grupul editorial all lanseaza saptamina viitoare o colectie delicioasa sub numele Strada Fictiunii.
am citit in acest week end o prima carte din colectie “Magazinul de sinucideri” scrisa de un fost autor de benzi desenate, acum scenarist, Jean Teule.
e foarte simpatica aceasta carte, cu foarte mult umor: povestea unei familii care are un magazin cu de toate pentru sinucideri, ai carei membrii poarta numele unor sinucigasi faimosi. familia se loveste de aparitia unui nou membru, un copil prea vesel, care schimba tot in jurul lui.
mai am inca 5 carti din colectie, o parte sper sa le citesc pina miercuri cind merg la lansarea acestei colectii, pe care o voi prezenta impreuna cu Florina Pirjol, Costi Rogozanu, Tudor Calin Zarojanu si Andrei Gheorghe.
pe toate cele 6 carti le fac insa cadou la joculetele din aceasta duminica seara.
daca vreti sa participati la lansarea colectiei ne vedem miercuri, 23 martie, ora 18.00, la Clubul Taranului Roman.
sa construim strada fictiunii.
regulament: plecam de la descrierea colectiei si adaugam cite un element pe strada, toti cei care “construiesc” strada trebuie sa fie atenti la ce au construit ceilalti in comentariile precedente pentru ca strada sa “aiba sens”. miine la ora 24 incheiem constructia strazii. cele mai simpatice 6 descrieri (eu le aleg, asta e) sunt rasplatite cu cite o carte din colectie.
Cosmopolita. cu miros de mare, de scortisoara sau de cerneala. Cu trecatori manierati. Nonconformisti. Plini de umor.
Ai cautat mereu strada asta, care se construieste pe masura ce ti-o imaginezi.
– in coltul din care ma uit e un cos de gunoi fucsia cu bulinutze verzi. fiecare bulinuta deschide o alta portita pentru gunoiul selectiv. in fata cosului e o fetita imbracata in alb care tine in mina o hirtie. cosul e prea sus pentru ea, abia daca-i atinge marginea de jos cind se ridica pe virfuri, asa ca asteapta cuminte sa vina cineva s-o ajute…
in dreapta e….
In dreapta este un magazin plin de dulciuri colorate, acadele si vata de zahar, cu bomboane in forme ciudate, ciocolata in zeci de forme… Fetita isi indreapta privirea spre magazin unde o astepta mama ei cu o vata de zahar mare si pufoasa. Zambeste, iar zambetul acela in care a pastrat clipa aceea de fericire o va urmari toata viata, vazand mereu in norii pufosi acea vata de zahar. Langa magazinul de dulciuri…
e un stejar urias..stiti voi, din acela caruia ii poti cuprinde trunchiul din mai multe imbratisari. De data aceasta insa, in lumina diminetii, atentia trecatorilor va fi furata de ceea ce este asezat la poalele stejarul..un cufar pictat… Iar ochii fetitei se indreapta intr-acolo insa tocmai atunci aude strigatul mamei.
Langa magazinul de dulciuri statea un batran cu palarie. Statea in picioare, nemiscat, avand doar aerul in jurul lui. Dar chiar daca nu se atingea de nimic, tapile lui tot se uneau cu pamantul.
Fetita isi ridica privirea din degetele ei care se lipeau si se dezlipeau de la vata pe bat. Incepu sa se holbeze la el. Batranul simti si se uita si el la ea. Pentru cateva secunde bune nu clipi nici unul, nici altul. Nu degeaba se spune ca batranii dupa o anumita varsta se intorc la copilarie.
Fetita il urmari cu privirea pana cand acesta se muta pe celalalt trotuar al strazii. Vru sa intre in magazinul cu papioane, dar usa era inchisa. Cativa fluturi artificiali atarnau deasupra siglei. Incepuse si vantul sa bata si mici culori incepura sa cada sub forma de picuri. Atunci el se lipi de zid si intra iar in nemiscare.
