Author : Cristina Bazavan

bazavan caltiaCand mi-e greu, incerc sa fac un bine. Doua carti care ma ajuta in aceste vremuri –

Cand mi-e greu, incerc sa fac un bine. Doua carti care ma ajuta in aceste vremuri –

Ca toata lumea, am obosit, sunt stresata, tracasata intr-o stare perpetua de paranoia si control, din cauza pandemiei.

Imi aman cat de mult pot intalnirile, imi ajustez cat pot de mult comportamentul, evit stirile despre morti. Dar nu vreau sa ma obisnuiesc si sa spun ca toata aceasta nebunie face parte dintr-o normalitate, ca e o rutina, pentru ca nu este… e un stres continuu. Si trebuie sa fim in controlul actiunilor noastre sanitare cat de mult putem.

Zilele trecute m-am trezit spaland bananele, o realitate pe care nu o stiam inainte de pandemie.

Pentru ca sunt constienta cat rau emotional imi aduce aceasta situatie, incerc sa fac lucruri care sa compenseze, iar… cand mi-e greu, incerc sa fac un bine; cat de mic. O vorba buna pentru cineva, o incurajare, sustinerea cuiva care e in necaz, o donatie, un cadou simpatic pentru cineva care isi dorea ceva anume si mie mi-e usor sa cumpar obtin acel lucru.

Asta ma ajuta sa ma echilibrez.

Sunt din categoria oamenilor care cred ca daca ne hranim mintea cu bine, o sa inceapa sa ne fie mai bine.

In acest moment din viata mea sunt super aglomerata cu cat de mult am de munca; e minunat, sunt recunoascatoare pentru fiecare proiect pe care-l am si care imi tine mintea ocupata si imi aduce venituri in aceste vremuri complicate. Dar solicitarea aceasta profesionala e epuizanta asezata langa pandemie.

M-am intors foarte des in aceste zile la doua carti care m-au ajutat mereu in situatii ca acestea, despre care povestesc imediat poate ajuta pe mai multa lume.

 

Pema Chodron Living Beautifully – e cartea unei calugarite budiste care te invata cum sa faci curat prin zgomotul emotional din jurul tau, cum sa dai la o parte din mintea ta lucrurile pe care nu le poti schimba si cum sa nu te amesteci – nici macar cu gandul sau judecata – in viata altora daca ei nu ti-au cerut ajutorul.

E o carte care te invata sa-ti curati egoul, intr-o forma foarte structurata pe pasi.

Cea de-a doua carte este Dalai Lama – Beyond Religion (am versiunea audiobook, in lectura actorului Martin Sheen) , o carte eseu cu opiniile si observatiile lui Dalai Lama despre etica, religie, ce ne face sa avem o viata mai buna si ce ne “incurca” pe drumul nostru spre o viata cu intelepciune si liniste.

E cartea cu care am inceput multe zile, la ore mici ale diminetii, in aceasta perioada. Ma ajuta sa incep ziua mai bine cand aud obervatii despre empatie si cum fiecare dintre noi avem organul empatiei (de asta radem sau plangem la filme/ carti/muzici, zice Dalai Lama) si cu cat suntem mai constienti de puterea lui, cu atat putem aduce mai mult bine in jurul nostru.

Suntem dincolo de jumatatea unui an super stresant pentru toata lumea la nivel global; natural avem tendinta sa ne indepartam de “necaz” ca sa ne protejam; cum spuneam, si eu fac asta cat pot de mult.

Dar avem deja 5 luni (aproape o jumatate de an!!!!!) in care am fugit mult de noi, unii dintre noi, si pentru ca lucrurile sa mearga mai departe trebuie sa avem speranta si sa punem ceva in loc, pozitiv, in mintea noastra. Trebuie sa ne antrenam empatia si sa facem cumva, ca fiecare dintre noi, sa aduca putina speranta si bucurie in jurul lui.

De asta, cand mi-e greu, incerc sa fac –undeva in jurul meu – putin bine.

 

630
Educatie_ vodafone MasterBaiat_6x3Impreuna nu lasam niciun elev in urma. Si noi facem diferenta in educatia copiilor din Ro –

Impreuna nu lasam niciun elev in urma. Si noi facem diferenta in educatia copiilor din Ro –

Daca as fi fost astazi la varsta scolii generale, in conditiile in care eu am crescut, intr-o familie saraca din Teleorman, n-as fi avut acces la scoala online.

Parintii nostri (mai am o sora mai mare) poate ca ar fi cumparat cu greu si multe sacrificii – eventual imprumut de la o ruda mai bogata – o tableta pentru scoala, dar categoric nu ar fi avut bani pentru doua tablete/ calculatoare ca sa ne facem noi lectiile si sa urmam scoala la un standard cat mai bun.

Dar eu am avut norocul – chiar daca atunci mi se parea un mare ghinion – sa fac scoala in vremea comunistilor, sa am sanse egale la invatamant cu orice alt copil si doar ambitia si intelegerea ca scoala poate sa faca diferenta in viata sa ma ajute sa –mi depasesc conditia.

Avem insa sansa acum, in vremurile acestea grele, sa ne uitam altfel la invatamant, sa incercam – si cu ajutorul nostru al fiecaruia dintre noi, alaturi de companiile care vor sa ajute – sa contribuim la modernizarea invatamantului si la reducerea distantei dintre rural si urban; sa ajutam sa dam sanse si unor copii care n-au posibilitati, dar sa ajutam si profesorii sa se modernizeze.

 

Am vazut la tv spotul Vodafone, cu vocea lui Marcel Iures, care anunta o campanie foarte emotionanta pentru mine “Impreuna nu lasam niciun elev in urma” si stiu cat de important e pentru mii de copii din tara ca autoritatile sa-si uneasca fortele cu companiile private in aceste momente delicate de criza sanitara cand inca nu e stie cum va fi scoala in septembrie.

Ma bucur ca Vodafone a ales sa se implice intr-o campanie prin care vrea sa ofere sprijin pentru digitalizarea copiilor pana cand incepe scoala, parte dintr-un program pe care Fundatia Vodafone il avea deja, “Scoala din valiza”.

 

Utilizatorii Vodafone sunt incurajati sa doneze orice suma, iar Fundatia Vodafone va dubla suma totala a donatiilor.

Donatiile de 2 euro se pot face prin sms la 8846, iar cele de 5 sau 10 euro (sau oricare alta suma pe care o doriti) se pot face cu cardul aici https://www.vodafone.ro/educatie

Sunt vremuri atat de grele si fiecare isi dramuieste cum poate mai bine banii, dar spunem mereu ca educatia copiilor poate sa faca diferenta si tocmai de aceea e momentul in care sa ne unim ca sa depaseasca acesti copii – greu incercati oricum de viata – dificultatile legate de acces la scoala, cum va fi aratand ea in septembrie.

Proiectul Vodafone presupune si extinderea resuserlor oferite de programul Școala din valiza prin realizarea de masterclasses specifice pentru toti elevii, acces la o biblioteca digitala si programe de indrumare.

Educatie_ vodafone MasterBaiat_6x3

Cunosc cei care au in grija activitatile de la Fundatia Vodafone, le-am urmarit activitatea in multe situatii, stiu ca duc lucrurile la capat cu simt de raspundere. Cel mai bun exemplu e renovarea TUTUROR centrelor de recoltare sange din tara, pe parcursul a 3 ani, care a dus la cresterea numarului de donatori si la salvarea multor vieti.

Si in cazul acesta, in aceste vremuri complicate, tot despre salvarea unor vieti e vorba si ma bucur ca au decis sa se implice si ei.

De asta va rog tare sa donati 2 euro la 8846, bani care vor fi dublati de Fundatia Vodafone si care apoi se vor transforma in tablete pentru copiii care vor merge in septembrie la scoala si, e foarte posibil, sa faca scoala online. Vodafone le va da tuturor gratuit acces la internet.

Pentru multi dintre noi, 2 euro (10 ron) pot fi banii de o cafea, pentru copii pe care nu-i stiti ar putea insemna o sansa imensa faca scoala, sa-si depaseasca conditia si sa poata, in 20 de ani, in 30 de ani, sa ajute si ei la randul lor alti copii.

Va multumesc ca donati.

sms donatie bazavan

554
femeie 35 aniCateva cuvinte despre o boala autoimuna rara: sclerodermia care afecteaza mai mult femeile –

Cateva cuvinte despre o boala autoimuna rara: sclerodermia care afecteaza mai mult femeile –

 

Din considerente personale, citesc mult – de multi ani – despre imunitate si bolile autoimune, dar de afectiunea despre care scriu acum n-am mai auzit, semn ca e o afectiune rara si e important pentru cei care se intalnesc prima data cu ea printr-o situatie personala sa stie cat mai multe detalii despre ea. Cum este o afectiune care se manifesta mai ales la femei, iar multi dintre cititorii mei sunt doamne si domnisoare, acesta este motivul pentru care scriu despre sclerodermie.

Sclerodermia, cunoscuta si sub denumirea de scleroza sistemica, este o boala rara caracterizata prin ingrosarea sau cicatrizarea tesutului conjunctiv din diverse parti ale corpului.

Este o boala autoimuna, in cazul ei, sistemul imunitar are o reactie de autovindecare extrema care duce la productia de colagen in exces si la ingrosarea tegumentelor, dar simptomele de debut pot fi similare cu ale altor boli autoimmune: oboseala escesiva, inflamatii ale articulatiilor.

E posibil ca forma de prezentare a bolii la debut sa fie ceea ce in mod stiintific e numit Fenomenul Raynaud – afecteaza frecvent degetele mainilor si mai rar ale picioarelor, dar poate interesa si lobul urechii, nasul, limba.

Clasic se descriu 3 faze:

– albirea degetelor cu o zona de demarcatie proximala bine delimitata

– albastrirea zonei afectate

– inrosirea degetelor

 

Este o boala care afecteaza aproximativ 2,5 milioane de persoane din intreaga lume, in special femei cu varsta intre 25 si 55 de ani.

 

In cazul celei localizate, boala se limiteaza la piele si la tesuturile de sub pielea afectata. Se poate sa devina vizibila sub forma de pete (ca la lupus) sau sa arate ca o banda desenata intarita.

Sclerodermia (sau scleroza) sistemica afecteaza, in afara de piele, si organele interne. Poate sa conduca la aparitia unor arsuri la nivelul pieptului, sa genereze dificultati in respiratie sau hipertensiune arteriala; simptomele pot aparea oriunde in organism, inclusiv pe piele, in plamani sau alte organe.

 

E ceva ce suna foarte complicat si care produce mari daune corpului; dar e important sa stiti ca nu se transmite genetic, nici ca o boala infectioasa. Iar daca este in faza de suprafata e o afectiune care poate fi tinuta sub control.

Sclerodermia poate cicatriza tesutul pulmonar, cardiac sau renal, ceea ce poate fi incapacitant sau chiar fatal. Aproximativ 1 din 4 persoane dezvolta o boala pulmonara evidenta in primii 3 ani de la diagnosticul de sclerodermie. Cand boala afecteaza plamanii, ducand la fibroza, aceasta se numeste BPI-SS (boala pulmonara interstitiala asociata sclerozei sistemice).

Din cauza cicatrizarii tesutului pulmonar, aceasta boala se mai numeste si fibroza pulmonara. Afectarea plamanilor, ca de exemplu boala pulmonara interstitiala (BPI), este principala cauza de deces la persoanele cu sclerodermie.

 

Personal nu cunosc pe nimeni care sa aiba aceasta afectiune, este o boala foarte rara, dar am in apropierea mea oameni care au boli autoimune si stiu cat de importanta este alimentatia (in cazul lor e preponderent vegana, fara gluten si fara lactate), cat de importante sunt odihna si somnul, miscarea fizica si capacitatea de a face fata stresului.

Sper ca nimeni dintre apropiatii vostri sa nu aiba aceasta afectiune, dar daca se intampla si ajungeti aici dupa o diagnosticare in cautare de detalii, e bine sa stiti ca exista medicamente care se foloseau in SUA, acum sunt aprobate si in Europa, prin care aceasta boala poate fi tinuta sub control. Unul dintre medicamente se numeste Ofev, dar va recomand sa vorbiti cu medicul vostru despre acesta, sa nu incercati sa va administrati singuri niciun tratament.

SSc_INFOGRAPHIC RO web-page-001

886
doctoriCum e cand faci testul Covid19 pentru ca sunt pozitivi in jurul tau. –

Cum e cand faci testul Covid19 pentru ca sunt pozitivi in jurul tau. –

In urma cu aproape doua saptamani, un coleg dintr-un proiect a iesit pozitiv la testul covid19.

Cum si eu ma intalnisem cu el, am facut testul la mijlocul saptamanii trecute.

