Author : Cristina Bazavan

beauty-help-ultra-complex-9-in-1-collagen-formula-cu-aroma-de-ciocolata-300-g-zenyth-10053813(personal – beauty) Cum am rezolvat o parte dintr-o problema care ma chinuie: pielea uscata….

(personal – beauty) Cum am rezolvat o parte dintr-o problema care ma chinuie: pielea uscata….

Scriu rar despre produse din gama beauty pentru ca utilizez foarte putine si nu sunt chiar o “Beauty Girl” care sa fie pasionata de ce e nou in domeniu, care sa stie ce se gaseste pe piata noastra etc.

Produsul despre care scriu astazi e o descoperire via o doamna de la Farmacia TEI, nu e un articol publicitar, nu stiu cine sunt producatorii acestui produs, nici de cata vreme e pe piata.

Tot ce stiu e problema pe care o aveam si efectele post utilizarii acestui produs.

Sunt dintre femeile care au un ten uscat (am mai scris despre cremele super hidratante pe care le folosesc si mastile naturale pe care le fac acasa tocmai pentru a compensa problema mea), de fapt o piele uscata.

Cu varsta, pielea se usuca si mai mult, isi pierde din elasticitate si are un aspect cu care nu sunt fericita.

Cei care citesc acest site, stiu ca sunt o persoana care mananca foarte multe fructe si legume, a carei folosofie de viata se bazeaza pe faptul ca intregul nostru organism e o masinarie care are nevoie de combustibilul corect ca sa functioneze bine. Cred deci ca problemele care apar la suprafata (de la aspectul exterior pana la starea noastra psihica) au legatura profunda cu problemele noastre din interiorul corpului (lipsa unor vitamine, neingrijirea spiritului nostru etc).

Am vorbit cu o prietena dermatolog si am intrebat-o ce trebuie sa fac ca sa mentin cat mai mult din elasticitatea pielii si sa rezolv problema “uscarii” ei. Mi-a recomandat vitaminele E si C, pastile cu collagen, coenzima Q10 si , desigur, sa beau f f multa apa.

Pastile cu collagen am mai luat, coenzima Q10 e in coktailul de vitamine pe care le iau in fiecare dimineata de mai bine de un an (mai iau Omega 3 si magneziu, la recomandarea medicului, nu de capul meu), asa ca… iata-ma la farmacia Tei explicandu-i unei doamne ce mi-a spus medicul si rugand-o sa-mi recomande ce produs sa iau ca sa nu inghit un pumn de pastille zilnic.

Doamna mi-a recomandat Beauty Help, un complex cu 9 ingrediente care le continea si pe cele pe care le luam zilnic, dar si inca 2-3 printre care resveratrol, un ingredient care, in trecut, a adus mult bine pielii mele.

Am cumparat produsul la inceputul lui aprilie si am baut intr-un shake dimineata, zi de zi, 16 zile (dupa care am plecat in vacanta si n-am putut lua borcanul cu pudra cu mine pt ca parea dubios), dar….

Rezultatele sunt vizibile. Stiu ca suna a reclama, dar e doar un articol despre un produs care mie mi-a facut foarte bine si cred ca o sa ajute si alte persoane.

In mod normal, o calatorie cu avionul se simte puternic pe pielea mea pentru ca se usuca si mai mult.

Acum, dupa zborurile din vacanta, pielea mea nu are nicio problema, ba din contra e mai elastica, mai moale, mai … aproape ce stiam eu despre mine de acum 10-15 ani:)

Nu e un produs ieftin – am dat 145 ron pe borcanul cu pulbere si am consumat cam jumatate in acest timp. Dar e ceva care functioneaza corect si eficient, compensand din interior cu vitamine ceea ce pierde corpul nostru odata cu varsta.

Poate va ajuta si pe voi aceasta informatie. Scriu de drag pentru ca am rezultate bune si pentru ca eu ma chinui mult cu pielea mea uscata si sunt sigura ca mai sunt alte femei cu aceasta problema.

beauty-help-ultra-complex-9-in-1-collagen-formula-cu-aroma-de-ciocolata-300-g-zenyth-10053813

543
adamlevine_bhlvs_fi(foto) Adam Levine si Behati Prinsloo scot la vanzare una dintre casele lor….

(foto) Adam Levine si Behati Prinsloo scot la vanzare una dintre casele lor….

Adam Levine si sotia sa, Behati Prinsloo, au scos la vanzare o vila pe care o cumparasera in urma cu doar un an si care e amplasata in Beverly Hills.

Casa care e considerata una dintre cele mai spectaculoase din Beverly Hills, are 5 dormitoare, 12 bai, teren de tenis, terase spectaculoase, o mini casa de oaspeti exterioara, dar legata de domeniu si a apartinut inainte creatorului seriei Will & Grace, Max Mutchnick.

Familia Levine face o mica afacere daca aceasta casa se va vinde la pretul de listare pentru ca a fost cumparata cu 33, 9 milioane de dolari si e propusa la vanzare cu 47.5 milioane.

Inainte Mutchnick in aceasta casa a locuit Pete Sampras si sotia lui, actrita Bridgette Wilson.

Cat priveste cuplul Levine – Prinsloo, acesta mai detine un duplex in Manhattan, dar si o alta casa in Califormia– care a apartinut actorului Gregory Peck in anii 50.

Iata cateva imagini cu domeniul.

adamlevine_bhlvs2 adamlevine_bhlvs3 adamlevine_bhlvs4 adamlevine_bhlvs5 adamlevine_bhlvs6 adamlevine_bhlvs7 adamlevine_bhlvs8 adamlevine_bhlvs9 adamlevine_bhlvs10 adamlevine_bhlvs11 adamlevine_bhlvs12 adamlevine_bhlvs13 adamlevine_bhlvs14 adamlevine_bhlvs15 adamlevine_bhlvs16 adamlevine_bhlvs17 adamlevine_bhlvs18 adamlevine_bhlvs19 adamlevine_bhlvs20 adamlevine_bhlvs21 adamlevine_bhlvs22 adamlevine_bhlvs23

504
love ana banica 2(De vazut) Prima expozitie cu Inteligenta Artificiala din Romania –

(De vazut) Prima expozitie cu Inteligenta Artificiala din Romania –

La sfarsitului anului trecut povesteam despre o expozitie care facea senzatie la Washington – XYZT- Abstract, o expozitie care folosea inteligenta artificiala pentru a continua sub forma de tablou miscarile a doi coregrafi, Adrien Mondot si Claire Bardainne.

Revistele de specialitate anuntau expozitia  drept deschizatoare de drumuri in ceea ce priveste experieta consumatorului de arta. (aici)

Cu aproape un an in urma scriam despre expozitiile din spatiul Atelier de Lumieres, unde intr-o hala imensa sunt proiectate digital lucrarile marilor pictori ai lumii. In aprilie trecut, acolo era o expozitie Klimt, acum este o expozitie Van Gogh pe care urmeaza sa o vad in mai putin de doua saptamani cand ajung in Paris. (aici)

Pentru mine e o mare bucurie sa scriu despre asemenea expozitii pentru ca ma gandesc de fiecare data ca pot da un acces la o experienta speciala si celor care nu pot ajunge sa le vada la fata locului si, de fiecare data – fara exceptie-, ma gandesc cat de frumos ar fi sa avem si noi asemenea experiente expozitionale.

Vinerea trecuta, la sfarsitul lui martie, odata cu prima editie din acest an a #OneNightGalery, am trait si la Bucuresti bucuria unei expozitii care utilizeaza tehnologia ca in marile expozitii de afara: de la proiectii pe cladiri, pana la Realitate Augmentata sau Inteligenta Artificiala.

Prima editie #OneNightGallery din 2019 a avut-o in prim plan pe Ana Banica, designer si artist visual, si pe un invitat special: Inteligenta Artificiala.

Gratie unei colaborari cu Samsung, expozitia Love a Anei Banica a prins viata in realitatea augmentata si a fost continuata in noi experiente cu ajutorul inteligentei artificiale.

Lucrarie Anei Banica imagineaza o lume ca o jungla: creaturi mitologice, animale salbatice, pisici și pasari mari și mici puse intr-un context cu umor – dansand, intr-un apartament imaginar sau in relatie unele cu altele.

Ce-a fost nou la aceasta expozitie?

REALITATEA AUGMENTATA via aplicatia dARebySamsung. Vizitatorii au putut descarca aplicatia dARebySamsung si, privind lucrarile prin ecranele propriilor telefoane, au intrat intr-o lume virtuala unde personajele au prins viata.

Practic, tabloul de pe perete privit prin ecranul telefonului a devenit animat cu ajutorul aplicatiei care folosea realitate augmentata.

Sigur ca a insemnat mai multa munca pentru artist care si-a gandit lucrarile nu doar pentru forma analogica ci si pentru cea digitala, dar experienta spectatorului a fost una foarte imersiva.

love ana banica

[video width="1080" height="1920" mp4="http://bazavan.ro/wp-content/uploads/2019/04/video_0_201903302014.mp4"][/video]

 

[video width="1080" height="1920" mp4="http://bazavan.ro/wp-content/uploads/2019/04/Dance_260_201903302020.mp4"][/video] [video width="1080" height="1920" mp4="http://bazavan.ro/wp-content/uploads/2019/04/BlackDress_262_201903302018.mp4"][/video]

 

Dar ceea ce a fost cu adevarat spectaculos a fost solutia de utilizare a inteligentei artificiale pentru generarea unor noi imagini si filmari care sa pastreze stiul artistei Ana Banica.


INTELIGENTA ARTIFICIALA IN SLUJBA ARTEI.
Bazata  pe deep learning si rețele neuronale – un software capabil sa invețe singur din exemple- tehnica creata in house de echipa One Night Gallery a permis vizitatorilor sa-si faca fotografii si sa se filmeze in timp ce erau transpusi din punct de vedere stIlistic intr-una dn lucrarile Anei Banica.

Ce face inteligenta artificiala in acest caz?

Analizeaza si memoreaza trasaturi care țin de stilul artistic al lucrarii: culori, forme, tușe, accente. Cu informatiile obtinute prelucreaza alte imagini pe care le redeseneaza in stiul invatat.
Prima editie #OneNightGallery din 2019 a avut loc la Casa Monteoru, unde intregul context al cladirii – scara interioara, etajele, curtea interioara ascunsa – au permis o expunere si mai imersiva a unor lucrari care vorbesc despre o jungla urbana.

Conceptul #OneNightGallery este asa cum spune si numele: artistul isi expune lucrarile intr-un spatiu neconventional pe durata unei singure nopti, asa ca daca vreti totusi sa vedeti o parte din expozitie am o veste buna pentru voi. Pentru doua saptamani puteti vedea o parte dintre lucrari in Globalworth District, intr-o galerie interactiva. Pentru o experienta completa aveti nevoie de aplicatia dARebySamsung pe care o descarcati gratuit in Google Play (link) sau App Store (link)

O singura mentiune mai am despre aceasta expozitie foarte speciala: am avut momente de mandrie si bucurie cand am vazut ca la momentul deschiderii (ora 20.00) peste 100 de oameni asteptau afara, multi dintre ei cu copii care se bucurau autentic de experienta care mixa tehologia cu arta conventionala.

Am petrecut mai bine de o ora in expozitie si, cand am plecat, Casa Monteoru era si mai plina, iar tinerii veneau in grupuri pe Calea Victoriei.

Daca un asemenea concept de expozitie poate sa atraga un numar atat de mare de tineri e clar ca mai avem o sansa la o lume mai buna si mai rafinata in tara noastra.

love ana banica 2

ana banica proiectie cladire

493
salata cartofi dulci linte ardei coptiSalata cu linte, cartofi dulci si ardei copti

Salata cu linte, cartofi dulci si ardei copti

Astazi am pregatit o salata cu… ce aveam prin camara.

A rezultat o minune, asa ca las reteta aici poate inspira pe cineva.

Un cartof dulce mare

O ceapa

O conserva de linte verde

3 ardei capia copti (erau gata copti, am cumparat zilele trecute de la Pravalescu)

o tulpina de apio

ulei de masline, marar

*

am pus cartoful dulce taiat cubulete la cuptor cu putin ulei de masline si aromat cu marar, a stat acolo cam 25 de min si i-am fezandat o data ca sa-i intorc pe partea cealalta:)

intre timp am calit ceapa, am pus lintea peste si am lasat 5 minute la foc mic.

am taiat ardeii copti si apio, i-am pus peste linte (fara sa mai fie pe foc) si am mai asteptat cateva minute sa se intrepatrunda aromele.

am pus in farfurii in ordine: amestecul cu linte si ardei, si am adaugat din vasul de la cuptor cubulete de cartofi dulci.

s-a servit cu un Rose.

atata s-a putut.

salata cartofi dulci linte ardei copti

917
afis richard 3 manoleDe ce generatia Netflix, iubitoare de House of cards, ar trebui sa vada Richard 3 de la Bulandra –

De ce generatia Netflix, iubitoare de House of cards, ar trebui sa vada Richard 3 de la Bulandra –

Richard 3 de la Teatrul Bulandra e poate cea mai “umana” dintre versiunile de Richard pe care le-am vazut de-a lungul timpului.

