Sunt zile complicate la nivel international, am prieteni care locuiesc in zonele de conflict si aproape ca mi-e frica sa deschid telefonul sau televizorul ca sa vad ce s-a amai intmaplat.
Astazi am o zi care se sfarseste cu o intalnire cu Tom Harper, Steven Knight, Cillian Murphy, Rebecca Ferguson, Barry Keoghan și Tim Roth legat de filmul Peaky Blinders: The Immortal Man care se va lansa in cateva zile. Vin la intalnire in civilie, dar vor vorbi despre personajele din film. Scriu zilele viitoare pe urban.ro despre asta, acum doar va spun ca filmul are o coloana sonora superbissima.
Pentru ca azi e 1 martie, am inceput ziua cu placinta cu mere, un bol cu orez cu lapte si cafea…
Si pentru ca vine 8 martie vreau sa va povestesc despre o actiune emotionanta care poate face mult bine la nivel emotional: Alexandra Raureanu care are Asociatia Spitale Curate stange bani si in acest an pentru a face mici cadouri de 8 martie mamelor care stau cu copiii in spitalul de oncologie.
Credeti-ma, un asemenea gest venit cu suportul necunoscutilor iti poate da o forta incredibila. Eu am donat, puteti dona si dvs oricat de putin aici
RO46RZBR0000060016949927, deschis la Raiffeisen Bank, beneficiarul fiind Asociatia Spitale Curate.
Altfel, am avut o saptamana in care am facut multe interviuri si am vazut si trei screenere cu filme pentru care mai trebuie sa fac interviuri. Stiu ca e, aparent o munca usoara (cu siguranta nu dau la sapa sau fac ceva complicat fizic), dar cand incepi ziua si vezi ca ai 5 interviuri pe to do list, te cam incrunti un pic . Nu pentru ca nu iti place ce faci, ci din cauza presiunii si stresului ca nu ai decat o sansa sa fie bine…
Ca sa raman la interviuri, nu ale mele, ale altora mai destepti decat mine, semnalez aici o discutie superba (dar ingrijoratoare) intre Mihnea Maruta si Catalin Striblea despre lumea AI, cum se schimba raportul de invatare si cum algoritmii ne vor domina in curand. (rezumatul meu e mai fara nuante, si implica spaimele mele, Mihnea e mult mai nuantat in dialog si vorbeste absolut superb despre lumea care e cat mai aproape de mine)
Tot la interviuri doua conversatii cu acelasi protagonist: Horia Tecau. Am povestit de multe ori ca imi place echilibrul lui interior si faptul ca e dispus sa povesteasca drumul lung pe care l-a facut pana la acest echilibru. Eu par o stockerita pentru ca urmaresc toate interviurile 😊 dar sunt foarte multe lucruri faine de invatat din ele..
Aici interviul facut de Raluca Hagiu care are un proiect care se numeste Prima Data… si care e o jurnalista superba.. si fizic, dar si cu o minte superba.
Senatul a adoptat, miercuri, doua proiecte de lege care instituie 2026 drept Anul ‘Traian Vuia’ si Anul ‘Grigore Constantin Moisil’.
E putin cam dubios ca in februarie s-au gandit la acest lucru, dupa ce avem si Anul Nadia Comaneci (50 de ani de la 10 -le perfect) si Anul Constantin Brancusi (150 de ani de la nastere). Daca aceasta decizie ar fi fost luata prin octombrie trecut, ar fi fost timp pentru organizat lucruri mai ample care sa-i omagieze pe Vuia si Moisil.
Despre Vuia nu sunt foarte multe, dar despre Grigore Moisil, un matematician genial cu mult mult umor, am citit cateva carti scrise de sotia sa, Viorica.
Zilele astea recitesc ”A fost o data… Grigore Moisil” ca sa scriu nu din amintiri, ci cat mai exact cateva ceva pentru urban, sau pentru aici…
Schimb putin registrul, nu e chiar la vesti pozitive, dar va rog sa va uitati la acest film in care tanara Ilinca Urse mentioneaza ce fac baietii tineri ca sa iasa in evidenta si sa se incadreze intr-un trend al generatiei lor, cum isi modifica (uneori cu ciocanul) oasele fetei ca sa aiba un chip mai structurat… Stiu ca informatii de acest gen ajung rar in bula noastra si cand ajung pare ca e deja tarziu pentru ca au luat o amploare foarte mare, asa ca va rog sa va uitati … si daca sesizati ceva similar in jurul dvs semnalati unui psiholog sau chiar politiei.
Regizorul sud-coreean Park Chan-wook va fi presedintele juriului Festivalului de Film de la Cannes. Festivalul are loc anul acesta in luna mai.
„Park Chan-wook si juriul sau vor desemna Palme d’Or 2026, dupa ce anul trecut premiul a fost castigat de iranianul Jafar Panahi, acordat de Juliette Binoche filmului Un simple accident”, a anuntat Festivalul intr-un comunicat, referindu-se la „o premiera pentru cinematografia coreeana”.
Domnia sa a fost in Romania acum 10 ani, la festivalul de film Anonimul, de la Sfantul Gheorghe, ocazie cu care am discutat despre multe lucruri, nu neaparat legate de un anume film.
Daca nu l-ati descoperit inca in calitatea sa de regizor, va rog sa-i cautati filmele e o minte super luminata a cinematografiei contemporane.
Pentru cei care nu sunt obisnuiti ai festivalurilor de film, sau pasionati de filme asiatice, numele lui Park-Chan-wook nu e unul foarte obisnuit. E foarte posibil sa nu va intalniti niciodata cu un film de-al lui, desi ar fi util pentru voi ca experienta sa vedeti macar Oldboy si Stoker.
Park Chan–wook lucreaza cu povesti in care personajele se lupta cu inversunare impotriva propriei sorti, personaje care la inceput sunt incredibil de bune, manate de actiuni altruiste, dar sfarsesc in cele mai negre situatii transformandu-se in demoni.
Park Chan –wook e un domn care crede ca razbunarea e absolut inutila si are o trilogie care vorbeste despre oameni care ajung in situatii extreme si care incearca sa se razbune pe cei care le-au provocat necazuri.
E unul dintre cei mai faimosi regizori coreeni, e atat de faimos si de talentat incat Tarantino a facut super presiuni ca filmul Oldboy sa ia marele premiu la Cannes (nu l-a luat, a luat premiul special), dar si atat de talentat incat sa –l vrea Hollywoodul. Stoker e un film cu Nicole Kidman in rol principal.
Chiar daca nu veti vedea niciodata un film de-al lui (desi va recomand cu incredere sa incercati experienta vizionarii unei povesti scrise de el pentru ca va va bantui multa vreme si va va atinge la nivel visceral, generandu-va senzatii organice – sunt filme nu doar foarte violente dar si foarte erotice), va invit sa cititi interviul de mai jos, din perspectiva intelegerii unui om care lucreaza cu povesti extrem de dureroase ca sa arate desertaciunile caracterului uman.
Un domn care are o rigoare speciala de lucru (face storyboard pentru fiecare secventa din film, repeta cu actorii ca la teatru, vorbeste cu directorul de imagine inca din primele momente cum va arata tot filmul etc). Un regizor care are o tehnica matematica prin care-si manipuleaza spectatorii ca sa ajunga la starile si emotiile pe care vrea sa le transmita.
Interviul de mai jos a avut loc in cadrul Festivalului de Film Independent Anonimul 2016, unde Park Chan-wook a fost invitatul special si a primit un premiu special pentru frumusetea pe care a adus-o cinematografiei mondiale.
La masterclass-ul pe care l-a sustinut in cadrul Festivalului Anonimul 2016, Park Chan- wook a spus un lucru care m-a emotionat profund. Vorbea despre cum construieste o poveste si a spus
“nu exista o actiune pozitiva care sa fie perfect diametral opusa unei actiuni negative pentru ca ele nu au niciodata acelasi context”
E in fraza asta foarte multa matematica, filosofie, dar si cunoasterea inteleapta a vietii – cu multele ei nuante de gri. Si-a fost rostita de un om caruia ii place sa detina controlul.
*
V-am ascultat mai devreme la masterclass si am remarcat interesul special pentru structura si prelucrarea scenariului. Ma gandeam ca e usor sa faci asta cand intreg procesul iti apartine, dar ca e mai greu cand lucrezi in echipa, cum a fost atunci cand ati lucrat cu fratele dvs (nota mea. Au facut un scurt metraj, experimental, filmat doar cu iPhone, film care a fost premiat la festivalul de la Berlin). A fost greu sa lucrati cu fratele dvs?
A fost la fel ca a oricare alta productie… De fapt, ca sa fiu foarte sincer, cand lucrez cu fratele meu nu e chiar la fel pentru ca tind sa-i dau mai mult credit si libertate decat celorlalti membri ai echipei. Pe parcurs ce dezvoltam proiectul imi revin si ajustam mai mult impreuna (rade).
Cred ca e foarte multa logica (din perspectiva filosofica) dar si matematica in munca dvs, Erati bun la matematici la scoala?
(rade) Da, e adevarat ca am un interes special pentru structura si pentru logica si acum, pentru ca faceti aceasta comparatie, pot sa spun ca exista elemente de matematica in arta, si in cinematografie. Poate insa ca matematica e mai vizibila in muzica, la Bach de exemplu. Dar la scoala nu am fost foarte interesat de materiile care se ocupau cu stiinta.
E o samanta de matematician in mintea dvs, sunt sigura…
(rade) Da, probabil ca este… in partea de logica.
Revenind la rigoarea dvs in lucrul pentru scenariu, sunt curioasa daca atunci cand incepeti sa scrieti stiti deja nu doar ideea povestii ci si finalul exact sau daca va dati libertate pentru ca personajele sa-si traiasca singure viata in timp ce scrieti.
Depinde de poveste. Uneori stiu sfarsitul, alteori traiesc cu personajele si le dau dreptul sa-si creeze viata in functie de necesitatile audientei si structura pe care o urmaresc… La Oldboy stiam cum se va termina, chiar daca apoi am editat si am modificat. La Sympathy for Mr Vengeance am descoperit finalul pe parcurs ce lucram, a fost un proces mai lung.
Si suferiti pentru personajele care o incaseaza rau?
Nu, pentru ca stiu de ce o incaseaza. In plus, imi place procesul in care, pentru ca nu stiu unde e drumul pe care merge personajul, scormonesc prin ceata. E frumoasa si intensa cautarea respectiva, nu ma chinuie, imi face placere.
Cum va alegeti actorii? E un proces lung sau stiti inca din timp ce scrieti cine va fi actorul care va da viata personajului respectiv?
Nu ma gandesc la un anume actor cand scriu. Ma gandesc doar la viata personajului respeciv, la miza povestii si la ce vreau sa spun audientei in fiecare moment. Dar nu fac casting decat atunci cand simt ca e nevoie de un actor foarte nou, daca am nevoie de un actor care e deja cunoscut pentru munca lui sau am mai lucrat cu el si stiu cum lucreaza, nu mai fac auditie.
Cum ati lucrat ca sa va pastrati identitatea stilisticii vizuale chiar si cand ati lucrat pentru un film hollywoodian – Stoker cu Nicole Kidman si Mia Wasikowska?
De data asta am plecat de la un scenariu care nu era al meu si ca sa pot sa-mi internalizez povestea, am tradus tot scenariul in coreeana. Am lucrat pe el, dupa obisnuintele mele – am facut storyboard, am facut pregatirile specifice – cu scenariul in limba coreeana, fara sa schimb o replica in el. Dar aveam nevoie sa am limbajul meu aproape. Apoi am trecut la lucru ca de obicei, cu actorii.
A fost diferit sa lucrati cu actori care aveau o alta cultura decat a dvs?
Pentru mine munca nu e o chestiune de limba pe care o vorbesti, nationalitatea pe care o ai sau stilul personal de viata. E mai degraba despre profesionalism si caractere, personalitati diferite care trebuiesc armonizate in intregul filmului. Dar pentru asta ne pregatim impreuna in avans, inainte de filmari.
In urma cu cativa ani ati facut videoclipuri pentru K pop music unde e un cu totul alt limbaj, o alta audienta. Cum a fost sa va adaptati stilul pentru o asemenea productie de forma scurta?
Am facut doua videoclipuri. Primul a fost pentru un artist rock, a fost un videoclip cu buget zero, o singura zi de filmare, dar am vrut sa fac acest clip pentru ca era forma prin care puteam sa-l sustin pe acest artist care imi place foarte mult.
Cel de-al doilea pentru Lee Jung Hyun care e o vedeta k- pop foarte cunoscuta in Coreea a fost o experienta cu peripetii. Am scris o poveste aproape de stilul meu – cu un vampir – pentru ca pentru asta ma invitasera sa fac videoclipul. Lee Jung Hyun a fost actrita inainte de a fi o vedeta pop , dar chiar si asa a fost foarte diferit pentru ca eram pe set cu o actrita care canta dar care era cu totul noua. Nu o stiam nici eu, nici fratele meu.
A fost o iesire din zona lucrurilor pe care le fac sau le controlez si trebuie sa recunosc ca e singura melodie de gen pe care am ascultat-o cap coada in toata viata mea. (rade) (nota mea, puteti vedea aici videoclipul respectiv)
Ce muzica ascultati?
Foarte multa muzica clasica, putin jazz si, din cand in cand, rock.
Ce va motiveaza sa mergeti inainte in aceasta industrie in care ati obtinut aproape toate premiile mari?