Scopul acestui text nu e sa dramatizez printr-o structura cu suspence si sa va spun abia la sfarsit rezultatul. Suntem negativi toti cei implicati in proiect.

Scopul acestui articol este sa va arate putin, in mod foarte subiectiv desigur, din lumea celor care sunt aproape de covid19.

 

Incepem sa fim tot mai aproape de cineva care a fost declarat pozitiv covid19

 

 Poate ca unora dintre voi inca li se pare ceva indepartat, dar cercul se strange si, pentru ca sunt multe cazuri in Bucuresti si in tara, probabilitatea sa te intalnesti cu cineva pozitiv e mare.

De asta e important sa purtam masca TOT TiMPUL.

 

In  primele zece minute cand am aflat ca e cineva pozitiv din cercul meu apropiat am fost in mega panica.

Pana am ajuns sa ne facem testul, adica dupa 24 de ore de la veste, mi-am luat temperatura de cateva ori, mi se parea ca incepuse sa ma doara-n gat, ca am si alte simptome… creierul meu o luase putin razna.

M-am linistit, apeland la bun simt si detasare si la cifrele de pe termometru. Si-am aflat ca si cativa dintre colegi mei au trecut prin faza in care simteau ca au ceva.

 

Ne-am facut testul la Medicover- Aviatiei, la cerere – nu aveam abonamente acolo – si-am un foarte mare respect si foarte multa recunostinta pentru felul in care erau organizati si s-au purtat cu noi.

Nu va descriu senzatiile de la recoltare, nu sunt placute, dar supravietuiti, treceti peste asta pana la urma daca e sa fie nevoie sa faceti testul.

Dar, cand arde camasa pe tine si stii ca esti la un pas de o boala complicata nu mai ai timp sa te gandesti si la oamenii care muncesc ca sa fii tu bine. Insa daca privim in macro, efortul acestor oameni – care sunt fiecare zi fata in fata cu virusul – e imens.

Apar in statistici ca s-au facut intr-o zi 18.000 de teste ( un numar care mi-a ramas in minte din zilele trecute). Pentru noi e doar un numar, cu cat mai mare cu atat mai bine, pentru ca arata o acoperire mare a populatiei si ne da un confort. Dar fiecare test inseamna cel putin trei oameni care lucreaza minute bune pe un flux bine stabilit: cel/cea care face recoltarea, cel/cea care face analiza si cel/cea care bate in computer insemnarile tale de pacient cu mana tremuranda de pe formularele pe care le completezi inainte de analiza ca sa stie unde sa-ti livreze testul. Toti trebuie sa faca de sute de ori intr-o zi operatiunea lor din flux din cele peste 18.000 de teste, cu maxima atentie.

Sigur ca sunt impartiti in ture si ca sunt multi oameni, dar despre ei si efortul lor nu vorbeste nimeni.

18.000 de teste intr-o zi inseamna 18.000 de oameni de toate varstele cu angoasele si fricile lor, cu istoricul lor medical. 18.000 de teste intr-o zi inseamna imens de multe ore in picioare pentru cei care recolteaza probele, in conditii de super atentie si stress.

Experienta noastra la Medicover a fost exceptionala (nu ma plateste nimeni sa scriu asta, scriu pentru ca oamenii care muncesc in partea mai putin vazuta a tratarii acestui virus merita sa fie mai mult apreciati).

Doamna care mi-a facut mie recoltarea s-a prins din primele momente ca am un istoric medical tumultuos si cu multe spaime de orice ustensila medicala. A fost extrem de eleganta si atenta in recoltare si a avut tot timpul o vorba buna pentru mine, in fiecare etapa a operatiunilor de recoltare. La fel a fost experienta pentru fiecare dintre colegi (testarea noastra s-a facut impartiti la trei persoane care recoltau)

In grupul nostru a fost si un copil de 13 ani. Au chemat pentru el o doamna pediatru din cabinet, care a vorbit cu copilul incercand sa-i inalture spaimele si sa-i faca experienta mai usoara.

Sunt sigura ca la Medicover se fac zilnic sute de teste. Noi am fost ca oricare alt cetatean, fara ncio interventie, fara nicio “comanda”speciala. Sa ai atat de multa rabdare cu fiecare om, care e ingrijorat pentru viata lui, in timp ce si viata ta ar putea fi pusa in pericol, mi se pare un gest de salutat si de apreciat din inima.

Am intrebat-o cum o cheama pe doamna care mi-a recoltat mie probele: Alina R. (nu-i pun intregul nume, pentru ca poate nu-si doreste expunere publica, dar pot sa va spun ca are niste ochi superbi verzi, pentru ca ii vedeam deasupra mastii sale)

Am cerut voie de la seful mare de proiect (o doamna foarte simpatica) sa o invit sa vada munca colegilor cand va fi publica. Ca sa-i multumim pentru efortul sau. (si voi afla si numele colegelor sale, cu acelasi scop)

Acum mai vreau doar sa va spun ca E FOARTE FOARTE IMPORTANT SA PURTATI MASCA.

Si pentru voi, si pentru cei dragi voua si pentru toti oamenii care muncesc in tot fluxul asta de diagnosticare, tratare, care sunt foarte foarte multi si sunt foarte solicitati in aceste zile, in parte din faptul ca noi nu respectam reguli.

P.S. Eu port masca, la fel si colegii de proiect. Am primit rezultatele duminica dupa amiaza, semn ca si in week end multi oameni au muncit in spatele acestui flux care ascunde spaimele noastre si ne protejeaza de un virus greu. Cred ca cea mai buna cale sa le multumim este sa nu le facem si mai multe greutati, sa respectam regulile, sa purtam masca si sa avem grija la igiena.

P.P.S. toti din grup am stat in casa pana la aflarea rezultatelor. De miercuri si pana ieri, n-a existat zi sa nu ne intrebam intre noi cum se simte fiecare, daca are cineva vreo problema.  Am un respect foarte mare pentru colegii care au avut mintea puternica si au continuat sa gandeasca mai departe chestiuni de munca, eu pana la aflarea rezultatelor m-am uitat in gol cu calculatorul pe tot felul de filme din care nu mai tin minte nimic.

1579
bazavan otherside 3Despre revista ELLE si plata fotografilor din alta perspectiva. Nu mai dati cu pietre –

Despre revista ELLE si plata fotografilor din alta perspectiva. Nu mai dati cu pietre –

Zilele trecute  Mircea Badea in stilul lui caracteristic, pamfletar dus la extrem si cu o doza mare de rautate care merge catre razbunare, a publicat un mail trimis de redactorul sef al revistei Elle catre angajati in care anunta reduceri de costuri si imposibilitatea de a mai plati sedinte foto de orice fel.

Intr-un interviu pe pagina de media, Roxana Voloseniuc – redactorul sef al revistei ELLE – explica cum si-a facut calculele pentru supravietuirea revistei in aceste momente: sunt oameni care vor expunere – Elle e un brand foarte mare si foarte credibil-, iar prezenta in revista va da bine pentru portofoliul lor fie ca sunt modele, fotografi sau vedete, asa ca daca isi acopera costurile singuri, vor putea aparea in ELLE.

Nu e cazul sa dati cu pietre in revista ELLE. Sau in redactorul ei sef. As vrea sa va arat lucrurile din alte perspective

Pentru cei care nu stiu, am fost redactorul sef al revistei Tabu, in vremea ei cea mai glorioasa – si ca publicitate, si ca tiraj, si ca audiente. Asa a fost contextul economic care ne-a ajutat sa putem sustine fianciar din publicitatea pe care o faceam pictoriale care costau 3-5000 de euro, pentru ca aveau figuratie mare, decoruri complicate si multa prelucrare pe calculator, pe langa cei mai buni fotografi si make-up artisti de pe piata.

Iar asta costa. Mult.  (spre comparatie, astazi 5000 de euro e bugetul pentru un an de sedinte foto al unei reviste din RO)

Scriu deci din perspectiva unui om care intelege piata si mai ales cum functioneaza revistele glossy.

Nici eu nu cred ca oamenii trebuie sa munceasca gratis (aceasta e principal suparare la datul cu pietre), dar industria are mai multe nuante.

  1. Nu e elegant si nici just, drept, adevarat, cand ziceti repede ca redactorul sef al revistei are bani si sa dea banii ei fotografilor.

In primul rand daca scrii la o revista care are treaba cu luxul si produsele up market e bine sa-l stii din propria viata, nu pe banii altora. Iar Roxana traieste pe proprii bani de cand era f mica, la standarde inalte pentru ca munceste de foarte mica ( a fost unul dintre cele mai importante top modele internationale ale Romaniei.)

Cei care scriu despre lux dintr-o garsoniera de langa obor sunt sarlatani, impostori (si-avem “influencerite” impostoare cat cuprinde). Nu e cazul aici. Deloc.

Apoi, e degradant pentru cel care spune ca daca o femeie e frumoasa si are bani, sigur nu are si minte sa conduca o revista. Ce sa vedeti,  in acest caz specific vorbim de o publicatie care e licenta internationala si care ar fi schimbat de zeci de ori conducerea publicatiei de la noi daca nu ar fi fost la standardul sau.

In plus, ca fapt divers, toate revistele de pe piata care apartin de trusturi sunt manageruite de oameni cu multa experienta,  in jurnalism, in moda.

 

E mai relaxant pentru cel care comenteaza sa spuna despre cineva care are multe calitati si a ajuns intr-o ipostaza de conducere, ca sigur are pe cineva care o “sustine”, sigur e “proasta”. Ajuta la moralul celor care rateaza des.

(cand lucram la Tabu, oamenii cu care aveam dispute de opinii pe internet incheiau cu  “ar trebui sa taci, esti o pitipoanca care plimba genti pe dorobanti, ce stii tu…”. E o gandire – parte din prejudecatile oamenilor, din asemenea comentarii intelegi nivelul celui care are ceva de zis si-l lasi deoparte pentru ca… n-are rost. Daca va apuca dorinta de asemenea comentarii, le accept fara problema, doar ca va rog sa cititi in dreapta paginii la prezentarea mea cu ce ma ocup si ce am facut in meseria asta, ca sa nu ne pierdem timpul)

 

 

  1. Suntem intr-o criza economica mondiala si, vrem nu vrem, piata se va regla singura, inclusiv in dreptul revistelor tiparite. Cred ca in viitor revistele nu vor fi cele care vor plati fotografii, ci vedeta sau designerul care isi organizeaza sedinta foto pentru revista va fi cel/cea care va face dealul direct cu fotogaful. In cazul publicatiilor de tiraj mediu, cu costuri cat mai mici.

 

Sigur ca intr-o asemenea situatie vor aparea si anomalii: cocalarul, vedeta nimeni in drum, care poate cumpara orice ca sa fie in revista si sa ia din credibilitatea brandului respectiv ca sa urce pe scara sociala si sa arda niste etape, sa gaseasca niste scurtaturi.

Dar depinde mult de etica celor care conduc publicatiile, depinde de ce pictorial accepta in revista si cat de multe compromisuri in selectia oamenilor (vedete, modele, designer) vor face.

 

Modelul acesta de a livra “de-a gata pictorial” cand esti vedeta exista de foarte multa vreme. Managementul starurilor, dorind sa pastreze controlul imaginii artistului, organizeaza de cand e lumea si pamantul propriile sedinte foto si livreaza fotografiile catre publicatii.

 

Inna e unul dintre artistii care asa si-a facut loc la nivel international la inceput. Managementul ei trimitea catre publicatiile din teritoriile in care incercau sa faca business multe sedinte foto catre cele mai importante reviste.

Cand privesti din afara aceasta perspectiva pare stranie, dar iata un alt unghi:  pe un artist ca Beyonce nu ajungi sa il fotografiezi tu, din Romania, pentru o sedinta speciala aproape niciodata. Pentru managementul artistului va fi intotdeauna mai usor sa-ti livreze fotografii pentru orice interviu/ coperta ai nevoie. Sigur ca Beyonce va face mereu o sedinta foto pentru Vogue de exemplu, dar costurile de acolo sunt uriase (cam cat bugetul pe un an de sedinte foto al tuturor revistelor din ro), iar orice imagine e negociata in detaliu intre echipa revistei si cea a artistei.

 

 

  1. Piata din Romania astazi pentru reviste glossy printate e cumplita. Nu mi-ar placea sa mai fiu in industria asta, pentru ca astazi – in aceste conditii de piata – ai mainile si picioarele taiate.

N-ai distributie, oamenii nu ies din casa ca sa cumpere reviste- mai degraba isi iau informatia online,  n-ai piata de publicitate mare pentru ca tara noastra nu poate sustine la cumparare marile branduri. (noi avem mai degraba magazine multi brand, in locul magazinelor de marca, pentru ca nu e cost effective pentru cei care aduc aceste businessuri).

