ea a atins apogeul carierei. e perfectionista, educata, rafinata, a muncit mult pentru ce-a obtinut si n-a apelat niciodata la influenta parintilor. isi doreste mai mult pentru ea, dar e suficient de inteligenta sa stie ca nu poate mai mult. ca nu are talentul pentru a progresa dincolo de ce stie.
el e un pusti needucat, fara vreo experienta profesionala care sa conteze, de fapt fara nicio experienta profesionala. cu ceva sechele emotionale (i-a murit mama si spune ca ranile pe care le face o asemenea intimplare sunt ca atunci cind se zgriie o tigaie, oricit ai spala-o urmele ramin acolo; pentru ca asta e singurul lui reper, bucataria mamei.)
ea vede in mincarea pregatita de el talentul care ei ii lipseste si, desi e aroganta, autoritara, vine din alta cultura decit el si se cearta – pe viata si pe moarte cu tatal lui – decide ca o sa-l ajute sa se descopere.
si nimeni nu intelege de ce femeia zbir si rece e in stare sa urmareasca o viata intreaga un pusti, fie si de la distanta, ca sa fie sigura ca nu o sa-si rateze talentul “care vine de pe alta planeta”, cum zice ea.
si-asa el, un pusti indian de 13 ani, ajunge 20 de ani mai tirziu unul dintre cei mai mari chef-i ai Frantei.
*
cartea Madame Mallory si micul bucatar indian e prezentata in New York Times drept o intilnire intre Slumdog Millionaire si Ratatouille, dar mie mi se pare un roman construit ca un basm – tinarul indian mai are pe parcursul vietii intilniri magice care-i sunt trepte pe care urca spre succes – care vorbeste intr-o forma emotionanta despre mentorat.
despre acei oameni care vad in tine ceva ce tu habar nu aveai ca exista si care se lupta cu tine ca sa progresezi dincolo de limita pe care ti-ai pus-o din nestiinta, slaba educatie etc.
*
Cartea Madame Mallory si micul bucatar indian e scrisa de Richard C Morais ( un fost jurnalist al revistei Forbes) si a aparut la editura Humanitas, in colectia Humanitas Fiction. cartea a fost tradusa in 30 de tari si transformata intr-un film foarte simpatic cu Helen Mirren pe post de Madame Mallory care ajunge si pe ecranele noastre saptamina viitoare.
Lansarea oficiala a cartii pentru Romania este marti, 12 august, la Libraria Humanitas Cismigiu, de la ora 19.00.
*
daca spuneti un moment din viata voastra care a facut diferenta intre ceea ce erati si ceea ce ati devenit gratie cuiva care a vazut mai mult in voi decit ceea ce stiati ca sunteti, puteti primi cartea Madame Mallory si micul bucatar indian.
marti la prinz alegem un cistigator, iar Humanitas ii trimite cartea acasa.
succes. sa aveti norocul de a va gasit un mentor, dar si generozitatea de a deveni mentor.
Sunt momente in care iti pierzi increderea in tine si in ceea ce poti face. Si atunci, daca ai sansa sa apara omul potrivit care sa iti dea din lumina lui pentru a te ajuta sa alegi cararea potrivita pentru tine, esti un om cu adevarat norocos. Un astfel de om am cunoscut si eu, acum 5 ani, cand, nestiind incotro vreau s-o apuc si cu o singura pasiune care sa ma ghideze, am hotarat care-mi va fi meseria pentru urmatorii ani.
Nu stiu daca mi-a fost mentor, prieten sau confident, cert este ca omul acesta si-a pus la bataie toata experienta, tot ceea ce stia, doar ca sa ajute un alt om, in care, se pare, ar fi vazut ceva extraordinar. Coplesita, am ajuns, in 5 ani de zile sa imi implinesc visele, rand pe rand si sa constat ca am facut alegerea corecta increzandu-ma intr-un strain.
Un astfel de om m-a invatat ca poti castiga mai mult ajutandu-i pe cei din jurul tau, ca in cativa ani in care acumulez suficienta experienta pot fi si eu strainul care sa ajute pe cineva sa descopere drumul in viata.
A fost mai mult decat un moment, a fost o persoana, o profesoara de la facultate. Fiind foarte timida si neincrezatoare in mine, chiar daca eram printre cele mai bune din facultate, de cate ori trebuia sa prezint ceva in fata clasei ma emotionam foarte tare si abia puteam vorbi, gandeam ca prezentarea mea este foarte proasta si alte ganduri negative. Ea insa ma privea de fiecare data cu atat de multa incredere si interes, cu emotie si cu mandrie, parca ar fi fost mama mea si eu as fi tinut un speech prezidential (nici mama nu m-a privit cu mandria si bucuria cu care m-a privit ea cateodata), incat m-am gandit ca poate are dreptate. Poate exista ceva in mine, ceva mai bun pe care eu nu pot sa-l vad, dar ea da. A fost o incredere constanta pe care nu am primit-o de la nimeni niciodata, care m-a ajutat cand trebuia sa fac lucruri de care nu ma credeam in stare.
Persoana în cauză este mama și ei îi sunt recunoscător pentru că a avut încredere în mine. Ca pregătire, sunt inginer, așa că nu aveam vreo tangență cu scrisul după terminarea facultății. Totuși, mama a fost cea care a spus: poți să încerci să te angajezi ca jurnalist. Am avut încredere în sfatul mamei, m-am dus la concurs și am fost angajat! Recunosc, am dat pasiunea pentru cifre pe cea pentru litere și nu regret, iar pentru sfatul cel bun îi sunt recunoscător mamei și astăzi, mai ales că și mama a pornit pe calea matematicii și a ajuns să facă altceva.
Te citesc des, dar curajul de a-ti comenta cam lipseste, o sa incep de acum 🙂 caci mi-ai amintit de o intamplare care m-a schimbat. Am avut un program de mentoring acum 3 ani, in care trebuia sa ne alegem un mentor dintr-o lista de top managers, oameni pe care ii stii acolo dar pe care rar ii intalnesti sau cu care si mai rar vorbesti. Managerul meu m-a contactat spunand ca exista un om din alta echipa care ma doreste pe mine ca mentor. Am crezut ca a gresit, pt ca eu ca nivel si experienta eram mult prea mica pt a fi mentorul cuiva. Managerul meu m-a incurajat , a zis sa incerc sa vad ce iese. Si am incercat, plecand cu ideea ca pt mine va fi o experienta la fel de mare si as putea invata atatea despre mine , incercand sa vad cum pot fi eu mentorul cuiva. Mi-am dat seama cat mai am eu de invatat, mi-a dat incredere in mine ca pot fi mai mult si ca ceea ce fac – people management – este ceea ce vreau si ce mi se potriveste. Rezultatul a fost unul foarte fain pt mine, a lucra cu cineva nou, despre care nu stiam decat ca e un om capabil, sa ii descopar abilitatile si sa incerc sa il ajut in dezvoltarea profesionala, a fost exact ce mi-a trebuit la acel nivel din cariera mea. Persoana careia i-am fost mentor a avansat in urmatoarele 6 luni, si eu la fel, pt ca aceasta experienta ne-a ajutat si pe mine si pe ea, poate in egala masura. A fost un moment in care am realizat ca sunt capabila de mai mult, ca pot si trebuie sa ies din zona mea de comfort profesional.