hainele pe care le purtam ne spun povestile vietii, in locul nostru.
acum vreo 2 ani, un domn designer de pantofi – pentru o mare firma internationala – mi-a facut o demonstratie despre caracterul si temperamentul oamenilor in functie de pantofii pe care ii cumpara.
si rochiile de mireasa intra in regula asta.
cind rochia de mireasa arata a printesa e ceva nerezolvat din copilarie.
cite zeci – sute- mii de rochii de mireasa au aratat ca de printesa?
*
uite un exemplu de rochie de mireasa de femeie care s-a impacat cu copilaria ei, care e (era, ca nu mai traieste) bine aseazata in pielea si in mintea ei. si care, mai presus de orice, stia sa poarte ceva f simplu.
pentru ca e o smecherie cu hainele astea: e bine sa stii sa alegi in asa fel incit sa nu te “poarte” ele pe tine, dominindu-te.
carolyn bassette kennedy e doamna din foto. a murit intr-un accident de avion acum citiva ani.
cind vreti un stil minimalist, cu haine din care sa va vedeti voi, nu creatorii care le-au facut, amintiti-va de ea
Eu cred ca nu-i bine sa generalizam si nici sa aratam cu degetul. Sigur, toate lucrurile de pe lumea asta ni se trag din copilarie, asta e lucrul pe care il afli clar primul daca mergi la psihiatru/psiholog, in legatura cu ORICE.
Doamna din imagini este superba, dar nu despre asta este vorba.
Unii nu au gusturi.
Altii au, dar isi doresc mult sa fie in centrul atentiei. Da, o fi din copilarie, ce sa zic…
Si Kate o fi avut probleme in copilarie? Ca la Diana e clar ca era traumatizata maxim.
nu aratam cu degetul, doar vorbim/povestim ca sa dam ocazia fiecareia sa proiecteze pe propria persoana si propriile alegeri:)
Ce crede lumea despre mine şi croitoreasa rochiei mele de mireasă e ultimul lucru care m-ar îngrijora în ziua aia. Cred că e o greşeală majoră, comisă de toţi acei mulţi tineri cu părinţii lor, care fac nunţi pentru alţii, nu pentru ei.
Dacă mă voi mărita vreodată, voi avea rochie de prinţesă, pe crinolină, dacă se poate. Şi cine spune că e patetic? Pentru mine ar fi fantastic, să văd cum se ondulează rochia sub genunchii mei, cum se înfoaie când mă-nvârt sau cum se târăşte-n urma mea.
Sau, da, probabil ai dreptate, şi faptul că ştiam filmul Sissi pe de rost când eram mică e totuşi un semn, :)))
Nu ştiu de ce apare “copila blond”, poate nu se afişează “ă”?
am înlocuit acum cu “a”. Să vedem.
da, nu vede diactriticile in titluri
Eu am avut rochie de mireasa de printesa, cu toate ca nu mi-am imaginat-o asa cu multi ani inainte de a sti ca, la un moment dat, ma voi casatori cu adevarat 🙂 Am aratat exact asa cum m-am simtit in ziua aceea: stralucitoare, fericita, implinita. Iar rochia de printesa, coafura un pic vintage si o diadema simpla au contribuit la acea stare de spirit irepetabila. Am avut un buchet doar din voalul miresei si iasomie.
Este o zi asa cum se spune: unica, minunata si nimeni nu ar trebui sa iti spuna ce si cum sa faci. Nici ce stil sa adopti, nici ca nu iti accepti feminitatea daca porti rochie de printesa sau alte prejudecati daca porti o rochie de mireasa rosie, neagra, din dantela, mostenita de la bunica sau o simpla rochie alba de plaja. 🙂
[…] punctele esenţiale. Şi ţii minte că tu trebuie să porţi rochia, nu ea pe tine. Frumos zice Cristina Bazavan. E păcat să strălucească rochia mai tare decât mireasa, la fel cum e păcat să fie mai mult […]
Da, alegerea rochiei de mireasa spune ceva despre tine, sunt de acord.
Are de-a face cu multe: de la nivelul de cultura si rafinament atins pana la varsta maritisului (care e foarte variabila -> alegeri variabile) la modul cum te proiectezi in viata. Cam asta ar fi legatura cu copilaria: te proiectezi ca o printesa inseamna ca gradul de maturitate atins este inca infantil, adica esti inca tanar, idealist… Cu cat nunta are loc mai devreme, cu atat rochia de mireasa este mai putin relevanta pentru ceea ce are sa fie mireasa la maturitate. Dar, desi speram mai mereu ca nunta este pentru toata viata, rochia este doar pentru mireasa din ziua nuntii si poate ca nu are nimic de aface cu femeia matura care va deveni peste zece ani.
Subtil Cristina, extrem de subtil dar… exact la tinta.
Fara suparare, dar mi se pare o generalizare foarte superficiala. Sa iti doresti sa arati in ziua nuntii altfel decat arati in viata de zi cu zi nu are nicio legatura cu vreo trauma din copilarie sau cu faptul ca esti inca infantil. Daca este sa ma iau dupa acest criteriu locul meu este direct la ospiciu pentru ca iubesc si scriu despre desene animate, am o colectie mare de papusi Barbie si citesc benzi desenate. Asta pe langa rochia de printesa pe care o voi purta peste cateva zile, la nunta mea. Asta ma face caz de targa cu traume din copilarie? /:)
Faptul ca o persoana are anumite traume in copilarie care isi lasa amprenta in atitudinea ei de zi cu zi nu inseamna ca o face “caz de targa” sau ca are locul la ospiciu. Ceea ce se intampla in copilarie ne modeleaza gusturile, preocuparile, atitudinea fata de viata, gradul de responsabilitate pe care suntem pregatiti sa ni-l asumam pentru ce ni se intampla, felul in care ne afisam in lume si in care stim sa legam relatii cu cei din jur. Rochia de mireasa ca si multe alte indicii pe care le expunem in viata de zi cu zi vorbesc despre noi insine (despre ce alegem sa fim, constient sau nu) si despre parcursul nostru in aceasta viata, despre masura in care aceste conflicte au fost solutionate sau nu si despre importanta lor in prezent. Este pacat ca astazi (in Romania, ca in afara nu se pune asa problema) inca se mai crede ca o trauma in copilarie inseamna internarea intr-un ospiciu 🙁