Asa ca, daca n-ai puterea si vointa interioara a lui Nick Vujicic, n-ai cum sa supravietuiesti astazi ca manager de presa.

 

In plus viata m-a invatat ca tu, ca manager, ai sa faci orice tine de tine sa-ti tii alaturi cat mai multi oameni din echipa, sa poti sa le dai niste bani lunar care conteaza mult in aceste vremuri grele.

Si m-a mai invatat ca in ipostaza de manager esti incredibil de singur: nu le pot spune oamenilor problemele zilnice, ca sa nu-i incarci cu ceva ce nu pot ei rezolva deloc. Ii incarci in munca – pentru ca raman putini si ai nevoie de rezultate – dar nu le poti da bani mai multi ( tu te bucuri ca ii poti plati lunar, fara intarziere), iar ei care muncesc acumuleaza frustrari pentru ca stiu ca li se cuvine mai mult.

 

Cu site-ul meu micut – urban.ro –  (unde sunt 4 oameni) ajung mai des de cat va ganditi la momente de cumpana si disperare, in conditiile in care partea financiara e acoperita de Orlando Nicoara, plus putinele publicitati pe care le-am obtinut in aceste 10 luni de reformatare a site-ului.

Dar ma trezesc in fiecare dimineata, epuizata ca am muncit in ziua precedenta si pentru alte proiecte, gandindu-ma ca in aceste vremuri grele cativa tineri primesc bani de la noi, in timp ce aducem – speram – putina bucurie altor oameni care primesc bucuria for free. Si invariabil, in fiecare dimineata ii multumesc in gand lui Orlando ca vrea sa crestem un produs de calitate.

Cred ca traim vremuri in care piata se reaseaza, nu l-am dat exemplu intamplator pe Vujicic care n-are nici maini, nici picioare si e celebru in toata lumea pentru darzenia lui. Cred ca in aceste vremuri avem cu totii nevoie de multa darzenie. Si-avem nevoie sa ne fim alaturi, unii de ceilalti (nici Vujicic nu poate face totul singur, are oameni alaturi)

 

Si mai cred ca, in cazul ELLE – la fel ca in cazul oricarei publicatii print sau online de calitate – industria trebuie sa stea unita: e momentul ca publicitarii din zona de public a revistei ELLE sa spuna: platim noi x pictoriale pe an.

Cred ca sunt vremuri in care daca vrem sa avem calitate, trebuie sa o sustinem mai mult ca oricand – sa alegem (cand punem publicitate, dar nu numai) – locurile unde intalnim oameni profesionisti cu SCOALA SI EXPERTIZA pentru ceea ce scriu. Altfel, vom avea o lume mare de cocalari si impostori.

 

Unul dintre cele mai scumpe si mai sofisticate pictoriale de la Tabu, ultimul numar pentru care am lucrat, refacea in haine actuale tablouri celebre avand-o pe Monica Barladeanu protagonista.

A fost un pictorial foarte scump, cu multe decoruri, cu doua zile de sedinte foto si foarte foarte mult digital de la Dan Samoila (care a facut si fotografiile).

Pictorialul in cauza, din care vedeti cateva imagini mai jos, a fost realizat cu sprijinul Procter & Gamble.

monica-birladeanu-tabu-klimtmonica-barladeanu-tabu-5

monica-barladeanu-tabu-7monica-barladeanu-tabu-main

 

Cum ziceam, nu cred in munca gratis, cred ca fotografii trebuie platiti. Presupun doar ca vor fi platiti intr-o alta formula in viitor. Si da, poate ca exprimarea Roxanei Voloseniuc in pagina de media n-a fost cea mai fericita. Dar nu dati cu pietre.

Si nu cred ca revistele vor disparea: vor ramane insa cele care au materiale care conteaza cand le vezi in marime naturala, nu pe telefon. Care au materiale pe care sa vrei sa le colectionezi si sa le poti reciti peste ani.

 

 

 

 

 

 

2159
bazavan by galmeanuTIK TOK, VULPITA, ETICA SI DALAI LAMA  –

TIK TOK, VULPITA, ETICA SI DALAI LAMA –

Pentru cei mai multi dintre cei care nu inteleg modul meu de raportare la lucruri in viata sunt fie retrograda, fie obraznica/aroganta, fie nebuna.

Probabil ca am putin din fiecare aceste atribute, dar lumea mea e diferita de a majoritatii si nu ma deranjeaza deloc.

Spre exemplu de foarte multi ani refuz sa ma insotesc prin viata de oameni care au caractere urate. Stiu ca omul isi schimba nevoile (si poate fi simpatic si bun cu cineva care-l ajuta sa-si indeplineasca nevoile), dar odata ce a facut dovada unui caracter urat – a inselat, a facut rau voit cuiva, a furat etc – intr-o situatie extrema se va reintoarce la a face rau fara nici cea mai mica remuscare.

Cred ca se corecteaza egoismul, ignoranta, prostia, dar nu si caracterul urat.

Stiu ca frumos ar fi sa dau o a doua sau a treia sansa oamenilor care gresesc grav fata de mine, dar nu fac asta. Trec mai departe, fara reminiscente; nu port pica, nu pastrez in minte detaliile intamplarii, nu-mi bat capul cu nimic, stiu ca omul e nepotrivit pentru calatoria mea si asta e tot, nu mergem pe acelasi drum.

 

Profesional nu ma insotesc cu cei care fac lucruri care mie nu mi se pare a avea etica. Nu vreau sa am treaba cu barfitorii, cu sarlatanii profesional (care spun una si fac alta) si, in epoca internetului, nu vreau sa am de-a face cu impostorii sau “rapandulele” morale sau emotionale care ar face orice pentru notorietate.

Am refuzat de nenumarate ori sa particip la conferinte sau campanii pentru ca as fi fost in acelasi panel cu oameni care sunt impostori, care fac lucruri nepotrivite cu ceea ce inseamna pentru mine etica.

 

Am ajuns sa scriu astazi despre acest lucru, din nou si din nou, pentru ca zilele trecute am vazut pe un grup unde sunt profesionistii sau aspirantii la a fi profesionisti in marketing digital o doamna profesoara la facultate de comunicare care lauda virtutiile TIK TOK-ului si prezenta oportunitatile de afaceri pe care le puteti avea pe aceasta platforma.

Daca eu as fi fost profesoara, as fi inceput prin a le spune copiilor toate mizeriile legate de aceasta aplicatie. As fi facut o sesiune interactiva sa spuna fiecare care cred ca sunt mutatiile pe care le provoaca aplicatia in comportament si limbaj, nenorocirile pe care le face prin telefoanele utilizatorilor din perspectiva securitatii si intimitatii.

Apoi as fi vorbit despre cum a fost introdusa in cultura urbana – ce vedete au fost platite in campanii mari ca sa-si faca cont si sa puna continut in aplicatie. Abia dupa aceea as fi ajuns la cine isi face reclama acolo si de ce nu e bine sa incurajezi o asemenea aplicatie (imi tot vine sa spun mizerie, dar n-as fi spus asa in fata copiilor daca as fi fost profesoara) cheltuind bani in ea.

Ar fi fost un pretext bun despre ce e etic sa incurajezi in dezvoltare.

 

Doamnei profesoare i-am raspuns pe grup ca e in profilul celor care, daca ar avea putere de decizie, ar consuma banii de publicitate ai unui client la Acces Direct la emisiunea cu Vulpita pentru ca are cifre bune. Si ca eu, n-as face niciodata afaceri cu dansa.

Iar discutia de acolo mi-a amintit de o conversatie cu Codin Maticiuc despre cum e mai eficient sa intrerupi mizeriie de programe de la tv. Concluzia atunci a fost ca nu putem interzice o emisiune noi cetatenii, precum si nicio autoritate.

Eu imi doream sa fie macar mutata la o ora tarzie, si sustineam ca o televiziune care  vrea sa comunice ca are clasa si rasa, stiri de top, nu face trash tv, si ca puteau muta mizeria asta la antenna stars. Codin, mai practic, spunea ca nu trebuie sa-mi indrept acuzatiile catre realizatorii emisiunii, ci catre cei care cumpara publicitate acolo, pentru ca sustin financiar mizeria.

 

Are Dalai Lama in cartea “Beyond Religion- Ethics for a Whole World” multe ganduri minunate pe aceasta tema a eticii. Unul se refera la alegerile pe care le facem in integralitatea vietii noastre, in “forma” in care dorim sa mergem prin viata.

Zice asa: “Cred ca oamenii pot trai fara religie, dar nu pot trai fara valori interioare sau fara etica. Diferenta intre etica si religie e ca diferenta dintre apa si ceai.

Ceaiul pe care-l bem are la baza apa, dar mai contine si alte ingrediente – frunze de ceai, arome, condiment, poate zahar – adica multi alti nutrienti care-l fac mai substantial si mai util in corpul nostru si ne dorim sa-l bem in fiecare zi. Dar el, ceaiul, nu se poate face fara apa. Noi putem trai fara ceai, desi ne aduce un plus de sanatate, dar nu putem trai fara apa.

Ne nastem fara religie, dar avem o nevoie fundamentala pentru intelegere si compasiune. Nu e nevoie de religie ca sa fim fericiti, e nevoie de valori interioare, de etica pentru o viata fericita.”

 

1284
garnier whiteningL’Oréal si produsele whitening in Asia la 1500, Europa – Grecia Antica  –

L’Oréal si produsele whitening in Asia la 1500, Europa – Grecia Antica –

 

Precizez de la inceput nu sunt specialist si nici o foarte mare utlizatoare de produse cosmetice sofisticate, deci nici din experienta mea nu am prea multe cunostinte, dar stiu ca decizia L’Oreal de a nu mai promova pe facebook produsele whitening e una corecta care ar trebui incurajata si apreciata.

Acum cativa ani am fost in Thailanda si am vazut pentru prima data produse care albesc pielea – la brandurile mari – vandute la buticurile din coltul strazii, un fel de alimentara cu de toate. Erau rafturi intregi cu asemenea produse.

O doamna localnica mi-a povestit cum nu sta la soare, la plaja, pentru ca pentru ea e foarte important sa aiba pielea cat mai alba, primeste un job mai bun.

In Thailanda pielea mai alba inseamna ca nu muncesti pe camp, deci ai educatie, nu esti sarac. Prin urmare ai sanse mai mari la un job mai bine platit.

garnier whitening whitening thailanda

mi-am adus aminte de aceasta intamplare, am si cautat fotografiile de atunci (le vedeti mai sus) pentru ca am vazut distractia de pe net si glumele despre decizia L’Oreal, ironii care arata ca oamenii nu stiu despre ce e vorba.

Cred ca daca nu mai promoveaza massmarket – pe facebook – asemenea produse, nu le mai valideaza, nu mai incurajeaza tinerii sa le foloseasca. Sunt sigura ca nu vor schimba pe termen scurt un obicei de consum, inradacinat intr-o traditie de mii de ani, dar e un semnal despre – e ok asa cum esti.

Sunt la fel de sigura ca vor continua sa vanda asemenea produse pentru ca piata o va cere, dar e posibil sa mearga cu ele in zona de reglementari pe care au facut-o pentru tutun, de exemplu.

Cum spuneam nu ma pricep, dar stiu ca produsele acestea de albire a pielii arata o parte de lume si o cultura pe care noi nu o cunoastem, si nu are rost sa radem de ea. Pentru ca de fapt radem de ignoranta si nepriceperea noastra.

*

Am cautat acum date despre utilizarea acestor produse de albire. Conform statisticilor pana la 80% dintre femeile din Africa folosesc crème care sa le albeasca pielea, 40% dintre femei din Thailanda au asemenea produse in rutina zilnica, in timp ce in India mai mult de jumatate din produele cosmetice vandute au si o componenta de albire a pielii.

In documente oficiale, in Asia se vorbeste despre albirea pielii din anii 1500, coreencele cred ca singura forma de frumumete e cea cu tenul alb ca portelanul.

Exista cercetari care arata ca un Afro American cu pielea mai deschisa la culoare e perceput ca mai intelligent si mai pregatit profesional decat cei cu pielea inchisa la culoare.

In Europa, se foloseau produse cosmetice care albeau pielea inca din Grecia Antica, sigur provocau malformatii si grave probleme de sanatate pentru ca aveau mercur dar au continuat sa fie ultilizate, si exista documente ca si Queen Elisabeth folosea produse care sa-I albeasca pielea, tenul alb fiind un indicator al aristrocratiei.

 

1069
Cristina-BazavanGandul ca fiecare fapta are o intentie buna, pentru o schimbare in bine –

Gandul ca fiecare fapta are o intentie buna, pentru o schimbare in bine –

 

Am zile in care ma trezesc si ma rog sa am energie sa duc la bun sfarsit ceea ce am promis ca fac.

