba. O vorba buna spusa si cand nu e proiectul tau, arata foarte mult despre caracterul tau in meserie.

*

Ma intorc la lucrurile pe care le-am invatat uitandu-ma la cei care fac media relations international.

Fac o diferenta foarte clara intre media relations si publicitate – media buying.

Nu platesc niciodata pentru continut/  interviu /ca sa apara  informatiile dintr-un comunicat de presa. Publicitatea cumparata – bannere, spoturi etc e cu totul si cu totul alta treaba.

In schimb, continutul pe care ti-l propun e intotdeauna cu afinitate foarte mare pentru publicul tau si nu e facut niciodata ca sa bifeze ceva intr-un tabel. Nici n-ar avea cum cand in press junket-urile respective sunt nume foarte mari internationale.

Stabilesc reguli pe care TREBUIE sa le respecti

Nu te cenzureaza sau te verifica la ce intrebi la un interviu, dar te anunta de la inceput cate minute ai, directiile recomandate si primesti un brief despre munca/emisiunea/filmul/albumul celui cu care faci interviul. Apoi ti se spune data pana la care e embargoul.

Foarte rar ai facut astazi un interviu si il publici maine pentru ca mecanismele de planificare si promovare la nivel global sunt mult mai ample. Iar un press junket organizat pentru Europa de exemplu, chiar daca se defasoara din America, va avea date de publicare in functie de aparitiile pe fiecare tara.

De exemplu, spuneam mai devreme ca am participat la  un press junket cu Morgan Freeman. Ei bine a fost in septembrie anul trecut pentru un program pe care History Channel l-a lansat in urma cu cateva saptamani. Nu am facut public nimic pana la momentul in care mi s-a spus ca s–a ridicat embargoul.

Au stiut doar prietenii mei apropiati ca am participat la acel press junket, nu mi-am pus problema sa filmez inregistrez fotografiez ceva separat, nici sa ma laud pe instagram in ziua aia “iete ce am facut io”… chiar daca Morgan Freeman vorbea de acasa de la el, din birou si era intr-o ipostaza foarte informala, de-a dreptul inedita. Nu mi-am pus problema sa incalc nicio regula.

Media relations la nivel international e ca o strada cu doua sensuri: esti respectat pentru munca ta, dar daca incalci regulile muncii omului de PR nu mai ajungi niciodata pe strada aia.

In Romania, e un pic mai dificil pentru ca se respecta regulile cam cum respecta si regulile de circulatie in tara, versus atunci cand conducem in strainatate. Dar ajung imediat si la asta…

Acum dvs cred ca va ganditi ca e mult mai usor sa faci media relations cu staruri ca le vrea oricum toata lumea fata de produsele pe care le aveti in grija care pot fi mai aride – cine stie ce  produs bancar, o napolitana, o inghetata sau o bautura… nu ca inghetata n-ar fi atractiva.

Cred ca, de fapt, si la noi ar trebui respectati aceeasi pasi: afinitatea, calitatea si empatia fata de cel cu care lucrezi si fata de produsul media in care vrei sa a-ti plaezi informatiile.

Sigur ca lucrati in agentie si aveti multe produse si clienti in acelasi timp, multi recipienti pentru media relations din directii profesionale foarte diferite, dar cheia e afinitatea – relevanta informatiei pentru cel care o primeste, calitatea informatiei pe care o trimit (de la cum arata comunicatul de presa si brieful prin care propun un subiect) si empatia fata de cel care scrie.

In plus, curajul sa-i spui superiorului de ce urmezi niste pasi etici care poate nu se potrivesc cu numerele pe care si le doreste el intr-un tabel.

Noi astazi ca oameni de media relations in Romania suntem obligati sa cautam cantitatea, nu calitatea, asa ne-a dus viata, dar daca am face un pas in spate si am fi onesti cu munca noastra, cu ceea ce e corect, am putea face o diferenta, din ce in ce mai mare.

Nu numarul de aparitii e relevant, ci afinitatea cu publicul unde apare pentru un impact mai mare si mai bun. Si chiar daca vi se pare ca decizia e la altcineva si ca nu aveti ce face mai mult, ca trebuie sa va supuneti la ce cere seful, nu e asa: pentru ca intotdeauna se poate sa faceti o schimbare in bine. Intotdeauna.

Sa va dau un exemplu de curaj si bune pratici din Romania, ceva ce nu credeam ca se poate intampla la noi, dar le sunt foarte foarte recunoscatoare fetelor de la Golin pentru curajul si diplomatia si decenta lor.

Acum ceva vreme Golin a venit cu o propunere pentru urban.ro pentru un proiect special cu o gazda, o tanara care e destul de cunoscuta in online.

O tanara care are o comunitate a ei, obtinuta pe charisma, e frumusica tare, dar nu are pregatire autorizata/certificata pentru lucrurile pe care voia sa le promoveze in comun cu un client in proiectul special.