Si sunt dintre norocosii care l-au vazut pe Kevin Spacey la Old Vic in acelasi rol ( in 2011, in regia lui Sam Mendes), dar si pe domnul Marcel Iures in montarea de la Teatrul Odeon, regizata de Mihai Maniutiu. (se juca din 1993, dar cred ca am vazut-o prin 95-96).

richardiii_415richard-III-afis

Pentru cine nu s-a intalnit cu piesa (dar nici cu partea de istorie care l-a inspirat pe Shakespeare), doua randuri despre subiect: Richard III este unul dintre cei 3 fii ai ducelui de York, dar nu este eligibil pentru tronul Angliei pentru ca fratele sau mai mare, Regele Edward IV, are doi baieti.

Richard s-a nascut diform (e posibil sa fi avut ceva similar cu tetrapareza), e o legenda in jurul lui despre cum s-a nascut cu picioarele in fata, cu par si dinti.

Nimeni nu l-a iubit inca din copilarie. E urat, diferit de ceilalti si, spre compensare, isi dezvolta un spirit manipulatoriu – machiavelic – pentru a avea ceea ce-si doreste cel mai mult – puterea si atentia, iubirea celorlalti. Si calca pe cadavre la propriu ca sa obtina ceea ce isi doreste: regatul Angliei.

In piesa lui Shakespeare, Richard “iese din text” de cateva ori si interactioneaza cu audienta, i se adreseaza direct, dand explicatii despre alegerile sale machiavelice – o directie pe care generatia Netflix o cunoaste de la personajul lui Kevin Spacey din House of Cards (unde din nou aveam dorinta de putere, machiavelism si multe crime).

manole

In noua montare de la Teatrul Bulandra, in regia lui Andrei Serban, Richard 3 interpretat de Marius Manole are toata rautatea si durerea pe care o aduce textul lui Shakespeare dar, spre deosebire de montarile cu Iures sau Kevin Spacey, mai are o nuanta despre incapacitatea lui de a se dezvolta emotional. 

Richard e blocat in crestere si emotie undeva in copilarie.

E o nuanta pe care Manole poate sa o duca pentru ca are organic o vulnerabilitate si o energie care cer protectie, te fac sa vrei sa-l iei acasa. E parte din carisma lui, din felul in care e construit. 

Dincolo de scena, Marius Manole are acest amestec de forta si vointa, de determinare (alearga la maratoane, e un arhanghel modern al dreptatii gata sa se ia la lupta cu oricine cand vede o nedreptate, e implicat in actiunile societatii civile), toate astea puse alaturi de vulnerabilitate, fragilitate, emotie.

Si prin distribuirea lui in Richard III-lea spectacolul isi schimba putin directia – e mai mult despre cum lipsa dragostei naste monstri. Despre cum un om care ravneste dupa iubire, o ia cu forta de la toti din jurul lui – de forma nu in  fapt – iar fiecare nou refuz il inraieste si-l indreapta spre o crima, un viol… 

In plus, Andrei Serban a ales ca aproape toti actorii (cu exceptia lui Richard – Manole, Ducele de Buckingham, prietenul lui Richard – Catalin Babliuc si Ducesa de York, mama lui Richard – Mirela Gorea) sa joace mai multe personaje, multe duse intr-o zona caricaturala pentru a crea spatiu de admiratie si intelegere fata de Richard.

IMG_1150

De ce generatia NETFLIX care a iubit House of Cards ar trebui sa vada Richard 3 de la Bulandra?

Pentru ca vorbeste despre o realitate care se repeta de 600 de ani, fara ca sa fi invatat nimic din ea.

Pentru ca o sa se scufunde in placerea faptului ca inca un regizor alege sa aduca pe scena intr-un text clasic un semnal de alarma la ceea ce traim astazi, noi romanii care vrem o viata corecta pusi fata in fata cu cei care vor puterea ca sa-si acopere frustrari si frici.

(ma rog, scaldatul acesta in placerea de a-l vedea ironizat pe Dragnea care ia chipul lui Richard  – Manole unul dintre cei mai vehementi dintre artistii care-i condamna actiunile politice, placerea aceasta nu tine foarte mult pentru ca – in aceeasi cheie din textul lui Shakespeare, cand eroul vorbeste cu publicul, Andrei Serban si Dana Dima – care a facut adaptarea textului – au ales sa-l aduca si pe autor, pe Marele Will pe scena, ca sa-i scuture putin pe spectatori.)

Pentru ca e o montare foarte actuala, decupata dinamic si o sa va capteze atentia chiar daca tine 3 ore si ceva. 

Vizual, decorul care creeaza planuri diferite folosindu-se de neoane in culori puternice iti da imagini cu care esti familiar de pe instagram (sau din expozitiile de arta contemporana)

Costumele sunt moderne, cu solutii inteligente si cu umor pentru a face trecerea de la 1483 cand a fost incoronat Richard III -lea in 2019… 

Exista chiar si in comportamentul personajelor actiuni aduse in contextul momentului – Edward, printul de Wales, cel care ar trebui sa-i urmeze la tron lui Eduard al IV-lea, e obsedat de un joc pe consola.

Regina Elisabeth anunta moartea sotului sau Eduard al IV-lea printr-o conferinta filmata cu telefonul, primarul Londrei vrea sa-si faca selfie-uri cu importantii reprezentati ai Coroanei care vin in vizita, consiliul Coroanei e un fel de Parlament etc etc 

Limbajul e foarte modern, prin traducerea si adaptarea Danei Dima, partenera de viata si de creatie a lui Andrei Serban.  Dar raman in text toate monoloagele devenite referinta in literatura sau cinematografia moderna 

(Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat,

Prin soarele lui York, în toi de vară; 

Iar norii toţi, ce casa ne-o striveau, 

Sunt îngropaţi în sînu-adînc al mării. 

Purtăm pe frunţi cununi de biruinţă; 

Din ciunte arme am făcut trofeu;

Din aspre trîmbiţi, vesele taifasuri; 

Din marş războinic, paşi suavi de dans.)

Pentru ca vorbeste despre noi cei care suntem astazi – cand urlam dupa atentie si iubire si-am face orice tumbe ca sa ne placa lumea sau ca sa avem mai multa putere, influenta.

Pentru ca ne da o cheie emotionanta pentru rezolvarea mizeriei in care ne-am scufundat: lipsa dragostei naste monstri. Si depinde de noi cum intelegem sa folosim cheia aceasta, dincolo de un spectacol public, de fatada, de ambalaj, pe care-l jucam si noi chiar daca nu suntem actori.

Si mai ales pentru ca e o montare istorica, despre care se va vorbi peste ani si e pacat sa fi fost contemporani cu ea si sa o fi ratat din … ignoranta.

babliucrodica lazar rodica lazar george ivascuscripcaru

 

Richard …………………………………………………………………..MARIUS MANOLE
duce de Gloucester, mai târziu regele Richard al III-lea

Regele Eduard al IV-lea
Un ucigaș                                                                                   GEORGE IVAȘCU
Lordul Primar al Londrei

Regina Elisabeta
soția lui Eduard al IV-lea                                                       RODICA LAZĂR
Un călugăr

Regina Margaret
văduva regelui Henric al VI-lea
Copilul Eduard, prinț de Wales                                            CORNEL SCRIPCARU
fiul lui Eduard al IV-lea
Shakespeare

Lady Anne,
mai târziu ducesă de Gloucester și regină, anterior
casătorită cu Eduard, fiul regelui Henric al VI-lea;          ALEXANDRA FASOLĂ
Un Călugăr

Ducele de Buckingham ……………………………………………….CĂTĂLIN BABLIUC

Hastings, Lordul șambelan                                                     ADRIAN CIOBANU
Un Cetățean

George, duce de Clarence, fratele lui Richard al III-lea
Lord Rivers, fratele Reginei Elisabeta                                    CONSTANTIN DOGIOIU
Sir Richard Ratcliffe
Un cetățean

Brakenbury, locotenent al Turnului
Dorset, fiul lui Elizabeth dintr-o căsătorie anterioară        ALIN STATE
Catesby

Lord Stanley
Un Ucigaș LUCIAN IFRIM
Un Cetățean

Ducesa de York …………………………………………. …………….MIRELA GOREA
mama regelui Richard al III-lea, a lui George, duce de Clarence și a regelui Eduard al IV-lea

Copilul Richard, duce de York
O Cetățeană                                                                                CATINCA MARIA NISTOR
Un Căpitan

1104
cover andrei(interviu) Andrei Alexandru – romanul care a lucrat pentru turneele Adele, Coldplay, Bruno Mars, Celine Dion, Beyonce –

(interviu) Andrei Alexandru – romanul care a lucrat pentru turneele Adele, Coldplay, Bruno Mars, Celine Dion, Beyonce –

Pe Andrei l-am cunoscut la Vocea Romaniei acum cativa ani, avea in grija cativa dintre concurenti. Nu l-am intrebat niciodata cum au ajuns concurentii la el, banuiesc ca si-au transmis de la o editie la alta ca sunt PR-i independenti care ii pot ajuta ca sa aiba baze mai mari de votanti.

Am descoperit ca, desi student eminent bursier la Drept, lucreaza periodic pentru proiecte internationale si ca face asta de aproape 6 ani, avand in portofoliu job-uri pentru zeci de artisti mari.

Nu-l vedeti in ziare laudandu-se, nu se inghesuie oamenii sa-l cheme sa vorbeasca la conferinte desi, in industria noastra muzicala nu foarte profesionista, e unul dintre putinii oameni care nu doar ca a citit cum se “face treaba” la casele mari, ci a si lucrat pe job-uri concrete.

Am insistat cateva luni pana am ajuns la acest interviu pentru ca nu-si doreste expunere de dragul expunerii si stie ca in meseria de PR nu e despre a te lauda pe tine, ci de a aseza munca altora intr-un context care sa fie cat mai accesibil publicului. 

Argumentul suprem pentru care a acceptat sa povesteasca a fost ca e posibil ca oamenii care vor citi sa se inspire si sa invete din experienta lui. 

Mie mi-ar placea sa mai existe tineri care sa aiba curajul lui sa incerce sa intre in contact cu profesionistii din grupa mare, sa aiba modestia si determinarea lui (“nu trebuie sa fiu neaparat platit, e mai important sa invat”- a spus la inceput cand voia sa cunoasca oamenii importanti de la Londra) si sa munceasca cu aceeasi seriozitate ca sa-i convinga pe marii profesionisti sa-l angajeze dupa ce l-au vazut la lucru.

In Romania e multa impostura in domeniul PR-ului independent (pentru entertainment/horeca etc), sunt foarte multe persoane care nu au citit nici macar o carte de specialitate si se lauda cu… multe. Se lauda cu sinceritate pentru ca atat stiu, ei sau ele cred ca revolutioneaza lumea cu cateva insta story-uri in fuste scurte. Asa ca sper ca interviul de mai jos sa fie, indirect, un mic indrumar despre cum ar trebui sa se faca lucrurile in PR-ul de divertisment. Sunt multe indicii despre segmentarea job-urilor in comunicarea pentru divertisment, despre etica de lucru, despre proceduri si despre managementul echipelor.

Va rog sa nu spuneti ca la noi nu se poate, ca noi suntem altfel si sa nu cautati scuze de orice fel. Partea de informatii din interiorul productiei marilor turnee mondiale de mai jos e un acces onest la profesionalism si oamenilor din industrie le poate fi de folos daca citesc cu mintea deschisa si isi spun “vreau si eu sa fiu printre cei mai buni”.

Ii multumesc lui  Andrei Alexandru pentru ca a acceptat acest interviu. De la Drept la PR

Cum ai ajuns la PR, de la Drept?

N-am ajuns de la Drept la PR, ci, mai degrabă, cred că PR-ul m-a ales pe mine. În școala generală mi-am descoperit pasiunea pentru scris, apetența avidă de a cunoaște lucruri, de a deține informația și de a o disemina. Ulterior, în liceu, mai ales în ultimii doi ani, începusem să redactez materiale și să fac documentare pe teren pentru diverse publicații, atât print cât și online – de la economic, social, politic până la monden. Încă din copilărie spuneam tuturor că o să fiu avocat. Chiar dacă azi nu sunt avocat și job-ul meu full time nu e unul în Drept, niciodată n-am renunțat la „latura” mea juridică. 