Am zile in care ma intreb “dar sensul si rostul meu pe lumea asta care sunt? care e menirea mea pe lumea asta, cu ce se va intampla sa fie lumea mai buna – prin participarea mea – la iesirea mea din ea?”

N-am raspuns.

De multe ori am aroganta sa cred ca sunt mult mai bine pregatita decat ceea ce fac in acest moment al vietii mele. Ca am citit si invatat mult mai mult decat ceea ce folosesc acum.

Mi se pare uneori ca pierd timpul in lucruri mici, desi stiu ca nimic nu se construieste din prima mare, ci pui caramida cu caramida in randuri mici.

Mi se pare ca nu sunt suficient de disciplinata, de organizata, de recunoscatoare pentru ceea ce am si pentru ceea ce mi se ofera in viata in fiecare zi.

(nu simt nevoia sa ma contraziceti sa ma mangaieti pe crestet, stiu sa ma apreciez foarte corect)

*

Continua sa ma uimeasca oamenii care au o mica rautate la fiecare pas, o comparatie ironic- rautacios -superioara cu ceva ce e competitie in mintea lor.

Si ma emotioneaza profund rarii oameni care sunt buni in ADN-ul lor, care n-au ganduri rele despre altii, care ti-ar da si camasa de pe ei, si care – daca afla ca ai  o problema cat de mica – isi fac timp sa urmareasca situatia din viata ta ca sa fie un sprijin.

Eu sunt norocoasa ca am asemenea oameni in viata mea si sper din toata inima ca, din cand in cand – nu stiu daca mereu – sunt si eu un asemenea om pentru ei si pentru ceilalti. De teama ca-si fac griji pentru mine cand citesc randuri ca acestea, scriu rar foarte rar de momentele de maxima oboseala.

*

Zilele acestea de week end m-am luptat cu lipsa energiei si cu senzatia ca ma descompun de oboseala si, cand mintea mi s-a mai odihnit (am dormit si-am mancat mult, timp de doua zile), mi-am amintit inca o data ca e in puterea mintii mele sa nu ma vait de oboseala, ci sa privesc totul ca pe o provocare, ca o rascruce in care mintea mi-e pusa la incercare sa fac un pas in fata.

Poate ca au fost si vitaminele pe care le-am luat pe drumul in lupta cu oboseala, poate ca a fost mancarea (nu neaparat sanatoasa -> am mancat printre altele carnati de casa cu cartofi prajiti si salata de vara cu rosii, ardei, castraveti, ceapa, usturoi, plus multa ciocolata si inghetata cand imi plangeam – la propriu – de mila de oboseala ), dar am inceput sa-mi revin.

Sunt curioasa daca voi va intrebati “dar care e rostul meu pe lume? Cu ce fac eu mai buna si mai frumoasa lumea pana la momentul cand voi fi iesit din ea”.

Am prieteni artisti, care prin meseria lor, fac lumea mai buna in fiecare zi… dar noi astialaltii cum ne-om descurca cand tragem linie?!

Am prieteni care au strategii si planuri de dezvoltare profesionala si se tin de ele cu rigoare stiind ca vor sa urce pe scara sociala cat mai sus, prin propriile forte, au si facut multa scoala pentru asta, si de acolo – de sus- prin mesajele lor si faptele lor sa schimbe lumea in mai bine.

Eu n-am planuri pentru nicio ascensiune.

Pe mine ma linisteste doar gandul ca fiecare fapta a mea e facuta cu o intentie buna, pentru o schimbare in bine. Stiu ca oamenii au fiecare un ritm al lor de schimbare si sper – chiar daca vremurile pe care le traim ma contrazic – ca vom invata sa fim mai empatici si mai buni.

In rest, inca ma mai intreb, in momente cand creierul vrea si el pauza lui “care sunt rostul si menirea mea? Fac oare ce trebuie?”

Ceea ce mi-ar placea sa vi se intample si voua. Sa va intrebat adica, nu sa fiti obositi.

fotografia e veche, de vreo 7-8 ani si e facuda de Dragos Asaftei la o conferinta la care glasuiam; singura constanta din ea e bluza de la COS pe care o mai am si o mai port.

 

927
Story Of Plastic S001.Planeta Plasticului, un documentar Discovery pe care va rog mult sa-l vedeti –

Planeta Plasticului, un documentar Discovery pe care va rog mult sa-l vedeti –

Am avut ocazia, prin amabilitatea Discovery Channel, sa vad in avanpremiera documentarul Planeta Plasticului pe care il puteti vedea duminica pe Discovery intr-o actiune care celebreaza Ziua Oceanelor si isi propune sa ne faca constienti de actiunile noastre.

Scriu aceste randuri la putine minute dupa ce am terminat de vazut documentarul, timp in care am analizat ce plastic am in jurul meu doar pe birou: 2 sticle de apa, ambalaj de biscuiti, ambalaj la un buchet de flori, cutii de vitamine/medicamente, rechizite (pix, folie de pastrat documentele etc).

Fara sa ma duc in bucatarie stiu ca acolo e invazie de plastic, de la cateva pungi (cele mai multe sunt biodegradabile dintre ce folosesc, ambalaje de la legume congelate, cutii in care pastrez alimente in frigider, canile multora dintre ustensilele care-mi fac viata mai usoara la prepararea alimentelor.

In baie trebuie ca e haos de plastic – de la ambalaje de crème, sampoane, geluri de dus (si am o varietate bogata, sunt sigura ca sunt peste 20 de tuburi de produse cosmetice doar langa cada) pana la pensulele de make-up, cutiile produselor de make-up si ambalajele produselor de igiena intima.

Asa la o estimare rapida – fierul de calcat are o parte din plastic, steamer-ul pt calcare verticala are si el o parte din plastic, aspiratorul meu destept care si spala parchetul are o parte din plastic.

Acest plastic e la o estimare rapida intr-o singura casa din Bucuresti, la mine, care cred despre propria persoana ca sunt responsabila, inteleg impactul nociv al plasticului asupra planetei, am participat si particip constant la actiuni de reciclare si reciclez si acasa.

Si primul meu gand dupa ce am terminat de vazut documentarul a fost “cat de mult contribuim la poluarea locului in care traim, e ca si cum am face multa mizerie in casa si am incerca sa locuim prin ea”

Story Of Plastic S001.

Documentarul Planeta Plasticului spune povestea acestui material de la momentul descoperirii – cand a fost considerat un material minune pentru resistenta si elasticitatea sa – si pana astazi cand plasticul ne-a invadat nu doar in casa ci si in natura pentru ca noi il ducem la reciclare, sau la gunoi si de acolo trebuie dus undeva: pe camp, in fabrici de reciclare, in oceane, rauri, in mare.

Nu m-am gandit niciodata cate abuzuri sunt pe drumul plasticului. O vreme cea mai mare parte din plasticul reciclat mergea in China, iar acolo familii super sarace lucrau pe bani extrem de putini si in conditii insalubre la sortarea deseurilor si spalarea plasticului. Am vazut in documentar imagini cu oameni care sorteaza plasticul si am si acum un sentiment de greata profunda, vecina cu voma.

Documentarul e onest si spune si multele beneficii in medicina (aparatura medicala, protezele, castile de protectie etc) care s-au realizat cu ajutorul plasticului. Dar oare am putea tria si, la nivel gobal, sa se stablileasca doar anumite categorii de bunuri care pot fi facute din plastic si pentru restul sa fie produse degradable?!

Trebuie sa vedeti documentarul ca sa intelegeti. Pentru ca auzim zilnic “reciclare reciclare” si “plasticul e daunator”, sunt atat de frecvente aceste cuvinte incat vorbele au inceput sa treaca pe la urechile noastre fara vreun impact real.

Documentarul nu indeamna pe nimeni, ca persoana particulara sa faca ceva anume, doar te informeaza asupra lucrurilor. Face educatie pe mai multe niveluri si sper sa va faceti timp sa-l vedeti: dureaza o ora si 40 de minute.

Sigur ca marile decizii si schimbari se pot face la nivelul corporatiilor prin intelegeri de refolosire a plasticului reciclat si transformat in noi ambalaje, dar eu cred ca schimbarea vine de la fiecare dintre noi, in gesturi mici si sustinute.

*

Va rog mult sa va uitati la documentar, pentru cultura voastra, pentru o mai buna intelegere a functionarii “casei” in care locuim.

E duminica de la ora 21.00 pe Discovery.

Maine, sambata 6 iunie, de la ora 21.00 e documentarul Razboiul balenelor: Povestea capitanului Watson fondatorul Sea Shepherd, care navigheaza prin toata lumea, cu misiunea de a proteja oceanele si viata marina, pentru care e gata sa-si riste si viata.

Si tot duminica, 7 iunie, de la ora 23.00 puteti vedea Oceanele si gigantii lor, povestea oamenilor de stiinta care au descoperit, prin dovezi video si decodarea unor inregistrari ale sunetelor transmise de balene, cum vaneaza acestea.

Documentarele pot fi urmarite si in reluare, chiar pe 8 iunie, de Ziua Mondiala a Oceanelor. Razboiul balenelor: Povestea capitanului Watson va rula incepand cu ora 00:00, urmat de Planeta Plasticului, de la 01:00.

Va rog uitati-va cu copiii vostri in acest week end la ele. In zilele de izolare am constientizat cu totii cat de importanta e natura pentru sanatatea noastra si fizica si mentala. Documentarele acestea ne ajuta sa ne schimbam putin in bine.

ziua oceanelor

 

 

1010
2020.05.26_fb_tinmar&ireal_kvIreal.ro – o noua platforma cu concerte si un concurs smart de la Tinmar Energy –

Ireal.ro – o noua platforma cu concerte si un concurs smart de la Tinmar Energy –

Situatiile extreme ne obliga sa ne depasim limitele sa inovam si sa facem lucruri care duc lumea cu un pas mai in fata.

Tinmar Energy  – care furnizeaza,  de trei ani energie electrica si gaze naturale, alaturi de alte servicii integrate, si pentru consumatori rezidențiali, adica pentru familia ta si care este unul dintre cei mai importanti sponsori ai olimpicilor de la inot, despre care am scris aici – sprijina zilele acestea realizarea unei platforme care reaseaza putin sectorul de spectacole din Romania – ireal.ro.

Ireal.ro este  o platforma unde realul se intalneste cu virtualul, deschizand accesul la festivaluri, conferinte, evenimente de orice fel.

Astazi pe ireal.ro veti vedea o serie de evenimente care aduc  multi artisti aproape de voi : Emil Rengle, Juno, Feli, Liviu Teodorescu, Jean Gavril, Nicole Cherry, Florian Rus, Mimi, Nicoleta Nuca, dar si pentru ca e 1 iunie, ii aduc pe cei de la Gasca Zurli cu un program special.

2020.05.26_fb_tinmar&ireal_kv

Am scris de multe ori ca am un respect deosebit pentru toate brandurile care au sprijinit comunitatile de artisti in aceste momente dificile. Stiu ca pentru spectatori, pentru ca au inceput momentele de relaxare, lumea nu mai pare atat de dificila, dar pentru artisti care inca nu-si pot face meseria, sa gaseasca un sprijin in marile companii ca sa aiba noi cai de exprimare artistica inseamna imens.

Tinmar Energy e unul dintre aceste branduri, care acorda, dincolo de sprijinul logistic o sustinere emotionala care uneori face mai mult decat orice altceva.

Pentru spectatori insa, in timpul show-ului de pe ireal.ro – care incepe la ora 15.30 –  veti gasi pe pagina de Facebook Tinmar Energy un concurs in care ofera un kit smart Home Energy care va ajuta sa aveti o casa care consuma energie inteligenta si sustenabila. (aici puteti citi despre pachetele create personalizat pe nevoi de consum  )

Atentie! Kitul NU este comercializat momentan, dar poate fi castigat in aceste concursuri organizate de Tinmar Energy deci poti fi printre primii care beneficiaza de el.

Vine vara, sa consumam inteligent energie si sa respectam natura. Am reinvatat in aceasta perioada de izolare cat de valoroase sunt momentele in natura si ce mult ne aduce mediul inconjurator pentru sanatatea noastra, nu doar fizica ci si emotionala.

 

1250
lidl-rebreanu-bucate-ca-la-carteBucate ca la carte: Cum am gatit inspirata de literatura lui Liviu Rebreanu –

Bucate ca la carte: Cum am gatit inspirata de literatura lui Liviu Rebreanu –

Anul acesta, Lidl are o campanie impresionanta pentru mine, prin asocierile pe care le face. Prezinta gama Camara Noastra plecand de la mancarea care apare in literatura romana, asociata cu scriitori despre care adolescenții invata astazi in scoala, intr-un serial denumit Bucate ca la carte.