Le-am spus fetelor din agentie ca e frumos proiectul, dar as prefera ca special guest sa fie cineva autorizat si certificat pe tema, pentru ca asta e formatul nostru. Suntem foarte preocupati de forma corecta a lucrurilor si nu suntem fani ai expresiei fake it till you make it.

Si domnisoara care se ocupa de proiect, am sa-i spun si numele pentru ca are tot respectul meu – Andreea Tudor – a avut curjul sa mearga mai departe la superiorii ei si la client si sa spuna opinia noastra. Putea sa abandoneze, sa spuna “hai la revedere, trebuie sa muncim noi mai mult pentru ca aveti voi un cod de etica”, dar ea a spus: “ok, sa facem cu afinitate pe valorile si publicul vostru”. Si a schimbat guest starul proiectului.

Cred ca asta e calea sa facem diferenta: sa ne gandim ca fiecare dintre noi cand suntem in ipostaza de a fi media relations, de a trimite catre un suport media ceva – sa ne gandim si la nevoia clientului dar sa avem empatie si intelegere si pentru publicul pe care-l tintim acolo.

E mai greu? Desigur. Mult mult mai greu; si ne ocupa mult mai mult timp.

Dar fiecare dintre noi, in momentele noastre de oboseala si uzura, suntem necajiti pentru ca nu mai avem suporturi media curate, pentru ca e prea mult zgomot si cancan in jur, iar produsele sofisticate de care ne ocupam si ale caror mesaje am vrea sa ajunga in presa, nu-si mai gasesc locul. Nu mai au unde sa fie expuse.

Dar daca noi, in fiecare zi, cautam macar un singur loc  nou media curat, il propunem si-l sustinem cu curaj in fata sefior si clientilor, vom face diferenta.

Sa nu credeti ca atunci cand faci media relations in Romania e mai simplu daca e cu vedete. Daca vrei sa pui in paginile ziarelor vedete in chiloti e foarte simplu, dar nu despre asta e vorba.

Mi s-a intamplat ca un ziar – candva cu sute de mii tiraj – sa-mi ceara bani pentru un comunicat de presa despre o piesa de teatru. Nu am platit. Media relations facut corect nu plateste pentru continut. Aceea e publicitate si e cu totul alta treaba. Cum mi s–a intamplat ca jurnalistul sa incalce regulile si sa se duca direct la artist pe principiul, las ca imi raspunde el pentru ca il cunosc. Doar ca artistul, daca e profesionist, te trimite la PR ca sa primesti un brief si sa-l lase pe PR sa urmareasca proiectul stiindu-i programul de spectacole, repetitii, concerte etc..

Sigur ca e enervant ca in Romania astazi un comunicat de presa e copiat integral, copy paste si la revedere… foarte putini isi pun problema sa faca un text personalizat pe audienta si formatul lor, eventual sa va dea si telefon pentru informatii suplimentare.

Dar asta e parte din filosofia cu numarul mare de articole pe care trebuie sa le punem in tabel la sfarsit, nu conteaza unde au aparut.

Iar noi, fiecare, putem face diferenta. Eu am un tabel – in zona mea de interes – cu oamenii care respecta regulile, oamenii care-si fac un text al lor in baza informatiilor date de mine. Si pe ei ii cultiv mai mult.

Iar acolo unde stiu ca e cu copy paste scriu eu o versiune noua a comunicatului, uneori am trimis si 8 versiuni de comunicate la 8 site-uri agentii etc…

La dv unde aproba clientul comunicatul e putin mai greu, dar tabelul cu oamenii cu afinitate si decenta profesionala ar trebui sa fie biblie.

Si nu ma refer la tabelul cu toti jurnalisti care ar putea scrie pe tema respectiva…

the new yorker collection

Ultimul lucru pe care as vrea sa vi-l spun e destul de intim si pe muchie de cutit al intelegerii, dar am vorbit despre curaj, asa ca imi fac curaj sa va spun asta.

Noi, fiecare dintre noi, traim aici in spatiul balcanic, gregar, adesea vulgar, ne incepem zilele uitandu-ne pe Instagram la multe chestii superficiale si bizare, multe ambalate in categoria fake it till you make it. Si vazand asta zi de zi, ne obisnuim cu ele si credem ca e normalitate, ca astea sunt lucurile, asta e situatia, asa e viata si ne descurcam cu ce avem.

Dar daca facem un pas in spate si ne luam un reper international de mare tinuta profesionala in domeniul nostru si il urmarim saptamanal, incepem sa ne reasezam pe sinele eticii profesionale si sa relizam cat de departe suntem de lumea civilizata in domeniul nostru.

Nu e o scuza pentru nimeni replica “fac asta pentru ca asa a zis clientul” cand eu stiu ca e o mizerie. Daca am diplomatia si cunostintele profesionale la standardul corect international, pot sa explic ce e mai bine sa facem.