Erai apropiat de lumea divertismentului? Părinții, frații, cineva din anturajul tău lucra în domeniu? Sau era artist?

Absolut deloc. Nimeni din familie nu a avut vreun contact sau o relație în industria de entertainment; nici nu cunoaștem pe cineva care lucra în domeniu. Tata este militar de carieră, a avut o activitate de aproape 30 de ani în „slujba țării”. De fapt, a preluat și a continuat cariera bunicului patern, care a fost unul din piloții cuplului Ceaușescu. Din păcate nu l-am cunoscut, deoarece a murit într-un accident aviatic când tata avea numai 13 ani. Deși nu m-a atras acest domeniu, am învățat ce înseamnă rigoarea, diplomația și disciplina ce revine acestei cariere, atribute foarte utile în meseria mea de PR. 

În ceea ce o privește pe mama, lucrurile stau cu totul altfel. Lucrând în mediul privat până de curând, mai exact în industria de fashion, am învățat care sunt plusurile și minusurile de a lucra la – sau pentru – un client, ce înseamnă să-ți exploatezi creativitatea, să faci networking și să-ți respecți deadline-urile. Cred că prima persoană publică pe care am cunoscut-o a fost Simona Dragomir (pe atunci, Bălănescu), în 2003, pe vremea când prezenta știrile la Realitatea Tv. 

Ce-au zis părinții tăi când au aflat că vrei să faci acest switch?

Nu cred că am făcut niciodată switch-ul cu adevărat, iar de multe ori, la intervale neregulate de timp, I really do struggle… Căci, inevitabil, mai interveneau acasă discuțiile de genul că poate e cazul să am un job mai stabil, într-un alt mediu. Poate și de aceea, uneori, m-am trezit aplicând pentru tot felul de job-uri, fie că era vorba să lucrez într-o agenție de PR sau într-o corporație. Și ajungeam acolo, treceam cu brio peste orice tip de evaluare, luam postul și apoi, după un timp, ușor, ușor mă stingeam. 

Cristina Balan

Și de aici, cum ai ajuns să lucrezi pentru Live Nation – unul dintre cei mai mari promoteri de spectacole din lume?

Totul a pornit de aici, din țară. Mai exact de lângă echipa de producție a Monei Segall, din platourile MediaPro din Buftea unde se filma primul sezon de la Vocea României. Țin minte și acum că stăteam undeva sus în gradenă, lângă PR-ul Pro și cei din redacția știrilor. Postasem o poză din platou înaintea primei ediții live și primesc un mesaj de la un prieten din Londra, manager de hotel, ce îmi spunea că tocmai atunci aveau loc și preselecțiile pentru audițiile din primul sezon The Voice UK și m-a întrebat dacă vreau să vin. N-am stat pe gânduri și am zis da. 

Spre deosebire de entertainmentul de la noi, în UK pentru show-urile tv – fie că vorbim de concursuri de talent sau de decernarea unor premii precum Brit Awards – trebuie achiziționat bilet pentru a participa, nu e cu public adus de trustul respectiv, așa cum se întâmplă la noi în mod frecvent. E o formă foarte bună de monetizare. Acolo am descoperit pentru prima dată accesul într-un platou tv pe bază de brățări, ulterior implementat și la Pro câțiva ani mai târziu. Ajuns în Manchester, mai exact în MediaCityUK, un fel de Buftea la noi, am simțit efectiv cum intru într-o altă lume. Și mi-am zis, I’m staying! Totul e diferit, de la felul în care este construit platoul, modul în care este făcută antifonarea, sunetul mai clar, de o calitate net superioară, iar tehnica mult mai apropiată anilor în care trăim, nu cu aparatura anilor ´90. Odată intrat în platou, mi-a fost ușor și firesc să inițiez o discuție cu un documentarist din echipa de producție. Le-am spus că dacă au nevoie de un om dornic să învețe, dar fără să fie neapărat plătit, eu vin. Așa am și interacționat prima dată cu Sir Tom Jones, Jessie J, Will.I.Am sau Danny O’Donoghue (The Script), primii antrenori The Voice UK.  

Ce ai învățat din munca pentru Live Nation?

În 2012 am pășit prima dată în MediaCity. Dar invitația și oportunitatea de colaborare n-a venit imediat, ci doi ani mai târziu, timp în care am văzut ce înseamnă cu adevărat televiziunea în Regat. Atunci când vine vorba de turneele internaționale ale artiștilor, am învățat ce înseamnă să-ți respecți munca și să îți fie și retribuită, pe deasupra. Am învățat cum este să ai o disciplină în lucrurile pe care le am de făcut, căci în contextul ăsta, rezultatele se văd imediat. Iar asta depinde foarte mult de câtă pasiune pui în ceea ce faci. Dacă ce ai de facut, te face să arzi cu adevărat, nu se poate să nu ai rezultate bune în sensul asta. Din fericire, cred că am avut ceva reușite dacă tot fac asta de aproape șase ani. 

Care sunt proiectele pentru care ai lucrat?

Am început să lucrez ca documentarist pentru The Voice UK în 2012 și 2013, realizând partea de storytelling a participanților. În 2014 am făcut parte din organizarea Fusion Festival realizat cu ajutorul Capital FM, unde au performat artiști precum Pixie Lott, Paloma Faith, Ella Henderson, Jessie J, PitBull și mulți alții. Iar pe final de 2014 am început să colaborez cu echipa de producție ce a organizat Brit Awards (cele mai importante premii muzicale britanice) pentru evenimentul de anul următor, colaborare ce continuă și în prezent.

Dacă vorbim despre turneele la care am lucrat, ordinea lor cronologică este: Usher – The UR Experience, Adele – Adele  Live 2016, Coldplay – A Head Full of Dreams, Bruno Mars – 24K Magic World Tour, Celine Dion – Celine Dion Live 2017, Adele – Adele Live 2017, Mariah Carey – All I Want For Christmas is You, Sam Smith – The Thrill of it All, Beyonce – On The Run II, Justin Timberlake – The Man of the Woods, Jessie J – R.O.S.E. tour.

Care e job-ul tău în asemenea contracte? Ce trebuie să faci?

Task-urile diferă de la un proiect la altul. Au fost proiecte unde am fost omul bun la toate: am ajutat organizatorii pe partea de backstage ca supervisor, m-am asigurat că totul se desfășoară în parametrii optimi, că nu există probleme de ordin logistic sau tehnic, iar dacă existau, trebuia să să le raportez. Totodată, au fost proiecte în care m-am ocupat de partea de promovare, unde am creat conținut, am făcut storytelling, m-am ocupat de social media având acces la milioane de abonați și am realizat campanii, am făcut comunicarea pre și post eveniment sau m-am ocupat doar de monitorizarea tuturor celor de mai sus și raportarea lor. 

Trebuie să stai tot timpul în stand by și dacă ești chemat, îți faci rapid bagajele? Sau știi cu mai mult timp înainte și îți poti planifica lucrurile?

Fiind un colaborator extern, de cele mai multe ori sunt anunțat despre proiecte cu luni bune înainte. Uneori, intern, îmi arăt eu disponibilitatea pentru proiectele la care pot participa. De asemenea, un avantaj al acestei forme de colaborare e că pot să-mi aleg perioada sau orașele pentru care pot face parte din proiect. Deci implicit, știu de ele cu ceva timp înainte. 

Au fost și momente în care am refuzat proiecte, unul din ele fiind turneul lui Justin Bieber – Purpose World Tour 2016. Am simțit că nu mă mulez perfect pe proiect, dar totodată eram implicat și într-un talent show din țară. Alt proiect pe care l-am „ratat” a fost turneul Dangerous Woman pe care Ariana Grande îl realiza în 2017. Fiind prins cu sesiunea, dorința de a îmi termina studiile și de a fi un student integralist bursier vreme de doi ani a fost mai mare decât participarea la acest proiect. Ulterior, am urmărit de acasă comunicările interne, știrile, precum și tot ce se întâmpla în cadrul turneului în Manchester. Pe 22 mai 2017, în seara primului concert din Regat, a avut loc un atentat cu bombă, soldat cu 22 de morți și peste 800 de răniți. În momentele alea, inevitabil m-am gândit la ce se întâmplase acasă, în Colectiv. Din exterior lucrurile par minunate, the dream job – și se creează impresia că totul e glossy și frumos, dar riscurile sunt de cele mai multe ori destul de mari. 

De cel puțin două ori mi s-a întâmplat ca noaptea, cu doar câteva ore înainte să urc în avion spre UK, să fi avut loc un atentat undeva în apropiere de Londra sau în aeroport. În urma celui din Manchester, am văzut și cea mai mare mobilizare după ce a trecut unda de șoc. La doar câteva zile după atentat, Scott Scooter Braun a adunat cei mai mari artiști pe aceeași scenă, într-un concept numit One Love Manchester, scopul acestuia fiind strângerea de fonduri și de donații pentru victimele și familiile celor răniți în cadrul atentatului. Am fost extrem de impresionat de desfășurarea extraordinară de forțe, o armată întreagă de oameni ce și-au dedicat toate resursele pentru aceeași cauză, iar cele 50.000 de bilete s-au epuizat în mai puțin de 20 de minute. Evenimentul a scris istorie, atât prin media tradițională, cât și prin social media. Peste 11 milioane de spectatori au urmărit concertul pe BBC One, fără a mai pune la socoteală cifrele de live streaming de pe platformele sociale. Totodată, în cele trei ore de concert prin biletele achiziționate, Crucea Roșie Britanică și Facebook Fundrasing au raportat donații de aproximativ 7 milioane de lire, întreaga perioadă de la atentat și până la terminarea campaniei însumând un total de 17 milioane de lire.

De altfel, One Love Manchester a fost proiectul la care am refuzat să fiu plătit. Ariana Grande alături de nume precum Justin Bieber, Miley Cyrus, Pharrell Williams, Coldplay, Black Eyed Peas, Chris Martin, Robbie Williams, Mac Miller, Victoria Monet, Niall Horan, Imogen Heap, Liam Gallagher, Marcos Mumford and Little Mix s-au alăturat strângerii de fonduri. Acest gen de eveniment a fost şi singurul la care am stat în stand by și mi-am făcut rapid bagajele și am plecat.

Atentat Manchester - St Ann Square

(imagine din fata stadionului din Manchester, dupa atentat)

Există un cod de etică pe care-l semnezi? Sunt reguli de lucru pe care în România nu le știai?

Da. Și da. Sunt o groază de protocoale despre care nici n-am știut. Primul lucru care te întâmpină atunci când ajungi acolo e un teanc de hârtii necesare în vederea acreditărilor și pentru a intra în posesia badge-urilor. Sunt tot felul de cerințe sau proceduri pentru a ajunge efectiv să participi la ședințe de sumar, training-uri, backstage access, soundcheck access, eveniment și ulterior la sesiunile de meet & greet sau after party-urile organizate. 

Unul din protocoalele mandatory sau anexa care stă la baza acestor colaborări e faptul că noi n-avem voie să realizăm poze, clip-uri video sau înregistrări audio fără acord. Nu avem drept de folosință a materialelor cu care intrăm în posesie și totodată nu avem dreptul de a schimba cursul sau destinația materialelor foto, video sau audio pe care le primim ori realizăm în cadrul evenimentelor, fără o aprobare în prealabil. Putem publica astfel de materiale exclusiv din perspectiva spectactorului, a participantului la eveniment, fără a face publice detalii din organizarea on-going tour-ului, backstage sau detalii logistice/artistice despre show, performance sau artist. 

Cam câte job-uri diferite în comunicare/ PR / content sunt într-un turneu mondial al unui superstar?

Dacă vorbim exclusiv despre job-urile unui turneu, sunt destul de multe. Există job-uri exclusive doar pe partea de social media, storytelling, content video, visual effects, de copyright, job pentru comunicarea turneului și follow-up, job pentru monitorizare media sau job-uri pe partea foto și graphic design, atât în cadrul evenimentului, cât și post event. Apreciez foarte mult în UK că, odată ce ți se desemnează un job sau task, doar pe ăla îl faci. Și evident trebuie să-l faci cât mai bine. Nu ca la noi unde din PR sau comunicare, mai scapi puțin și în legal, contabilitate, booking sau management. 

Lee Ryan - Blue

 

(cu Lee Ryan de la Blue)

 Ce te-a impresionat cel mai mult în sistemul de colaborare/lucru?

Profesionalismul. Fără doar și poate felul în care comunică și se comportă cu tine, modul în care ești tratat și respectat, indiferent de mediul din care provii, țara de reședință, religie sau culoare. De-a lungul anilor, am întâlnit oameni din mai toate culturile și n-am văzut niciodată să existe vreo diferență sau un regim special ori preferențial vis-à-vis de unii sau alții. 

