amfiteatru1-1000x600amfiteatru1-1000x600

De ce artistii sunt astazi considerati nefolositori –

Vremurile acestea in care toate lucrurile se reaseaza pe baze noi, de la alimentatie pana la transport sau micile business-uri  sunt ca o linie de finish intr-o cursa in care ne-am antrenat toti pentru ce va sa fie.

Astazi tragem linie si ne uitam la ce baze morale am fundamentat, la cum ne-am dezvoltat agricultura ca sa avem ce sa mancam pe viitor, la cum ne-am pastrat in tara capacitati de productie pentru bunuri vitale.

Si incercam sa ne adaptam la piata si viata.

La fel, exact aceleasi mecanisme si procese,  se intampla acum in zona entertainment-ului – cu teatru, film, concerte si alte spectacole alternative. Iar consecintele aici sunt mai mult decat dramatice pentru ca au radacini foarte adanci ale unor constructii pe baze gresite.

Am promovat de 30 de ani incoace cel mai adesea “chiloti” – stiri despre ce si-au mai cumparat, ce vacante au facut, cat au cheltuit pe casele lor cei care activeaza in muzica, film, teatru.

Sigur ca e o combinatie de cerere versus oferta pentru ca mereu se spune ca genul acesta de stiri fac audienta; dar de ani de zile actorii romani curati – care nu stau in chiloti in poze, care muncesc in draci si la noi si in strainatate – spun unde pot ei ca oamenii nu stiu ca le place ceva pana cand nu vad acel ceva. Si daca munca lor nu e promovata altfel, adica pe continutul propriu zis, nu prin vacante sau “ o intamplare amuzanta de la repetitii/filmari”, oamenii vor pierde contactul cu realitatea si valoarea efortului lor.

Ani de zile, oameni de televiziune si politicieni au minimalizat efortul si impactul muncii artistilor de orice fel din aceasta tara. Pana la Klaus Iohannis nu stiu un presedinte care sa fi chemat artistii la dialog ca parte a vocii societatii civile, care sa-i premieze in ceremonii publice la Cotroceni (regulat, in afara campaniilor electorale).

Dupa un model comunist adanc infipt in mintea noastra, artistii sunt “elitele fitoase care traiesc pe picior mare si, daca se poate, ar fi bine sa dispara”.

Anul trecut, scriam ceva pe facebook despre prezenta in Romania a Angelei Gheorghiu care lansa un album cu Alexandra Dariescu, o pianista tanara foarte talentata. Cineva a comentat “ ia mai lasati-ne si cu elitele astea care nu sunt bune de nimic”.

Vorbeam de cel mai cunoscut artist roman in lume in acest moment, si probabil unul dintre cei mai patrioti, oricat de desuet ar fi termenul. Pentru ca Angela Gheorghiu isi incepe orice interviu din lumea asta spunand ca e din Romania.

Dar daca cetateanul de rand aude zilnic la tv sau in presa ca artistii sunt prosti sau au o viata nu foarte morala, iar el n-a fost niciodata in sala de spectacol ca sa experimenteze o asemenea emotie, cum credeti ca ar putea gandi altfel?!

Un exemplu similar a fost saptamana aceasta cand Oana Pellea a scris o scrisoare presedintelui pentru a atrage atentia asupra  situatiei artistilor romani in acest moment. A fost urmata in zile consecutive de un grup de regizori si producatori de film, iar ieri si de Tudor Chirila.

Cum a reactionat lumea la scrisoara Oanei? “Nu mai cereti de pomana”.

Scopul tuturor scrisorilor era, desigur, sa puna in spatiu public si pe agenda publica o discutie care pare ca nu are la fel de mare importanta ca altele, desi in aceasta industrie sunt zeci de mii de romani implicati.

De la muzicienii de la filarmonica (fix cei care au studiat ani multi sa cante la instrumente) pana la balerinele de la Opera care au facut sacrificii imense pentru performantele lor artistice. Cei mai multi dintre ei, indiferent de orasul in care activeaza, sunt acum in somaj tehnic. Si au familii si copii acasa, au investit in educatia lor, i-au crescut cu spirit civic; exact genul de copii cu care ne tot laudam.

Revenind la Oana Pellea, daca presa ar fi fost mai atenta in prezentarea ei de-a lungul timpului– daca ar fi inclus de exemplu participarea sa in filmul lui Alfonso Cuaron, Children of men (unde a jucat alaturi de Clive Owen, Michael Caine, Julianne Moore), mai des decat ar fi mentionat pareri subiective despre chipul sau, poate ca astazi lumea nu si-ar mai fi pus problema “cine esti tu sa iei atitudine”.

*

In toata perioada de izolare am scris pe urban.ro (un site pe care l-am preluat anul trecut si pe care l-am transformat in site cultural, accesibil pentru toata lumea, fara sa contina insa nimic din viata privata a artistilor) am scris, deci, despre muzee, filme, i-am invitat pe actori sa va ofere muzica lor preferata ca sa va prezinte o parte din ceea ce-i motiveaza si pe ei in aceste vremuri si multe alte stiri culturale si de lifestyle.