La primul episod, care era inspirat din viata lui Ion Rebreanu, am intrat si eu in joc si mi-a placut foarte mult sa mai fac o excursie emotionala in acele vremuri, cred ca ar fi o modalitate foarte draguta de invatare si in programul Scoala Altfel. Acum vine episodul 2, inspirat din Caragiale, alta bucurie, alta poveste despre identitatea romaneasca si e frumos sa faceti acest exercitiu intr-un weekend: sa gatiti ca pe vremea lui Caragiale.

Primul episod din seria Bucate ca la carte arata ca un film de scurt metraj si chiar va rog sa va uitati la el pentru ca are o desfasurare de forte impresionanta in zona cinematografica.

Cand Lidl m-a provocat sa ma gandesc la ce as putea gati inspirata de literatura lui Rebreanu si de mancarea din acele vremuri, nu stiam cum va arata povestea lor inspirata din romanul Ion. Dar, cum ma stiti, puteam sa spun multe despre scriitor si despre declinarile in teatru sau film ale operele lui.

Rebreanu era un om absolut obsedat de munca, profund indragostit de sotia lui (Fanny Radulescu), tata a unei fetite (care era a sotiei lui, dintr-o relatie anterioara casatoriei).

Era un om care avea o foarte prezenta constiinta de sine, foarte corect si cu multe incercari in viata care sa-i fi testat etica si valorile. Oamenii epocii au comentat foarte mult, de exemplu, ca a acceptat sa se casatoreasca cu o femeie care avea deja un copil, fiind considerat imoral in acea epoca.

Scrierile lui vorbesc mereu despre dreptate, separa ce e bun de ce e rau si personajele au constiinta de sine, isi pun intrebari despre ce e bine si ce e rau, au o viata interioara foarte bogata.

Va rog mult sa vedeti Padurea Spanzuratilor la Teatrul National, in regia lui Radu Afrim, unde personajul lui Apostol Bologa e interpretat de doi actori, Alexandru Potocean si Marius Manole, Manole fiind constiinta cu care Bologa dialogheaza cand se afla in cumpana. E cea mai actuala dintre “citirile” lui Rebreanu. E socant sa vezi ca in continuare ne aflam in situatia de a lupta noi impotriva celor din familia noastra (urbana sau nu); iar anii din urma, cu multele dispute politice, ne-au aratat asta profund pe pielea noastra.

Ce m-am gandit sa pregatesc inspirat de epoca in care a trait Rebreanu, luand in calcul ca era nascut in Bistrita (deci avea influente ardelenesti) si ca era un om cultivat, rafinat si cu adevarate valori romanesti?

Cum ma stiti, am extrem de putin timp liber, dar mi-a placut foarte mult provocarea si faptul ca pot sa vorbesc despre Rebreanu altfel, asa ca am ales sa gatesc dupa cum urmeaza.

Mamaliga cu Urda si Smantana

mamaliga cu urda

Un Tartar de legume cu Cas afumat, branza maturata de oaie si cas impletit ardelenesc (toate branzeturile sunt din Camara Noastra)

tartar

cas visinata

Sarmale de porc cu afumatura, servite cu iaurt sau smantana, dupa preferinte.

sarmale smantana crop

Evident, daca tot am ajuns la Lidl pentru cumparaturi am cumparat si fursecuri de mai multe feluri si ceva rulada cu mac din Camara Noastra. Nu se mancau pe vremea aceea (la 1920), placinta cu mere era desertul epocii, dar…. Rebreanu, ca si mine (e singura asemanare, va asigur, domnia sa era un geniu), era un foarte mare iubitor de cafea… Si un fursec cu aroma de lamaie sau o rulada cu umplutura cu mac sunt minunate la o cafea dimineata.

desert

Cateva precizari pentru cum am pregatit masa, ca sa pastram adevarul istoric.

Nu m-am apucat eu sa fac sarmalele (nu am timp si nici nu stiu), dar am un obicei al casei cand vrem sarmale. Le luam de-a gata preparate chiar din Camara Noastra, dar adaug varza murata separat pe care o fierb cu sunca afumata (acum cu Kaizer Taranesc din Camara Noastra) si pe ultima suta de metri adaug si sarmalele in oala sa mai fiarba putin.

 

Tartarul de legume e o reinterpretare a salatei de legume (rosii, castraveti, ardei gras, putina ceapa si putin morcov, toate aromatizate cu ulei de masline si mirodenii, lasate sa se patrunda aromele). Aceasta versiune am mancat-o in Transilvania si mi-a explicat doamna care a gatit ca e felul in care ea isi pacaleste copiii sa manance legumele. E o salata foarte gustoasa, pentru ca se intrepatrund toate aromele foarte bine daca e lasata o ora sa se “odihneasca”. Plus ca se face foarte usor: nu va imaginati ca am stat sa tai marunt toate legumele, le-am pus intr-un mixer si le-am maruntit usor si rapid.

sarmale camara noastra

Tot pentru adevarul istoric, visinata din Camara Noastra exista in casa :), precum si vasele de inspiratie populara. Sunt autentice, de la Muzeul Taranului Roman.

 

Mie mi-a placut foarte foarte mult sa ma joc de-a “masa lui Rebreanu”, dar Lidl va invita pe fiecare sa faceti acest joc si va ofera multe premii. Saptamana viitoare urmeaza episodul 2 din serie de unde puteti afla mai multe secrete culinare povestite de Caragiale, in operele lui. Cred ca e un exercitiu foarte placut pentru familiile cu copii, o sansa sa se uite altfel la ceea ce invata la scoala.

Ce trebuie sa faceti? Cumparati de minimum 50 de lei si cel putin un produs Camara Noastra.

Inscrieti codul unic de pe bonul fiscal pe surprize.lidl.ro/camaranoastra, intre 01 – 30 iunie 2020.

Premiul cel mare este de 3000 de euro sau un tur culinar al Romaniei. Pentru mai multe sanse, urmariti povestea din episod si ajutati la pregatirea bucatelor, totul pe surprize.lidl.ro/camaranoastra

 

1569
bazavan cafenea(Personal) My mantra: Sa am intelepciunea sa aleg corect. Sa fac bine in jurul meu. –

(Personal) My mantra: Sa am intelepciunea sa aleg corect. Sa fac bine in jurul meu. –

Vorbeam zilele trecute cu un prieten la telefon despre puncte tari si puncte slabe in personalitatile noastre si m-am trezit povestind  despre ce gandesc de mica in chestiunea supravietuirii, mod de gandire pe care – mai tarziu – l-am descoperit in strategiile sportivilor.

Am inteles relativ repede ca nu o sa fiu la masa bogatilor pentru ca vin dintr-o familie mult prea modesta si e fara sens sa vorbim despre lux cand eu am stat la casa cu wc-ul in curte in primii 3-4 ani de viata. Sau cand am facut iarna in 2 ani din scoala gimnaziala cu acelasi pulovar gros, foarte gros, din lana toarsa mare, tricotat de mine, pe post de haina (se mai uda, il puneam pe calorifer sa se usuce si il luam a doua zi peste uniforma pana la scoala).

Luxul tine de educatie, inainte de orice, nu de bunurile pe care le detii, iar eu n-am avut educatia aceasta deloc – sigur am invatat sa mananc cu furculita si cutitul, dar ai mei aveau alte probleme in viata, nu auzisera ei de obiecte de lux care valoreaza cat salariul lor in toata viata.

Am inteles la fel de repede ca nu sunt o frumusete rapitoare si n-am sa pot specula niciodata frumusetea intr-un beneficiu personal. Nu e o tragedie, ce sa vezi, e la fel ca si cu inaltimea, am 1.55m si atat o sa ramana. Ma rog, chiar o sa ma scad cu timpul ca se taseaza coloana vertebrala si gravitatia isi spune cuvantul.

Am inteles foarte repede ca nu are sens sa ma vait pentru ce nu am, ci ca trebuie sa pun in valoare si sa cultiv ce am. Si m-am pus pe citit, pentru ca singurul meu atu era creierasul.

Astazi un sportiv ca Simona Halep (care nu era nascuta pe vremea cand ajungeam eu la aceste concluzii) nu se concentreaza sa loveasca mai puternic decat o jucatoare care are 2 metri inaltime si dublu greutatii sale, ci isi doreste sa o alerge mai mult ca sa-si creeze brese in atuurile adversarei.

Asa am facut si eu de mica, pe limba mea, in felul meu. Pe supravietuire.

Astazi nu sunt nici la categoria saraci, as mania pe doamne doamne daca as spune asta, dar nu sunt nici la masa celor bogati. Mi-e bine asa cum sunt si stiu ca ceea ce am facut a fost realizat pe fortele si mintea mea.

Am si eu momente ca oricare alt om cand sunt in deriva, dar nu din cauza lucrurilor pe care ar fi bine sa le detin ci pentru ca de multe ori nu am raspuns la intrebari de genul: “Construiesc si eu ceva util pentru cei din jur? Las si eu o urma decenta prin viata?”

Astazi, mantra mea de dinainte de fiecare moment de meditatie si rugaciunea mea la culcare e “ sa am intelepciunea sa aleg corect. Si sa fac bine in jurul meu”.

Si de fiecare data cand aud un prieten care spune ca nu are cutare sau nu poate nu stiu ce, incerc sa-i amintesc sa se concentreze pe ce are, pe atuurile lui, sa si le asume si se foloseasca de ele ca sa mearga mai departe.

Si, daca pe drumul asta, poate sa faca si ceva bine in jurul lui, toata lumea e castigata.

  • Am scris randurile acestea poate va ajuta in momentul in care sunteti prea absorbiti de ce aveti nevoie, uitand sa apreciati ce detineti deja.
2450
cirese europa fmCe am invatat de la Europa FM. Amintiri la 20 de ani de EFM –

Ce am invatat de la Europa FM. Amintiri la 20 de ani de EFM –

Azi Europa FM implineste 20 de ani. Acum 20 de ani eram in mega vrie si stress si pret de niste ani, cum venea inceputul de mai, eram disperata sa se faca ciresele pentru ca aveam o campanie pentru EFM si trimiteam cosuri de cirese catre multi oameni. Nu erau o avere ca acum:)

Pentru ca eram f f tanara la momentul muncii pentru Europa FM si pentru ca aveam responsabilitati multe – eram brand manager si responsabilul cu marketingul (am avut bugete mari in grija pentru ca era lansarea si erau investitii serioase), anii de Europa FM m-au consumat teribil fizic si emotional, dar m-au si invatat multe despre viata.

M-a invatat ca rasa si clasa nu se cumpara cu bani.

Asta e o lectie pe care am primit-o fara sa stie, de la directorul de atunci al EFM, Dan Ghibernea, de departe cel mai cultivat, mai citit si mai rafnat dintre cei care au condus statia. Avea educatia de acasa, din aceea de burghez intelectual, si lua decizii cu stil, cu substanta.

 M-a invatat sa ma feresc de oamenii cu interese.

Eram mica, aveam mai multa influenta si putere decat puteam eu intelege (eram preocupata sa-mi fac treaba care era foarte multa, nu sa stau sa inteleg ce putere aveam), si pentru ca ma aflam in aceasta ipostaza imi cautau multi prietenia.

Nu stiu daca prea multa munca si consticiozitate (modelul tocilar) m-au impiedicat sa cad in plasa linguselilor, sau daca pur si simplu asa era felul meu. Dar sunt foarte multumita ca atunci am invatat sa ma feresc de oameni.

Mi-a consolidat o prietenie cu Zaff (George Zafiu, cum il stiu cei mai multi) care o sa stea in picioare multi ani.

Am lucrat impreuna si in perioada de pre efm cand pregateam lucruri, eram amandoi ca doi pui de gaina care asimilam multe informatii de la sefii nostri francezi care erau pe post de closca.  Dar am muncit amandoi cu super onestitate si super mult suflet, desi si el avea putere si influenta si a schimbat mult din muzica ro in anii aia. Stiu ce ne invatau francezii, stiu ce discutam noi din birourile vecine, stiu cum luam deciziile incercand sa respectam regulile pe care le invatasem si cum ne tineam de promisiunea de a fi corecti.

Anii aia de multa munca si multa scoala la locul muncii, si pe la Paris,  au insemnat mult. Viata ne-a dus pe fiecare pe multe drumuri, dar pentru mine – pt cat ne-am chinuit noi in anii aia de munca, am muncit cu pasiune, dar foarte foarte mult – Zaff e fratele meu. Si de oricate ori ne-am mai certat pe drum in anii astia, ca am mai avut si noi decizii diferite, ne-am respectat si am mers mai departe.

M-a invatat sa nu-mi las niciodata toate ouale intr-un cos. Si in viata sa merg independenta profesional.

