Author : Cristina Bazavan

she said ny times book#decitit She Said, o carte ca un thriller despre o ancheta jurnalistica de aproape 3 ani. Ancheta care a dus la condamnarea lui Harvey  Weinstein

#decitit She Said, o carte ca un thriller despre o ancheta jurnalistica de aproape 3 ani. Ancheta care a dus la condamnarea lui Harvey Weinstein

Am un dispret foarte mare pentru cei care scriu in presa din Romania. Pentru majoritatea, nu chiar toti.

Dar daca citesti ce se intampla si cum se lucreaza cu adevarat profesionist in redactiile mari de presa din lumea asta, intelegi ca suntem la sute de ani distanta in profesionalism, abordare, structura redactionala, increderea in colegi si pregatirea lor, responsabilitatea cu care abordeaza subiectele, etica, discutiile ample despre cum sa vorbeasca cu un potential subiect fara sa-l raneasca, dar sa-i castige increderea, cand e vorba de un subiect delicat.

Cand traiesti in Romania e un efort f f mare si un consum in plus de energie sa nu te murdaresti de ce e in jurul tau in presa, daca faci aceasta meserie. Sa nu te pervertesti, sa nu vrei castigul rapid ci sa cauti calea corecta. Sa ai responsabilitatea textului scris si constiinta faptului ca, in epoca online, ramane pe vecie scris. Sa fii preocupat sa intelegi structuri de scriere ale marilor articole care au facut istorie in lume (pentru ca scoala ro nu ti le preda) si sa-ti mentii entuziasmul incercand sa respecti tot ce tine de etica si profesionalism, indiferent de zona in care scrii (politic, sport, cultura, divertisment)

she said ny times book

Am citit zilele acestea cartea She Said She Said: Breaking the Sexual Harassment Story That Helped Ignite a Movement”  despre ancheta de aproape 3 ani facuta de doua reporterite din The New York Times (  Jodi Kantor si Megan Twohey ) care a dus la dezvaluirile despre Harvey Weinstein, directorul casei de filme Miramax care a agresat sexual multe dintre angajatele sale. O gasiti aici.

Pe de o parte cartea mi-a dat aripi, mi-a dat increderea ca putem ajuta la schimbare si credinta ca, daca fiecare dintre noi isi face treaba bine si arata alte exemple exceptionale de jurnalism care sa-i inspire pe copii, mica noastra bula din meseria asta s-ar putea schimba inspre mai bine.

Pe de alta parte m-a demoralizat teribil, stiind ca suntem inconjurati de prea multi si prea prosti. (vin dupa o saptamana in care un text pe care l-am scris pentru – necrologul lui Voicu Radescu – a fost copiat integral de zeci de site-uri pentru ca a scris primul despre deces si a publicat un necrolog amplu; si pentru ca prea putini din presa ro de astazi au background-ul sa scrie pe un asemenea subiect, in plus au cultura google cu search pe net si luat de pe oriunde. Btw, am verificat la telefon inainte de publicare cu aproape toti oamenii mentionati in text anii si contextul in care au lucrat cu Voicu, stiind ca e  un text care va ramane, iar citatele din interviurile le-am ales ca sa marchez prietenia lui cu creatorul site-ului, Razvan Penescu, cu care a lucrat indeaproape la sustinerea tinerilor actori. Au fost copiate grupa mare, daca tot erau in text).

 Nu vreau sa dezbat contextul de ce am ajuns sa fim inconjurati de prosti la site-urile care pun stiri (pentru ca nu le scriu, doar le pun cu copy paste de pe unde apuca), la ziare si uneori la tv, am sa va arat insa cateva lucruri frumoase din cartea She Said. Si cred ca mai exista o speranta si pentru presa noastra, pentru exista departamentul investigatii Libertatea, exista Rise Project, Recorder sau DOR.

Investigatia doamnelor Jodi Kantor si Megan Twohey a pornit de la un alt caz de abuz sexual la nivel inalt, de la investigatiile despre abuzurile presedintelui Trump de dupa aparitia inregistrarii in care fostul presedinte SUA pe atunci om de televiziune i-a spus unui coleg ca atunci cand ii place o femeie, trece la actiune adica “grab them by the pussy”.

Editorul coordinator al The New York Times a vrut sa vada daca mai sunt alte cazuri la asemenea nivel in alte domenii si li s-a sugerat sa se uite spre Hollywood. Era in 2015. ( textul final despre investigatia Weinstein a aparut la sfarsitul lui 2018)

A delegat-o pe Jodi pentru un research pe tema pentru ca mai lucrase pe asemenea subiecte.

Iata cine era Jodi la acel moment, intre timp e castigatoare de premiu Pulitzer.

jedy kantor

“in 2013, Jodi had started investigating women’s experiences at corporations and other institutions. The gender debate in the United States already seemed saturated with feeling: opinion columns, memoirs, expressions of outrage or sisterhood on social media. It needed more exposure of hidden facts. Especially about the workplace.

Workers, from the most elite to the lowliest, were often afraid to question their employers. Reporters were not. In doing those stories, Jodi had found that gender was not just a topic, but a kind of investigative entry point. Because women were still outsiders at many organizations, documenting what they experienced meant seeing how power functioned. She wrote back to Rose McGowan, calling on those experiences:

“Here’s my own track record on these issues: Amazon, Starbucks, and Harvard Business School have all changed their policies in response to gender-related problems I exposed. When I wrote about the class gap in breastfeeding—white collar women can pump on the job, lower paid women cannot—readers responded by creating the first-ever mobile lactation suites, now available in 200+ locations across the country. If you’d rather not speak, I understand, and best of luck with your book publication.”

Prezentarea e dintr- un mail pe care l-a scris catre Rose McGowan, o actrita care postase pe twitter ca a fost abuzata sexual fara sa dea alte detalii, cand incerca sa o convinga sa vorbeasca cu ea despre agresiune.


Peste mai bine de 6 luni in care Jodi Kantor a vorbit cu mai multe actrite, a cautat printre pozele de la festivalurile de la Cannes sau Venetia confirmari ca femeile – care nu voiau sa-si spuna identitatea in ziar si vorbeau off the record – chiar au fost acolo cu oamenii despre care spuneau ca au fost abuzate, editorul coordinator, Rebecca Corbett, i-a propus sa mai aiba o colega de investigatie.

Pe Megan. Iata ce facuse Megan Twohey  pana atunci.

megan twohey

In mid-June Corbett suggested that Jodi contact a colleague, Megan Twohey, who was relatively new at the paper. Megan was on maternity leave, but she had a real touch with this kind of work, the editor said. Jodi didn’t know what help she would be, but she sent off an email anyway. — When Megan got Jodi’s email, she was caring for her newborn child and recovering from the most bruising reporting stretch of her career. She had arrived at the Times in February 2016 to cover politics, investigating the presidential candidates. Megan had said yes to the job with some hesitation: Politics had never been her assignment or interest. But within weeks of her arrival, Dean Baquet, the executive editor of the paper, had tapped Megan for a specific line of inquiry that drew on her reporting expertise: Had Donald J. Trump’s behavior toward women ever crossed legal or ethical lines? For more than a decade, Megan had been uncovering sex crimes and sexual misconduct. In Chicago, she had revealed how police and prosecutors in the area were shelving rape kits, robbing victims of the chance for justice, and how sex-abusing doctors had continued to practice. Later, she had exposed a black market for adopted children that had delivered some of them to sexual predators.

Si iata si un fragment din carte carte arata cine era Rebecca Corbett, editorul coordonator cea care verifica periodic statusul ancheiet, punea intrebari pentru ca reporteritele sa vada din mai multe perspective si era un suport activ pentru doamnele care au facut reporting.

She was sixtysomething, skeptical, scrupulous, and allergic to flashiness or exaggeration, the cohead of the Times investigation department but so low profile that she barely surfaced in Google search results. Her ambition was journalistic, not personal. But she was revered in newspaper circles because of one quality she did share with Weinstein: She had exerted outsized influence by championing other people’s work. At the Baltimore Sun, she had mentored a twenty-two-year-old reporter named David Simon, pushed him to stop writing short news items about rowhouse fires and murders and pursue more ambitious ones about the sociology of crime and class, and edited him until the day he left the Sun to create shows like The Wire. (In the final season, the character of the city editor, one of the show’s few heroes, was a man, but he was based in part on Corbett.)

A few years after September 11, 2001, when two Times reporters discovered that the National Security Agency was secretly spying on American citizens without warrants, Corbett kept the investigation alive despite internal debate and intense pressure from the White House not to publish, producing one of the biggest scoops of the Bush years. Like Jodi and Megan, she had come of age in male-dominated newsrooms, raising a daughter in the middle of story sprints. When she was appointed to the Times masthead in 2013, it became 50 percent female for the first time, but the milestone went mostly unremarked. Later, people would say that two women had broken the Weinstein story, but it had really been three. As Corbett tracked the growing body of hotel room stories, she had one chief concern. “What is your strategy for getting these women on the record?” she asked every few days. Jodi and Megan had a sort-of answer: If we find enough of them, we can urge everyone to go public at once, for safety in numbers. That was too risky an approach for Corbett. The sources were extremely reluctant, for understandable reasons. There was something inherently unfair in this kind of reporting: Why was it their burden to publicly tell uncomfortable stories when they had never done anything wrong?

Corbett was worried that Jodi and Megan could end up with a shocking pile of off-the-record hotel room stories but no article. Even if the reporters did manage to persuade one or two women, that could lead to the old “he said, she said” problem. The journalists were realizing the Weinstein story would have to be broken with evidence: on the record accounts, ideally, but also the overwhelming force of written, legal, and financial proof.


Iar seful tuturor – executive editor la The New York Times, cel care participa impreuna cu reporteritele, editorul coordinator si avocatii dupa aproape 3 ani de investigatii la o intalnire cu Weinstein este Dean Baquet.

Six people, all with some form of authority and some final responsibility for guiding the Weinstein story safely into the paper, sat in Baquet’s office. Baquet was the boss, the journalist charged with supervising the entire, encyclopedic newspaper every day. The ultimate calls were always his. But Corbett had guided the project from the beginning, and Baquet relied on her in part because her instincts were a little different. They were in running conversation with Matt Purdy, who amid the tumult of supervising many stories across the newsroom was still keeping close watch on the investigation. But Jodi and Megan as reporters had their own form of authority and responsibility. They had gathered the information. They had the relationships with the sources. They were writing the story, their bylines would appear at the top, and they would take a great deal of the blame or credit for whatever happened. The sixth figure in the room was David McCraw, the Times attorney. He was there to keep the paper out of legal trouble, so no one present wanted to reject his advice. Corbett felt they needed to give Weinstein forty-eight hours, as much for the journalists’ sake as his. They would be able to say they had done things right and avoid giving Weinstein an opening to say they’d been unfair. To Baquet, that seemed like too much. Nobody in the group trusted Weinstein, but he was the most suspicious. His instincts told him that Weinstein was just going to run out the clock. Besides, the team figured that however long they gave Weinstein, he would take more time. This was a negotiation and the journalists had to start on the short side.

But Baquet also wanted the investigation to be irreproachable. At the start of his newspaper career, he had covered the case of Gerald Hatcher, a small-time actor who was accused of posing as a talent scout to lure aspiring actresses as young as fourteen into private meetings about their future movie careers and then raping them. The way Baquet had written those stories still made him cringe all these years later. The man was guilty, Baquet was sure. But he had been too quick to convict him on the page, he thought, writing in a way that was too sensationalized and melodramatic, without enough fair summary of the arguments for the defense. “It was even probably disrespectful to the women,” he said later. “I always felt like everyone in the courtroom lost a little respect for me, including the prosecutors.” Baquet wanted to expose Weinstein, but correctly.

she said

Acum ganditi-va la cine sunt cei care conduc redactiile de la site-uri, ziarele din ro, televiziuni sau reviste. E o secventa in carte  – care e scrisa ca un thriller – cand editorul coordinator pune presiune pe reporterite sa caute mai mult spunand ca altfel nu publica ancheta.

In Romania te-ai gandi ca, de fapt, editorul a primit un telefon “de mai sus” si va fi oprita investigatia. La ei, desi e vorba despre influenta de milioane toti sefii ierarhici au fost la sustinere pentru reporterite, s-au luptat ca paraleii cand au venit avocatii lui Weinsten peste ele cu amenintari.

 Weinsten angajeaza inclusiv firma din Israel Black Cube – care a fost platita si de PSD ca sa-i faca o imagine negativa Laurei Codruta Kovesi pe vremea cand ar fi facut orice sa o dea afara din DNA. Weinsten voia sa fie intimidate victimele, sa li se faca o imagine negativa in presa ca sa nu mai aiba curaj sa vorbeasca on the record, cu nume si prenume.

Organizeaza si conferinte pentru drepturile femeilor la Hollywood ca sa aiba un cadru sa plateasca reprezentantele din ONG-uri care ar fi putut vorbi impotriva lui.


Nu stiu cati redactori din Romania ar fi rezistat presiunilor, cate redactii ar fi avut un asemenea cod de etica si proceduri de lucru. Si un asemenea spirit de echipa intre oameni exceptional de bine educati in meseriile lor. (catre final cand actritele incep sa spuna ca vor sa povesteasca on the record, colegii le ajuta pe reporterite sa rescrie fragmente importante de text pentru ca fi gata in timp pentru tipar)

Aici e textul rezultat dupa 3 ani de ancheta, e semnat doar de cele doua doamne desi a fost o munca de echipa cu foarte multi oameni. E textul care a schimbat istoria la Hollywood si a generat miscarea #metoo.


Daca lucrati in industria media va rog sa cititi aceasta carte. O gasiti aici.

O sa va arate cat de importanti sunt oamenii cu care va insotiti in meseria asta, dar si cata pregatire e nevoie si cata munca pentru textele care fac istorie si schimba si cu un milimetru lumea. Jurnalismul nu e despre “sa punem ceva online”. Se poate face performanta si  se pot scrie articole exceptionale si cand vorbim despre un actor, un sportiv dar si cand vorbim despre presedintele tarii.

Noi alegem daca facem lucrurile exceptional sau ne scaldam in balegar.

Si cum zicea domnul regizor Andrei Cohn “nu poti sa pui toata viata in tine numai mizerii si, cand vine momentul de rascruce in care trebuie sa fii super erou, sa iasa Superman din tine. De unde sa iasa, bre?!”

Cartea va fi adaptata intr-un film cu Carrey Mulligan si Zoe Kazan in rolurile reporteritelor, am scris pe despre el, aici.


carti martie august 2021Ce am mai citit… 19 carti care s-ar putea sa va inspire

Ce am mai citit… 19 carti care s-ar putea sa va inspire

Vin dupa o perioada in care am muncit foarte mult ( pentru cartea urbanro TIFF 20 de ani, dar si pentru ceea ce scriem zilnic pe, plus proiecte viitoare care acum sunt in pre productie) si in week end, cand lucram la un story pe care-l veti citi curand – un profil al unui domn de la care avem toti de invatat – m-a lovit un gand: am fost atat de ocupata in ultimele 4 saptamani incat n-am citit nimic.

Inainte de asta (re)citisem 3 carti pentru profilul de care spun.

Asa ca mi-am luat o pauza si… am citit o carte.

carti martie august 2021


Ce am mai citit cand n-am muncit… intr-o ordine aleatorie poate va inspira spre lecturi de vacanta (mi-am dat seama ca nu am mai scris despre carti  – cu trei exceptii – de pe 5 ianuarie.. am mai pus pe instagram lecturile de week end, dar nu am scris nicodata mai pe larg)

Exceptiile erau – cartea asistentei personale a Melaniei Trump, putin Joan Didion ca a mai aparut o carte de-a ei in ro si, la moartea lui Larry King, cartile pe care el le-a scris si le-am citit cu multi ani in urma. Intr-una e despre un restaurant romanesc unde se ducea adesea…

In acest moment citesc o carte care iti trezeste pofta sa faci jurnalism de investigatie, e un fel de Toti oamenii presedintelui – scandalului Watergate doar ca e cu jurnaliste si miscarea #metoo. Povestea investigatiei jurnalistelor de la The New York Times despre abuzurile lui Harvey Weinstein, She Said: Breaking the Sexual Harassment Story That Helped Ignite a Movement”

She Said Breaking the Sexual Harassment Story That Helped Ignite a Movement

(si da, stiu ca lecturile mele au un pattern in ultimii ani, mai ales acum in perioada pandemiei – maniere, protocol si jurnalism. Asta pentru ca imi aduc confort si simt ca invat ceva care mi-e util acum. dar am sa ma intorc curand si la literatura curata, am un teanc pregatit)


Audio books


The chiffon trenches – Andre Leon Tatley, memoriile unuia dintre cei mai influenti oameni de la Vogue SUA. Care voia sa se faca profesor de franceza la o scoala privata, a venit din provincie la New York, a dormit pe jos la un prieten ca sa faca voluntariat la un proiect care i-ar fi putut deschide usi in publishingul glossy, a ajuns asistentul lui Andy Warhol si asa a intrat in lumea modei.

Peste ani a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai Annei Wintour, apoi s-au certat si disputa lor a avut notorietate mondiala.

Tatley nu e jurnalist, e om de fashion extravagant care vrea sa fie lumina pe el tot timpul, iar cartea asta face. Ia rand pe rand oamenii mari din lumea modei care l-au inselat cu ceva si descrie intamplarea. Printre polite platite, cartea e insa o privire in culise la mecanismele comerciale ale modei si ale industriei publishingului pana in anii 2010 la aparitia social media.