În plus, motivația. Ești motivat să-ți faci treaba cât mai bine, să aloci toate resursele de care dispui pentru a duce la bun sfârșit ce ai de realizat, căci ți se inoculează ideea că ești parte integrantă din proiect, iar dacă ceva lipsește, proiectul nu funcționează cum trebuie.

Comparând România versus internațional, ce crezi că ar trebui să facă promoterii de la noi și oamenii de PR ca să funcționeze lucrurile mai bine?

Deși poate suna ușor idealist, ar trebui lucrat la cultura organizațională, să înțeleagă că oamenii lucrează tot cu oameni. Și că accentul se pune pe individ, pe empatie, iar ca obiectiv secundar pe proiect/eveniment și conversie, adica pe bani. Degeaba ai oameni competenți și cu know-how, dacă ei nu sunt motivați (și aici nu mă refer la partea financiară). Ar fi bine să priceapă că reprezintă o parte importantă din proiectul respectiv. Cea mai mare satisfacție vine atunci când evenimentul a ieșit bine și toată lumea pleacă acasă cu zâmbetul pe buze. Atunci știi cu adevărat că ai făcut tot ce a depins de tine. Nu trebuie scăpat din vedere un aspect, singurul de altfel, extrem de important. Experiența celui ce realizează conversia. Plecând de la comunicare, până la modul în care se organizează promoterii și spectacolul efectiv, spectatorul trebuie să trăiască o experiență. Timid încep să văd și o îmbunătățire în direcția asta.

Celine Dion Card

 

(card de multumire trimis de Celine Dion tuturor celor care au lucrat pentru turneul ei)

Ce proiecte ai avut în România?

Au fost multe proiecte la care am adus o contribuție, dar cele mai dragi mi-au rămas cele precum Vocea României, X Factor, The Four – Cei 4, Eurovision, Sala Palatului alături de David Bisbal; proiectele unor artiști locali precum trupa Taxi, Direcția 5, Voltaj, Ștefan Bănică Jr, etc, dar și Cerbul de Aur. Aproape de sufletul meu rămân și nenumăratele campanii caritabile realizate în ONG-ul în care activez, organizate ani la rând în cadrul secției de oncologie a Spitalului de pediatre Marie Curie sau de Ziua Internațională a Autismului.

La ce lucrezi acum?

Independent de proiectele derulate în momentul de față alături de anumiți artiști – și independent de turneele deja programate în acest an – știu la ce ar trebui să lucrez și din care să fac o prioritate. Fiind întotdeauna pasionat de cunoaștere, de școală, de a învăța ceva nou, motivant și provocator, ar trebui să lucrez la proiectul de admitere pentru doctorat. Se îmbină foarte bine prima mea lucrare de disertație realizată în Dreptul Afacerilor pe tema criminalității informatice cu cea mai recentă în domeniul comunicării, pe tema managementului situațiilor de criză. Lucrarea de doctorat aș vrea să fie tot pe o axă ușor atipică: îmi propun să realizez cercetarea pe tema transformării relațiilor publice și impactul acestora într-o societate hiperconectată, dar și rolului pe care îl ocupă astăzi social media în timpul crizelor reputaționale.

Există vreun artist de la noi sau din străinătate pentru care ai lucrat și care ți-a dat o lecție de viață? (Poate fi pozitiv sau negativ.) Care e povestea?

O, da, cu siguranță din fiecare colaborare am avut ceva de învățat sau măcar vreo epifanie care m-a urmărit o vreme. N-am să uit prea curând momentul când, în cadrul turneului A Head Full of Dreams organizat de Coldplay în 2016, în cele patru zile de concert ce a adunat peste 304.000 de oameni pe Wembley Stadium, cineva din management-ul trupei a venit cu o scrisoare destinată lui Chris Martin, solistului trupei. Era scrisoarea unui copil bolnav, internat în spital, al cărui vis era să vorbească cu solistul Coldplay și să-i ureze mult succes înainte de show. Zis și făcut, printre probe de sunet și repetiții, s-a aflat imediat spitalul unde era internat cel mic și artistul i-a făcut o vizită. Emoția acelui copil de a-și vedea idolul în carne și oase mi-a rămas întipărită mult timp în memorie. 

Adele - Isabel meeting

Același lucru s-a întâmplat și în turneul cu Adele, ea fiind îndrăgostită de copii. Isabel a fost cea care a impresionat-o până la lacrimi pe artistă. O luptătoare de doar 3 ani la acea vreme, diagnosticată cu o formă de cancer, și-a dorit foarte mult să-și împlinească un vis. Iar acela era să ajungă să o cunoască pe Adele, lucru care s-a întâmplat în backstage, înainte de show-ul de pe O2 Arena. Din povești ca astea am învățat că indiferent cât de sus ajungi, indiferent câte milioane de dolari încasezi pe o seară de concert dintr-o arenă, de fapt lucrurile care te fac să te simți cu adevărat fericit stau în gesturi mici.

Știu că lucrarea ta de master a fost pe tema administrării situațiilor de criză. În America de exemplu, comunicatorii care au lucrat la marile crize de comunicare – de la scandalurile #metoo până la scandalul Monica Lewinski sau acum cu Trump și prietenia lui electorală cu rușii – în toate aceste contracte de PR a fost implicat cel puțin un avocat. 

Te-au contactat oamenii după ce ai obținut această dublă specializare – cred că unică în România?

Nu pot face o estimare în acest sens. Nu cred că sunt mulți cei care știu aceste detalii. Întotdeauna am fost cel care a stat în banca lui, fără să deranjeze, și cu atât mai puțin să vorbească despre lucrurile pe care le face. Felul în care aleg să folosesc social media e mai mult ca un reminder, unde îmi public amintiri, atât pentru mine, cât și pentru oamenii dragi mie din „bula” mea, dar niciodată pentru a mă mândri cu ce fac, cu cine sunt sau pe unde am mai ajuns.

Unde ți-ar plăcea să lucrezi? Pentru ce gen de proiecte? În România, în primul rând, apoi în străinătate?

Fără să ezit, în România mi-aș dori să rămân în continuare conectat show-urilor de talent, să lucrez cu artiști ofertanți pe tot felul de proiecte, dar am și un guilty pleasure pentru un proiect de muzică gospel. Spre finalul anului trecut am avut bucuria să pot asista un concert live organizat la Union Chapel, sub îndrumarea lui Karen Gibson, cea care a pus bazele corului regal, The Kingdom Choir, fiind cel care a interpretat piesa Stand by Me în cadrul nunții regale dintre Prințul Harry și Meghan Markle. Totodată, vreau să mă dezvolt pe o nouă axă, mai exact cea a gestionării și administrării situațiilor de criză. Orice criză poate deveni o oprtunitate dacă știi cum să o gestionezi.

Cât despre străinătate, mi-ar plăcea să colaborez cu Sony Music să mai asimilez knowledge și fără doar și poate să explorez piața din Statele Unite, căci acolo lucrurile stau cu totul altfel. Și de ce nu, sper foarte curând la un turneu organizat de Lady Gaga, dar momentan este doar rezident în Las Vegas, la Park Theater. 

Chiar așa, de ce nu pleci din țară?!

În contextul actual, în ultimii doi ani am început să mă gândesc tot mai mult la acest lucru. N-am făcut-o până acum pentru că încă mai cred că și la noi se pot face lucruri chiar și la cel mai înalt nivel. Dacă e ceva ce obișnuiesc să spun fără încetare e că totul se poate realiza dacă ai echipa potrivită lângă tine. Totodată, îmi revin cuvintele pe care mi le-a spus acum 7 ani prietena mea Eve Soto, vocal coach în State și colaborator Sony Music: ca să poți să deschizi uși în afara țării, trebuie să faci lucruri acasă. Iar eu cred ca încă mai am lucruri de făcut acasă.

Te-a tentat comunicarea politică?

Da. De altfel, proiectul de admitere la masteratul în cadrul SNSPA a fost o analiză comparativă între campaniile Hillary – Trump, modul în care au ales să comunice, ce mesaje au livrat și ce tip de comunicare/tone of voice a avut un impact mai mare. De aproape 2 ani și jumătate, cochetez și cu lobby-ul politic, exclusiv pe parte de comunicare și imagine, cunoscând și câțiva disidenți politici. Literatura de specialitate defineste cinci reguli de aur ale lobby-ului profesionist: 20% drept, 20% politica, 20% economie, 20% diplomatie, 20% comunicare. Nu pot să spun încă dacă asta vreau să fac pe viitor sau nu. În schimb, mă bucur de noi contexte, oportunități și experiențe.

Brit Awards 2017

 

(cardul de multumire dupa BRIT AWARDS 2017)

Când ne uităm la vedetele din România și la administrarea imaginii lor, poți da câteva exemple de așa DA și câteva de așa NU? 

Aleg să zic așa da atunci când persoanele publice înțeleg că reprezintă un model sau o sursă de inspirație pentru comunitățile pe care le coagulează în jurul lor, prin intermediul rețelelor de socializare. Implicarea acestora în campaniile de responsabilitate socială, pe teme aflate pe agenda publică, subiecte ce ne vizează pe noi toți fac o mare diferență, legitimând într-un fel existența și evoluția acestora în spațiul public. Atunci când este bine construită și administrată, imaginea va reflecta cu acuratețe nivelul de angajament în ceea ce privește calitatea și relaționarea cu diferitele categorii de public. Acest lucru solicită nu numai exploatarea palierului informațional, dar și implicare în modificarea activităților de bază ale individului.

Categoric voi spune întotdeauna așa nu atunci când nu există corespundere între identitate și personalitate. N-am reușit să înteleg până acum de unde nevoia și dorinta de a-și expune public și grosolan de la evenimente din viața privată, până la casă sau ce au în frigder. Pot să înțeleg curiozitatea în acest sens a celor care îi urmăresc, dar cred că toate astea se pot realiza într-o formă decentă. 

Prin colaborarea cu Live Nation, ai văzut multe staruri internaționale la muncă, la repetiții, într-un context informal în care le poți intui caracterul. Ce artiști te-au impresionat și de ce? 

Beyonce, fără nici un dubiu. Și foarte recent Pink pe care am întâlnit-o în urmă cu trei săptămâni. Îmi amintesc cum am văzut-o pe Beyonce prima dată în concert în 2014 în cadrul turneului The Mrs. Carter Show World Tour, iar o întreagă arenă de 12.000 de oameni cânta la unison fiecare vers. A fost o senzație unică și atunci am înțeles de ce i se spune Queen Bey. Ulterior, anul trecut am făcut parte din turneul On The Run II și am putut observa de aproape disciplina și minuțiozitatea pentru fiecare detaliu în parte, de la opening act, fie că a fost vorba de DJ Stylus sau Nasty P, până la fiecare grafică afișată pe ecranele arenelor, de la pasarele suspendate care tranzitau o parte a arenelor, până la ținute, lumini și jocuri de lasere, totul este gândit și special scriptat pe baza unui desfășurător. Același lucru l-am văzut recent și la Pink, în cadrul performance-ului de la Brit Awards de anul acesta, show care a închis gala. Ambele artiste pun mare preț pe echipa lor, de la tehnici la dansatori, căci fără un efort comun, nu ar putea livra publicului un produs pe măsura așteptărilor.

Uitându-te la ei cum se comportă în afara camerelor, când te-ai gândit „omul ăsta nu a ajuns întâmplător în clasamentele celor mai buni”?

Dificilă întrebare, căci aici s-ar încadra foarte mulți. Dar dacă ar fi să aleg unul singur, acela este Justin Timberlake, pe care l-am văzut prima dată în 2014 din ipostaza de spectator în turneul The 20/20 Experience. Iar anul trecut în turneul The Man of The Woods am avut și onoarea să lucrez cu el. Dacă ar fi să-l caracterizez într-un singur cuvânt, cu siguranță acela e showman. Sute de ore de repetiții, cu dansatorii, coregrafii, scenografie, proiecții, mapare în interiorul arenei și multe altele gândite de el și o întreagă echipă. Ca spectator, efectiv simțeai cum pășești într-o altă lume. M-a impresionat mult că în ziua ultimului concert din turneul european ce a avut loc în Manchester Arena, la soundcheck ne-a strâns pe cei prezenți acolo și a realizat un video pe care l-a și publicat pe rețelele de socializare, drept mulțumire pentru munca depusă de cei din backstage, cât și ca o dovadă cât de mult înseamnă asta pentru cei prezenți pe scenă.

