Biserici ascunse, clădiri mutate pe șine de tren, criminali, războaie, diplome falsificate și sute de familii date afară din casele lor. Sună cam ca telenovela știrilor românești actuale, dar nu e. E istoria cuprinsă în trei ore de tur istoric al Bucureștiului comunist. O experiență construită pentru străini, dar care dezvăluie o lume neașteptată și celor care trăiesc de zeci de ani în Capitală. Pentru simplul motiv că, prinși de mărunțișurile noastre de zi cu zi, uităm de fiecare dată să deschidem ochii și să privim în jurul nostru!

——————————————————————————————————

text de AnaMaria Neagu

Marius face acest tur din pasiune. Are 33 de ani și un job bine plătit în IT. Nu ar putea trăi din turism, dar de ani de zile strânge mărturii și povești din trecutul comunist al țării. E pasionat de istoria pe care ne-am învățat să o ignorăm și să o uităm. Mai ales la sfatul părinților noștri care au trăit vremurile cumplite și care îl întreabă constant, stupefiați: ”De ce ar da oamenii bani ca să afle despre comunism?”

Ideea unui tur istoric al comunismului în România i-a venit tot în străinătate. Călătorind în Berlin și Varșovia s-a gândit că și povestea Bucureștiului merită spusă. S-a pregătit ca la carte și acum duce aproape în fiecare weekend străinii pe străzile orașului. E convins că lumea nu trebuie să uite tot ce s-a petrecut în acea perioadă şi crede cu tărie că mulţi dintre tinerii români nu ştiu nici ei mare lucru despre comunism.

Primeşte zeci de întrebări de la turiştii străini. “Mă întreabă adesea cum ne amintim noi perioada respectivă. Sunt interesaţi de felul în care am trăit noi comunismul, dar şi de felul în care ne revenim după acea perioadă. Mulţi vor să ştie cum e trecerea spre democraţie pentru generaţia noastră şi, la început, întrebările lor mă puneau pe gânduri. Nici acum nu sunt convins că oamenii din generaţia mea pot spune cum privesc ei comunismul şi democraţia la 25 de ani de la momentul ’89”, explică Marius.

Turul pornește de la Patriarhie și te poartă pe un traseu de aproape 6 kilometri până în Piața Revoluției. Povestea clădirilor pe lângă care trece (unele în paragină, altele renovate recent) este completată fabulos de tot felul de obiecte comuniste scoase de ghid din rucsacul pe care îl poartă în spate. De la carnetul de membru de partid, la revistele cu pozele soţilor Ceauşescu pe ele, de la medalia muncii, la fotografii spectaculoase, cele trei ore trec nebănuit de repede. Şi ajungi la capătul traseului, mort de oboseala şi încă însetat de poveşti.

Povești care de cele mai multe ori te apasă cu greutatea a zeci de vieți zdrobite. Căci, să recunoaștem, istoria comunismului nu poate fi una ”ușoară”. Poate tocmai de aceea, una dintre acele povești memorabile ți se arată într-un loc complet neașteptat. La câțiva metri de semi-ruina fostului sediu al Academiei române, pe un teren năpădit de bălării și câini de pripas, încă se mai pot zări urmele pietruite ale unei străzi din Bucureștiul de altădată. O stradă care se numea, ironic, Strada Salvatorului și care se afla într-un cartier demolat piatră cu piatră pentru a face loc construcțiilor pe care le visa Tovarășul. Și-n fiecare piatră care a căzut au trăit sute de zâmbete de copii, de dureri de părinți și de amintiri de familii, toate demolate cu buldozerul comunist. Construcțiile n-au mai apucat să se ridice, iar timpul a umplut zona cu gunoaie. Dar macadamul Salvatorului încă se mai zărește, dacă ai timpul și puterea să-ți cobori ochii spre el în mersul grăbit dintre două task-uri.

 

Aceasta este doar una dintre poveștile pe care Marius le spune turiștilor. O completează cu istoria bisericilor mutate pe distanţe de sute de metri pe şine de tren pentru a fi ascunse. Apoi cu povestea peretelui sfinţit pe care stau laolaltă portretul lui Ion Antonescu şi al regelui Mihai, a palatului Bragadiru construit pentru ca muncitorii din fabrici să aibă unde bea o bere în weekend… Dacă vă treziți într-o zi că aveți și voi chef de bătut orașul pe căi mai puțin cunoscute, căutând istorii care vă vor da fiori, căutaţi-l pe Marius şi rezervaţi-vă un loc la turul comunist. Îl găsiţi la http://tourofcommunism.com/ sau pe Facebook . Iar recomandările celor care au fost fermecaţi la rândul lor de poveştile lui le găsiţi pe TripAdvisor .