Author : Cristina Bazavan

Invatare. Fiecare zi in care invatam ceva e o zi buna si ne va duce catre alegeri intelepte.

Spun mereu ca invatatul de lucruri noi in fiecare zi ne face noua un bine imens, noua fiecaruia dintre cei care incercam sa invatam ceva in fiecare zi.

La Urban.ro avem o deviza, fiecare zi in care invatam ceva e o zi buna, si incercam ca in fiecare articol sa fie cateva paragrafe de context care sa aseze lucrurile in perspectiva si care sa ofere informatii din care cititorii sa invete ceva.

Cred ca educatia, fie si informala, te cizeleaza, te face mai bun ca persoana, isi face viata mai usoara si te ajuta sa nu faci rau – fie si fara sa constietizezi – celor din jurul tau.

Mai stiu ca nu ajuta sa-I certi pe ceilalti cand sunt needucati intr-o privinta, e mai util sa arati fara prea multee comentarii un context mai larg si mai multe informatii pe tema respectiva. E valabil de la copiii pana la adultii de orice varsta: daca spui ca e prost nu o sa fie brusc mai destept ci cel mult mai frustrat, ajuta mai mult o vorba buna si informatii din care sa invete ceva pe tema respectiva.

Am vazut acum ceva vreme un tanar intr-un podcast care a zis ceva de genul “ e ok sa scrii mai multe carti decat ai citit, e ok sa faci mai multe filme decat ai vazut, singurele meserii la care ai nevoie de educatie sunt medic si constructor ca implica moartea oamenilor in caz de greseala.”

Eu cred ca fiecare vorba si fapta pe care o facem in spatiul public modeleaza intr-un fel personalitatile si mintea oamenilor din jurul nostrum si ar trebui sa fim responsabili cu ceea ce facem.

Cand e si un job care implica o expunere publica ar mai trebui sa intervina si etica.

Scriu aceste randuri pentru ca maine sunt alegerile pentru Parlamentul European si pentru primarii – in cazul nostrum primaria generala si de sectoare.

Anul asta pentru prima data am facut interviuri cu politicieni incercand sa arat ca daca oamenii sunt foarte educati si cititi perspectiva lor asupra vietii si a deciziilor pe care le iau e mai profunda, are amplitudine si viziune.

Am avut in toate interviurile si intrebari despre ce citesc politicienii in cauza si, spre surprinderea mea, pentru prima data intr-o campanie electorala din Ro cititul a ajuns pe agenda publica.

Dl Ciolacu (absolvent de liceu la 30 si putini de ani, cu o cariera academica indoielnica) a spus ca dansul nu citeste pana la pensie pentru ca are treburi mai importante.

Doamna Firea, promovata “cu manta” de Dana Budeanu, are votanti care “citesc ca sa gandeasca”.

Domnul Nicusor Dan spune intr-un interviu pe podcastul lui Radu Buzoianu “Bolojan de la Baia Mare citeste, asta e minunat, avea carti in engleza despre parcari si administratie”

Domnul Radu Mihaiu, cu care am vorbit personal, citeste carti istorice ale politicienilor romani, dar si SF-uri din cand in cand.

Domnul Catalin Drula e mult mai aplicat si a citit despre politicieni romani din secolul trecut, dar sic arti de la Radu Paraschivescu sau Mircea Cartarescu.

Trei doamne minunate (Adriana Cristian, Alina Girbea si  Corina Atanasiu) cu care am vorbit, toate cu cariere internationale importante, acum candidate la Europene, citesc atat literatura contemporana cat si de specialitate politica/istorica.

Mi-am si comandat o carte desteapta despre emotiile care apar in comunitati si duc la alegeri extremiste in politica – Nervous State: Democracy and the Decline of Reason.

*

Cred ca nu rezolvam multe daca spunem doar ca Piedone e prost, infractor si fara scoala; este si este si dovedit fiecare dintre adjectivele de mai sus (a zis ca lui i-a placut scoala vietii si de aia si-a luta BAC-ul la 34 de ani… n-a mai zis ca l-a luat cu 6 si putin ca asta arata ca si la 34 de ani tot loaza era). Doar ii frustram pe cei care cred ca e un om bun pentru ca a facut bancute in parc.

Cred ca ajutam mai mult si pe noi si pe cei din jurul nostrum daca alegem educatia ca forma de viata si de triere a oamenilor care sunt in jurul nostru si care ar putea lua decizii in locul nostrum.

*

Nu va spun cu cine sa votati, evident ca nu as face asta… va rog doar sa mergeti la vot.

Si va mai rog sa invatati in fiecare zi cate ceva nou, oricat de mic.

457
shutterstock_cartiCE CITESC politicienii romani? Eu nu am sa votez pe cineva care nu a citit macar 2-3 carti anul trecut

CE CITESC politicienii romani? Eu nu am sa votez pe cineva care nu a citit macar 2-3 carti anul trecut

Vine campania electorala si  politicienii romani se vor bate cu pumnul in piept pe tema educatiei si cat de importanta e.

Sigur ca multi vor uita sa spuna ca si-au terminat scoala pe la 35 de ani (bacalaureatul adica, caci studii universitare e frumos sa faci toata viata pentru ca e important sa inveti mereu si sa-ti tii mintea educata si antrenata), cum vor uita (sau nu vor stii) sa mentioneze ce au citit in ultima vreme.

Cred ca sunt foarte putini politicieni romani care citesc constant, care stiu ce a parut relevant la nivel international in publicistica despre istoria politica, despre management si leadership.

Mi-ar placea ca viitorul presedinte al tarii sa faca, cum are Bil Gates sau Barack Obama, o lista anuala cu cartile preferate, filmele preferate si muzicile din anul acela. E o cale de a face educatie informala si a fi un exemplu pentru natiune, inclusiv in zona culturala.

Dar cred ca numaram pe degete politicienii romani care au citit. Marea majoritate are un vocabular minimal de 2000 de cuvinte maximum, nu nimereste o limba straina, cum nu nimereste nici “pe care” in propozitiile acuzative…

Ma rog, studiile approximative si job-urile false le analizeaza foarte frumos Valeriu Nicolae si va recomand seria lui de pe youtube cu Starea impostorilor.

Revenind la cartile pe care nu le citesc in mod frecvent, ca parte din educatia si informarea constanta, am doua povesti personale cu politicienii romani.

  1. Acum 15 ani in studio la A3 la emisiunea de week end a Ioanei Raduca vorbeam despre scoala, educatie si – ca si acum – ce ar trebui sa citeasca politicienii. Langa mine, din greseala pentru domnia sa, era Cristian Rizea, la momentul acela deputat PSD (acum puscarias, pentru ca a fost condamnat la 4 ani si 8 luni pentru coruptie). Ma enervasem foarte tare pentru ca domnul Rizea scotea panglici pe nas cu baliverne fara sens si nu nimerea limba romana si l-am rugat sa-mi spuna care este ultima carte pe care a citit-o.

S-a eschivat si a zis ca e o carte despre Drept. Eu, plina de nervi in continuare: “si cum se numeste cartea? De cine e scrisa?” Domnul Rizea face din nou o eschiva si se duce pe campii cu raspunsul. Eu insist.

Vine pauza de publicitate si dl Rizea, care era asezat in dreapta mea, spune “haideti doamna, nu mai insistati cu cartile, am fost si eu aseara la un botez si sunt obosit.” Evident cand am revenit in direct am persevrat sa spuna ce citeste pentru ca educatia vine de la fiecrae dintre noi si am tras eu concluzia ca nu citeste nimic. Si n-a mai comentat, a tacut pentru urmatoarele 10 minute.

  • 2. Acum 12 ani, la un drum catre Londra vecinul meu de scaun in avion era domnul Mircea Geoana.

Eu aveam loc la fereastra, dansul la culoar. M-a ajutat sa-mi urc rucscaul la compartimentul bagaje (stateam doar o zi la Londra, ma duceam pentru un spectacol de balet) si am intrat in vorba. Stiu sigur ca nu mi-am spus tot numele si nici cu ce ma ocup, era evident ca stiu cine este dansul pentru ca era post candidatura domniei sale din 2019 la presedintie, cand nu i-a fost prea bine, dar a fost in atentia intregii tari.

Imi aduc aminte ca i-am spus ca ma duc sa vad un spectacol de balet si ca dansul mi-a spus ca Londra e doar escala si cred ca mergea la New York. Avea in fata o carte despre Facebook si influenta pe care o aduce in diferite grupuri sociale, cartea era in engleza. Evident ca am fost surprinsa de ce citea si mi-a povestit ca e preocupat sa inteleaga cat mai multe din tehnologia momentului, nu doar cea care aduce marile inventii, ci cea de la firul ierbii, de care se loveste orice om.

Nu era inca in carti pentru NATO, mai tarziu ca vicepresedinte NATO am vazut ca are in grija si partea de tehnologie.

Sincer, mi-ar placea ff tare sa stiu ce carti citeste Mircea Geoana si ce carti au insemnat mult pentru dansul, pentru ca sunt sigura ca citeste cateva carti pe an. (am urmarit podcasturile la care a fost tocmai ca sa aflu asta, dar nu l-a intrebat nimeni)

Cand a murit Kissinger a facut o referire la cartea care se numeste  Leardeship, in care sunt 6 portrete de lideri de state asa cum i-a vazut Kissinger in situatiile de criza ale mandatelor lor…  Bine, domn Geoana se stia personal cu Kissinger, dar asta e alta treaba😊

Leadership e o bijuterie de carte pe care am citit-o si eu pentru ca nu e doar despre politica, ci despre cum iei decizii in context, despre cum pui mai presus un interes si beneficiu pe termen lung, nu o victorie pe termen scurt. Stiu ca si atunci mi-am zis ca e f interesant sa stim 10 carti care au insemnat ceva pt Mircea Geoana. Poate il intreaba Curtea Veche, editura la care a scos acum carte, si ne spune, sunt f f curioasa.

Am cartea dansului (mi-a trimis-o editura) o voi citi zilele astea sa vad mai ales ce referinte la carti are; am vazut in prolog ca are o referire la o pictura de Magritte.

Ce vreau sa spun cu aceste exemple si cu intrebarea mea “ce citesc politicienii?”: nu ar trebui sa votam pe nimeni care nu isi face timp sa citeasca 2-3 carti intr-un an.

Pur si simplu, nu ar trebui. Daca el/ea nu citeste nimic, nu are cum sa fie preocupat de educatia altora, nu are cum sa ne ajute sa fim noi mai buni si sa ne fie mai bine.

Stiu ca suna categoric, dar obiceiul cititului spune foarte multe despre caracterul si educatia unei persoane.

P.S. poate fac o serie de interviuri despre cartile pe care le citesc cei care candideaza… dar in live, nu prin scris sa le raspunda capriorii angajati care sa caute sa-i faca destepti.

2675
the-regime-reviewAm vazut Regimul, noua miniserie de la HBO Max. Desi e o satira politica fictionala, sunt multe asemanari cu regimul dictatorial pe care si noi l-am trait, si chiar cu Elena Ceausescu

Am vazut Regimul, noua miniserie de la HBO Max. Desi e o satira politica fictionala, sunt multe asemanari cu regimul dictatorial pe care si noi l-am trait, si chiar cu Elena Ceausescu

Am vazut in screeners miniseria pe  care o vedeti de maine la HBO, la care am zambit amar. Imi doream sa o vad pentru Kate Winslet care e presedinta unei tari fictive, intr-un regim autoritar, dictatoriale si credeam ca e un fel de House of cards cu o doamna eleganta.

Dar este mai aproape de umorul negru din Don’t Look Up si, desi ca spectator stii tot timpul ca e o societate fictiva abordata in cheie comica, pentru est europeni care au avut comunismul in casa, n-ai cum sa nu vezi asemanari. Cu o Kate Winslet spectaculoasa, amuzanta si infricosatoare in rolul imperiosului cancelar al unei tari fictive si fara nume din Europa Centrala, serialul este o comedie care nu ignora niciodata dramele reale si globale.

The Regime a fost filmat partial in Austria, in  Schonbrunn, resedinta istorica de vara a Habsburgilor. Sunt multe indicii din viata reala a celor ca noi, care am trait comunismul, chiar daca stim din mini serie ca e o tara din Europa centrala (n-are niciodata nume).

In primul rand pe dictatoarea sefa o cheama Elena si undeva se spune ca e fizician. Ea pare departe de orice fizica, iar noi romanii  stim ca Elena Ceausescu era chimist de renume mondial fara sa stie sa scrie prea bine. (o meteahna a minciunilor despre educatia academica pe care o ducem mai departe si la 30 de ani de la caderea “regimului” din tara noastra.)

Apoi, Elena -Kate Winslet e ipohondra, crede ca in palatul ei e mucegai, are un cetatea care masoara umiditatea in fata ei, oriunde merge prin palat. Mai mult chiar, are bufeuri pentru ca e la menopauza, asa ca opreste nu doar caldura din palat ci din toata tara, iar cetatenii stau iarna cu haine groase pe ei.

Ajunge sa fie in disputa cu Statele Unite si isi doreste prietenia Chinei (aici, avem de la Putin la oricare alt dictator, inclusiv Evita Peron a carei eleganta e cumva copiata de personajul lui Winslet).  Pe masura ce povestea avanseaza si ea devine tot mai dezlantuita, serialul echilibreaza abil comedia si drama, punand in discutie legaturile din lumea reala.

Vladimir Putin ne vine inevitabil in minte, mai ales cand vedem cum Elena isi transforma in puscariasi rivalii sau cum comploteaza sa invadeze o tara vecina, pretinzand ca a fost a ei dintotdeauna. Are discursuri la balcon catre ceea ce ea este convinsa ca este un public adorator, cum a avut Ceausescu dar si Eva Peron. Manipuleaza mass-media, spunand minciuni flagrante si oferind spectacole ostentative, dansand si cantand “Mos Craciun” ca mesaj video de Craciun pentru tara. Bunul gust nu este punctul ei forte.

Dar povestea devine din ce in ce mai intunecata pe masura ce se indreapta spre un final care da de gandit, nu neaparat cel pe care ai putea crede ca il va urma. Tara e atacata de rebeli in prejma Craciunului si ea e nevoita sa fuga prin canale subterane.

In lumea reala, regimurile din URSS si Romania, ambele dictatoriale, au “cazut” de Craciun.

Nu va spun intriga total pentru ca sa nu va stric surpriza si urmariti miniseria, adaug doar ca apare si Hugh Grant intr-un episod, ca muzica e facuta de genialul alexandre Desplait, ca serialul a fost creat de Will Tracy, care a co-scris filmul satiric The Menu si a scris la cateva episoade Succession, si e regizat de Stephen Frears (The Queen) si Jessica Hobbs (The Crown), fiecare cu cate 3 episoade.

Regimul, e o satira absurda, dar cu multe elemente de pe langa noi impachetate in evenimente amuzante, insa cu consecinte grave. Si dincolo de amuzamentul povestii, e o tristete ascunsa cand vezi ca marile regimuri dictatoriale au avut atat de multe in comun si toate au fost niste caricaturi sociale. Poate de asta filmul are un ton care pare ca iti transmite ca cel mai bine este sa razi ca sa nu plangi de ceea ce e in jurul tau.

Miniseria de 6 episoade incepe de maine 4 martie la HBO Max.

5185
echilibru piatraTo do list pentru linistea si echilibrul meu. Poate va inspira in alegerile dvs saptamanale

To do list pentru linistea si echilibrul meu. Poate va inspira in alegerile dvs saptamanale

Am norocul sa imi pot organiza timpul cum imi doresc, chiar daca am de indeplinit niste deadline-uri.

Cum functionez foarte bine cu to do list, si am carnetele speciale pe care le achizitionez la inceputul anului (pe langa agenda in care imi am programul mare pe multe luni inainte si imi fac intrebarile pentru interviuri),  in ultimii ani am invatat sa-mi pun pe to do list, nu doar chestiunile de job, ci si cele pentru sufletul si echilibrul meu emotional.

Iata  to do listul meu pt echilibru si linistea sufletului meu.

Chestiunile zilnice: exercitiile de kineto (am avut ceva probleme de sanatate si sunt importante exercitiile zilnice), rutina de beauty, cel putin o masa “cruda”, cel  putin o vorba buna catre cineva, o fapta buna, o incurajare pentru cineva cu care n-am mai vorbit sau simt ca are nevoie de sprijin.

  • Obligatoriu, daca vad ceva scris bine si frumos, daca vad un interviu bun facut in online trimit un mesaj celui care l-a facut si dau share. Mi se pare ca e important sa spunem catre altii si lucrurile bune pe care le fac, nu doar sa ii criticam pe cei pe care-I prindem in offsaid.
  • Nu urmaresc multe lucruri in online pentru ca nu sunt in targetul meu, nu gasesc sensul emisiunilor in care se comenteaza stirile/podcasturile; inteleg trendul, pentru unii e distractie si un acces mai facil la asimilarea, intelegerea unor informatii. Pentru mine sunt 3 ore in care pot citi o carte, daca vreau sa aflu ceva despre omul respectiv pe care-l “explica” altii, il sun direct, altfel pot judeca cu mintea mea orice vad nu trebuie sa vad pe cineva dandu-se cu parerea despre ce a spus X sau Y. (am testat vreo doua emisiuni de astea cu comentarii sa inteleg ce fac tinerii si aveam mai multe referinte si din carti, si din viata, decat ei… deci pt mine e pierdere de vreme.)