The beauty of living twice – Sharon Stone

The beauty of living twice – Sharon Stone

Foarte emotionanta si scrisa aproape ca de un barbat, clinic, curat, fara multe adjective. Cand ai un atac cerebral care inseamna si o operatie super complicata pe creier si o iei de la capat cu vorbit, mincat, mers, iar tu esti una dintre cele mai celebre femei din lume, viata se complica pe mai multe planuri. Pierzi cariera, pierzi mult bani, sistemul in care ai lucrat si ai crescut te elimina pentru ca nu mai esti perfecta.

E o poveste – scrisa optimist –  despre a o lua de la capat cand ai trei copii, toti adoptati, si muncesti intr-un domeniu in care sansele sa te mentii in varf tind spre zero cu cat inaintezi in varsta, chiar si cand esti perfect sanatos.


Anthony Bourdain World Travel

Un ghid cu tarile vizitate de Bourdain si locurile recomandate de el de-a lungul timpului. Scris de una dintre colaboratoarele emisiunii sale.

[caption id="attachment_54542" align="alignnone" width="300"]Justine Bateman and her Face: One Square Foot of Skin book cover Justine Bateman  Face: One Square Foot of Skin[/caption]

Justine Bateman – Face

Actrita si regizoare, Bateman vorbeste despre raportarea oamenilor la femei pe parcurs ce imbatranesc. Despre nevoia de a fi tanara mereu ca sa ramai competitiva profesional sau social.


Books in kindle


Letters to a young gymnast – o altfel de biografie a Nadiei Comaneci, prin scrisorile ei catre o potentiala gimnasta. E o carte care a aparut in anii 2000, multe informatii sunt de mult in spatiul public, dar e f f frumos ca Nadia nu se amesteca in mizeriile care ar fi facut cartea senzationala. Are un caracter superb si, daca cititi cartea, intelegti exact ce vreau sa spun.

Lady in waiting -  Alice Glenconner

Lady in waiting –  Alice Glenconner – biografia celei care a fost asistenta personala a Reginei Angliei pentru 12 ani. E o carte despre maniere, bun simt, despre cum sa spui cu umor si fara ranchiuna lucruri grave din viata ta. E delicioasa si doamna are un umor taios dar elegant pe care-l expune si cand vorbeste despre propriile decizii. S-a casatorit cu un tanar foarte chipes desi familia sa nu a fost de acord – familia dansei are o vechime si o traditie de 400 de ani de nobilime pur sange – iar tanarul s-a dovedit a fi extrem de instabil emotional si a pus-o in situatii foarte complicate pe care le trateaza in carte cu foarte mult umor. Iar eleganta cu care povesteste anii in care a insotit-o pe Regina in orice activitate publica e de invatat in scoala la stilurile de scriere.

The choice embrace the possible – Edith Eger

The choice embrace the possible – Edith Eger. Doamna Eger a supravietuit Holocaustului, a emigrat in America, a  devenit medic psihiatru si povesteste in aceasta carte cum greutatile inimaginabile pentru noi au ajutat-o sa aiba o viziune luminoasa asupra vietii. E mai mult decat o carte motivationala, sau o carte despre studii de psihiatrie (pentru ca povesteste si despre pacientii sai cu exemple aplicate) e o carte despre cum sa accepti ce ti se intampla in viata si sa te concentrezi pe ce e pozitiv.

Delivering happiness Tony Hseih

Delivering happiness Tony Hseih. Am citit cartea asta pentru ca tocmai descoperisem ca domnul Hseih s-a sinucis, el fiind un antreprenor multi miliardar din lumea tehnologiei care avea o filosofie de viata – ca si in cartea asta – plina de zambete. Contextul vietii lui e mai complicat si inca i se mai ancheteaza moartea – multe droguri, afaceri ilegale si prieteni interesati foarte mult de banii lui.

The son and heir – a memoir – Alexander Munninghoff

The son and heir – a memoir – Alexander Munninghoff. Cartea unui jurnalist german care descopera ca tatal sau a fost nazist. Face o intreaga ancheta jurnalistica ca sa aiba certitudinea faptului ca tatal lui a facut lucruri ingrozitoare si isi confrunta familia odata adunate dovezile. O carte despre asumare si curatarea trecutului. (Cred ca e un exercitiu pe care multi dintre noi ar trebui sa-l facem cu parintii nostri sa vedem daca au fost sau nu informatori ai Securitatii. )


Joan Didion –Let me tell you what I mean. Cartea care a fost oaza mea de rasfat si de relaxare, dar si de studiu. A aparut la inceputul anului si o asteptam ca pe o comoara. Contine eseurile de inceput ale lui Joan Didion anii 70 -2000, doamna Didion fiind poate una dintre cele mai importante voci feminine ale jurnalismului la persoana I -> in carte scrie despre politica, viata, California, dubiile unei femei care vrea o cariera puternica si influenta dar fara sa “calce pe cadavre”.

Sper din tot sufletul ca la universitatile de jurnalism din Romania sa se studieze candva unul dintre eseele ei, sa fie destructurat, analizat, trecut dincolo de mesaj si descoperit ce a facut prin structura si cuvinte ca sa transmita atat de simplu si de elegant atat de multa emotie, fara sa fie patetica, fara sa se scoata artificial in prim plan.

Upstairs at the white house

Upstairs at the white house –  Majordomul sef de la Casa Alba povesteste despre viata lui in serviciul a 3 presedinti si tot atatea Prime Doamne. E din nou despre maniere, protocol la nivel inalt, dar si despre umanitate si despre cum cei mai importanti oameni din lume raman umani, emotionali, in momentele importante din viata lor, in care simt multa presiune. Si, nu, domnul majordom n-a lucrat cu Trump, s-a pensionat inainte.

not preatty enough

Not pretty enough – Helen Gurley Brown. Biografia celei care a creat revista Cosmopolitan si care in anii 60 a scris o carte care se numea Sex & Single Girls, ceva mai mult decat scandalos in epoca. A influentat milioane de tinere fete din lumea intreaga, a vorbit despre power women cand femeile invatau la colegiu retete pentru mesele festive si, ceea ce e foare simpatic, a gasit puterea in tinerete sa treaca peste faptul ca lumea ii spunea ca e uratica si nu o sa-si gaseasca un barbat care sa-i asigure o viata confortabila. A transformat look-ul ei diferit de standardul frumusetii de atunci intr-un atu si a schimbat lumea.

E o carte si pentru cele care vor sa faca produse media destinate femeilor pentru ca doamna Gurley Brown povesteste multe detalii despre industria publicatiilor glossy.

Fire your publicist Ed Zitron

Fire your publicist Ed Zitron –  O carte despre comunicarea vedetelor la Hollywood in vremea social media cand poti pune singur pe Instagram orice vrei si poti transforma agenda zilei pentru jurnalisti, daca intelegi mecanismele si stii ca noii jurnalisti sunt “copy paste” asa ca ii exploatezi cum trebuie.

E mai mult decat atat cartea si e de citit pentru cei care fac comunicare, dar si pentru cei care vor sa ajunga in lumina reflectoarelor.


Carti de la editurile ro

Nadia si securitatea –

Nadia si securitatea – Stejarel Olaru. O carte  greu de purtat dupa citire. Iti dai seama in ce mediu toxic au trait sportivii pe vremea lui Ceausescu, dar apreciezi inca o data caracterul exceptional al Nadiei. Chiar si dupa toate problemele pe care i le-au facut, in anii 90 a donat o suma foarte mare de bani federatiei de gimnastica ca sa le ajute pe sportive. Am facut pentru un interviu cu domnul Olaru, istoric, care ii face acest profil incredibil Nadiei in contextul restrictiilor Securitatii. E aici.

Joan Didion Nopti Albastre

Joan Didion Nopti Albastre – te rupe in bucatele si te ambaleaza la loc cu respect pentru fiecare clipa traita stiind ca moartea e ceva ce nu vom ocoli niciunul. O scriere incredibil de rafinata si minunat tradusa in romaneste.


Lisa Brennan Jobs – Small fry – marturisirea terapeutica a fetei lui Steve Jobs despre viata sa.  Un fel de “aici e tot, nu ma mai intrebati alta data, viata merge mai departe”… am facut pentru un interviu cu doamna Brennan Jobs, o minte sclipitoare si mult bun simt, il puteti citi aici


Mi-e dor de tine cand clipesc –  Mary Laura Philpott – povesti de dragoste si intamplari de viata comentate de o doamna jurnalista care a avut o rubrica la ziar. Este despre femei si feminitate din intamplari marunte si cu tâlc.

11 inele

Phil Jackson 11 inele – domnul antrenor Phil Jackson e un geniu. Are o profunda intelegere a caracterului uman, individual si in echipa. Intr-o vreme in care avem guru peste guru care ne invata si cum sa bem apa, cartea dlui Jackson este o demonstratie minunata de leadership, de cum sa-i convingi pe cei mai mari si mai grei sa fie o echipa si sa renunte la individualismul care i-a facut campioni ( a antrenat echipele de baschet Chicago Bulls si Los Angeles Lakers in momentele lor de glorie cu  Michael Jordan sau Shaquille ONeal si Kobe Bryant)  O carte despre viata si despre management, chiar o bijuterie de carte.

Sa nu ne facem de ras in fata furnicilor, Iv cel Naiv

Sa nu ne facem de ras in fata furnicilor, Iv cel Naiv… o carte nostalgica despre adolescenta generatiei care batea la usile majoratului in anii 90 -2000, foarte emotionanta si cu ceva din Momo al lui Michael Ende.



VodafoneVodafone si fapte bune, reteaua de net si telefonie acolo unde nimeni nu a ajuns pana acum

Vodafone si fapte bune, reteaua de net si telefonie acolo unde nimeni nu a ajuns pana acum

Pentru multi oameni, in acest moment sunt la un capat de lume, la Sfantu Gheorghe, un satuc mic intrat in atentia publica pentru ca Dunarea se varsa in mare aici si pentru ca, de 18 ani, se organizeaza Festivalul international de film independent Anonimul.

Ca sa ajungi aici, de la Tulcea mergi cu vaporasul doua ore printre canale. O margine de tara, un no man’s land. Si cu toate astea aici, la margine a Romaniei am internet perfect.

Stiti ca sunt de peste 20 de ani abonata Vodafone, companie care a fost candva partener al festivalului si a instalat si pentru oamenii de aici o celula de retea puternica pentru ca si ei sa fie conectati cu lumea chiar si cand e iarna si se circula foarte greu.

Cu aceasta experienta fata in fata live, am vazut astazi o stire care spune ca in perioada martie 2020 – iunie 2021, Vodafone Romania a extins acoperirea retelei mobile cu un numar de peste 700 de statii 4G, asigurand conectarea la servicii de voce si date mobile pentru aproximativ 150.000 de locuitori din 158 de localitati din mediul rural. In prezent, Vodafone asigura o acoperire cu servicii de comunicatii pentru 96% din populatia din mediul rural, oferind acces la  servicii de voce si internet fixe si mobile pentru unele dintre cele mai izolate comunitati din Romania. In aceeasi perioada de timp, Vodafone si-a extins reteaua fixa de inalta calitate ca urmare a dezvoltarii si extinderii pentru 21.000 de gospodarii din mediul rural. 

Stiti cat de mult inseamna internet in zonele cele mai indepartate ale tarii: de la Telemedicina pana la educatie la distanta, o sansa pentru cativa copii care nu se vor pierde in atractia divertismentului pe internet.

Recent Vodafone a fost recunoscuta drept cea mai fiabila retea 5G din Romania de catre auditorul independent umlaut, obtinand totodata cel mai mare punctaj pentru performanta serviciilor de date mobile

La trei ani de la lansarea primei retele 5G din Romania, Vodafone a fost confirmata drept cea mai fiabila retea 5G din Romania, obtinand totodata cel mai mare punctaj in ceea ce priveste performanta serviciilor de date mobile. Aceasta este cea de-a saptea recunoastere pentru reteaua mobila a Vodafone Romania in urma campaniilor de masurare realizate de umlaut.

Daca vreti sa vedeti ceva emotionant, luati-va cateva minute pentru a vedea documentarul „Visuri implinite acasa” care este disponibil pe YouTube si prezinta povestea reala a locuitorilor din localitatile Draghesti, Busesti si Cerna-Varf din judetul Mehedinti.

In plina pandemie, la inceputul anului 2021, situatia era din ce in ce mai delicata pentru acestia: cursurile scolare cu prezenta fizica erau anulate, iar legatura cu rudele sau serviciile medicale era aproape imposibil de realizat. Echipele de ingineri ale Vodafone Romania au dezvoltat si implementat in timp record o retea fixa si una mobila pentru a oferi acestor localitati servicii de comunicatii electronice la standarde similare mediului urban. Zeci de kilometri de cabluri de fibra optica, echipamente de comunicatii electronice, turn dedicat pentru servicii mobile 4G au fost instalate in zone foarte greu accesibile. Astfel, locuitorii acestor localitati au putut sa beneficieze din luna martie a acestui an de servicii fixe si mobile la standarde similare mediului urban pentru a urma cursurile scolii online, dar si pentru a putea tine legatura cu cei dragi aflati la sute de kilometri distanta.

In primele luni de pandemie am facut parte din campania in care Vodafone a strans bani si de la abonati si de la angajati si a donat si o suma generoasa pentru a cumpara tablete pentru copiii care nu puteau face scoala online.

S-au daruit cateva sute de tablete, impreuna cu abonament la internet si multi copii au putut merge inainte cu scoala.

Pe mine ma emotioneaza foarte mult companiile care ajuta comunitatea si stiu ca in anii acestia am mers mai bine ca societate de multe ori cu participarea exceptionala a acestor companii. Cei de la Vodafone stiu ca sunt client cu mandrie, din inima, pentru ca stiu cat bine au facut prin Fundatia Vodafone, stiu faptele lor prin care sprijina direct societatea. Si ma bucur sa va semnalez si acum aceste noi initiative care duc  reteaua de net si telefonie acolo unde nimeni nu a ajuns pana acum.



ConvergentaVDF_Speach_Mama_Land (1)Stiti povesti despre oameni care au urmat studii si cand lumea spunea ca sunt “batrani” pentru scoala? Spuneti-mi-le, sa-i motivam pe altii. Acum avem si tehnologia care ne ajuta.

Stiti povesti despre oameni care au urmat studii si cand lumea spunea ca sunt “batrani” pentru scoala? Spuneti-mi-le, sa-i motivam pe altii. Acum avem si tehnologia care ne ajuta.

Sigur stiti spotul emotionant de la Vodafone cu doamna care isi continua studiile cand fiica dansei e mare si o ajuta cu conectarea la tehnologia de ultima ora ca sa-si dea examenele chiar si cand a cazut lumina.

Pe mine m-a emotionat foarte mult pentru ca am acest interes – care nu e doar declamativ – de a invata continuu.

Stiu oameni care n-au avut sansa mea sa urmeze o facultate imediat dupa ce au terminat liceul – nu era contextul politic potrivit, nu aveau optiuni multe sau, pur si simplu, nu aveau conditiile necesare, ar fi fost un efort foarte mare financiar pe care nu l-au putut sustine.

E o realitate a zilelor noastre, dar si un semn de mai bine, faptul ca oameni care nu mai au varsta adolescentei vor sa faca o facultate ca sa-si urmeze visele. Sigur ca e mai greu sa inveti cand esti adult, sigur ca ai mai multe emotii si esti speriat de gandul ca nu vei face fata, dar marele avantaj e tehnologia acum.

Spotul de la Vodafone e si despre pachetele exceptionale de conectitate TV plus internet 500 pentru care platesti 4, 40 euro /luna pentru primele 6 luni. E despre tehnologia care iti face accesibila invatarea de la distanta si urmarirea unor visuri care candva au fost imposibile.

Mie imi plac foarte mult oamenii care au curajul sa mearga pe drumul lor, sa-si urmeze visurile indiferent de prejudecatile oamenilor si sa se tina de dorintele si aspiratiile lor la orice varsta.

Stiu ca gasim mereu in articole motivationale ca “avem o singura viata sa ne- traim asa cum vrem”, dar in realitate sunt foarte putini oameni care au acest curaj, care rezista sa nu se duca cu valul conformismului si merg pe drumul lor la orice varsta.

Zilele acestea este o oferta speciala la Vodafone (mai sunt doua zile de campanie, o gasiti aici): pachet de Televiziune cu Net 1000 sau Net 500 cu 70% reducere si te bucuri de internet, oriunde si oricand, cu Super Wi-Fi DUO.

  • Internet in toata casa cu Super Wi-Fi Box
  • Internet rapid, oriunde mergi, cu Mini Router Wi-Fi mobil CADOU


Stiti ca sunt client Vodafone de la inceputurile companiei, de asta scriu cu drag de fiecare data despre actiunile lor care sprijina comunitatea, ajuta la schimbarea mentalitatilor si fac indirect educatie

De data aceasta vorbim despre acea tehnologie pe care te poti baza oricand pentru ca nu te lasa la greu. Acest lucru este sustinut prin produsele Vodafone de internet fix si televiziune care completeaza oferta de servicii mobile. Super WiFi Duo asigura conectivitate neintrerupta, aducand impreuna Super WiFi-ul si router-ul 4G backup pe care clientii il primesc cadou.

