Azi dimineata m-a socat vestea ca tinara despre care auzisem ieri la stiri ca s-a sinucis in statia de metrou de la Univesitate e “Draga Miruna”.
Cind afli ca omul dintr-o stire grava e cineva pe care l-ai intilnit macar o data in viata, stirea aceea e mult mai importanta; mult mai grava.
“Draga Miruna” imi citea blogul, comenta din cind in cind cu umor hotarit.
Ne-am si cunoscut cind a cistigat un concurs de aici de pe blog, cu degustari de cafea la Starbucks. Am stat fata in fata pe canapeaua din dreapta intrarii de la Starbucks Victoriei, mi-a spus ca n-o cheama de fapt Miruna, ci Ruxandra, eu am fost uimita si-mi aduc aminte ca a completat “ma simt mai mult Miruna decit Ruxandra”.
Mai stiu ca am promis in seara aia ca o sa mai ies cu fetele la cafea, pentru ca discutia fusese calda si familiara, se prelungise mult si era clar ca ne simteam bine, toate, acolo. N-am apucat sa fac asta, m-am luat cu treaba. Si-acum imi pare rau.
Draga Miruna, Nu stiu de ce ai facut gestul asta.
Nici macar nu stiu daca a fost un accident sau a fost ceva deliberat. M-am uitat pe blogul tau, m-am uitat pe twitterul tau n-am gasit nimic care sa ne fi dat un indiciu despre ce e in sufletul tau.
Si m-am gindit ca oricit de mult ne-am iluziona ca dezvoltam comunitati in online, ceea ce e aici despre fiecare dintre noi e doar virful icebergului, radacinile lui nu vor fi niciodata la vedere.
DragaMiruna,
Scriu despre tine acum pentru ca, undeva in spatiul asta virtual, trebuie sa mai ramii. Si pentru ca mi se pare ca astazi, luati de treburi si de viata, am uitat sa ne gindim la tine si sa ne intrebam: de ce ai facut asta?
Draga Miruna,
Imi pare rau.
Foarte trist…La așa întâmplare, practic, rămâi fără cuvinte. Nu pot înțelege oamenii care recurg la astfel de gesturi…
Ciudată fază! Aş comenta ceva pe tema asta dar am senzaţia că voi fi înţeles greşit, în schimb am să dau exemplu un film interesant pe care l-am văzut zilele trecute ce dezbate într-un mod interesant subiectul depresiilor care împing la sinucidere, “It’s Kind of a Funny Story” este numele lui( http://www.imdb.com/title/tt0804497/ .
Îi admir pe oamenii care se sinucid. Să te omori cere mult curaj şi mi-e teamă că eu nu voi avea niciodată atît de mult. Sunt oameni puternici, care se cunosc, dar iau această decizie.
Faptul că nu a scris pe Twitter sau pe blog despre ce se întîmpla cu ea este normal pentru o persoană care ştie să discearnă între cele două lumi: online şi offline.
si pe mine ma uimeste curajul sinucigasilor, nu stiu daca as fi in stare de asa ceva.
dar tot imi pare rau
Am citit de vreo 3 ori comment-ul lui George H. Popescu şi tot nu înţeleg…cum adică îi admiră pe cei care se sinucid, “oameni puternici, care se cunosc”. Dar ce, menirea oamenilor e de a se sinucide? şi doar cei cu adevărat puternici ajung să îndeplinească această menire. Şi de ce îi e teamă că nu o să aibă niciodată un curaj de acest gen? Nu, recunosc că nu prea găsesc comprehensiune ptr. elogiu dumnealui.
Iar ptr. Ruxandra
Odihnească-se în pace
Si eu am intalnit-o pe Draga Miruna..
Nu stiam ca fata care s-a aruncat in fata metroului este ea.. Ieri, cand citeam stirea, ma gandeam doar la cata tristete adunase in ea si cat de bine o ascundea fata de cei din jur. Poate ar trebui sa aprindem o lumanare pentru sufletul ei si sa nu o condamnam ca a ales aceasta cale..
Hm cred ca nu vad bine, George Hari Popescu? Tocmai ai scris ca ti-e teama ca n-o sa ai niciodata curajul sa te sinucizi????
Doamne dumnezeule, sper din tot sufletul c-a fost o ironie bine jucata.
Sunt de acord cu domnul Hari Popescu. A avut nevoie de mult curaj. Si mi se pare rational faptul ca nu si-a expus despresia in online. Nu mi se pare deloc un mediu potrivit pentru a-ti arata slabiciunile.
@Cristina: Comunitatile in online sunt la nivelul intalnirilor si al socializarii, e destul de limitat. Lucrurile personale le vorbesti cu prietenii. Tu esti o persoana in fata caruia oamenii se deschid destul de usor pentru ca stii sa ii asculti.
Daca asta a simtit sa faca, nu ar trebui sa o judecam.
Cu o seara inainte se pare ca a fost in Control. http://foursquare.com/dragamiruna
am fost socata cand mi-a spus un prieten comun ca Ruxi era fata de la universitate… o tipa vesela, vorbareata si plina de viata 🙁
cit de straniu e asta. sa poti sa afli ce-a facut in seara de dinaintea sinuciderii cineva pt ca e conectat la cine stie ce program.
acum, nu sariti sa ma judecati prea tare, ma gindesc ca jurnalistic s-ar putea reface cumva ultimele ore de viata.
n-ar folosi la nimik, insa
A fost intamplatoare observatia.
Tin minte ca mi-a retinut atentia (eu fiind destul de “pornit” impotriva celor care isi ascund identitatea si cer prietenia pe unde nu te astepti – gen fsq, unde ar trebui sa-i “spun” pe unde umblu -) cand m-a adaugat pe Fsq in urma cu doar cateva zile.