Chestiunile saptamanale.

Sa fac ceva care imi place si imi aduce confort.

  • In cazul meu inseamna prajituri si flori in week end, o carte buna, o muzica frumoasa, stat la soare pe terasa intr-o carciuma faina sau pe balcon unde bate soarele.

Sa ma bucur de o pauză de ceai sau de cafea cu o carte sau cu un prieten.

  • Imi iese nu chiar in fiecare saptamana din considerente de vreme, dar macar cateva mesaje catre prieteni tot trimit 😊

Sa ma opresc din tot ce fac/gandesc.

  • E un exercitiu greu si imi ia o jumatate de ora cel putin in week end sa pot sa-mi cobor ritmul interior.

Sa-mi aloc timp sa ma gandesc la imaginea de ansamblu și la lucrurile bune din viata mea. Mi se pare ca ma ia viata in viteza, ca am prea multe deadline-uri si griji pe care cateodata le mut de pe o zipe alta pt ca nu doveddesc toate lucruriel intr-o zi si, daca nu mi-as lua o pauza mentala, sa fac un pas in spate si sa ma bucur de ce mi se intampla, as fi ca un soricel care se invarte intr-o cusca in alergare.

  • Sunt o persoana foarte norocoasa, mi s-au intamplat si mi se intampla foarte multe lucruri minunate in viata si tin mult sa nu ma “fure” agitatia vietii si sa nu iau de-a gata lucrurile frumoase. Sa-mi gasesc timp sa le constientizez sa fiu recunoscatoare pentru ele si sa “pay it forward”
  • Am mai povestit ca la fiecare incasare de bani dintr-un proiect special fac o donatie fie catre o asociatie care are grija de pisicute (am doua preferate), fie catre o casa de ajutor pentru copiii si batranii dintr-un sat.

In ultima vreme am un nou obicei, ma concentrez dimineata asupra lucrurilor pe care vreau sa le imbunatatesc la mine: la nivel fizic sau intelectual.

  • Pentru ca sunt preocupata sa invat in fiecare zi cate ceva. (si la urban.ro am pus un motto pt cititori, “fiecare zi in care invatam ceva e o zi buna”. E un drive care imi da sens sa muncesc, si cred ca si colegului Eduard, faptul ca intr-o lume plina de mizerii avem privilegiul sa punem in spatiu public lucruri din care oamenii sa invete ceva frumos)

Mi-ar placea sa mai fac un curs ceva, sa mai invat formal lucruri, cu lectii si profesori, cu disciplina de rigoare, dar din pacate e un efort fizic si mental pe care nu mi-l permit acum. Am renuntat oricum la multe proiecte, ca sa mai cobor ritmul de munca.

La sfarsitul saptamanii, am mereu momentul de rasfat cu flori, cafea sau ceai in cesti de portelan, cu the newyorker (care momentan nu mai vine, nu stiu de ce, am fct tulumbe la postas sa se rezolve), momentul de spa de acasa care include o baie cu arome, masti de fata si alte rasfasturii de fetite😊 )

Viata m-a invatat ca, in teorie, ne dam seama ca avem nevoie de asemenea momente dar, daca nu le punem pe un to do list si nu verificam periodic daca le-am dus la bun sfarsit, apar alte chestiuni mai importante si trecem peste aceste lucruri esentiale pentru liniste si echilibru.

De asta eu tratez foarte serios aceste aspecte care tin de echilibrul meu mental.

Ceea ce va doresc si dvs.

2882
cristina-violentaViolenta domestica si abuzul in cuplu nu sunt doar cu bataie. Care sunt formele de violenta in familie

Violenta domestica si abuzul in cuplu nu sunt doar cu bataie. Care sunt formele de violenta in familie

Fotografia de mai sus e dintr-o campanie de acum cativa ani, cand INNA a facut un cantec in care a vorbit de violenta domestica si a invitat mai multe femei sa faca poze “batute”. atunci eu am vrut sa merg la metrou asa si sa joc “disperarea”, nu m-a ajutat nimeni, nu m-a intrebat nimeni daca am probleme, desi am stat la intrarea de la metrou o juma de ora.

Zilele acestea s-a vorbit mult despre violenta domestica gratie piesei Erika Isac, Macarena.

https://www.youtube.com/watch?v=C0Bc0nwSerM&ab_channel=ErikaIsac

A facut apoi Micutzu un podcast cu reprezentatii societatii civile, cu o victima a abuzurilor familiala si reprezentatul sindicatului politiei.Domnul politist recunoaste ca abia din 2019 violenta domestica a fost recunoscuta in Romania, oana atunci nu exista pentru autoritatile romane, desi e parte din stilul de viata al multor romani.

Inca o data am constatat ca oamenii nu stiu sa defineasca si sa identifice violenta domestica…asa ca m-am gandit sa trec mai jos toate formele de violenta domestica.

Inainte de asta, aici puteti vedea podcastul lui Micutzu.

https://www.youtube.com/watch?v=nVnQ_rKIc2o&ab_channel=MicutzuStand-upOfficial

Si apoi va rog sa mai cititi o data textul despre emisiunea tv  cu Nea Marin care ii bate pe participanti ca divertisment si forma de convingere sa faca ce vrea el sa faca.

https://bazavan.ro/2022/08/vancica-violenta-antena-1-nea-marin/

Trist este ca oamenilor li se pare divertisment aceasta bataie. Eu am depus plangere la C.N.A si au ceva restrictii acum, dar producatoare tot nu constientizeaza responsabilitatea expunerii violentei/abuzului ca divertisment.

Violenta in familie se manifesta sub mai multe forme, daca identificati una dintre aceste forme, luati atitudine si plecati din relatie, oricat de greu v-ar fi la inceput. Va las mai jos si numere de telefon unde sa sunati.

  • Violenta fizica – vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, trantire, imbrancire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusive mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu effect similar

  • Violenta verbala – adresarea unui limbaj jignitor, utilizare de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare

  • Violenta psihologica – impunerea vointei sau controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrative asupra obiectelor sau animalelor, amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, gelo zie, contrangeri de orice fel etc.

  • Violenta sociala – impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar

  • Violenta sexuala – agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal

  • Violenta economica – interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar

  • Violenta spirituala – subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

0800 500 333 este linia gratuita unde victimele violentei domestice pot suna.

Cateva asociatii care te pot consilia:

https://solwodi.ro/centrul-de-recuperare-pentru-victimele-violentei-in-familie/

Anais https://asociatia-anais.ro/

https://casaioana.org/

sibiu https://asociatia.luthelo.ro

3146
Saint Exupery (Saint-Exupery, 1900-1944).Rugaciunea lui Antoine de Saint Exupery si vizita mea la Vatican

Rugaciunea lui Antoine de Saint Exupery si vizita mea la Vatican

Mi-a adus aminte Edi (colegul cu care fac urban.ro si prietenul cu care impart multe, Eduard Enache) de rugaciunea lui Antoine de Saint Exupery.

Am recitit-o si mi-au dat lacrimile instant, are atat de multe lucruri in care cred si eu…

La sfarsit, pun o poveste foarte personala despre cand am fost la slujba la Vatican.

Doamne,

Fa-ma atent si inventiv, ca in rutina zilelor sa ma pot opri in fata descoperirilor si a experientei care m-au intrigat. Invata-ma sa gestionez corect timpul vietii mele. Ofera-mi un simt al observatiei, pentru a putea diferentia lucrurile importante de cele mai putin importante. 

Iti cer sa-mi dai puterea retinerii si a intelegerii, ca in viata sa nu deviez de la ceea ce este important, dar sa-mi planific rational timpul, sa pot vedea si varful muntelui, si valea si uneori sa pot gasi timp pentru bucuria artei. Ajuta-ma sa inteleg ca visele nu sunt un ajutor. Nici dorul fata de trecut, nici dorintele fata de viitor. Ajuta-ma sa fiu aici si acum si sa percep aceasta clipa ca cea mai importanta.

 Apara-ma de credinta naiva ca totul in viata trebuie sa fie usor. Ofera-mi constientizarea faptului ca toate greutatile, infrangerile, caderile si nemultumirile sunt o parte fireasca a vietii, datorita careia crestem si ne dezvoltam. 

Adu-mi aminte ca inima mereu e in conflict cu ratiunea. Trimite-mi la momentul potrivit pe cineva care va avea curajul sa-mi spuna adevarul, dar sa o faca cu dragoste. Stiu, multe probleme se rezolva fara sa faci nimic, deci invata-ma sa astept.  Stii cat de mult avem nevoie de prietenie. Ajuta-ma sa merit acest dar al sortii. Da-mi o fantezie bogata, ca la momentul potrivit, la timpul potrivit, vorbind sau tacand, sa pot oferi cuiva caldura necesara. 

Fa-ma omul care poate ajunge si pana la cei cazuti. Fereste-ma de frica evitarii lucrurilor importante din viata. Nu-mi da ceea ce vreau, da-mi ceea ce-mi trebuie cu adevarat. Invata-ma arta pasilor mici.”

Antoine de Saint Exupery in cartea biografica a lui Stacy Schiff

*

Cand am fost la Vatican am participat si la o slujba foarte foarte emotionanta si preotul dupa ce ne-a invitat sa dam mana cu vecinii nostri de scaune si am cunoscut oameni din diferite locuri ale lumii (f frumos, f deschis), ne-a invitat sa ne rugam.

Eu nu sunt cea mai religioasa, in sens dogmatic, persoana din lume. Incerc sa fiu corecta, sa nu mint, sa nu fur, sa practic recunostinta si sa am intelegere pentru semenii mei. Uneori imi iese, alteori nu.

Atunci acolo, in fata indemnului sa spun o rugaciune in gand m-am panicat: nu stiam nimic sa spun din biblie.

M-am rugat din suflet pentru intelepciune, binele celor din jurul meu, linistea mintii si alte cateva lucruri.

Nu o sa povestesc aici rugaciunea, desi mi-o amintesc in detaliu, dar cand am iesit din biserica mi-am sunat un prieten – absolvent de  istoria religiilor la Sorbona – si i-am spus ca eu, in mintea mea, m-am facut de ras pentru ca in afara de Tatal Nostru si Inger ingerasul meu nu stiu nicio rugaciune “oficiala” si i-am spus ca mi-am inventat propria rugaciune in care n-am cerut nici sanatate, nici bunuri materiale, nimic standard…

El a ras, mi-a cerut sa-i spun exact ce cuvinte am rostit si, mai tarziu, mi-a trimit pe mail fragmentul din Biblie care semana foarte foarte mult cu rugaciunea mea.

3880
Little People,Big DreamsA fost ziua lecturii. La McDonald’s® la Happy Meal poti sa primesti o carte. „Little People, Big Dreams™”au la baza povestile unor oameni exceptionali: creatori, artisti, oameni de stiinta si lideri.

A fost ziua lecturii. La McDonald’s® la Happy Meal poti sa primesti o carte. „Little People, Big Dreams™”au la baza povestile unor oameni exceptionali: creatori, artisti, oameni de stiinta si lideri.

Stiu ca pe multi gandul de a manca la McDonald’s inseamna a ti se intampla ceva rau. eu nu cred asta, sunt constienta ca in tara aceasta – cum am mai scris – pentru un copil necajit – si nu numai, un hamburger de la McDo inseamna un rasfat.

Si il merita din plin, daca doar asta e ce isi poate permite.

Imi place mult programul asta cu carti de la McDo care incurajeaza cititul in randul copiilor prin seria de carti „Little People, Big Dreams™”, care au la baza povestile unor oameni exceptionali: creatori, artisti, oameni de stiinta si lideri, cu realizari incredibile si contributii semnificative in diferite domenii.

Programul Happy Meal™ Readers, prezent in toate restaurantele McDonald’s din Romania, reprezinta angajamentul companiei de a stimula interesul pentru lectura si de a oferi modele inspirationale copiilor.

Cartea vine la Happy Meal care costa 14 lei si pentru un parinte care nu-si permite sa-i cumpere carti copilului lui, dar si-ar dori ca el sa-si depaseasca conditia, sa faca scoala, sa aiba putere si aripi sa zboare pe drumului, pentru un asemenea parinte poate fi o gura de aer.

Plus ca pentru un copil, o carte care vine de la McDonald’s e mai atractiva decat una din librarie, si il poate inspira, ii poate arata o lume la care sa viseze si sa lupte sa o atinga.

Colectia Happy Meal™ Readers continua sa inspire si in 2024, cu titluri captivante precum „Pot fi o legenda a sportului”, povestile lui Pele si Muhammad Ali, „Pot fi un scriitor plin de inspiratie”, povestile Mayei Angelou si ale Jane Austen, „Pot fi astronaut”, povestile lui Neil Armstrong si Sally Ride, „Pot fi un atlet extraordinar”, povestea lui Terry Fox, „Pot fi un alpinist curajos”, povestea lui Tenzing Norgay, „Pot scrie o poveste infricosatoare”, povestea lui Mary Selley. Cartile sunt disponibile in restaurantele McDonald’s® in limita stocului disponibil.

1.2 milioane de carti au fost alese de catre clientii McDonald’s in 2023, iar de la lansarea programului, in 2019, peste 2.7 milioane de carti au fost alese in locul jucariilor, odata cu achizitionarea meniului Happy Meal.

*

Conform sondajelor si statisticilor, in Romania 11 milioane de oameni nu au citit nici macar o carte.

*

Cum ziceam la inceput stiu ca puristii vor sari in sus si vor spune orice au citit ei de rau despre Mc Donald’s. Dar… pentru un parinte care NU ARE BANI si nici stiinta sa aleaga carti, aceasta idee de carti cu Happy Meal e minunata si il poate ajuta pe copilul lui.

Altfel, urmeaza sa scriem pe urban.ro in sectiunea dedicata Olimpiadei cam cati hamburgeri de la McDO se mananca in satul olimpic in timpul Jocurilor Olimpice…

Am fost la Londra, in culisele olimpiadei, am vazut cum aratau restaurantele sportivilor, am aflat cat de multi hamburgeri se mancau zilnic.

Nu este un articol platit 🙂 voi scrie despre carti oricand si oricat cu mare mare drag. pentru ca stiu ca pot schimba minti si vieti.

2714
shutterstock_cartiNevoia de scurtaturi, rezumatele cartilor, bifam nu experimentam. Viata nu trebuie traita pentru  ce zic ceilalti, ci pentru propria experienta si simtire

Nevoia de scurtaturi, rezumatele cartilor, bifam nu experimentam. Viata nu trebuie traita pentru  ce zic ceilalti, ci pentru propria experienta si simtire

E un trend straniu in youtube care arata ceva din modul in care e pervertita mintea umana: rezumate audio de la carti celebre.

Nu vorbesc de rezumatul unor carti motivationale, ci de versiuni ale unor capodopere din literatura universala, povestite dupa capul si vocabularul celui care inregistreaza. Culmea e ca au si public pentru ca oamenii prefera sa spuna “stiu despre ce e in Crima si Pedeapsa de Dostoievski” in loc sa citeasca cartea.

E un trend aici despre a bifa niste lucruri fara a trai experienta, fara a invata ceva.

*

Nu citim o carte doar ca sa aflam CE se petrece in actiunea din ea, citim (sau ar trebui) si pentru CUM se petrece povestea, pentru frumusetea frazelor autorului, pentru cum stie sa ne duca, prin cuvinte, intr-o lume departe de prezent.

Traducatorii au unul dintre cele mai dificile job-uri, pentru ca trebuie sa rescrie in alta limba o poveste care a fost gandita si simtita de cineva, si sa-I pastreze , ritmul, starea, energia cuvintelor, felul in care si-a construit frazele.

*

Acum ceva ani, Zadie Smith – una dintre cele mai premiate scriitoare britanice din noul val – povestea ca la 20 de ani exersa sa scrie in stilul autorilor ei preferati. In fiecare luna un alt scriitor, tocmai pentru a-si desavarsi tenica si a putea sa faca cu propriile provesti ceva unic ca frazare si expunere a emotiilor.

Cehov are cursuri de scriere in care arata ce mult mestesug e in spatele randurilor sale, cursuri care au fost inspiratie pentru Raymond Carver, unul dintre cei mai spectaculosi scriitori americani, pentru stiul sau minimalist prin care reusea sa transmita foarte multe lucruri, senzatii si emotii.

Sigur ca nu pot eu sa va opresc sa ascultati in 20 de min o carte care are 400 de pagini, dar pierdeti imens din experienta pe care ati putea-o avea citind farza cu farza, capitol cu capitol. Sigur ca astazi avem inclusiv rezumate ale unor filme celebre, editate drept film de 5 minute cand el e o capodopera de 2 ore. s-a gasit cineva sa scoata 50 de cadre cu ce a crezut el ca e actiunea si sa le monteze in telefon ca sa le puna pe instagram sau pe youtube ca are nevoie de continut sa-si faca public.

  1. publicul ala nu conteaza,
  2. nu pentru el ai tu experienta unui film, a unei carti sau a unei muzici. ai pentru evolutia ta ca persoana.