Fie ca este pentru a-i ajuta sa ramana conectati cu cei dragi sau la pasiunile si interesele utilizatorilor, Vodafone isi doreste sa fie acel partener de incredere gata oricand sa-ti intinda o mana de ajutor. Si cel mai bine ne iese cu ajutorul tehnologiei.

De asemenea, stiti ca imi place sa dam exemple pozitive si sa motivam lumea sa-si urmeze visurile, sa nu le pese de prejudecati si sa faca ceea ce-i bucura in viata.

Asa ca daca stiti povesti ale prietenilor, rudelor care au ales sa-si termine studiile mai tarziu, mi-ar placea sa le scrieti in comentarii. Daca dam curaj unei ssingure persoane sa-si umeze visul, ne-am facut cu totii datoria dde a schimba cu un pic lumea in mai bine.

Va multumesc.

ConvergentaVDF_Speach_Mama_Land (1)



nappingPuterea power nappingului. Exercitiile mele din ultimele luni.

Puterea power nappingului. Exercitiile mele din ultimele luni.

Ultimele saptamani au fost foarte foarte incarcate pentru mine. Am lucrat pentru la cartea cu amintiri la 20 de ani de TIFF si am vorbit cu cateva zeci de oameni pentru acest proiect, am avut alte chestiuni administrative la birou (plus unele medicalo personale) & un program special pentru premiile UNITER unde am fost parteneri cu, dar si in pregatire cateva interviuri si story-uri care necesita documentare de multe ore.

Practic m-am trezit in fiecare zi la 4 – 4.30 dimineata si dupa ce mi-am facut ritualul de dimineata, m-am apucat de scris, cu mici pauze,  pana pe la ora 21.00 – 21.30.

Cheia pentru a rezista e tehnica de power nap pe care am exersat-o de cateva luni si care a venit dintr-o observatie legata de momentele in care meditez.

Imi incep diminetile cu cafea si 10 minute de meditatie ghidata, in care setez o directie emotionala a zilei – practic imi propun ca oricat de grea ar fi ziua sa iau lucrurile cum vin si sa merg mai departe cautand solutii. Fara sa ma opresc in probleme care sunt la trecut si nu le pot rezolva. Si sa caut tot timpul partea pozitiva, ce ma motiveaza in ziua respectiva sa merg mai departe. (e eficient, pentru ca nu am fost nicio clipa incrancenata, mi s-a parut ca timpul s–a dilatat si mi-a permis sa fac mai multe)

Am observat ca, de cand meditez (sunt niste ani), am invatat sa adorm in cateva secunde: cobor ritmul prin respiratie, las intreaga greutate a corpului sa se duca relaxandu-l pas cu pas , cu fiecare bucatica, tot corpul.

Si daca-mi propun sa ma trezesc la 4 dimineata, ma trezesc fara ceas. (sigur nu fac experimentul asta cand am avion pentru cine stie ce treaba, atunci e cu sonerie).

Dar lucrurile functioneaza, si in ultimele luni doar de 3 ori m-am trezit tarziu. Am invatat insa sa nu ma cert pentru asta, sa accept ca a fost un semn ca eram foarte obosita.

Smecheria pentru acest program dur (care s-a incheiat, gata, acum am un program ca de sanatoriu :) ) a fost asa:

O ora la trezire au fost lucruri de rasfat, cafea, o prajiturica, un dus parfumat, meditatie, parfumul care-mi place si imi da energie.

Un power nap la pranz de 20 de minute.

O ora jumatate -doua pentru relaxare si aer curat si spalat gandurile la culcare. Si orice ar fi fost la ora 23 dormeam ca ingerasul.

Am descoperit insa inca o data puterea power nappingului – un somn scurt de 20 de minute care aduce un refresh creierului. Intre timp am si citit ce si cum cu power nap, de la medici destepti:

Studiile arata ca un somn scurt are mai multa putere si e mai eficient daca are o ciclicitate, zilnic intre aceleasi ore.

E recomandat ca somnul sa fie intre 20 si 30 de minute pentru a lasa mai jos ritmul creierului si a ajuta la o odihna eficienta.

Intunericul si o paturica pentru cand se face frig sunt recomandate.

Nu e cazul meu, eu pot sa adorm cu toata lumina din lume. Si pe caldurile acestea nu mai ai nevoie de nicio paturica, chiar daca in timpul somnului temperatura corpului scade. 

Am terminat de vineri munca super intensa, dar am continuat cu power naps la pranz. Acum voi pleca la Cluj la TIFF si ma gandesc amuzata ca o sa-mi se faca somn la pranz.

P.S. In toata aceasta perioada am continuat sa mananc fara zahar, fara gluten, fara lapte, dar am cautat cele mai bune si mai rafinate preparate – inclusiv dulciuri, inghetata mai ales – ca sa ma rasfat. Pentru mine, mancarea e o sursa de placere si de bucurie si se poate sa te bucuri chiar si cand ai restrictii alimentare.

Si am avut grija sa nu ma uit la lucruri inutile, sa nu-mi consum timpul decat cu lucruri care ma bucura.


Ceea ce va doresc si dv.


Obsesia romanului pentru infrangere. Cand joci o finala mondiala, olimpica nu te “infrange” nimeni, indiferent de scor.


Felul in care interpretam disputele festive si modul in care jurnalistii pun titluri (uneori mi-as dori sa am un buton care sa le dea interdictie la scris pentru cateva saptamani) arata mult despre cum am fost crescuti.

Ana Maria Popescu  Branza a castigat medalia de argint, astazi, la Olimpiada intr-o finala in care chiar daca nu ne pricepeam o iota ne-am uitat cu gura cascata. Titlurile sunt “infrangere dramatica”.

Cuvantul asta “in-frangere” pare ca e un fel de “te-a rupt in doua”.

Dar de fapt, femeia aceasta s-a pus  – prin multa munca, prin sacrificii si dureri pentru care noi nu avem masura evaluarii pentru ca n-am trait asa ceva – s-a pus in situatia de a juca o finala Olimpica.

De a fi intre primii doi in meseria ei in cea mai inalta competitie din lume. A ajuns acolo, in primii doi.

Si ea si colega erau la fel de bune, probabil ca au muncit la fel de mult; poate ca nu au avut acelasi istoric la accidentari, dar cu siguranta au invins multe dureri pe drum.

Ana Maria Popescu Branza A CASTIGAT medalia de argint la Tokyo prin munca ei. A CASTIGAT-O.


Scoala romaneaca ne spune ca daca nu avem 10 sau premiu cu coronita suntem prosti, daca nu suntem olimpici cu medalii – nu doar la sport, ci si la matematci sau chimie – nu suntem buni.

A trebui sa invatam cumva inca de la primii pasi ca nu  iesi infrant daca esti pe locul 2. Ca evaluarea se face in raport cu propria persoana, fata de cum erai ieri, acum un an, acum 5 ani… si progresul adevarat e despre drumul tau cu tine.


Cand esti pe locul doi intr-o competitie mondiala nu e despre nicio infrangere. E despre a celebra ca ai ajuns intre cei mai buni. Si daca ai stiut sa faci drumul pana acolo, vei sti sa-l faci si pe cel catre numarul 1, dar nu e obligatoriu; esti prntre cei mai buni; e doar decizia ta – si nu e treaba nimanui- cat investesti ca  sa mergi mai departe.


Ar trebui sa se faca un cod de exprimari pentru jurnalisti. Apoi ar trebui introduse in programa scolara lectii de educatie civica despre cum progresul e cu tine, nu e despre nota 10. E despre a fi mai bun azi decat ieri.


Vazand titlurile de azi din presa mi-am adus aminte de Rio si finala baietilor de la tennis dublu – Tecau si Mergea au luat atunci argintul olimpic. Cu Nadal si Lopez in finala. Si au fost egalii lor.

La fel Simona Halep in finalele de grand slem cand n-a plecat cu trofeul. Munca a facut-o ea ca sa se puna in situatia de a juca intre cei mai buni 2 din competitie.


NU va cresteti copiii cu obsesia lui 10, pentru ca vor fi fricosi, anxiosi, nu vor gasi bucurie in pasii mici din viata. Invatati-i sa se bucure de fiecare meci ca sa aiba bucuria de a juca Finale.





Interviu Grațian Mihăilescu (fondatorul UrbanizeHub) despre #RegenerareaUrbana: “Cu cât un oraș e mai vibrant și mai atractiv din punct de vedere privat, cu atât acesta se va transforma și va atrage resurse umane și financiare complexe care vor contribui la dezvoltare.”

 Pandemia ne-a făcut să conștientizăm cât de important e să locuim intr-un oraș sustenabil, preocupat de ceea se numește Regenerate Urbană.

Regenerarea urbană e una dintre soluțiile principale împotriva declinului orașelor, îmbunătățind nu doar infrastructura fizică, ci și aspectele economice, sociale și comunitare ale vieții urbane. Dezvoltarea orașelor de mâine trebuie să se facă prin construcția spațiilor incluzive, de care să beneficieze atât comunitățile de locuitori, dar și sectoarele administrative și private. Regenerarea urbană e deja o normă în marile capitale din lume, unde locuitorii se pot bucura de beneficiile directe – un aer mai curat, mobilitate și acces facil la activitățile culturale, sportive sau de timp liber.

Pentru a porni discuțiile despre regenerarea urbană în România și pentru a aduce subiectul în atenția publicului, grupul Iulius a lansat proiectul #OraseRenascute. Obiectivul acestui proiect este informarea publicului larg despre modul în care orașele își pot revendica viitorul cu ajutorul proiectelor de regenerare urbană.


La începutul anului am vorbit cu unul dintre cei mai importanți și vizionari oameni care anticipeaza trenduri, Marian Salzman (aici interviul) și de atunci mă tot gândesc cum o să ne adaptam noi la ceea ce anunța Marian. Așa că am făcut un interviu cu Grațian Mihăilescu (fondatorul UrbanizeHub) despre Regenerarea Urbana.

Grațian are o experiență națională şi internațională de peste 10 ani în domeniul dezvoltării, comunicării, politicilor publice şi inovării. A studiat şi lucrat în Germania, Belgia, Italia, Ungaria, Serbia şi SUA, fiind bursier al Comisiei Europene, colaborând cu organizații ca Bancă Mondială, Guvernul României sau Adunarea Regiunilor Europene. Este fondatorul UrbanizeHub, o comunitate de oameni pasionați şi implicați, cu expertiză variată, oameni care vor să schimbe faţa oraşelor într-un mod SMART și sustenabil.

Luați-vă puțin timp să citiți: vrem să trăim în orașe care integrează corect mari companii, spații de recreere, spații verzi și o comunitate care traiește sustenabil. Viitorul vine peste noi mai repede decât ne gândim.

Gratian Mihailescu fondatorul UrbanizeHub

 Cum ai defini regenerarea urbană?

Îmi place să spun că regenerarea urbană este o punte dinspre trecut spre viitor. Iar această punte trebuie făcută printr-un parteneriat public – privat – comunitar. Comunitatea este extrem de importantă în acest proces. De aceea ea trebuie nu doar consultată, ci și implicată în proces. Pentru că în fond și la urma urmei, este vorba despre investiții de stat sau private care modelează orașele, iar utilizatorul final al acestor investiții este cetățeanul.

Ce ar trebui să facă administratorii unui oraș pentru a intra într-un proces de regenerare urbană? Cum atinge business-ul/ companiile, dar cum atinge și oamenii un asemenea proces?

Administrația are un rol important aici. Ei trebuie să fie proactivi și să atragă fonduri: de stat, din fonduri europene sau de la companiile private. Există multe spații într-un oraș care au nevoie de investiții și de o abordare modernă, cu focus pe comunitate. Cu cât o administrație este mai proactivă, conturează mai multe proiecte, își cunosc nevoile și atrag oportunități pentru aceste nevoi, și sunt mai prezenți în spațiul public (evenimente, conferințe, târguri de investiții), cu atât orașul pe care îl reprezintă se va transforma.

Procesele de regenerare urbană pot fi realizate de dezvoltatori, cum e cazul grupului IULIUS care a modelat orașe prin proiectele construite la Iași, Timișoara și Cluj. Vedem, de altfel, cum comunitatea folosește spațiile dezvoltate în aceste orașe atât pentru a socializa, cât și pentru agrement.  Cu cât un oraș e mai vibrant și mai atractiv din punct de vedere privat, cu atât acesta se va transforma și va atrage resurse umane și financiare complexe care vor contribui la dezvoltare. Orașele din România sunt într-o competiție în ceea ce privește resursele umane și financiare. Orașele care vor reuși să atragă cât mai multe resurse în următorii 10 ani se vor distinge față de celelate și vor crea procese multiple de regenerare urbană. Așa cum spuneam mai sus, aceste procese trebuie să fie realizate împreună și alături de comunitate.

În ce oraș din România ți-ar plăcea să locuiești și de ce?

Acum trăiesc în București pentru că la acest moment al vieții, București îmi oferă ce am nevoie: oameni smart, resurse financiare, potențial de creștere, multe evenimente.  Ce nu îmi oferă Bucureștiul este calitatea vieții, iar orașele care s-au remarcat în ultimii ani la acest capitol sunt orașele secundare unde administrația a fost pro-activă – ca Oradea, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Sibiu sau Brașov. Calitatea vieții este dependentă de infrastructura de transport, educație, mediu și de viața socială. București rămâne, însă, o metropolă care atrage foarte multe resurse umane și investiții. Problema e ca administrația nu a ținut pasul cu aceste transformări venite din mediul privat.

Nu am un oraș preferat, însă imi place câte ceva din toate orașele menționate anterior.

 Cum crezi că vor arăta orașele din România în 100 de ani? Vorbim de cele care vor fi preocupate de conceptul de regenerare urbana și îl vor implementa.

Nu merg așa departe :) Dar sunt sigur că în următorii 10 ani, după investițiile ce vor veni, o parte din orașele din România vor deveni foarte atrăgătoare la nivel european și vor oferi calitatea vieții așa cum ne-o dorim cu toții. Sunt sigur că peste 10 ani vom avea orașe verzi, sustenabile, cu spații publice de calitate și infrastructură de transport modernă, cu mai puține mașini și poluare redusă, orașe mai smart și mai digitalizate, în care cetățenii se simt mai bine. Sunt 100% convins că multe orașe din România vor deveni poli de atracție pentru străini, care își vor dori nu doar să le viziteze, ci să devină și locuitori. De aceea e important cum construim în anii următori, pentru că avem șansa să participăm cu toții la această construcție.

Ca majoritatea orașelor din Europa, marile orașe din România au clădiri de patrimoniu, vechi de sute de ani (ceea ce nu întâlnim într-o la fel de mare masură, de exemplu, în orasele din America sau din Asia). Regenerarea urbană – cu adaptarea orașelor ca organisme vii la evoluția tehnologică atât de rapidă – cred că trebuie personalizată în aceste zone cu tradiții speciale în construcție. Cum crezi că se poate face această adaptare pentru a fi o îmbinare corectă între vechi și nou?

Fiecare oraș are specificul lui. Sunt orașele din Transilvania și Banat care au o arhitectura specifică influențelor austro-ungare. București este cosmopolit în domeniul arhitecturii, fiind regăsite mai multe stiluri – preponderent este stilul neoromânesc. Orașele industriale, ca Reșița, sau cele din Valea Jiului etc., au un patrimoniu industrial frumos pe care se poate construi, Oradea se laudă cu stilul art-nouveau, Brăila are un patrimoniu fantastic neexploatat. Sunt foarte multe orașe în România, cu o istorie lungă și multe influențe, cu clădiri și spații frumoase. Ele trebuie reintegrate în viața orașului, dar trebuie făcute cu experți și cu fonduri. Vechiul se îmbină frumos cu noul, însă acest lucru trebuie făcut de specialiști.

E o nevoie acută de acest gen de intervenții și e mult de lucru aici. Extrem de mult. Oportunități sunt, însă trebuie să existe deschidere, voință și viziune din partea administrației. Îmi amintesc de un dialog avut cu primarul Sibiului, dna Astrid Fodor,  care îmi spunea cât de importante sunt clădirile pentru patrimoniul cultural și că prioritatea numărul unu pentru oraș este reabilitarea acestor clădiri. Vă invit la un tur vizual în Praga, Budapesta, Viena, Cracovia pentru a înțelege cât de importante sunt pentru orașe aceste clădiri de patrimoniu. Cum ar arăta oare aceste orașe fără clădirile lor de patrimoniu? Cum ar arăta Veneția fără clădirile și arhitectura specifică? Ar mai fi patrimoniu UNESCO centrul Brugge, dacă nu ar avea clădirile acelea de sute de ani reabilitate și funcționale?

Pandemia pe care am traversat-o a schimbat mult din mentalul oamenilor, din nevoile lor de la un oraș, nevoi față de casa în care locuiesc, față de locul în care muncesc. Din această perpectivă, cum crezi ca se vor schimba orașele și comunitățile în următorii 10 ani?