Nu mai stiu cum am ajuns la concluzia asta, dar cand am plecat de la EFM, absolut epuizata, mi-am promis ca nu voi depinde niciodata de cineva profesional. Nu depindeam nici in EFM, dar cred ca francezii mi-au dat incredere in mine sa “be brave”, cum imi zicea seful meu direct, Frank Lanoux de fiecare data cand pleca inapoi la Paris, dupa o saptamana de traininguri si strategii.

 

M-am intors la EFM dupa plecarea din 2004, de doua ori, de fiecare data pentru ca m-a rugat Zaff sa-l ajut cu ceva. De fiecare data l-am enervat cumplit pe Zaff cu deciziile mele legate integritate si etica. S-a obisnuit cu mine stie ca sunt “nebuna” si fac doar ce cred ca e corect si etic, si ca nu ma insotesc in drumul meu decat cu oamenii cu care impart aceleasi valoari.  De fiecare data mi-am promis ca nu ma mai intorc alta data. :) Sper sa ma tin de promisiune de data asta. Si sa nu mai mai roage Zaff vreodata ceva legat de EFM. :)

1082
tvDespre actori in social media – cu dus si intors. Cumpara cineva emisiunile aparute? Ii mai ia vreun regizor pe actorii care s-au mascarit prea mult?

Despre actori in social media – cu dus si intors. Cumpara cineva emisiunile aparute? Ii mai ia vreun regizor pe actorii care s-au mascarit prea mult?

Ma tenta sa scriu aceste randuri pentru urban.ro, dar incercam sa pastram acest site cat mai curat, cat mai fara judecati si opinii personale, asa ca scriu aici.

Emisiunea de pe youtube a lui John Krasinski, Some Good News, o inventie in gluma pentru vremea de izolare, filmata de acasa de fiecare dintre invitati, cu telefonul, a fost cumparata de Comedy Central Production si va fi transferata pe tv. In noua versiune, Krasinski nu va mai fi prezentatorul dar va avea un rol permanent.

Vestea m-a facut sa ma intreb daca exista vreo televiziune in Romania care sa-si poata permite sa cumpere cateva dintre productiile care au aparut in online si la noi in vreme de izolare.

Miejii Noptii cu Bobonete si Costi e o emisiune care desi pe format-ul – do it yourself – a respectat standardele unei productii late show si a confirmat ca are audienta, fara sa aiba platforma de promovare a unei televiziuni.

Sigur ca baietii au lucrat ca la carte pentru ca au citit cartea asta cu productiile tv, au avut producator, un prieten a mai scris dintre glume, si-au pregatit rubricile in fiecare emisiune si au avut sedinta de redactie.

Isi gaseste emisiunea aceasta locul la ProTv? Baietii au facut-o cu bani de acasa. Practic gratis ca oricum n-au incasat niciun ban pe ea.

 In aceeasi categorie intra productiile de interviu ale lui Bartos, sau de coveruri dupa cantece celebre… Cu un script gandit in avans, cu detalii pe care niciun jurnalist nu le-ar sti pentru ca se bazeaza pe relatia lui directa cu subiectii, interviurile lui Bartos arata, intr-un format de divertisment o parte din personalitatea unor actori si cantareti cum nu vedeti la tv.

E de departe mai bun decat majoritatea interviurilor de la tv – in primul rand are avantajul timpului ( sunt mai lungi interviurile decat in orice emisiune cu vedete de la tv), in al doilea rand are avantajul “relaxarii pe net”; oamenii vrobesc de acasa de la ei si nu sunt atat de formali ca la tv. Sigur, sunt in continuare profesionisti constienti de imaginea lor publica si sunt atenti la ce haine au, cum le sta parul etc…

 

Si tot pe linia asta e emisiunea lui Marius Manole si a Ilonei Brezoianu – welcam us in our home . Au inceput in joaca, se mascareau ei intre ei, apoi au ajuns la un format, au invitati, sub pretextul glumelor discuta si lucruri serioase.

Ar fi un minunat late night show de week end…

Poate Antena 1 sa cumpere o asemenea emisiune? Spun acum antena pentru ca Ilona joaca in serialele acestui post tv, dar si ca sa fie in balans cu protv pe care l-am mentionat mai sus.

 Oricum ar fi isi permite o televiziune din Romania sa ia una dintre aceste productii?!

Piata exista, publicul le vrea… s-a facut deja focus grupul, avem rezultatele… dar banii sunt? Sau interesul?

 Pe de alta parte, ca sa mentionez putin si partea mai putin placuta a experientelor tinerilor actori in social media, o remarca venita dn conversatii private cu oameni din industrie: casting, productie, regie.

Daca actorul se mascareste la nesfarsit pe youtube sau pe Instagram pentru ca asta i se pare cel mai usor sa faca, va mai fi luat el vreodata in calcul la casting de un regizor ca Mungiu, Puiu sau Porumboiu pentru un rol dramatic, complicat si sofisticat?

Imi povestea un domn regizor, premiat international, cum ii e greu sa gaseasca o actrita tanara (de varsta liceului, sau sa poata sa joace in acea categorie) care sa nu faca mutrite de “Instagram” sau tik tok… care sa nu se fi imbibat de atitudinea cu care ai succes la prima mana in social media.

Sunt copii care au crescut in epoca digitala, care traiesc jumatate de viata in Instagram sau tik tok de acolo isi iau validarea, dar e oare e potrivita cand vrei sa fii actor?

N-am raspunsuri, evident…. Dar sunt ganduri pe care le las aici pentru cine are ochi de vazut si timp de gandit pe termen lung pentru cariera sa.

 

 

 

 

 

 

1077
amfiteatru1-1000x600De ce artistii sunt astazi considerati nefolositori  –

De ce artistii sunt astazi considerati nefolositori –

Vremurile acestea in care toate lucrurile se reaseaza pe baze noi, de la alimentatie pana la transport sau micile business-uri  sunt ca o linie de finish intr-o cursa in care ne-am antrenat toti pentru ce va sa fie.

Astazi tragem linie si ne uitam la ce baze morale am fundamentat, la cum ne-am dezvoltat agricultura ca sa avem ce sa mancam pe viitor, la cum ne-am pastrat in tara capacitati de productie pentru bunuri vitale.

Si incercam sa ne adaptam la piata si viata.

La fel, exact aceleasi mecanisme si procese,  se intampla acum in zona entertainment-ului – cu teatru, film, concerte si alte spectacole alternative. Iar consecintele aici sunt mai mult decat dramatice pentru ca au radacini foarte adanci ale unor constructii pe baze gresite.

Am promovat de 30 de ani incoace cel mai adesea “chiloti” – stiri despre ce si-au mai cumparat, ce vacante au facut, cat au cheltuit pe casele lor cei care activeaza in muzica, film, teatru.

Sigur ca e o combinatie de cerere versus oferta pentru ca mereu se spune ca genul acesta de stiri fac audienta; dar de ani de zile actorii romani curati – care nu stau in chiloti in poze, care muncesc in draci si la noi si in strainatate – spun unde pot ei ca oamenii nu stiu ca le place ceva pana cand nu vad acel ceva. Si daca munca lor nu e promovata altfel, adica pe continutul propriu zis, nu prin vacante sau “ o intamplare amuzanta de la repetitii/filmari”, oamenii vor pierde contactul cu realitatea si valoarea efortului lor.

Ani de zile, oameni de televiziune si politicieni au minimalizat efortul si impactul muncii artistilor de orice fel din aceasta tara. Pana la Klaus Iohannis nu stiu un presedinte care sa fi chemat artistii la dialog ca parte a vocii societatii civile, care sa-i premieze in ceremonii publice la Cotroceni (regulat, in afara campaniilor electorale).

Dupa un model comunist adanc infipt in mintea noastra, artistii sunt “elitele fitoase care traiesc pe picior mare si, daca se poate, ar fi bine sa dispara”.

Anul trecut, scriam ceva pe facebook despre prezenta in Romania a Angelei Gheorghiu care lansa un album cu Alexandra Dariescu, o pianista tanara foarte talentata. Cineva a comentat “ ia mai lasati-ne si cu elitele astea care nu sunt bune de nimic”.

Vorbeam de cel mai cunoscut artist roman in lume in acest moment, si probabil unul dintre cei mai patrioti, oricat de desuet ar fi termenul. Pentru ca Angela Gheorghiu isi incepe orice interviu din lumea asta spunand ca e din Romania.

Dar daca cetateanul de rand aude zilnic la tv sau in presa ca artistii sunt prosti sau au o viata nu foarte morala, iar el n-a fost niciodata in sala de spectacol ca sa experimenteze o asemenea emotie, cum credeti ca ar putea gandi altfel?!

Un exemplu similar a fost saptamana aceasta cand Oana Pellea a scris o scrisoare presedintelui pentru a atrage atentia asupra  situatiei artistilor romani in acest moment. A fost urmata in zile consecutive de un grup de regizori si producatori de film, iar ieri si de Tudor Chirila.

Cum a reactionat lumea la scrisoara Oanei? “Nu mai cereti de pomana”.

Scopul tuturor scrisorilor era, desigur, sa puna in spatiu public si pe agenda publica o discutie care pare ca nu are la fel de mare importanta ca altele, desi in aceasta industrie sunt zeci de mii de romani implicati.

De la muzicienii de la filarmonica (fix cei care au studiat ani multi sa cante la instrumente) pana la balerinele de la Opera care au facut sacrificii imense pentru performantele lor artistice. Cei mai multi dintre ei, indiferent de orasul in care activeaza, sunt acum in somaj tehnic. Si au familii si copii acasa, au investit in educatia lor, i-au crescut cu spirit civic; exact genul de copii cu care ne tot laudam.

Revenind la Oana Pellea, daca presa ar fi fost mai atenta in prezentarea ei de-a lungul timpului– daca ar fi inclus de exemplu participarea sa in filmul lui Alfonso Cuaron, Children of men (unde a jucat alaturi de Clive Owen, Michael Caine, Julianne Moore), mai des decat ar fi mentionat pareri subiective despre chipul sau, poate ca astazi lumea nu si-ar mai fi pus problema “cine esti tu sa iei atitudine”.

*

In toata perioada de izolare am scris pe urban.ro (un site pe care l-am preluat anul trecut si pe care l-am transformat in site cultural, accesibil pentru toata lumea, fara sa contina insa nimic din viata privata a artistilor) am scris, deci, despre muzee, filme, i-am invitat pe actori sa va ofere muzica lor preferata ca sa va prezinte o parte din ceea ce-i motiveaza si pe ei in aceste vremuri si multe alte stiri culturale si de lifestyle.

N-a fost nicio barfa, n-a fost nicio vedeta “in chiloti”. Iata primele cinci articole si audienta lor in aceste 2 luni.

vizualizari top 5 urban 17 mai

*

Cred ca in zilele astea, cand tragem linie si incercam – ca la orice restart – sa construim pe baze mai corecte si mai bune, ar trebui sa constientizam cateva lucruri:

Si noi (cei care scriem in orice canal media – de la un status pe facebook pana la o stire tv sau la ziar) am contribuit la imaginea de “nefolositori” a artistilor, cum a contribuit fiecare om de comunicare din echipele lor care i-a sfatuit sa aleaga calea scurta pentru o aparitie in presa fara sa aiba un continut relevant pentru meseria lor.

Astazi cand ne e dor de un concert sau un spectacol de teatru, ar trebui sa ne aducem aminte ca nicio entitate privata – ong, asociatie – nu s-a gandit sa creeze pentru artisti un cadru de spectacole – o sala in aer liber sau un cadru legislativ mai corect adaptat la international. (Stiu avem multe alte probleme, dar la restart de undeva trebuie inceput si in acest domeniu).

De astazi, cand mai apare impulsul sa promovati o stire triviala sau sa dati like la o poza “in chiloti” a unui pseudo artist, mai ganditi-va o runda.

Cand auziti politicieni sau prezentatori tv care jignesc artisti care au facut ceva pe lumea asta – in tara si-n strainatate – sanctionati-i public. Vocea fiecaruia conteaza, si a ta.

Daca astazi artistii din Romania sunt considerati nefolositori, e vina fiecaruia dintre noi – public, presa, echipele artistilor si, pe alocuri, chiar artistii care au cautat calea scurta in loc sa munceasca sustinut ca un sportiv de performanta care vrea sa ia medalie la olimpiada.

Fiecare dintre noi putem ajuta la schimbare. Si cifrele de mai sus, de pe urban.ro, ne arata ca in momente grele emotional ne cautam un prijin si o evadare in arta (sau stirile despre arta).