Inteleg ca suntem asaltati de informatii, inteleg ca avem nevoie de fraze simple si curate ca sa pricepem repede despre ce e vorba, dar literatura adevarata e ca o muzica, isi spune povestea cu un ritm al ei. Si nimeni nu poate sa-i faca un rezumat care sa-i poata pastra valentele.

(si nu e literatura in cartile cu X modele de iubire, Cum sa inveti sa respiri, Cum sa dormi mai bine… si tot asa – titlurile le-am inventat, descriu doar o categorie de carti self help)

Nu poti face mai scurta Simfonia 9 lui Beethoven sau Anotimpurile lui Vivaldi, sau Bolero-ul lui Ravel (care are o poveste interesanta pentru ca primul dirijor i-a schimbat tempo-ul si a facut lucrarea in crescendo, ea fiind la baza muzica pentru un exercitiu de balet)

Nu va ratati experienta intalnirii cu o carte. Nu e important sa citim zeci de carti intr-un an pe repede inainte (desi stiu ca sunt cursuri si pentru asa ceva).

Intr-o  lume in viteza luati-va pauza necesara ca sa va bucurati de experiente: de cititul unei carti, de a bea un ceai intr-o ceasca de portelan, de a avea flori frumoase pe masa, de a manca linistit si asezat.

Voua va faceti un bine pe termen lung, pentru ca viata nu e pentru a bifa lucruri care sa-i multumeasca pe ceilalti, e pentru a o trai fiecare dintre noi cu toate simturile si prin toti porii.

2949
fetita din spateUn subiect tabu in Romania – epilepsia. 500.000 de romani sunt diagnosticati cu epilepsie. informatii utile pentru pacienti si apartinatori

Un subiect tabu in Romania – epilepsia. 500.000 de romani sunt diagnosticati cu epilepsie. informatii utile pentru pacienti si apartinatori

Ziua Mondiala a Epilepsiei este marcata, in fiecare an, in cea de-a doua zi de luni din februarie. In 2024, aceasta zi este marcata pe 12 februarie. Epilepsia afecteaza 50 de milioane de pacienti la nivel international. In Romania, numarul cazurilor este estimat la 500.000, o treime dintre acestea fiind rezistente la tratamentele medicamentoase.

In Romania, ca multe afectiuni neurologie epilepsia este un subiect tabu si duce la marginalizarea bolnavilor.

Epilepsia este termenul general de clasificare al unui grup de afectiuni neurologice caracterizate printr-o tulburare a retelelor neuronale, iar o criza poate fi considerata un proces cu caracteristici spatio-temporale care se refera la structurile anatomice implicate si sincronizarea descarcarii electrice. Semiologia crizei este determinata de interactiunea dintre descarcarea electrica si retele cerebrale atat fiziologice, cat si patologice. Cauzele de aparitie a epilepsiei sunt diverse, printre cele mai importante numarandu-se:

  • Cauze genetice (afectiunea este fie mostenita din familie, fie apare ca urmare a unei mutatii spontane)
  • Cauze structurale (tumori, malformatie de dezvoltare corticala, atrofie hipocamp)
  • Cauze autoimune
  • Cauze metabolice
  • Cauze infectioase

Este important de mentionat ca orice persoana se poate confrunta cu o criza epileptica, atunci cand nivelul de excitabilitate al unei zone din creier depaseste un anumit prag in anumite conditii. In acest sens, o singura criza epileptica nu presupune stabilirea diagnosticului de epilepsie,” afirma dr. Sandra Munteanu, medic specialist neurologie cu supra-specializare in epilepsie.

In ultimii zeci de ani, mai mult de 20 de terapii medicamentoase antiepileptice au fost aprobate.

Printre beneficiile acestor noi terapii se numara reducerea efectelor adverse asupra functiei hepatice si capacitatea acestora de a actiona fie asupra modului in care substantele se deplaseaza in interiorul si spre exteriorul celulei, fie prin stimularea si inhibarea modului in care neuronii transfera informatii prin intermediul neurotransmitatorilor.

Un tratament necesita analiza mai multor factori: forma de epilepsie, in primul rand diferentierea epilepsie focala/ generalizata, spectrul efectelor medicamentului, efectele adverse si comorbiditatile pacientului. Decizia terapeutica se bazeaza pe interactiunea dintre medic si pacientul informat. Tratamentul antiepileptic poate fi redus si intrerupt in functie de caz dupa o anumita perioada in care pacientul nu a mai prezentat crize, insa exista predictori ai recurentei crizelor dupa intreruperea unui tratament: tulburari de dezvoltare, istoric de crize febrile, durata mai lunga a epilepsiei inaintea unei interventii chirurgicale, IRM cerebral care nu arata o leziune, numar mai mare de medicamente antiepileptice administrate la momentul interventiei, unele malformatii precum displazia corticala si reducerea medicatiei la un moment nepotrivit.

Noul compus care inregistreaza rate de reducere a crizelor epileptice mai mari decat oricare alt medicament din ultimi 30 de ani

Din punct de vedere medicamentos, poate cel mai important avans a fost reprezentat de aprobarea de catre FDA, in 2019, a compusului numit cenobamat, pentru tratamentul la adulti a crizelor cu debut focal. Incepand cu luna mai a anului 2020, acest compus a fost pus la vanzare, inregistrand o eficacitate remarcabila ca terapie aditionala, ratele acestuia de reducere a crizelor fiind mai mari decat cele inregistrate de oricare alt medicament antiepileptic din ultimii 30 de ani. Acest lucru sustine utilizarea ca add-on medication la pacientii cu epilepsie rezistenta la tratament”, adauga specialista Clinicii Neuroaxis din Bucuresti.

De asemenea, in contextul sindromului Dravet va fi disponibila Fenfluramina, un tratament reutilizat ce ar putea reduce frecventa crizelor dar si calitatea vietii acestor pacienti.

Totodata, dr. Sandra Munteanu afirma ca, in momentul in care un pacient nu obtine un control al crizelor prin doua medicamente antiepileptice in doze corespunzatoare, trebuie indrumat spre „Subprogramul de diagnostic si tratament al epilepsiei rezistente la tratamentul medicamentos” al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, in vederea evaluarii prechirurgicale, in cazuri atent selectionate, cu electozi intracranieni in vederea delimitarii zonei epileptogene sau explorarii prechirurgicale anterior stabilirii indicatiei de neuromodulare prin stimulare vagala. Este important de precizat ca farmacorezistenta este un criteriu obligatoriu insa nu suficient pentru indicatia de stimulare vagala. Evaluarea prechirurgicala si colaborarea in echipa medic neurolog-neurochirurg sunt aspecte esentiale.

Principalele simptome care apar in crizele epileptice

Crizele epileptice se pot manifesta printr-o serie ampla de forme, cateva exemple fiind:

  • Blocare tranzitorie a comportamentului sau limbajului
  • Tresariri la nivelul unui grup muscular, Senzatii de amorteala/furnicaturi
  • Senzatia neobisnuita ca totul este familiar
  • Iluzii vizuale, auditive, gustative
  • Palpitatii
  • Automatisme oroalimentare sau manuale
  • Comportament hipermotor

In afara de recunoasterea acestor elemente, este importanta secventa lor pe parcursul unei crize, acest lucru conducand la o caracterizare a retelei epileptogene.

In credinta populara s-au raspandit, de-a lungul timpului, mai multe mituri cu privire la epilepsie, acestea generand fie o gestionare nepotrivita a crizelor, fie stigmatizarea pacientilor diagnosticati cu aceasta afectiune.

Din cauza acestor concepte gresite, pacientii aleg, deseori, sa-si ascunda conditia in fata apropiatilor si colegilor de munca.

Pentru a combate aceste mituri cu privire la epilepsie si la alte afectiuni neurologice, Clinica Neuroaxis a realizat un experiment social filmat cu camera ascunsa, pentru a analiza nivelul de pregatire al populatiei privind ajutorarea pacientilor cu afectiuni neurologice.

In ceea ce priveste principalele mituri cu privire la epilepsie, printre acestea se numara crezul conform caruia toate persoanele cu epilepsie au convulsii. In realitate, exista mai multe tipuri de crize epileptice, unele dintre acestea neimplicand miscari involuntare asociate. In afara de crizele tonico-clonice bilaterale (crize care implica pierderea starii de constienta), alte tipuri de crize epileptice genereaza un blocaj comportamental sau alterarea contactului cu mediul inconjurator.

Un alt mit care exista cu privire la pacientii diagnosticati cu epilepsie este ca acestia nu pot duce o viata normala. Aceasta stigmatizare ii determina pe pacienti, de multe ori, sa-si impuna o stare de autoizolare, renuntand la locurile de munca si la relatiile sociale. In realitate, chiar daca, uneori, pot exista restrictii cu privire la anumite ocupatii sau activitati fizice pentru persoanele cu epilepsie, multi pacienti pot duce vieti normale, fara sa fie nevoie sa evite locurile de munca solicitante, din punct de vedere fizic si psihic.

Nu in ultimul rand, o alta credinta falsa, dar larg raspandita, este ca luminile intermitente sau anumite modele de lumini declanseaza crize tuturor pacientilor diagnosticati cu epilepsie. In realitate, crizele fotosensibile pot sa apara doar la o mica parte din formele de epilepsie, majoritatea pacientilor nefiind influentati de stimulii vizuali.

Imbunatatirea calitatii vietii pentru pacientii diagnosticati cu epilepsie

  • Comunicarea deschisa cu persoanele din jurul nostru ne pot ajuta la clarificarea preconceptiilor cu privire la epilepsie si la asigurarea unor relatii sociale si profesionale optime
  • Terapia psihologica ne poate ajuta sa gasim cele mai potrivite unelte pentru a face fata provocarilor legate de preconceptiile existente la nivelul societatii
  • Un stil de viata echilibrat poate ajuta la controlul crizelor. Pentru a gasi cele mai potrivite optiuni terapeutice si a monitoriza evolutia bolii, este necesara colaborarea cu un neurolog specializat in epilepsie.

2713
capote-lebedeele-de-pe-fift-avenue(Interviu) Melanie Benjamin, autoarea bestseller-ului Lebedele de pe Fifth Avenue – despre adevarul emotional din vietile unor oameni faimosi –

(Interviu) Melanie Benjamin, autoarea bestseller-ului Lebedele de pe Fifth Avenue – despre adevarul emotional din vietile unor oameni faimosi –

Astazi toata america vorbeste despre disputa dintre Truman Capote si doamnele care erau numite Lebede, gratie premierei de acum cateva zile a mini seriei Feud Capote vs The Swans, mini serie gandita si regizata de Ryan Murphy, unul dintre regizorii si producatorii momentului cu o fina intelegere a cum ot fi transformate in povesti marile scandaluri din istorie.

Murphy (58 de ani) a produs si regizat American Horror Story, serialul Dahmer despre criminalul Jefferey Dahmer, American Crime Story – despre moarte alui Versace si multe altele.

Acum cu Capote vs The Swans da o  noua lovitura pentru ca a ales ca personajele iconice numite Lebede ( doamne socialite care dadeau tonul in moda) sa fie interpretate de actrite iconice…iar transformarile sunt spectaculoase: Naomi Watts, Demi Moore, Calista Flockhart, Chloë Sevigny si Diane Lane.

Nu despre film vreau sa va povestesc ci despre o carte care le descrie pe aceste doamne numite Lebede, accesul la o lume de lux, in relatia cu Capote, carte care e tradusa si la noi.

In aprilie 2018 a aparut in Romania cartea Lebedele de pe Fifth Avenue scrisa de Melanie Benjamin, la editura Humanitas (o gasiti aici) si am avut onoarea si privilegiul sa o intervievez pe doamna care a studiat arhivele cautand dincolo de articolul defaimator al lui Capote, care au fost bazele prieteniei dintre ele si influenta lor asupra lumii.

interviul de mai jos a fost publicat in aprilie 2018.

Daca e sa cititi o carte in vacanta aceasta de inceput de primavara, atunci aceasta ar putea fi Lebedele de pe Fifth Avenue scrisa de Melanie Benjamin.

V-am mai povestit despre carte: e o poveste inspirata de realitate, de prietenia lui Truman Capote cu cele mai bogate si mai stilate femei din New York-ul anilor 50-60, e o carte care dezvaluie cum erau crescute si educate aceste femei care excelau prin eleganta, tineau prima pagina a marilor reviste de moda si erau muzele marilor designeri (adevaratele influencer 🙂 ), e o carte despre prietenie si tradare, despre cum aceste femei spectaculoae ascundeau dincolo de aparitiile senzationale vieti triste cu infidelitati, cu spaime despre imbatranire sau despre trecutul lor nu foarte curat.

Daca vreti sa va petreceti vacanta ca si cum ati fi intr-o mica excursie in HiLife-ul new yorkez din anii 60, cititi aceasta carte, credeti-ma e o delectare si de stil (in senul de moda), dar si de scriere.

Lebedele de pe Fifth Avenue

Am avut norocul si privilegiul sa citesc cartea inainte de aparitia ei in Romania, sa am logo-ul blogului meu alaturat de acest titlu de carte si… sa fac un mic interviu cu autoarea cartii – Melanie Benjamin.

Numele Melanie Benjamin e un pseudonim rezultat din numele scriitoarei (Melanie Hauser) si numele baiatului ei cel mare (doamna are 2 baieti si locuieste in Chicago impreuna cu sotul sau, Dennis Hauser)

A devenit cunoscuta in toata lumea pentru cartile in care readuce in prim plan viata unor femei care au influentat vremurle in care au trait, dar pe care istoria le-a consemnat foarte pe scurt. Trei dintre cartile domniei sale vor fi transformate in film.

Iata micul nostru interviu, realizat via email.

 (aici puteti citi un fragment din cartea Lebedele de pe Fifth Avenue.)

Melanie Benjamin 2© Deborah Feingold

Din cartile dvs reiese ca aveti un interes special pentru povestile femeilor care au facut lucruri importante dar istoria le-a pierdut cumva printre alte intamplari. De ce scrieti despre aceste femei nu foarte cunoscute? Va considerati o feminista?

Am inceput cautand povestile care s-au pierdut cumva in istorie si am realizat in timpul documentarii ca erau mai ales povestile femeilor. Asa a aparut acest pattern al personajelor mele. Evident, intotdeauna caut o poveste buna, asta e primul lucru pe care-l caut, asa ca nu e trebuie sa fie numai povesti despre femei.

Si da, ma consider feminista. Daca a fi feminist inseamna sa lupti pentru plata egala cu barbatii, pentru aceleasi oportunitati, indepartarea barbatilor care hartuiesc femeile, inclusiv in zona culturala, atunci da, sunt feminista.

 Pare ca aveti o obisnuinta sa va imaginati ce s-a intamplat cu oamenii dincolo de ceea ce au consemnat ziarele vremii…

Da, sunt interesata de ceea ce e dincolo de usile inchise, de colturile ascunse ale vietilor publice – dincolo de ce scriu ziarele sau a pastrat istoria. Asa pot, ca scriitor mai degraba decat ca istoric, sa –mi gasesc un loc unde imaginatia sa se desfasoare.

Cat timp faceti research pentru o carte? De exemplu, cat timp ai facut documentarea pentru Lebedele…

Obisnuiesc sa scriu despre o perioada istorica cu care sunt deja familiara, despre oameni ale caror obiceiuri de baza le stiu. Asta face ca documentarea mea despre perioada istorica sa fie mult mai mica decat isi imagineaza oamenii ca ar fi…De obicei e vorba de cateva luni in care citesc carti, reviste vechi, ma uit la filme despre subiectul meu acolo unde este posibil, uneori vizitez locurile in care s-a petrecut actiunea. Apoi ma asez la scris.

Pentru Lebedele… ati avut mood board cu obiecte de moda din acea perioada? Ati facut o documentare separata pentru partea de fashion?

N-am facut mood board-uri dar m-am distrat o vreme uitandu-ma la reviste vechi Vogue, uitandu-ma pe Pinterest, citind carti despre moda care prezentau fotografii din acea vreme… Chiar a fost un mic rasfat sa fiu inconjurata cu toate aceste detalii despre frumusete!

Ma gandesc ca atunci cand lucrati pentru un roman, petreceti mult timp gandind  si traind in mintea personajelor. Vi s –a intamplat sa va dea batai de cap vreun personaj?

Cateodata am batai de cap, dar nu la aceasta carte… Chiar si cu Truman care ar fi putut fi mai dificil, mi-a fost usor sa-l inteleg, sa-I “intru sub piele”.

V-ati gandit ce ar fi spus Babe sau Slim (nota mea. Doua dintre femeile cheie din carte) despre cartea dv?

Probabil n-ar fi fost foarte bucuroase. In ciuda faptului ca Slim si-a scris memoriile (Babe nu a facut-o), cred ca amandoua erau persoane foarte atente la intimitatea lor. Se bucurau sa fie fotografiate, dar voiau sa arate doar perfectiunea imaginii lor, nu ceea ce era in viata lor tumultuoasa.

Lebedele sunt pe cat de diferite pe atat de asemanatoare, in comportament si stil de viata. A fost vreuna de care v-ati smtit mai apropiata?

