sa stai o zi sau doua fara muzica, fara televizor, fara sa vorbesti prea mult si fara sa-i asculti pe altii vorbind.
sa te asculti pe tine, nerostit, dintre ginduri.
*
ne uitam la televizoare cum avem un pic de timp liber, dam drumul la calculatoare si-i citim pe altii, ascultam radio-uri sau IPod-uri pe drum. si nu mai apucam sa fim cu mintea noastra.
sa ne confruntam cu gindurile noastre.
*
“uneori e mai usor sa faci fata stirilor despre criza, decit sa -ti faci fata tie”, mi-a spus aseara un prieten in fata caruia militam pentru renuntarea la televizor.
Asa ma simt cand merg la munte si sunt singura cu mine. Chiar daca plecam trupa mare, pe cararile inguste, pe pantele abrupte, sunt singura cu gandurile mele si invat sa-mi dozez efortul, sa-mi inving fricile si sa-mi apreciez reusitele. Cred ca numai atunci ma aud fara bruiaje 🙂
intru totul de acord cu zapacita 🙂