Nu e despre premii. De fapt, e o chestiune personala. Nu sunt foarte fericit cu viata pe care trebuie sa o traiesc dincolo de munca, adica nu am vreo problema anume in viata, dar nu imi place sa rezolv chestiuni care tin de banca sau , de exemplu, sa merg la sedintele cu parintii de la scoala. Stiu ca trebuie sa fac si aceste lucruri si le fac. Dar sa lucrez la un film, sa ma scufund intr-o poveste in care stiu ca exagerez lucruri ca sa pot sa transmit anumite stari spectatorilor, sa le pot povesti intamplari care sa-i puna pe ganduri, asta e o motivatie foarte puternica pentru mine. Si o forma de evadare de la lumea in care nu-mi place in mod particular sa traiesc.
Pentru ca vorbiti doar coreeana, iar noi nu intelegem niciun cuvant, suntem foarte atenti la ceea ce transmite limbajul trupului dvs. Am remarcat astazi ca sunteti foarte calm, foarte calculat, ca zambiti mult si, chiar si atunci cand vorbit despre personajele foarte intunecate pe care le creati, o faceti cu zambetul pe buze. Nu va intreb de ce creati personaje atat de intunecate, am inteles ca asta e calea cea mai directa prin care ne puteti capta atentia, vreau insa sa va intreb in ce gasiti sursa de energie pozitiva ca sa puneti viata dvs in echilibru dupa ce terminati de lucrat la filme atat de intunecate.
Am invatat sa traiesc fara sperante mari pentru viitor, pentru ziua de maine. Stiu ca asta ma ajuta sa nu fiu dezamagit de ceea ce urmeaza sa intalnesc, ceea ce nu pot controla. Dar in film, in scenariile mele imi permit sa duc lucrurile la extrem, sa pun spectatorii in fata unor emotii foarte puternice care vorbesc despre desertaciunea umana pentru ca stiu ca acolo pot controla aproape totul.
Asa ca in privat traiesc fara sperante speciale, dar pun tot ce cred si simt pe ecran.
Nu stiu daca dvs va intrebati la fel de obsesiv ca mine de ce mintim atat de mult? De ce exageram, cosmetizam, falsificam, „aranjam” realitatea pana cand ea devine aproape de nerecunoscut?
Eu fac urticarie, mi se zbarleste creierul si sufletul de nervi cand vad oameni care mint de dragul de a minti, ca sa se salveze din vreo prostie sau sa iasa in fata cu ceva de laudat.
Explicatiile sunt multiple — culturale, istorice, psihologice — dar un fir rosu traverseaza ultimele decenii: modelul oferit chiar de conducatorii statului.
In Romania, minciuna nu a fost doar tolerata; ea a fost institutionalizata si transmisa ca o strategie de supravietuire si succes. A disparut de multa vreme din mentalul colectiv porunca cu ”sa nu minti”
In perioada comunista, mecanismul era brutal si clar. Raportarile catre Nicolae Ceausescu nu reflectau realitatea, ci ceea ce liderul voia sa auda. Productiile agricole erau umflate din pix, planurile industriale erau „indeplinite si depasite” pe hartie, iar statisticile despre bunastare erau pura propaganda. Sistemul nu doar ca incuraja minciuna — o cerea.
A aparut astfel o cultura organizationala in care realitatea devenea negociabila, iar loialitatea se masura in capacitatea de a cosmetiza cifrele.
Dupa 1989, s-ar fi putut crede ca prabusirea regimului va aduce si o resetare morala. In practica, insa, multe reflexe au supravietuit.
Elitele politice postcomuniste au transmis, uneori involuntar, alteori cinic, acelasi mesaj: aparenta conteaza mai mult decat adevarul. Chiar si acum cand am mai scapat putin de securisti, biologic sau pentru ca ne-am desteptat cand am votat, tot avem minciuna ca fapt de drept in orice activitate.
Diplomele false sau obtinute prin frauda, titlurile academice cumparate, doctoratele plagiate nu au fost doar scandaluri izolate, ci simptomele unui sistem in care statutul era mai important decat competenta. Cand ministri, parlamentari sau sefi de institutii sunt prinsi ca au copiat lucrari intregi fara consecinte reale, societatea primeste o lectie implicita: regulile sunt optionale pentru cei puternici.
Minciuna a coborat de aici in comportamentul oamenilor care nu au multa putere, dar s-ar putea sa aiba multa influenta.
De cate ori o vad pe dra Andra Gogan la tv imi aduc aminte cum isi invita ea publicul sa faca o mica inselaciune, sa minta putin ca sa mai aiba un film pe Netflix.
Ea e o fata foarte muncitoare, dar profund stricata la cap, crescuta in cultura celebritatii si a cifrelor de audienta ca forma de validare… Cand a lansat un film pt adolescente, motivational – create cu ganduri bune, la baza – filmul a avut contract de difuzare pentru netflix. Nu era vreo glorie estetica sau scenaristia, chiar daca publicul ei de tiktok mersese la cinematoraf. Pana aici e totul ok, pe bani ei poate sa faca orice produs vrea si o duce capul.
Numai ca, post plasare pe Netflix, a facut campanie ca publicul ei sa puna filmul fie si in fundal, ca décor pentru alte activitati, chiar daca nu se uita, ca sa aiba cifre de audienta mai bune.
Iar asta arata cat de viciata e mintea ei si cum un copil – nenascut pe vremea comunistilor- a luat exemplul cel mai rau de la adulti; minciuna si manipularea unor rezultate, ca raportarile pt Ceausescu.
Pare ceva inofensiv, dar minciuna e ca un cancer in societatea noastra si aceasta pedagogie a imposturii are efecte profunde.
Ea erodeaza increderea sociala — capitalul invizibil fara de care nicio societate nu functioneaza eficient. Daca oamenii cred ca succesul vine din „aranjamente” si nu din merit, motivatia pentru performanta autentica scade. In timp, apare o forma de cinism colectiv: convingerea ca toti mint si ca doar naivii spun adevarul.
Un alt exemplu recent care a alimentat aceasta perceptie a fost campania legata de programul Visa Waiver pentru Statele Unite, in urma cu aproximativ doi ani. In incercarea de a indeplini criteriul privind rata de refuz a vizelor, au existat mesaje publice si initiative care sugerau mobilizarea cetatenilor sa aplice strategic, uneori fara intentia reala de a calatori, pentru a influenta statistic procentul. Chiar daca motivatia politica era obtinerea unui obiectiv legitim — eliminarea vizelor — metoda sugerata transmitea din nou ideea ca cifrele pot fi „optimizate” prin comportamente artificiale. Ciolacu e un impostor care minte cum respire, cu aceleasi probleme ca mostenitorul lui, Grindeanu, care minte cum respira.
Pentru multi romani, episodul visa waiver a rezonat cu vechile practici de raportare cosmetizata: nu schimbam realitatea, schimbam indicatorul.
Problema nu este ca romanii ar avea o predispozitie genetica spre minciuna. Problema este una de model social.
Oamenii invata comportamentele dominante din mediul lor, mai ales de la cei aflati in pozitii de putere. Cand liderii triseaza fara consecinte, trisatul devine normal. Cand adevarul este sanctionat, iar falsul premiat, societatea se adapteaza.
Exista insa si semne de schimbare. Presiunea publica asupra plagiatelor a crescut in ultimii ani, presa si societatea civila investigheaza mai mult, iar noile generatii par mai putin dispuse sa accepte impostura ca regula. (o iubesc pe Emilia Sercan, cu darzenia si determinarea cu care se lupta cu impostorii)
Cultura minciunii nu este un destin inevitabil; ea este un produs social care poate fi demontat prin responsabilitate si consecinte reale pentru cei care o perpetueaza.
In fond, o societate nu devine mai onesta prin discursuri morale, ci prin exemple concrete. Iar cea mai puternica lectie pe care o pot oferi conducatorii nu este promisiunea adevarului, ci practicarea lui.
Si, indifferent, de optiunile noastre politice si ce gandim despre deciziile lor avem zilele astea cativa politicieni, putini ce-i drept, care nu mint si vor sa faca curat, cum stiu ei si cum pot: Nicusor Dan, Ilie Bolojan, Diana Buzoianu sunt trei persoane pt a caror corectitudine am un mare respect. Imi mai plac si alti oameni onesti care suntt lideri de opinie – cum e Valeriu Nicolae, Vlad Petreanu, Cristian Tudor Popescu, Catalin Striblea si chiar Dragos Patraru (chiar daca opiniile sale sunt mult prea socialiste pt reperele mele)…
Preambul. Am lucrat la radio de la 19 ani, intr-o vreme in care radiourile erau unul dintre cele mai ravnite lucruri. Ma asteptau oameni la receptia statiei si eu stateam ascunsa sau plecam pe nestiute ca sa scap de ei. Imi place meseria de jurnalist in infotainment dar nu imi plac toate aspectele ei, plus ca nu am stiut sa fac fata expunerii – si nu mi-am gasitt confortul multa vreme. Mai tarziu am avut emisiune despre filme la TV si cand televiziunea (cu care facusem un contract super stufos cu regulile mele de expunere) mi-a spus ca vrea sa faca panouri cu chipul meu prin oras, m-am opus si mi-am dorit sa plec imediat (au mai durat vreo 3 luni pana am facut eu o trasnaie care nu le-a placut). Si mai tarziu am lucrat cu mari artisti ai tarii in partea lor de coordonare imagine (pentru care am facut scoala in strainatate), deci stiu cum e cu celebritatea si din partea cealalta a culiselor. Eu vreau o viata normala, banala, oamenii pentru care am lucrat se simteau bine cand erau supra expusi si munceau/meritau asta.
Nu suntem toti la fel, important e sa facem ce ne place si sa ajustam regulile societatii pentru personalitatea noastra fara sa aducem prejudicii altora.
Scandalul cu cele doua super vedete de Tik Tok si youtube, Beregoi si Bostanica, e varful unui iceberg care arata disfunctiile unei generatii. Am mai scris ca vor aparea efecte complicate, depresii si alte probleme mentale pentru generatia social media care ravneste la atentie, dar in ultimele zile am cautat sa citesc studii pe copii si adolescenti, pentru ca fetele astea au grave grave probleme emotionale si de comportament, fiind doi monstruleti in disputa pentru suprematia atentiei.
Mai jos am incercat sa scriu, cat mai spre academic ca sa nu para ca iau apararea unei parti din aceasta disputa, despre problemele grave cu care se confrunta si aceste fete, dar si generatiile care au 16+ ani.E un text lung, dar e un subiect la care nu prea ne uitam in spatiu public si ne va lovi si mai tare curand.
Bonus, am facut acum ceva vreme un interviu cu jurnalistul care a facut documentarul Fake Famous despre celebritati create pt online (documentarul e pe HBO, interviul meu aici)
In ultimele doua decenii, aparitia retelelor sociale a creat o categorie complet noua de experienta umana: copiii care devin celebri inainte de a avea o identitate formata.
Acesti „kidfluenceri” — copii care au acumulat audiente semnificative online prin platforme precum YouTube, Instagram sau TikTok — ajung astazi adolescenti si adulti tineri, oferind primele date despre impactul pe termen lung al celebritatii digitale precoce. Desi fenomenul este relativ recent, cercetarile existente si analogiile cu fostii copii actori arata ca dezvoltarea lor psihologica implica provocari specifice legate de identitate, autonomie, relatii si sanatate mentala.
Copiii influenceri cresc intr-un mediu in care experientele cotidiene sunt adesea transformate in continut.
Spre deosebire de copiii actori traditionali, expunerea lor nu este limitata la proiecte profesionale punctuale, ci devine o realitate continua. Viata privata si identitatea publica se suprapun inca din primii ani de dezvoltare.
Cercetarile despre fenomenul „kidfluencing” arata riscuri potentiale precum stresul legat de performanta, presiunea financiara si dificultati in formarea conceptului de sine, mai ales atunci cand copilul contribuie la veniturile familiei sau la brandul familial. Expunerea permanenta poate afecta si dreptul la intimitate si dezvoltarea autonomiei personale. In multe cazuri, parintii indeplinesc simultan rolul de ingrijitor si manager, ceea ce complica relatia emotionala si limitele familiale.
Adolescenta este perioada critica pentru formarea identitatii personale, iar pentru fostii copii influenceri acest proces este adesea mai complex.
Teoriile dezvoltarii arata ca adolescentii experimenteaza in mod natural o preocupare intensa pentru evaluarea sociala, insa in cazul celor care au fost celebri online aceasta evaluare nu este imaginara, ci reala si cuantificata prin metrici precum aprecieri, comentarii si vizualizari.
Multi adolescenti care au crescut in mediul influencerilor descriu dificultati in separarea dintre sinele autentic si persona online. Aceasta confuzie identitara poate genera anxietate, perfectionism si vulnerabilitate la depresie, mai ales atunci cand popularitatea fluctueaza sau feedback-ul devine negativ. Plus ca exista multe studii care araata ca utilizarea intensiva a retelelor sociale la tineri duc asocieri consistente cu simptome depresive, probleme de somn si anxietate, iar pentru copiii influenceri aceste riscuri sunt amplificate de presiunea publica constanta.
Relatiile sociale reprezinta o alta provocare. Adolescentii care au fost cunoscuti online pot dezvolta neincredere in intentiile celorlalti, intrebandu-se daca sunt apreciati pentru cine sunt sau pentru notorietatea lor. In plus, expunerea timpurie poate limita experientele sociale normale, contribuind la sentimentul de izolare.
Tranzitia catre maturitate ii pune pe copii acestia intr-o ipostaza noua: cine sunt eu fara audienta?
Intrarea in viata adulta implica adesea o criza identitara suplimentara pentru fostii copii influenceri. Popularitatea online este instabila, dependenta de algoritmi si tendinte, iar pierderea relevantei poate produce anxietate si sentimentul pierderii valorii personale. Pentru cei a caror identitate a fost construita in jurul imaginii publice, intrebarea „cine sunt eu fara platforma?” devine centrala.
