Saptamana asta a fost una foarte grea. Poate una din cele mai dificile pentru mine.

Notiunea de timp liber nu a mai existat. Dar, daca stau si ma gandesc, imi dau seama ca asta mi-am dorit. Sa fiu ocupata.

De cand ma stiu, eram fascinata de oamenii care lucrau foarte mult si care nu aveau timp liber. Acum am ajuns sa fiu unul dintre ei si imi dau seama ca nu imi mai doresc asta, pentru ca nu sunt sigura ca pot face fata.

E foarte important ca in momente ca astea sa ai oameni care sa te sustina si care sa te inteleaga. Sa ai o echipa.

Pentru orice ai nevoie de ea: fie ca faci echipa tu cu tine, tu cu partenerul de viata sau tu cu colegii de serviciu.
Echipa exista in orice situatie, iar daca nu o ai, esti cam mort. Eu nu mi-am dat seama de asta, decat acum, cand m-am lovit din plin.

Ca sa ai o echipa, in primul rand, trebuie sa stii ce e aia. Apoi, e foarte important sa cunosti scopul ei, dupa care, ajungem la cel mai greu punct, cum comunici cu ea si cum o pastrezi.

Foarte multi dintre noi mai avem foarte mult de invatat, pana sa ajungem sa stim sa ne pastram echipa.

Intrebarea mea e: cum supravietuim pana atunci cand ajungem intr-adevar sa stim cum sa o pastram o echipa?

In ultimele zile, m-am izbit, de oameni care lucreaza numai in echipa si care o fac impecabil. Am inceput cu premiile Gopo, cu echipa de la Apropo TV, am continuat cu cei de la Music Chanel si am terminat cu echipa de la MAI MULT VERDE.

Toti luptau pentru acelasi lucru, ei ca identitati separate, nu mai existau, interesul lor pentru alte lucruri in afara de scopul lor nu-si mai gasea locul, iar produsul final era unul exemplar.

Eu n-am ajuns la performatele astea si nici nu stiu daca o sa ajung in curand, in schimb am tot respectul din lume, pentru toti cei care lucreaza intr-o echipa si reusesc sa o pastreze pentru mult timp.

Cred ca si echipa, e o arta.