Cladirea era……
cladirea era paraginita, plina de graffiti-uri mazgalite spontan, din loc in loc, fara vreo tema anume. La un geam spart, de la penultimul etaj, se zarea un barbat care tragea din tigara, privind in gol. Intr-o mana avea o punga cu apa in care puteai distinge un peste mic, rosu. Cand a terminat tigara si a stins mucul de pervazul ruginit, a dar drumul pungii. S-a spart cu zgomot si stropi multi, iar pestele a poposit pe bocancul batranului. Fetita a observat totul de la departare, iar pe cand se pregatea sa treaca strada si sa culeaga pestele…
Cladirea era a unei spalatorese rotunde, care, in clipa in care batranul trecuse pe langa zid, iesise la balcon sa-si ude petuniile. Neobservandu-l, ii trimisese in jos cativa picuri pe palaria verde. El crezuse ca ploua. Cu o aproape neperceputa nervozitate in brat, isi deschise umbrela bleumarin – Nu planuia sa ajunga acasa si fara papion, si ud. – Asa ca se decise sa mai astepte in fata magazinului cateva minute, timp in care planuia sa mai priveasca trecatorii: fetita ii ceruse mamei sa arunce hartia intr-una dintre deschizaturile verzi ale cosului, mama sterse micuta domnisoara pe obrajii manjiti cu vata de zahar, baiatul ce lucra drept picolo la restaurantul de dupa colt isi suflecase manecile pana mai sus de cot si incercase sa incarce intr-o furgoneta cufarul de la poalele stejarului, cufar ce transportase tocmai din India ingrediente variate, in culori exotice. Deoarece nu izbutise, in ajutorul lui veni numaidecat…
…domnisoara cu palarie de paie care contempla intotdeauna strada, intre orele sapte si cinci dupa-masa, din vitrina unui magazin de mode. Nimeni nu a vazut-o venind, nimeni nu a zarit-o niciodata plecand si totusi disparea de cu seara pana dimineata, ducand cu ea parfumul unui tablou vechi, cu lacuri de culoare translucida, impietrite de secole in panza ceruita. Chipul opalescent si mainile de madonna se indreptau binevoitoare spre baiatul inmarmurit de surpriza, care intinse fara vlaga bratele pentru a sustine incarcatura de cealalta parte si nereusind, fragila secunda suspendata un veac in ochi ce se intampina cu groaza descoperirii, in timp ce sunetul calatoreste in vazduh spre ferestrele si nemultumirea umbrelor din dosul perdelelor. Culori, arome, nostalgii orientale venite din tesatura exotica a unor amintiri contrafacute, niciodata vii dar cumva autentice si toate mirodeniile impastiate pe jos, arzand salbatic in lumina limpezita a asfaltului, se amesteca cu cioburile amorfe a le manechinului cu ochi de smarald.
O iluzie ieftina, desigur, isi spunea doamna din Rolls-ul care stationa la semafor, dar intotdeauna mi-au placut margelele de sticla pe cand eram copila, cu toate ca raposatul general imi daruia cele mai splendide briliante, dar ce mult mai fericita eram atunci…La acest gand, catelul vecin de bancheta facu un salt gratios in aer si disparu intre buruienile cenusii ale unei gradini paraginite, ascunsa in dosul unor mesteceni si presarata cu busturi aristocratice de marmoreene solemnitati trecute in nefiinta vesnicei pomeniri. Cele trei pisici care treceau in sir pe buza zidului de caramida, cu tantose mustati de muschetari se oprira sa cugete pe indelete asupra starii de asediu in care se gaseau. Cea mai indrazneata lua hotararea de a…
Micuta domnisoara cu un zambet larg se prinse firav de cufar.Baiatul prinse puteri si misca cu emfaza cufarul cu secrete ! Furgoneta valsa incarcata de cufere pline de secrete!Au reusit impreuna ! El zimbi timid, ea se imbujora ca un mic rasarit si mama a inteles ca timpul alearga! Atunci a inteles…
Deoarece nu izbutise, in ajutorul lui veni numaidecat cangurul regal. Isi scoase tacticos vestonul si il aseza pe suportul telescopic de la marginea trotuarului. Cuprinse cu labele din fata capatul ciclam al cufarului si, dintr-o miscare, acesta ajunse in furgoneta.