Cercetarile despre celebritate arata ca persoanele cunoscute pot experimenta fragmentarea identitatii si dificultati in relatii intime, iar aceste mecanisme par sa fie prezente si in cazul influencerilor. In plus, tranzitia catre cariere traditionale poate fi dificila, deoarece experienta profesionala este adesea perceputa ca neconventionala sau dependenta de notorietate.
Incerc sa scriu cat mai general, urmarind mecanismele care se produc in viata si emotiile aceestor tineri, fara sa fiu foarte aplicata pe cele doua fete care sunt intr-o deriva totala … si ele si rudele lor apropriate.
Psihologii spun in studiile pe care le-am citit ca relatia cu parintii poate deveni tensionata la maturitate, mai ales daca copilul percepe ca nu a avut control asupra expunerii sale. Unele studii de caz si relatari autobiografice la copiii celebri din alte generatii indica resentimente legate de lipsa consimtamantului informat in copilarie si de utilizarea imaginii personale pentru profit familial.
Nevoile psihologice specifice ale acestei generatii
Desi nevoile fundamentale ale fostilor copii influenceri nu difera de cele ale altor persoane, contextul dezvoltarii lor face ca anumite nevoi sa fie mai pronuntate.
In adolescenta cesti copii au nevoie de spatiu privat autentic, fara expunere publica, autonomie in deciziile legate de imagine si activitate online, validare emotionala neconditionata de performanta, relatii sociale autentice offline, suport in dezvoltarea identitatii personale.
(copilele acestea doua n-au prieteni, isi invitau la zilele de nastere – facute pentru content online – alte ete cu notorietate online)
In maturitate copiii crescuti in celebritate au probleme cu reconstructia identitatii dincolo de popularitate, au nevoie de separarea valorii personale de metrici digitale, suport psihologic pentru anxietate si burnout, autonomie financiara si profesionala, sens si scop in afara celebritatii
Sigur ca, specific, cele doua fete nu au acum disponibiliatea mentala si emotionala sa faca un pas in spate ca sa inceapa sa lucreze cu emotionalul lor, dar textul acesta e si pentru parintii altor copii faimosi in online.
Sunt sigura ca nu toti copiii influenceri dezvolta dificultati psihologice. Multi dobandesc competente valoroase, precum abilitati de comunicare, creativitate, antreprenoriat si incredere in sine. Factorii de protectie includ controlul personal asupra carierei, limite clare intre viata publica si cea privata si suport emotional consistent din partea familiei. Cred ca cel mai adesea, acest sprijin si swift de la online vine mai ales in familiile in care paritii au fost faimosi inaintea copiilor prin meseriile lor si au experimentat provocarile expunerii.
Fostii copii influenceri reprezinta prima generatie crescuta complet in vizibilitate digitala permanenta. Experienta lor ridica intrebari etice importante despre consimtamant, dreptul la intimitate si responsabilitatea parintilor si platformelor. Daca societatea a avut nevoie de decenii pentru a reglementa munca copiilor actori, fenomenul influencerilor indica necesitatea unor cadre similare pentru mediul digital.
Provocarea centrala a acestei generatii nu este faima in sine, ci construirea unui sine autentic intr-un context in care imaginea a precedat identitatea.
Pe masura ce prima generatie ajunge la maturitate, intelegerea experientei lor devine esentiala nu doar pentru psihologie, ci si pentru societate, deoarece copiii de astazi cresc intr-o lume in care vizibilitatea nu mai este exceptia, ci norma.
Nu fiti prea aspri cu aceste fete care au deraiat acum… daca au facut ilegalitatile despre care se vorbeste (ele si familiile lor) justitia le va pedepsi. Ele au nevoie insa de consiliere psihologica, de training media pentru situatii de criza, iar paritii si managerii trebuie sa vorbeasca cu specialisti ca sa stie cum sa-si ghideze copilele aflate acum intr-un moment cumplit de deriva emotionala.
Nu ma refer doar la faptul ca, in competitia dintre ele, s-au activat multe lucruri urate in interiorul lor,ci la deficientele emotionale si intelectuale pe care le au…
A fost o saptamana cu multe intamplari care m-au emotionat si mi-au placut.
A fost socanta vestea despre animalele tinute in ”depozit” de la Suraia, pentru ca adapost nu era… Era un loc unde un domn s-a gandit sa faca bani pe seama animalelor si primariilor care vor sa scape de caini… asa ca ii aduna si ii omora.
ONG-urile au reusit sa inchida locul, sa elibereze cainii si sper ca domnul acela propietar de lagar de caini sa faca multa puscarie. Pe mine m-a emotionat tare un medic veterinar, Mihai Grigore, care a scos singurel mai mult de 90% din cainii de acolo pe o ploaie si un frig ingrozitoare…
Am citit despre dansul, are si propriul lui loc unde salveaza caini, si pt ca nu stiam ce sa fac altceva ca sa-i ajut, am facut o mica donatie.
Oricum, cred ca e important sa donati oricat de putin adaposturilor care au preluat din cainii de acolo pentru ca au mare nevoie, cainii sunt vai de sufletul lor, bolnavi si neingrijiti si vor fi costuri mari ca sa-i aduca pe un drum decent.
*
Mi-a placut mult saptamana asta podcastul lui Exarhu Ac de siguranta cu Tibi Useriu. Am aflat ca intre timp e tata, David il cheama pe copilul lui, ca are o noua carte – pe are mi-am comandat-o, vine maine 😊
https://www.youtube.com/watch?v=rWXShIq6qNk
Il stiu mai bine pe Alin Useriu, fratele lui, am fost printre primii jurnalisti care am scris despre ce face la Tasuleasa, le urmaresc activitatea si e un moment in podcast pe caa-l povesteste Tibi, despre intalnirea cu Ivan Patzaichin la care am participat. Fusesem cu domnu Patzaichin si Doru Frolu in Delta la penitenciarul pe care-l faceau cu fonduri norvegiene, in care detinutii invatau meserii si se lucra mult la increderea lor de sine, si ii povestisem lui Ivan de Tibi.. Stiu ca l-am sunat atunci pe Alin si le-am fixat o intalnire… a fost o intalnire magica in cladirea The Arc, unde are Doru birourile… iI fratia lor, Alin vorbeste si convinge, iar Tibi – care e mai ursulet si introvert – intelege repede cum poate ajuta si face bine, apoi trece rapid la treaba…
Luati-va putin timp sa ascultati acest podcast, e superb cum povesteste Tibi cum a invatat sa-si controlezez emotiile (ca da, mai are un fior si ii apare adrenalina daca vede o masina cu bani care trece pe strada, dar nu il mai bate gandul sa fure si sa faca cine stie ce infractiuni)
Cand am scris despre normalizarea infractiunii in societatea noastra, si cum infractori renumiti pentru agresiuni, fraude si trafic de influenta sunt vedete de la tv, voiam sa scriu ca ar fi utila o lege care sa le interzica aparitiile in media… Dar mi-am adus aminte ca Tibi Useriu este o persoana care a facut mult rau in tinerete si acum e reabilitat, cu extraordinar de multa munca si, pentru oameni ca el, reabilitarea nu ar trebui sa fie restrictiva…
E complicata decizia de a promova pe cineva care a facut puscarie si dupa ce reguli accepti sau nu sa-i promovezi, cred ca etica si bunul simt si gandul ca de noi depinde sa construim o lume mai buna, ar trebui sa fie un drum calauzitor.
Dar intervine dorinta de celebritate, de audienta, de bani a realizatorilor programelor in care escrocii si-ar putea gasi loc iar o mizerie ca emisiunea lui Capatos va avea mereu justificarea informarii… ”noi am ajuns primii la infractorul X”
Am scris care sunt pasii normalizarii infractorilor in acest articol lung, e o schema in care victima incepe sa dispara treptat si infractorul devine cool… cititi daca aveti timp, macar ne aparam noi intre noi, daca altii nu ne apara de asemenea lepre.
Saptamana asta am primit bonbon minunat de la Leonidas si, recunosc, ca desi de obicei impart tot ce primesc, acum mai am de dat doar sticla de vin caci la bonbon mananc constiincioasa de cateva zile, iar cafeaua a fost deschisa de atunci si imi incep diminetile cu ea.
*
Citesc zilele astea cartea The Ilusition of Immortality – A Psychology of Fame and Celebrity
despre comportamentul celebritatilor care sar de pe sine si cred ca li se cuvine totul. O sa scriu maine mai multe despre carte pentru ca nu e tradusa la noi si are cateva perspective uutile pentru fiecare dintre noi despre faima si celebritate, mai ales in epoca social media cand argumentele din dispute sunt cu ”eu am mai multi followers” 😊
Am mai citit ceva superb zilele astea: editia Time 100 de oameni influenti in medicina, nu doar cu medici care schimba lumea ci si cu oameni care prin faptele lor bune ajuta ca mai multe vieti sa aiba un curs mai bun.
Am mai vazut o stire simpatica cu tanarul interpret al lui Superman, Tom Holland care vrea sa faca o scoala gratuita cu cei mai buni profesori in Anglia, care sa aiba nivelul unei scoli private dar sa fie accesibila pentru toata lumea. Holland vine din familia unei scriitoare si a unui comediant si a facut o scoala catolica langa Wimbleton, iar pentru cursurile lui de dans si actorie, familia a facut eforturi foarte mari.
Si inchei cu Moby care a lansat albumul Future Quiet, cu piese ambientale si, cumva eterice, marturisind ca desi asculta multe genuri muzicale, penttru ca se lupta cu anxietatea de multi ani, geunul acesta de muzica il linisteste…
Ma gandeam aseara, uitandu-ma la televizor si cum unii incercau sa o dea pe langa copac si sa nu vada nimic bun in tara noastra astazi, ma gandeam ca Romania a traversat, in ultimele decenii, una dintre cele mai ample transformari din istoria sa moderna.
Eu ma uitam la tv in timp ce mancam praline belgiene de la Leonidas, si pe vremea comunismului nici nu stiam ca exista ciocolata asa fina si moale.
Dar dincolo de asta, pentru ca poate nusi permit toti bobbon din ciocolata belgiana (cu siguranta pot cumpara multi ciocolata), una dintre cele mai evidente schimbari este libertatea individuala.
Inainte de 1989, calatoriile in strainatate erau rare si strict controlate, accesul la informatie era limitat, iar contactul cu lumea occidentala era filtrat ideologic. Astazi, romanii pot studia, lucra si trai oriunde in Uniunea Europeana, iar mobilitatea a devenit o normalitate. Cand eram mica nici nu stiam ce e in afara granitelor tarii si cand am ajuns in merica (a afost una dintre primele mele deplasari in strainatate pt ca m-am dus la Oscar) si am vazut cum arata o alimentara plina, m-am plimbat o jumatatae de ora rin magazine sa vad ce lucruri sunt, caci nu vazusem niciodata. Si acum am emotionez (cu o parte de revolta) ca nu stiam nimic din toate ce erau in lume…
Si ma enerveaza tare cand vad cetateni, colegi de tara si de oras, care spun ca era mai bine in communism: nu, nu era… nu mancai si faceai puscarie daca ai fi spus orice iti trecea prin cap…
Ultimii ani au accentuat aceasta deschidere internationala. Romania a devenit o destinatie pentru investitii in tehnologie, IT si industrie, iar marile orase s-au conectat puternic la economia globala. Companiile multinationale, startup-urile si ecosistemele de inovatie au creat o clasa profesionala competitiva la nivel European si nea-u invata, oricat ar parea de stranie exprimarea, sa mancam cu furculita si cutitul in viata sociala care implica voluntariat, sa le fie bine si celorlalti, nu doar noua…
aca in comunism initiativa privata era descurajata, iar conformismul era adesea o conditie de supravietuire, astazi antreprenoriatul, creativitatea si exprimarea individuala sunt incurajate Eu de exemlu, nu am muncit nicio zi la stat, si sunt pe cont propriu de 15 ani…
Tinerii au acces la educatie internationala, programe Erasmus si oportunitati globale, ceea ce contribuie la o societate mai deschisa si mai diversa cultural. Romania nu mai este o tara inchisa, ci una aflata intr-un proces continuu de integrare si adaptare la dinamica globala.
Scriu de suparare ma iertati pentru ca uitam ca schimbarea dintre comunism si prezent nu inseamna doar o transformare politica sau economica, ci o redefinire profunda a societatii.
Accentul ultimilor ani pe deschiderea internationala, mobilitate si conectare globala arata ca Romania se indeparteaza tot mai mult de izolarea trecutului, construindu-si identitatea intr-un context european si mondial.
Si chiar cred ca in aceste zile avem cel mai onest premier si cel mai corect presedinte, oricat nu v-ar placea sa cititi asta. Doi oameni care fac ce spun, spun ce fac, fara tumbe si laude ostentative…
E ok daca nu aveti aceeasi parere cu mine, eu ma bucur ca mergem inspre mai bine…
Intre spectacol mediatic si erodarea reperelor morale. Ma gadesc de cateva saptamani la mizeria care se intampla in presa noastra care normaalizeaza infractiunea si o aduce in prim plaan ca glorie la tv… fac urticarie cand ii vad pe Caalin Donca si Cristian Boureanu in emisiuni de divertisment in care, indirect, incearca sa-si spele imaginea, ei fiind niste mizerabili. Daca aveti timp puteti cititi Celebrity Culture and Crime: The Joy of Transgression de Ruth Penfold-Mounce care detaliaza mai mult decat scriu eu mai jos.