Eu sper să înțelegem această nevoie acută de a proiecta orașe pentru oameni. Pentru că așa cum le proiectăm acum, așa le vom avea peste 10 ani, sau peste 100 de ani. Avem nevoie de cât mai multe spații publice de calitate, de spații verzi, de orașe pietonale, de micromobilitate, de transport comun eficient și verde, de diferite aplicații care să te ajute să interacționezi cu administrația. Sunt multe de făcut în următorii ani de zile. Lumea trebuie să înțeleagă cât de important este orașul în care trăiește pentru sănătatea mentală și fizică a cetățeanului. Cu cât orașul este mai prietenos cu oamenii, cu atât oamenii se vor simți mai bine și vor aprecia orașul, se vor dedica lui. Este o relație de empatie și emoție aici, iar la nivel de efervescență locală, acest lucru se simte ușor prin prisma oamenilor care trăiesc în oraș. Cu cât ei sunt mai mândri, implicați și fericiți, cu atât acest lucru se va reflecta asupra orașului.

Cand ai creat UrbanizeHub care a fost miza în raport cu orașele și comunitățile viitorului? S-a schimbat această miză între timp (sub impacul pandemiei, al altor evenimente sociale și economice)?

Noi ne-am dorit să schimbăm puțin mentalitatea asupra orașelor. Și cred că am reușit. Acum 5 ani, când am început proiectul, când ziceai oraș te gândeai la borduri, panseluțe și primari corupți. Ori pentru mine oraș înseamnă o cultură urbană, reprezentată de industrii inovatoare, de creativitate, de transport sustenabil, de comunitate, de spații de calitate, de evenimente. Mai avem mult de lucru pentru a înțelege cât de importante sunt orașele pentru noi. Cred că noi am profesionalizat cumva discursul, am promovat expertiza,  am creat punți de colaborare între administrație și ceilalți actori, am adus inovație. Ne propunem în continuare să educăm, să inspirăm și să conectăm oameni cu aceleași valori care doresc să se implice și să trăiască într-o lume mai bună. Pentru că noi nu facem altceva decât să proiectăm o viziune și încercăm să îndeplinim acea viziune prin diferite proiecte. Sperăm să vină alături de noi cât mai multă lume care împărtășeste aceleași valori și cu care putem să modelăm împreună viitorul orașelor.

Vizual postare teasing


IMG_0127_3_900xViata fara gluten, fara lapte si fara zahar (in bolile autoimmune)– cum imi recapat energia cand vin dupa perioade in care mi-e rau.

Viata fara gluten, fara lapte si fara zahar (in bolile autoimmune)– cum imi recapat energia cand vin dupa perioade in care mi-e rau.

Acum multi ani cand am citit in cartea lui Novak Djokovic despre faptul ca mananca fara gluten si cu foarte multe plante, recunosc ca mi s-a parut foarte straniu pentru cineva care are nevoie de multa energie. Apoi au inceput sa apara documentare in care mari sportivi povesteau despre regimul lor pe baza de plante si mintea mea era “ok, vor sa vanda ceva, vor sa mute perceptiile publicului ca sa scada consumul de carne, cine stie ce aranjamente sunt la nivelul economiei globale”. Deci nu i-am luat nici pe ei foarte in serios.

Eu n-am mancat niciodata prea multa carne (am o placere vinovata cu McDo cartofi prajiti si McFish, precum si ceva mai traditional, mici cu cartofi prajiti, pentru care sunt tinta ironiilor prietenilor. Dar nu mananc mai mult de 3 ori pe an din fiecare)

Revenind la mancarea curata si sanatoasa, acum 3 ani m-am intalnit cand mergeam la tennis la Rouen ( era Fed Cap si noi ne duceam  dupa domnisoara Halep) cu un medic neurolog care avea aceeasi lecturi ca si mine, desigur cu o intelegere mai aprofundata a impactului asupra sanatatii.

Asa ca dupa intalnirea cu el, m-am intors la cartea Autoimmune Fix, dupa care mi-am mai ordonat alimentar viata si in alte momente in care mi-a fost greu.

Acum, dupa anul de pandemie, cand am mancat mult comfort food cu prajituri in fiecare week end, m-am intors pentru mai multa energie, pentru reducerea inflamatiilor din corp si pentru eliminarea toxinelor, la regimul din faza 1 din autoimmune fix: 21 de zile fara zahar, fara lapte, fara gluten.

Fac deja de mai mult de 21 de zile pentru ca intre aceste zile a trebuit sa iau un medicament la care am avut o reactie adversa (dat de stomatolog) si am luat-o de la capat.

In corpul nostru in 21 de zile schimbam un strat superior de piele, celulele se regenereaza in acelasi interval de timp, tot in 21 de zile se creeaza obisnuinte de consum si se reformateaza un stil de viata. (si pentru cei care consuma droguri, sau au alte adictii, primele 21 de zile sunt cele mai grele).

Care au fost schimbarile dupa prima runda de fara zahar, fara lapte, fara gluten?

Mi s-au redus o parte importanta din inflamatiile din corp, glezna si genunchiul care ma suparau la mers au devenit mai putin dureroase, am mai multa energie si, de la mers greutz si rarutz, am prins viteza de mi-am uimit prietenii (nu ma mai durea genunchiul deci puteam merge mai bine). Si ceva simpatic, inelele mi-au devenit mai largi pe degete – semn ca am eliminat apa din corp.

Eu nu tin acest regim pentru ca ma intereseaza sa slabesc, chiar si pe perioada restrictiilor din pandemie  cand am mancat mult zahar si multe semi preparate care au minuni in ele, dar sunt magice la gust, nu m-am ingrasat. Am avut 47 de kilograme tot anul trecut. Acum am 45, in greutatea mea standard, pe care o port de mai bine de 20 de ani ( nu sunt f slaba, sunt doar f f mica de inaltime 1.55 m :) )

Tin regimul pentru ca imi curat corpul de toate nastrujniciile pe care le-am pus in el cu mancarurile din ultimul an…

Si daca tot il tin, nu fac rabat, adica nu incerc varianta “hai ca merge si asa”.

In prima saptamana am mancat din gradinile prietenilor legume si fructe bio, apoi m-am gandit sa schimb ca sa am un aport caloric si de vitamine mai bogat si nu poti face asta acasa, pentru ca ar fi mult prea scump sa cumperi o varietate atat de mare de alimente ca sa le combini in super sofisticate mancaruri si sa ai de la o zi la alta altceva gustos si in regimul tau. (cei care mananca de multi ani asa doar fac refill in anumite alimente care se termina treptat, dar au in debarale fibre, alge si seminte plus alte acareturi care inseamna o investitie mare daca faci doar 21 de zile)

Roxana care are Juice It mi-a sarit in ajutor.

Am mancat doua saptamani meniul lor pe baza de plante si intre timp am invatat sa combin lucruri si am fost foarte, foarte sigura ca nu e nici firicel de lapte sau gluten in ceea ce mananc.

Roxana a vrut sa ma ajute si eu am stresat-o verificand daca in laboratoarele lor se prepara si alte chestiuni unde e posibitate de gluten sau lapte si nu se intampla asta… doar fructe si legume trec prin bucataria lor.

Asta m-a si ajutat sa identific foarte repede ca medicamentul pe care l-am luat la sugestia stomatologului (facusem o interventie operatorie si era ceva de protectie) avea un ingredient care nu ma ajuta si am avut o reactie adversa. Pentru ca orice altceva am mancat a fost “din punga” verificat si deja testat inainte.

Va recomand din inima sa incercati meniul pe baza de plante de la Juice IT chiar daca nu aveti probleme de sanatate ca mine, dar veti vedea cat bine va face in corp, incercati trei-cinci zile ca sa va curatati colonul si sa va reduceti din inflamatii (care apar de la intalnirea celulelor cu toate chimicalele din mancare)

Acesta nu e un articol publicitar, nu am facut barter cu Juice It pt mancarea mea, am platit si voi mai plati pentru meniurile viitoare. Acum am facut o pauza de o saptamana de la meniul lor si mananc in acelasi regim dar preparat de mine (nu la fel de gustos si sofisticat, insa), pentru ca am fost plecata si mancarea – care iti vine la usa in fiecare dupa amiaza pentru ziua urmatoare – nu avea cum sa ajunga la mine. Imi lipsesc sucurile care imi asigurau si aportul in organism de lichide, iar ceaiurle pe care le beau eu sau smoothie-ul pe care l-am facut dimineata nu au acelasi gust pentru ca ei pun f multe fructe si iti dau trei variante zilnic (e eficient pt ei ca fac intr-o cantitate mare sa distribuie la abonati)

Va recomand din meniul de la Juice IT neaparat supa crema de ciuperci (cu multe minunatii langa) si supa de cartofi dulci (cu alte multe minunatii)… sunt divine ca de restaurant Michelin.

Nu puteti sa le comandati individual, dar puteti sa comandati meniul din zilele respective, plus niste crackers care va alina dorul de zahar pana invata creierul ca primeste oricum zahar din alte alimente (sunt din pulpa de fructe cu faina de migdale si nu mai stiu ce, dar sunt f f bune ca gustari peste zi)

Gasiti toate meniurile aici.

4_300x Gazpacho_300x Granola_607b69f5-ce6b-4ee9-8512-e8e4df8be79a_300x IMG_0032_1_300x IMG_0127_3_900x

Nu le-am facut poze cand am mancat, pentru ca nu sunt in stare sa fac poze frumoase si nici nu am rabdare sa fac aranjamente cu castronase ca sa arate arty in poza. Pentru mine mancarea trebuie sa fie sanatoasa, gustoasa si, daca se poate sa nu-mi consume f f mult timp de pregatire. Foto de mai sus sunt fotografiile lor de prezentare si garantez ca in punga sunt fix castronasele astea.

M-am documentat si sunt foarte putine companii la nivel national care pot pregati mancare fara gluten, fara zahar si fara lapte, asa ca notati-va Juice It pentru ca e verificat de mine si corpul meu spune imediat daca mananc vreo mizerie.

Pentru cei care sufera de boli autoimmune, un restart din cand in cand cu “fara gluten, fara zahar, fara lapte” inseamna o usurare extraordinara a corpului. E testat de mine care am experienta si multe intalniri cu medici din domeniu. (stiu foarte multe persoane din jurul meu care au boli autoimmune, e o consecinta a stilului nostru de viata, a ce minuni mancam,  a influentei stressului asupra organismului nostru.)

Dar regimul e bun pentru oricine vrea sa faca putina curatenie de toxinele pe care le avem de la alimentele standard. Sigur ca nu mai exista niciun aliment suta la suta curat (decat doar daca il crestem noi in gradina), dar un program care reduce inflamatiile din corp aduce mai multa energie, o stare de spirit mai buna si, acolo unde e cazul, reduce durerile.

Nu ma erijez in videcator de internet, regimul meu de viata e supravegheat de medici (chiar si cand ma mai rasfat cu minunatii nu foarte curate, o fac in cunostinta de cauza si cu consecintele asumate, desi sunt mai bine de 15 ani de cand mananc cu atentie majora), dar va recomand sa cititi cartea The Autoimmune Fix: How to Stop the Hidden Autoimmune Damage That Keeps You Sick, Fat, and Tired Before It Turns Into Disease ca sa invatati cu puteti sa dati un restart al functiilor importante din corp, din cand in cand.

The Autoimmune Fix How to Stop the Hidden Autoimmune Damage

Eu sunt o persoana gurmanda, cand merg la restaurant comand din multe feluri doar ca sa le gust pentru ca mi se face pofta cand citesc meniul si m-as chinui mental stiind ca n-am incercat anumite preparate (bine, dupa aia iau la pachet si impart cu prietenii vor nu vor), asa ca si atunci cand tin regim nu gasesc niciun motiv pentru care sa nu fie cea mai gustoasa dintre optiunile pe care le putem gasi.

Viata cu restrictii alimentare nu in seamna sa ne privam de gusturi bune, inseamna doar sa mancam inteligent si sa stim ce alegem. (iar deviza mea care ii amuza pe prieteni este ca daca tot o fac lata si incalc regulile din cand in cand, macar sa aleg ceva f f f rafinat si super gustos)



bazavan by galmeanuAm avut nevoie de multi ani sa inteleg ca a alege bine nu e doar despre mine, ci si despre cei din jur  –

Am avut nevoie de multi ani sa inteleg ca a alege bine nu e doar despre mine, ci si despre cei din jur –


Sunt o persoana care are o imagine de sine destul de bine asezata – nu ma cred nici prea frumoasa, nici foarte desteapta, nu am niciun pedigree  – si-am stiut totdeauna ca singura mea sansa pentru o viata mai buna e sa muncesc bine, corect,  sa fundamentez multe lucruri in mintea mea, citind si invatand foarte mult.

M-am tinut de treaba asta din copilarie, stiam ca scoala o sa ma scoata din saracie si mai stiam ca doar eu ma pot ajuta ca sa progresez.  Nu am stiut niciodata sa folosesc shortcut-uri ca sa obtin ceva, pentru ca mintea mea a fost setata de la inceput “n-ai de unde sa ai pile, pentru ca nimeni din familie nu are legatura cu ce meserie ti-ai ales”…

Cu background-ul acesta si cu functiile de conducere pe care le-am avut de la 20 si putini ani, am avut destul de mult curaj in materie de alegeri profesionale: am avut relaxarea sa plec din job-uri care nu imi aduceau ceea ce aveam nevoie sau ma puneau sa iau decizii cu care nu eram de acord. Nu m-am plimbat prin multe locuri de munca, au fost doar 3 pana la a deveni un mic antreprenor, dar pe drumul asta al alegerilor am invatat multe despre mine si despre cei din jur.

Am citit acum ceva ani o intamplare intr-o carte:

Un profesor si-a pus elevii sa-si scrie numele pe cate un balon si sa puna baloanele pe un hol ingust. A trecut cu greu prin hol amestecand baloanele si, de la capatul celalalt, le-a spus copiilor: aduceti-mi balonul vostru. S-a creat haos, copiii incercau sa intre in holul ingust sa-si caute fiecare balonul.

Profesorul i-a oprit si le-a spus “lucrati in echipa, ganditi-va sa-i ajutati pe colegi” si un copil a intrat in hol a luat fiecare balon, a anuntat numele de pe el si, din mana in mana, a ajuns la destinatar. Au rezolvat tema in 2 minute. La sfarsit profesorul le-a spus “e lectia despre alegeri; puteti sa va luptati cu altii ca sa va atingeti voi obiectivul, sau puteti sa-i ajutati si pe ceilati si sa lucrati impreuna ca sa reusiti mai repede.”


Stiu ca atunci cand am citit povestea asta parca s-a facut lumina pe strada mea. Eram obisnuita sa iau decizii pentru propria persoana (in viata personala si profesionala), luam decizii si pentru grup si echipa ca manager, dar n-am vazut niciodata pana atunci din aceasta perspectiva alegerile pe care le avem de facut.

Sa alegi bine, sa fie bine si pentru cei din jurul tau si iti va fi si tie si mai bine.

Cand ma gandesc la ce ma face sa –mi fiu recunoscatoare, sa-mi multumesc pentru parcursul meu personal sau profesional pana aici, pun disciplina de a invata mereu ceva nou, determinarea de a ma tine de alegerile mele si… alegerile care fac bine nu doar pentru mine, ci si comunitatii.

Cel mai recent proiect editorial pe care l-am creat – un site numai cu stiri de life style cultural – a aparut din nevoia mea de a da ceva in schimb artistilor care ne aduc atat de multe bucurii, dar si comunitatii de spectatori din toate genurile. Si tot timpul le spun colegilor “daca cineva nu invata ceva in plus din textul pe care l-a citit, daca nu-i aduce o bucurie, nu ne-am facut bine treaba”.

Intrebarea aceasta cu “pentru ce iti esti recunoscator, personal sau profesional, pentru momentul in care esti acum in viata ta” am adresat-o in ultimii doi ani catre peste 150 de oameni cu care am facut interviuri.  O sa adun raspunsurile intr-un proiect separat, dar acolo in timpul interviului cand intrebi omul – nu conteaza domeniul artei din care vine, nici nationalitatea – il simti cum zambeste si se face liniste.

Se gandeste cu drag la sine si alegerile bune pe care le-a facut si, fara exceptie, toti spun ca are legatura si cu bucuria pe care au adus-o altora.

De la debutul pandemiei ma gandesc ca situatiile acestea exceptionale – istorice – pot scoate din oameni ce-i mai bun sau ce-i mai rau. Si am apreciat foarte mult fiecare companie sau persoana fizica care a incercat sa faca bine pentru altii.

Luna asta Secom a lansat o campanie de brand foarte simpatica si foarte potrivita cu valorile lor si ale mele. (Sunt consumatoare a produselor lor, mai ales pe vreme de pandemie acum – cam toate vitaminele le-am cumparat de la ei, plus ceva cosmetice f faine).

Campania spune “alegem bine ca tu sa ramai bine”  si oamenii din spatele alegerilor produselor pe fiecare categorie vorbesc despre calitate, siguranta , eficienta, inovatie , despre cum isi asculta consumatorii, de ce au o gama variata de produse, cum isi ajuta consumatorii sa ia decizii informate .

E o campanie care, dincolo de valorile companiei, propune o tema de gandire pentru fiecare dintre noi: ce inseamna o alegere buna?

In continuarea proiectului meu personal despre alegeri si ce am invatat eu din ele, i-am rugat pe cei din echipa SECOM sa accepte sa-mi raspunda si ei la intrebarea “pentru ce ti-ai fi recunoscator din alegerile tale personale si profesionale care te-au adus unde esti acum?”, o sa descoperiti raspunsurile lor curand.