2031
bazavan cotroceni cafenea webJurnal de izolare – scoici, prieteni, interese si o carte de scris –

Jurnal de izolare – scoici, prieteni, interese si o carte de scris –

Teoretic mai avem doar o saptamana de izolare, pentru mine probabil ca nu se va schimba prea mult pentru ca recomandarile medicilor in cazul meu sunt sa stau cuminte in casa cat mai mult. Voi face insa plimbari mai lungi dimineata si o sa ma duc la orice alimentara vreau fara declaratie, ceea ce ma bucura.

Sunt norocoasa pentru ca munca mea poate sa fie de acasa, desi am prieteni care vor incepe in cateva saptamani filmari pentru un lung metraj si am sa ma duc cateva zile la ei.

Mindsetul tuturor e ca de joi , 15 mai, gata… ne intoarcem la viata noastra, sa facem bilantul cu ce a fost in aceste 2 luni. Nu va fi la fel, avem in continuare f f multe locuri inchise, foarte multi oameni care nu au job, foarte multi artisti care stau acasa si isi dramuiesc banii… in cateva saptamani vom intelege cum s-a schimbat lumea noastra si cat de dramatice sunt efectele economice.

 

Oricum, daca e sa fac un bilant al celor 9 saptamani jumatate de izolare – pentru mine, genul de persoana in care nu urla sociabilitatea si dorinta de intalniri mondene, nu a fost o mare suferinta.

Mental, gandul ca nu am putut sa ies in parc si sa stau la soare, masina politiei care trece in fiecare dimineata la 9 si putin si se aud mesaje prin megafon ca si cum am fi intr-un  mare lagar, imposbilitatea de a ma duce la ce alimentara sau piata vreau, au fost disconfortul meu.

In imaginea  macro a lucrurilor, problemele mele sunt un mic moft, un rasfat…

 

Dar izolarea aceasta a fost un filtru minunat pentru prieteni si prietenie.

Inainte nu vorbeam la telefon decat strictul necesar, informatiile de baza care trebuiau comunicate intr-o conversatie, in aceste saptamani am vorbit ore la telefon… despre structuri de scenariu, despre etica in arta, despre comercial in televiziune si cum pot fi amendate emisiunile mizerie… si acestea sunt doar o ramura a conversatiilor pentru ca am vorbit si despre microbiologie, retete, psihologie, buddism, meditatie, respiratie, exercitii care corecteaza diverse probleme ale corpului…

Una dintre cele mai frumoase amintiri din aceasta izolare e legata de conservele cu soici marinate.

Am scris o reteta cu supa de scoici usor picante (aici) pe care o fac si cum preferatele mele pentru aceasta supa sunt scocile care sunt 3 la set la 10 ron, in gama SolMar de la Lidl care apare doar in saptamana iberca. Pandesc saptamana aia tot anul si cand a inceput izolarea m-am gandit “hai ca nu aveti ibericii acum, hai nu” pentru ca cel mai apropiat lidl e la 3, 5 km de mine… iar langa casa mea la 300m e cel mai mare Kaufland, deci nu intram la stricta necesitate pe declaratia de deplasare.

Luni dimineata mi-am facut curaj si plan sa merg la lidl, a doua zi dupa lansarea saptamanii iberice, marti; m-am organizat cu masina, tot. Doar ca pe la pranz au inceput sa sune telefoanele de la diversi prieteni “cobori si tu putin in fata blocului sa-ti dau ceva?”… rand pe rand am primit scoici cat pentru tot anul:) si cum trece perioada asta grea facem supa la cazan si o petrecere pe balcon. Le multumesc din suflet tuturor, nu le pot scrie numele unora ca-s celebri, asa ca spun doar ca gandul vostru bun o sa ma insoteasca de cate ori o sa mananc supa asta de acum inainte.

scoici solmar

O alta amintire in partea opusa a prieteniei vine de la o persoana cu notorietate pe care de-a lungul timpului am ajutat-o cand i-a fost greu si am simtit eu ca un sprijin emotional ar face diferenta.

Aceasta persoana care nu ma cauta niciodata sa ma intrebe ce mai fac, in primele zile de pandemie mi-a lasat un mesaj manifestandu-si ingrijorarea fata de cum ma protejez facand referire la problemele mele de sanatate. Am raspuns uimita, cu ganduri bune si… in urmatoarea secunda mi-a cerut ceva, o favoare care avea legatura cu expunerea publica…

Inca mai sunt socata ca sunt naiva si cred ca unii oameni se pot interesa de tine fara sa vrea ceva la schimb, desi in atatia ani de joburi care asigura expunere publica am vazut multe, foarte multe – de la zambete si false prietenii pana la intentia de spaga sau amenintari :)

Altfel, in dreptul meu… au inceput sa apara efectele colaterale.

Orice atingere de un aparat electric inseamna si o descarcare electrica, la fel si cand trec pe langa planta zanzi (un fel de ficus cu frunze mai mici si multe multe ramuri), plec cu hartiile lipite de degete prin casa.

E clar ca sunt incarcata electromagnetic si ca ar trebui sa merg mai mult desculta pe pamant, dar unde sa fac asta cand trebuie sa dam cu subsemnatul pentru o plimbare si ne dezinfectam orice lucru cu care iesim afara?!

E in plan sa lucrez in balcon in ghivecele cu flori sa plantez niste rasaduri, poate se va rezolva o parte din problema.

 

Muschii mei o iau razna in jos. Ma doare spatele, incep sa am echilibru precar la mersul cu ochii inchisi si altele mici schimbari. (execitiul de a masura mersul cu ochii inchisi este din experienta cu kineto)

N-am fost vreo sportiva nici inainte de izolare, dar acum sunt… varza. Incerc sa compensez cardio si mentinerea activa a muschilor spatelui cu 5 minute de dans pe un cantecel dimineata (cel mai adesea Relax, take it easy – Mika, sau Memories – Maroon 5), fac cateva genuflexiuni, niste exercitii geniale pentru relaxarea muschilor gatului si cateva abdomene. Dar… e nevoie de mult mai mult. Abia astept sa nu mai dam cu subsemnatul pentru iesirile din casa. Voi fi dintre cei care la 7 dimineata sunt pe strada la plimbare. Probabil ca voi arata ca un astronaut, cu masca si, poate viziera, dar macar voi iesi.

Exercitiile absolut minunate pentru umeri si gat


In saptamanile astea am scris multe multe ore – cele mai multe pentru urban.ro, am citit putin – 3 carti destepte , una cu Wikipedia alaturi ca nu intelegeam nimic din referintele la business –urile mentionate acolo. Am facut doua dintre cursurile de la MasterClass si m-am apucat sa invat italiana. (am sa scriu separat despre carti)

Cum prevad ca in ceea ce ma priveste pana in septembrie va fi izolare, mai lejera dar va fi… mai am multe de facut, de scris, de invatat.

Perioada asta mi-a aratat inca o data ca felul meu este sa fiu ocupata. Am petrecut si zile fara sa fac nimic, dar maximum una pe saptamana, in restul timpului am avut ceva de facut pentru ca mi-am gasit eu ceva de facut.

Si am fost pe linia dintre “e util ce fac, bucur niste oameni, le creem o oaza de bine” si “nu conteaza oricum nimic, suntem musculite de vin care se invart prin casa”.

Si m-am apucat sa lucrez la o carte.

 

 

 

 

1355
obiecte de confort part 2Intimitatea izolarii: Obiecte de confort (2). O radiografie a unor timpuri istorice –

Intimitatea izolarii: Obiecte de confort (2). O radiografie a unor timpuri istorice –

Cand am anuntat in urma cu cateva zile ca doresc sa colectionez povesti despre obiectele care va aduc confort emotional in aceasta perioada de izolare, un timp istoric care va fi mentionat si peste sute de ani, nu m-am gandit ca marturiile vor fi atat de emotionante.

Regretam ca am povestit obiectele mele de confort ( o cafea si un parfum cu care imi incep mereu ziua) pentru ca mi se parea ca dau o directie superficiala a povestilor pe care le-as fi asteptat de la voi.

Am primit zeci de povesti, incep sa le postez treptat, sunt foarte foarte emotionante fara sa fie intruzive sau ostentative, fara sa fie “barfa”. Ele fac o radiografie a emotiilor noastre din aceasta perioada, dincolo de orice declaratie si tocmai de aceea mi se par demne de un muzeu virtual al emotiilor din izolare.

Va multumesc foarte mult pentru fiecare poveste trimisa si va astept in continuare, povestea si fotografiile, pe cristina.bazavan@gmail.com. E posibil sa revin pe mail cu intrebari care sa ma ajute sa scriu aici o poveste mai completa, mai directa, mai puternica despre dvs.

Stiu ca in maximum doua saptamani viata noastra, cel putin la nivel mental, ni se va parea mai “libera” (desi nu va fi asa, de aceea va rog ca acum – in izolare – sa va ganditi la ce va adus confort si sa-mi spuneti si mie:) pastram anonimitatea povestii daca doriti acesti lucru.

 

Lucia,

LOccitane Pentru mine, o butelie de sampon de corp L’Occitane cu aroma de lime si verbina este rutina care m-a salvat si mi-a dat curaj anul trecut in chimioterapie si radioterapie si pe care continui sa il folosesc in fiecare zi. Parfumul lamaii care da nota proaspata si plina de speranta a zilei iar verbina da o oarecare eleganta.

 

Iulia Dobos

bullet_journal 1 Stitch vioara

Eu lucrez in IT asa ca de pe 16 martie lucrez de acasa. Pe mine “m-a salvat” tata, ca sa spun asa, pentru ca a decis sa conduca 600 de kilometri intr-o seara (300 dus, 300 intors) ca sa ma ia la tara, de teama faptului ca se va restrictiona circulatia  (cea ce s-a si intamplat 2 zile mai tarziu). Asa ca de 2 saptamani imi petrec izolarea la ai mei.
Ca sa imi protejez mintea, cel mai important pentru mine a fost sa mentin cat mai multe din rutinele care functionau si cand nu eram in izolare, astfel incat sa ma simt in normal.
Dimineata, imi beau cafeaua in gradina din fata casei ca sa iau putin soare (daca ploua stau pe balcon, macar aer curat sa iau). De obicei, bantuie pe langa mine patrupezii alor mei si se aud pasarelele in copaci. Dupa micul dejun, ma apuc de munca, iar in timp ce lucrez, imi place sa ascult coloanele sonore ale musicalurilor mele favorite. Saptamana asta ascult We Will Rock You! in versiunea celor in Londra, 2003 (cum castul nostru nu are album). Dupa munca, in functie de starea de spirit, imi fac un ceai, sau beau un pahar de vin. Mi-am adus cu mine si vioara (mostenire de la bunicul matern). Nu ma pricep foarte bine pentru ca am mai putin de un an de cand iau lectii si de cand cu izolarea nu am mai facut cursurile.

Cand se aduna prea multe in cap, scriu sau desenez in bullet journal, pe care il folosesc atat ca planner cat si ca loc de varsat nervii si emotiile. Si citesc indemnul pe care mi l-am notat pe prima pagina pentru anul acesta: Allow yourself to do less. Stiu ca suna egoist dar nu este, nu e in sensul ca sa nu fac nimic sau sa ma culc pe o ureche, ci in sensul de a nu ma stresa cerand de la mine mai mult decat pot. In afara de asta, incerc sa mai fac sesiuni de meditatie, yoga si stretch.

Am si eu triggerele mele cand vine vorba de auz sau miros. M-am indragostit de Vetiver Fatal de la Aterlier Cologne si in ultimele luni il purtam mereu la teatru. Asa ca il mai folosesc acum cand mai prind cate un spectacol online, ca sa imi amintesc de atmosfera din sala.

 

Mihaela Carata

07.04.2020

Anul acesta se fac 47 de ani de privit albastrul cerului, am terminat o facultate de științe politice (dar nu am profesat din motive lesne de înțeles), am o firmă care se ocupă cu transporturi speciale, o asociație culturală, un licurici cârlionțat (17 ani) și doi blănoși.

Sunt ceva zile de stat in casa si probabil vor mai fi. Pe langa tot ce fac in mod curent (citit, gatit, curat) am ales sa imi refac un site de suflet. Sunt sute de articole legate de traditii, oameni faini din Romania iar acest „job” imi ține mintea ocupata zilnic.

Cozonacul este o prăjitura care imi aduce aminte de copilarie si am ales sa imi comand (la o amica care din asta traieste… plamadit de paine si cozonac).

Zilnic savurez cozonac si cafea (musai etiopia) pe micuta mea terasa.

Parfumul este o ancora dintr-o perioada cand aveam voie afara, dar eu alesesem să stau on casa (2004).

Atunci, eram prea tanara din punct de vedere economic, nu am anticipat caderea/ criza. Aveam un job bun, un salariu pe masura, chiar si o chirie intr-un centru rezidential (la vremea aceea era o mandrie pt mine). Caderea a fost cu o saptamana inainte de ziua mea (dec 2009), moment la care nu prea am stiu ce sa mai fac, a fost ca un cutremur de 9 grade.

