Text de Raluca Antuca

Sub forma unor fluturi care zboară pe tot peretele sau a unor aripi negre, Paul Villinski dorește să introducă conceptul de zbor în noile lucrările prezente la Jonathan Ferrara Gallery din New Orleans.

Paul reciclează căni de aluminiu și refolosește mănuși vechi, pentru a ne demonstra că arta se poate face din orice, iar atunci când ajuți mediul înconjurător oferi o lecție celorlalți.

Pilot de meserie, Paul își explică pasiunea pentru zbor prin aceste opere de artă și speră ca publicul să fie receptiv.

I’m not alone in this: from Leonardo to Lindbergh to Lenny Kravitz, the desire to “fly away” has had a grip on our collective imagination for millennia. Now and then, I have the extraordinary luck to spend a few hours floating along on currents of warm air, the earth’s surface slipping silently by, the mundane anxieties of daily life thousands of feet below the long, white wings of my glider. Back in the studio, I wish I could bring everyone I’ve ever met along in the tiny cockpit of my sailplane. Instead, I look for forms to describe the longing to enter the sky, to get us all aloft, even from within the confines of the gallery.