de citeva zile vreau sa scriu despre o carte minunata si nu apuc:)
se numeste Suntem furtuni si este scrisa de Andrei Rosca (cel care a creat bookblog.ro). cartea a fost drogul meu din ultimele 2 saptamini. cum Andrei posteaza la 2-3 zile un nou capitol, ma duc in fiecare seara pe pagina lui sa vad daca nu cumva a mai aparut ceva:)
cartea, zice el, e despre “cum te maturizeaza antreprenoriatul”.
eu zic ca e despre a creste: pe dinauntru (intre reperele tale), dar si in afara (pentru reperele celorlalti). si ca rezoneaza cu ea si cei care n-au fost niciodata antreprenori in business, pentru ca vrem, nu vrem, antreprenoriem prin propriile fapte, propria viata.
mai jos sunt citeva fragmente din primul capitol al cartii; cel pe care l-am trimis catre toti colegii si prietenii mei. cel care m-a facut si sa rid, dar si sa pling.
Acum multi multi ani, in scoala primara, probabil datorita (sau din cauza) casetelor video cu Van Damme, Bruce Lee si Jackie Chan, am facut o pasiune pentru artele martiale. Si mi-am propus sa invat. Cateva luni mai tarziu, un verisor indepartat, jandarm, mi-a facut cadou o carte de judo si mi-a dat o singura indicatie: unul dintre cele mai importante lucruri era sa stii cum sa cazi atunci cand esti aruncat. Evident, eu nu urma sa fiu aruncat, ci sa ma arunc, fiindca invatam de unul singur. M-am aruncat, deci. Urmarind schemele din carte cu foarte putina rabdare pentru text, m-am aruncat iar si iar. Durea uneori, dar eu continuam sa ma arunc. O faceam cand ai mei nu erau acasa. Nimanui nu-i place sa fie vazut cazand, cu atat mai putin sa fie vazut cazand de bun ce e.
Si am tot cazut vreo trei saptamani, cred. In scurt timp am devenit expert, cel putin in ochii mei; un sentiment foarte caldut, dar inselator, pe care aveam sa il simt de multe, multe ori in anii ce aveau sa vina.
(…)
Ceea ce practicasem timp de trei saptamani nu te invata cum sa cazi, ci cum sa NU cazi. Cele patru pagini pe care le stiam acum pe dinafara erau singurele pagini din carte in care erau prezentate imagini cu modalitati de cadere ce ar trebui evitate.(…)
in antreprenoriat trebuie sa te pregatesti, in primul rand psihic, sa cazi de foarte multe ori. Apoi, dupa ce caderile nu te mai iau prin surprindere, trebuie sa inveti sa te ridici cat mai repede, sa te uiti in stanga si in dreapta, sa te asiguri ca nu te-a vazut foarte multa lume, dupa care sa mergi in continuare, cu capul sus, catre o tinta. Si intotdeauna cineva te vede. Intotdeauna cineva rade, intotdeauna cineva iti spune “ti-am zis eu ca nu va merge”. Iar in toata aceasta nebunie, tu faci eforturi sa te izolezi cat mai bine, sa te calesti, sa devii mai rezistent si, mai ales, sa nu uiti esentialul: ca fiecare astfel de cadere este un esec doar pana in momentul in care ai invatat cu adevarat o lectie importanta din ea. Apoi, devine experienta.
luati-va o pauza de la orice pret de o jumatate de ora si cititi primele capitole din carte (a postat deja 5 ), sunt sigura ca o sa reveniti la ea. enjoy it!
Multumesc frumos, Cristina. 🙂
Superb comentariu.
Andrei chiar merita .