Si de fiecare dintre noi depinde ca mediul acesta in care lucram sa fie mai curat si mai profesionist.

Si poate vi se pare o utopie ce zic, dar e doar o scuza pe care o cautati ca sa evitati o confruntare intre ce e etic si ce facem pentru ca asa se face aici in Romania. Mai trecem si pe rosu la semafor daca strada e goala si e 12 noaptea….

V-am spus ca pentru mine reperul absolut profesional e sa avem acelasi subiect facut de noi, exclusiv, un subiect important international, care sa se regaseasca in Time sau The New Yorker in acelasi timp.

Ca sa nu ma pervertesc in lumea in care traim, ca sa nu ma ia valul vetii si sa-mi pastrez reperele si standardele profesionale la nivel international, citesc fara exceptie in fiecare week end revista The New Yorker – jurnalism curat, fara dantelele si supozitiile romanesti, fara tumbe de” eu sunt dumnezeu si am opinia unica adevarata”, atat de specifice la noi.

Ma ajuta pe mine sa-mi tin picioarele pe pamant si sufletul intr-o zona profesionala corecta care e foarte foarte departe de calea usoara pe care o alegem in Romania. Pun mereu pe instagram imagini din diminetile mele de week end cand literalmente ma scufund in placere citind The New Yorker.

Si iata… februarie 2021, Nick Bilton in urban.ro cu interviu exclusiv, one to one by telefon, aceasi subiect 2 saptamani mai incolo in The New Yorker.

nick bilton urban.ro

 

nick bilton new yorker

Nu e cu daca iti doresti cu adevarat iti iese. Asta e poezie; e de fapt cu foarte multa munca si cu rigoare si cu dorinta de a respecta niste reguli care nu sunt calea usoara.

Ce vreau sa spun e ca se poate sa faci lucruri de nivel international in meseria ta daca tii foarte mult la standardul tau si la etica profesionala. E mai greu si uneori pare imposibil.

Daca – eu sau colegul Eduard – i-am fi spus cuiva acum 3 ani cand faceam noul format al site-ului urban.ro ca un site cultural din Bucuresti pe dreapta o sa aiba acelasi subiecte exclusive ca The New Yorker sau o sa intervieveze vedete cu Oscar, s-ar fi uitat la noi si ar fi spus ca suntem nebuni.

Dar e ok, se poate. E varianta fara scurtaturi, cu mai multa munca si mai mult curaj, dar se poate.

Si fiecare dintre dumneavoastra puteti face asta. Cum puteti face diferenta ca in domeniul dv sa se produca o schimbare in bine.

Va multumesc.

 

 

 

 

1492
Salvamont conteaza pe Vodafone GigaNetworkTehnologia pusa in favoarea salvarii vietilor: Vodafone Romania si Salvamont au doua noi solutii pentru localizarea victimelor in zone dificile.

Tehnologia pusa in favoarea salvarii vietilor: Vodafone Romania si Salvamont au doua noi solutii pentru localizarea victimelor in zone dificile.

Cand tehnologia e pusa in favoarea salvarii vietilor fiecare inovatie inseamna un pas important in evolutia noastra ca umanitate. De fiecare data cand scriu despre ce face Vodafone in Romania precizez ca sunt clienta lor din primele lor zile in tara noastra. Stiu foarte bine investitiile lor in zona de sanatate dar si in zona culturala, am fost de-a lungul anilor martora multora dintre faptele lor bune. Stiu ca misiunea lor „pentru un viitor mai bun care faciliteaza o societate digitala incluziva si durabila” nu e doar un punct intr-un caiet de brand. Sunt multe actiuni, la noi si in lume, care sprijina segmentele defavorizate si care sunt gandite pentru evolutia societatilor in care activeaza.

Si ma impresioneaza aceasta noua colaborare cu Salvamont cu o tehnologie care pare scoasa din filme SF.

Vodafone România si Salvamont (Asociatia Salvatorilor Montani) au  lansat doua solutii digitale care, impreuna cu puterea si fiabilitatea retelei, ajuta la reducerea semnificativa a timpului de cautare a victimelor si la salvarea mai multor vieti omenesti. Când calea se face nevazuta, salvatorii montani se bazeaza pe Vodafone GigaNetwork 5G si GigaNetwork FIBRA.

Prima dintre solutii este dezvoltata in premiera de echipa de tehnologie a Vodafone România si asigura acoperirea cu semnal mobil in zonele montane greu accesibile si inconjurate de pereti stâncosi care blocheaza propagarea semnalului mobil generat de releele terestre actuale.

