In ultimele doua saptamani nu am putut scrie nimic. Mi s-a parut mai util, mai uman, mai eficient sa fac ce pot ca sa-i ajut pe cei pe care-i cunosteam si au fost la Colectiv. Sau pe cei pe care nu-i cunosteam, dar ii puteam ajuta.

De la donatii la a pune lumea in contact ca sa se ajute intre ei. Orice.

N-am avut puterea sa scriu despre ceva pentru ca orice vorba mi s-a parut inutila, era mai important sa ajut cu fapta acolo unde putea.

N-am avut puterea sa scriu despre ei si am sa ma intorc la evenimentele de acolo ca sa pot scrie cind rana nu va mai fi singeranda. Pentru ca stiu ca si aici, in acest colt de internet, trebuie sa ramina o marturie a existentei lor.

*

Cred ca zilele astea suntem intr-un doliu colectiv. Toti. Am acumulat emotii, frustrari, dureri si trebuie sa ne dam timp ca sa se mai disipeze. Pentru ca, intr-o forma sau alta, am pierdut ceva.

Unii aleg sa-si verse frustrarile in spatiu public, sa-i certe pe altii, sa caute vinovati pentru frustrarile lor si tot ce reusesc este sa creasca si mai mult valul de ura si de frustrare care e deja la nivelul unui Tzunami.

Dar in aceste vremuri de doliu cred ca e mai important sa ne concentram pe ceea ce e frumos. Eu am ales sa incep sa invat lucruri noi, sa citesc lucruri despre care nu auzisem inca, sa asimilez informatii frumoase.

Asa ca m-am dus la TEDx si la Google Pulse ca sa descopar oameni care au facut, prin proiectele lor, sa se miste lumea. Am inceput sa citesc despre trauma colectiva de la 9/11 ca sa inteleg care-s pasii pe care-i vom parcurge pana ne vom reveni si ca sa nu mai mai supar cand unii sau altii isi vro varsa frustrarile pe mine. Ci sa am intelepciunea sa-i las sa se descarce de ura ca sa se poata incarca mai tirziu cu ceva frumos.

Pentru ca viata merge mai departe si depinde de mine cum aleg sa o traiesc in continuare, iar daca altii au reusit sa treaca prin lucruri grele si s-au ridicat, e doar o chestiune de perseverenta si putere interioara ca sa reusim si noi.

*

Ma intorc la scris de astazi, dupa mai bine de doua saptamani si sper sa pot sa va arat in continuare lucruri frumoase, intamplari care sa va deschida orizonturi, care sa va arate oameni de la care avem ce invata, care sa ne transforme in oameni mai sanatosi (mental si emotional)

Voi continua sa donez lunar o suma de bani catre victimele de la Colectiv.