Cred ca Slim. Ea avea o atitudine mult mai sanatoasa despre viata pe care o traia, a stiut sa gaseasca ironia pentru ce traia, absurdul. Ea imi place foarte mult.

Cred ca la momentul la care va pregateati sa scrieti cartea, Marella Agnelli (nota mea. Personaj descris in carte pe larg) mai traia. Ati vorbit cu ea despre carte?

Nu, i-am respectat intimitatea.

Cum arata o zi de lucru pentru dvs?

E foarte plictisitoare, de fapt. Ma trezesc, verific mailurile, beau cafea, apoi scriu. Scriu cam 2000 de cuvinte zilnic cand ma aflu la primul draft. Scriu in biroul de acasa – care e de fapt cel de-a doilea dormitor al casei – in fata unei ferestre prin care vad un perete de caramizi al unei cladiri de langa mine. Deci n-am nici macar o priveliste fabuloasa.

Care sunt scriitorii care v-au influentat scrierile? Si, luand in considerare, experienta dvs din lumea teatrului, ce piese v-au influentat?

La inceputul carierei mele, inainte de a fi fost publicata, cred ca Anne Tyler a fost cea care m-a influentat cel mai mult. Ii iubeam cartile, as fi vrut sa scriu ca ea. Am realizat insa repede ca lumea nu are nevoie de inca o Anne Tyler si ca e mai important pentru mine sa-mi gasesc propria voce ca scriitor.

Cred ca ma influenteaza si cartile, si spectacolele, si muzica, dar si ce vad in muzee sau la televizor. Ma incarc constant cu creatiile altora pentru a-mi hrani propria seva creativa.

Mai aveti timp sa mergeti la teatru?

O, da! Locuiesc in Chicago la cativa pasi distanta de unul dintre cele mai bune teatre din regiune, Steppenwolf Theater. Multe dintre spectacolele montate aici au ajuns si pe Broadway. Mergem des la acest teatru, cum mergem si la un alt teatru mare din Chicago, The Goodman Theater.  Plus ca vedem si spectacolele de teatru care vin in turneu aici. Chicago este un oras minunat pentru cei care iubesc teatrul.

Este o linie fina intre fictiune si non fictiune in scrierile dvs… Cum reusiti sa va manageriati propriile emotii ca sa nu va judecati personajele, sa nu puneti – in partea fictionala – lucruri care sa schimbe perceptia in spre bun sau rau?

De fapt, sper sa schimb perceptia oamenilor despre personajele mele. Vreau ca oamenii sa poata sa se gandeasca la personajele pe care le stiu dintr-o pagina de istorie ca la niste fiinte reale, ca noi toti, care nu sunt intotdeauna eroi sau fiinte idealizate asa cum ne imaginam noi ca sunt. Sigur ca fac asta din imaginatie, dar intotdeauna ma bazez pe lecturile despre faptele respective, e o interpretare a mea asupra lor. Ma straduiesc sa gasesc adevarul emotional in aceste vieti faimoase.

Imi imaginez ca la fiecare carte, odata cu fiecare documentare despre o anume perioada si cu o vreme petrecuta in imaginatie alaturi de niste personaje reale, descoperiti lectii de viata si pentru dvs. Ati invatat ceva nou despre dvs lucrand pentru Lebedele…

Cred ca am invatat ca intre mine si Truman Capote exista o asemanare. Ceea ce le-a facut el Lebedelor  fac si eu prin cartile mele. Amandoi spunem povestile altora. Diferenta dintre noi este ca  el a facut asta unor prietene, le-a povestit viata intima, cand ele ii facusera confesiuni ca unui prieten nu unui scriitor. Eu scriu despre oameni pe care nu-i cunosc, care nu mai traiesc. Dar chiar si asa, ca scriitori, exista o asemanare intre noi.

7238
carti 2023 englezaPartea a doua a cartilor citite in 2023. Biografii, carti despre nutritie, sanatate mintala, motivationale

Partea a doua a cartilor citite in 2023. Biografii, carti despre nutritie, sanatate mintala, motivationale

Acum biografiile, cartile despre sanatate si wellness. Aici sunt cartile in limba engleza, din kindle, unele deja traduse la noi. Prima carte (cartile despre tehnici de scriere, jurnalism, marketing este aici)

https://bazavan.ro/2024/01/ce-am-citit-in-2023-part-1-jurnalism-si-comunicare-marketing/

Ca un mic context, citesc in functie de nevoile mele pentru un articol sau ca sa inteleg ceva suplimentar legat de o situatie in care m-am lovit (cum a fost contextul Bernstein, cand am vrut sa inteleg dincolo de ce era in film), ma mai inspira in lecturi ce descopar in The New Yorker, ce imi recomanda cativa prieteni mult mai destepti decat mine (uneori nici nu imi recomanda, citeaza o carte in vreo discutie si eu o notez ca sa citesc si eu) si sunt cativa oameni din online in a caror parere ma incred, cum e Cristina Balan careia ii mai multumesc si aici si pentru cartile pe care mi le trimite, dar si pentru ca pune in spatiu public lecturile ei.

Cand vorbim de lecturile in limba romana, despre care voi scrie saptamana viitoare, citesc ce imi trimit editurile. Apreciez foarte mult ca reprezentatii marilor edituri din Romania au aceasta abilitate de a trimite cartile si pe nevoile de interes ale celor care scriu despre ele; sigur ca trimit si cartile in promovare, dar fara sa spun eu ce mi-as dori sa citesc de la ei, primesc acele carti care sunt relevante pentru nevoile/placerile mele. Si nu sunt singurul om caruia i se trimit aparitiile editoriale din partea editurilor, iar asta inseamna o atentie reala la cei  carora le trimit. ( primesc in fiecare saptamana 4-5 carti, din pacate nu le citesc pe toate, mai daruiesc dintre ele pentru ca nu vreau sa ma darame in casa) si… peste toate imi mai cumpar si eu carti in limba romana pe care nu mi le-au trimis editurile, dar sunt curioasa sa le citesc.

Citesc multe biografii de multi ani pentru ca invat lucruri din ele, pentru ca unele ma motiveaza sa fiu mai buna (in viata si eu cu mine), iar altele imi dau context pentru lucruri pe care le scriu, sau pentru interviuri.

Am scris deja despre cele doua carti despre Leonard  Bernstein pe care le-am citit dupa ce am vazut film lui Bradley Cooper. Nu mi-a placut filmul, nu-mi place Cooper (copiaza prea mult forma de la altii ca sa-si faca el un drum prin viata, in toata munca lui nu doar in filmul asta), dar mi se pare un lucru minunat ca s-a vorbit si se va mai vorbi despre Leonard Bernstein in aceste zile.

Am citit deci o carte scrisa de Jamie, fiica lui cea mare, si o alta cu scrisorile sale catre prieteni, compozitori sau sotie. E o perspectiva mai corecta a vietii lui.

https://bazavan.ro/2024/01/carti-maestro-bernstein/

Life of the wives -Five Literary Marriage – Carmela Ciuraru

Am mai scris si despre aceasta carte la vremea la care o citeam, dar si in contextul filmului cu Bernstein. Am vazut aparitia ei in The New Yorker, numele autoarei m-a facut sa cred ca ar putea fi vorba de o romanca (nu este romanca) si am citit cartea gandindu-ma ca va fi un subiect bun daca ajung sa fac un interviu cu ea.

Cartea e simpatica si cred ca pentru vremurile de astazi, e genul de informatie cu care un profesor le-ar capta atentia elevilor.

Bono Surrender – am citit biografia la momentul lansarii in engleza. Intre timp e deja tradusa si la noi. E o istorie a trupei prin 40 de piese U2; o trupa care are super super marketing in spate, dincolo de talent.

Am mai scris si despre biografia lui Elon Musk la momentul la care o citeam. A fost cartea cea mai mediatizata la inceputul anului trecut, Walter Isaacson – autorul- fiind un mare jurnalist, fostul director editorial CNN, un domn care are o intelegere foarte profunda a nevoilor publicului in ceea ce priveste interesul de a afla detalii din viata altor oameni. E surprinzatoare viata lui Musk, si cumva traumatizanta.

Blowing the Bloody Doors Off: And Other Lessons in Life – Michael Caine

Am ajuns sa citesc biografia lui Michael Caine dupa ce un prieten mi-a aratat un fragment dintr-un interviu/masterclass din 2002 in care explica o parte din filosofia sa de viata: “use the difficulty”

https://www.youtube.com/watch?v=GAB89fOdA-I&ab_channel=mountaindreambc

Cartea e superba, Caine e nu doar un mare actor, ci si un caracter foarte frumos.

Scoops e o carte scrisa de o fosta producatoare BBC. Am ajuns la ea dupa o stire cum ca partea din aceasta carte care se refera la culisele interviului cu printul Andrew va fi ecranizata.

E simpatica, ofera culisele unor interviuri celebre, de la negocierile pentru interviu, pana la cum au ajuns la anumite persoane a caror identitate era ascunsa (cum e fiica sefului lagarului de la Auschwitz; si povestea ei a fost transformata in film, se numeste The zone of interest si e printre nominalizarile la Oscar din acest an)

https://bazavan.ro/2023/02/decitit-scoops-iinterviu-bbc-culise/

Unscripted e o carte despre care s-a spus ca e inspiratie pentru filmul Succession. Se ocupa de viata si activitatea familiei Redstone, cei care detin studiourile Paramount dar si televiziunea CBS si multe alte business-uri online. Scenaristul de la Succession a spus la sfarsitul serialului ca inspiratia lui a fost familia Murdoch care are reteaua Fox, dar ca si familia Redstone i-a oferit cateva subiecte din serial.

Acum vin cartile despre sanatate mintala, sanatate fizic, motivare si nutritie.

Le-am citit pentru nevoile si framantarile personale, de la a intelege ce pot face mai bine cu mintea si viata mea, de la cum sa-mi stapanesc si sa-mi inving mai bine fricile (dupa pandemie, m-am luptat cu multe angoase) pana la a lua decizii alimentare mai bune, mai structurate. Nu visez sa traiesc pana la 100 de ani 🙂 dar ma intereseaza calitatea vietii mele si cum o pot imbunatatii, la nivelul sanatatii dar si spiritual.

Sunt super gurmanda, super pofticioasa la mancare, dar am multe intolerante – aparute pe stress si un stil de viata anapoda, iar de multi ani fac curatenie prin ce mananc si ce traiesc. Am invatat ca poti face mancare foarte gustoasa si intre niste limite alimentare. (cartea cu Blue Zones e cu retetele din locurile unde sunt cei mai multi locuitori care au atins 100 de ani, nu e cartea care a stat la baza documentarului Netflix. eu cautam inspiratie pentru ce sa mai mananc:) )

Pentru aceste carti las doar copertele, poate va inspira titlurile si alegeti sa le cititi. Nu scriu mai multe despre ele si de ce am ales sa le citesc pe ele din toata masa de carti pe tema pentru ca nu vreau sa am nici cea mai mica atitudine de guru al internetului in nutritie sau stil de viata. Ma enerveaza teribil sarlatanii si sarlatancele din domeniu, daca nu esti MEDIC CU DIPLOMA IN NUTRITIE nu ai ce sa cauti sa spui ce sa manance alti oameni sau ce suplimente sa ia.

NU E TREABA TA DE FATA FRUMOASA SAU BAIAT CU MUSCHI SA RECOMANZI SUPLIMENTE ALIMENTARE. ar trebui pur si simplu sa li se blocheze conturile pentru cate o luna, cum ii apuca pe nimeni in drum sa recomande suplimente si medicamente (sunt suparata pe asta, dupa cum vedeti, pentru ca e multa incultura oricum, de ce sa speculam nepriceperea oamenilor ca sa le facem rau la sanatate pe termen lung?! )

Cred ca e un trend in mare dezvoltare care vorbeste despre longevitate si despre cum ne restructuram viata, am scris despre cati bani sunt in joc pentru acest trend acum cateva luni. Si pentru ca sunt peste 5 miliarde dolari investiti global doar anul asta in acest trend, e logic sa apara si muuulti sarlatani care sa ia si ei cateva imbucaturi din toata placinta.

  • Ultima carte din seria de coperte e cea a poetului Rainer Maria Rilke, o brosurica cu 10 scrisori, o altfel de lectie despre mentorship si generozitate. Am primit-o de la un prieten dupa o ampla discutie despre ce lasam in urma in viata noastra. 🙂

3499
carti 2023 englezaCe am citit in 2023 – part 1 Jurnalism si comunicare/marketing

Ce am citit in 2023 – part 1 Jurnalism si comunicare/marketing

N-am avut timp pana acum sa scriu despre cartile anului 2023. In vacanta de sarbatori nu am vrut sa muncesc prea mult, iar apoi am avut o saptamana blogul cazut pentru ca a fost hackuit de cei care erau suparati pe mine ca am explicat ca distributia unui film e doar la decizia regizorului si a producatorilor, nu e solicitata si parerea publicului.

Evident, era legat de filmul Tati part time si oamenii cred astazi ca daca nu esti de acord cu ei, e mai util sa te darame la propriu decat fie sa combata intr-o polemica eleganta, fie sa mearga mai departe. Toate actiunile distructive sunt desigur sub vocala umbrela a “libertatii de exprimare”.

Dar nu ma va impiedica nimic sa spun ce stiu, ce am citit si ce cred pe orice subiect care ma intereseaza, intr-o formula politicoasa😊

Sa ne intoarcem la cartile anului 2023.

Cand am scos din kindle copertele cartilor citite in 2023 mi-am dat seama ca in ultima vreme am citit mai mult carti “tehnice” decat literatura, mai mult decat in anii precedenti si asta ma intristeaza putin si e o directie pe care vreau sa o indrept in acest an.

Cartile pe care le-am citit (in acest articol sunt cartile in limba engleza netraduse la noi, pentru ca totusi am citit si ceva literatura in limba romana) au fost alese in functie de interesul meu profesional in momentele respectice; au legatura cu interviurile pe care le-am facut anul trecut, cu proiectele la care am lucrat sau cu interesul meu de dezvoltare mentala si in privinta sanatatii.

Rad adesea cu colegul Eduard ca pe urban.ro o parte din articolele despre sanatate sunt “din viata si activitatea”, adica ce mai citesc pentru mine, ce verific cu medicii prieteni din ce am citit si tot asa.

Dar sa le luam pe rand si pe categorii.

Desi coperta de aici contine toate cartile la care voi face referire, am sa le impart in doua articole pentru ca altfel e foarte multa informatie si va fi si mai greu de citit. Incep cu cele mai putin populare 😊

Din categoria de carti care au legatura cu tehnici de scris sau jurnalismul.

Artful journalism  – Walt Harrington

Despre detaliile care fac valoros un profil jurnalistic (scrierea longform care nu se mai practica astazi pentru ca necesita mult timp si pentru documentare si pentru scriere), despre cand scrierea la persoana I e jurnalism si cand nu (astazi noi intalnim, mai ales in Romania, compuneri libere la persoana I din “categoria cum mi-am petrecut vacanta de vara” pe post de jurnalism, dar experienta noastra directa e jurnalism doar intr-un context al scrierii mult mai sofisticat care implica multa documentare, altfel e doar o prezentare subiectiva a unui adevar partial din viata sociala.

Oamenii se supara pe mine cand le spun ca ceea ce au scris e o compunere libera cu mult ego desi ei isi spun jurnalisti, si sper sa citeasca mai multe ca sa inteleaga nuantele muncii lor, cum sper ca si scolile de jurnalism sa faca diferentele intre cele doua tipuri de scriere si sa le dea studentilor multe exercitii – de la eseu personal la jurnalism la persoana I.

Neil Postman’s Vision – Understanding Media, Culture and Education

Postman a fost un domn foarte destept care a trait la mijlocul secolului trecut si care a scris despre media, computere si tehnologie plus influenta acestora in cultura urbana. Avea o gandire foarte vizionara si structurata si a anticipat multe dintre situatiile acestor ani, cand avem tehnologia la purtator si influenta ei asupra mentalului uman.

Stephen Marche – On writing and failure

Stephen Marche e un domn care a scris pentru Esquire, The New Yorker. E o carte despre ciornele din spatele unui text, despre incercari si rescrieri. Am descoperit-o via actorul Jeremy Strong (fratele cel mare din Succession), un domn f f inteligent si cu lecturi foarte faine.

Gay Talese – Baterbly & Me.

Talese e creatorul a ceea ce se cheama New Journalism, a scris longform pentru The New Yorker, Esquire si Vanity Fair. E unul dintre cei mai mare jurnalisti si eseisti ai acestor vremuri, e un maestru al observatiei si al cuvintelor, pe care eu il aseman cu Leonard Cohen, poate si pentru ca au acelasi look si au depasit 90 de ani.

Cartea e o analiza si rememorare a oamenilor obisnuiti “no name” pe care i-a portretizat in articolele sale. A aparut in septembrie si a fost o adevarata nebunie cu ea, pentru ca era f f asteptata.

David Foster Wallace – Brief Interviews with Hideous Men

Un mare scriitor si jurnalist american, am mai scris de el in contexte si mai relaxate, si mai complicate. E cel care a facut un interviu de 15 min cu Roger Federer si tenismenul a zis ca au fost cele mai stupide si stranii intrebari, iar cand a vazut materialul rezultat a zis ca e cel mai frumos si onest lucru scris despre el vreodata, cel mai bun profil despre el din tot ce s-a scris. Profilul e in cartea Teoria corzilor tradusa si la noi la Pilot Books, carte cu care v-am “terorizat” acum doi ani 😊 .

