Zilele acestea am fost din nou pusa in situatia de a alege si recomanda oameni pe care sa-i promovam, sa-i cunoasca lumea, sa le descopere povestile. Parte din proiectul Urban, dar si parte din felia mea de la Webstock, panelul de interviuri motivationale pe care-l fac de 12 ani.

Si mi-am dat seama inca o data ca nu o sa ma abat de la credinta cu care tratez informatia oricat de tentanta ar fi calea scurta si fara efort.

Mai exact, aleg intotdeauna povestea – un om cu amplitudine intelectuala si efort real pentru ceea ce face – in locul unei persoane care e pe val, care are in momentul deciziei o notorietate crescuta.

Sigur ca varianta doi ar aduce mai multa audienta, pentru ca practic proiectele s-ar agata si s-ar urca pe notorietatea invitatului, dar pentru mine e mai important sa punem in fata audientei o poveste care sa-i miste real pe toti, care sa fie un exemplu de perseverenta, bun simt, educatie. Un om care poate face o mica diferenta in lume.

*

Fac asta de cand ma stiu; am facut-o la Tabu (promovand tineri care odata cu anii s-au dovedit a fi cei care au confirmat schimband in bine domeniile lor de activitate), am facut-o si mai inainte, la radio (vorbeam zilele trecute despre asta cu Ciprian Dinu pe care-l stiu de la 16 ani – am facut emisiuni de week end impreuna cativa ani -, care acum o sa faca matinalul de la Kiss Fm, dup ace a fost la radio 21 si apoi director de programe la Europa FM) si lista e lunga, nu doar in domeniul meu de activitate, ci si cand e vorba de cei din entertainment si partea de teatru si film care imi sunt mai familiare.

Sunt gata oricand sa renunt la un proiect platit daca el e asociat cu cineva care e “doar o persoana pe val” fara sa fie in spate un continut cu greutate (educatie, activitate cu tinuta).

Si imi pare rau cand vad ca marile companii, desi spun ca promoveaza valoarea si se vaita ca au din ce in ce mai putini oameni de calitate – cu o cultura solida si o educatie serioasa – cu care sa se asocieze, nu au o strategie pe termen lung pentru a cultiva si a creste asemenea oameni.

Daca as fi agentie de publicitate sau brand mare, mi-as pune in budget o suma fixa anual pe care sa o investesc in cei care pot duce mai departe calitatea, cei care pot schimba lumea in bine cu educatia lor.

Daca s-ar fi intamplat asta, si brandurile si agentiile ar fi avut o asemenea strategie – poate chiar comuna – o revista ca DOR nu s-ar fi inchis.

Sigur ca nu are cifrele unui tiktok-er care face dansuri ca o multime de alti “dansatori” anonimi, sau care face playback pe replici celebre si amuzante pe care mai fac playback inca 1000 de nimeni in drum amuzandu-se. Dar de la acestia,  privitorul nu primeste decat relaxare si spalarea creierului oricum obosit.

Glumele si tulumbele amuzante au si ele rostul lor in viata, dar undeva acolo in traseul oamenilor ar trebui s afie si intalnirea cu informatii care sa-I inspire, sa-I puna pe ganduri, sa le deschida noi porti catre propriile experiente.

Echipa DOR a facut atat de multe lucruri frumoase si cred ca a inspirat – prin articole si conferinta magica The Power of Storytelling – multi oameni care azi scriu povesti si ii pot inspira pe altii.

Schimbarea in bine vine de la cei care ies din rand, nu se cocoata pe val doar ca sa suga din notorietatea existenta (cum ne invata SEO-ul ala tampit adus in viata noastra), schimbarea in bine vine de la cei care fac lucrurile din credinta, cu bun simt si educatie.

Daca avem uneltele sa-I ajutam… promovare sau parte financiara, haideti sa ne asumam realitatea: TREBUIE SA O FACEM. E datoria noastra.

P.S. Duceti-va si cumparati ultimul numar DOR. Pastrati-l in biblioteca si uitati-va din cand in cand la el ca sa va amintiti ca ati fi putut contribui la o schimbare in bine daca ati fi cumparat-o, ati fi pus o jumatate de pagina de publicitate in ea (in loc sa dati banii unuia cu cifre din si de nimic).

Aici coperta numarul 49. Editia viitoare, nr 50, va fi ultima.