Justin e un foarte bun producător, un artist dedicat, actor, soț, tată iubitor – despre toate astea povestește în cartea sa autobiografică Hindsight: and All the Things I Can’t See in Front of Me. Nu pune accent doar pe relația specială pe care o are cu Jessica Biel, ci vorbește deschis despre multe momente importante din viața lui, despre perioada N’Sync, dar și despre ce înseamnă producția de show-uri live sau despre cum a fost scrisă piesa Cry Me a River. În carte se mai regăsesc informații prețioase despre copilăria lui, pasiunea pentru muzică, sursele de inspirație și oamenii pe care i-a întâlnit pe parcursul carierei.

Nu avem o cultură a comunicării pentru divertisment, nu avem școală specializată pentru așa ceva. Pentru că ești și tu la început în meseria asta, dar ai reușit mult mai multe decât colegii tăi de generație, dă-le 5 guidelines pentru a reuși.

De când am început toată această aventură cu mulți ani în urmă am realizat că succesul depinde și de factori externi precum cei economici, politici, istorici, de epoca. Succesul sau ceea ce se vede are multe, multe în spate. Un bagaj complex de experiențe. Înveți că unii artiștii pe care îi apreciezi ani la rând, poate zeci de ani, nu sunt deloc ce par a fi, că titulaturile vin și pleacă, la fel și proiectele. Cu toții suntem un mozaic compus din alegerile și faptele noastre, fiind sculptorul propriei noastre ființe. De aceea cred că de la o zi la alta trebuie să luptam pentru a deveni cea mai bună versiune a noastră.

Nu cred că sunt în masură să dau eu altora instrucțiuni pentru a reuși, dar dacă aș putea, aș avea o scrisoare pentru mine, cel de acum câțiva ani, în care mi-aș spune: Nu mai amâna viața. Trăiește-ți visele, proiectează-ți viitorul, iubește, iartă. Fă o pauză, analizează-ți trecutul, prezentul și viitorul. Reconfigurează-ți traseul. Nu contează cât trăiești, important este să o faci frumos. Toți suntem niște autori care-și scriu opera zi și noapte, neîncetat, oriunde ne-am afla.

Guidelines scurte: Urmează-ți visul și pune multă pasiune în ceea ce-ți place. Fii productiv, creativ, nu reactiv. Nu renunța niciodată. Încerci de un miliard de ori, mergi până în pânzele albe și cumva vei reuși. Descoperă-ți potențialul și exploatează-l la maximum în cel mai frumos mod. Îmbrățișează criticile. Nu ezita să ceri ajutorul.

Ce le-ai recomanda să citească?

Recomandarile mele în materie de cărți vor fi pur subiective, cele de mai jos fiind cărțile care m-au ajutat să înțeleg mai bine industria în care activez, să utilizez noi mecanisme și să descopăr anumite skill-uri pe care nici eu nu știam că le am.

  1. E. J. Fleming,  The Fixers: Eddie Mannix, Howard Strickling and the MGM Publicity Machine 
  2. Judith Smith, „Good Self, Bad Self: How to Bounce Back from a Personal Crisis 
  3. Lanny J. Davis, „Crisis Tales: Five Rules for Coping with Crisis in Business, Politics, and Life
  4. Lanny J. Davis „Truth to tell: Tell it early, Tell it all, Tell it yourself
  5. W. Timothy Coombs „It’s Not Just PR: Public Relations and Society
  6. W. Timothy Coombs „Code Red in the Boardroom: Crisis Management as Organizational DNA
  7. Malcolm Gladwell, „Excepționalii
  8. Thomas Beke, „Litigation Communication: Crisis and Reputation Management in the Legal Process

 

3109
cover printese(Viral) Ce meserii ar putea avea printesele Disney –

(Viral) Ce meserii ar putea avea printesele Disney –

 

 

Un ilustrator american s-a gandit ce meserii ar putea sa faca printesele Disney daca ar fi in zilele noastre.

Matthew Burt le-a scos pe printesele Disney din rochiile lor de seara si le-a “dat” cate o meserie in functie de caracterul lor, asa cum rezulta din povestile in care au aparut.

Nu e prima data cand un illustrator se joaca cu viata de dupa povestea animate a personajelor Disney. Data fiind notorietatea acestor personaje, pentru un illustrator – daca isi face bine treaba, si are o idee desteapta – proiectul lui legat de peronajele Disney poate avea notorietate mondiala.

Cum a ajuns proiectul lui Matthew Burt care e deja viral.

Dincolo de amuzament, daca aveti fetite aratati-le acest proiect. E un pretext simpatic sa discutati cu ele despre diferitele profesii pe care le poate imbratisa o persoana in functie de personalitatea sa si de ceea ce ii place.

 

Alba Ca Zapada – psiholog

Alba ca zapada a fost mereu atenta la nevoile celor din jur, asa ca ar putea fi un psiholog bun, crede Burt.

alba ca zapada

Rapunzel — neurolog

Rapunzel are si in povestea originala dorinta si abilitatea de a vindeca, asa ca medic e o meserie credibila pentru “viata de dupa desenul animat”

rapunzel

Anna si Elsa — cercetatoare care studiaza schimbarile climatice

Aici mi se pare cel mai amuzant. Evident ca fetele stiu cum e cu ghetarii de la Polul Nord.

elsa

Belle — profesor universitar

Belle din Beauty & The Beast era o tanara careia ii placeau cartile si povestile, asa ca domnul Burt s-a gandit ca ar putea urma o cariera academica. Daca ar merge asa si in viata reala, am avea ceva sanse ca si fetitele care sunt inspirate de personajele Disney sa se apropie mai mult de carti.

belle

Mulan — avocat

Pe principiul, fata asta ste cum e cu dicriminarea si in viata reala si in armata, asa ca ar putea lupta pentru drepturile oamenilor, Mulan a ajuns avocat.

mulan

Pocahontas — Managerul unui ONG care are in grija protectia mediului inconjurator.

Pocahontas a ajuns militantista pentru mediu, la cat de mult a trait in natura are si datele sa stie cum sa le prezinte oficialitatilor ce masuri ar trebui luate pentru protectia mediului si a resurselor naturale.

pocahontas

Cenusareasa — activist care lupta pentru drepturile animalelor

Nu ma prind care e legatura cu povestea originala, poate pentru ca era prietena cu animalele care au fost transformate in ajutoare ca sa mearga ea la bal. Alba ca zapada parea mai iubitoare de animale… oricum, activista pentru drepturile animalelor e joobul pe care l-a primit Cenusareasa.

cenusareasa

Tiana — Super chef premiat

Tiana a fost inspirata de dragostea tatalui ei pentru a pregati mancarea asa ca iat-o un chef multi premiat :)

tiana

Ariel — producator musical

Lui Ariel ii place sa cante si in desenul animat, asa ca i-a fost distribuita o cariera pe masura.

ariel

Moana — ofiter in Marina

Bine, dupa cum a desenat-o Matthew Burt, Moana ar putea fi sora lui Michael Jackson, dar nu e foarte intelept sa vorbim despre asta in aceste zile cand documentarul Leaving Neverland e peste tot in lume

moana

Jasmine — Ambasador al Natiunilor Unite.

Jasmine din Aladdin a luptat mereu pentru dreptate, asa ca noul job i se potriveste manusa.

jasmine

Aurora — antreprenor, un business cu cafea

Aurora din Frumoasa din Padurea Adormita avea, evident, probleme cu somnul. Asa ca noul job pe care i l-a dat Matthew Burt mi se pare f f simpatic: proprietara unui business cu cafea :)

 

901
mjPro si Contra: tot ce trebuie sa stiti despre posibilele adevaruri/minciuni din filmul  Leaving Neverland cu copiii molestati de Michael Jackson. –

Pro si Contra: tot ce trebuie sa stiti despre posibilele adevaruri/minciuni din filmul Leaving Neverland cu copiii molestati de Michael Jackson. –

Am vazut ieri filmul Leaving Neverland ( e pe HBOGO, iar de maine e si pe HBO) si m-a marcat atat de mult povestea a doi barbati care in copilarie au fost abuzati de Michael Jackson 7, respectiv 5 ani incat m-am apucat sa citesc lucruri conexe ca sa inteleg contextul anilor 90 in care s-au intamplat nenorocirea.

Nu sunt fan MJ, nu sunt nici foarte pasionata de muzica lui, dar cred ca era un geniu muzical si ca a scris o parte din istoria muzicii. Dupa acest film, mai cred si ca si-a folosit geniul si ca sa se insinueze in vietile unor copii si familii vulnerabile si, pas cu pas, sa-i pregateasca pentru a-i transforma in iubiti.

Conform filmului, pare un comportament cu o strategie asa de calculata, intinsa pe multi ani, pentru a-si atinge scopul, incat crezi ca e mintea unui criminal in serie.

Sunt insa si argumente contra veridicitatii celor spuse in film (toate intamplarile odioase sunt povestite de tinerii barbati, fosti copii abuzati, fara prea multe dovezi directe dincolo de amintirile lor).

Asa ca am pus pe capitole si link-uri de documentare argumentele pro si cele contra, in caz ca vreti sa mergeti mai departe de povestea de la  HBO.

Pro – sunt adevarate povestile

Baietii povestesc cu detalii atat de puternice – grafice in partea de abuz sexual – cum MJ a construit in jurul lor un cocoon, dandu-le iluzia de privilegiat care e iubit de un zeu pentru a li se parea normal orice gest sexual.

E un pattern comportamental. Mamele, in ambele situatii, trec prin acelasi tratament: MJ ajunge sa se imprieteneasca cu ele, le seduce emotional, comportandu-se ca un fiu care are nevoie de grija, dar in paralel, le strica casniciile si strecoara vorbe grele despre ele copiilor.

Intr-unul dintre cazuri, le cumpara chiar o casa si are abilitatea sa para ca nu e mita pentru ca fiul a depus marturie in proces in favoarea lui

Drama emotionala a victimelor care sufera cumplit la multi ani distanta de la incidente. Sunt atat de multe nuante in relatia agresor vs agresat in cazul unor pedofili ca MJ, incat cineva din afara nu le poate intui daca nu i se povestesc. Unul dintre baieti povesteste dupa premiera filmului, dupa ce a vazut totul public si-a primit consolare de la public,  ca inca se simte vinovat ca l-a dat de gol pe Michael, ca l-a tradat povestind ce s-a intamplat. (asta pentru ca, ambii baieti povestesc separat, din primele vizite in Neverland au fost pregatti mental pentru ce va urma, pentru “sa nu spui niciodata nimic pentru ca amandoi vom face puscarie”)

(aici momentul de Q& A de la Sundance  cand sala se ridica in picioare si ii aplauda pentru curaj, iar baieti plang. Unul dintre ei, povesteste la Oprah – e link mai jos – ca a fost primul moment in care a simtit ca nu este el vinovat pentru ce i s-a intamplat)

Povestea e construita doar din marturisirile victimelor si rudelor lor, dar structura e atat de buna incat  intelegi tehnicile de manipulare ale unui pedofil, cum se insinueaza in viata familiei copilului, cum isi pregateste terenul pas cu pas pentru ca agresiunea sexuala sa para o rasplata, sa nu fie ceva vinovat. (cu unul dintre baieti face un ritual de casatorie, ii cumpara verigheta, isi fac juraminte unul altuia)

Filmul ar putea da curaj unor alte victime sa se vindece mai usor, chiar daca nu vor face publica trauma lor. (victime nu neaparat ale lui MJ, ci alte agresorilor pedofili). I-ar putea invata ca nu sunt ei vinovati, cum cel mai adesea li se induce pentru a nu spune cuiva.

Aici o parte din marturisile victimelor pe scurt pentru un matinal TV din America de la CBS

Aici o filmare cu un fan MJ care a petrecut o vara la Neverland cand avea 19 ani si care are aproape acelasi chip cu cei doi baieti victima, aceeasi structura, dar un discurs total opus – ii cauta justificari lui MJ si are drept aparare o parte din speech-ul despre care victimele povestesc ca li s-a inoculat in minte de la 7 ani cand au ajuns prima data acasa la MJ.

E usor sa condamnam mamele care si-au lasat copiii sa petreaca nopti intregi cu MJ, singuri in dormitorul lui, dar drama lor vorbeste si despre a fi in preajma unei celebritati, a fi validata de cineva care are notorietate mondiala, a apartine unu grup exclusivist. Ambele femei au fost flatate ca fiii lor erau indragiti de MJ, daca vecinul de vis a vis ar fi dormit cu copilul lor in fiecare seara li s-ar fi parut mult mai ciudat.