Mi-ar placea insa sa faceti si voi acest exercitiu personal de recunostinta – care sunt alegerle pentru care va sunteti recunoscatori, pentru care va multumiti ca viata voastra e aici unde este acum? – mai ales ca educatia noastra nu e neaparat pentru a ne fi noi recunoscatori, a ne premia si a ne autovalida pentru alegerile noastre bune. Povestiti aici, sigur vor fi marturisiri emotionante si motivationale pentru ceilalti.


foto Alex Galmeanu






journalismCazul Valentina Pufulescu, fosta angajata RTv se intoarce: cum m-a dat in judecata la intimidare si si-a retras plangerea dupa cateva infatisari. –

Cazul Valentina Pufulescu, fosta angajata RTv se intoarce: cum m-a dat in judecata la intimidare si si-a retras plangerea dupa cateva infatisari. –

La sfarsitul anului trecut m-a dat in judecata dna Valentina Pufulescu pentru un articol pe care l-am scris despre faptul ca voia sa sustina cursuri  de jurnalism si public speaking. Ma intrebam in acel articol de ce ar vrea cineva sa invete ceva orice, darmite jurnalism, de la o doamna care a fost in managementul Romania TV in epoca cainii au luat bani la meeting. O doamna care vrea sa predea public speaking in conditiile in care n-a vorbit niciodata in public. Aici puteti citi tot textul

Doamna a considerat ca e defaimare si a facut doua cereri prin tribunale – mai intai sa scot textul, mai apoi un proces pentru defaimare. In primul judecatorul i-a spus ca nu e cazul, in al doilea dupa cateva infatisari si-a retras plangerea…

N-am avut timp sa scriu pana acum (procesul s-a incheiat la inceputul lui aprilie si suntem in 21 mai) pt ca am avut foarte mult de munca, dar scriu pentru a invata oamenii sa nu fie intimidati de cei cu tupeu.

Doamna Pufulescu a sustinut la proces ca n-a mai avut cursanti din cauza articolului meu, cursurile fiind singura sa sursa de venit. Si voia sa fie scos articolul pentru ca era a 5-a aparitie in  Google Search dupa numele ei si ii aduce prejudicii.

Vestile sunt urmatoarele:

  • Pentru ca il link-uiesc si acum si il vor reciti oamenii, articolul va creste in relevanta.
  • Nimeni nu poate fi dat in judecata de doua ori pentru acelasi lucru.


Acum putin despre tupeul doamnei si detalii din culisele procesului:

  • Post publicare articol am primit multe comentarii de la fosti colegi ai doamnei, unele cu detalii sordide despre viata privata, altele despre ce s-a intamplat pe la birou. Nu am publicat niciunul pentru ca scopul meu nu a fost niciodata sa fac femeia de ras in contextul sau privat. (desi dansa a mai marturist una alta, grave de moralitate, si am primit printuri de la postarile sale pe fb despre aceste aspecte imorale private)
  • La proces a recunoscut ca intradevar nu a tinut niciodata un speech in spatiul public dar a spus ca de undeva trebuie sa inceapa si dansa. (nota mea de acasa din fotoliu “foarte profesionist incepem direct cu predatul, invatatul despre ce predam si exersatul… mai incolo”)
  • M-a chemat la interogatoriu in tribunal, desi era evident ca orice m-ar fi intrebat nu schimba opinia, pentru ca informatiile din text erau reale si publice – nu era ca si cum am aflat pe surse ca a fost redator sef adjunct la Romania tv in perioada ei de mizerii maxime. Voia doar sa ma intimideze, dar… cu regret pt dansa nici macar memoriul pe care l-a scris pentru judecator nu l-am citit, desi mi l-a trimis avocata mea simpatica Lelia Grigore, pentru ca nu era relevant pentru mine si am avut mult de munca in perioada asta.
  • A spus in tribunal (mi-a povestit Lelia) ca nu a mai avut clienti la cursuri din cauza mea. Eu cred ca din cauza domniei sale, pentru ca daca era acest jurnalist credibil si meritoriu, un reper de la care sa fi avut de invatat, pe viitorii cursanti ii durea la basca de o opinie pe un blog ( in opinie chiar asta intrebam – de ce ar vrea cineva sa invete ceva de la doamna Pufulescu, nu era ca si cum am stat eu la usa la intrare la cursul domniei sale sa opresc cetatenii)

Si presupunand prin absurd ca am aceasta influenta fulminanta in online-ul romanesc incat sa citeasca zeci de mii de oameni – ar fi fost fata in fata intrebarea mea “de ce sa inveti de la o asemenea persoana” versus profesionalismul si credibilitatea dansei. In presupunerea la absurd a notorietatii mele spectaculoase, conform afirmatiilor sale cum ca n-a mai avut niciun cursant din cauza mea, rezulta doar ca sunt mai credibila decat dansa. Atat.

Scriu aceste randuri ca sa nu fiti intimidati de oamenii cu tupeu care vor sa va dea in judecata. Daca ati scris informatii reale, publice, corecte, traim intr-o tara libera si puteti sa emiteti pareri in baza lor.

O opine exprimata corect nu inseamna defaimare, oricat de jignit de adevar e destinatarul.

In spatiul public sunt toti mai multi sarlatani care vor sa predea cursuri despre orice, semnalati-i de cate ori stiti ca nu au competente pentru ceea ce vor sa vanda; e important sa existe in spatiu public si pareri avizate despre sarlatania lor. Decizia e intotdeauna la cel care cumpara, dar daca stiti ca vand minciuni, anuntati in spatiul public.

E normal ca oricine sa poata da in judecata pe cineva pentru orice-l deranjeaza, dar la fel de normal este ca fiecare dintre noi sa ne exprimam opinia in spatiul public. In plus, asta e meseria mea si in acest caz specific nu am scris despre nimic altceva ce nu stiam din perspectiva meseriei pe care o am.

Pe parcursul procesului am mai povestit cu prieteni si i-am rugat sa nu scrie nimic ca sa lasam justitia sa spuna ce are de spus si sa nu creda doamna ca imi iau sustinatori, mai ales ca nu m-am simtit nicio clipa vinovata.



Altfel mai vreau sa fac o precizare si sa aduc multumiri speciale Leliei Grigore de la firma de avocatura Dobrinescu Dobrev care, cand era pandemia mai in floare, mergea la tribunal ca sa ma reprezinte (cum stiti cu contextul meu medical, am stat mult in casa in acesta perioada si nu am putut sa merg in aglomeratii umane). As vrea sa multumesc de fapt intregii lor companii care are oameni foarte faini si cu credinta in a apara dreptul la libera de exprimare. (ei sunt cei care au sustinut cauza dlui Cristian Tudor Popescu in cazul “pavianul cu mantie” si Consiliul Discriminarii pe care dl Popescu l-a castigat cu brio).

Vi-i recomand cu drag (specializarea lor mare si importanta e pe taxe, dar nu se stie niciodata). N-am facut niciun barter sa stiti, am fost un client simplu ca oricare alt client, iar Lelia m-a reprezentat cu mult bun simt si incredere in mine si in ce aveam de spus.






bunici si copiiAbonamentele DOR Regina Maria pentru cei plecati in strainatate si rudele lor de acasa – O poveste despre atentie la nevoile consumatorilor :) –

Abonamentele DOR Regina Maria pentru cei plecati in strainatate si rudele lor de acasa – O poveste despre atentie la nevoile consumatorilor :) –

O poveste frumoasa despre cum reactiile consumatorilor atent analizate, puse cap la cap cu dorinta de a face bine pentru ca asta e scopul tau in viata ca institutie ajuta la crearea unui produs care ajuta si mai multa lume.

 De Ziua Dorului, REGINA MARIA lanseaza primul abonament medical pentru românii din afara granitelor si pentru rudele lor de aici

Pe scurt povestea e asa: Reteaua Regina Maria a facut in martie anul trecut o Clinica Virtuala de consultatii online foarte utila in vremea lockdown-ului si a vazut ca o parte importanta din cei care apelau la aceste servicii veneau din strainatate pentru ca se simteau mai bine, mai confortabil, sa vorbeasca in limba natala chestiunile si detaliile medicale.

Cu asemenea inside, echipa de la Regina Maria a creat Abonamentele Dor  care ofera servicii de preventie prin consultatii si controale online, in Clinica Virtuala, dar pot fi utilizate si cu ocazia revenirii românilor in tara, in clinicile REGINA MARIA, pentru o serie de analize de laborator sau imagistica, precum si pentru consultatii offline.

Partea frumoasa este ca abonamentele sunt gandite ca sa aiba grija si de cei plecati in strainatate dar si de rudele lor ramase acasa. Le gasiti aici Abonamentele DOR.

Sunt lansate astazi de Ziua Dorului pentru ca ei spun ca peste 10 milioane de români sufera de singura ”afectiune” transmisa la distanta: dorul de cei dragi.

 Cu aceasta ocazie, alaturi de antropologul Alexandru Dincovici, REGINA MARIA demareaza si cel mai amplu studiu social referitor la efectele dorului asupra comunitatilor afectate de migratie. Datele arata ca aproximativ 5 milioane de români lucreaza in afara tarii – acestui numar adaugându-i-se o comunitate cel putin egala ramasa in tara si afectata, in aceeasi masura, de fenomenul dorului. Ce probleme pot aparea in urma acestei separari? Care e impactul acestora asupra sanatatii? Ce posibile solutii si mecanisme de gestionare sunt disponibile pentru români?

Clinica Virtuala Regina Maria, platforma de consultatii online, le permite pacientilor accesul la aproape 500 de medici si 40 de specialitati, din confortul casei lor.

 Clinica Virtuala a fost de mare ajutor in timpul pandemiei atât pentru pacientii din România, dar si pentru românii plecati in afara. Intr-un an de la lansare, in Clinica Virtuala s-au inregistrat 300.000 de programari, câteva mii fiind realizate de români din afara tarii.

Abonamentele DOR pentru diaspora_REGINA MARIA

laurence dunmore kobe bryant johhny deppCu regizorul Laurence Dunmore despre noul spot al Retelei de Sanatate Regina Maria, despre Johnny Depp, John Malkovich si Kobe Bryant si… despre ce va filma in curand in Romania –

Cu regizorul Laurence Dunmore despre noul spot al Retelei de Sanatate Regina Maria, despre Johnny Depp, John Malkovich si Kobe Bryant si… despre ce va filma in curand in Romania –

Cand ne uitam la spoturile publicitare din programele tv, rareori ne gandim la cine e regizor, ce poveste de viata are el, de ce a acceptat un asemenea proiect.

De cateva zile ruleaza pe tv un spot foarte emotionant al Retelei de Sanatate Regina Maria legat de lupta pacientilor cu cancerul. E filmat si realizat foarte atipic, diferit de ce avem acum in publicitate la tv.


El este realizat de Laurence Dunmore, un regizor britanic care a facut si filmul The Libertine cu Johhny Depp, Rosamund Pike si John Malkovich, dar si o parte din reclamele care-l au protagonist pe Kobe Bryant pentru Turkish Airlines.

Am vorbit zilele trecute cu Laurence Dunmore, despre implicarea in acest proiect, despre Libertinul, despre Kobe Bryant si… despre ce va filma in curand in Romania


Noul tau proiect in Romania pentru Reteaua de Sanatate Regina Maria spune o poveste emotionanta despre cum ne luptam cu cancerul. Ce obiectiv ai avut cu acest spot, pentru ca arata ca un film, cu montaje speciale, scurte, dinamice.

Am vrut sa aratam o noua atitudine, despre empowerment, despre a sta alaturi de pacient in timp ce el preia controlul in lupta cu cancerul, in relatia lui cu boala sau cu tratamentul pe care-l face. Este despre a da mai multa expunere ideii ca doctorul si pacientul sunt o echipa intr-o calatorie pe care o fac impreuna, dar e si despre puterea individuala a fiecarui pacient, e despre suportul pe care-l primeste ca sa poata sa preia controlul asupra propriei Vieti.

Felul in care e filmat si montat imi aminteste de Gaspar Noe. De ce ai ales directia aceasta?

Abordarea a fost aleasa pentru a sustine ideea agentiei si viziunea clientului. Au vrut un film cu imagini puternice care sa fie in legatura cu aceste emotii. De asta arata ca o calatorie intr-un rollercoaster care, ca si in viata, merge de la diagnostic la tratament si apoi la recuperare.  Am incercat sa folosim imagini care – pe de o parte – erau ca niste metafore, dar – pe de alta – ilustrau emotiile puternice.

Sunt foarte flatat ca il amintesti pe Gapar ca referinta, imi place sa cred ca e o surpriza acest nou limbaj care nu e folosit doar ca efect ca sa creeze senzatii in public, dar e utilizat ca sa transmita o emotie. Pentru ca aceasta calatorie in lupta cu cancerul este literalmente un drum care iti redefineste viata.

Cancerul e o boala foarte complicata si foarte prezenta in viata multora dintre noi. Ai avut oameni din apropierea ta care s–au luptat cu aceasta maladie?

Da, in familia mea si intre prietenii apropiati sunt oameni care s-au luptat cu cancerul. Am vazut povesti uimitoare de lupta cu aceasta boala, chiar recent am fost martor si al unei lupte pierdute. E o poveste cu care ma pot identifica, nu direct, dar o stiu din perspectiva apropiatilor mei. Si inteleg complexitatea emotiilor si parcursul complicat pe care-l face un pacient in lupta cu cancerul.

Nu e prima ta colaborare cu Romania; esti cel care a facut spotul despre fotograful Samuel Marza care a realizat fotografia de la Unirea din 1918. Cum ai ajuns sa faci acel proiet? Pentru ca, banuiesc ca acum faci proiectul Regina Maria in continuarea colaborarii in Romania.

Nu stiu de ce a venit la mine proiectul cu Samuel Marza. Prietenii mei de la Multimedia Est mi-au trimis acel scenariu care a fost gandit ca un trailer pentru un film foarte mare. Am fost foarte norocos pentru ca voiau un povestitor in imagini si au vazut ca munca mea ar putea fi calea potrivita pentru a fi spusa aceasta poveste.

Pentru ca este o poveste istorica, si foarte importanta, m-am simtit obligat sa onorez cum se cuvine memoria lui Marza si celebrarea unui moment foarte important din istoria Romaniei. A fost despre respectul si iubirea pe care le am pentru istorie in general, apoi dragostea mea pentru Romania – care e o tara minunata.

Asta e partea frumoasa a ceea ce facem noi ca regizori, pentru ca atunci cand filmezi intr-o tara nu mergi doar sa filmezi si gata. Nu zici doar uite ce mancare buna, ce oras fumos si ce cladiri frumoase, oamenii frumosi. Ajungi acolo si vrei sa intelegi cultura si istoria tarii ca sa poti sa-ti faci treaba cat mai bine si  e o oportunitate frumoasa sa descoperi lucruri noi.

Ce lucrezi acum?

Acum lucrez la cateva reclame, pentru ca asta e parte din munca mea zilnica, dar mereu am in background munca mea pentru film de lung metraj – cinema sau tv. In acest moment am 3-4 proiecte pe care sper sa le pun in lucru in urmatorii 2-3 ani, care sunt o combinatie intre film de lung metraj si serial de televiziune. Si discutam acum ca o parte din proiect sa fie filmat in Romania pentru ca Bucurestiul si studiourile pe care le aveti acolo se potrivesc foarte bine cu povestea care e in mai multe locatii europene.

libertinul 1 libertinul

Priml tau film – Libertinul – a fost foarte frumos, nu doar ca poveste, dar si in termeni de imagine. Daca imi permiti, as spune ca imaginea mi-a amintit de Regina Margot a lui Patrice Chereau…

Am lucrat cu un director de imagine care e un foarte vechi prieten al meu; am crescut impreuna, am facut filme impreuna, reclame si videoclipuri. Alex Melman a facut imaginea si e cel care a facut si imaginea pentru clipul cu Samuel Marza.

Am stabilit impreuna cu Alex ca nu era timpul necesar, si nici nu aveam banii, sa folosim luminile asa cum se folosesc in cinematografia clasica. Asa ca am folosit lumina naturala si lumina de la lumanari aprinse. Toate imaginile de la interior au lumina obtinuta din diverse variante de lumanari aprinse. Uneori foloseam candelabre care aveau foarte multe lumanari.

Filmul e iubirea mea, amanta mea, e totul pentru mine. Filmul imi creeaza oportunitatea de a arata cum simt eu ca as putea spune povesti. Unul dintre lucrurile care mi-au placut foarte mult la Libertinul a fost sa muncesc cu actorii de un asemenea calibru. Am invatat foarte mult din lucrul cu Johhny Depp, Samantha Morton, Rosamund Pike, John Malkovich… Experienta lucrului direct cu ei este cel mai important lucru pe care le-am invatat in cinematografie. Pentru ca poti sa lucrezi cu o echipa geniala sa creezi sentimente prin poveste, o energie din costume sau decoruri, dar actorii sunt cei care transporta emotia si te duc in acea poveste. Si cand ai asemenea actori si le dai spatiul sa creeze alaturi de tine, e o experienta umitoare. De asta vreau sa mai fac alte filme, sa retraiesc experienta de a produce emotii cu ajutorul actorilor.