In Romania ultimilor ani, infractorul condamnat a incetat sa mai fie o figura marginala a spatiului public. Tot mai des, el este prezentat ca personaj pitoresc, ca „rebel de succes”, ca om „care spune lucrurilor pe nume” sau, mai grav, ca model de reusita. Nu mai vorbim doar despre toleranta, ci despre o veritabila normalizare a infractiunii – un proces lent, dar persistent, prin care fapta penala este separata simbolic de responsabilitatea morala.
Momentul de ruptura nu este unul singular, dar poate fi plasat aproximativ in perioada post-2010, cand televiziunile de stiri, tabloidizarea continutului si logica audientei au inceput sa transforme justitia in divertisment.
In locul unei naratiuni centrate pe victime, pe prejudiciu social si pe functia justitiei, s-a impus treptat o poveste mai comoda: infractorul a devenit un personaj, iar condamnarea devine doar un episod din biografia sa „spectaculoasa”.
Astazi – chiar in aceste momente – avem incractori dovediti si condamnati cum sunt Calin Dunca, Cristian Boureanu, Makaveli (pe numele sau real Virgil Alexandru Zidaru) care sunt prezenti la tv si umanizati. Primii doi la Antena 1 in prime time la Survivor, cel din urma enumerat cu o emisiune la Realitatea TV in care vorbeste despre cum politia favorizeaza consumul de droguri in dialog cu George Simion, el fiind condamnat pt trafic de droguri.
Nu mai vorbesc despre podcasturi voma facute de Bursucu sau ceea ce creeaza online condamnatul – si fugarul – Cristian Rizea, o persoana implicata in fraude si trafic de influenta, sau de emisiunea pe care a inceput sa o faca Dan Capatos unde si-au gasit spatiu multi infractori – Alex Bodi, Mario Iordanescu sunt doar doua exemple.
Realizatorii astia de emisiuni au copii acasa si nu inteleg de ce foamea de bani e mai mare decat moralitatea si responsabilitatea lor laand in calcul ceea ce vor sa le transmita copiilor lor. Sa inviti niste infractori ca sa se dea cu parerea despre orice, e validarea lor; iar in lipsa oricarui context in caare sa fie prezentate infractiunile pe care le-au facut (dovedite de justitie) e mizerie jurnalistica.
Vreau sa scriu aici cateva lucruri pe care le-am citit in ultima vreme ca sa va ajute si pe dvs in a intelege mizeria si a va feri de ea.
Cum se produce normalizarea. Procesul functioneaza prin cateva mecanisme repetitive:
1. Vizibilitate constanta si necritica. Prezenta frecventa in platouri TV sau in podcasturi transforma infractorul intr-o figura familiara. Familiaritatea, psihologic, reduce perceptia de pericol si gravitate.
2. Reincadrarea identitatii. Condamnarea este prezentata ca „o greseala”, „un abuz”, „o perioada grea”, nu ca rezultatul unei fapte penale concrete.
3. Victima dispare din poveste. In spatiul mediatic romanesc, aproape niciodata nu mai apare intrebarea: cine a platit, cine a fost ranit, cine a pierdut?
Alte cazuri emblematice din Romania
Gigi Becali. Condamnat definitiv la inchisoare, el a revenit rapid in prim-plan ca invitat permanent la televiziuni, comentator sportiv si actor politic informal. Discursul public nu se mai raporteaza la infractiune, ci la personaj: pitoresc, imprevizibil, „spumos”. Condamnarea a devenit un detaliu de biografie, nu o linie de demarcatie morala.
Cristi Borcea. In pofida condamnarii din dosarul transferurilor din fotbal, imaginea sa publica a fost rebranduita in zona de lifestyle, monden si „om de succes”. Prezenta sa mediatica a transmis un mesaj periculos: cariera publica poate continua nestingherit dupa o condamnare penala.
Liviu Dragnea. Desi condamnat definitiv pentru fapte de coruptie, a devenit ulterior realizator media si comentator politic. Platforma publica nu este folosita pentru asumare sau reflectie, ci pentru reinterpretarea propriei condamnari ca act politic.
Nutu Camataru. Poate cel mai ilustrativ exemplu al transformarii infractorului intr-o figura aproape folclorica. Aparitiile media si online construiesc o estetica a lumii interlope prezentata ca stil de viata exotic, nu ca univers al violentei, exploatarii si fricii. O carte publicata (si mult comunicata pe ideea ca s-a vandut foarte bine) si un film documentar aflat in pregatire contribuie si ele mult la normalizarea infractorului Nutu Camataru.
De la „infractor” la „influencer”
Un element nou in ultimii ani este migrarea din televiziune spre social media. Podcasturile, TikTok, YouTube si Facebook permit ocolirea filtrului jurnalistic si construirea directa a unei comunitati.
Astfel apare un nou tip de capital simbolic: condamnarea devine certificatul de autenticitate. „Am trecut prin puscarie” este convertit in autoritate sociala. Nu competenta, nu integritatea si nu contributia sociala sunt valorizate, ci experienta penala.
De ce prinde acest model in Romania
Romania vine cu un fond cultural fragil in raport cu institutiile statului si cu justitia. Neincrederea istorica in autoritate face ca infractorul sa fie perceput, reflex, drept „cel care s-a luptat cu sistemul”.
In plus, precaritatea economica si frustrarea sociala creeaza o foame de povesti rapide de succes. Infractorul vizibil, prosper si relaxat dupa condamnare devine dovada aparenta ca regulile pot fi incalcate fara consecinte reale.
Fenomenul nu este romanesc, dar in Romania este amplificat de lipsa unor standarde etice media clare.
Jordan Belfort. Cunoscut drept „Lupul de pe Wall Street”, a devenit speaker motivational global, dupa ce a fost condamnat pentru frauda financiara masiva. Povestea lui este vanduta drept lectie de succes, nu drept avertisment moral. S-a facut si un film cu Leonardo di Caprio despre esrocheriile lui.
Anna Sorokin. Cunoscuta si ca Anna Delvey, a devenit personaj pop-culture, subiect de serial si aparitii media. Frauda este transformata in intriga glamour.
Serialul Inventing Anna a consolidat exact aceasta estetica: infractoarea este interesanta, carismatica, stylish, in timp ce victimele raman figuri secundare.
In multe cazuri internationale, accentul comercial este pus pe poveste, dar exista simultan si un discurs public critic puternic: investigatii jurnalistice, dezbateri academice, reflectii etice.
In Romania, balanta este mult mai dezechilibrata. Naratiunea dominanta este cea a personajului, nu a responsabilitatii. Dragnea si Becali au televiziunile aliate, Makaveli are propria emisiune la o teeleviziune cu moralitate nu doar indoielnica, ci mizera de-a dreptul.
NU am puterea sa schimb legea dar pot sa va explic efectul social real si sa va dau contextul pentru a sti cum sa relationanti/intelegeti asemenea context.
Normalizarea infractiunii produce trei consecinte grave:
– relativizarea legii. Legea devine negociabila, un obstacol temporar, nu un reper.
– deprecierea victimei. Suferinta reala – financiara, psihologica sau fizica – dispare complet din spatiul public.
– deformarea modelelor pentru tineri. Infractorul vizibil devine mai relevant social decat profesorul, medicul, cercetatorul sau antreprenorul onest.
Infractiunea nu s-a normalizat printr-o decizie explicita, ci prin repetitie, prin divertisment si prin tacerea morala a spatiului public.
In Romania, momentul in care un condamnat ajunge influencer sau vedeta media fara a fi confruntat constant cu faptele sale nu mai este o exceptie. Este deja un tipar. Iar intrebarea nu mai este daca societatea accepta acest fenomen, ci daca mai este capabila sa construiasca o cultura publica in care succesul sa nu fie compatibil cu lipsa de responsabilitate.
Mi-am dat seama ca e un exercitiu frumos si bun pentru mentalul meu sa fac in fiecare saptamana acest articol despre lucrurile care mi-au placut. El plecase din nevoia de a va arata si lucruri frumoase in aceasta avalansa de vesti negative din jurul nostru. Mai ales ca sunt foarte multe vesti frumoase, doar ca nu le mai vedem…
Si pe mine ma ia valul cu lucrurile vietii de rezolvat si uit sa ma mai bucur de unele intamplari, iar recapitularea de la sfarsit de saptamana imi aduce un zambet pe buze.
Am avut o saptamana aglomerata, am scris mult, am citit cate ceva si am vazut si ceva screenere de la filme pe care le veti evdea in zilele viitoare, eu le-am vazut cu treba, in interes de serviciu…
Tot timpul spun ca, desi am unele zile cand ma trezesc si la 4 dimineata (duminica trecuta si joi, in aceasta saptamana) ca sa pot sa termin de scris si sa predau la timp ce am, e un privilegiu sa pot trai din scris…
Altfel, saptamana asta, am si gatit putinel… iar ieri am facut ficatei de pui cu un sos rosu cu multa ceapa, si o garnitura cu cartofi dulci la cuptor si masline… s-a mancat cu viteza si avant 😊
Eu mananc foarte rar carne, mananc insa peste, dar cand mi-e pofta de carne evident ca imi ascult corpul…
*
Saptamana asta am fost cu ochii pe sport si sportivi pentru ca asa mi-au iesit vestile in cale: m-am uitat putin la Transylvania Open care a fost la Cluj (a castigat Sorana Carstea, in finala cu Emma Raducanu), mi-a placut editia speciala Romania in direct de la Cluj, cu Simona Halep, Horia Tecau si Patric…(directorul turneului).
Imi place mult relaxarea cu care Horia Tecau povesteste ce a invatat de la antrenorii lui de mental… si ca lucrurile de acolo se potrivesc si pentru cei care nu sunt sportivi. El are o academie unde trainuieste sportivii aflati la inceput de drum, dar il puteti asculta aici intr-un podcast minunat al colegului Alex Macavei, facut anul trecut…
https://www.youtube.com/watch?v=FL7e7RXvfJg&t=48s
M-am uitat putin la ceremonia de deschidere de la Jocurile Olimpice de Iarna Milano – Cortina pentru ca stiam ca Italia isi va pune in valoare mostenirea culturala si estetica, si am vazut trimiteri la Michelangelo, la estetica din fashion italiana – cu manechine imbracate in costume in culorile steagului Italiei, facute de Armani… E una dintre imaginile mele preferate de la ceremonie…
Cum mi-a placut si mesajul adus in arena de sport de Charlize Theron de la Nelson Mandela, il ascultati mai jos, are semnificatii profunde si pentru ce traim astazi.
Ca sa raman tot la lumea sportului, am vazut putin din Power Couple sezonul 3, episoade recente … Ma fascineaza caracterul sportivilor ca Sandra Izbasa (pe sotul ei actor, la Nottara, Razvan Banica, l-am vazut in teatru, dar nu stiam ce funny sunt in cuplu, si ce autoironie sanatoasa ii guverneaza) si familia Simona si Marius Urzica…
Ce vreau sa spun despre acesti sportivi este legat de vointa lor…cum se lupta cu frica in fata unor probe dificile pentru mentalul lor, dar cum nu cedeaza. Pe de o parte e cumva motivational ca si lor le e frica uneori de activitati sportive, deci sunt si ei oameni ca noi (sau aproape) pt ca au reusit la nivel mondial… pe de alta parte, vointa lor, e wooow, sapata adanc in corp si minte, din nastere cred.
Marius Urzica e superbissim in aceste situatii, ii vezi si frica si indarjirea si determinarea si faptul ca mintea lui nu concepe sa renunte…
M-a facut sa ma gandesc ca marii campioni chiar sunt facuti din alt aluat.
In weekend am rasfoit cartea (pe care am citit-o acum ceva vreme) Once Upon a Time: The Captivating Life of Carolyn Bessette-Kennedy pentru ca vine pe Disney + in cateva zile miniseria in 8 episoade Love Story: John F. Kennedy Jr. & Carolyn Bessette si vom scrie ceva simpa pe urban.ro. (bine, am vazut si screenerele, dar am semnat si pe mama si pe tata ca nu zic nimic inainte de premiera)
Si, va rog, va rog, cautati cartea Plecare, Plecari de Julian Barnes care tocmai a aparut la Nemira (e si un fragment pe urban.ro,aici)…e absolut superba.
Alte vesti simpatice din aceasta saptamana, Romania a urcat in clasamentul Global Soft Power Index, ceea ce reflecta un impact cultural si educational tot mai mare al tarii la nivel Mondial; Un studiu major la nivel global arata ca aproximativ o treime din cazurile de cancer pot fi prevenite prin schimbarea stilului de viata (de exemplu reducerea fumatului, alcoolului, cresterea activitatii fizice) si exista vaccinuri care elimina formele de cancer, cum ar fi cel cervical – ceea ce marcheaza pasi reali in preventie si reducerea bolilor grave; In vestul Romaniei, Institutul Regional de Oncologie din Timisoara este in curs de construire, o investitie majora care va servi pacientii cu diagnostice oncologice si va oferi servicii avansate, inclusiv transplante si cercetare
Exista un moment in viata — de obicei dupa ce ai explicat foarte clar, cu exemple, analogii si un ton rezonabil, de ce ai dreptate — in care realitatea se uita la tine si spune: „Nu.”
Nu spune „poate”. Nu spune „depinde”. Spune „nu”, simplu, politicos, definitiv.
Sa recunosti ca nu ai dreptate este una dintre cele mai subevaluate forme de maturitate emotionala. Pentru ca nimeni nu ne-a crescut spunandu-ne: „O sa fii fericit cand vei accepta ca ai gresit.” Ni s-a spus sa fim puternici, siguri, sa ne sustinem punctul de vedere, sa nu cedam. Ceea ce suna minunat pana cand iti dai seama ca „a nu ceda” poate deveni un sport extrem practicat impotriva propriei linisti.
