ce-ati face daca nu ti-ar fi frica? ceva mare, important, ceva care sa-ti schimbe fundamental viata. sau sa o schimbe pe a altuia…
…….. m-as mai indragosti. tu?
m-as casatori.
*
am purtat putin mai devreme aceasta conversatie cu un prieten si m-am gindit ca e un bun pretext ca sa aflu si de la voi ce ati face daca nu v-ar fi frica.
ceva mare, important, ceva care sa-ti schimbe fundamental viata. sau sa o schimbe pe a altuia… poate sa fie si ceva ceva nesemnificativ pentru ceilalti, sa fie important doar pentru tine
*
lasati-mi comentariile aici, anonime, semnati-va doar cu numele mic si virsta.
daca adun suficiente raspunsuri autentice, fac un ebook simpa
As face un copil….
As pleca pe Marte. As face globe trotting. As face bungee jumping.
am uitat sa scriu ca am 40 de ani 🙂
I-aș cere să o luăm de la zero, from scratch. Pentru că prima oară nu am știut să îl primesc și am ruinat totul. Și probabil m-aș mărita în jeans și teniși, pe fugă și pe-ascuns 🙂
Acum nu stiu ce sa aleg, frica sau varsta?!
Dar fara ezitare scriu: Medic pentru urgente, combinat cu pilot pentru avioanele “ambulanta”/ militare…
l-as lua in brate si l-as saruta si i-as spune cat imi doream sa fac asta…
Daca nu mi-ar fi fost frica, i-as fi spus ca il iubesc cand astepta asta. Daca nu mi-ar fi frica acum, as pleca sa descopar lumea si sa ma cunosc mai bine. Natalia, 25 de ani.
I would quit my safe govermental job, take a year off and move to South of France. Lelia@39
Daca nu mi-ar fi frica, as scrie cartea aceea pe care ma tot intreb daca sunt in stare sa o scriu si as afla raspunsul. Elena, 29 de ani
As pleca sa calatoresc in lume, sa fiu un ghid, mai putin timid 🙂 Dupa o tura prin Romania (care e splendida si mereu este ceva nou de vazut), ma aventurez sa vizitez orase frumoase, sa cunosc oameni simpatici, sa le aflu povestile fascinante, sa descopar alte culturi si civilizatii, sa ma bucur de un rasarit in Tanzania si de un apus in Santorini, sa inot cu delfinii si sa vad pinguinii, sa ma plimb cu renii, sa ma joc cu ursuletii koala si sa vad aurora boreala. 🙂 iar toate aceste experiente le-as putea descrie in cel mai simplu mod, prin cuvinte si poze, pe un blog 🙂
As trai fara frica de a visa si as visa fara frica de a-mi trai visul. Cele mai frumoase momente din viata s-au intamplat cu frica, din cauza fricii si pentru ca mi-a fost frica mai mult de “what if-ul” care ar fi aparut daca mi-as fi ascultat frica. Frica este cel mai bun motiv de a face tot ce simti cu frica, pentru ca este raspunsul creierului la decizia inimii sau a intuitiei. Atunci cand ai de luat o decizie, oricare, dar apare frica, este exact raspunsul de care aveai nevoie. Frica valideaza importanta deciziei, alegerii. Aleg cu frica, dar aleg. Si frica dispare imediat dupa ce fac. Daca nu mi-ar fi frica, n-as mai alege sa aleg.
am fost la un pas sa nu-ti aprob comentariul:) nu despre asta e vorba in postare. ai ocolit raspunsul:)
Multumesc…. 🙂
Daca nu mi-ar fi frica, as iesi din “sticla” , de aici, si i-as spune fata in fata tot ce i-am spus dupa “sticla”. ( un raspuns si pentru fotografia atasata articolului)
Aş trăi la fel ca până acum, dar mult mai sigur pe mine şi pe relaţia mea cu toţi cei din jurul meu. Iar uneori, doar pentru a evada din cotidian, nu mi-ar fi frică să fac ceva ce acum mi se pare nebunie curată.
esti ultimul comentariu pe care-l las public care e doar ca sa fie… asta e pentru urmatorii care nu isi vor vedea raspunsurile. daca sunt doar ca sa va aflati in seama, nu are sens sa comentati. multumesc cb
I-as spune tatalui meu cat de mult il iubesc…………dar imi e frica de reactia lui.
Imi place mult ce fac acum, zau 🙂 daaaar, daca nu mi-ar mai fi frica si as putea…as face numai fotografie as a living – cu oameni frumosi sa “fur” din energia lor, cu mancaruri delicioase facute de mine sau de altii, cu locuri speciale si cu povesti de tot felul.
de pe la 2 pina la 30 de ani mi-a fost frica de moarte, nu ma intreba de ce…poate in subconstient aveam moartea surorii mele care a murit la 9 luni inainte cu 5 ani de a ma naste eu, apoi mi-a fost frica sa nu-mi pierd prietenii prietenele ca sa ramin singura, si mai apoi mi-a fost frica sa fac un copil, nu stiam ca are nevoie in primul rind de iubire ca sa creasca…acum nu mi-e frica de mai nimic, dar……poate daca as fi mai curajoasa as pleca in lumea larga sa vad Japonia…la care visez cu ochii deschisi, sau Africa, Galapagos si alte locuri care nu le-am vazut inca…sa as face un master in arheologie in alta tara…..asta se pune la frica oare? nu cred… 🙂
Ce am facut deja si nu credeam ca o sa am curajul. M-am operat la ochi ca sa nu mai port ochelari. Am simtit si vazut tot si inca nu pot sa cred ca am facut-o 🙂