Solutia este formata dintr-un echipament instalat la sol, pe un mijloc de transport specific acestor zone, care se conecteaza prin satelit la centrul retelei Vodafone, si un echipament radio instalat pe o drona profesionala ce este ridicata deasupra zonelor de cautare. Echipamentul radio instalat pe drona genereaza semnalul mobil (voce si date), inclusiv semnal 5G, pe o raza de pâna la 10 km. Telefonul mobil al persoanei cautate se conecteaza, astfel, in mod automat la reteaua Vodafone, victima putând contacta serviciul unic de urgenta 112, indiferent de operatorul ale carui servicii le foloseste.

Mai mult, daca persoana cautata utilizeaza aplicatia Salvamont-Vodafone si a activat functia de localizare prin date mobile inainte de a porni pe traseu, echipa de salvatori montani va putea urmari traseul acesteia pe munte si o va putea gasi mai repede.

Cea de-a doua solutie utilizeaza fotogrametria si inteligenta artificiala pentru capturarea si analizarea imaginilor geolocalizate, colectate pentru detectarea in mod automat a persoanelor disparute. Capturarea imaginilor de inalta rezolutie in zona de cautare este realizata de o a doua drona profesionala, echipata cu tehnologia necesara pentru fotogrametrie si termoviziune. Astfel, in doar 30 de minute, drona poate parcurge 5 km liniari si poate acoperi o suprafata de 24 de hectare, realizând intre 130 si 300 de imagini, in functie de parametrii de zbor si de rezolutia camerei din dotare.

Fotografiile sunt transmise dupa descarcare, prin intermediul retelei create special pentru misiunea de salvare, catre Centrul National de Analiza Date Salvamont-Vodafone pentru a fi procesate. In centrul de analiza conectat la reteaua GigaNetwork FIBRA, datele sunt analizate si procesate in câteva minute (aprox. 100 fotografii in 2 minute) prin intermediul programului de detectie automata cu inteligenta artificiala SARUAV. Sistemul face identificarea dupa o serie de indicii, cum ar fi silueta sau haina unei persoane, iar echipa din centrul de analiza trimite salvamontistilor din teren coordonatele exacte unde acestea au fost reperate. Pentru mai multe informatii despre cum functioneaza cele doua solutii, dar si despre cum se deruleaza o actiune de salvare a Salvamont, vizionati acest documentar.

Acestea nu sunt insa primele colaborari intre Vodafone si Salvamont.

FOTO Vodafone Romania (1)

 

Vodafone România s-a alaturat misiunilor de salvare ale Salvamont in 2004. Printre primele proiecte in care s-a implicat, impreuna cu Fundatia Vodafone, au fost infiintarea Dispeceratului National si realizarea aplicatiei Salvamont – Vodafone, esentiale pentru operatiunile de salvare montana. In prezent, dispeceratul primeste peste 12.000 de apeluri anual, iar pentru mai mult de 50% dintre acestea este necesara interventia echipelor de salvatori.

 Aplicatia Salvamont – Vodafone, disponibila de anul trecut intr-o noua versiune atât pentru iOS, cât si pentru Android, ofera, alaturi de un ghid complet de informare si orientare montana, optiunea SOS, prin care utilizatorii pot activa serviciul de localizare a pozitiei telefonului, iar dispeceratul poate fi notificat in timp real despre coordonatele acestora.

Incepând cu anul 2019, Vodafone a devenit oficial partener de tehnologie al Salvamont, implicându-se mai ales in proiecte care folosesc solutiile digitale in activitatea de salvare montana. Una dintre cele mai recente colaborari a fost dotarea Asociatiei cu echipamente de gasire a persoanelor surprinse de avalansa. Sistemul RECCO este format dintr-un dispozitiv de localizare utilizat de salvamontisti si placute reflectoare pe care turistii le pot purta in echipamente.

 

Astazi, prin aceste noi tehnologii capacitate de cautare a persoanelor aflate in locuri dificil de accesat este de 10 ori mai mare

„De la an la an, numarul actiunilor de salvare creste cu 30 – 40%. Doar anul trecut, am avut peste 7.000 de misiuni si mai mult de 8.500 de persoane salvate. In astfel de interventii, timpul este cel mai important element. Avem o resursa umana bine pregatita, dar sunt situatii in care e nevoie de mai mult. Folosind solutiile lansate astazi si având si un centru de comanda dotat cu tehnologie de ultima generatie conectat la reteaua de fibra optica a Vodafone, practic marim capacitatea de cautare de aproape 10 ori, ceea ce inseamna mai multe vieti salvate, dar si un timp de interventie, riscuri si efort considerabil reduse pentru salvatorii montani. Am avut alaturi in acest proiect Vodafone, in calitate de partener de tehnologie, si Consiliul Judetean Gorj”, a adaugat prof. Sabin Cornoiu, Presedintele Asociatiei Nationale a Salvatorilor Montani din România.

FOTO Vodafone Romania (2)

 

Supernet devine Vodafone GigaNetwork.