Filmul nu pune pe tapet si problema complicitatii si a businessului din spate. Nu spune nimeni nimic despre echipa lui MJ care a vazut multe dintre aceste lucruri, care l-a aparat in momentele in care copiii s-au plans ( sunt doua procese in care a platit peste 100 mil dolari pentru ca familiile sa-si retraga plangerile). Mai presus de toate a fost business-ul. MJ trebuia sa cante si sa compuna, sa particpe in turnee de promovare ale brandurilor pe care le endorsa pentru ca banii trebuiau le sa vina si celor din echipa. Complicitatea s-a mentinut pentru ca nimeni n-a vrut sa opreasca gaina cu oua de aur.

MJ a fost o masina de facut bani si dupa moarte.  La momentul decesului se vorbea ca are datorii de 680 milioane dolari, dar in ultimii trei ani, conform forbes numele lui a adus fodului care ii administreaza averea in numele copiilor lui, aproape 3 miliarde de dolari. Doar Sony Music a semnat un contract de 350 milioane, anul trecut, ca sa mai poata vinde muzica lui MJ pentru inca 7 ani.

Detalii aici.

Contra – Totul e un fals

Desi e justificat pentru cine vede filmul, pare straniu la prima vedere ca pe baietii astia i-au apucat marturisirile la 10 ani de la moartea lui MJ.

Amandoi baietii sunt implicati in show biz, stiu exact ce sa faca pentru a crea o impresie artistica maxima. In plus, daca e sa fie fake, aveau toate resursele sa creeze un sistem ca-n filmul Truman Show ( o realitate de carton si figuratie pe care sa ne-o prezinte drept viata de zi cu zi)- aveau acces la scenaristi care sa le creeze povestea cea mai potrivita, la oameni care sa-i trainuiasca cum sa se poarte in public.

Posibilitatea unui complot

MJ avea foarte multi dusmani in Hollywood. E de notorietate dusmania lui cu David Geffen pe care l-a numit intr-un articol din Vanity Fair din 2003 drept parte din mafia gay care i-a distrus cariera.

Exista un articol in NY Post, din 2003, in care MJ declara ca vrea sa angajeze vraci sa sa-l distruga pe Geffen, si in care apare si referinta din Vanity Fair – (il puteti citi aici )

Geffen, unul dintre cei mai bogati oameni din entertainment  – printre aletele proprietarul studiourilor DreamWorks -, e f bun prieten cu Oprah Winfrey . Cu doar cateva zile inainte de premiera americana a documentarului, Geffen a sarbatorit-o pe Oprah pentru cei 65 de ani ai sai pe un super yacht. Oprah a anuntat chiar atunci ca va face un episod in emisiunea ei, After Leaving Neverland.

Il puteti vedea aici.

Geffen a avut razboiul lui cu MJ si interese diferite de business. Prin Geffen Records i-a reprezentat pe Elton John, Cher, Aerosmith, Peter Gabriel, Nirvana, Guns’n’Roses si multi multi altii, asa ca l-a vazut tot timpul un concurent pe MJ, un competitor atat de important incat la inceputul anilor 90 i-a luat managerul lui MJ, Sandy Gallin, si l-a angajat la compania lui doar ca sa-i creeze probleme.

In ideea complotului, e foarte usor sa justificam ca, la doar 2 zile de la difuzarea documentarului, multe retele mari de radio din America au zis ca nu-i mai difuzeaza muzica. Geffen si echipa lui au acces la toate aceste retele si le furnizeaza milioane de minute de muzica anual.

Toate articolele din Vanity Fair despre problemele in business si cu copiii care l-au dat in judecata pot fi citite aici

Care va fi efectul acestui documentar?

Un proces si probabil niste sute de milioane de dolari paguba pentru familia lui MJ.

Va fi greu sa interzica cineva difuzarea la radiourile din toata lumea, dar vanzarea digitala a cantecelor poate fi afectata si restrictionata – iar asta inseamna multi bani.

Pentru copiii agresati – de MJ sau oricine altcineva – documentarul poate fi un fir de care sa se agate ca sa-si caute forte sa lupte cu proprii demoni. Daca va fi condus frumos in partea de promovare, ar putea fi o lectie pentru parinti sa invete cum sa fie in garda – cum sa nu mai fie flatati de bogatie, celebritate si sa accepte repede ca, daca un adult pare ca le iubeste copilul si ii acorda atentie mai multa decat o fac ei, poate sa fie ceva gresit cu adultul.

Regizorul documentarului, Dan Reed, care are in portofoliu documentare din zone de conflict sau despre 9/11, spune ca si-a construit povestea axandu-se doar pe victime (fara sa intrebe familia lui MJ) pentru ca a vrut sa faca un film care, in macro, e despre vunerabilitatile victimei si cum predatorul se foloseste de orice bresa ca sa-si atinga scopul. Ca n-a vrut sa puna accentul pe MJ ci pe profilul unui predator- pedofil in general

Aici intr-un interviu la BBC unde gazdele nu sunt f prietenoase cu el si-l obliga sa se justifice mai mult de ce a ales un asemenea unghi subiectiv, fara declaratii ale politiei, fara cineva din partea lui MJ etc.

Momentan au aparut reactii din categoria sa nu mai fie difuzat la radio sau sa-i scoatem statuia din muzeu (British Museum a anuntat ca i da statuia afara, detalii aici) , reactii care par puerile si sunt mai degraba miscari de PR pentru sustinerea filmului ( avem in muzee statui ale lui Hitler sau ale lui Hannibal, care au fost cel putin la fel de cumpliti.) Sa scoti o statuie dintr-un muzeu, e cel mult un rasfat, pentru ca nu rezolva nimic, vorbim de un om care e mort si pe care ar fi bine sa nu-l uitam tocmai pentru ca a facut aceste mizerii.

Probabil ca in 2-3 ani, pentru restul lumii MJ va fi doar un artist nebun – suspect de pedofilie, cu multe hituri care au scris istorie.

*

Dupa ce vedeti filmul uitati-va la acest interviu cu MJ facut de Oprah in 1993, marketat drept primul interviu live pe care l-a facut vreodata. Pe langa faptul ca Oprah ii pune si intrebari incomode despre albirea pielii (el spune ca e o boala), despre operatii estetice , priviti-l pe MJ cum vorbeste, cum se uita in jur, gesturile lui, cum rade. Cum povesteste despre violentele tatalui lui. Pare un om bolnav, cu mari probleme emotionale.

8030
parvu sarajevo(interviu)„Atata s-a putut!” – Emanuel Parvu la 5 ani de la primul nostru interviu #DupaAni

(interviu)„Atata s-a putut!” – Emanuel Parvu la 5 ani de la primul nostru interviu #DupaAni

Intalnirea pentru interviul de mai jos a avut loc la sfarsitul lui ianuarie. Erau 5 ani de la publicarea primului meu interviu cu Emanuel Parvu.

De anul trecut am inceput proiectul „Dupa ani” in care urmaresc cum au evoluat subiectii unor interviuri, ce au facut din ce si-au propus la momentul primului nostru interviu, pe unde i-a dus viata si cum s-au schimbat.

Am facut interviuri cu Marius Manole (aici si la 9 ani distanta, aici), cu Andrei Serban (aici si la 10 ani distanta, aici), iar acum e randul lui Emanuel Parvu, profesor, regizor, actor, scenarist, dramaturg. Si prieten de ceva mai multi ani decat distanta de la primul interviu.

Acum 5 ani scriam o poveste despre pasiunea nebuna a lui Emanuel Parvu cu care-si urma visurile. Poveste care includea o plecare in Anglia la munca, o emisiune de televiziune de mega succes ( In Puii Mei) si renuntarea la succesul si banii pe care-i aducea televiziunea pentru a face un lung metraj. (cititi intreaga poveste aici)

Astazi, Emanuel Parvu e castigator de premiu pentru regie la Sarajevo pentru primul lui lung metraj, mai are cateva premii pentru scurt metraje, cateva roluri remarcabile in film, o vizita la Cannes cu film in competitie, o nominalizare la Gopo pentru cel mai bun actor in rol secundar, cateva spectacole de teatru scrise si regizate…

Dar pana la toate aceste victorii a fost renuntarea la un stil de viata luxos pentru unul minimalist, o reasezare a prioritatilor si a modului de a vedea lucrurile. Parvu recunoaste ca in perioada cand regiza si juca in „In Puii Mei” ajunsese la un nivel financiar care-i permitea sa faca tot felul de nebunii.

„Rad cand imi aduc aminte cateodata de nevoi d-astea de clasa a treia. Te plimbi printr-un mall si n-ai nevoie de nimic anume, dar… sa-mi iau ceva. Pentru ca am ajuns sa pot.

– Cat e sticla asta de whiskey? 5 milioane. O vreau? Doua, va rog. –

Eu am trait pe vremea lui Ceausescu, nu pot sa zic ca eram incarcat de jucarii si, cand am avut bani, mi-am luat toate jucariile cu putinta, in general masini. Imi schimbam masina la 6 luni.”

parvu - meda

Cap 1. RENUNTAREA

Stii cum se termina materialul nostru de atunci? Tu lucrezi la primul lungmetraj care e dupa “Inimi cicatrizate”. Hai sa continuam, sa zicem ce s-a intamplat cu “Inimi cicatrizate” …

Emanuel Parvu: S-a intamplat un lucru foarte bun. Dupa ce s-au dat rezulatele concursului CNC, unde eu am luat la debut, am vazut ca a luat la consacrati colegul Radu Jude cu acelasi film. Am scris amandoi fara sa stim unul de altul, dupa aceeasi carte.

 Ai suferit ca aveati acelasi subiect?

Parvu: Rau. Rau. Ca nu m-am gandit ca cineva, cel putin in miscarea cinematografica de acum 5 ani, se mai gandeste in paralel sa scrie despre Blecher. E un subiect greu, cartea-i grea. Am facut o combinatie intre “Inimi cicatrizate” si “Intamplari din irealitatea imediata”. Am castigat concursul cu “Inimi cicatrizate” si, dupa o luna de zile de plans, am luat o decizie: sa dau inapoi finantarea, sa zic „nu, multumesc”.

 Ai dat banii inapoi?!

E. Parvu: Da. Am renuntat “complect” – imi place acest cuvant. Si am luat de la zero. A fost cred cea mai mica suma din istoria CNC-ului data vreodata. Dar banii aia imi deschideau o gramada de usi pentru a aduce alte fonduri.

Si doi ani de zile ai stat si n-ai facut nimic?

E. Parvu: Nimic. Zero. Am stat acasa, in bucatarie si am scris. Si am rescris. Si-am taiat si am rescris. Initial noul film se chema „Dorul” si era in Delta. Un an de zile am facut prospectii in Delta, stiam tot filmul acolo. Tot, tot. Pe urma s-a ajuns ca il filmam la munte. Si a ajuns „Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor”. Si uite ca a iesit ceva foarte frumos, nu din priceperea mea. Din mana Lui. Nu de la mine.

 Dar ti-ai notat undeva cate premii a luat Meda…?

E Parvu: Da, cred ca da. Miruna cred ca stie mai bine. (n.mea. Miruna Berescu, producatorul filmului si partenera lui de viata). 10-11, nu mai stiu. Am fost si in America, n-am apucat sa merg in China, am avut o invitatie acolo, dar n-am apucat sa merg pentru ca nu ma duc fara consoarta si ea avea treaba in Bucuresti. Am fost prin Elvetia, am fost prin tot felul de locuri foarte misto si am vazut tot felul de oameni.

Te-a schimbat in vreun fel toata aceasta experienta?

E Parvu: Foarte tare. Adica filmul asta m-a deviat complet de la orice tip de gand aveam inainte. Complet.  Mi-a oprit linia pe care mergeam inainte, pur si simplu a taiat-o.

Si in ce directie vrei sa te duci?

E Parvu: Nu e ca vreau, s-a dus viata intr-o directie, singura, s-a dus intr-o directie de cunoastere. In momentul in care incepe sa nu mai existe “pofta materiala”, totul se schimba. Filmul n-o sa-ti aduca niciodata un Mercedes. O sa-ti aduca o masina de 4000 euro care sa te duca din punctul A in punctul B. Daca conteaza ce faci in punctul B si cu cine te intalnesti acolo si nu conteaza cum ajungi in punctul B, atunci se schimba felul de a trai.

Deci cumva ti-a schimbat raportarea ta la lume.

 E Parvu: Foarte mult. Pur si simplu s-a astupat un canal din care izvorau foarte multe nevoi. Nici macar nu e o chestie pe care o faci constient. N-a venit transformarea de pe azi pe maine, a venit in foarte mult timp. Azi am mai taiat o chestie, s-a mai oprit ceva, s-a mai oprit altceva.