A avea dreptate este supraevaluat. Are o satisfactie scurta si zgomotoasa, ca un desert prea dulce. Acceptarea faptului ca nu ai dreptate, in schimb, e o placere subtila, care se instaleaza lent si nu cere aplauze. Cere doar echilibru interior. Si un pic de curaj.
Pentru ca e nevoie de curaj sa spui: am gresit. Sau, si mai greu: nu stiu. E nevoie de liniste in tine ca sa nu simti ca identitatea ta se prabuseste odata cu argumentul.
Am observat ca oamenii care pot admite ca nu au dreptate nu sunt mai slabi. Sunt mai odihniti. Nu duc in spate conversatii neterminate, replici imaginare, victorii care trebuiau demonstrate. Ei stiu ca valoarea lor nu sta intr-un verdict.
Echilibrul interior nu inseamna sa fii neutru sau sa nu ai opinii. Inseamna sa stii cand sa le lasi jos, ca pe o geanta prea grea, si sa spui: „Nu merita.”
Uneori ai dreptate. Alteori ai pace. Si, cu timpul, inveti ca pacea doarme mai bine noaptea.
Cred ca violentele la copii din Romania din aceste zile se datoreaza in mare parte urii in care traiesc pe internet,
In fiecare an, Oxford Dictionary surprinde pulsul epocii prin alegerea Cuvantului Anului. Daca in ultimii ani am vorbit despre „goblin mode”, „rizz” sau „brain rot”, termeni care reflectau oboseala, ironia sau superficialitatea culturii digitale, anul 2025 a adus in prim‑plan un cuvant mult mai nelinistitor: rage bait.
Rage bait desemneaza continutul online creat deliberat pentru a provoca indignare. Nu informarea este scopul sau principal, nici dialogul sau nuanta, ci reactia rapida, viscerala. Furia devine clic, comentariu, distribuire. Emotia negativa se transforma in moneda de schimb intr‑un ecosistem digital construit pe vizibilitate si profit.
Timp de ani de zile, clickbait-ul a fost simbolul degradarii informatiei online: titluri exagerate, promisiuni inselatoare, continut sarac. Astazi insa, simpla curiozitate nu mai este suficienta. Algoritmii par sa fi invatat ca furia tine utilizatorii conectati mai eficient decat surpriza sau amuzamentul, iar rage bait a devenit evolutia logica a clickbait-ului, pastrand acelasi obiectiv — vizibilitatea — dar folosind o emotie mult mai puternica si mai destabilizatoare.
Relaxarea regulilor de moderare, justificata prin apelul la libertatea de exprimare, a contribuit la normalizarea acestui tip de continut. Platforme majore sustin oficial ca isi doresc sa limiteze violenta si continutul daunator, dar in practica beneficiaza financiar de pe urma viralitatii acestora. Indignarea genereaza engagement, iar engagement‑ul genereaza profit.
Violenta simbolica sau emotionala este condamnata la nivel declarativ, dar recompensata la nivel algoritmic. Continutul care socheaza, enerveaza sau revolta ramane vizibil tocmai pentru ca functioneaza economic. Astfel, furia devine resursa, iar emotiile intense — combustibil pentru algoritmi.
Si in Romania, retelele sociale au devenit terenuri fertile pentru continutul construit pe scandal, polarizare si indignare. De la titluri alarmiste despre crime sau tragedii familiale, pana la exploatarea cazurilor de violenta domestica, accidente sau conflicte politice, rage bait-ul se infiltreaza zilnic in fluxurile utilizatorilor.
Investigatiile recente privind impactul retelelor sociale asupra sanatatii mintale, in special asupra minorilor, subliniaza gravitatea situatiei. In Romania, lipsa unei educatii media solide si a unor politici coerente de protectie digitala accentueaza vulnerabilitatea utilizatorilor tineri. In acest context, decizia Oxford Dictionary pare mai putin o celebrare a limbajului si mai degraba o recunoastere a esecului colectiv de a construi spatii digitale responsabile.
Cred ca e f f important sa recunoastem ce spune acest cuvant despre lumea in care traim. Atata timp cat indignarea ramane profitabila, iar furia este recompensata cu vizibilitate, internetul va continua sa ne tina captivi intr‑un ciclu al conflictului.
De asta merg perfect in online produsele gen ”react” pentru ca oamenii se vor uita intotdeauna la cineva care contrazice alta persoana. Avem oare decenta si intelepciunea sa schimbam tonul, formatul si sa nu instigam la ura? Sau asteptam ca schimbarea sa vina de la altii pentru ca ”oricum schimbarea mea e mica, eu nu contez la scara macro”?
Ca utilizatori, creatori sau platforme vom putea sa iesim oare din acest cerc? Nu mai astept ca autoritatile sa ia masuri, dar am o speranta mica in ceea ce pot schimba cei care produc si consuma continut online…. Ganditi-va la asta azi si in fiecare zi, si schimbati in atitudinea dvs, reactie si consum, ceva cat de mic pentru a nu promova ura
Diminetile mele nu sunt spectaculoase. Nu exista fanfara, nici revelatii existentiale la prima ora. Exista insa cafeaua. Cafeaua mea, bauta incet, intr-o cana care imi place, intr-o liniste care nu mai cere nimic de la mine. Uneori exista si un mic desert — ceva neimportant la scara istorica, dar esential la scara personala. Un patratel de ciocolata, o prajitura mica, ceva dulce cat sa spuna: „Buna dimineata, viata, sunt aici si pot sa te iau usor.” Am ajuns sa cred ca bucuria zilnica incepe exact aici: in permisiunea de a nu dramatiza inceputul zilei.
Una dintre cele mai mari bucurii ale mele este ca timpul nu ma mai alearga. Sau, mai exact, ca am invatat sa nu mai alerg eu dupa el. Imi pot face programul cum imi doresc. Pot muta lucruri. Pot spune „mai tarziu” fara vina si „nu” fara explicatii kilometrice. Libertatea aceasta nu arata ca in filme — nu e cu valize deschise si orase straine — ci arata ca o zi in care pot decide cand muncesc, cand ma opresc, cand ies la o plimbare fara scop. Este o bucurie discreta, dar constanta, genul care nu tipa, ci sta langa tine. Si stiu ca nu e o ucurie continua, ca vor fi multe zile in care deadline-urile vor fi complicate, dar le iau usor pe toate, cum vin…
Am prieteni de la care invat. Si asta, descopar, este una dintre cele mai subestimate forme de noroc. Oameni care ma fac mai atenta, mai curioasa, uneori mai modesta. Oameni care nu ma lasa sa ma plafonez confortabil in propriile convingeri. Am invatat, nu fara efort, cat de important este sa te inconjori de oameni care te motiveaza sa fii mai bun — nu prin comparatie sau competitie, ci prin exemplu. Oameni care traiesc interesant, care pun intrebari bune, care nu se tem sa se schimbe. Bucuria apare des dupa conversatii cu ei, cand plec cu un gand nou sau cu o neliniste fertila.
Mai sunt si alte bucurii mici, dar incapatanate. Lumina de dupa-amiaza care cade bine intr-o camera. Un mesaj neasteptat. Faptul ca pot merge pe jos si ca genunchii mei coopereaza (nu intotdeauna, dar suficient). O melodie care ma prinde exact cand aveam nevoie. Ordinea intr-un sertar. Dezordinea creativa de pe birou.
Am inceput sa caut aceste bucurii intentionat. Nu ca pe un exercitiu de optimism fortat, ci ca pe o forma de atentie. Viata nu devine brusc usoara cand o faci, dar devine mai locuibila. Si poate asta e tot ce ne dorim, de fapt: o viata in care sa putem sta confortabil, cu cafeaua in mana, cu un desert mic, cu oameni buni in jur si cu sentimentul ca, pentru moment, este suficient.
Si daca maine nu va fi la fel, e in regula. Pentru ca bucuriile zilnice au prostul obicei sa revina. De cele mai multe ori, chiar dimineata.
A fost o saptamana cu vesti care ne-au socat…voi scrie despre lucrurile pozitive pentru ca intotdeauna sunt si lucruri pozitive care ne pot motiva sa fim mai buni, dar vreau sa semnalez ca e ingrozitor ce s-a intamplat in judetul Timis cu 3 copii care au omorat un alt copil dupa un plan minutios. Cel care a facut planul (13 ani) a iesit pozitiv la consumul de droguri… iar in aceasta dimineata au fost arestati cei care le livrau drogurile copiilor.
Intamplarea pare rupta din serialul Adolescence, doar ca din pacate nu e film, e o realitate ingrozitoare si, inainte sa avem cuvinte grele despre copiii respectivi, e mai important sa le intelegem contextul in care au trait si sa invatam din lucrurile care i-au format in aceasta directie, pentru ca nici un copil nu se naste rau, criminal si agresiv. Intelegand putem ajuta sa nu se mai repete catastrofa aceasta.
In directia asta, ceva care ar putea inspira autoritatile – Ministerul Educatiei – dar pana acolo ceva ce se poate face la orele de dirigentie, inspirat din alte tari care au si ele problema cu violenta la copii.
Ministerul Educatiei din Franta a anuntat oficial ca elevii din clasele primare vor avea in programa scolara lectii despre ingrijirea animalelor de companie si respectul fata de acestea ca parte a educatiei morale si civice. Scopul este sa-i ajute pe copii sa invete aplicat despre empatie, responsabilitate si respect — inclusiv fata de animale — drept competente sociale de baza.
Guvernul britanic a publicat in decembrie 2025 un plan (VAWG strategy) menit sa reduca violenta impotriva femeilor si fetelor. Strategia include educatie extinsa despre relatii sanatoase, consimtamant si respect in scoli si pregatirea profesorilor pentru a aborda misoginia si atitudinile daunatoare in randul elevilor.
Ministerul Educatiei din Marea Britanie a actualizat ghidurile privind Relatiile, Educatia Sexuala si Educatia pentru Sanatate (RSHE), pentru a pune accent pe identificarea modelelor pozitive, combaterea miturilor misogine si intelegerea relatiilor sanatoase, in special in scoli secundare
Daca sunteti profesori si/sau parinti poate va ganditi sa vorbiti la scoala ca sa fie la orele de dirigentie asemenea lectii. Omul sfinteste locul si pana se vor organiza autoritatile puteti fiecare dintre dvs sa schimbati viata unor tineri.
*
Cateva dintre lucrurile frumoase pe care le-am remarcat in aceasta saptamana…
La CES 2025 s-au lansat produse spectaculoase din multe directii, eu am tinut minte durectiile legate de sanatate
Preventia primeaza peste monitorizarea reactiva – tehnologia incearca sa anticipeze problemele de sanatate, nu doar sa le raporteze. Wearables devin mai inteligente si mai utile, cu metrici care se apropie de uz clinic. Casa conectata + AI duce la un nou concept de sanatate integrata – mediul in care traim este din ce in ce mai implicat in bunastarea noastra.
Vreau insa sa scriu si aici ca precizia unor dispozitive AI de sanatate poate fi variabila si nu inlocuieste consultatiile medicale profesionale;
Altfel, am o problema cu datele personale pe care le cedezi cand utilizezi asemenea device-uri. Acum ceva vreme un prieten de la Bitdefender imi povestea ce minunatii – in sensul rau – pot face hackerii prin devices smart pe care le avem in casa sau pe care ele purtam… si daca ajuta parerea mea de om nepriceut, dar prietena cu multi dintre cei care lucreaza si programeaza antivirus, fiecare dintre noi ar trebui sa aiba – cum e doctorul de familie- si o persoana profesionista care se ocupa cu antivirusi, sa ne verifice device-urile si sa ne trainuiasca in setari cand ne luam un device nou.
*
Zilele astea citesc o carte despre cum infractorii devin faimosi, si interesul nostru pentru sarlatani. (am mai scris despre sarlatani faimosi aici)
Citesc acum Celebrity Culture and Crime, o carte care analizeaza legatura dintre cultura celebritatii si criminalitate, un subiect foarte discutat in societatea contemporana dar analizat mai putin in mod academic.
Penfold-Mounce porneste de la premisa ca in secolul XXI cultura celebritatii a devenit o forta dominanta in viata sociala si mediatica, iar aceasta influenteaza modul in care percepem atat celebritatile, cat si criminalitatea. In carte, autoarea exploreaza doua directii principale: cum unele persoane implicate in infractiuni devin celebritati (de exemplu, criminali celebrati de mass-media) si cum unele celebritati se confrunta cu infractiuni (cand vedete comit fapte penale si sunt apoi intens mediatizate). Ea le analizeaza pe ambele folosind concepte din teoria guvernamentalitatii lui Foucault — adica modul in care puterea si controlul social se exercita prin mediatizare si normele culturale ale celebritatii.
Pe mine ma enerveaza teribil ca televiziunile noastre aleg sa puna in emisiuni de divertisment escroci si puscariasi dovediti prin pedepse ale legii, condamnari. Inteleg ideea de reabilitare sociala, cum inteleg si rolul unor filme documentare, chiar si artistice, inspirate de infractori, dar mi se pare gresit sa-i duci in reality tv infractori ca Cristian Boureanu (condamnat ca a agresat un politist, si acuzat – in cercetari acum- ca a agresat sexual o tanara) si Calin Dunca (arest si cercetat pentru constituirea unui grup infractional organizat, evaziune fiscala, delapidare, inselaciune si manipularea pietei de capital, om cu multe plangeri de inselaciune), doi oameni cu mari probleme de comportament si de caracter… care zic ca au hateri 😊 si de aia sunt aceste acuzatii, din invidie. In capul lor si in vorbele publice n-au facut nimic rau…
Urmeaza sa scriu un text despre cum ar trebui sa existe o legislatie care sa aiba grija sa nu fie normalizata infractiunea.