 „Am ales acest moment pentru a anunta tranzitia de la Supernet la  Vodafone GigaNetwork in contextul evolutiei noastre firesti spre o companie de tehnologie, al rolului asumat de jucator convergent si ca urmare a investitilor constante in retelele noastre. Consolidarea si extinderea parteneriatului cu Salvamont confirma fiabilitatea retelei noastre pe care salvatorii montani se bazeaza in momente cheie in misiunile lor. Daca Salvamont conteaza pe fiabilitatea retelelor noastre pentru a salva vieti, noi toti ne putem baza pe retelele mobila si fixa ale Vodafone. Nu in ultimul rând, rebrandingul vine si in contextul unei duble recunoasteri din partea auditorului independent german umlaut – pentru reteaua mobila care a obtinut certificarea ‘Best in test’ si pentru ‘cea mai buna experienta de utilizare a internetului fix din România’”, a declarat Nedim Baytorun, Consumer Business Director, Vodafone România.

 

 

 

1961
podcast de cceAm inceput sa facem podcasturi la urban.ro. Dar ele nu arata cum sunteti obisnuiti cu discutiile de pe youtube.

Am inceput sa facem podcasturi la urban.ro. Dar ele nu arata cum sunteti obisnuiti cu discutiile de pe youtube.

Putin din culisele muncii pentru urban.ro: tot ce facem acolo, orice articol, orice interviu are un scop mai larg decat momentul publicarii. Ne dorim sa construim lucruri care sa fie in sustinerea industriilor despre care scriem, sa va aratam o parte din viata artistilor din orice domeniu, dar nu neaparat cea personala, ci mai degraba cea care tine de munca lor.

Speram ca prin exemplul lor sa va inspiram sa faceti si dv cu pasiune lucrurile care va plac sau la care visati.

Si mai speram ca orice text, interviu sa ofere informatii din care cei care ne citesc sa invete ceva.

Personal nu mai am de foarte multa vreme orgoliul de a “face eu” ceva ca performanta de pus in portofoliu si orice interviu sau proiect ma gandesc sa fie ceva util pentru cei care ne citesc, pentru protagonistii din articol si sa poata sa stea “in picioare” pentru multi ani.

Mi se pare mult mai frumos sa scriem pentru beneficiul altora pentru ca pe termen lung beneficiul acesta se intoarce si catre noi.

In directia aceasta in planul de dezvoltare pentru urban.ro anul acesta sunt cateva produse noi – podcasturi dedicate culiselor filmelor romanesti si carti care va ofera posibilitatea ca, prin intermediul artei, sa-i invatati pe copii lucruri frumoase.

Saptamana aceasta am inceput podcasturile dedicate filmelor romanesti, ele au un format putin diferit de ce sunteti obisnuiti in Romania cu ideea de podcast (nu stam la o masa, nu mancam, nu facem cadouri in vin, carti etc si nici nu punem intrebari joc).

Fiecare film pe care-l “disecam” are un podcast in mai multe episoade in care actorii si o parte din echipa povestesc din munca lor.

Fiecare interviu (audio, cum este podcastul la origine de fapt) are 30-40 de minute si se ocupa putin si de provocarile profesionale de dincolo de rolul din filmul despre care vorbim. Si are o transcriere in 5-6 intrebari pe urban.ro pentru a fi indexat si sa apara cand oamenii cauta un actor anume.

Cred ca interviurile audio sunt mult mai sincere si mai autentice pentru ca intervievatul e in confortul casei lui, nu e preocupat de cum arata, cum zambeste nu e interesat sa capteze atentia cu look-ul sau, ci doar cu vorbele sale.

In plus, radioul e teatrul mintii: in mintea ascultatorilor se creeaza imagini mai puternice decat orice ar vedea in realitate, iar emotiile sunt mai puternice.

Primul podcast este dedicat serialului RUXX si are episoade cu Raluca Aprodu, Madalina Craiu, Alina Chivulescu, Iulia Rugina si Alec Secareanu. Episodul cu Raluca e deja online (cititi & ascultati aici), celelalte vor fi postate de luni cate unul pe zi.

Miza noastra e sa cream o baza de informatii tehnice si mai putin despre cat mai multe filme romanesti pentru ca, peste ani, daca cineva va fi interesat sa inteleaga cum s-a facut un anume film sa aiba unde sa descopere detalii.

Sigur ca interviurile au in minte si ascultatorul care nu e din industria de cinema, dar nu vorbim de interviuri de personaj (care sa parcurga viata in integralitatea ei cronologica); sunt interviuri care tintesc anumite trasaturi de caracter si experiente profesionale ale protagonistilor.

Sper sa va placa.

*Podcastul In culisele filmelor romanesti e realizat cu sprijinul Banca Transilvania. Le mai multumesc si aici pentru sustinere si incredere

1581
ucraina fapte buneFapte bune din ultimele zile sau cum umanitatea ne salveaza (si emotional) in vremuri grele

Fapte bune din ultimele zile sau cum umanitatea ne salveaza (si emotional) in vremuri grele

In ultimii ani am fost incercati de multe situatii si de fiecare data ne-am ridicat din greu prin emotia vestilor bune si prin faptul ca oamenii s-au unit ca sa-I ajute pe altii.