Cartea pe care am citit-o anul trecut e cu profile de oamenii care ies din normele obisnuitului, oamenii care nu seamana cu restul lumii, fara a fi insa faimosi.

The World According to Didion

Si aceasta a fost o carte foarte asteptata in acest an, Joan Didion e una dintre cele mai influente jurnaliste si scriitoare ale Americii, a incetat din viata anul trecut, are trei carti traduse in Romania, una chiar la sfarsitul anului trecut (las fragmente din ele mai jos, poate va conving sa-i cumparati cartile e o scriitoare minunata. am acest privilegiu, ca pe siteul pe care-l am alaturi de Eduard Enache, editurile din Romania sa-mi ofere fragmente din carti spre publicare. le mai multumesc inca o data)

Fragment Anul gandirii magice, Fragment Nopti albastre, Fragment Uite cum sta treaba

Cartea e o reasezare cronologica a vietii ei, a contextului in care a scris, cum si-a urmat convingerile si regulile de viata inclusiv in articole. Pentru cate un eseu care aparea in Vogue sau Vanity Fair scria si rescria 3 luni.

Daca nu i-ati citit cartile (caci cei care au citit-o stiu deja), e un documentar despre viata ei pe Netflix.

Fierce Ambition – the life and legend of war correspondent Maggie Higgins

Despre prima femeie corespondent de razboi, Maggie Higgins. A aparut la sfarsitul anului trecut cu doar cateva zile inainte de mizeria din media din Romania cand Cristina Cileacu, aflata in zona de conflict din Israel, a fost luata la misto pe internet si la televiziunile de proasta calitate, spunandu-se ca exagereaza pericolul. Ciutacu a provocat o mizerie de viral scotand din context un moment dintr-o transmisie live a Cristinei Cileacu.

Mi s-a parut trist si cumva foarte relevant despre unde suntem noi ca media (online si tv) cand aproape simultan in SUA aparea aceasta carte si la noi se intamplau situatii asemanatoare descrise in carte, doar ca in carte se intamplau cu 100 de ani in urma.

Carti despre Marketing si comunicare

Belonging to the brand – despre formarea, puterea, influenta si influentarea comunitatilor in noul context (social) media

Influencer Marketing – tot despre noii actori in spatiul media care sunt unelte de marketing

How Music Works – nu e chiar o carte de business-ul din muzica, e mai degraba despre creativitate, despre cum functioneaza creierul in contact cu muzica, dar si despre spectacolul care poate fi construit prin muzica

On Branding – David Aaker un domn care intelege foarte bine noile reguli ale brandigului in care amprenta digitala a fiecaruia face cat un CV.

Normal gets nowhere – Kelly Cutrone e o doamna care le imbraca pe duduile vedete actuale ale Americii, genul famous for being famous. Departe de ceea ce inseamna stil pentru mine, mai degraba “cum sa le dezbracam ca sa ajunga in cat mai multe fotografii”. Am vrut sa vad putin din mecanismele pe care le foloseste. Dupa ce am citit cartea, am vazut si un episod din documentarul ei, cred ca e o escroaca smechera, fara gust dar foarte bine adaptata la vremurile de azi

Vaclav Smil – Invention and Inovation, A Brief History of Hype and Failure.

O carte care arata cum au schimbat lumea oamenii care aveau incredere in ideile lor, cate ratari implica un succes. E o carte frumoasa, desi tehnica, indirect si despre locul nostru in lume. Mic si nememorabil, oricat de mari au fost descoperile noastre. Ajuta din cand in cand sa ne reamintim asta pentru felul in care abordam disputele cu ceilalti.

Maine scriu despre biografii, cartile despre sanatate mentala si alimentatie pe care le-am citit, in engleza, pe kindle, in 2023.

https://bazavan.ro/2024/01/carti-2023-biografii-nutritie-sanatate-mintala-motivationale/

3381
cover carti maestro bernsteinCateva carti de citit daca v-a placut filmul Maestro. De la cartea scrisa de fiica lui la alte carti care vorbesc despre femeile dintr-un cuplu in care sotul, iubitul e artist.

Cateva carti de citit daca v-a placut filmul Maestro. De la cartea scrisa de fiica lui la alte carti care vorbesc despre femeile dintr-un cuplu in care sotul, iubitul e artist.

S-a vorbit mult despre filmul Maestro odata ce a intrat pe Netflix si a fost accesibil publicului care prefera filmele vazute pe canapea. Si comentariile de acolo.

Unora le-a placut, altora nu.

(mie nu -mi place Bradley Cooper, desi inteleg si apreciez strategia lui de marketing de a se asocia cu nume mari pt a capata notorietate ca regizor. In combinatia in care e si actor si regizor in propriile proiecte, mie mi se pare un dezastru; dar e doar o parere.)

Dar partea buna a filmului asta e ca l-a adus in atentia publica pe Leonard Bernstein un mare muzician, dirijor si compozitor, care nu mai e deloc cunoscut de generatia care are 20-30 de ani.

Dar daca v-a placut filmul si ati fost interesati de unghiul despre sacrificiile pe care le-a facut sotia lui, o actrita buna in epoca, va las cateva carti de citit pe aceeasi tema.

Mai intai, daca vreti sa descoperiti mai multe din viata lui Bernstein care a avut candva o emisiune la tv in care explica muzica clasica pentru cei tineri (cam cum face Daniel Barenboim, un mare pianist si dirijor contemporan, pe youtube in aceste zile) e bine sa stiti ca exista doua carti foarte frumoase si cu marturisiri foarte intime.

Una scrisa de fiica lui cea mare, Jamie  -, alta cu fragmente din scrisorile scrise de el catre familie sau alti muzicieni.

Da, in ambele sunt mentionate – de la prima sursa – sacrificiile facute de Felicia, sotia lui Bernstein, inclusiv e mentionata homosexualitatea lui si cum a fost tratata in interiorul familiei. (la sfarsitul articolului, va las cateva fragmente din aceste carti care au fsot sursa de inspiratie si pentru filmul de pe Netflix. Nu sunt traduse in romaneste, le gasiti pe amazon inclusive in versiunea kindle.)

In Romania comunista a fost tradusa cartea in care Bernstein explica muzica pentru tineri. O mai gasiti doar prin anticariate, arata asa… ca sa stiti ce cautati.

(Am citit-o in adolescenta si imi aduc aminte ca e undeva o explicatie despre cum sunt astezate instrumentele intr-o orchestra. Am cautat o poza despre subiect, nu e cea din carte, dar daca tot cititi acest text, sa va ofer o informatie din care sa invatati ceva).

*

Despre femeile care protejeaza mediul in care creeaza artistii barbati s-au scris multe carti. Unele emotionante, altele care arata cum – in epoca in care femeia era doar casnica – aceste sotii inteligente si rafinate, cu o intelegere profunda a meseriilor sotilor lor sufereau pentru ca nu se puteau dezvolta si ele, dar perseverau in a fi un cocon protector pentru ca sotii lor sa creeze si sa se dezvolte tot mai bine.

( e in cartea lui Jamie Bernstein o poveste despre cum muzicianul promite ca va scrie un musical pentru desciderea Kennedy Center si isi da seama ca nu poate duce la bun sfarsit asta din cauza programului. Ca sa iasa bine din context, intrucat avea nevoie de doamna care solicitase musicalul, Felicia – sotia lui – o suna si ii gaseste o solutie alternativa pentru a fi toata lumea impacata cu situatia).

Anul trecut a fost lansata cartea Lives of the Wives: Five Literary Marriages de Carmela Ciuraru.

Am citit-o gandindu-ma ca autoarea e romanca si o vazusem laudata in New York Times, deci era un subiect fain de scris, dar nu e romanca.

Cartea are 5 portrete de femei care au trait in preajma unor scriitori, unele cu activitate artistica impresionanta altele casnice. Nu e o carte tradusa in romaneste, o gasiti pe amazon si in versiune kindle.

Mai avem in romaneste o minunatie de carte despre sotia lui Sergiu Celibidache si el un muzician exceptional si un dirijor de geniu. Viata lui a fost ecranizata si va fi pe ecrane in toamna acestui an.

Viata Ioanei Celibidache, o pictorita foarte talentata care nu a vrut sa semneze nicio lucrare cu numele ei de casatorie ca sa nu exploateze in vreun fel notorietatea sotului ei, o doamna care a fost un sprijit urias pentru vulcanicul si temperamentalui Celibidache, a fost povestita in cartea “Ioana Celibidachhe, o matusa de poveste”.

Am scris despre carte aici si sper ca, odata cu lansarea acestui film despre Celibidache, cartea va fi reeditata ca sa o citeasca cat mai multa lume.

https://bazavan.ro/2011/05/ioana-celibidache-o-matusa-de-poveste/

Mai avem in Romania tradusa si o carte minunata,  o fictionalizare a unei povesti despre o sotie de artist. Rebecca Miller, Vietile secrete ale Pipei Lee. (a si fost ecranizata cartea cu Robin Wright, Keanu Reeves, Alan Arkin, Winona Ryder si Julianne Moore in rolurile principale, si Rebecca Miller regizoare)

Miller este sotia actorului Daniel Day Lewis si fiica lui scriitorului Arthur Miller; a avut nevoie de ceva ani pana si-a gasit propriul drum in viata (a trecut prin alcool, droguri si intamplari tumultuoase), dar acum este una dintre cele mai appreciate scriitoare si regizoare independente. Cartea e tradusa la noi la Editura Trei. Cu ceva ani in urma am facut un interviu cu doamna Rebecca Miller pe care il gasiti aici.

https://bazavan.ro/2023/05/rebecca-miller-despre-casatorie-cu-sotia-lui-daniel-day-lewis/

***

Iata doua fragmente din cele doua carti despre Bernstein, netraduse la noi.

In cartea fiicei lui, Jamie Bernstein

“They became engaged; there was even a notice about it in a gossip column. But then they broke it off. There were complications; they just couldn’t make the leap. Felicia went off to be Eva Gabor’s understudy in a Broadway play, where she fell in love with the leading man, Richard Hart. He was a hopeless alcoholic, abusive when drunk, but she loved him. She told us that Hart died in her arms, of liver failure. A couple of years later, sadder but wiser, or something, Felicia and Lenny decided to make a go of it after all. They married in September of 1951, flooded with nerves. On the drive from Massachusetts to Mexico for their honeymoon, Lenny—possibly out of pure suppressed panic—drilled Felicia on the rules of English grammar. Each morning, they would climb back into the car and Daddy would say, “You remember in yesterday’s lesson . . .” It’s a miracle the marriage even made it to Mexico. They spent their honeymoon in a cheerful villa in Cuernavaca, spending much of their time with the writer Martha Gellhorn, who would become a lifelong friend. She may well have saved the shaky new marriage by toggling back and forth between the anxious newlyweds, lending each a sympathetic ear. I was born exactly one year later. When I was little, my mother was a steadily working stage actress, using her mother’s maiden surname: Felicia Montealegre. She also acted in live television dramas, winning awards for her performances on shows like Playhouse 90 and Kraft Theatre. And she did concert narrations, as well. In our living room, there was a framed photograph of Mummy as Joan of Arc, her eyes looking heavenward as she is consumed by a backdrop of flames. Alexander and I loved that picture. We had no idea she was narrating Honegger’s oratorio; as far as we were concerned, our mother simply was Joan of Arc. But there was so much more to Felicia. She was witty and well-read; she could fix lamps, paint windowsills, perform flawless manicures. She was even an expert hair cutter. We thought she looked so professional, snipping away at our father’s head, occasionally leaning back to assess her handiwork, the comb gripped between her teeth.”

Din cartea Scrisorile lui Bernstein

Felicia Bernstein to Leonard Bernstein [late 1951 or 1952]

Darling, If I seemed sad as you drove away today it was not because I felt in any way deserted but because I was left alone to face myself and this whole bloody mess which is our “connubial” life. I’ve done a lot of thinking and have decided that it’s not such a mess after all. First: we are not committed to a life sentence – nothing is really irrevocable, not even marriage (though I used to think so). Second: you are a homosexual and may never change – you don’t admit to the possibility of a double life, but if your peace of mind, your health, your whole nervous system depend on a certain sexual pattern what can you do? Third: I am willing to accept you as you are, without being a martyr or sacrificing myself on the L.B. altar. (I happen to love you very much – this may be a disease and if it is what better cure?) It may be difficult but no more so than the “status quo” which exists now – at the moment you are not yourself and this produces painful barriers and tensions for both of us – let’s try and see what happens if you are free to do as you like, but without guilt and confession, please! As for me – once you are rid of tensions I’m sure my own will disappear. A companionship will grow which probably no one else may be able to offer you. The feelings you have for me will be clearer and easier to express – our marriage is not based on passion but on tenderness and mutual respect. Why not have them? I know now too that I need to work. It is a very important part of me and I feel incomplete without it. I may want to do something about it soon. I am used to an active life, and then there is that old ego problem. We may have gotten married too soon and yet we needed to get married and we’ve not made a mistake. It is good for us even if we suffer now and make each other miserable – we will both grow up some day and be strong and unafraid either together or apart – after all we are both more important as individuals than a “marriage” is. In any case my dearest darling ape, let’s give it a whirl. There’ll be crisis (?) from time to time but that doesn’t scare me any more. And let’s relax in the knowledge that neither of us is perfect and forget about being HUSBAND AND WIFE in such strained capital letters, it’s not that awful! There’s a lot else I’ve got to say but the pill has overpowered me. I’ll write again soon. My wish for the week is that you come back guiltless and happy. F

3767
tati part timePoate sa nu va placa Eva Maruta in ipostaza de copil actor, dar nu e treaba publicului ce cauta ea intr-un film. Cand vedeti un asemenea comentariu, sa stiti ca e facut de un incult

Poate sa nu va placa Eva Maruta in ipostaza de copil actor, dar nu e treaba publicului ce cauta ea intr-un film. Cand vedeti un asemenea comentariu, sa stiti ca e facut de un incult

Cand comentati ce cauta Eva Maruta intr-un film si spuneti ca e nepotism, e doar o dovada ca nu aveti o intelegere a modului in care functioneaza industria de cinema. E  bine ca va scoate filmul asta la cinema (Tati part-time), invatati ceva.

Sigur ca in epoca retelelor sociale avem toti puterea sa ne etalam parerile, dar ele sunt o masura a capacitatilor noastre intelectuale si nu o evaluare a celorlalti.

Textul acesta nu e pentru publicul care e un obisnuit al paginilor mele, pentru ca stiu ca oamenii care ma citesc constant au o cultura cinematografica, au cultura in general. E un text pentru cei care au devenit critici de film odata cu Teambuilding si isi rafineaza acum expresiile publice spre cat mai multa prostie si nesimtire, odata cu filmul Tati part time.

*

Sunt extrem de rele si de toxice comentariile din online despre cum a luat Eva Maruta locul unui copil talentat intr-un film, odata cu filmul Tati Part-time care are succes in cinematografe.

Partea buna e ca filmul are succes la publicul larg, care nu merge des la cinematograf (dovada comentariile), e un pas mic in a-i educa pe acesti oameni si a le deschide gustul spre filme. O alta parte buna e ca, indiferent ca va place sau nu familia ei, copilul asta – Eva Maruta – e talentat. Si joaca in film cu charisma, pasiune, dezinvoltura si candoare.

 Nu va place de ea, de familia ei, de oricine nu va place dvs, e fix treaba dvs, sunt gusturile si judecata dvs dupa propriile repere si educatie.  Nu va obliga nimeni sa va duceti la film. Dar participarea copilului intr-un film privat nu va priveste.

Nu va priveste nici participarea ei intr-un film care ar putea fi finantat de CNC (Consiliul National al Cinematografiei, care in urma unor concursuri bi-anuale acorda finantari pentru filme romanesti).

Nimeni extern productiei (adica regizor, producator) nu poate avea un cuvant de spus asupra actorilor dintr-un film – fie ca ei au 10 sau 100 de ani. E creatia regizorului, filmul lui, viziunea lui asupra unei povesti si face ce crede el ca e mai bine. Poate ca rezultatul artistic nu e pe gustul dvs, asta e o alta discutie, dar cine e in filmul acela nu e treaba dvs.

De ce nu protestati ca e Leonardo DiCaprio in filmele lui Scorsese?! Daca faceti un efort, gasiti o adresa de mail unde sa va plangeti. Sau, mai aproape de casa, de ce nu protestati la ProTv ca e distribuit oricare actor care nu va place din Clanul? Sau la Antena 1 vreo actrita din serialele Lia si Camera 609? Sigur e cineva care nu va place…

Am vazut zilele astea comentarii tampite din categoria “a luat Eva Maruta locul unui copil talentat si cati copii talentati avem in tara asta”.