Dupa 2 luni m-am mutat cu iubitul meu iar in toamna fetita mea a inceput scoala. Am trait perioada aia mai mult pentru ea, trebuia sa imi pun zambetul pe buze, parfumul, pentru a merge sa o iau de la scoala.

Tot in perioada aceea am trimis zeci de cv-uri, aveam sute de numere de telefon in agenda si mai nimeni nu suna (doar cei de la banci), am avut momente in care m-am indoit de tot ceea ce stiam, am avut momente de furie, am acceptat sa merg sa fac curatenie pe la prieteni, am ingrijit o persoana bolnava (intr-o faza terminala), am citit foarte mult si am facut terapie (pentru aceste ore de terapie am facut curat si cumparaturi).

Cu pasi mici am inceput sa dau jos “hainele sclipiciase” pe care le-am crezut valoarea mea. In aceea perioada am stat foarte mult in casa pentru ca nu stiam sa traiesc cu bani putini si bine dramuiti, a fost un fel de pedeapsa impusa.

Impreuna cu domnul meu in 2012 am “turnat fundatia” firmei care functioneaza si astazi.  Am asezat perioada aceea in cutiuta mea cu amintiri de colectie, pentru ca a fost restart-ul meu.

Iar acum daca as fi avut voie sa merg putin prin parc sau la mare ar fi fost perfect, afacerea merge (nu la capacitate maxima, dar nu ne-am oprit), copilul a crescut frumos si nu a avut momente de isterie sau plictis, relatia este ok.

Nu am facut curatenie obsesiv, nu mi-am facut loc de dat cu capul. Am mai si plans in aceasta perioada pentru ca o planta pe care o tii intr-un ghiveci mic, nu moare, dar nici nu infloreste.

Chiar de ar fi sa o iau iarasi de la un zero… nu as mai fi pierduta sau rusinata.

*

(va urma)

*

Va multumesc foarte mult pentru fiecare poveste trimisa si va astept in continuare, povestea si fotografiile, pe cristina.bazavan@gmail.com

 

 

2264
JodieFoster_CAL12Jodie Foster vinde casa in care a locuit mama ei –

Jodie Foster vinde casa in care a locuit mama ei –

In contextul unei situatii incerte in lumea filmului, piata imobiliara din California care include multe dintre proprietatile vedetelor este intr-o dinamica continua.

Jodie Foster a scos pe piata la vanzare o propietate din Calabasas cu 2,85 milioane de dolari.

Casa a  fost cumparata de actrita si regizoarea americana in 2005 pentru mama ei, la un pret de 2.25 milioane dar cum mama lui Foster a murit anul trecut,  a fost scoasa acum la vanzare.

Casa are  structura unei vile spaniole asemanatoare celor construite de arhitectul  George Washington Smith, cu 4 dormitoare si 5 bai, un living care are si un semineu urias, o biblioteca si, evident, bucatarie. Mai exita un semineu de exterior, pentru terasa , in apropierea piscinei.

Iata cateva imagini din interiorul casei in care a locuit mama lui Jodie Foster, priviti-le ca pe o mini excursie in Caifornia sau ca pe o inspiratie de design interiorJodieFoster_CAL1 JodieFoster_CAL2 JodieFoster_CAL3 JodieFoster_CAL4 JodieFoster_CAL5 JodieFoster_CAL6 JodieFoster_CAL7 JodieFoster_CAL8 JodieFoster_CAL9 JodieFoster_CAL10 JodieFoster_CAL11 JodieFoster_CAL12

908
Vodafone blogVodafone -Impreuna suntem mai puternici – despre prietenie si concerte live –

Vodafone -Impreuna suntem mai puternici – despre prietenie si concerte live –

Cred ca pana la acest moment ati descoperit platforma https://www.vodafone.ro/impreunamaiputernici care ofera continut alternativ pentru perioada de izolare: de la cursuri de hairstyling, pana la concerte din sufragerie sau spectacole de teatru… sau ceva super interesant cel putin pentru mine – cursuri de magie :)

Eu vreau sa va povestesc acum din alta perspectiva despre platforma aceasta.

Lucrez de mai bine de 25 de ani in domenii conexe ale industriei de divertisment si stiu cat de afectata este aceasta industrie in aceste momente, stiu cum pentru multi nu se vede lumina de la capatul tunelului in ceea de priveste o reprezentatie live.

Sunt artisti – cei care fac asta din credinta, din suflet – pentru care a fi prezenti pe o scena inseamna hrana si aici nu are legatura cu banii pe care ii primeau sau cu slavirea ego-ului -> aplauzle pe care le primeau. Pur si simplu lumea lor s-a prabusit si nu mai au repere de care sa se agate, fie si cu sustinerea unui fir de par.

Cand un brand urias ca Vodafone – care de-a lungul timpului a fost partener si sponsor pentru foarte multe evenimente din muzica, film sau teatru, brand fara al carui ajutor artisti ca Depeche Mode n-ar fi ajuns in Romania (si dau doar un exemplu) – cand un asemenea brand alege sa creeze cu propriile resurse o platforma in care sa-i expuna pe artisti si sa le dea ocazia sa fie rasplatiti pentru munca lor si de public, asta inseamna imens.

Sigur ca e vorba de constanta in valorile brandului, asta aduce un bravo mare pentru oamenii din compania Vodafone, dar mai este si un sprijin si o dovada de prietenie si de intelegere a unui domeniu pentru care au fost partener in vremuri bune. Acum ii ajuta la greu.

Stiu ca pentru cei mai multi dintre beneficiarii platformei https://www.vodafone.ro/impreunamaiputernici este vorba depre continutul pe care-l gasim acolo, despre ceva ce compenseaza dorul de un concert live si de o intalnire cu prietenii, dar pentru fiecare nume prezent pe platforma inseamna mult mai mult: validare, ajutor, prietenie.

Si pentru asta ii salut pe cei de la Vodafone si le multumesc pentru efortul lor de a face aceasta platforma in timp record. Pentru ca “uda planta de la radacina” ca sa ne putem bucura pe viitor, cand va iesi din nou soarele pe strada noastra, de un camp mare cu flori frumoase.

Vodafone blog

Ce puteti vedea pe platforma?

Curatorul evenimentelor e Tudor Chirila, iar asta inseamna ca avem multa muzica dar si mult teatru.

In zona de muzica sunt anuntati cu concerte live Irina Rimes, byron, Damian Drăghici, The Mono Jacks, Cornel Ilie, Ovidiu Lipan Țandarica, Alexandra Ușurelu, Jean Gavril, Dragoș Moldovan sau Alina Manole.

 In zona de teatru live ne vom intalni cu Florin Piersic Jr., Serban Pavlu, Dorina Chiriac sau Marius Chivu. 

Utilizatorii platformei au acces la cursuri variate precum: hairstyling (Sorin Stratulat), cooking (Alex Petricean), gaming (Maximilian Ioan) sau magie (Marius Dragus).

In acest week end in care am fi iesit la distractie la mare sau in cluburi, compensam cu un program cultural live foarte cool :

Astazi -de la ora 20.00 un concert live Golan, urmat de la ora 20.30 de un concert Byron

Maine 1 mai – de la ora 20.00 concert Jean Gavril, urmat de la ora 20.30 de un concert Tudor Chirila

Sambata 2 mai de la ora 20.00 concert Alina Manole, urmat de la ora 20.30 de un concert Irina Rimes.

Duminica 3 mai – de a ora 20.00 un recital Dorina Chiriac, cu o serie de marturisiri monolog emotionante.

Daca intrati pe platforma https://www.vodafone.ro/impreunamaiputernici/program aveti in dreapta fiecarui artist un buton pentru sustinere financiara. El va conduce catre o cumparare virtuala de bilete.

Accesul la eveniment nu este conditionat de cumpararea unui bilet. Biletul este un gest voluntar de apreciere si sustinere pe care il poti face pentru cei care urca pe scena de acasa pentru tine.

Cred ca in vremurile acestea, mai mult ca niciodata, trebuie sa fim “impreuna”. Nu doar pentru ca suntem mai puternici, ci pentru ca emotional e una dintre cele mai bune si mai frumoae cai de a trece prin greutati.

 

2430
ai 2Post CoronaVirus – Si daca productiile de televiziune nu vor mai arata la fel?! –

Post CoronaVirus – Si daca productiile de televiziune nu vor mai arata la fel?! –

Luni dimineata la ora la care ma trezesc eu, pe ABC – televiziunea americana- era American Idol intr-o formula pe care ei o numeau istorica.

Primul concurent pe care l-am vazut canta, literalmente, din fundul curtii. M-am prins mai tarziu sa fac print screen sa va arat ceea ce a insemnat American Idol in versiunea corona virus, de acasa.

ai 5ai

 

ai 2

ai 1 ai 3 ai 4

Dupa terminarea emisiunii, Ryan Seacrest, prezentatorul show-ului, DJ faimos – de radio nu de club- si prezentator de show matinal tv, a intrat in direct pe facebook si le-a explicat oamenilor ceea ce tocmai au vazut. Cum a tranmis de la el din bucatarie, cum era decorul, le-a aratat tot ce avea in jur in bucatarie, inclusiv cainii din dotare care au fost foarte cumini si nu au latrat deloc in timpul live-ului.

Apoi a explicat ca producatorii show-ului American Idol au vorbit cu fiecare dintre concurenti si au incercat sa controleze pe cat posibil setup-ul si ceea ce se va vedea la cadru din casa lor. Ca le-au trimis fiecaruia cateva lumini si toti s-au filmat cu telefonul.

Urmeaza ca prin votul publicului sa elimine jumatate de concurenti pana duminica si in 4 saptamani de live-uri de acasa sa stabileasca castigatorului American Idol.

ai 6

N-a spus-o Seacrest dar decizia a fost una comerciala; televiziunea avea sponsori pentru show si pierdea banii, asa ca au facut un concurs de cantat din fundul curtii sau de pe canapeaua de acasa, cu paturici si perne sifonate prin spatele concurentului.

M-a surprins abordarea, mi s-a parut foarte low ca aparitie, ca look, desi sunt sigura ca a fost o desfasurare impresionanta de forte si resurse sa faca emisiunea in acest format. Dar m-a facut sa ma gandesc daca nu cumva acesta va fi viitorul productiilor de televiziune: de pe canapeaua de acasa.

La noi n-au ajuns inca sa faca Romanii au talent de acasa pentru ca  banuiesc ca e f f complicat pentru baietii aia cu foc si circ si alte tumbe de dans, dar avem productii online generate organic.

Bobonete si gasca, de exemplu, cu  Miejii noptii, o emisiune facuta in zoom, cu fiecare protagonist de la el de acasa, cu vedete la interviu dar si cu Q&A cu spectatorii. Emisiune care, desi e privata 100%, are ritmul unei emisiuni late night de televiziune, cu producator, sedinte de redactie, pregatiri – tot tacamul.

N-are insa decorul de televiziune – Bobonete si Constantin Dita, dar I invtatii permanenti (Mihai Rait e printre ei) isi fac emisiunea din mansarda casei. N-are nici luminile de televiziune, n-are orchestra live, n-are public de aplaudaci – ca sa mergem dupa schema standard a unui asemenea show.

 Cu aceste exemple in fata vine intrebarea: daca televiziunea se va muta din studio pe canapeaua realizatorului/prezentatorului?

Daca vor disparea productiile cu decoruri spectaculoase (mai stiti decorul cu peretele de jurati de la Canta acum cu mine?”), daca totul se va indrepta spre real life si vom vedea sip e ecranele computerelor fix acelasi lucru pe care-l avem acasa, fara nimic cu adevarat spectaculos (pentru ca totusi unt acase de oameni, iar in Romania – nu America – sunt de cele mai multe ori apartamente cutii de chibrit)

Astia micii, nascuti digital nu vor simti nicio frustrare pentru ca divertismentul pentru ei e oricum cu vloggeri care relateaza din sufrageria/dormitorul lor.

Deci, daca acest virus ne face pe toti privitori de vlogguri mai mult sau mai putin produse de specialisti, filmate in case mai mult sau mai putin elegante si spectaculoase.

O sa va fie dor de ceea ce era (mai este inca) televiziune?

E in libretul de la We Will Rock You, in deschidere, o trecere rapida de la viitorul din 2300 la ce era in 2000; iar tinerii vorbesc despre vremea cand televiziunile aveau competitii de cantat, despre greselile pe care le-au faut promovand artificial niste genuri muzicale si despre cum, in 2300, nu mai exista nimic din toate astea, nici macar muzica live.

Ma gandesc tot mai des la intro-ul acela.

 

1329