Batranul cerceta cu atentie uniforma cangurului: nu parea sa fie de la circ si totusi se descurca de minune printre oameni. Isi aminti ca…
…magazinul de papioane e deschis doar pana la 6 si el are de cumparat inca 3 papioane: unul fucsia cu bulinute verzi, altul negru cu desene ca de grafiti si un al treilea albastru cu dungi violet pe care are de gand sa i-l daruiasca neobisnuitului cangur. “Vestonul sau bleumarin s-ar potrvi tare bine cu acest papion” – isi spuse batranul si traversa in fuga strada neobservand ca intre timp semaforul isi schimbase culoarea si Rolls-ul stationat pana mai deverme pornise in tromba…
de fiecare data cand trecea pe strada asta avea acelasi gand .Daca ar stii ei … fetita neajutorata,nevinovat, mereu in asteptarea unui sprijin ; batranul calm si curios, grabit, cu gandul la distinsa doamna care-l asteapta printre flori si fotografii vechi,si spalatoreasa si domnisoara cu palarie gata sa sara in ajutorul oricui ; daca ar stii ei ce se intampla acolo aproape de capatul strazii , la zece pasi de magazinul de dulciuri , la o zvarlitura de bat de cladirea paraginita acolo unde ziua parea ca nu se petrece nimic!Odata cu lasarea serii se aprindeau felinare gravate cu steme regale?Aici este Anticariatul. Imediat cum intri in dreapta ai sa gasesti cartile ,cele de povesti stau langa cele de istorie , sunt si cele de aventura .a…uite si una despre economie ,corpuri de iluminat (cine mai stie cate scrisori de dragoste s-au scris si s-au citit sub lumina lor ), le urmeaza hartile sunt cele vechi ale marilor descoperitori laolalta cu cele noi -atatea orase de cunoscut-; tablouri vechi ,prafuite par uitate pe pereti ,este si scrinul bunicii,oglinda ovala usor aburita ,ceasul cu pendula,lingurite de argint ,portelanuri.Miroase a hartie veche , a lemn de cires a flori uscate .Toate au povestea lor, viata lor .Mare parte aduse chiar de locuitorii strazii.Oare cufarul cu secrete fusese cumparat de aici sau urma sa ajunga aici…?
nu trecuse deloc prin carciuma si mirosea de aici a pastrama si a coasta de porc fripta. Numai gandul la bunataturile astea udate cu o carafa de vin ros si niste noutati de la postas ii lasara gura apa si urechile ciulite. Ochii, la fel de jucausi ca ai fetitei, cautara repede poarta mare de lemn a localului, dar batranelul era deja inainte purtat de nasul ce adulmeca un pranz cum se cuvine. Carciumarul era in fata usii, avand grija de gratar, cu o furculita mare intr-o mana si o strachina mare si pamantie in cealalta. Carciumareasa, printre mese, dadea binete si zambete, umpland halbe si pocaluri cu felurite licori in diverse culori, iar soarele lumina toata veselia mesenilor.
(nu observasem ca a aparut alt comentariu, ma gandeam ca ma misc mai repede 🙂 )
[…] se numeste Magazinul de sinucideri, am mai scris despre ea … […]
[…] Bazavan ne-a povestit de experimentul pe care l-a iniÅ£iat pe blog : ÅŸi-a provocat cititorii să fabuleze pe marginea ideii din titlu ÅŸi a ieÅŸit ceva suprarealist […]
Multumesc pentru exercitiul de imaginatie. Mi-a fost foarte folositor. Datorita lui, am reusit ca toata saptamana sa gasesc solutii inovatoare la probleme mici si mari.Ne mai chemi la joaca si altadata?
[…] ceva timp in urma, citisem pe blogul Cristinei Bazavan despre colectia Strada Fictiunii, a editurii ALL. Am discutat cu a mea prietena despre aceasta […]
[…] pe Strada FicÈ›iunii, cu drag by Simone Am aflat de Strada FicÈ›iunii de la Cristina Bazavan. De atunci, însă, pe raftul bibliotecii mele stau cuminÈ›i câteva cărÈ›i frumoase de pe strada […]