S-a intamplat la colectiv, s-a intamplat in pandemie  – in ambele situatii cu exceptionale exemple de umanitate si de empatie. Se intampla si acum cand razboiul e la cateva zeci de km de granita noastra si in tara vin mii de refugiati in fiecare zi.

E minunat ca ii ajutam, dar ca sa-i putem ajuta trebuie sa fim si noi bine emotional.

Am pus pe urban.ro sfaturi ale psihologilor militari pentru cei aflati in zonele de conflict, puteti citi textul aici, si acolo printre multele lucruri recomandate sunt doua care ar trebui sa ne calauzeasca in aceste zile:

Limitati-va expunerea la mijloacele de informare in masa: Evitati in special stirile televizate non-stop si internetul. Imaginile, zvonurile si speculatiile pot fi foarte daunatoare pentru sentimentul dumneavoastra de bine.

Faceti ceva pozitiv: Implicati-va in activitati care sa incurajeze apropierea si linistea. Contactati organizatiile de voluntariat din comunitate pentru a vedea cum puteti ajuta. Donati sânge, pregatiti „pachete de ingrijire” pentru barbatii si femeile din armata sau scrieti scrisori persoanelor din armata. Sprijiniti un prieten sau un vecin care trece printr-o perioada dificila.

Noi, instinctiv, am mers in directia aceasta si fiecare stim senzatia de bine chiar si in vremuri de maxim stres cand am vazut ca refugiatii sunt ajutati, cand am remarcat ca ne-am mobilizat sa le oferim conditii decente.

*

Ca si la colectiv sau atunci cand eram in lockdown, am analizat situatia din perspectiva mea si ce pot face ca sa ajut oricat de putin.

La colectiv am descoperit printre cei accidentati un fost coleg si timp de o jumatate de an am donat lunar o suma de bani ca sa-i degreveze familia de o parte din cheltuieli. In lockdown m-am preocupat ca persoanele in varsta din apropierea mea sa primeasca acasa alimente.

Acum am donat catre doua asociatii care pregatesc mancare calda la vama si catre un jurnalist aflat in zona de conflict si voi dona lunar catre asociatii care vor avea in continuare grija de refugiatii care raman aici; pentru ca vor ramane o parte importanta din ei aici si vor trebui ajutati sa duca o viata decenta.

Cred ca fiecare dintre noi putem ajuta cate putin, dar dincolo de noi – persoane fizice  – am un respect imens si fac o mare plecaciune pentru companiile care aleg sa doneze multi bani in aceste zile, precum pentru afacerile mai mici care doneaza din incasarile lor lunare. (imi creeaza disconfort cei care vor sa profite PR-istic de asemenea tragedii, refuz sa public aici sau pe urban.ro actiunile lor ipocrite si nerealiste – situatii din care nu s-s-ar aduna nici macar 100 de euro dar ei dau comunicate pompoase, dar nu voi vorbi despre asta aici)

*

O sa va faca bine sa cititi despre cei care fac fapte bune pe bune; iata cateva dintre actiunile din ultimele zile. 

Compania care are Lidl si Kaufland doneaza 10 milioane de euro in produse de necesitate pentru refugiati si voluntari

Reteaua de Sanatate Regina Maria asigura gratuit asistenta medicala, inclusiv teste PCR pentru cei care pleaca spre alte tari pentru orice persoana venita din Ucraina; pe site-ul lor sunt si informatii in limba rusa, le gasiti aici ca sa le dati celor care au nevoie.

 

Tot din zona medicala, pentru ca refugiatii au istoricul lor medical, iata o stire absolut impresionanta de la Institutul Fundeni pentru cei aflati in tratament oncologic.

Dr. Monica Dragomir, sef sectie oncopediatrie la Institutul Fundeni.

“Am format un comitet de suport la nivelul Societatii Romane de Onco-hematologie pediatrica pentru rezolvarea tuturor problemelor legate de pacienti copii -adolescenti cu cancere care ajung in Romania.

Orice solicitari pot fi trimise pe adresa de e-mail: office@srohp.ro.

Am primit de la MS si CNAS instructiuni de includere a pacientilor oncologici in tratament, fara costuri din partea lor”

Datele de contact oferite sunt urmatoarele: 0722719174 sau adresa de mail md.dragomir@gmail.com

Ideal ar fi ca cei care ajuta acesti pacienti sa le faciliteze traducerea rapida a documentelor/scrisorilor medicale.