(de exemplu il cunosc pe Tibi Useriu, care a fost infractor rau rau in tinerete si care acum e reabilitat, campion in curse de anduranta si o persoana care recunoaste si ce a facut rau in tinerete si ca se lupta in continuare cu demonii sai interni… pe el mi-ar placea sa-l vad oricand la tv pentru ca poate explica frumos ca lupta sa fii bun e continua si greu de dus zilnic; nu e bine sa-I vedem pe sarlatanii mentionati mai sus care fura, agreseaza si neaga orice infractionalitate …)
E un subiect cu multe nuante, de asta si citesc carti ca sa scriu ceva cat pot eu de corect si obiectiv…
*
Alttfel, acum puteti vedea pe skyshowtime toate cele 5 episoade Amadeus despre viata lui Mozart si conflictul cu Salieri. L-am vazut in screenere (pe urban.ro e un interviu cu Will Sharpe care e Mozart si va fi maine un interviu cu Paul Bettany).
Mi-a placut mult seria, stiu piesa de teatru a lui Peter Shaffer – am vazut-o si in montari romanesti, si m-am bucurat ca -fiind serial – au avut mai mult spatiu sa puna dramele interioare ale lui Mozart, disputa cu tatal lui care il cara ca pe o maimuta sa-l vada regii cum canta la pian… si drama lui interioara, presiunea geniului.
Si e frumos si in textul lui Shaffer si in serial cum arata drama lui Salieri: el iubeste muzica, e educat si are puterea sa o promoveze, dar intelege ca altul e mai destept si mai talentat decat el, si ego-ul nu-l lasa sa accepte asta.
Mie imi place Mozart si m-am plimbat in Austria dupa locurile prin care a trait, i-am citit si scrisorile catre familie (sunt publice, l-am pus si pe urban.ro cum altfel, aici)
Poate va uitati la serial 😊
Mi-a mai placut abordarea celor care au in grija Raionul de Peste, restaurantul super cool care e in complexul Agora din piata Floreasca. E super premium, sunt clienta lor, iar pe urban.ro e si un interviu (de laa vremea caand muncea in Bucuresti pt acest restaurant, acum ceva ani) cu Karim Rashid, un designer care are in multe muzee lucrari, domn care a decorat restaurantul…Ce mi-a placut a fost faptul ca voiau sa promoveze restaurantul, sa te convinga sa le testezi produsele (nu stiau ca sunt client 🙂 ) si mi-au trimis un box cu preparate de testat… pe multe le stiam, am mai si impartit din ele pentru prieteni care nu ajung des la Raionul de peste si nici nu-si comanda. Nu e chiar un restaurant pentru comandat, e mai degraba pentru experienta de la fata locului …
am pus pe instagram cu imagini si parerea mea despre aceasta abordare, eu fiind o persoana care nu accepta niciodata sa mearga la inaugurari de carciumi si restaurante. Imi pot cumpara singura o masa la oricare restaurant din Romania, nu e niciodata despre gratuitate si, pentru mine, nu e nici despre postari in social media ca sa scoram si sa avem o imagine cool. 🙂
Inchid aici pentru saptamana asta, imi pare rau ca am scris si despre lucruri urate si rele, nu asta e intentia acestui sumar de intamplari de sfarsit de saptamana, dar mi-a luat-o viata inainte.
P.S.pentru Cotidianul am scris despre cum opinia publica, via instrumentele social media, a capatat atata putere incat nu mai e interesata de adevar, vrea sa i te supui dorintelor sale si sa crezi in adevarul impus de ea/ei, eventual umilindu-te… aici e textul.
Sunt sigura ca aceste directii vor aparea curand in trenduri si in actiuni media.
Anul acesta avem un trend care se cheama ”comfort zone”, aparut din nevoia de liniste intr-o lume mult prea aglomerata de informatii. Acest blog care e creat in 2008 a fost de la inceput gandit ca o oaza de bine si frumos, o zona de confort.
Acum mai spun despre un trend pe care-l veti recunoaste curand si pe care e construit urban.ro: Educatia va fi prin divertisment. Pe urban.ro invatam cu totii zilnic despre arta, muzica clasica, literature… si lista ”lectiilor” informale se mareste mereu
Intr-o lume dominata de viteza, tehnologie si supraincarcare informationala, educatia traditionala, bazata exclusiv pe memorare si repetitie, devine tot mai putin eficienta..
Noile generatii invata diferit: prin experienta, emotie si interactiune. De aceea, educatia viitorului va fi strans legata de divertisment, un domeniu capabil sa capteze atentia si sa transmita informatii utile intr-un mod accesibil si memorabil.
Cred ca in anii care vor veni filmele, serialele, jocurile video, podcasturile sau platformele de social media nu vor mai fi doar surse de relaxare, ci si canale puternice de informare. Va fi de altfel si o usa de iseisre din interdictiile pe care incep sa le puna guvernele cand e vorba de social media.
Exista jocuri care ii invata pe utilizatori notiuni de economie, urbanism sau chiar medicina, fara ca acestia sa simta presiunea unui proces educational clasic. Invatarea apare natural, ca rezultat al dorintei de a progresa in joc. Platformele online si retelele sociale contribuie, la randul lor, la aceasta forma de educatie prin divertisment. Articolele realizate intr-un limbaj simplu si dinamic pot transmite informatii despre sanatate, drepturi civice, nutritie sau psihologie.
Si avem astazi o generatie de creatori de continut care explica pe intelesul tuturor cum functioneaza corpul uman sau cum sa recunosti dezinformarea, iar munca lor are un impact educational real asupra publicului larg.
Cred ca stand-up-ul poate stimula gandirea critica prin satira si umor intelligent, iar directiile de react politic sau social din social media dar si in stand up sunt exemplul perfect.
E important evident si responsabilitatea autorului sa nu livreze minciuni de dragul audientei, cum e importanta si cultura/educatia celui care recepteaza mesajele ca sa stie sa aleaga calitatea… Va depinde de fiecare dintre noi, creatori sau receptori, daca divertismentul nu doar distreaza, ci provoaca reflectie si ofera perspective noi.
Educatia prin divertisment nu inseamna superficialitate, ci adaptare la realitatile contemporane.
Atunci cand informatia este prezentata intr-un mod atractiv si relevant, dorinta de a invata creste. Educatia viitorului va imbina cunoasterea cu placerea, transformand invatarea intr-un proces continuu, natural si accesibil tuturor.
Duceti-va copiii la lectii informale – in parcurile educationale, in muzeele stiintifice, tehnice, in expozitii, la spectacolele educationale de muzica. Iar daca sunteti creatori, ganditi-va de pe acum sa puneti pe platforme chestiuni educationale intr-un format atractiv.
Sunt dintre persoanele care nu vor sa faca rabat de la timpul alocat lecturii, dar nici de la ceea ce pun in spatiu public. Stiu ca audiobook-urile si filmele video de format scurt consumate intensiv fac rau creierului nostru si vreau sa pun in spatiul public si chestiuni care sa indrepte lumea spre citit de forma lunga, stiind ca le va face bine pentru sanatate celor care ma citesc. Imi stresez si prietenii sa citeasca in print pe carte, pe hartie, pentru ca sunt antrenate alte functii ale creierului decat cititul in format electronic.
Stiu ca scriu des despre chestiuni sanatatea mintala, dar este o problema mare in acest moment si va fi si mai mare in anii urmatori. Din aceeasi directie e si studiul despre care scriu mai jos.
*
Cand deschidem o carte buna, ne asteptam la o poveste captivanta, personaje memorabile si o lume in care sa ne pierdem – dar stiinta ne spune ca beneficiile merg mult mai departe.
Un studiu publicat in Social Cognitive and Affective Neuroscience (PMC) a explorat un aspect fascinant al cititului de fictiune: legatura dintre lectura literaturii si capacitatea noastra de a intelege si simti ceea ce traiesc altii – fenomen cunoscut in psihologie ca „teoria mintii” (theory of mind).
Cercetatorii, printre care Diana Tamir si colegii sai, au folosit imagistica cerebrala pentru a urmari cum reactioneaza creierul cititorilor in timp ce acestia parcurg texte diferite – unele pline de scene vii, pline de detalii, altele abstracte, cu sau fara continut social. Rezultatul? Zonele creierului implicate in imaginatie si simulare mentala – cunoscute colectiv ca reteaua implicita (default network) – se activeaza in mod semnificativ atunci cand citim fictiune sociala, adica pasaje in care sentimentele, gandurile si interactiunile dintre oameni sunt in prim-plan.
Ce inseamna asta pentru noi, in viata de zi cu zi?
Image: 675822023, License: Royalty-free, Restrictions: , Model Release: no, Credit line: cometakatie / Alamy / Profimedia
Lectura de literatura nu e doar relaxare – e un exercitiu cognitiv care ne antreneaza capacitatea de a intelege starile emotionale ale altora. Intr-o lume in care comunicarea interumana este atat de importanta – de la relatii personale la negocieri la locul de munca – aceasta abilitate este esentiala. Cu cat citim mai multa fictiune de calitate, cu atat ne oferim oportunitatea de a „exersa” empatia, adica abilitatea de a ne pune in pielea cuiva, de a anticipa reactii emotionale si de a raspunde in moduri mai sensibile si mai adaptate.
Studiul sugereaza ca nu orice text are acelasi impact. Lectura de non-fictiune sau de texte monotone nu activeaza in acelasi mod reteaua neurala responsabila pentru simularea mentala, iar beneficiile empatice sunt mai reduse. In schimb, povestile care ne provoaca sa simtim, sa ne imaginam trairile personajelor si sa construim mental intregi lumi sociale ne solicita creierul in moduri care transcind simpla acumulare de informatie.
Pentru cititorii pasionati, aceasta confirma ce poate ati simtit deja: lecturile profunde nu sunt un moft, ci o forma de antrenament personal. Intr-o era digitala in care interactiunile fata-in-fata sunt adesea inlocuite de mesaje rapide si superficiale, lectura de fictiune poate fi o oaza in care ne regasim capacitatea de a iubi, de a intelege si de a relationa profund.
Pe scurt, urmatoarea data cand te pierzi intr-o carte — fie ca e un roman clasic, o poveste contemporana sau un volum de fictiune literara – gandeste-te la citit ca la un antrenament pentru inima si mintea ta: nu doar relaxare, ci o practica subtila de crestere a empatiei si a conexiunii cu ceilalti.
Cartile care „antreneaza” empatia sunt de obicei cele in care povestea este construita din perspectiva unui personaj interiorizat, cu emotii si ganduri complexe – cum sunt multe romane clasice, fictiuni psihologice sau povestiri din zone culturale diferite. Citeste si autori contemporani care spun povesti despre oameni obisnuiti, despre solidaritate si rezilienta – aceste perspective te ajuta sa intelegi mai bine trairile celorlalti si sa-ti extinzi intelegerea emotionala.
Ieri cand ma pregateam sa citesc The New Yorker, parte din rasfatul meu de week end, m-a lovit intrebarea: cum a aparut amandina in Romania?
Si mie imi vine sa rad acum ca am avut aceste preocupari, dar mi-am petrecut cateva minute bune cautand informatii despre amandine… dar deviza mea in viata este ”Fiecare zi in care invatam ceva e o zi buna” (bine m-am apucat si de un curs online de la Oxford, dar o sa scriu despre experienta dupa ce-l termin)
Amandina mea preferata e cea de la Zelateria, fosta Braseria Zexe, facuta de Ana Consulea. Acum ca am stabilit asta, sa va spun ce am gasit ca istoric despre aceasta prajitura…
Amandina romaneasca a aparut cel mai probabil in anii ’50–’60, in perioada comunista. Este considerata o adaptare locala a prajiturilor frantuzesti de tip „Amandine / Amandin”, care contineau migdale („amande” in franceza), doar ca in Romania, reteta a fost simplificata si standardizata: cacao in loc de migdale scumpe, sirop cu rom, crema de unt cu cacao si glazura de fondant.
Nu exista un cofetar sau o cofetarie documentata clar care sa fie autorul, dar se presupune ca a fost dezvoltata in laboratoarele de cofetarie de stat sau in cofetarii mari (gen cele bucurestene celebre din epoca), ca parte a unei oferte standard. Uneori este asociata, fara dovezi ferme, cu traditia cofetarilor de la Capsa, dar nu exista o confirmare istorica.
A devenit atat de popular oentru ca… rezista bine in vitrine, avea ingrediente relativ accesibile, sugera bogatie si ca e festiva deci eraperfecta pentru nevoile mai ales emotionale din epoca respective
Amandina romaneasca vs. „Amandine / Amandin” frantuzeasca
Amandina romaneasca (clasica) are urmatoarea compozitie
Blat: pandispan cu cacao, uneori mai dens
Sirop: foarte important – cu rom (esenta sau rom adevarat)
Crema: crema de unt cu cacao (greoaie, dar emblematica)
Glazura: fondant de cacao lucios
Gust: intens, dulce, „greu”, memorabil
In vremea comunistilor prin aceasta prajitura se urmarea sa sature consumatorul, sa impresioneze, sa tina bine si mult in vitrina.
Amandine / Amandin frantuzeasca
Ingredient-cheie: migdalele (faina de migdale, crema frangipane)
Blat: mai degraba un blat umed, fin, nu pandispan clasic
Crema: delicata, pe baza de migdale, ou si unt (nu unt pur cu cacao)
Sirop: discret sau inexistent
Glazura: absenta sau foarte fina (zahar pudra, glazaj subtire)
Gust: echilibrat, mai putin dulce
Scop: eleganta si aroma, nu „impact”
In Franta, nu exista „amandina” ca prajitura cu cacao si rom, aceea este creatia noastra.