Am intrebat-o pe una dintre doamnele cu un asemenea comentariu daca a vazut filmele din seria Strajerii, facute de Liviu Marghidan, cu copii, pentru copii. Sau daca a vazut Comoara lui Corneliu Porumboiu, film premiat la Cannes, unde in rolul principal e Nicodim Toma, care joaca superb (e copilul lui Toma Cuzin – Firicel din Las Fierbinti, care joaca si el in film. Slava Domnului, nu l-a certat nimeni, ca nu au fost expertii de facebook la cinematograf)

Cristi Puiu, unul dintre cei mai mari regizori pe care ii are tara asta, a avut-o in filmul Sierranevada pe micuta Zoe, fiica lui. Si ea a mers la Cannes.

Regizorul Florin Serban face filme in care sunt actori neprofesionisti, e parte din felul lui de a face cinema; de ce nu-i scrieti lungi epistole ca ia din posibilitatea actorilor de a juca intr-un film?!

In vremurile astea, cand ni se pare ca toti avem dreptul la o parere despre munca altora, creatia lor, viziunea lor, ne facem profund de ras si ne aratam incapacitatea de intelegere si incultura la fiecare pas.

E o prostie ideea de nepotism in arta… pe timpul, sufletul si banii unui creator – regizor, in cazul unui film – ca spectatori avem un singur drept: sa cumparam sau nu bilet.. E viziunea si munca lui pe cine pune in film, prieteni, neamuri, vecini.

E treaba lui, e filmul lui. Noua poate sa ne placa sau nu. Atat.

Dar multi astazi sunt mici dictatori, asemeni familiei ceasescu de acum 40 de ani, si ei extrem de inculti, rai si prosti,  si cer interzicerea unor oameni din filme pt ca nu le plac lor. Si arunca cu invective oribile in spatiul public, nu pentru ca stiu, ci pentru ca li se pare ca pot. Dar o asemenea expunere cu comentarii rele si aiurea sunt doar masura prostiei si lipsei educatiei lor.

In cazul filmului Tati part time, regizoare si scenarista este Letitia Rosculet, iar co-scenarist este Matei Dima, care e si producator. Faptul ca filmul are aproape 200.000 de spectatori deja arata ca deciziile lor au fost bune.

*

 Iar copilul asta, Eva Maruta, are o energie speciala si cred ca actorul care i-a fost coleg pe platouri – Alex Bogdan- a trebuit sa fie mereu cu garda sus ca sa-i faca fata.

E un copil crescut intr-o familie de profesionisti in divertisment; de foarte mica si-a vazut mama pregatindu-se pentru concerte cu meticulozitate, a fost pe platourile de filmare de la Romanii au talent sau de la La Maruta si a vazut in timp real rigoarea care implica munca parintilor ei in echipe cu multi oameni.

Performantele Andrei si ale lui Catalin in domeniile lor – care se intind pe zeci de ani – nu inseamna doar talent (voce, respectiv intervievator inteligent) ci si sacrificii – de timp, de efort, de munca. Iar copiii lor au vazut si simtit asta in fiecare zi de cand s-au nascut.

M-am uitat zilele astea la multe filmari “in civilie” cu asta mica. Eva e un copil cu o personalitate puternica si cu dorinta de a capta atentia, si la varsta asta – cat inca nu are constiinta faptului ca va fi judecata de multime (sper sa nu-i fi aratat parintii ei mizeriile din online) – la varsta asta joaca orice rol cu candoare si fara frici, senzatii pe care le va pierde pe drum pentru ca vor da oamenii cu cuvinte si judecati in ea.

Se vede ca-i place ce face, rolul din Tati part-time e perfect pentru personalitatea ei si, din cate stiu, a fost extrem de serioasa si de profesionista pe platouri.

*

Cand nu reusesti in dreptul tau, in orice domeniu, ti-e usor sa spui ca altii au succes nu pe munca lor ci gratie unei forte externe.

Sigur ca Stefan Banica jr si Mihai Constantin au ajuns in Liceenii pt ca aveau paritii in domeniu, dar daca nu ar fi avut talent, n-ar fi muncit serios n-ar fi avut succes atunci, in filmul acela cand erau iubiti de o tara intreaga.  Si nici n-ar fi rezistat in domeniul acesta peste 30 de ani.

Probabil ca Florin Piersic Jr a dat la actorie pentru ca simtise gustul acestei meserii de la tatal si mama lui, ambii actori. Dar nu ar fi castigat un premiu UNITER, nu ar fi facut meseria asta la nivel international, nu ar fi facut regie, nu ar fi publicat carti, daca nu avea talent si nu muncea sustinut.

La fel cu Oana Pellea, fiica lui Amza Pellea, care in studentie a fost tinta ironiilor colegilor ei, dar asta a facut-o sa fie mai puternica, sa-si urmeze credinta si pasiunea. Si sa joace in filmul lui Alfonso Cuaron, Children of men, alaturi de Clive Owen, Julianne Moore si Michael Caine.

Si e lunga lista copiilor din familii de artisti care au facut performante in domenii artistice, copii confirmati de proba timpului si deveniti artisti foarte mari.

Nepotismul si in arta, oricare forma de arta, tine un an, un proiect… dar nu trece bariera timpului pentru ca e nevoie de talent, multa munca si pasiune ca sa rezisti.

Nu dati vina pe altii pentru insuccesele copiilor vostri, folositi-va timpul si resursele ca sa-i incurajati sa-si urmeze visurile. Da, poate ca ai vostri vor razbate mai greu, dar daca ii ajutati si ii sprijiniti le va fi mai bine.

*

Si daca tot ati ajuns pana aici cu lectura acestui text (va multumesc pentru asta) iata si o poveste din categoria viata bate filmul. Actrita Jane Fonda, fiica actorului Henry Fonda, a fost ani de zile tinta ironiilor in categoria nepotism.

Era pasionata de aerobic, a lansat primul program de aerobic pentru acasa din lume, in anii 80, a fost casatorita cu magnatul Ted Turner, milita pentru ecologie si impotriva razboiului din Vietnam etc. Tatal ei, un actor foarte mare si foarte apreciat, nu a castigat un Oscar pana la 70 de ani. Rolul pentru care a luat Oscar e din filmul… pentru care Jane a cumparat drepturile de ecranizare si a gasit finantare ca sa poata fi facut.

On Golden Pond se numeste filmul e facut in 1981 pe cand Henry Fonda avea 76 de ani si cu un an inainte ca acesta sa moara.

Jane Fonda are acum 86 de ani si doua premii Oscar, doua premii BAFTA, 6 Globuri de aur, un premiu Emmy, premiul Palme D’or onorific si multe altele

16160

Proiectul Permis pentru viitor al Fundatiei Pentru Comunitate. Sa ajutam tinerii din familii defavorizate sa ia permis de conducere care va fi o sansa uriasa sa iasa din saracie. Inscrierile pana pe 24 ianuarie

Scriu din nou despre proiectul Permis pentru viitor al Fundatiei pentru Comunitate, in care sunt platite integral costurile pentru permise de conducere pentru cei care vin din familiii defavorizate.

Am scris in multi ani de acest proiect, nu ma plateste nimeni pentru asta, nici nu cunosc oamenii de la aceasta fundatie (primesc comunicat de presa ca orice journalist), dar scriu pentru ca stiu cat inseamna pentru iesirea din saracie scoala si un permis de conducere.

Pot participa: tineri din medii defavorizate, elevi sau absolvenți de liceu, școli profesionale sau școală generală care au vârsta cuprinsă între 18-25 ani.

Atenție!

  • Vârsta minimă pentru înscrierea la școala de șoferi în cazul categoriei D/DE este de 21 ani.

Perioada de depunere a solicitărilor:
24 noiembrie 2023 – 24 ianuarie 2024

Prin aceasta sponsorizare se urmareste acoperirea integrală sau parțială a costurilor obținerii permisului de conducere categoria B, C, D, tractoare agricole sau forestiere, troleibuze și tramvaie, și acoperirea integrală sau parțială a cheltuielilor aferente obținerii certificatului de competență profesională (atestat) pentru categoria C, CE, D sau DE.

Volumul total al sponsorizărilor: 75.000 lei’

Va rog sa cititi cu atentie cele de mai jos si daca stiti pe cineva dintr-un mediu defavorizat pentru care carnetul de conducer ear face diferenta in viata lui, dati-i informatiile.

 Eventual poate il si ajutati cu completarea actelor si verificarea dosarului, daca va e apropiat. Pentru ca e un dosar destul de bogat si tinerii se sperie (in anii trecuti i-am mai indrumat si eu unde puteam, la cum sa-si prezinte povestea si sa faca scrisoarea de motivatie, pe cativa tineri care m-au abordat pe facebook dup ace postasem anuntul. (nu le-am scris scrisorile, daca la asta va ganditi, le-am explicat la ce intrebari trebuie sa aiba raspunsuri in compunerea lor)

Sunt o sustinatoare a acestui program (spun din nou, fara sa stiu pe nimeni de acolo) pentru ca stiu cum e sa te indrume cineva si sa-ti arate pe ce usi ai putea sa mergi, cand esti tanar, n-ai multi bani si nici foarte multe cunostinte care sa te indrume in domeniul pe care-l vrei tu.

Si e nevoie de f f putin ca sa facem o fapta buna – in acest caz -, doar sa acordam atentie si sprijin real cuiva care ar vrea sa aplice.

am tot zis ca o sa-i caut pe cei de la Fundatie sa-mi dea cateva nume de castigatori sa vorbesc cu ei, ca sa vedem si mai bine cat de mare e importanta unui permis de conducere; luat corect, cu scoala autorizata si verificata.

*

Fundația Pentru Comunitate în colaborare cu MOL România anunţă programul „Permis pentru viitor”, ediția a noua, 2023, pentru tineri din medii defavorizate, născuți între 24 noiembrie 1998 și 24 noiembrie 2005 inclusiv, elevi sau absolvenți de liceu, școli profesionale sau școală generală, care au nevoie de sprijin material pentru acoperirea cheltuielilor necesare obținerii permisului de conducere (școala de șoferi și taxele adiacente).

Se pot înscrie tineri care:

  1. Sunt la începutul carierei profesionale și/sau
  2. Doresc să ocupe un loc de muncă, și la angajare este o condiție sau un avantaj existența permisului de conducere
  3. Au un loc de muncă / se află în activitate, și permisul de conducere ar fi un instrument benefic în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu
  4. Au permis de conducere, dar pentru ocuparea unui loc de muncă sau îndeplinirea atribuțiilor de serviciu este o condiție sau un avantaj existența permisului de conducere categoria C, D, tractoare agricole sau forestiere, troleibuze, tramvaie
  5. Din alte motive doresc să obțină permis de conducere, dar nu au posibilități materiale pentru acoperirea cheltuielilor aferente

Modalitatea acordării sponsorizării

Un solicitant poate să obțină finanțare în valoare maximă de 5.000 lei pentru acoperirea integrală sau parțială a costurilor obținerii permisului de conducere categoria B, C, D, tractoare agricole sau forestiere, troleibuze, tramvaie.

Anunțul  programului și formularele de înscriere se găsesc pe site-urile: www.pentrucomunitate.ro și www.molromania.ro.

Documentația de participare

Solicitarea se depune:

– online, pe site-ul Fundației Pentru Comunitate, prin crearea unui cont personal (în acest caz toate anexele se încarcă online),

sau

– pe hârtie (în acest caz dosarul complet se trimite prin poștă într-un exemplar).

Solicitarea trebuie să cuprindă:

  1. Formularul de înscriere completat
  2. Scrisoare de motivare personală care să detalieze studiile, locurile de muncă în cazul în care există, justificarea necesității sponsorizării din punct de vedere social și material, motivația personală pentru obținerea permisului de conducere
  3. Anchetă socială eliberată de către primăria de care aparține solicitantul sau de o organizație nonguvernamentală (ONG) acreditată în acest scop.
  4. Declaraţie de susţinere – o recomandare din partea directorului sau profesorului diriginte sau preotului sau asistentului social, etc. prin care cel care recomandă își asumă răspunderea susținerii și supravegherii solicitantului pe perioada instruirii și recomandă solicitantul pentru program. Se va utiliza formularul tipizat „Declarație de susținere”.
  5. Ofertă de preţ valabilă din partea instituției care asigură instruirea (școala de șoferi), cuprinzând perioada/perioadele de instruire
  6. Un document care să ateste nivelul studiilor absolvite (copie după diplomă, adeverință de la școală, etc.)
  7. Poate constitui avantaj: anexarea unei adeverințe din partea angajatorului din care să reiasă că existența permisului de conducere este o condiție sau un avantaj în obținerea locului de muncă.
  8. Poate constitui avantaj: anexarea unei recomandări din partea unei organizații nonguvernamentale (ONG) sau a unei instituții de stat (o școală, un centru de plasament, sau o altă instituție care aparține de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului) care să ateste necesitatea acestei sponsorizări în cazul solicitantului și care să recomande solicitantul pentru Program.

Notă: Tinerii care au obținut permisul de conducere într-o ediție precedentă a programului Permis pentru viitor și doresc să depună solicitare de finanțare pentru o altă categorie de autovehicule sau pentru Atestat, vor trimite doar un formular de înscriere completat, copia permisului de conducere, o ofertă de preț și o scrisoare de motivație personală.

Observații

  • Dosarele care nu conțin documentele solicitate la punctele 1-6 vor fi considerate neeligibile.
  • Doar dosarele complete, trimise în termen vor ajunge în fața juriului, nu se acordă posibilitatea completării ulterioare a dosarului.
  • Documentele expediate nu vor fi returnate solicitanţilor.

Termene limită

Înscrierea la școala de șoferi: în termen de o lună de la semnarea contractului.
Finalizarea cursurilor teoretice și practice la școala de șoferi (solicitantul este pregătit să se înscrie la examinarea în cadrul poliției): 31 octombrie 2024.

Dacă dosarul de participare se trimite prin poştă, expediați un singur exemplar la adresa:

Fundația Pentru Comunitate
O.P. 1, C.P. 390, 400750 Cluj-Napoca, jud. Cluj

Pe plic se menţionează: Permis pentru viitor

Termenul de depunere a solicitării de finanțare:
24 ianuarie 2024 (data ștampilei poștale).

Pe coperta dosarului vă rugăm să menționați numele solicitantuluinumărul de telefon și adresa de e-mail.

Nu vor fi evaluate dosarele trimise după termenul limită sau cele incomplete.

Dosarele complete vor fi evaluate de specialiști în educație și asistenți sociali; punctajul se va acorda în funcţie de rezultatele la învățătură, scrisoarea de motivație personală și situația socială. În procesul evaluării dosarelor, solicitanții pot fi contactați telefonic în vederea obținerii unor informații suplimentare. Lista câștigătorilor va fi aprobată de Consiliul Director al Fundației Pentru Comunitate. Fundația va încheia contracte cu solicitanţii câştigători. Câştigătorii vor primi sponsorizarea doar după semnarea şi returnarea contractului de sponsorizare.

Suma acordată fiecărui câştigător va fi virată în contul bancar menţionat în contractul de sponsorizare. Detaliile privind decontul referitor la suma sponsorizată vor fi precizate în contractul de sponsorizare.

Rezultatele vor fi publicate pe site-urile www.pentrucomunitate.ro și www.molromania.ro până la data de 28 februarie 2024, iar câştigătorii vor fi înștiințați în scris până pe 15 martie 2024.

Informaţii şi detalii suplimentare se pot obţine sunând la numărul 0752-018760 (în zilele lucrătoare, între orele 10.00-17.00) sau scriind la adresa de e-mail permis@pentrucomunitate.ro.

3731
'The State of the Industry' presentation, CinemaCon, Las Vegas, USA - 24 Apr 2018Efectul atractiei notorietatii fara fond din social media. Un fost director Disney a renuntat la tot ca sa fie influencer, a divortat, a falimentat si a murit dupa o supra doza de droguri.

Efectul atractiei notorietatii fara fond din social media. Un fost director Disney a renuntat la tot ca sa fie influencer, a divortat, a falimentat si a murit dupa o supra doza de droguri.

In directia aceasta preocuparile mele din ultima vreme (cand am avut timp liber desigur) a fost sa citesc despre efectele reality tv-urilor de toate felurile asupra mentalului spectatorilor. Am sa revin zilele viitoare la ce am descoperit, mai ales ca ma socheaza cat de patimasi sunt oamenii  in comentariile din social media despre emisiuni ca America Express, Vocea Romaniei sau Survivor. (am mai scris despre asta legat de Romanii au talent, aici)

Acum vreau insa sa va povestesc pe scurt de un caz  tragic surprinzator pentru ca protagonist nu a fost cineva needucat si care nu intelegea mecanismele mass media, social media.

Fostul director de distributie internationala de la Disney si-a dat demisia din job ca sa se faca influencer. A scris carti, a intrat intr-o competitie nesanatoasa pentru audiente cu sotia sa (care scria despre parenting si care l-a parasit). A sfarsit prin a fi alcoolic si consumator de droguri de mare risc si a fost gasit mort la inceputul acestui an, la 5 ani de la demisia de la Disney.

Zilele trecute a fost facuta publica investigatia politiei despre moaartea sa, iar Wall Street Journal a analizat intreaga situatie. Puteti citi aici reportajul analiza.

Potrivit unui raportului Wall Street Journal, Dave Hollis, care a condus distributia globala la Disney timp de 17 ani, a decis in 2018 sa paraseasca locul de munca dupa ce sotia sa Rachel a devenit celebra pentru o fotografie in bikini in care se vad vergeturile de la nastere care a devenit virala global.

