Cind joci poker e bine sa fii prevenit asupra cartilor adversarului. Exista 2 modalitati de a o face. Una dintre ele e sa le urmaresti adversariilor idiosincraziile – felul in care isi tin cartile cind blufeaza, in contradictie cu felul in care le tin cind au o mina buna; gesturile inconstiente care te dau de gol; cum se joaca cu jetoanele cind sunt siguri pe ei. Aceasta metoda de a culege informatii se numeste cautare de indicii.

A doua modalitate de a culege informatii este de analiza ce carti are adversarul in momentul in care mizeaza.

Aceste doua etape sunt analoge – in teatru – una cu caracterizarea, alta cu actiunea; sau ca s-o spunem un pic altfel: una cu felul in care un personaj face ceva si, pe de alta parte, lucrul pe care-l face in realitate.

David Mamet despre deconstruirea unui text de teatru

ieri am fost la Livada de visini si nu m-am impresionat foarte tare, dar cind sa ma supar pentru timpul petrecut acolo, am descoperit in caietul program al piesei citatul asta al lui Mamet.

era un motiv pentru care ar fi trebuit sa fiu acolo, pentru ca uite ca astazi am petrecut 5 ore citind despre Mamet si Cehov, despre deconstruirea textelor, despre gesturi si personaje.

si dintre toate gindurile pe care le-a generat lectura asta lunga am ramas cu o idee: viata e ca un joc de poker.

ca unii-s mai destepti si o pun si pe scena, asta e alta discutie:)