Am dat insa accept pentru ca, din link in link, am aflat ce unde lucreaza si mi-am dat seama ca am schimbat ceva e-mail-uri cu ea, in trecut.
[…] Pentru ca eu ma tot uit la comentariul asta… Îi admir pe oamenii care se sinucid. Să te omori cere mult curaj şi mi-e teamă că eu nu voi avea niciodată atît de mult. Sunt oameni puternici, care se cunosc, dar iau această decizie. Faptul că nu a scris pe Twitter sau pe blog despre ce se întîmpla cu ea este normal pentru o persoană care ştie să discearnă între cele două lumi: online şi offline. de aici. […]
Din pacate eu nu reusesc sa vad curajul in astfel de situatii… E atat de ascuns in spatele unui puternic sentiment de disperare incat se pierde… Si e vorba de un moment. Nu putem decat sa emitem ipoteze, dar refuz sa cred ca a fost un act premeditat…
Sa te sinucizi inseamna si sa lasi in urma ta un val de durere care in cazul unora (familie, prieteni apropiati) nu va disparea niciodata. De ce ar fi de admirat asa ceva…?
Bunica Ruxandrei a murit la aflarea vestii…
Iar Ruxandra nu era genul de om care sa nu se gandeasca la cei dragi ei…
…cit despre orele/ zilele de dupa gestul ei care gresit poate fi interpretat drept eroic-curajos-demn-de-lauda sau care aberant ar putea deveni, intr-o societate care si-a pierdut demult toate reperele, un “gest-cult”,
…despre orele de dupa, va pot eu spune ca au fost cam asa: la auzul vestii, bunica ei a facut infarct si a murit. Cam asta poti lasa in urma cind ai CURAJUL sa te sinucizi.
Dar oare e posibil sa nu se fi sinucis? Daca a alunecat, din greseala, fiind prea multa lume la metrou? Adica…n-ar fi posibil?
Pai s-a intimplat la 5 dimineata duminica, mai mult ca sigur nu era (mai) nimeni pe peron. Sa nu-i se fi facut rau si a cazut, desi ipoteza cu sinuciderea pare cea mai probabila. Dar ma gindesc ca momentul a fost inregsitrat de camerele video de la capetele peronului.
Din pacate tocmai am citit aceasta veste http://www.adevarul.ro/locale/brasov/brasov-tragedie_brasov-zarnesti-suicid_brasov_0_419358070.html
Pacat, mare pacat
io tot nu cred ca s-a sinucis. adica n-are nici un sens, nici un om nu poate ascunde o depresie, iar la ea nu s-a simtit absolut nimic. nush ce sa zic.
citind comentariile de aici, stiu sigur ca incetez sa mai citesc cativa oameni din online. “sinuciderea e un act de curaj?” – pwhawhawhawha. she was fucking 24. la 24 de ani nu merita sa mori pentru NIMIC si din cauza NIMANUI.
Andreea, nu merita sa mori la 24 (sau la 16, sau la 13…) dar, asta o spunem noi, prin ochii neafectati de depresie. Omul care face gestul asta vede altfel si simte ca necazul lui este urias si fara rezolvare.
Si eu i-am puricat toate conturile pentru ca nu-mi venea sa cred ca manunchiul de culoare care organiza in facultate Carmaz Party si alte delicii…nu mai e. Pentru ca era omul special despre care stiai ca o sa faca ceva deosebit in viata. Ma simt ciudat refacandu-i pasii online. E sinistru pentru ca ne face pe toti atat de mici si de singuri. Ruxi Muxi chiar insemna o bucata de FCRP, facultatea n-ar fi fost la fel daca ea n-ar fi fost atat de implicata.
Imi pare rau pentru bunica ei si imi pare rau pentru cei apropiati care n-au vazut ce se intampla.Iar daca nu mai avea prieteni langa ea (nu online), imi pare rau de noi toti ca am lasat un om atat de special sa se piarda.
I’m really impressed by your attitude Cristina, it shows a lot of humanity and care, that lateley seem to lack to lot of us.
I don’t know who Miruna was, I heard smth about a girl committing suicide, I didn”t know that her foolish gesture killed her granny … such a waste… a promising life ruined.
I’ve been reading your posts for a while now, I like your standing up for everything you believe in, but it was only this post that really touched me, it truly shows the person Cristina Bazavan.
Am fost extrem de aproape de a o face. Cunosc sentimentul de hotarare care iti da curajul sa mergi pana la capat. Inca si acum, dupa 7 luni imi pare rau ca m-am lasat convins si intors din drum… Asa ca sutn alaturi de Miruna.
Si care era blogul ei?
Da, ai nevoie de curaj sa te sinucizi, dar nu cred ca e o chestie de admirat. Habar nu am cum e sau ce e dincolo, dar durerea pe care o lasi in urma, e cumplita. Ma cutremur cand aud de oameni care regreta ca nu au curajul de a se sinucide. Sinuciderea nu e o virtute. E, cu siguranta, un act de durere si disperare maxima. Cand orice cale ti se pare o fundatura, iar viata,
un labirint fara iesire. Imi pare tare rau de Ruxandra si ma doare ca a ales calea asta. Cliche as it may sound….era abia la inceput de drum. Doamne, cate lucruri frumoase o asteptau…
[…] pare tare rau sa-ti spun, Ruxi, dar m-ai dezamagit. In opinia mea sinuciderea nu e un act de curaj.(!) Chiar daca l-au facut si altii inaintea ta: Hemingway, V. Woolf, Marilyn Monroe, Seneca, […]