Lansarea lui Rachel catre faima din social media a determinat-o pe aceasta sa porneasca o afacere de self education care incuraja femeile sa isi accepte imperfectiunile, afacere din care a inceput sa castige bani mai multi decat sotul corporatist. Parte din povestile pe care le-a expus in online in noua ei afacere au fost informatii despre viata de familie, inclusiv descrieri ale vietii sexuale sub asteptari a cuplului si sentimentele ei cu privire la faptul ca este noul intretinator al familiei.

Dave, care era jenat de continutul sincer al sotiei sale, i-a urmat totusi exemplul. Spunandu-i unui prieten ca era neimplinit de slujba sa de la Disney si ca dorea sa isi asume un risc, a demisionat pentru a incepe sa expuna in social media propriile experiente cotidiene – inclusiv luptele cu alcoolul si relatia cu cei patru copii ai lor.

Ancheta Wall Street Journal spune ca cei doi au intrat intr-o rivalitate in culise pentru influenta si numarul de urmaritori din retelele de socializare, ceea ce le-a divizat casnicia si, in cele din urma, a pus capat acesteia in 2021. Cu popularitatea lui Rachel in scadere ca urmare a unui continut din ce in ce mai deschis si mai discutabil, Dave s-a trezit si el prabusindu-se sub presiunea audientei.

Intr-un Instagram Live dupa anuntul divortului cuplului, Dave le-a cerut urmaritorilor sai sa cumpere cel de-al doilea ghid de bricolaj, “Built Through Courage”, care suferea din cauza vanzarilor slabe.

De asemenea, si-a socat adeptii cu un incident care a devenit cunoscut sub numele de “Pancakegate” – spunandu-i fiicei sale de 4 ani, in aceeasi transmisiune in direct, ca nu-i putea face clatite pentru ca vorbea cu “prietenii nostri de pe internet”. Cand copilul a insistat, el i-a spus sa “isi faca o viata”/  “get a life”.

In declin cu notorietatea online, Dave a intrat la dezintoxicare pentru abuz de alcool inainte de a reapare in 2022 cu o noua aventura: Culturismul.  A intrat intr-o noua relatie cu influencerul de fitness de pe Instagram, Heidi Powell, care isi facuse un nume in emisiunea Extreme Weight Loss de pe ABC, si a continuat cu o serie de postari de auto-imbunatatire. Cu toate acestea, prietenii si vecinii au remarcat ca, in secret, a continuat sa se lupte cu alcoolismul, precum si cu o obsesie pentru comentariile negative pe retelele sociale.

In februarie 2023, Dave – care inca publica continut in mod regulat pentru jumatate de milion de urmaritori – a fost de acord sa mearga la Alcoolicii Anonimi in urma unui blackout.

Cand nu a reusit sa se prezinte la o intalnire AA, un prieten de familie l-a verificat si l-a gasit mort in pat. O autopsie a constatat ca moartea sa a fost accidentala si ca avea in organism niveluri toxice de cocaina, etanol si fentanil.

Ancheta Wall Street Journal mentioneaza la sfarsit un detaliu socant si emotionant din raportul politiei: cand a fost descoperit mort, telefonul sau – pe care il verifica in mod constant – era cu fata in jos pe pieptul sau.

E probabil cel mai celebru caz tranzitie de la un job serios si influent la o notorietate vremelnica, de necontrolat, bazata pe noile mecanisme de comunicare. E surprinzator ca un om care stia toate mecanismele a intrat in acest joc al ego-ului si al notorietatii, al formei fara fond, si al banilor castigati din mici tunuri online. Si-a schimbat “meseria din online” de doua ori ca sa fie pe valul dorintei publicului s al trendurilor si sa poata monetiza, dar nu avea pentru niciuna o certificare. Au fost 5 ani de la sef global distributie Disney la influencer care si-a pierdut puterea si audienta si a murit din cauza drogurilor.

Nu poate fi o generalizare, nu e un exemplu care da media esecurilor din online, dar arata o tendinta ingrijoratoare din care fiecare invata ce poate.

Dave Hollis ‘ 2018 la ultima prezentare la Disney pentru premierele anului

5457
gaudeamus 2023 recomandariRecomandari pentru carti Gaudeamus 2023. Ce vreau si eu sa cumpar

Recomandari pentru carti Gaudeamus 2023. Ce vreau si eu sa cumpar

A inceput targul Gaudeamus si cum a venit week endul sigur va veti gasi drum catre targ, asa ca las aici cateva recomandari ale unor carti pe care le-am citit si mi-au placut mult, dar si ce carti vreau sa-mi cumpar.

Poate va inspira in lista dvs de cumparaturi.

Doua carti ar trebui sa fie la obligatorii pe lista de cumparaturi pentru doamne si domnisoare.

Joan Didion – Uite cum sta treaba (la editura PANDORA M), o colectie de  eseuri despre media, femei si viata in general, scrise cu finete si grija pentru idei si poveste.

Didion, pe care stiti ca o iubesc (are in ro traduse Anul Gandirii Magice si Nopti albastre, la aceeasi editura) obisnuia sa spuna We tell ourselves in order to live. Si e atat de mult adevar in aceasta propozitie in care ne regasim fiecare, cu vocile noastre interioare, cu problemele si istoriile noastre de viata.

O alta carte pentru doamne si domnisoare, foarte motivationala si emotionanta e Fluturele de Yusra Mardini.

E o poveste reala, a domnisoarei Mardini care a reusit sa plece din Siria aflata in razboi si, pentru ca acasa la eaera o buna inotatoare, a reusit cu multa  ambitie si curaj sa participe la Olimpiada de la Rio in echipa refugiatilor.

Dar pana la aceasta victorie personala cand a plecat cu o barca gonflabila din tabara de refugiati din Siria  și-a dat seama că motorul bărcii în care se afla alături de a alți refugiați din Siria s-a oprit si nu a ezitat să se arunce în valuri. Împreună cu sora ei, a apucat frânghiile fragilei bărci de cauciuc, luptându-se ore în șir să împingă ambarcațiunea către îndepărtatul mal grecesc. Acest act de curaj a salvat viețile unor femei, copii, bărbați de toate vârstele, care fugeau din calea războiului.

Astazi e purtator de cuvant la Natiunile Unite pentru refugiati, dupa ce a trecut prin calvar si a facut chiar si cateva luni de puscarie – fiind acuzata in tara ei de spalare de bani, ea fiind super saraca.

Povestea ei a inspirat si un film care e pe Netflix, dar e o carte de citit cu un ceai alaturi intr-o vreme cand va faceti bilantul unui an. E frumos sa vedeti ca orice se poate schimba in bine in viata dvs daca aveti curaj, ambitie si obiective clare, in ciuda oricaror greutati. Iar fetita asta, Yusra e incredibila, credeti-ma…

Cartea a aparut la editura Pilot Books unde, cand ajungeti la standul sau, mergeti pe mana mea si mai intrebati si de In lupta cu valurile a Dianei Nyad (si aici e un film pe Netflix inspirat din poveste), dar intrebati si de Stretching pentru orice varsta si Yoga in timp ce astepti.

Sunt doua carti care va ajuta sa aveti inteligent grija de corpul vostru, in conditiile in care faceti foarte putina miscare. In plus sunt carti foarte faine care pot fi facute cadou de sarbatori.

Pentru mine la  obligatorii mai e Zadie Smith – Impostorul care a aparut la Litera.

N-am citit inca nici in engleza aceasta carte, desi e una dintre scriitoarele pe care o citesc si in engleza si in romana, sa profundez. Glumesc desigur, doar ca imi place sa vad si cum a gandit in limba ei maternal cartea, acolo unde e engleza… si apoi sa compar cu traducerea, care e treaba complicate si ma bucur ca editurile au inceput sa puna numele traducatorilor pe coperta.

 Daca sunteti pasionati de film, teatru avem doua carti foarte simpatice in acesta zona: Martin Scorsese – O calatorie pe care o  gasiti la Nemira, si  Victor Rebengiuc – Asta-s eu  care a aparut la editura Vremea.

Sunt doua carti care seamana: sunt din interviuri si opinii ale celor care ii cunosc pe protagonisti, vorbesc despre doua talente uriase si despre integritatea lor profesionala.

Ce mai vreau eu sa imi cumpar

La Humanitas.

Vietile secrete ale culorilor – Laura Imai Messina

Calatorie in lumea formelor – Andrei Plesu

Cormac McCarthy Pasagerul

Mario Vargas Llosa – Conversatie la Princeton

Cristian Mungiu – Tania Ionascu, bunica mea, O biografie basarabeana

Radu Paraschivescu – Astazi este mainele de care te-ai temut ieri

La Pandora M, unde e si Joan Didion despre care am scris mai sus:

Annie Ernaux – Tânărul. Fotojurnal

Puterea artei de Simon Schama

Scrisori către Milena de Franz Kafka

 Junky de William S. Burroughs

Sunt sigura ca la targ, la o plimbare printre standuri sigur mai descopar bucurii, dar astea sunt pe lista mea acum

4756
Beckham_n_S1_E1_00_49_02_22Ce putem invata din documentarul despre David Beckham de la Netflix si ce spun cartile de branding despre el. Familia Beckham- care e mai bogata decat Regina Angliei – a platit acest documentar.

Ce putem invata din documentarul despre David Beckham de la Netflix si ce spun cartile de branding despre el. Familia Beckham- care e mai bogata decat Regina Angliei – a platit acest documentar.

Bula mea de internet – facebook/Instagram pentru ca doar asta am drept canale social media –  a fost in extaz in fata documentarului despre viata lui David Beckham.

Nu ma pricep deloc la fotbal, dar am citit ceva carti despre branding personal (una chiar despre marketingul lui Beckham) si n-am putut fi la fel de entuziasta.

Am apreciat insa controlul informatiei, puterea data de selectia favorabila a informatiilor si felul in care e facut documentarul. Am asteptat sa treaca entuziasmul din online ca sa povestesc cateva lucruri care sa va dea o alta perspectiva si, daca se poate, sa ne ajute sa invatam ceva nou.

Cel mai usor de inteles cand e vorba despre manipularea discreta dar eficienta din documentar e momentul in care vorbeste despre “zvonurile” legate de o aventura in Spania.

Pentru ca a fost o productie pe care a controlat-o integral si-a permis sa nu evite subiectul care la vremea respectiva a fost un super mare scandal. Evident vorbeste pe langa subiect, nu spune nicio clipa nici numele doamnei in cauza, nici ca era asistenta lui personala. Victoria, care il dubleaza in marturisiri, nu mentioneaza nici ea aceste detalii si muta totul pe presa din Spania care nu o placea deloc.

Fara a face referire directa la relatia respectiva si fara a-si recunoaste vina – sau chiar orice altceva cat de cat nepotrivit – Beckham spune ca povestile au fost “oribile” si l-au lasat “sa se simta rau in fiecare zi”. E absolut evident ca e un text repetat si pregatit de o echipa de PR, eventual si niste avocati, cu totul asezat pe emotional si suferinta lui, nu pe vreo vina😊.

In realitate, doamna in cauza se numeste Rebecca Loos, are acum 47 de ani si a ripostat imediat dupa ce a aparut documentarul, revenind la detaliile de atunci.

Dar nu relatia lui e subiectul textului meu, acel moment din documentar e doar un exemplu perfect despre cat de controlata a fost toata informatia din acest documentar.

David Beckham a pornit in fotbal ca fiul londonez al unui instalator de gaze, un baiat timid dar muncitor pe care tatal l-a antrenat de mic pentru fotbal, dezvoltandu-i aptitudinile, dar si ambitia si determinarea,

Asta ati vazut in documentarul Netflix, dar partea din spatele productiei este ascunsa in cateva cifre si in informatia ca documentarul este produs si platit de compania lui Beckham ca parte din bussinesul urias pe care-l reprezinta brandul lui: Beckham, sotia sa, Victoria, si cei patru copii ai lor, au o avere estimata la 470 de milioane de lire sterline, ceea ce face ca familia sa fie cu peste 130 de milioane de lire mai bogata decat regina.

Noi pastram astazi amintirea emotionanta cand, la inmormantarea Reginei Elisabeta, a stat 14 ore la coada cu britanici din toate colturile tarii pentru a-i aduce un ultim omagiu, iar agentiile de presa – ajutate de compania lui de PR – au povestit ca a cumparat gogosi pentru toata lumea si a refuzat sa mearga pe calea VIP si sa scurteze coada.

Insa in comportamentul din tinerete al lui Beckham, cu disputele cu antrenorii cand nu voia sa faca antrenamente sau sa ia decizii in teren decat in felul in care credea el ca e cel mai bine, ignorand parerile celorlalti, puteti intelege putin mai mult din caracterul lui decat varianta soft prietenos emotionanta prezentata.

Da, e un mare campion, un mare talent, dar si un super business man obsedat de control si care a inteles din primele zile de jucator profesionist de fotbal ca are nevoie de o agentie care sa-i controleze imaginea si sa exploateze orice miscare face pentru a-i spori faima.

*

La primele zile de munca in echipa Manchester United, in 1994, l-a angajat pe Alan Edwards, unul dintre marii oameni de PR din Anglia. Edwards avea printre clienti pe Spice Girls, Stones, Blondie, Michael Jackson, Prince, P Diddy si a lucrat o vreme consultant pentru Margaret Thatcher si, apoi, Tony Blair.

Prin urmare Beckham a tintit sus de la inceput.

Edwards a povestit in interviurile de peste ani cat de determinat era Beckham sa-si faca un brand si sa aiba o notorietate cat mai mare, lucruri la care nu se gandeau atunci sportivii, reperele lui fiind mereu din zona showbiz-ului.

Una dintre primele sedinte foto pe care le-a facut a fost pentru Sunday Times si David i-a cerut expres lui Edwards sa-i gasesca o solutie sa aiba “un look ca al lui Elvis”. In plus a cerut sa fie “antrenat” pentru cum sa pozeze si a platit fotografi si stilisti care sa-l invete sa stea la poze, lucrand cu ei exact ca la un antrenament de fotbal.

Si de atunci incolo, cei mai mari fotografi din lume au contribuit la crearea acestei imagini. De la Annie Leibovitz la Peter Lindbergh, de la Inez si Vinoodh la Steven Klein, toti au facut cronica schimbarilor sale de look in imagini care i-au amplificat notorietatea si influenta.

Vorbim de o perioada in care nu existau retelele de socializare si informatia putea fi controlata doar prin imagini pentru ca ziarele si revistele isi doreau mereu fotografii bune. (si astazi controlul e tot prin imagini, foto sau video, pe retelele sociale)

Prin intermediul lui Edwards, fotbalistul a fost protagonistul expozitiei   David Beckham: The Man pentru care chiar sportivul a comandat 50 de lucrari noi cu el de la nume precum Jeff Koons, Tracey Emin si Damien Hirst. Expozitia a facut la vremea respectiva un turneu in 6 tari.

Prin 2004-2005 era deja vedeta in reclamele Adidas cand a fost fotografiat de Radka Leitmeritz (cu care am vorbit acum 2 ani, cand a fost in Romania sa fotografieze tenismenele noastre si sa-si expuna lucrarile la Cluj). Interviul cu Radka despre munca ei printre sportivi e mai jos; aveti insa si amintirile ei despre acea sendinta foto la care Beckham a venit cu 20 de bodyguarzi.

Edwards a explicat ca strategia lor a fost sa nu fie interesati sa primeasca bani pe sedinte foto, uneori chiar le-au platit, ci sa ajunga la un public cat mai diferit de fanii fotbalului.

Un astfel de public a fost piata gay. In calitate de “cel mai mare metrosexual din Marea Britanie” – potrivit lui Mark Simpson, jurnalistul care a inventat termenul – Beckham avea un farmec natural si a profitat de acest lucru in fotografiile sale. Intr-un exemplu celebru, si-a uns pieptul cu ulei si si-a vopsit unghiile pentru un portofoliu GQ din 2002 al lui David LaChapelle. In egala masura, s-a pozitionat ca fiind extrem de prietenos cu femeile, fiind primul barbat care a aparut pe coperta revistelor Marie Claire si Elle.

O alta parte din strategia de comunicare a brandului Beckham a fost sa faca cat mai putine declaratii.

Stia ca nu poate controla forma in care vor fi editate declaratiile in ziare sau reviste, asa ca nu vorbea mult. A si recunoscut in biografia sa din 2000, Beckham: My World, “Am invatat sa nu spun prea multe in interviuri”.

Astazi, cand caile prin care se transmite informatia catre public s-au schimbat semnificativ, Beckham a cumparat o intreaga companie de PR, care se ocupa si de reality tv-uri si a creat multe formate tv de succes.

Authentic Brands Group (ABG), o companie globala care detine, dezvolta si ofera servicii de divertisment, a incheiat un parteneriat strategic cu David Beckham pentru a fi co-proprietar si a gestiona marca globala a lui Beckham care este sustinuta de parteneri strategici cheie, printre care Adidas, Tudor, Maserati, EA Sports, Sands si Diageo.

El si echipa sa de management colaboreaza cu ABG pentru a dezvolta brandul David Beckham prin sponsorizari strategice, modele de afaceri inovatoare, parteneriate digitale si media convingatoare si noi produse de consum.