 

Din zona oamenilor buni care au strans pe langa ei comunitati puternice dupa chipul si asemanarea lor, gasca de la The Fool, cu Cosmin Nedelcu Micutzu in frunte au strans mii de donatii fizice in bunuri pentru refugiati si, intr-un live de mai bine de 12 ore cu Micutzu si colegul lui, Andrei Niculae, au strans peste 20.000 de euro donatii. Banii merg la  Asociatia Caradja Cantacuzino   care a preluat deja mai multi refugiati. Sa-i urmariti pe The Fool (https://www.facebook.com/thefoolclub), dar si pe conturile personale ale baietilor, pentru ca anunta in timp real de ce au nevoie pentru refugiatii care au ajuns in Bucuresti.

 

 

Freshful by eMAG, prin intermediul Banca pentru Alimente si al partenerilor lor, a pregatit primul transport de mâncare pentru copii si produse alimentare care va fi livrat la centrele amenajate de Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti precum si in centre din alte orase, unde sunt adapostiti refugiati.

Unul dintre aceste locuri este Gara de Nord unde sosesc zilnic persoane de la granita cu Ucraina. Acolo, voluntarii asociatiei Banca de Bine – parteneri Banca pentru Alimente, vor livra primele 100 de pachete cu alimente donate de Freshful, in beneficiul persoanelor aflate in asteptare sau in transit. In acest moment valoarea totala a sprijinului acordat de Freshful este de peste 16.000 EUR iar actiunile de donatie vor continua cu regularitate in perioada urmatoare, in strânsa coordonare cu partenerii strategici non-guvernamentali ai companiei.

 

 

Prin organizatia sa caritabila Google.org, Google doneaza 5 milioane de dolari (aproximativ 4,46 milioane de euro) pentru ajutorarea persoanelor care parasesc Ucraina din cauza razboiului, precum si pentru a furniza proviziile necesare la fata locului. Sprijinul financiar va fi impartit intre organizatii umanitare din Ucraina, Slovacia, Polonia, Ungaria, România si Moldova. In România, grantul Google.org este oferit catre Crucea Rosie Româna, in valoare de 500.000 de dolari.

 

Si o initiative din zona afacerilor mai mici, facute cu suflet si bun simt:  www.winedeals.ro vine in sprijinul persoanelor afectate direct de razboiul din Ucraina si da startul initiativei #WineForGood, prin care isi propune sa strânga fonduri pentru sustinerea actiunilor de ajutorare derulate de Crucea Rosie Româna la granitele României.
Prima actiune din cadrul acestui demers umanitar a fost crearea sectiunii #WineForGood, de unde oricine poate comanda vinuri de la crame partenere, precum si vinul Primul, veniturile rezultate din aceste comenzi urmând a fi transferate catre Crucea Rosie. In acest fel, valoarea neta integrala a fiecarei sticle de vin comandate din sectiunea #WineForGood devine o donatie in sine.  Pâna in acest moment, cramele Avincis, Gramofon Wine, Crama Jelna, Via Viticola Sarica Niculitel, Villa Vinea, Domeniile Averesti, Purcari, Crama Rasova si Domeniile Sâmburesti s-au alaturat cauzei.

 

 

Am sa scriu aici cu mare drag de orice initiative care e in ajutorul oamenilor aflati in situatii foarte grele in aceste momente. Cred ca exemplul faptelor bune ne da o speranta in umanitate si o motivatie sa mergem mai departe, dar si sa ajutam si noi.

1396
batman nissanNoul Batman e in cinema si am bilete cadou :)

Noul Batman e in cinema si am bilete cadou :)

Cel mai nou dintre filmele cu Batman e pe ecrane din acest week end si aveti cum nu se poate mai multa nevoie de el: traim vremuri complicate si simtim nevoia unei evadari intr-o lume a fantasticului cu eroi care fac lumea mai buna.

Noul Batman il aduce pe ecrane pe Robert Pattinson care este un actor bun si si-a castigat fanii lui inca de la seria Twilight. De data aceasta ne arata un Batman care atunci cand poarta costumul munta muntii si invinge raul, iar cand e doar Bruce e vulnerabil, putin adolescentin.

Filmul are atmosfera peliculelor noir, un sunet impresionant si efecte speciale care trebuie vazute si simtite in cinematograf la toata capacitatea cu care au fost gandite.

2022 ne aduce si un nou parteneriat de imagine intre Warner Bros Pictures si Nissan

Nissan sprijina debutul cinematografic al noului film „The Batman” si aduce in prim plan emblematicul crossover Nissan JUKE, cu accente inedite de design,  care-i subliniaza spiritul liber, puternic, indraznet, asemenea personajului principal al filmului.

