E dimineata de dupa. Dupa incrincenari, dispute, dupa ura generata de nedreptate si de umilita (pentru unii) si aroganta puterii pentru ceilalti.

E dimineata de dupa victoria bunul simt. Victoria emotionalului si a sperantei ca ar putea exista un model cu care sa fii mindru, cu adevarat.

Astazi o sa mergem la munca la fel ca in oricare alta zi; o sa vorbim cu colegii cu care nu impartim aceleasi opinii politice.

Si oricit de mare ne-ar fi bucuria – si ego-ul care spune “am avut dreptate”/ “i-am invins” – ar trebui sa ne aducem aminte ca am votat pentru decenta, bun simt, eleganta. Si ca odata cu votul nostru, ne-am facut si o promisiune ca si noi vom respecta asta, pentru ca ne-am ales un asemenea model.

Am votat pentru lucrul bine facut, care nu se face singur asa ca si de la noi, cei care am votat, trebuie sa vina lucrurile bine facute.

Am votat pentru bun simt si vom avea amintiri frumoase – poate cele mai frumoase – de la aceste alegeri.

*
Ieri in nebunia comentariilor legate de voturi am luat o pauza ca sa citesc o bucurie de carte “Suntem ceea ce sunt amintirile noastre” _ Marin Moraru. O biografie atipica a marelui actor Marin Moraru. ( a aparut la Editura ALL, anul trecut, e realizata cu participarea jurnalistei Maria Capelos)

Coincidenta, in aceasta carte, am gasit fragmentele de mai jos pe care mi-ar placea sa le cititi.

Libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt. Dupa 1989 insa, libertatea mea trebuia sa aiba un halou mai mare decit a ceilulalt, asa s-a inteles. Dintotdeauna, omul a considerat ca libertatea lui este mai mare decit a celuilalt. A fost ingradit vreme 50 de ani, timp in care haloul lui era la doar doua degete de el. Acum vrea un halou mai mare, de 10 metri, cu o libertate gestuala nemaipomenita si nu mai permite nimanui sa nu-l deranjeze.

Libertatea mea e libertatea mea, totul e in zona libertatii mele si nu mai permit nimanui nimic. Toleranta nu mai exista.
Am fost uimit cind am vazut in Germania un neamt care statea la stop la ora trei noaptea, desi nu trecea nicio masina. Eu nu as fi facut asa in vecii vecilor. Era rosu, nu trecea nicio masina, dar el statea la stop! La noi se trece cind e rosu ziua-n amiaza mare si strada este in plina forfota de masini.

*

Romanii din diaspora sunt dornici sa auda vorbindu-se romaneste, mai ales de catre cei care vin din tara, ca altfel ii aud si pe romanii de acolo. Dornici sa-si arate rezultatele ca pe o justificare a gestului de a-si parasi tara facut cindva, dornici sa-si prezinte infaptuirile. (…) Dar oricit ar incerca sa se justifice, nu rezolva problema, pentru ca in strafundul sufletului lor nu se simt bine, nu se simt impliniti.
Sufletul lor nu este acolo. Desi zimbesc, rid, ne arata cit de bine le e, nu le este deloc bine. Toti duc dorul tarii si in sufletul lor regreta ca nu sunt aici. Desi copiii lor sunt bine, au casa, piscina, masina, frigidere pline, nu este de ajuns. Sufletul lor e gol.

*

Ce m-a uimit cel mai tare cind am fost in America au fost ochii oamenilor. Aveau in ei o liniste fantastica si se vedea ca reflecta exact ce erau acei oameni. Nu aveau teama, nu aveau atitudinea aceea ascunsa, n-aveau dureri, micsorari, nu mergeam pe dupa ziduri, nu aveau de la stomac, erau ei. Asta m-a distrus. (…) Asa se face ca m-am inchis in mine si vreme de doua luni nu am mai scos niciun sunet.

(n. mea. era vorba de un turneu la Washington in 1978)
*

Avem nevoie de iubire la orice virsta. De fapt iubirea reprezinta bagarea in seama. daca cineva nu te baga in seama inseamna ca nu tine la tine, ca nu esti important pentru el. Si-atunci te retragi, stai singur in coltul tau, oamenii ti se par uriti si totul devine foarte complicat. Doar un suflet deschis poate sa treaca linistit prin lumea asta. Un suflet deschis si curat. Daca nu ai nimic de ascuns fata de ceilalti e bine.