ABG a devenit, de asemenea, cel mai mare actionar al Studio 99, un studio integrat de creatie si productie cofondat de Beckham in 2019. Compania are o serie de seriale documentare in dezvoltare si productie pentru platforme globale, inclusiv Netflix si Disney+, pe langa o activitate comerciala care genereaza continut si campanii creative de marketing pentru o serie de clienti de marca la nivel global.

Printre noile proiecte realizate prin noua agentie este si documentarul de pe Netflix.

Asa ca, da, e un documentar frumos si emotionant, chiar motivational, dar este doar versiunea pe care Beckham vrea sa o arate lumii ca un mare controller al informatiei si business man exceptional care a fost de la inceput. Iar strategia lui de comunicare e subiect la scolile de marketing si de business.

10249
razvan popoviciInterviu Razvan Popovici, Sonoro Festival “Am văzut pe Carnegie Hall afișul cu fotografiile noastre și pasărea SoNoRo. Părea ca un vis, ca un basm.”

Interviu Razvan Popovici, Sonoro Festival “Am văzut pe Carnegie Hall afișul cu fotografiile noastre și pasărea SoNoRo. Părea ca un vis, ca un basm.”

In aceste zile se desfasoara Festivalul de muzica de camera Sonoro, cu editii la Bucuresti si Cluj.

Festivalul initiat de Razvan Popovici si realizat alaturi de directorul artistic Diana Ketler a ajuns la editia 18 cu un parcurs exceptional pentru o tara mica ca Romania. Brandul s-a dezvoltat cu programe paralele: Sonoro Conac – concerte in palatele si conacele vechi din Romania, Sonoro Interferente – burse de studio pentru tineri muzicieni si workshopuri speciale in care tinerii lucreaza si concerteaza apoi alaturi de mari muzicieni.

Longevitatea festivalului Sonoro nu ar fi fost posibila fara sustinerea partenerilor de incredere, printre ei aflandu-se Vodafone Romania care m-a ajutat la intermedierea acestui interviu cu Razvan Popovici.

Imi place foarte mult modul in care isi priveste meseria si vocatia Razvan Popovici. Da, e un violist foarte talentat si apreciat, munceste si studiaza mult pentru concertele sale, dar – pentru mine – e emotionant si inspirational felul in care construieste oportunitati si pentru colegii lui mai tineri, precum si felul in care merge cu muzica de camera si la un public tanar si neconventional, nu doar catre cei pasionati de muzica clasica.

Daca fiecare dintre noi am face la fel in domeniile noastre de activitate, daca am fi preocupati constant ca in domeniile in care activam sa fie tineri tot mai bine pregatiti (iar noi i-am ajuta ) tara noastra ar fi o oaza si mai frumoasa intr-o lume nebuna. Dincolo de muzica de camera pe care o aduce in fata publicului, aceasta e una dintre lectiile superbe pe care ni le preda, involuntar, Razvan Popovici.

foto: Șerban Mestecăneanu.

Tema din acest an, On the Couch, isi propune sa vorbeasca despre intimitatea emotiilor. Sunt 18 ani de Sonoro, o viata de om, din perspectiva temei acestui an, care a fost cel mai emotionant moment pentru tine in acesti ani?

Cel mai emoționant moment a fost atunci când am sărbătorit 5 ani de SoNoRo la New York, la Carnegie Hall, și am coborât din taxi și am văzut pe Carnegie Hall afișul cu fotografiile noastre și pasărea SoNoRo. Extraordinar! Părea ca un vis, ca un basm.

Cand am citit ca Sonoro vorbeste despre emotii ca tema anul asta, m-am gandit la perioada pandemiei. Atunci mai mult ca oricand, am realizat fiecare dintre noi – civilii, nu neaparat voi, muzicienii – cat de bine ne face muzica. Pe tine te mai emotioneaza anumite lucrari? Care sunt acelea? S-a schimbat post pandemie perspectiva ta de muzician si de organizator de festival de muzica de camera?

Deloc, am rămas mai departe sensibil la muzica interpretată bine. Pot să povestesc două experiențe extraordinare, în care chiar am plâns: prima – o bursieră SoNoRo, într-un concert de la finalul workshop-ului din acest an, în Montepulciano, a interpretat atât de captivant și de emoționant o piesă de Franz List încât mi-am șters lacrimile; a doua – la ultimul concert al acestei ediții a Festivalului Enescu, când am ascultat Simfonia nr. 3 de Mahler al cărei final m-a dus complet pe altă planetă. Într-o sală în care este relativ greu să transmiți emoția, a ajuns până la mine, în spatele sălii; chapeau!

Pentru ca am urmarit ce ai facut in ultimii 18 ani cu SoNoRo, si Sonoro Conac, si Sonoro Interfente (cu burse pentru sute de tineri muzicieni), m-am gandit intotdeauna ca esti genul de persoana care daruieste… construieste pentru altii. Ce moment din educatia ta de copil te-a dus in acesta directie? De unde ai gandirea aceasta de “pay it forward”?

Îmi amintesc de prânzurile și cinele din familie, mai ales la bunicul meu, care era un doctor renumit și invita mereu oameni la masă. În plus, părinții mei, care erau profesori la Enescu, dădeau lecții private și erau mulți copii pe care îi ajutau. Pur și simplu cred că am moștenit plăcerea de a da și a primi, de a invita oameni la cafea, la prânz, la cină. Îmi place să glumesc cu ideea că dacă nu aș fi făcut un festival, îmi deschideam o cafenea.

Iar ca violist, în ansamblul în care cânt, sunt un agent coagulant, ajut celelalte instrumente să comunice mai bine – viorile, violoncelul și pianul. În plus, mie îmi plac oamenii și întotdeauna am avut încredere în ei.

Cât despre a construi, când am început ceva, îmi place să planific bine și pe termen lung. Chiar și când au fost perioade mai complicate, nu am putut concepe că nu va fi rezolvată situația. Nu renunț niciodată.

Lucrarile pe care le propuneti spre auditie in aceasta editie – Mozart, Brahms, Beethoven printre altii – sunt vienezi, un oras care ne-a inspirat pe toti ca turisti. De ce ati ales aceste lucrari? (Stiu ca ai o simpatie speciala pentru Mozart si pasiunea lui pentru popice, ai si declarat candva ca ti-ar fi placut sa joci popice cu el.)

Evident, Mozart, Schubert, Beethoven sau Brahms sunt foarte legați de Viena, dar ceea ce este extrem de captivant în această ediție a festivalului sunt ceilalți compozitori vienezi, care arată Viena prin alți ochi și alte talente – Alexander von Zemlinsky, Anton von Webern, Alban Berg, Ignaz Friedman, Arnold Schönberg și alții. Mulți au emigrant în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial din cauza naziștilor și a rădăcinilor evreiești sau din alte motive. Majorității i-a fost frântă coloana vertebrală de acest război, deoarece ei compuneau într-un fel pasionant, post-romantic, iar după război muzica aceasta nu a mai fost căutată și au apărut multe drame.

Din punct de vedere psihologic, repertoriul este extrem de interesant și de ofertant pentru o ediție On the Couch.

Un muzician de top e ca un medic, invata tot timpul si “munca” lui face bine sanatatii – fizica sau mentala. Stiu ca esti foarte disciplinat si perfectionist… pentru SoNoRo din acest an cat timp ai alocat? – si pentru organizare, si pentru exersatul lucrarilor din concerte.

Tot timpul! Pregătirea festivalului este o chestiune ongoing, dar secretul este ca organizarea să fie rapidă și eficientă, apoi să mă ocup de studiu. Anul acesta interpretez piese noi și complexe, dar ceea ce mă ajută (este o premieră!) e faptul că echipa din acest an este cea mai bună de până acum și reușesc să studiez în fiecare zi. Mă gândesc că dacă apuc să studiez ca director de festival, în timpul festivalului, atunci echipa chiar zbârnâie!

Tu esti si muzician, dar si antreprenor, pentru ca SoNoRo sa ajunga la 18 ani intr-o tara ca Romania, a avut nevoie de multa organizare si de sprijin din partea multor parteneri. Cum ii convingeai la inceput, cum ii convingi acum – cand SoNoRo e deja un brand foarte mare?

Cred că pe cei noi îi conving exact cum i-am convins pe cei de la început. Crezând atât de mult în festival și știind ce avem de oferit ca inițiativă culturală, ca ambianță și efervescență, nu am schimbat nimic. Pe cei pe care i-am păstrat timp de mulți ani, i-am convins cu calitate – am oferit mereu cea mai înaltă calitate și cea mai înaltă ținută.

La început i-am entuziasmat cu ceva ce nu exista și suna bine; în plus, am crezut puternic în Festivalul SoNoRo și asta s-a transmis. Programele și tot ceea ce am planificat împreună cu Diana au funcționat, căci, iată, suntem aici și după 18 ani. Aș zice că am oferit ce trebuie și mai ales o planificare pe termen lungm iar oamenii și-au dat seama de seriozitatea și potențialul festivalului. Cineva care se alătură unei inițiative noi trebuie să creadă că aceasta va dura.

Ai fost genul antreprenor de mic? Care organizeaza lucrurile, le provoaca sa se intample si nu sta sa astepte sa i se intample singure situatiile care sa-i indeplineasca visurile…

Nu am avut nimic din spiritul antreprenorial când eram mic, am descoperit întâmplător că pot organiza un festival cu 3 ani înainte de a începe SoNoRo, la un festival pe care l-am organizat în Germania.

Cum ai descrie SoNoRo la 18 ani, daca te-ai gandi la el ca la un tanar muzician?

Aș spune că este un muzician cu o carieră internațională bine conturată și cu un potențial maxim.

Si asta imi permite sa merg mai departe cu intrebarea, pentru ca stiu ce ati facut cu Interferente, cum le-ati deschis mintea unor tineri muzicieni sa nu se multumeasca cu ceea ce au reusit in muzica si sa tinteasca tot mai sus international, ce i-ai spune unui tanar de 18 ani care astazi termina Dinu Lipatti…

I-aș spune să își urmeze visul, să devină cât mai bun și să creadă în ce vrea să facă. Apoi, să nu uite că ce vrea să facă, adică să devină muzician, e foarte conectat cu generozitatea. Când înțelegi lucrul acesta, începi să cânți altfel, să studiezi altfel și începi să dăruiești. Începi să înțelegi că a face muzică nu înseamnă doar a mânui bine un instrument, ci are extrem de multe valențe. În plus, să fii un bun muzician implică și o cultură generală amplă, deci îi recomand să fie mereu curios.

Sunt sigura ca intregul program de concerte de la SoNoRo din acest an e pe placul tau, pe gustul tau pentru ca ai lucrat impreuna cu colega ta la realizarea lui. Dar pentru cineva de 20-25 de ani care se gandeste ca muzica de camera e ceva elitist si poate nu e suficient pregatit sa asculte, ce i-ai recomanda?

Cred că în 18 ani am dovedit că muzica de cameră nu este ceva elitist sau un Bau-Bau cu care sperii publicul tânăr. I-aș recomanda să vină la concerte, să asculte artiști extraordinari și piese pe care nu le-a auzit vreodată, să își deschidă inima și sufletul și să asculte.

Si pentru un public avizat, care e concertul de neratat (daca poti recomanda, fara sa suparam invitatii)

Finale – Eros și Thanatos, de la Ateneul Român. Acesta adună toată energia primei părți a festivalului din București, căci din 6 noiembrie vom fi în Cluj, unde invităm publicul local să ni se alăture timp de o săptămână.

*

Multumesc frumos Vodafone pentru ajutorul la realizarea acestui interviu, dar si pentru ca ai sustinut strategic peste ani unele dintre cele mai importante proiecte culturale din tara noastra, care au schimbat vieti ale tinerilor artisti, muzicieni sau nu.

4390
disney 100Compania Disney a implinit 100 de ani. Copiii nostri cresc cu filmele Disney, dar noi nu le dam curajul sa faca lucruri vizionare ca Walt Disney, impotriva credintei tuturor

Compania Disney a implinit 100 de ani. Copiii nostri cresc cu filmele Disney, dar noi nu le dam curajul sa faca lucruri vizionare ca Walt Disney, impotriva credintei tuturor

In octombrie compania Disney a implinit 100 de ani si m-am gandit ca astazi nu ar mai putea fi construit un asemenea brand care e in mintile oamenilor din lumea intreaga.

Am mai povestit ca sunt fascinata de geniul lui Walt Disney si ca am citit doua biografii despre el.

Am avut privilegiul nu doar sa vizitez parcurile Disney ca turist, dar si ca journalist (multumesc frumos inca o data Air France) si sa am acest la unii dintre cei mai straluciti imagineers (creierele din spatele magiciilor mecanice si vizuale din parcurile de distractie, cei care transforma iluzia de pe ecranele cinematografelor in magie pe care o traiesti live).

https://bazavan.ro/2014/05/reportaj-exclusiv-in-culisele-disneyland-paris/

L-am intervievat chiar si pe unul dintre ilustratorii lui Mickey  Mouse, acest soricel care fascineaza de 100 de ani copiii din lumea intreaga. Cititi interviul aici

E fascinant cum copiii din oricare generatie, oricat de mult ar fi avansat tehnologia, daca vad o papusica cu Mickey Mouse o adopta imediat ca pe un membru al familiei.

Stiu deci despre Disney – studiourile, industria din spatele numelui – mai mult decat un spectator care se bucura de ce mai recenta versiune de la Mica Sirena, de exemplu.

Bine, nici nu ma uit foarte mult la desene animate…

Dar ma gandeam zilele astea, cand Disney + Romania mi-a trimis un cadou aniversar ca – astazi luat de la zero – ar fi foarte greu sa mai existe ceva similar cu Disney.

Astazi, niciun vizionar n-ar mai putea fi atat de drastic, autoritar si dictatorial cu angajatii sai – pentru ca da, Walt Disney nu lasa nimic sa fie altfel decat stia el ca e cel mai aproape de perfectiune.

Niciunul dintre desenele animate – de la Alba ca zapada – primul lung metraj animat pentru care s-au cheltuit milioane de dolari (1,5 mai exact) dar care a castigat 8 milioane de dolari in anul lansarii – 1937, fiind cel mai mare success de casa din acele vremuri.

Walt Disney a fost atat de indarjit cu filmul asta in ciuda oricarui refuz, incat era la un pas de faliment in timp ce echipa lui muncea la productia sa. Criticii l-au facut varza la lansare, dar spectatorii s-au inghesuit la cinematografe.

Dar munca la animatia asta, care a produs intre timp peste un miliard incasari, s-a facut intr-un mod dictatorial, viziunea lui Walt Disney a fost respectata la virgula, el n-a fost chiar cel mai gentil cu angajatii si i-a push-uit sa munceasca mult, sa livreze versiuni peste versiuni de ilustratii pana au ajuns la ceva cat  mai apropiat din ce isi imagina Walt.

Astazi ar fi acuzat de comportament nepotrivit la locul de munca, angajatii ar pleca pentru ca sunt supra solicitati, si Alba ca Zapada este deja din ce in ce mai politically correct – nu mai are pitici, ca sa nu ii jigneasca pe cei care sufera de nanism, e inconjurata de creaturi magice.

Lumea s-a schimbat imens in acest 100 de ani de cand Walt Disney a pus bazele companiei de filme. Sigur ca tehnologia ne-a ajutat sa facem multe lucruri spectaculoase si ii ajuta si pe cei din cinematografie sa creeze proiecte incredibile la nivelul efectelor speciale.

Doar ca filmele sunt montate din ce in ce mai strans/cu secvente tot mai mici pentru ca atentia oamenilor a scazut si trebuie sa-I captezi, povestile sunt din ce in ce mai simple pentru ca spectatorii au creierii obositi – de la munca, de la avalansa de informatii care vine peste ei pe multe cai.

E parte din evolutie. Si, cu tristete spun, nu va mai fi un vizionar nebun ca Walt Disney. (Elon Musk are doza lui de nebunie si notorietate, dar nu e deloc orientat catre familie si copii cu produsele lui, pentru ca … nu e la fel de empatic – sa cititi cartea lui Walter Isaacson despre Musk, o sa va ingroziti si de cum a fost crescut si de cat de insensibil este el in raport cu cei din jur).

Ce poate schimba lumea – in bine sau in rau – e unicitatea caracterului, inteligentiei si vointei oamenilor. Dar cum ne crestem copiii sa se incadreze in norme, sa nu iasa din rand, sa fie politically correct, evolutia in directii care sa dainuie sute de ani e aproape imposibila.

Cititi carti despre Walt Disney si aveti grija sa cultivati in copiii vostri curajul unicitatii, sa nu fie ca restul lumii, oricat de multe riscuri implica asta.

Sa aiba etica si scoala, sa fie informati, dar sa aiba curajul sa nu stea in rand cu toata lumea, sa nu se conformeze normelor. Pentru ca doar asa, vor aparea niste mici Disney indiferent de domeniu.

P.S. sigur ca premiile nu sunt un criteriu unic al valorii, dar  e frumos sa stiti ca dl Walt Disney a primit – el pe persoana fizica – 32 de premii Oscar pentru munca sa.

4463