Pentru ca mentionezi magia de a lucra cu actori, nu pot sa nu te intreb cum gasesti calea de mijloc sa lucrezi si cu cei care nu sunt actori. Si aici ma gandesc la celebra ta colaborare cu Kobe Bryant. Cum l-ai facut sa se simta confortabil pe set, un sportiv care nu are rutina unui actor…

Cel mai simplu sa faci pe cineva sa se simta bine e sa te conectezi la dorintele lui. Nu poti sa fortezi pe nimeni sa joace pe ecran ceva in care nu se simte confortabil pentru ca se va observa. Daca regizezi pe cineva cu personalitatea lui Kobe, care e unul dintre cei mai frumosi oameni cu care am lucrat – era generos, amuzant, inteligent – tot ce ai de facut este sa-l pui intr-o lume pe care o intelege, sa-i explici povestea si scenarul si sa-i spui “Distreaza-te. Cand o sa simt ca e ceva ce putem adauga  in poveste, am sa-ti dau indicatii, dar distreaza-te in acest context”.

Si asta am facut: l-am observat cum se distra, i-am dat doar mici indicatii si ne-am facut treaba. E despre a crea o lume comuna.

Cred ca, de fapt, poti sa creezi foarte repede o relatie de incredere cu ei

(rade) Da, dar asa merg lucrurile pentru ca e o munca foarte intima. Camera e un lucru foare intim, se spune ca iti poate prinde sufletul. Si ca un film sa aiba succes chiar trebuie sa de uiti dincolo de vorbele actorilor si sa le prinzi sufletul.

Cum ai gasit echilibru in lockdown, in perioada de izolare totala?

Nu sunt foarte sigur ca am gasit un echilibru in acea perioada de izolare totala. Am devenit bucatar, om care face curatenie in casa, gradinar. Am pictat multe ferestre. Vremurile acestea ne dau o sansa sa reflectam la ceea ce e cu adevarat important, sunt vremuri pentru a invata pentru ca fiecare dintre noi sa putem merge mai departe cu un alt bagaj emotional si de cunostinte.

Uite un exemplu bun. Am filmat spotul Regina Maria imediat dupa lockdown. Si eram atat de dornic sa fac filme din nou. Imi lipsise atat de mult lumea de pe set, din spatele camerelor, si am venit in acest proiect cu o cu totul alta energie. Poate de asta am avut curaj sa fac cu totul altceva decat in celelalte proiecte ale mele. Era tehnica mea, erau aceleasi indicatii ale mele catre actori, dar erau si energia si dorinta de a face din nou film dupa o perioada in care am reflectat la propria persoana si propria munca.

padurea smart vodafone1Sa facem un audiobook despre natura – Vocea Padurii, in continuarea spectaculosului proiect Vodafone, Padurea Smart

Sa facem un audiobook despre natura – Vocea Padurii, in continuarea spectaculosului proiect Vodafone, Padurea Smart

Am postat zilele trecute pe facebook despre o actiune exceptionala a Vodafone care a instalat intr-o padure din Covasna senzori dotati cu inteligenta artificiala, care identifica sunetele si pot transmite semnale direct la autoritati despre locurile in care se taie copaci. E numeste Padurea Smart si chiar pare parte un proiect SF.

Proiectul, in contextul in care au fost defrisari masive in Romania, vine la un moment foarte bun si ar putea schimba putin regulile in ceea ce inseamna protejarea padurii.

padurea smart vodafone

padurea smart vodafone1

Vorbim foarte des despre protectia mediului si protejarea padurilor, dar cred ca in ultimul an de cand suntem nevoiti sa stam cat mai mult pe langa casa, intre betoane, am inteles mult mai bine nuantele expresiei “a te incarca din natura”.

Visul meu este sa ma mut intr-o casuta, intr-o poienita de la marginea unei paduri, sa am un rau aproape, casa sa fie autonoma, cu panouri solare care sa asigure energia necesara lucrurilor casnice. Sa traiesc in linistea naturii, departe de tehnologie, dar aproape de un oras care sa-mi asigure eventualele servicii medicale.

Am privilegiul de a locui in apropierea unui parc (la mai putin de 200 m de intrarea in parc), si dimineata – desi sunt in mijlocul Bucurestiului – aud un concert de pasari, iar din cand in cand ma viziteaza o veverita. Imi pot bea cafeaua pe balcon si locul – am copaci in fata si mult tril de pasarele in jur –  e atat de frumos, ca-l numesc Dumbrava minunata.

In anii 80, a fost un film romanesc pentru copii care se numea exact asa: Dumbrava Minunata, povestea unei fetite si a cainelui ei Patrocle care pleaca prin padure catre casa bunicilor. Se face noapte, se culca intr-o scorbura si viseaza la o lume feerica a animalelor si plantelor din padure.

Dupa ce am vazut filmul in copilarie nu doar ca mi-am dorit un caine precum Patrocle (care putea vorbi cu Lizuca, fetita din poveste), dar am inceput sa ma uit altfel si la plantele din fundul curtii bunicilor mei. Imi imaginam ca au viata lor, intamplarile lor, la fel ca-n poveste.

Iar 30 de ani mai tarziu, intr-o conversatie cu maestrul Stefan Caltia am descoperit ca plantele chiar au viata lor cu dramele lor: in gradina superba ingrijita de sotia sa era un grup de plate care se luptau pentru suprematia soarelui si pur si simplu isi impleteau tulpinile in crestere, desi erau din soiuri diferite, ca sa ajunga alternativ “la putere”.

Am ras atunci de lupta acestor flori, dar ea spune mult despre minunile din natura.


Daca ai o intamplare frumoasa de povestit despre padure si ce inseamna padurea pentru tine, te invit sa o scrii aici, pentru ca vei putea face parte dintr-un audio book creat de Vodafone intitulat “Vocea Padurii”.

Astazi traim atat de mult timp in spatiul urban incat nu mai stim sa ne uitam la lucrurile magice din paduri si sa le transmitem mai departe povestile.

Scrie-mi povestea ta despre padure, s-ar putea sa schimbi cu un milimetru gandul cuiva care ne citeste (sau ne va asculta in audiobook-ul Vocea Padurii) si care va fi mai protector cu mediul si padurea in vizitele sale viitoare in natura.

Cred ca schimbarea vine de la fiecare dintre noi. E adevarat ca e spectaculos proiectul Vodafone Padurea Smart cu senzorii din Padurea din Covasna (personal sper sa se faca proiectul in cat mai multe paduri), dar si grija noastra pentru mediu poate ajuta la schimbare.

Si traditia descoperirii a cate unei dumbrave minunate in locurile in care iesim in natura.

Pentru Vocea Padurii vor fi alese 10 povesti.

Pentru a fi selectate, povestile trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii: sa nu fie scrise sub forma de dialog; sa fie personale si originale; sa fie corect scrise din punct de vedere gramatical; sa aiba o marime de maximum 10 minute inregistrare si minimum 3.

Puteti sa va scrieti povestea pana la data de 14 aprilie, aici in comentarii sau in comentariile de la postarea de pe facebook.

Va doresc succes si inspiratie si va arat un mic documentar despre paduri realizat de Vodafone pentru a va duce putin in atmosfera din natura.






ikea art 2021IKEA Art 2021 e felul in care e democratizata arta. Cum arata obiectele din colectie –

IKEA Art 2021 e felul in care e democratizata arta. Cum arata obiectele din colectie –

 Banuiesc ca exista multe studii in echipa IKEA despre consumatori si noua colectie cu obiecte de arta functionale imi pare o dovada ca tinerii corporatisti care cumparau foarte mult de la IKEA au ajuns la un nou nivel al educatiei lor, au deja satisfacute nevoile primare si au facut pasul urmator catre arta.

 E frumos ca si in Romania se simte acelasi trend pentru ca in ultimii ani am vazut la expozitiile mari foarte multi tineri printre vizitatori.

Pare ca incepem sa sadim iar, de la radacina, o generatie care va fi mai interesata de arta, de design, iar asta se va simti in felul in care sunt educati copiii acestor tineri.

Sigur ca e o bula, ca nu e o majoritate, dar de undeva trebuie sa reincepem si oazele mici de cumparatori constienti care aleg nu doar functionalitatea, ci si partea estetica, se vor uni pas cu pas catre o multime mai mare.

 IKEA a lansat in ultimii 5-6 ani mai multe colectii cu designeri faimosi, dar de data aceasta mi se pare ca are o colectie mai ampla si ca transmite un mesaj de forta.

Colectia se numeste IKEA Art 2021 e alcatuita din zece piese de design, realizate de unii dintre cei mai renumiti artisti internationali: Daniel Arsham, Gelchop, Humans since 1982, Sabine Marcelis si Stefan Marx.

Colectia va fi disponibila in magazinele IKEA din toata lumea, dar si online, de la 1 aprilie 2021.

Este formata din 10 obiecte de mobilier de interior care redefinesc felul in care ne raportam la piesele pe care le folosim in fiecare zi, aducând astfel un tribut creativitatii uzuale. Colectia cuprinde corpuri de iluminat realizate de Sabine Marcelis, un ceas de perete realizat de Daniel Arsham, o lampa de masa si diverse lanterne realizate de Gelchop, o vaza si o patura realizate de Stefan Marx si decoratiuni de perete facute de Humans since 1982.

Stiu ca toata lumea isi doreste lampa care are ca o piulita sau ce e acel instrument care ajuta la montatul mobilierului IKEA, creatia japonezului GELCHOP, dar mie imi place foarte mult ceasul lui Daniel Arsham.

Iata cateva detalii despre designerii din colectie

Sabine Marcelis

Sabine Marcelis, nascuta in Noua Zeelanda si stabilita in Olanda, este fascinata de proprietatile unice ale materialelor si de efectele pe care acestea le pot crea – de exemplu, rasina sau sticla care interactioneaza cu lumina. Practica ei se bazeaza pe proces: lucrarile sale sunt realizate pe baza ideilor pe care le experimenteaza prin materiale, in studio. Pornind de la produs, felul in care acesta poate fi instalat si design spatial, ea se straduieste sa creeze experiente magice prin propunerile artistice pe care le prezinta.

Asa arata creatia ei pentru IKEA.

sabine marceli ikea


Daniel Arsham

Daniel Arsham este un artist american multidisciplinar, a carui opera combina arta, arhitectura si spectacolul. Are o vasta experienta in colaborarea cu alti lideri creativi in arta spectacolului, moda, design interior si arhitectura. Ultimele sale creatii exploreaza idei legate de civilizatiile viitoare si decaderea celor existente. Arsham este cofondatorul Snarkitecture, un renumit studio de design din New York.

Acesta e ceasul creat de el pentru colectia IKEA.

IKEA Art Event 2021_ceas


Humans since 1982

Humans since 1982 a fost infiintat in 2009 de Bastian Bischoff si Per Emanuelsson in timp ce erau studenti la HDK Göteborg. Humans since 1982 aduce impreuna arta si designul pentru a crea obiecte subversive care ridica semne de intrebare referitoare la avansul tehnologei si a naturii sale duale ca sursa de progresie si distrugere.

humans ikea


Stefan Marx

Stefan Marx este artist si ilustrator german care isi foloseste stilul distinctiv pentru a surprinde si a infatisa mundanul din fiecare zi. El se inspira din diferite subculturi, cum ar fi graffiti si techno, pentru a transpune arta in diferite medii, inclusiv pe modele de skateboard, picturi in ulei la scara mare si vaze de portelan.

stefan marx

IKEA Art Event 2021_vaza


Colectivul japonez Gelchop deconstruieste obiecte pe care le utilizam in mod curent, combinându-le cu diverse elemente pentru a le schimba functia intr-un mod amuzant, dar convingator. Lucrarile si produsele marca Gelchop incurajeaza oamenii sa priveasca lucrurile dintr-o perspectiva diferita, care invita la o reflectie asupra adevaratului scop al unui obiect in lume.

Gelchop ikea


Romexpo_2Noul Romexpo – un complex spectaculos, muzeul Brancusi, sali de concerte, un parc urias si un Oceanariu. –

Noul Romexpo – un complex spectaculos, muzeul Brancusi, sali de concerte, un parc urias si un Oceanariu. –

Pentru orice om care are o cat de mica legatura cu industria spectacolelor (de orice fel) din Romania, nevoia de sali in care sa se poata intampla lucruri de mare amploare nu mai  e o noutate. Mi s-a intamplat de multe ori sa asist la discutii ale unor tehnicieni de sunet straini care, odata aflati in Sala Palatului cu sarcina de a gasi solutii tehnice pentru un sunet perfect pentru artistii lor, au constatat ca sala nu a fost niciodata gandita cu o acustica pentru muzica, cel mult pentru sedinte de partid.

Marile orchestre ale lumii care canta in cadrul Festivalului International George Enescu spera sa fie “repartizate” in Ateneu, care e singurul loc din Bucuresti cu acustica buna. Doar ca are doar 794 de locuri, adica foarte, foarte putin si pentru cati doritori de concerte sunt, dar si pentru a fi eficient sa aduci 40-50 de instrumentisti, sa-i transporti/cazezi etc si sa poti acoperi costurile.

Nu e nicio noutate nevoia de sali de spectacole nici pentru spectatorul obisnuit care afla din cand in cand ca trupele lui preferate sau artisti mari din lume nu vin la Bucuresti pentru ca nu au unde sa-si faca show-ul in conditii impecabile catre un numar mare de spectatori, astfel incat sa fie si rentabil pentru organizator.

Sala Palatului ar trebui renovata de la temelie, Sala Polivalenta arata ca o ruina, iar in jurul Arenei Nationale nu exista sali de dimensiuni medii care sa realizeze un complex integrat de activitati de divertiment, plus ca accesul e destul de greu, statiile de metrou fiind destul de departe.

Acum traim vremuri complicate pentru tot ceea ce tine de industria spectacolelor, pentru ca pandemia a oprit totul la nivel mondial, dar daca am privi in perspectiva – pe termen lung – timpul acesta de reasezare si restructurare a lucrurilor ar putea fi folosit ca sa construim experiente pentru viitor.

Romexpo_1 (1)

La Bucuresti e in plan un complex spectaculos in zona Romexpo, care cuprinde o sala multifunctionala de spectacole, de conferinte, un muzeu dedicat  lui Constantin Brancusi. In noul proiect pavilioanele Romexpo vor fi transformate in Centru de Conferinte si Congrese, va fi si un Muzeu de Istorie Monetara, dar și cel mai mare Oceanariu din tara, un parc acvatic (cine a fost in Barcelona stie muzeul lor acvatic si cat e de spectaculos). 

Daca lucrurile ies ca in proiect, sunt completate multe rotite din mecanismul care ajuta industria divertismentului sa intoarca foarte multi bani catre stat, dar sa si bucure publicul.

Tot acolo e in plan un hotel de 5 stele care sigur ca e foarte util pentru turism, dar – de exemplu –  si pentru producatorii de film locali care ar putea muta filmari in Romania cu actori foarte mari.

(vorbeam acum ceva vreme cu o producatoare de film din America care imi povestea ca pentru a convinge actorii A list sa vina la 12 ore distanta cu avionul de Los Angeles pentru o luna, le fac prezentari despre unde vor locui, ce centre de sport / spa au, ce restaurante bune au, eventual unde isi pot duce copiii la scoala sau distractie, pentru ca viata lor, dincolo de orele de filmare, trebuie sa continue. Doamna spunea ca mai avem nevoie de hoteluri de 5 stele ca sa le fie si lor mai usor sa acomodeze cat mai multi oameni).

Romexpo_3Romexpo_5 Romexpo_6

Estimarile arata ca in momentul in care Noul Romexpo e functional, va intoarce catre stat 345 de milioane de euro anual din taxe si activitati care se vor desfasura acolo, iar pe perioada de constructie la care vor munci 2000 de oameni ( deci locuri de munca in vremuri grele), vor merge catre stat 202 milioane de euro (sub forma de taxe de autorizatii, impozite si contributii).

Tot acolo vor fi un parc foarte tare si cladiri “verzi” de birouri – pentru 30.000 de angajati – dar scriu mai pe larg zilele viitoare si va arat si fotografii.

Proiectul apartine Camerei de Comert si Industrie a Romaniei si daca iese tot ce si-au propus va schimba total fata si dinamica orasului.

Prin comparatie, Parisul are 94 de Sali de spectacole – mai mari sau mai mici – printre ele aflandu-se si complexul Bataclan, Salile L’Olympia si Zénith care inseamna de fapt o intreaga industrie a divertismentului si comertului in jurul lor, pentru ca sunt in niste parcuri cu magazine si restaurante.

Noi nu adunam 50 de sali cu toate teatrele din Bucuresti si amfiteatrele mai mari din Universitate si Politehnica (pe care sa zicem ca la nevoie le-am face sali de conferinte).

Cand  Clujul a facut un complex integrat – Stadion Sala Polivalenta – viata lor culturala si sociala s–a schimbat radical. Ei pot gazdui acum orice mare competitie de tenis de exemplu, au festivaluri de muzica imense, iar banii intorsi catre primarie si comunitate – hoteluri, servicii publice – sunt uriasi.

Poate avem noroc sa se intample si in Bucuresti, pentru o noua generatie care se va bucura de spectacole la un alt nivel si va avea, indirect, o altfel de educatie.









MEWEM_Cristina BazavanPrimul program de mentorship dedicat femeilor din industria muzicala din Romania. Inscriere gratuita.

Primul program de mentorship dedicat femeilor din industria muzicala din Romania. Inscriere gratuita.

Cred ca aceste vremuri in care pare ca stam pe loc, mai ales daca avem meserii care sunt in zona divertismentului si a culturii, ar trebui folosite pentru a invata lucruri noi.