N-a fost nicio barfa, n-a fost nicio vedeta “in chiloti”. Iata primele cinci articole si audienta lor in aceste 2 luni.

vizualizari top 5 urban 17 mai

*

Cred ca in zilele astea, cand tragem linie si incercam – ca la orice restart – sa construim pe baze mai corecte si mai bune, ar trebui sa constientizam cateva lucruri:

Si noi (cei care scriem in orice canal media – de la un status pe facebook pana la o stire tv sau la ziar) am contribuit la imaginea de “nefolositori” a artistilor, cum a contribuit fiecare om de comunicare din echipele lor care i-a sfatuit sa aleaga calea scurta pentru o aparitie in presa fara sa aiba un continut relevant pentru meseria lor.

Astazi cand ne e dor de un concert sau un spectacol de teatru, ar trebui sa ne aducem aminte ca nicio entitate privata – ong, asociatie – nu s-a gandit sa creeze pentru artisti un cadru de spectacole – o sala in aer liber sau un cadru legislativ mai corect adaptat la international. (Stiu avem multe alte probleme, dar la restart de undeva trebuie inceput si in acest domeniu).

De astazi, cand mai apare impulsul sa promovati o stire triviala sau sa dati like la o poza “in chiloti” a unui pseudo artist, mai ganditi-va o runda.

Cand auziti politicieni sau prezentatori tv care jignesc artisti care au facut ceva pe lumea asta – in tara si-n strainatate – sanctionati-i public. Vocea fiecaruia conteaza, si a ta.

Daca astazi artistii din Romania sunt considerati nefolositori, e vina fiecaruia dintre noi – public, presa, echipele artistilor si, pe alocuri, chiar artistii care au cautat calea scurta in loc sa munceasca sustinut ca un sportiv de performanta care vrea sa ia medalie la olimpiada.

Fiecare dintre noi putem ajuta la schimbare. Si cifrele de mai sus, de pe urban.ro, ne arata ca in momente grele emotional ne cautam un prijin si o evadare in arta (sau stirile despre arta).

4 Comments Published

6 months ago / Reply

Din pacate, nu e vorba doar despre artisti. Atata timp cat sistemul nostru de valori, in intreaga societate, e inversat, cand se promoveaza pe scara larga (in)/(sub)cultura, obscenitatea, superficialitatea, cand valorile sunt denigrate si puse la zid si non-valorile sunt facute idoli inclusiv si mai ales de mass-media, nu avem cum sa cerem de la oameni sa aprecieze valoarea, calitatea, indiferent unde se manifesta aceasta, ca e vorba de arta sau de un alt domeniu. Pentru ca, din pacate, e o problema generala in societatea romaneasca. Si care necesita o solutie generala aplicabila in orice domeniu, nu numai in cel artistic. Fara o “educatie” din temelie a societatii romanesti, fara o reasezare a valorilor pe temelii juste nu se poate face nimic. Cu atat mai mult cu cat unele valori din multe domenii, nu numai din domeniul artistic, se afiseaza ele insele (la propriu sau la figurat) “in chiloti”, pentru rating sau avantaje materiale sau de alta natura (posturi, sinecuri etc.) Din pacate, problema e mult mai profunda si grava si eu nu vad o solutie pe termen scurt sau mediu. Nici chiar daca ar exista o vointa politica pentru asta. Raul are radacinile mult prea adanci.

6 months ago / Reply

dar nici resemnarea nu e o solutie, sa spunem ca nu mai exista rezolvare
fiecare in dreptul lui poate initia o mica schimbare

6 months ago / Reply

Cristina Bazavan, sunt perfect de acord cu dvs. Resemnarea nu e o solutie. Dar realismul e util, ca punct de pornire. Cred ca sunt multi care incearca sa faca ceva pe feliutza lor. Si care fac lucruri admirabile, ca dvs. E de ajuns? Ca sa schimbam o tara? Pe termen mediu macar? Nu sunt fatalista, dar nu cred. Pentru ca acesti oameni sunt, din pacate, minoritari. Si se adreseaza, sau au mai mare audienta, tot la un public minoritar. Majoritatea vrea “artisti in chiloti” pentru ca nimeni nu i-a educat gustul, nu i-a aratat ca exista si altceva.Sau daca i-a aratat, a fost ca sa ii puna la zid pe acesti oameni valorosi de cultura, mari artisti (vezi cazul lui Plesu si Liiceanu). Cu “modelele” din ziare si reviste, din mass-media, e foarte greu sa faci oamenii sa aprecieze adevarata cultura. Nu vorbesc aici de minoritatea educata si deja familiarizata cu cultura, ci de ceilalti, masa, majoritatea. Ar fi superb daca oamenii care inca mai cred in cultura si arta s-ar uni intr-o miscare si ar pune presiune pe politic sa asaneze educatia, sa “dezinfecteze” televiziunile si sa readuca adevarata arta si cultura, adevaratele valori, in prim-plan. Poate atunci s-ar mai putea face ceva. Pentru ca atata timp cat lasi “piata” si televiziunile comerciale sa “educe” si sa creeze standarde culturale si etice, nu prea poti sa te astepti la rezultate bune. Si cu mare tristete o spun…

Leave a Reply to Cristina Bazavan Cancel reply


× 7 = fourteen

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!