Greseli frecvente in amandinele de azi . Din pacate, multe cofetarii au stricat exact ce facea prajitura buna:
1. Blatul uscat Pandispan prea copt sau prost insiropat, amandina trebuie sa fie umeda, nu sfaramicioasa
2. Sirop artificial agresiv Prea multa esenta de rom chimica face ca gustul sa devina intepator, nu rotund
3. „Crema” e din margarina in cofetariile ieftine. Untul adevarat da gustul autentic si textura corecta
4. Glazura groasa, opaca. Fondantul corect e subtire, lucios, nu strat de plastic. Prea mult zahar face ca prajitura sa fie dulce fara profunzime
5. Zgarcenie la cacao. Se folosesc amestecuri ieftine cand de fapt, amandina trebuie sa aiba gust de cacao, nu doar culoare
Cum ar trebui sa fie o amandina buna (test rapid) moale, dar stabila, sirop prezent, dar nu baltind, crema fina, cu gust real de unt si cacao, glazura subtire, care crapa usor la taiere, nu excesiv de dulce
Saptamana aceasta am cateva vesti simpatice pe care sa le impart cu dvs care v-ar putea aduce un zambet si s-aar putea sa va inspire sa faceti ceva bun si frumos pt dvs si cei dragi.
Am mai povestit ca pentru mine e important sa punem in spatiu public, prin urban.ro sau prin acest blog, lucruri din care oameni sa invete si caare sa-i inspire sa fie mai buni – nu doar ca altruism, ci mai buni pt ei – mai educati, mai rafinati.
Inceputul de an a aratat ca munca noastra, asta de nisa in care vorbim de carti filme teatru balet, fara barfe si scandaluri, conteaza si inspira oameni.
Stiu persoane care si-au cumparat cartea lui Stephanie Grisham (care nu e tradusa la noi, si despre care am scris aici), cum vad in clasamentele de inceput de an ca am fost relevanti pentru multi oameni.
Iar texteele noastre despre cursurile gratuite pe care le puteti face la Oxford (cititi aici) sau Harvard (aici) au avut zeci de mii de cititori. Chiar sper ca vor fi cateva sute dintre aceste mii de cititori care vor studia ceva nou… si se vor bucura de cursuri pentru evolutia lor.
Ma bucur mult de succesul serialului Plaha care e pe youtube acum pt, dincolo de realizare si dramatizare, ne arata o parte din Moldova zilelor noastre.
Altfel, a devenit viral colajul meu cu Plaha, facut din printscreens in timp ce ma uitam in septembrie la serial (cand era pe youtube inaintea alegerilor in Republica Moldova). Iar intamplarea asta, dincolo de bucuria ca acest colaj circula pe net si de succesul lui Iulian Postelnicu din acest moment – care e genial si un om minunat -, m-a facut sa ma gandesc cum s-a schimbat mentalitatea noastra si credem ca orice e pe net e gratis si ni se cuvine.
Nu stiu cine e domnul in cauza, sunt oricum multe conturi care au preluat acest colaj (nu e afisul filmului sa stiti, atat m-a dus pe mine capul sa fac atunci, acum as face altfel colajul), nu sunt deloc suparata ca e preluat acest colaj si e considerat deja parte din film, e doar o observattie despre comportamentul media.
Am citit trenduri media la acest inceput de an si am vazut inca o data ca oamenii cauta extremele – fie sa li se spuna lucrurile care le plac deja, ca sa li se confirme credintele, sa aiba o validare, fie sa li se vorbeasca despre lucrurile care ii enerveaza teribil, daca se poate intr-o forma ironica si cat mia accesibila.
Cred sincer ca viitorul va fi prin educatia prin divertisment.
Am citit zilele astea ca invatarea unui instrument muzical antreneaza creierul mai complex si mai profund decat temele scolare obisnuite, deoarece implica simultan procese cognitive, motorii, senzoriale si emotionale: citirea notelor, coordonarea mainilor, controlul respiratiei, ascultarea activa si autoreglarea atentiei.
In timp ce temele clasice consolideaza de obicei o singura abilitate (memorare, calcul, citire), practica muzicala dezvolta functiile executive, memoria de lucru, capacitatea de concentrare si conectivitatea dintre emisferele cerebrale, cu efecte transferabile catre matematica, limbaj si gandire critica. Din acest motiv, cercetatorii considera educatia muzicala nu doar o activitate artistica, ci un „antrenament global al creierului”, cu beneficii cognitive pe termen lung care pot depasi impactul exercitiilor scolare repetitive.
Poate va ganditi la asta cand e vorba de educatia dvs si a copiilor dvs.
De asta imi place podcastul lui Florin Ristei care spune lucruri din culisele invatarii unui instrument (inclusiv vocea)
*
Mi-a placut la nebunie evenimentul creat de David Popovici Sprint with the Stars... o licenta britanica adusa si in Romania in care e promovat inotul la un nivel de neimaginat acum cativa ani: copii de 6-10 ani au inotat alaturi de capioni mondiali din toata lumea. Un eveniment in care David Popovici, cu sufletul lui mare, incearca sa-si folosesca notoritatea ca sa faca un bine sportului romanesc.
Stiu o parte din echipa lui din Ro, oameni foarte faini care sunt in jurul lui, si ma bucur foarte mult pentru ce se intapla. Stiu sigur ca pentru copiii care au participat e mai mult decat un eveniment exceptional, la varsta lor sa -i intalneasca si sa vorbeasca, ba chiar sa inoate cu mari capioni din toata lumea e ceva ce le va da aripi pt multa vreme.
Bravo David Popovici si echipa din jurul tau; sunteti minunati si eu din acest colt de internet va multumesc tare pentru efortul vostru si pentru ca va ganditi la cei mici.
Mi-a placut tare ca domn Nicusor Dan a pus la dispozitie gratuit sala de teatru de la Palatul Cotroceni pentru companii independente de teatru si pentru trupe de liceeni. Mi se pare minunat si foarte foarte motivational pentru orice actor de orice varsta.
Sala de teatru din Palatul Cotroceni din Bucuresti a fost amenajata ca sala de spectacole in cadrul palatului construit de Regele Carol I cu ajutorul arhitectului Paul Gottereau, parte a evolutiei istorice a cladirii care dateaza din secolul al XIX-lea, dupa ce pe acest amplasament fusese o manastire ctitorita de Serban Cantacuzino; Capacitatea sa este de aproximativ 120 de locuri dispuse pe mai multe niveluri, ceea ce o face un spatiu intim potrivit pentru reprezentatii ale trupelor mici.
Altfel urmaresc cu interes proiectul Samsung „Solve for Tomorrow” — idei pentru binele comunitatii. In Romania, 25 de echipe finaliste din competitia de proiecte Solve for Tomorrow combina tehnologie, educatie, sport si protectia mediului pentru a gasi solutii reale la probleme din viata comunitatilor lor. (Samsung Global Newsroom)
Am mai citit in trenduri ca cercetatorii dezvolta ecrane OLED flexibile si extensibile care pot fi integrate in haine sau dispozitive purtabile, deschizand noi posibilitati pentru sanatate, sport si comunicare.
Mie imi placesa citesc biografiile oamenilor mari din lumea asta, mari in sensul realizarilor la scara istoriei. Si am invatat ceva din vietile lorS se concentreaa mai mult pe aptitudinile lor, pe ce atu-uri au ei (fizice sua intelectuale) ca sa poata sa-si depaseasca adversarii – insport sau business.
Din perspectiva asta cred ca daca ne-am concentra pe ce e frumos in viata noastra si pe ce putem face sa fie mai frumos in jurul nostru ne-ar fi mult mai bine.
Va las si o doamna minunata cu muzica ei, Hania Rani care este o pianista, compozitoare si cantareata poloneza, cunoscuta international pentru muzica sa minimalista si cinematografica, care imbina pianul clasic cu electronica delicata si influente ambientale.
Astazi intimitatea a devenit ceva ce se poate pierde la fel de usor ca o parola. De obicei, se intampla cand cineva iti spune „stai asa, nu posta inca, nu e story-ready”. In acel moment, stii ca traim vremuri in care apropierea nu mai este suficienta daca nu este si publicabila.
Pe vremuri – adica acum cincisprezece ani, ceea ce in epoca internetului inseamna Paleolitic – intimitatea era ceva ce se intampla pe canapea. Acum se intampla intr-un dreptunghi de 1080 pe 1920 de pixeli, cu lumina buna si o fraza care pare spontana, dar a fost editata de trei ori. Intimitatea nu mai este doar intre doi oameni; este intre doi oameni si publicul lor fidel, care asteapta confirmarea ca iubirea exista, ca tristetea e reala si ca fericirea merita un emoji potrivit.
Social media ne-a promis conexiune. Si, ca toate promisiunile mari, a venit cu un asterisc. Da, suntem mai conectati ca oricand, dar in acelasi timp ne este teribil de greu sa fim singuri cu cineva fara sa ne gandim cum ar arata asta din exterior. Intimitatea a devenit performativa. Daca nu a fost vazuta, daca nu a fost validata, daca nu a primit suficiente inimioare, exista suspiciunea ca poate nici n-a fost atat de profunda.
Exista un tip special de singuratate care apare cand stii totul despre viata cuiva – ce mananca, unde merge in vacanta, ce citat l-a „lovit” azi – dar nu stii cum ii suna vocea cand e obosit sau ce face cu mainile cand e nervos. Stim detalii, dar nu stim taceri. Si intimitatea, daca e sa fim sinceri, traieste mai ales in taceri.
Am ajuns sa negociem intimitatea: ce pastram pentru noi si ce „merge” online. Ce poate fi postat fara sa tradam prea mult si ce trebuie ascuns ca sa ramana adevarat. E un echilibru fragil. Prea multa expunere si relatia devine un serial. Prea putina si apar intrebari: „Dar de ce nu pui nimic?” – ca si cum absenta ar fi o forma de esec
Si totusi, in ciuda tuturor acestor lucruri, intimitatea nu a disparut. S-a micsorat. S-a retras. S-a facut mai discreta, mai incapatanata. Traieste in mesajele care nu sunt screenshot-uite. In conversatiile care nu devin podcast. In momentele in care telefonul ramane cu fata in jos pe masa si nimeni nu simte nevoia sa verifice nimic.
Poate ca adevarata intimitate, in epoca social media, este actul radical de a nu impartasi. De a avea ceva care nu este pentru toata lumea. Ceva care nu poate fi filtrat, decupat sau explicat intr-un caption. Ceva care exista doar pentru ca doua persoane au fost acolo, in acelasi timp, fara martori.
Si daca asta inseamna ca uneori iubirea noastra nu arata „bine” online, poate ca e un semn foarte bun. Pentru ca unele lucruri, cele mai importante, nu sunt facute ca sa fie vazute. Sunt facute ca sa fie traite.
Am parcus, mai exact ascultat, cartea I’ll take your questions now, scrisa de Stephanie Grisham, care a fost White House Press Secretary si Communications Director (iulie 2019 – aprilie 2020), si apoi Chief of Staff si Press Secretary pentru Prima Doamna (2020–2021), adica a lucrat multa vreme in spiritul filosofiei Trump.
A fost recunoscuta drept primul Press Secretary din istoria Casei Albe care nu a tinut nici macar o conferinta de presa, toata comunicarea ei facandu-se in intalniri directe cu jurnalistii…
*
Mie imi place sa citesc carti ale celor care au lucrat in comunicare pentru marile nume din politica sau divertisment – PR, Publicisti, secretari de presa – pentru ca invat multe lucruri despre comunicare dar si despre caraterul clientilor celor care scriu. Pun la sfarsitul textului si alte carti pe tema pe care le-am citit, poate va inspira.
*
Cartea „I’ll Take Your Questions Now” este o marturie din interiorul Casei Albe Trump, scrisa de una dintre cele mai loiale persoane din cercul apropiat al Melaniei Trump, care ulterior rupe tacerea si isi asuma vina pentru complicitate. Grisham recunoaste ca a mintit de multe ori in timpul acestor joburi, povesteste cum, cand Trump era suparat pe o reactie a presei, era foarte agresiv verbal cu colaboratorii care erau pur si simplu umiliti fara sa li se dea ocazia sa raspunda.
Grisham seteaza printre randuri legile de comunicare dupa care se ghideaza Trump.
Fiecare intalnire e gandita ca un show de televiziune care trebuie sa capteze audienta
Nu conteaza ce spui, imaginile sunt mai importante
Nu conteaza adevarul, ci impresia pe care o are publicul la final.
Stephanie Grisham scrie si gandeste mai degraba ca un publicist, nu ca o persona de comunicare in politici publice… adica e mai orientata catre trivia si anecdotica, in detrimentul strategiilor de comunicare.
Plus ca la ritmul si felul de lucru al lui Trump, pare ca nu a fost vorba nicio clipa – in primul mandat – de vreo strategie, ci mai degraba de instinct si raspuns bazat pe ego.
Cartea ar trebui citita si de diplomatii care vor sa dezvolte relatii cu administratia Trrump (pentru ca dincolo de trivia, intelegi cum functioneaza mintea lui Trump si ce ii place), dar si de oamenii de comunicare pentru ca arata niste diectii in comunicarea celor care sunt condusi de algoritmiii social media.
*
E o secventa in carte in care se vorbeste despre o intalnire cu Vladimir Putin. Trump ii spune “acum o sa fiu putin mai dur cu tine, dar e pentru camerele tv, te prinzi tu.”
Bonus, de partea cealalta echipa lui Putin a adus la intalnire o rusoaicaa superba ca traducatoare pentru a-i capta atentia lui Trump, dar si simpatia…
*
Sigur ca avem si povesti despre haos, lipsa de profesionalism si abuzuri constante. Grisham descrie administratia Trump ca fiind: complet dezorganizata, fara proceduri clare de lucru; dominata de tipete, umilinte, rivalitati toxice si barfe; un mediu in care competenta nu conta, ci doar loialitatea fata de Trump.