Eu m-am inscris la un curs, dupa ce-l termin mai vreau sa fac unul, sper sa dovedesc de scris o carte gandita pentru online  (pe chestiuni tehnice, nu literatura pentru ca nu ma pricep si nu vreau sa fac compuneri libere) si am acceptat sa fiu printre mentorii in primul program de mentorship dedicat femeilor din industria muzicala din Romania

Nu mai merg de multa vreme la conferinte (ca speaker) pe teme de comunicare, media si publicitate pentru ca mi se pare ca nu am invatat (eu personal, nu stiu de altii) ceva dramatic in plus in ultimii 5 ani. Citesc cu aceeasi constanta de o carte pe saptamana (jumatate tehnice, jumatate literatura), dar … cred ca mi-ar trebui mai mult ca sa spun si alte lucruri fata de ceea ce vorbeam in conferinte acum 5-6 ani. 

Am acceptat acest program de mentorat pentru ca e gandit pe experienta unu la unu cu mentorul si pentru ca e dedicat femeilor care vor sa faca o meserie in industria muzicala.

In dreptul meu e comunicarea pe care o cunosc si din perspectiva jurnalistului care scrie despre cultura si divertiment si lucreaza direct cu PR/Publicists romani si internationali, dar si din experienta de a fi lucrat ca PR pentru artisti romani din muzica si actorie, pentru statii radio si festivaluri de teatru si film.

Programul de mentorat dureaza 3 luni si cred ca e un timp decent sa poti transmite mai departe o parte din ce ai invatat in aceasta meserie – e mai mult decat o conferinta in care vorbesti maximum o ora.


Programul MEWEM este o premiera pentru industria muzicala din Romania si adreseaza o problema frecventa din industriile culturale si creative – subreprezentarea profesionala a femeilor. Cu toate ca scena româneasca se bucura de prezenta multor artiste, mediul antreprenorial din spatele scenei este in continuare dominat de barbati. Aceasta nu este o problema specifica doar pietei muzicale românesti – un studiu recent realizat de EBU Media Intelligence Service arata ca femeile reprezinta doar 30% din intreaga forta de munca din industria muzicala globala.



Mentorii programului MEWEM Romania sunt:


Alina Manole – Artist independent

Anca Lupes – Fondatoare Mastering the Music Business

Anamaria Hancu – Communications Manager INNA & Antonia

Carina Sava – Fondatoare si artist manager Watermelon Agency

Cristina Bazavan- Jurnalist, specialist in comunicare

Ioana Chereji – PR Manager UNTOLD & Neversea

Iulia Pop – Co-fondatoare & PR Manager Overground Music

Iulia PopoviciJurnalist, curator de arte performative

Laura Coroianu – Managing Partner EMAGIC

Olga Juverdeanu – CEO Global Records


Inscrierea in program este gratuita prin completarea formularului disponibil pe Inscrierile se vor desfasura in perioada 1 martie – 18 aprilie 2021, iar numele celor 10 participante selectionate pentru participarea in proiect se vor anunta in data de 26 aprilie.

Programul va consta in participarea la sesiuni one-to-one cu mentorii, la workshop-uri si intâlniri pe diverse teme legate de industria muzicala. 

MEWEM Romania este organizat de Asociatia RAW Music, co-finantat prin programul Europa Creativa, sustinut de Mastering the Music Business si Women in Music Romania.

Daca vreti sa faceti o cariera in acest domeniu si va inspira intalnirea cu una dintre doamnele de mai sus, inscrieti-va. Cred ca va fi o experienta din care se va invata si de o parte si de cealalta, un program onest, un fel de scoala alternativa care e gandit sa dea ma multe sanse femeilor.


sanatate-emotionala-pandemie-3-1024x538La un an de la declansarea pandemiei in RO o perspectiva asupra mintii noastre.  Psiholog Dr Gina Chiriac: “Nimeni nu ne poate face furios, anxios. E doar o interpretare a mintii.”

La un an de la declansarea pandemiei in RO o perspectiva asupra mintii noastre.  Psiholog Dr Gina Chiriac: “Nimeni nu ne poate face furios, anxios. E doar o interpretare a mintii.”

E un an de cand am constientizat – pe cai oficiale si prin interdictii de deplasare – ca pandemia aceasta inseamna o schimbare importanta pentru noi. In primele zile de lockdown prea putini au fost cei care s-au gandit la impactul emotional asupra noastra si care vor fi efectele emotionale.

La un an distanta, intr-o continua avalansa cu stiri despre morti, restrictii, adaptari la situatii grele, mintea noastra e mai obosita chiar daca poate am muncit mai putin.

Imi pare rau ca autoritatile vorbesc prea putin in aceste zile despre o recuperare emotionala, ii inteleg ca au alte prioritati – vaccinarea, numarul mare de infectari – dar felul in care multi oameni si-au trait emotiile in anul acesta va lasa multe urme in cateva generatii.

E motivul pentru care am vorbit cu una dintre cele mai lumitate minti ale psihologiei noastre, dna doctor Gina Chiriac – fondator si președinte al Asociatiei Române de Psihoterapie Integrativa, presedinte al Institutul European de Studii pentru Terapia Copiilor si Adolescentilor, cea care a adus in Romania psihoterapia integrativa (o modalitate terapeutica care integreaza corpul, mintea si emotiile)

Va rog sa cititi pe indelete cu obiectivizarea propriilor ganduri din mintea fiecaruia. Chiar cred ca aceasta perioada poate sa fie un inceput pentru a ne uita altfel la mintea noastra, fiecare dintre noi.

dr psiholog gina chiriac


Cum credeti ca ne-a afectat emotional acest an de restrictii generate de pandemie?

Cercetarile din neurostiinta arata ca noi avem un principiu 60- 70.000 de ganduri pe zi. Si pentru ca avem atat de multe ganduri zilnic ar fi bine sa stim ca sunt, in principiu, aceleasi ganduri, iar mintea noastra este o colectie de amintiri din trecut din care se construiesc imagini.

Din nefericire, toate aceste descoperiri moderne ale neurostintei inca nu au ajuns la publicul larg deoarece sunt cercetari foarte recente de cativa ani. In contextul acestor descoperiri, intelegem ca  mintea noastra traieste foarte mult din cunoscut si contextul exterior ne influenteaza foarte mult necunoscutul.

Deoarece corpul uman nu face diferenta intre imaginar si realitate, noi repetandu-ne mereu si mereu aceleasi ganduri, nu mai avem aceasta constienta prezenta – cum ca gandurile pe care le avem nu au, de fapt, legatura cu momentul prezent.

De aici apar o serie de probleme.

Desi pandemia este posibil sa fi scazut din intensitate, noi nu o percepem in felul acesta, noi o percepem exact asa cum era acum cateva luni cand era – sa zicem – momentul de criza. Si-atunci agitatia, stresul, nelinistea, nemultumirea, furia pe care e posibil sa le avem pentru ca nu mai facem anumite lucruri este posibil sa ne influenteze si sa ne streseeze la fel de mult, fara ca noi sa realizam.

Practic, dvs spuneti ca noi suntem atacati de propria minte zilnic prin 70.000 de ganduri, dar care provin din aceleasi multimi stocate in mintea noastra…

90% din aceste ganduri, cercetarile au aratat, sunt gandurile pe care le-am avut in ziua trecuta sau acum cateva luni pentru ca mintea noastra este o colectie de amintiri din trecut. Mintea este creierul in actiune.

Si eu cetatean obisnuit ce fac cu aceasta informatie, cand nu am antrenamentul de a merge la psiholog si de a lucra cu mintea mea… cum ma apar…

Cel mai important lucru este sa invatam sa ne detasam de gandurile noastre. Ce mi-ar placea sa intelegem si sa invatam cu totii este ca noi nu suntem mintea noastra. Si sa percepm mintea, din afara, ca un observator.

De exemplu, tehnicile din Asia, Buddhism-ul zen de acum cateva mii de ani pana la cercetarile moderne din vestul Europei arata ca observatia acestui fapt – ca noi nu suntem mintea noastra – ne ajuta sa nu ne mai confundam cu gandurile noastre. Pentru ca tendinta noastra este nu sa le observam, ci sa le credem ca sunt adevarate.

Ar fi bine sa invatam ca ele nu sunt in totalitate adevarate.

Pema Chodron, o calugarita buddhista foarte draga mie,  spune ca o furie sau o suparare genereaza un impuls in organismul nostru care dureaza nu mai mult de 90 de secunde, restul e vocea noastra din cap care reimagineaza situatia si intretine/ hraneste emotia.

Este foarte adevarat si cercetarile moderne au confirmat aceste tehnici stravechi din buddhism. Aici este locul unde neurostiinta intalneste mostenirea pe care ne-a lasat-o aceasta cultura estica extrem de avansata.

Ca sa intelegem: un gand declanseaza cortizol. Atunci suntem – ca sa avem o harta – in zona inferioara a creierului, in creierul acela reptilian imi place mie sa spun, stravechi, unde ni se activeaza instinctul de supravietuire. Corpul nostru secreta cortisol pentru ca atunci cand eram amenintati de un animal salbatic, trebuia sa fugim. Asa suntem noi creati, aceasta ne e biologia, este ca un boost de energie, ca si cum am pune mai multa benzina in rezervor.

Ei bine, de aici pana la pericol sau a ne confrunta real cu un pericol e distanta de mii de an. Atunci aveam nevoie sa fugim ca sa ne aparam, dar acum o stire de la televizor, de exemplu, ne activeaza acelasi instinct de supravietuire si noi nu realizam ca nu mai suntem acolo in jungla sa alergam.

Acea calugarita avea foarte mare dreptate. Corpului ii ia doar 90 de secunde sa metabolizeze adrenalina, cortisonul secretat de acest gand. Nenorocirea este ca noi ne repetam din imaginatie acelasi si acelasi lucru, desi in exterior nu mai exista acest pericol.

Creierul uman nu stie sa faca diferenta intre imaginatie si realitate. Este posibil ca noi sa nu mai fim in contact in exterior cu acel stimul care ne-a provocat o stare de spaima, de anxietate, nemultumire sau frustare si totusi in mintea noastra sa repetam la infinit. Si atunci iata cum apar bolile, sau stresul.

Dvs cu experienta dv si cu nivelul dvs de constienta ridicat fata de medie, ce ati facut in perioada de lockdown, cum ati primit ceea ce ni se intampla cand eram cu totii inchisi in casa?


La inceput m-am panicat ca toata lumea.

Si as vrea sa invatam cu totii sa fim foarte onesti si autentici. Este un indem la autenticitate. Era firesc sa ne speriem.

Era prima data in viata cand m-am confruntat cu o asemenea situatie. Cu o saptamana inainte eram in America la o conferinta, unde tocmai vazuzem cum NASA prezinta un program despre cartografierea creierului. Si eram foarte fericita ca il aduc in Romania.

Imaginati -va ca dupa nicio saptamana de la toata povestea asta atat de moderna pentru sistemul meu de credinta, pentru creier, ma vad pusa in fata unei pandemii.

La inceput mi-am imaginat ca totul o sa decurga repede si foarte normal. Insa pe masura ce vedeam amploarea pe care o iau lucrurile, am inceput sa realizez ca, de fapt, nu este ceva cunoscut. Si atunci creierul meu  -intrand in starea de necunoscut –  s-a panicat.

Foarte rapid am updatat tot ceea ce stiam la situatia de criza pandemica. Si am inceput sa tin webinarii pentru ca colegii mei pe care ii am in supervizare, sa invete sa lucreze cu astfel de probleme.

Asta facem noi in permantenta: practic am fugit in ceea ce stiam sa fac – in munca. Dupa 4-5 luni, dupa seminarii saptamanale cu 100-200 de colegi, aparitii la tv, eram deja obosita. Atunci a fost momentul in care m-am oprit si m-am intrebat: oare ce fac eu aici? Nu pot sa am un viitor predictibil, pentru ca omenirea nu a trait pana acum aceasta situatie.

M-am oprit si am luat vreo 3 saptamani de pauza. In care nu am mai facut nimic si abia dupa ce mi-am linistit sistemul nervos  si am inceput sa observ ce se intampla, am stiut sa ma ajustatez la ceea ce se intampla.

Chiar si mie ca specialist in domeniu sanatatii mintale mi-a fost destul de greu sa inteleg ce se intampla si sa ma uit la situatie, nu cu neliniste neaparat, ci in starea de curiozitate, incercand sa ma protejez de toate aceste informatii.

Dar in aceasta perioada sunt oameni care nu-si mai gasesc locul, se invinovatesc ca, din cauza presiunii, simt ca nu mai au acelasi nivel de reactie la munca, poate simt depresia si sunt necajiti pe ei ca ii incearca aceasta stare. Ce sa faca?

Cel mai bun lucru pe care-l pot face este sa se detaseze de context si sa se detaseze de gandurile lor. E foarte simplu de spus asta, dar se obtine prin practica.

Tehnica cea mai simpla si concreta pe care o putem recomanda este aceasta: sa incepem sa practicam constienta –  la ce ma gandesc eu in acest moment? Si apoi sa punem intrebarea. Este adevarat ceea ce gandesc eu/ ce se intampla cu mine in acest moment?

Adica se ne obisnuim sa avem aceasta metoda de introspectie pentru ca gandurile ne pot fura imediat. Si intradevar 10% provin din exterior, 90% din imaginatie.

Cei care citesc aici aceasta informatie, daca ar invata sa se intrebe “oare este adevarat ceea ce traiesc eu acum?” ar face primul pas spre mai bine.  Pentru ca emotiile noastre nu sunt generate pe baza realitatii. Nimeni nu ne poate face furios, nimeni nu ne poate face anxios, nici nu ne poate face sa fim suparati. Obisnum sa spunem “din cauza ta sunt suparat”, nu este adevarat e doar o interpretare a mintii mele.


Acum ascultandu-va ma gandesc la situatii in care particip la acelasi eveniment si am perceptie, reactie diferita de a cuiva de langa mine.

Exact. Despre asta e vorba. Emotiile iau nastere pe baza perceptiior noastre despre realitate si nu pe baza realitatii din interiorul nostru.

Sa luam ploaia care e un fenomen pe care noi nu-l putem controla.

Daca la 2 ani prima ploaie din viata noastra sa zicem ca ne-am imbratisat cu vecinul de la bloc si a fost o ploaie de vara eu am sa-mi formulez un “program” fara sa stiu de ce o sa-mi placa ploaia tot restul vietii. Insa un alt copilas care a trait o experienta neplacuta – sa zicem ca a racit la prima ploaie din viata lui si a facut injectii, atunci o sa-si inregistreze ca ploaia fiind neplacuta.

Si atunci avem acest filtru cu care vedem lumea – 95% din filtru e din ce am trait, din perceptiile trecute, doar 5% este constient.

Percetiile noastre dau emotia si nu realitatea obiectiva. Cu alte cuvinte, realitatea obiectiva este un teritoriu. Iar emotiile mele iau nastere pe baza perceptiilor mele despre acest teritoriu.

Cum putem sa-i invatam pe copii sa aiba o educatie a propriului gand?

Ar trebui sa incepem prin a-i obisnui de mici sa observe, sa-i invam ce e acela un gand, desi este o notiune abstracta. Sa facem diferenta intre ganduri si emotii, adica sa recunoasca o emotie, sa recunoasca starea de frica, starea de bucurie. Macar emotiile fundamentale. Apoi sa le activam in relatii empatia. De exemplu, daca cineva isi pierde o minge si copilul nostru o gaseste si vrea sa o ia casa, ii putem pune o intrebare “cum crezi ca te-ai simti tu daca ti-ar pierde mingea si alt copil ti-ar lua-o?”. Noi trebuie sa invatam sa cultivam aceasta inteligenta emotionala la copiii nostri.

Credeti ca vom invata ceva special din aceasta perioada?

Cuvintele acestei perioade sunt adaptabilitatea si flexibilitatea. Important e sa mergi cu valul, nu sa te opui, pentru ca tendinta noastra este sa mergem in cunoscut si sa cautam repere ale unei vieti pe care am avut-o. Ori iata ca nu despre asta e vorba. Pentru ca nu mai avem cum sa fim impliniti cu stilul de viata pe care l-am avut inainte de pandemie.

Sa luam in calcul si partea buna care exista in aceasta perioada, pentru ca sigur exista si o parte buna; nu mai muncim atat de mult, cu siguranta ca exista niste plusuri. Daca ne-am face o lista cu plusurile pe care ni le-a adus perioada asta, dincolo de toate frustrarile si nemultumirile, s-ar putea sa devina interesanta aceasta perspectiva.












salata marocana morcovi portocaleLeftovers: salata marocana de morcovi cu portocale –

Leftovers: salata marocana de morcovi cu portocale –


Am mai scris ca pentru mine e f important sa nu arunc alimente. Vin dintr-o epoca in care nu era f multa mancare si pretuiesc orice aliment.

Cand fac aprovizionarea pun pe frigider o hartie cu alimentele proaspete in ordinea in care expira, si alimentele congelate, pentru ca sa aleg ce mananc/pregatesc intr-un mod coerent si fara risipa.

In zilele in care moralul n-a fost pe culmi de glorie stabileam de seara ce voi pregati la micul dejun si alegeam ceva care e un rasfat, o delicatesa… ceva care sa fie un indemn pentru trezire.