 Mi se pare  ca esti mult mai introspect, mult mai analitic decat erai cand ne-am intalnit…

E Parvu: Atunci inainte, cand faceam televiziune, nu aveam timp sa-mi permit sa fii introspect. La televiziune ei au un spatiu de emisie, ala trebuie umplut. Nu exista sa-l faci mai scurt, chiar daca nu-ti place. Ala e spatiul, atata faci. Ai chef, n-ai chef, iti place, nu-ti place, e bun, e prost, tu trebuie sa umpli acel spatiu pe care il ai prin contract. Esti racit, nu esti racit, esti bolnav, a murit ma-ta, cainele, tu ai un contract – ei trebuie sa bage ceva, oamenii trebuie sa vada ceva si atunci trebuie sa livrezi indiferent de starea ta.

Televiziunea te forteaza sa te gandesti ce filmezi atunci pe loc. Odata a inceput o ninsoare si noi aveam de filmat intr-o decapotabila. La un film o dai dracului de filmare, n-o mai faci. La tv, filmezi n-ai variante pentru ca saptamana aceea trebuie sa fie pe post.

In 2017 Emanuel Parvu a avut premiera cu filmul „Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor”, o poveste despre un taietor de lemne ( Serban Pavlu) caruia ii moare sotia si se afla in imposibilitatea de a mai tine acasa o fetita pe care o luasera in asistenta maternala. Alaturi de Pavlu, ii distributie s-au mai aflat Florin Zamfirescu, Adrian Titieni, Rodica Negrea, Ana Radu.

parvu sarajevo

 Cap 2. RECOMPENSA

Revenind la film, cred ca unul dintre momentele cele mai frumoase din ultimii 5 ani este castigarea premiului de regie de la Sarajevo.

E Parvu: Asta nu se uita niciodata. Am inscris filmul la Sarajevo pe ultima suta de metri. Mai erau  festivaluri inainte care nu ne acceptasera. Eram la tata acasa cand am primit unul dintre refuzuri.  Nu pot sa uit intamplarea pentru ca tata m-a luat in brate, pana la 39 de ani, de doua ori: o data la 11 ani cand m-am certat cu mama si o data acum, cand am primit vestea refuzului. Eram la el acasa si, pur si simplu, ma uitam la telefonul de la care am primit vestea si fara schimonoseli, fara sa mi se schimbe fata, au inceput sa-mi curga lacrimile suvoi si nu ma puteam opri. Dar nu era cu suspine, pur si simplu curgeau acolo in viata mea. Si a venit tata, m-a luat in brate si mi-a zis “da-le dracu’ de festivaluri, or sa fie mai multe”. Nu eram in cea mai buna stare, mai ales dupa doi ani de chin.

Si in vara lui 2017 eram la Cluj, la TIFF, la masa cu Miruna si cu Dan Chisu. Am primit telefonul cu raspunsul. Nu m-am uitat atunci pe loc. Mi-am terminat fraza de spus, am stins tigara, cand m-am uitat am inceput sa urlu si i-am aruncat telefonul Mirunei, care a citit si ea si a inceput si ea sa urle. Chisu simtea si el ca e ceva de bine si zicea “da si mie sa urlu si eu”. E amuzant ca in aceste situatii, intervine frustrarea faptului ca n-ai voie sa spui ca ai fost selectionat. Si atunci, toata luna de dupa stai ca pe ghimpi ca n-ai voie sa spui nimanui. Ai un zambet tamp pe fata tot timpul. Si oamenii te intreaba “Ce faci, ma? de ce razi?” … “N-ai tu treaba!, un prieten de la Galati, nu-l stii tu”.

 Dar la Sarajevo, v-au anuntat ca trebuie sa va intoarceti pentru gala, la cateva zile dupa proiectie?

E Parvu: Nu plecaseram. Ne-au sunat ca tre’ sa fim la ora nu stiu care acolo. Da, bine, ok, am inteles. “Sa fiti toti!” “Ok, bine, o sa fim toti.” Si era foarte agitata lumea in jurul nostru, ne verificau pe toti,  „e toata echipa?”, cu locuri mai in fata …

 Si nu v-a incoltit un gand c-o sa luati ceva?

E Parvu: Simteam c-o sa ia Serban.

Serban mai fusese la Sarajevo chiar cu Jude cu „Toata lumea din familia noastra” si toata lumea zicea “mama ce-o sa iei, ce-o sa iei”. A venit cu costum si s-a pregatit si n-a luat. De atunci mi-a si zis „eu nu-mi iau haine de gala cu mine” iar cu o zi inainte a anuntat ca vrea sa plece cu sotia lui, Oana, nu stiu unde. I-am zis “Stai aici, nu pleca”.

In seara galei, Pavlu era agitat, avea pe el un tricou si un sacou. Simteam din ce se intampla, simteam ca ceva ia. A fost si o conjunctura potrivita pentru ca din 8 filme, 4 au fost cu barbati si 4 cu femei in rol principal. Deodata sansa devine mult mai mare si, fiind si un rol foarte bun, simteam ca se intampla ceva. Si cand l-au anuntat pe Serban cu premiul pentru cel mai bun actor am inceput sa urlam toti, sa ne bucuram. Apoi m-am relaxat.

Si ai zis gata, la revedere, acum ne bucuram, s-a terminat ceremonia pentru noi…

Parvu: Pai gata. Filmul deja avea un premiu, nu-mi mai trebuia nimic. Si ne-am relaxat. Eu mi-am scos sacoul, deja transpirasem tot.

Cand ne-au anuntat premiul pentru regie, m-a luat din oala si nu mai stiam ce a fac, m-am imbracat pe drum, erau aia cu camerele pe mine, nici nu stiam ce sa vorbesc, nu-mi pregatisem. Am zis “Multumesc, multumesc!” Nici nu stiu ce am zis. Imi tremurau mainile si picioarele.

 Da, uite, apropo de „imi  tremurau si mainile si picioarele”. Tu esti si actor, dincolo de regizor. Nu esti omul caruia sa-i fie frica sa vorbeasca in public pentru ca vorbesti in public. De ce te mai apuca emotia si-ti tremura si mainile si picioarele?

Parvu: Pentru ca tu vorbesti in general in public dupa niste luni de zile de repetitii in care esti foarte sigur pe ce ai de facut. Cand te pune cineva in conditia in care sa spui vorbele tale, exista intotdeauna senzatia de crud care cred ca o trasatura fundamentala a oamenilor si unul dintre cele mai frumoase lucruri: expunerea la interior.

Daca ai de tinut un speech pentru un pahar de apa poti sa-l tii, dar cand e ceva care are acces la interiorul tau, cand tii un speech la o inmormantare sau cand tii un speech la un premiu foarte mare care te ia din oala, acolo e un soi de acces spre interiorul tau.

Omul ascunde ce contine.  E o chestiune de aparare pe care o facem inconstient. Si atunci mimezi si nonsalanta si mai faci si o gluma proasta. Sau poate faci o gluma buna sau poate vii cu speechul pregatit si-l mimezi si pe ala. Dar, se vede.

bacalaureat echipa cannesEchipa “Bacalaureat” pe covorul rosu de la Cannes

Cap 3. INTERIORUL

 Ziceai ca omul nu e pregatit sa-si arate o parte din interiorul lui. Mie mi se pare ca, in teatru, prin piesele pe care le-ai facut in ultima vreme, si la „O spovedanie”, si la „Judecata”, sunt intamplari care vorbesc despre ceva din interiorul tau si despre probleme care te framanta si pe tine. Raportarea la adevar, raportarea la parinti.

Emanuel Parvu:  In momentul acesta ma obsedeaza in existenta si a mea si a omului, culoarea gri. Cat de motivat esti sa faci lucruri chiar cand faci cel mai rau lucru din lume sau chiar cand faci cel mai bun lucru din lume. Nu cred sa existe om fundamental rau din nastere. Si criminalul ala cand omoara pe cineva, excluzand nebunii, excluzand cazurile patologice, zice: „bai, am iubit-o ca pe ochii mei din cap, de aia am omorat-o, ca nu am suportat s-o vad la bratul altuia”. Cred ca orice om, orice actiune pe care o facem, are foarte multe straturi. Unele de care suntem constienti, altele de care nu suntem constienti si, in functie de contextul in care ne aflam si de temperatura discutiei, ajungi sau nu sa le accesezi. Dramaturgul e obligat sa faca accederea in primul rand in scriitura si pe urma regizorul sa vada temperatura la care reuseste sa aduca actorul ca sa para verosimil.

Inteleg de ce ai simtit nevoia sa te duci in zona asta de exprimare, dar de ce ai vrut sa si scrii, sa si joci, sa si regizezi.

Emanuel Parvu: Suntem intr-o vreme in care traim cu patos mize foarte mici. E adevarat ca orice miza mica poate fi transformata intr-o miza mare, atunci cand o treci in plan personal. Daca eu ma lupt pentru viata copilului meu, ea devine importanta in orice context. Dar cred ca lucrurile pe care le-au trait oamenii in razboi si in perioada lagarelor, cred ca schimba fundamental viata. Discutiile pe care le-am avut cu bunicul meu care nu vorbeste foarte mult, de multe ori ma amuz cand ii povestesc despre probleme mele: ce am eu pe la teatru, cu masina la care s-a dus un senzor…

Cati ani are bunicul?

Emanuel Parvu: 90.  A fost la razboi. In momentul in care vezi oameni plutind pe Siret cu matele sfartecate si apa rosie… problema senzorului de la masina e un nimic. E adevarat ca senzorul ala ma face pe mine sa nu pot sa ajung unde am treaba si declanseaza reactii in lant: ma cert cu regizorul sau cu actorul, sau nu ajung la studenti.

Dar cred ca orice miza de acum – n-am facut filmul, s-a intamplat ceva – raportata la drama oricarui om care a fost la Aiud sau la Gherla, sau in orice lagar nazist sau la un om care a trait atunci in vreme de razboi, e mult mai mica.

parvu

Cap 4. ACTORUL

In astia 5 ani de la ultimul nostru interviu, ai facut de toate: profesor la facultate, regizor de lungmetraj, de scurtmetraj, regizor de teatru, actor de teatru si ca actor in serial de televiziune si in film.

Emanuel Parvu: Am fost nominalizat la Gopo pentru Cel mai bun actor in rol secundar pentru „Aniversarea”, iar cu „Bacalaureat” am fost la Cannes cu domnul Mungiu…

Ai avut emotii?

Emanuel Parvu:  Foarte mari pentru ca este cel mai mare festival de pe planeta. Oscarul e o gala, nu e festival. Cand te duci acolo in competitie, n-ai cum sa nu ai emotii uriase. E o implinire prin ce a facut regizorul atat de frumos din film si esti si tu acolo o pietricica din constructie, ai pus si tu o caramida. Poate daca o scoti si pui alta, poate castelul sta la fel de bine in picioare. Sau poate ca nu, nu stii.

Dar Hackerville? Cum ai ajuns la Hackerville? (n.mea. cea mai recenta dintre productiile locale HBO)

Emanuel Parvu: La casting.

Te-ai dus la casting? Te mai duci la castinguri?

Emanuel Parvu: Ma duc tot timpul la castinguri atata timp cat castingul este la fel ca la oamenii astia la care am dat proba, cu foarte mult bun simt. Sunt castinguri in continuare unde nu ma duc, ca nu pot sa ma duc sa dau fețe. Mi se pare jignirea suprema. Nu raportat la mine, ci la orice tip de actor.

Ce inseamna „sa dau fețe”?

Emanuel Parvu: Genul de abordare „Ah, tu esti actor, da? Ia, si acum esti fericit? Dar nu zambesti, dom’le, esti actor sau ce esti? Si apoi esti trist”

Dom’le, da-mi un text sa zic niste vorbe. Chiar nu cred ca stiu sa fac fețe fara sa ma gandesc ce simt pe dedesubt. Dar de ce? Pe mine ma roade asta. Da-mi un context, explica-mi si filmeaza-ma cand tac, si vezi daca sunt trist sau nu.

Aici e iar o chestiune de principiu. Cred ca in prima etapa, vorba lui George Constantin, trebuie sa stii: „Ce e teatrul? Teatrul e sa stii textul si sa vii la timp la teatru”.

Aici este etapa intai a teatrului. Baza, nivelul 1. Sa stii textul si sa vii la timp la teatru. Si vedem noi mai departe dupa-aia ce se mai intampla.

Mai am un lucru care ma jigneste: cand chemi pe cineva la proba si la prima lectura incepe cu modificari… Eu m-am chinuit doi ani de zile, am intors textul ala in toate formele, mi-am plans viata si m-au omorat oamenii aia pe care i-am scris acolo, m-au stors de tot, si vine actorul si ce zice el la prima etapa „Ah, aici nu e asa.”

Si tu vezi negru in fata ochilor instant.

Emanuel Parvu: Mie imi vine sa-i bag furculita in ochi. Atunci, pe loc; asta e sentimentul.

