eu calatoresc pentru
… cunoastere (am invatat la fata locului – via palate si pietroaie – istoria pe care am fustarit-o in scoala)
… experiente (culturi diferite, oameni diferiti -> inspiratie)
… distractie (distractie, distractie)
… amintiri (cea mai mare dintre bogatiile pe care le poate avea o persoana)
si chiar si atunci cind calatoresc pentru job, regasesc punctele de mai sus printre beneficii
*
am fost intr-un juriu pentru un concurs organizat de Lumea Mare in care oamenii erau invitati sa spuna de ce calatoresc facind referire la o carte. am ales cistigatorii impreuna cu Andreea aka Tomata cu scufitza (care btw, scrie cronicile de carte de la noi de pe site).
Eu am ramas impresionata cat de frumoase erau cuvintele celor care au participat si daca era dupa mine le-as fi dat cadou si o excursie, pe langa cartea de la books-express.ro. 🙂 Da’ cum n-am asemenea posibilitati, le doresc sa calatoreasca de un infinit de ori mai mult decat pana acuma.
Ceea ce-ti doresc si tie. Si mie. 🙂
‘a fustari’ nu exista in limba romana. ‘a fuseri’, da.
Eu cred ca ma razbun pe anii cand calatoreala mea se rezuma la un munte sau (eventual) o mare. Glumesc.
Calatoresc pentru ca imi place sa vad locuri noi, pitoresti. Imi aleg destinatii la care multa lume nu se gandeste, tocmai pentru ca acelea imi ofera cele mai multe surprize si cea mai multa liniste. Imi plac insulele (nu degeaba locuiesc pe una) si nu ma refer la cele de la soare si pline de turisti in cautare de plaje sau cluburi sic.
Sunt genul care, daca exista o piatra care are o legenda atasata, ma duc special sa vad acea piatra 😀 Cred ca imi pace sa calatoresc pentru ca imi incanta sufletul si ma imbogateste pe mine ca persoana.
Multumim de ajutor! 🙂
Buna Cristina,
te-ai gandit vreodata ca oamenii calatoresc nu sa admire frumusetile ci doar ca vor sa fuga de viata lor?!… Nu o fac pentru cunoastere si doar pentru a evada o perioada din monotonia lor!
buna,
e posibil. sunt multe motive pt care calatoresc oamenii. eu le ziceam pe ale mele:)