As plati oricand multi bani pe o masa facuta de un super chef, o mega delicatesa, dar in acelasi timp m-as gandi de 3 ori in fata frigiderului cum combin alimentele necajite care incep sa se rideze prin frigider. Nu cred ca e vorba de a fi zgarcit, sper ca nu e asta…

Azi, pentru ca aveam 3 portocale super triste si extra coapte, dar si o provizie noua de morcovi in conditiile in care mai am si din seria de la aprovizionarea trecuta (sunt o mare sursa de zahar si am mereu morcovi pt salata in frigider), m-am gandit sa fac o salata marocana de morcovi si portocale.


Am pus intr-un robot care toaca: 3 morcovi maricei, cele trei portocale, o jumatate de dovlecel care nu se simtea bine in frigider, era pe drumul imbatranirii. Rezultatul l-am pus pe foc in unt si dupa 5 min am adaugat si putina apa.

In robotel am pus migdale crude si doi catei de usturoi si apoi le-am adaugat  in compozitia de pe foc.

Unde am pus si o ligurita din condimentul pe nume masala  – cu ghimbir pulbere, turmeric si ce radacinoase o mai avea acolo.

Am mai adaugat o cana cu apa (acum ma gandesc ca si putin vin alb facea bine, dar nu m-a dus capul pe moment) si am mai lasat la foc mic inca 5 minute, acoperit.

Nu are sens sa va spun cum miroase in casa.

De gust… e divin. Si are calorii cat o friptura.

Se poate manca sub forma de garnitura la o carne cu sos, dar eu prefer varianta gustare independenta cat o cina si un pranz la un loc.


melania and meMelania & Me The Rise and Fall of My Friendship with the First Lady, o carte pentru managerii evenimentelelor de mare amploare, cei care fac campanii electorale si cei/cele care scriu pentru publicatii glossy –

Melania & Me The Rise and Fall of My Friendship with the First Lady, o carte pentru managerii evenimentelelor de mare amploare, cei care fac campanii electorale si cei/cele care scriu pentru publicatii glossy –

Stiu ca la prima vedere, Melania & Me – The Rise and Fall of My Friendship with the First Lady  pare o carte despre barfe de la Casa Alba pe vremea mandatului lui Donad Trump, dar cartea scrisa de Stephanie Winston Wolkoff a avut alt scop.

In prima faza am crezut ca e o carte prin care autoarea incearca sa-si consolideze imaginea pentru noi locuri de munca la nivel inalt, dar e o carte in care incearca sa dea context despre cum au fost cheltuiti banii pentru ceremonia de inaugurare a lui Donald Trump (pentru care se afla in ancheta), asa ca apar in integralitate o multime de mailuri din corespondenta din acel timp.

Putin context. Doamna Stephanie Winston Wolkoff a fost timp de multi ani cea care a organizat MET GALA, cel mai important eveniment al revistei Vogue si a fost si producator al Saptamanei Modei de la New York. Vorbim deci de o persoana care stie foarte bine sa organizeze si sa administreze detalii pentru evenimente de protocol zero.

Gasiti informatii despre cum se negociau tinutele cu designerii pentru diverse aparitii, cum publicistii vedetelor negociaza parcursul pe covorul rosu al clientelor lor si ilustrarea in media.

Sunt informatii si despre evenimentele conexe – construite special ca sa sustina brand-ul MET Gala – de la licitatii cu diverse tinute din galele precedente pana la cine si dineuri caritabile pentru networking si consolidarea unor relatii.

Pentru cineva care lucreza in comunicare si construieste branduri de lux, paginile in care este descrisa activitatea doamnei de la revista Vogue, impreuna cu MET Gala, sunt foarte valoroase.

Evident si in acest capitol apare si familia Trump  cu context despre cum construieste un brand din nimic.

In anii 2000, Trump a semnat un contract de publicitate cu Vogue care a publicat mai multe pictoriale cu Melania, pe atunci un model seminecunoscut, dar iubita a magnatului de imobiliare. In contract era prevazut si ca André Leon Talley, directorul creativ Vogue, sa o aiba partenera pe Melania la prezentarile de la Fashion Week la Paris si Milano pentru ca lumea sa o vada in primul rand la prezentari si sa inceapa sa se obisnuiasca cu numele si chipul ei.

Din aceasta perspectiva, e de inteles de ce fosta prima doamna a Americii a fost suparata ca, pe durata timpului petrecut la Casa Alba, revista Vogue nu a vrut sa faca nicio coperta cu ea. I-au propus mai multe articole de interior, dar coperta niciodata.

Tot din colaborarea Vogue si/sau Conde Nast (trustul de presa de care apartine Vogue) un alt detaliu de context: cand Trump a fost desemnat candidat pentru prezidentiale, el a avut un pranz cu toti publiserii si editorii sefi de la Conde Nast (incluzand aici Vanity Fair, The New Yorker, GQ,  Wired, Architectural Digest (AD), Condé Nast Traveler si La Cucina Italiana). Toti sefii, desi scrisesera multe lucruri rele despre Trump, s-au prezentat regulamentar la acest pranz considerat a fi “pentru networking”.

Partea despre evenimentele legate de inaugurarea prezidentiala au detalii foarte bune organizatorice pentru cei care organizeaza la noi evenimente din campaniile electorale, dar si pentru jurnalistii de politic care au comentat si vor mai comenta asemenea evenimente.

Dupa ce citesti aceasta carte, iti dai seama cam cat de superficiali sunt ai nostri jurnalisti la documentare (dar nu e o noutate, pentru ca traim in epoca vitezei, nu mai are nimeni timp sa citeaca mult).

La americani, ceremonia de investire prezidentiala e precedata de o serie de evenimente de ordinul zecilor – intre 30 si 50 de la un mandat la altul – unele create sa le multumeasca sindicatelor, donatorilor din campanie, altele pur si simplu pentru a strange alti bani.

Bugetele pentru aceste evenimente sunt impresionante. De exemplu, un detaliu care apare in carte este ca la Balul de dinainte de inaugurare, familia Obama a daruit principalilor donatori cate un glob de cristal de la Tiffany’s, un cadou pe care l-a copiat si familia Trump.

Si da, si la ei sunt oameni de o calitate indoielnica, unii au plecat acasa cu mai multe globuri de cristal. :)

In seria aceasta de evenimente preinaugurare a fost si cel la care a participat si s–a pozat domnul Dragnea, eveniment care se afla acum in ancheta pentru cum a fost finantat si cum s–au cheltuit banii. In carte e explicat procedeul in care oamenii ca Dragnea ajung la ceremonie, sunt pachete de 1 milion de dolari pentru 5 invitati, si pachete de 5 milioane de dolari pentru 20 de invitati.

Conform datelor facute publice din ancheta lui Dragnea, aparute in presa, el a fost pe pachetul de 1 milion de dolari impreuna cu alti politicieni aspiranti la glorie internationala si influenta de la America.


Si cateva detalii picante daca ati ajuns pana aici cu lectura.

Consilierul personal de imagine al lui Trump, inainte de a fi orice candidat politic, e domnul care a creat The Aprentice si Survivor. El i-a facut un scenariul despre cum sa-si anunte logodna cu Melania, ca sa aiba cat mai multa acoperire media, la o Gala Met pe covorul rosu. Imaginea de mai jos e din 2004, de la acea gala MET. Erau la inceputul campaniei de imagine, nu aveau acces la fotografii pe trepte, asa ca aranjau poze in fata.

melania trup met gala

Pentru familia Trump deviza principala este “nu conteaza adevarul, ci perceptia pe care o cream legat de un eveniment”

Da, a fost un razboi deschis intre Ivanka Trump si Melania, fiecare incercand sa aiba o mai buna prezenta in presa. Fiica lui Trump a dovedit-o in cele din urma pe Melania, dar vedeti in carte detaliile.

La inaugurare Melania a avut un plan exact unde sa se aseze, unde sa fie Ivanka asezata pentru ca fiica lui Trump sa nu apara in imaginile cu juramantul de investitura. ( e un detaliu sordid dar arata nivelul acestei familii si a disputelor din interiorul ei)

Melania a avut pe perioada mandatului de prima doamna un stilist – designerul american de origine franceza, Hervé Pierre Braillard, care a avut in grija si alte prime doamne – Laura Bush, Hillary Clinton si Michele Obama – stilist pe care a refuzat sa-l plateasca in prima jumatate de an, considerand ca e o onoare pentru el ca munceste pentru ea, deci nu mai are nevoie de bani :) .

Da, cum banuiau multi oameni de comunicare, fotografiile cu Melania nud au fost facute publice cu acordul lui Donald pentru ca avea nevoie sa se mute atentia publica de la problemele sale.

Cartea e si un profil indirect al Melaniei Trump, o femeie care nu a fost deranjata nici de infidelitatile sotului, nici de faptul ca a fost pusa in situatii penibile in fata opiniei publice internationale, atat timp cat a avut asigurata viata luxoasa pe care si-a dorit-o.

In plus, femeia facea doar ce voia ea in materie de respect fata de protocol. La vizita premierului nipon cu sotia in New York pentru ca echipa de comunicare a sotului (separata de echipa ei, si condusa de Ivanka) a pacalit-o cu detaliile de organizare, rezultatul fiind ca a atacat-o toata presa ca nu a fost non stop langa sotia premierului, la primul moment de intalnire cu Akie Abe– o plimbare printr-o gradina japoneza – s-a imbracat cu o rochie alba Dior si nu a avut lenjerie intima.

Cam asta era nivelul sordid al disputelor dintre ei. Dar nu aceste detalii sunt importante pentru profesionistii din comunicare, astea sunt amuzante la cafea.


cover urban bazavanCe am invatat dupa 1 an si jumatate de – part 1: actorii/ artistii

Ce am invatat dupa 1 an si jumatate de – part 1: actorii/ artistii


De un an si jumatate am in grija site-ul care se numeste pe care stiti ca l-am transformat intr-un site cu stiri culturale – accesibile publicului larg. Un site de lifestyle cultural – cu lucruri pe care le vezi rar in presa, dar care sunt menite sa-ti faca viata mai frumoasa.

In brieful pe care l-am facut la momentul in care faceam pozitionarea era trecut si „lucruri despre care oamenii sa vorbeasca cu drag ca le-au descoperit pe Fara barfe, fara viata personala a artistilor. Fiecare articol sa fie accesibil ca  informatii dar sa ofere si date din care cititorul sa invete ceva nou. Prin activitatea noastra sa dam ceva inapoi artistilor care ne-au adus bucurie, sa-i ajutam in meseria lor, in promovarea muncii lor”.

Mai lucram la asta, dar aceste luni lungi de multa munca au sedimentat cateva obervatii care ar putea fi utile si pentru profesionistii din domeniile despre  care scriem pe

Iata doua dintre observatiile rezultate din cele aproape 100 de interviuri facute doar in acest an jumatate, fara sa iau in calcul cei aproape 20 de ani de activitate in domeniu. Ele sunt despre actori (dar sunt valabile si pentru muzicieni, sau artisti din alte zone) si ce le-ar fi util sa faca pentru a le fi mai usor in relatia cu jurnalistii, pentru a avea mai multa acoperire in aceasta presa romana care nu e foarte generoasa cu spatiile pentru ei.


  1. Fotografii bune postate in spatiul public (facebook, instagram, site-ul personal daca e cazul)

Astazi e mai important ca oricand ce fotografie e alaturi de informatiile depre tine, iar facebook-ul de exemplu este considerat spatiu public, deci jurnalistii pot folosi fotografiile de acolo.

O fotografie buna cu tine este cand te uiti in cadru, cochet aranjat/a ( spalat/a pe par si, daca esti doamna/domnisoara cu o coafura ingrijita).

Oricat de ciudat ar parea, sunt foate putine actrite in Romania care merg la coafor sau isi ingrijesc parul acasa, iar o fotografie cu ele intr-un colaj cu actrite din alte tari e total in dezavantajul celor de la noi.

E foarte usor sa faceti astazi fotografii, le poate face un prieten sau chiar voi cu telefonul, dar felul in care va expuneti in fotografii de multe ori va face un mare deserviciu.

Daca as fi actrita/actor si as fi suparat/a ca nu primesc atentia presei, ca lumea nu scrie si despre mine desi muncesc mult, as da un google search images dupa propriul nume si m-as uita la ce fotografii ies in rezultate. Daca nu e niciuna care ar putea sa stea pe o coperta de revista, mi-as face alte fotografii. AZI.

cover urban bazavan

Povesti reale emotionante de spus la un interviu sau o intalnire cu un jurnalist

E o aptitudine care se deprinde prin munca, la fel ca orice alta aptitudine. Scoala de actorie din Romania nu pune deloc accent pe ceea ce inseamna brandingul personal al unui actor, pe cum sa vorbeasca la un interviu (si nu ma refer aici la a vorbi in fraze lungi, corect gramatical).

Daca ai ajuns, prin munca ta, fata in fata cu un jurnalist care ti-a oferit spatiul a fi prezentat unei audiente, trateaza acest lucru cu multa responsabilitate: spune ceva relevant despre tine, da context despre munca ta, ai pregatite de acasa povesti  care ar putea fi spuse mai departe de cititor in categoria „ai vazut ce i s-a intamplat/ce a spus actorul acela?”

E pe urbanro o sectiune care se numeste „inapoi la teatru”, unde in fiecare zi alti actori raspund la acelasi chestionar despre emotiile si problemele care au aparut in perioada in care teatrele au fost inchise. E cel mai bun exemplu despre cum, desi avem aceleasi intrebari, rapunsurile nu vand o emotie la toata lumea, nu spun o poveste care sa-l faca pe cititor sa tina minte protagonistul. Puteti citi aici articolele din serie

E un bun exemplu pentru ce Papadopol sau Bartos sunt unde sunt. E adevarat ca muncesc foarte mult, sunt foarte talentati, dar acorda atentie oricarui mic detaliu din meseria lor, iar relatia cu presa e o parte foarte importanta din meserie. Uitati-va la seriozitatea cu care raspund la intrebari si detaliile suplimentare pe care le dau.

Desi nu e frumos sa fac comparatii, daca sunteti actor va recomand sa cititi raspunsurile lui Andreas Petrescu – actor, scenarist, dramaturg specializat in texte de comedie, dar si autor al multor texte care apar la iUmor. E un om care are tehnica de a spune povesti care sa genereze reactii, iar la aceleasi intrebari ca toata lumea a reusit sa dea context despre debutul lui, emotiile lui, actvitatea lui din ultimul timp, ce-i place si ce nu.  Se pozitioneaza foarte frumos aratandu-si munca fara sa se laude, dar intelegi ca a facut multe lucruri importante in ultimii ani si intoarce subiectul catre nevoile colegilor lui, nu doar in beneficiul propriei persoane. Gasiti interviul aici. Cititi-l in paralel cu celelalte pentru a intelege diferentele.

Timp de cativa ani am tinut un training media in programul 10 pentru film din cadrul TIFF de la Cluj, in care incercam sa le arat actorilor selectati cum pot sa-si eficientizeze prezenta in spatiul public pentru a se simti asta si in aparitiile lor in presa.

Cea mai mare problema pe care o aveau era ca nu stiau sa se prezinte printr-o poveste si se aparau cu „ mie nu-mi place sa ma laud, nu pot sa fac asa ceva, nu am nevoie de media, de aparitii in presa”. Dar cand scoala scoate la nivel national cateva sute de actori pe an si cand orice produs cultural privat vrea si o audienta, notoritatea artistului e foarte importanta in luarea multor decizii.

„Nu am nevoie, nu stiu, nu pot sa ma laud in presa” e o reminiscenta a scolii noastre si e calea comoda prin care ne ascundem de putina munca cu noi.

Tehnica cea mai buna de folosit in asemenea situatii se numeste „show dont tell”: arat rezultatele muncii printr-o anecdota, sau prin recunostinta fata de ceea ce mi s-a intamplat in viata.

Ana Ularu si Vlad Ivanov sunt un exemplu exceptional in acest sens. Sigur ca rezultatele lor internationale sunt foarte importante, sigur ca au muncit foarte mult, dar in fiecare interviu au opoveste frumoasa accesibila, nu se lauda dar arata munca lor. Si daca va uitati la interviurile lor de acum 10-15 ani comparat cu ce raspund si cum raspund acum, veti intelege ca e ceva care se invata, se deprinde prin exercitiu.

E posibil ca respectivul training media de la TIFF sa mai circule in niste printuri printre actori, cum se intampla acum cativa ani, dar ma gandesc sa-l fac mai organizat intr-un ebook, sa-l las liber online poate ajuta pe cineva.

Perioada aceasta de furtuna din cauza pandemiei, nu doar in lumea artelor ci peste tot, ar fi util sa fie folosita ca sa invatam lucruri noi. In cazul actorilor cred ca putem lua in calcul de la o limba straina, abilitati sportive (calarie, coregrafie dans) pana la curatarea si perfectionarea a ceea ce se spune/ pune in spatiu public.

Mai dau un exemplu, Marius Manole este unde este, si-l invidiaza multa lume, pentru ca munceste imens si pentru ca nu se teme sa invete lucruri noi de fiecare data cand i se dechide o usa noua in meseria lui. Il cunosc de mai bine de 15 ani si in tot acest timp nu a existat un moment in care sa-i solicit ajutorul pentru un material si sa ma refuze. A tratat intotdeauna fiecare solicitare cu maxima atentie la detalii si cu foarte mult respect i generozitate, chiar si cand nu era vorba de aparitia lui in articol, ci doar o informatie de context.