Va las mai jos cateva imagini de la lansarea oficiala si va invit pe Instagram unde am cateva provocari care, gratie Nissan, le ofera celor care reusesc sa raspunda corect bilete la The Batman.

batman 2 batman redcarpet

Zoë Kravitz attend the world premiere of "The Batman" at Lincoln Center Josie Robertson Plaza on Tuesday, March 1, 2022, in New York. World Premiere Of "The Batman", New York, United States - 01 Mar 2022,Image: 665946509, License: Rights-managed, Restrictions: , Model Release: no, Credit line: Profimedia

Robert Pattinson attend the world premiere of "The Batman" at Lincoln Center Josie Robertson Plaza on Tuesday, March 1, 2022, in New York. World Premiere Of "The Batman", New York, United States - 01 Mar 2022,Image: 665946390, License: Rights-managed, Restrictions: , Model Release: no, Credit line: Profimedia

P.S. Va recomand sa faceti un test drive cu Nisan Juke si sa-i testati sistemul Around View Monitor, care ofera vedere 360 de grade, dar si optiunile Advanced Safety și Driver Assist care ofera o siguranta de parca ar avea grija de tine un super erou.

Ne vedem pe instastories la provocari 🙂

 

1581
Music-music-1123011_1024_768E din ce in ce mai putina muzica romaneasca de promovat pentru oamenii ca mine. Ceea ce citim si ascultam ne modeleaza creierul

E din ce in ce mai putina muzica romaneasca de promovat pentru oamenii ca mine. Ceea ce citim si ascultam ne modeleaza creierul

La urban.ro gasim rar sa scriem despre muzici noi romanesti. Unele au versuri stupide (o lansare recenta pe care am refuzat sa o promovam avea versul “lasa-ma in durerea mea” si ritmuri usor orientale cu un tremolo pe inalte al cantaretei, de neascultat pentru mine), altele sunt dintr-un gen muzical orientalo-lalaiala care nu va ajunge niciodata in paginile, fie si virtuale, ale unui produs pe care-l pastoresc.

Regula este simpla: ca sa fie pe urbanro o stire despre un cantaret roman trebuie sa aiba valoarea si greutatea, in categoria ei, cu o stire despre un dirijor important roman (Cristian Macelaru e un bun reper) sau cu o interpreta de muzica clasica (Angela Gheorghiu si Virginia Zeani, pot fi niste repere).

In schimb sunt oameni foarte destepti in productia de muzica ro: Andrei Maria – Smiley, Stefan Cazan, Alex Pelin, Alex Cotoi (co-producatorul lui Carla’s Dreams la multe piese), Carla’s insusi…

Cu exceptia lui Alex Cotoi (care are si un Grammy) pe toti cei de mai sus ii stiu, asa ca scriu in cunostinta de cauza ca sunt educati, cititi, foarte muncitori si cu mult bun simt.

(nu ii iau in calcul aici pe baietii de la Grimus- Vali Rauca de la Grimus si-a dat doctoratul in biologie moleculara, byron, Vama, Subcarpati, Balkan Taksim, Lucia, acum ma refer la muzica foarte mass market contemporana. Genul de piese pe care sa le fredoneze si copiii.)

Si daca avem oamenii astia destepti care scriu muzica de ce e muzica ro cum suna astazi pe unde o auzim?!

Imi place Elena Gheorghe care – sa spunem – e mai apropiata de muzica momentului, dar si la ea vorbeste foarte mult educatia, bunul simt, familia… Si cred ca ea face muzica – scrisa de cele mai multe ori de Alex Pelin – cu gandul ca poate influenta mintea copiilor si are o responsabilitate si o etica in vedere, mai ales ca e mama si e foarte responsabila cu valorile pe care le transmite copiilor ei. Si Andra e in aceeasi categorie a muzicii responsabile, si tot din educatia ei vine asta.

Mi-ar placea foarte mult sa existe artisti in RO care sa faca un pact cu sine: daca nu pot duce niste valori corecte in fiecare cantec, macar o data la 3 piese lansate sa se gandeasca ca muzica modeleaza creierul celor care o asculta si sa ajute ca lumea sa fie un pic mai buna. Si mai educata.

*

In lumea celor care lucreaza pentru studierea acestei masinarii speciale care e creierul uman exista o vorba: vrei sa-ti intaresti corpul, mergi la sala de sport, daca doriti sa va antrenati creierul, ascultati muzica si cititi.

Daca doriti sa va mentineti creierul angajat pe tot parcursul procesului de imbatrânire, ascultarea sau interpretarea muzicii este un instrument excelent. Ofera un antrenament total al creierului. Cercetarile au aratat ca ascultarea muzicii poate reduce anxietatea, tensiunea arteriala si durerea, precum si îmbunatati calitatea somnului, starea de spirit, vigilenta mentala si memoria. Marii sportivi se antreneaza pe playlisturi speciale care ii motiveaza la efort, de exemplu.

Si cu asemenea informatii, fiind constienti ca – in calitate de creator, transmitator de muzica – poti influenta fiecare persoana la care ajunge muzica ta, de ce n-ai vrea sa fii mai responsabil si sa faci mai mult bine in jur?!

1909