Ea recunoaste ca multi angajati erau nepregatiti si coplesiti, iar deciziile se luau impulsiv.
Povesteste ca Trump voia sa stie detalii personale despre jurnalistii care erau contra deciziilor sale si intreba multe lucruri personale si intime despre ei pentru ca apoi sa foloseasca informatiile ca sa-i agreseze verbal.
Printre cele mai grave dezvaluiri: Trump facea comentarii sexuale si misogine despre femei, inclusiv despre angajate; era frecvent furios, razbunator si obsedat de imaginea sa publica; refuza adevarul si ii pedepsea pe cei care il contraziceau.
Grisham spune de multe ori “aceasta era o situatie in care am stiut de la inceput ca trebuie sa mint si ca presa o sa ma considere din nou nebuna, dar asta e… e parte din job”
O parte importanta din carte e dedicata primei doamne Melania Trump intrucat Grisham a fost purtatoarea ei de cuvant dar si sefa staffului, organizandu-i programul si vizitele.
Autoarea o descrie pe Melania ca distanta, pasiva si preocupata de imagine, spune ca este emotional detasata, rar implicata real in initiativele publice; mai preocupata de fotografii, haine si aparente decat de politici; constienta de comportamentul sotului, dar alegand sa nu intervina.
Povsteste ca Melania are doua iubiri mari in viata: fiul ei si albumul de fotografii cu ea. Si ca stilistul ei ii pregateste un lookbook cu tot ce poarta pentru fiecare aparitie publica, lookbook pe care il primesc si oamenii din stafful ei.
Stilistul Melaniei, Hervé Pierre (numele complet: Hervé Pierre Braillard) este si designer de moda si este format profesional in Franta, cu o cariera solida in moda de lux, lucrand timp de peste un deceniu la Carolina Herrera, unde a ajuns director de creatie pentru colectiile de seara si haute couture. Pe langa Melania Trump a mai lucrat cu Michelle Obama, Laura Bush, dar si Céline Dion si Glenn Close, in special pentru aparitii de gala.
Exista un moment in carte in care este povestita intamplarea cu haina Melaniei Trump pe spatele careia scria I really don’t care, do you?…
Era o haina de la Zara pe care Melania si-o cumparase singura, nu se afla in lookbook-ul stilistului, haina pe care a purtat-o cand a fost la un centru de copii cu probleme.
Era insa prima aparitie in spatiul public dupa ce aparusera informatii cu prostituata Stormy Daniels pe care dl Trump o platise.
A fost iures mare atunci (aici o stire BBC despre incident), iar doamna Grisham povesteste cum a urlat Trump la Melania pentru ca a purtat acea haina si cat de multumit a fost cand a gasit el solutia de comunicare (a pus si pe twitter) spunand ca mesajul a fost la adresa presei care difuzeaza fake news. Grisham descrie cum Melania nu a spus nimic la intalnire, doar a zambit ironic cat timp Trump a tipat, dupa care i-a intors spatele, purtand aceeasi haina, si a plecat in apartamentele ei, in timp ce se vedea in continuare mesajul I really don’t care, do you?
Sunt multe anecdote in carte, iar Trump a fost foarte suparat la aparitia cartii si a spus despre Grisham: „Stephanie didn’t have what it takes and that was obvious from the beginning.” („Stephanie nu a avut ce trebuie si asta a fost evident de la inceput.”) . A mers in linia pe care Grisham o descria in carte conform careia, cand cineva pleca din preajma lui, il denigra in toate comunicarile ulterioare, cu trimiteri inclusiv la etichete subiective sau inventate. Despre ea a mai spus ca „had big problems and we felt that she should work out those problems for herself.” („avea mari probleme si consideram ca ar fi trebuit sa si le rezolve pe cont propriu.”).
In declaratia sa (difuzata de purtatoarea de cuvant), Trump a sustinut ca este doar o incercare de a „castiga bani” si de a „vinde minciuni” despre familia Trump, catalogand-o pe Grisham ca un „fost angajat nemultumit” si criticand editura.
Sa cititi/ ascultati cartea „I’ll Take Your Questions Now” pentru ca este: o radiografie dura a administratiei Trump; o carte despre tacere, complicitate si degradarea adevarului; o avertizare despre ce se intampla cand oamenii „normali” aleg sa nu spuna nimic.
Stephanie Grisham si-a depus demisia pe 6 ianuarie 2021, in ziua atacului asupra Capitoliului, marcandu-si retragerea din administratia Trump si incheierea activitatii sale oficiale in cadrul Casei Albe.
Cartea e relevanta pentru comunicatori mai ales din perspectiva schimbarii paradigmei intre adevar si perceptie. Nu e niciodata vorba despre etica, ci doar despre a manipula pentru ca perceptia sa fie cat mai aproape de obiectul tau.
Acum Grisham este activa in dezbaterea politica americana, criticand public pe Donald Trump si sustinand alte figuri politice, participa la evenimente publice si media, inclusiv la conventii sau interviuri TV. In plus, are un proiect personal legat de animale si viata offline, prezentat pe retele sociale.
https://bazavan.ro/2021/03/melania-me-comunicare/
***
Daca vreti sa cititi despre tehnicile de comunicare pe care le adopta Trump exista cartie scrise de Roger Ailes care a fost directorul Fox TV si i-a facut campania lui Trump pt prima candidature pt presedintie: “OFF Camera”, “You are the message” (care e o carte de self promo si cum sa te vinzi/prezinti mai bine pt un job)
Despre Ailes s-a facut si filmul The Loudest Voice , dupa cartea omonima scrisa de Gabriel Sherman.
Ca sa intelegeti comunicarea lui Trump, puteti citi despre lectiile lui Roy Cohn (care i-a fost mentor, il descoperiti in filmul The Appredince), iar una dintre cartile despre Cohn este Time For Lies de CY Sein
Daca v-a placut serialul West Wing, sa stiti ca au avut-o consultant pe Judy Smith, care fost purtator de cuvant la Casa Alba si are cartea Good sell, Bad Sell.
Avem si in ro cartile doamnei Adriana Saftoiu, “Cronica de Cotroceni” si “Jurnal de Campanie” .
Se termina vacanta, viata incepe sa revina in ritm de foc si mi-am propus sa iau mai usor anul asta, sa nu mai trag ca o nebuna de mine, dar sa ma bucur si rasfat mai mult.
Am fost atat de obosita la sfarsitul acestui an ca multe zile am zacut pur si simplu, am mancat, m-am culcat, am mancat din nou si tot asa…
Cum viata ma inspira si in scris, la sfarsitul anului trecut am scris pt Cotidianul, in avans ca sa am zile libere un pic, fix despe oboseala si cartea Societatea Oboselii care reaseaza un pic perspectiva in care facem eforturi ca sa ne potrivim in puzzleul social. Si cat de mult rau ne-a facut mentalitatea ca progresul inseamna mai ales sa-ti tragi tare de tine ca sa-ti depasesti limitele.
Textul din 3 ianuarie din Cotidianul e aici, cel de ieri care e despre imbratisari, Walt Disney si empatie e aici…
Altfel sunt uimita cum naiba ajung oamenii sa comenteze politica si la aceste texte care sunt despre stil de viata si nu e mentionat nimic, dar nimic despre politica.
Politica insa, cu un text de pe blog, a provocat ceva iures in online cu 1,8 milioane de vizualizari si cateva zzeci de mii de reactii. Ceva deranj doar pentru ca am aratat ca anul trecut am aavut femei care au facut lucruri faine prin curaj, inteligenta si determinare.
*
In vacanta am preparat ceva f f gustos si va spun si aici poate va inspira sa testati.
O salata cu fenicul, mandarine, ceapa rosie, masline, morcov, sos de tahini si iaurt. Poate incercati candva e super super gustos.
*
Voi scrie separat despre serialul Amadeus de la Skyshow time (5 episoade) pe care l-am vazut screener chiar inainte de vacanta…
E minunat interpretat conflictul interior al lui Salieri (Paul Bettany) despre cand esti suficient de educat sa intelegi ca altul e genial si tu nu poti sa-l ajungi cu toata scoala ta… si puterea sociala…
Am mai vazut in aceasta vacanta filmele Cover Up (despre unul dintre jurnalistii de investigatie importanti din America), The Lowdown, tradus la noi Informatii confidentiale, si the Newsreader – un serial in doua sezoane despre o redacctie de stiri din anii 80…
Si bonus dupa toate aceste filme cu jurnalisti, reali sau fictionali, am cautat sa revad Natural Born Killers ca sa simt ritmul de filmare si de montaj de la vremea aceea, adicca anii 90.
Am mai vazut cateva screenere dar o sa povestesc pe rand despre ele pe insta… dar si putin din noile filme romanesti si m-am gandit ca sunt vremuri faine pentru actorii romani pentru ca au lucruri frumoase de munca.
O sa scriu separat si despre alte doua carti pe care le-am citit in vacanta.
Una desteapta tare -am citit-o cu dictionarul alaturi si cautand pe net informatii suplimentare pentru ca nu aveam context si nu puteam intelege mult. E vorba despre cartea dlui profesor Theodor Paleologu – Cine mai opreste apocalipsa.
(mi-au spus cei de la Editura Trei, unde a aparut cartea, ca se pregatesc de tirajul 2 pentru ca primul a fost epuizat, deci mai e o speranta in tara asta… sunt multi destepti care inteleg cartea asta)
O alta carte la limita dintre gossip si politica e cea a fostei purtatoare de cuvant a lui Trump si fosta sefa de cabinei a sotiei lui – Melania, Stephanie Grisham – now I’ll Take you questions, care da mult din casa si spune multe lucruri rele.
E o carte pe care ar trebui sa o citeasca multi dintre comentatorii politici de la noi si diplomati… o sa-i ajute sa inteleaga mai multe despre Trump care isi vede mandatele de presedinte ca un producator de televiziune in cautare de audienta maxima… ma rog o sa scriu separat pentru ca sunt multe de spus…
Mai fac cateva mentionari nu chiar de bine 😊
Mi se pare o mizerie ca Antena 1 a decis sa puna doi infractori – Calin Dunca si Cristian Boureanu – in Survivor, cred ca e f f gresit sa ii validezi si sa le speli imaginea printr-o emisiune de divertisment.
Nu m-am uitat, nu vreau sa vad acesti oameni cu un caracter infect care au facut puscarie,au inselat multi oameni, iar in caul lui Boureanu au si agresat femei… nu m-am uitat nici la emisiunea concurenta de la Pro TV, pt mine e pierdere de timp.
Am vazut insa doua episoade din Power Couple si sunt in continuare mai mult decat impresionata de echipa de safety a show-ului.
M-am gandit cam cat de grele pot fi unele probe daca o gimnasta ca Sandra Izbasa se vaita ca nu mai poate, ea fiind si foarte fit dar si cu un mental foarte puternic. Imi place castul de la acest show…
Va rog sa incepem anul cu o fapte buna, putem schimba viata unui tanar cu o fapta mica si simpla.
Fiecare tanar merita sa aiba un „maine”. Dar pentru unii, viitorul nu incepe cu vise mari, ci cu sanse mici. Cu usi inchise. Cu lipsuri care apasa mai greu decat curajul din inima.
In Romania, mii de tineri talentati cresc in medii unde posibilitatile se numara pe degete. Tineri care vor sa munceasca, sa-si ajute familiile, sa devina independenti. Tineri pentru care un permis de conducere nu este un moft, ci o punte – spre un job, spre demnitate, spre libertatea de a-si lua viata in propriile maini.
De asta scriu anual despre proiectul Mol, „Permis pentru viitor”, care le ofera exact asta: o sansa reala. O finantare completa pentru scoala de soferi la categoriile B, C sau D, pentru tinerii intre 18 si 25 de ani, care stiu ca volanul poate insemna un salariu, o meserie, un rost.
Este un proiect al Fundatiei pentru comunitate de la compania care detine benzinariile Mol si e unul dintre proiectele pe care le iubesc pentru ca stiu oameni care au beneficiat de el si care si-au schimbat viata fundamental odata avand carnet de conducere si access la o meserie pentru care familia lor nu i-ar fi putut sprijini.
Scriu de multi ani despre acest proiect (nu e reclama, e doar dorinta mea de a ajuta pe cineva care cu o informatie isi poate schimba viata)
Din 2015 pana azi, 412 tineri au primit aceasta sansa. 412 destine care s-au schimbat pentru ca cineva a crezut in ele. 412 povesti in care „nu se poate” a devenit „uite ca se poate!”.
Dar inca sunt sute, mii, care asteapta randul lor.
Inscrierile sunt deschise pana pe 27 ianuarie 2026 si se pot face aici https://pentrucomunitate.ro/permis. Timpul care a mai ramaas e scurt, iar visurile lor sunt mari.
Tu poti fi scanteia care aprinde un viitor.
Te rog da vestea mai departe. Distribuie. Trimite unui profesor, unui asistent social, unui tanar care crede ca viata l-a uitat.
Poate nu putem schimba lumea intreaga. Dar putem schimba lumea unui tanar. Iar asta schimba tot.
O sansa spusa mai departe poate deveni o meserie. O meserie poate deveni o viata salvata din lipsuri. Iar o viata salvata poate deveni, la randul ei, un exemplu.
Nu lasa vestea sa se opreasca la tine. Fa-o sa circule mai repede decat orice obstacol.
Pentru ca, uneori, viitorul unor tineri care pare ca nu au sanse incepe cu noi. Cu tine. Cu un SHARE.