La HBO e misto echipa, oamenii profesionisti. E un tip de profesionalism pe care vrei sa-l intalnesti in televiziune. E o altfel de filmare, e o filmare corporate. Toate lucrurile sunt aranjate, lucrurile stau altfel si la productie, toata organizarea, si e un mediu in care iti face placere sa lucrezi

emanuel-parvu-411204l

Cap 5. Tatal si fiul. Familia

Ca regizor stii sa conduci oamenii, ca profesor lucrezi cu copiii, te ajuta asta in relatia cu fiica ta, care cred ca se apropie de adolescenta?

Emanuel Parvu: Ea are 9 ani. Din pacate, nu ma ajuta deloc. Pentru ca n-am pricepere, n-am vocabular. Oricat de mult inteleg copiii, am senzatia ca se rup la mine-n mana. E senzatia pe care am simtit-o cand am tinut-o prima data in brate cand s-a nascut. Imi tremurau mainile asa de tare ca mi se parea ca se sparge, ca se rupe.  Am dat-o imediat inapoi de panica.

In ceea ce priveste copiii am o panica si plec. Copilul neavand filtre, el si spune si si primeste fara filtru. Eu avand atat de multe filtre si la primire si la serva, nu se leaga. Devine un chin cum sa-i spun cuiva sa-si spele farfuria. Si ma gandesc „da’ e ok sa-i spun sa-si spele farfuria?” Si vine replica din mintea mea „Dar de ce n-ai fi ok?” Apoi o noua intrebare: „Ii spun doar sa o spele sau doar s-o clateasca si s-o puna in masina de spalat?”

In capul tau e..

Emanuel Parvu: In capul meu e vraiste, vin 40 de intrebari. Si sfarsesc  ori prin a nu mai spune, ori prin a spune complet ca nuca-n perete „Bai, spala-ti farfuria.” Si s-a stricat totul.

Iti dai seama cat de greu a fost pentru mama ta, in raport cu tine?

Emanuel Parvu: Pentru mama a fost cumplit.  Cred ca mamele, in general, merita medalii toate.

Mama este o icoana. A avut gandurile la ea tot timpul in a-mi da un soi de libertate, in care sa nu ma simt constrans de nimic, si pe de alta parte sa simt tot timpul ca este o plasa dedesubt. Stiam ca orice as face, mama e acolo, dar nu voiam sa fie niciodata langa mine, dar sa fie cumva. Si asta m-a salvat.

Nu stiu de unde vine asta. Ca am trait si cu mama si cu tata in casa. Si n-am reusit cu taica-miu sa am o relatie similara; probabil el avand la fel de multe bune intentii doar ca, la fel ca la mine, forma de exprimare nu era pe aceeasi unda si imi doream de foarte multe ori sa fac exact opusul. Numai de-al dracu’. Cand imi spunea mama ceva din categoria asta cu farfuria, cred ca iti spalam toate vasele. Sunt niste note, cumva, pe care calca o mama, pe care un tata nu reuseste sa calce.

Probabil c-o sa gasim temele astea intr-un scenariu de-al tau viitor..

Emanuel Parvu: Da, l-am gasit deja. Tot cu familie.

 Asta imi permite sa intreb unde o sa fii peste 5 ani cand facem urmatorul interviu din serie?

Emanuel Parvu: Pai, cred c-o sa existe filmul care va fi fost lansat cu vreo 3 ani in urma, inca vreo 2 ani si vorbim despre urmatorul. Nu stiu, sper sa reusesc sa pun lung metrajul nr 2 pe roate asa cum e la mine-n cap. Care tine tot, nah, de familie, de griuri. Are foarte multe tonuri de gri, foarte multe.

Dar dupa Sarajevo, dupa toate astea, luand in calcul televiziunea ta de inceput, crezi ca te mai judeca lumea, adica crezi ca ti se pun piedici in lumea asta mica a cinematografiei romanesti? Unde suntem o gradinita.

Emanuel Parvu: Nu cred. Adica nu vad de ce sau habar n-am. Nu regret ca m-am lasat de televiziune. Regret complet ca am facut. E cel mai mare regret al vietii mele. Regret de fapt din cauza mesajului, nu regret ca am facut televiziune.

Satira e un procedeu scenaristic, nu l-am inventat eu. Nimic din ce am facut n-a fost inteles. Oamenii si copiii si-au facut modele din niste oameni care sunt pleava societatii.

Daca as putea da timpul inapoi, n-as mai face.

 Cand vorbesti acum ai relaxarea sa privesti in macro pentru ca intelegi mecanismul. Dar cand ajungi  la premii, nominalizari si nu e si filmul tau, nu te apuca un pic nervii?

Emanuel  Parvu: Te apuca frustrarea, dar cred ca depinde cat de mult esti impacat cu „asa trebuia sa se intample.” Daca reusesti sa treci peste chestia asta cu asa trebuia sa se intample, si sa incerci sa-ti gasesti oarecum aceasta scuza care cred ca e ortodoxa, sau dinainte de ortodoxie: asa au vrut zeii.

Atata s-a putut.

Emanuel Parvu: Atata s-a putut. (rade)

*

Pe Emanuel Parvu il puteti vedea la teatru in „O spovedanie”  (alaturi de Alexandru Papadopol, Adrian Titieni si George Ivascu/Mircea Gheorghiu), in „Judecata” (alaturi de Adrian Titieni) – ambele texte sunt scrise si regizate de el- , in „Konkurs” (alaturi de Cristina Flutur, Gabriela Popescu, Anghel Damian ), un spectacol regizat de el, dar si in „Ultimii” ( alaturi de Adrian Titieni, Andreea Mateiu si Conrad Mericoffer), un text scris si regizat de Mimi Branescu.

Cel mai recent scurt metraj al sau, „Totul e foarte departe”, n-a primit nicio nominalizare la premiile Gopo desi a avut un parcurs international cu multe premii si selectii in festivaluri importante. Decizia juratilor care au facut selectia (comunicata la cateva saptamani dupa intalnirea noastra) a provocat o reactie publica a regizorului care si-a manifestat dezamagirea.

871
best-original-song-winner-for-shallow-from-a-star-is-born-news-photo-1127323657-1551126331Senzationala poveste a diamantului de 128 carate si 126 ani vechime, purtat de Lady Gaga la Oscar –

Senzationala poveste a diamantului de 128 carate si 126 ani vechime, purtat de Lady Gaga la Oscar –

La Oscarurile din acest an, Lady Gaga a purtat un diamant de 128 carate si-a intrat in istorie si cu acest gest: e a treia persoana care a purtat vreodata acest colier in spatiul public.

De altfel, Gaga a mai stabilit un record – colierul e cea mai scumpa bijuterie purtata vreodata la aceeasi ceremonie: pretul lui este 30 de milioane de dolari.

A doua cea mai scumpa bijuterie purtata vreodata la Oscar a fost cea pe care Gloria Stuart a adus-o pe covorul rosu in 1998 – un diamant albastru Harry Wilson, inspirat de bijuteria din filmul Titanic, Heart of the Ocean.

gloria stuart

Oricat de scump ni se pare colierul lui Gaga, nu pretul lui i-a activat pe specialistii in bijuterii. Toata lumea a fost surprinsa ca acest diamant a parasit incinta magazinului Tiffany de pe Fifth Avenue, el avand o vitrina speciala la etajul 1 al cladirii inca de la sosirea lui in magazin.

La baza vorbim de un diamant descoperit in 1877 in Africa de Sud, care avea 287 carate.

Piatra a fost cumparata de Charles Lewis Tiffany un an mai tarziu si a decis ca va fi prelucrata de George Frederic Kunz (piatra roz Kunzine e numita dupa Kunz)

Frederic Kunz a transformat piatra in diamantul de 128 de carate, si i-a pus in evidenta intreaga stralucire.

A fost recunoscut imediat ca una dintre cele mai pretioase pietre din lume si a intrat in selectia celor mai valoroase bijuterii din America. A fost expus prima data in 1893 la un targ din Chicago si pentru cateva luni a stat in vitrina magazinului Tiffany – intr-o instalatie care sugera mainile unui inger – in 1955.

Cativa ani mai tarziu, Audrey Hepburn a purtat acest diamant – doar pentru cateva fotografii publicitare pentru fimul Breakfast at Tiffany’s – dar erau intr-o alta montura, semnata de Jean Schlumberger.

Brilliant-Tiffani-na-Lente-Rozett

In 1995, diamantul a fost expus pentru cateva zile intr-un muzeu din Paris.

Diamantul a fost montat in actualul colier in 2012 la aniversarea a 175 de ani magazinului Tiffany’s (va dati seama ce traditie a luxului au?!)

Cand lady Gaga a aparut pe covorul rosu de la Oscar cu aceasta bijuterie, in rochia McQueen asortata cu manusi negre, o parte din istoria bijuteriilor a fost completata.

E unul dintre diamantele pe care Casa Tiffany le detine de la descoperirea lui, e unul dintre cele mai mari diamante galbene din lume si, acum, i s-a mai adaugat un pic la povestea legendara.

Diamantul s-a intors in magazin pe 2 martie, deci daca ajungeti la NY il puteti vizita.

tiffany-diamond-workshop-images-1-1551126511

1238
chanel pfw(foto) Ultima colectie Chanel cu participarea lui Lagerfeld prezentata in aceasta dimineata de modele care au plans in hohote –

(foto) Ultima colectie Chanel cu participarea lui Lagerfeld prezentata in aceasta dimineata de modele care au plans in hohote –

In aceasta dimineata, casa Chanel i-a adus un omagiu lui Karl Lagerfeld, intr-un show special din Paris Fashion Week.

Colectia Toamna Iarna 2019 a fost prezentata in prezenta unor vedete ca Anna Wintour, Kristen Stewart, Naomi Campbell, Claudia Schiffer sau Monica Bellucci.

Totul a inceput cu un minut de tacere, de reculegere. Si s-a incheiat cu multe lacrimi.

Practic, pe ultima tura a catwalk-ului toate modelele plangeau in hohote.

Iata cateva dintre creatiile prezentate in aceasta dimineata, intr-un show in care Penelope Cruz a debutat ca model.

chanel pfw  3 chanel pfw  8 chanel pfw 1 chanel pfw 2 chanel pfw 4 chanel pfw 5 chanel pfw 6 chanel pfw 7 chanel pfw 9 chanel pfw chanel-kaia-1551786141 chanel-kristen-1551786181 chanel-naomi-1551786182 chanel-penelope-1551786110 chanelshow-1551786372paris fashion

1414
hbz-fosse-verdon-1549600914(video) Michelle Williams intr-un serial despre viata celui mai celebru coregraf de pe Broadway, Bob Fosse –

(video) Michelle Williams intr-un serial despre viata celui mai celebru coregraf de pe Broadway, Bob Fosse –

De cateva zile a iesit pe piata un trailer al unui nou serial despre culisele showbiz-ului, mai exact despre viata unuia dintre oamenii care au schimbat fata musicalului si a Broadway – Bob Fosse.

Fosse e cel care a creat in anii 70 show-urile Cabaret si Chicago si a fost coregraful care a creat un “stil pentru Broadway”.
Cum viata e si ea un mare spectacol, in timp ce realiza super show-uri dramatice pe scenele de pe Broadway traia si dincolo de scena cateva drame. Domnul Fosse a fost indragostit de Gwen Verdon, o dansatoare care l-a mai ajutat in crearea coregrafiilor si cu care a avut o relatie tumultuoasa.

Incepe asadar un serial – in america, nu la noi – despre relatia dintre Fosse si Verdon, bazat pe cartea biografica a lui Fosse, scrisa de Sam Wasson.

In rolul lui Gwen va fi Michelle Williams, iar rolul lui Fosse va fi jucat de Sam Rockwell. In America se spune ca distributia pentru rolurile secundare e precum albumul de sfarsit de an pentru cei care au terminat sectia musical la facultate, asta pentru ca sunt implicati nu doar actorii de pe Broadway ci si producatorii de la cele mai mari musicaluri ale momentului (producatorii de la Hamilton – Lin-Manuel Miranda si Thomas Kai, dar sic el de la Dear Evan Hansen – Steven Levenson, show-uri care au castigat premiul Tony in anul lansarii si considerate cele mai bune productii de gen in acest moment de pe Broadway).

Asa ca pentru fanii musicalului, dar si pentru ce care iubesc provestile din culisele showbiz-ului, se anunta o productie demna de binging. Serialul incepe in aprilie in America.

696
nespresso talentsSunteti pasionati de film si doriti sa ajungeti la TIFF sau chiar la Cannes ? Va ajuta Nespresso Talents! –

Sunteti pasionati de film si doriti sa ajungeti la TIFF sau chiar la Cannes ? Va ajuta Nespresso Talents! –

Pentru prima data in Romania, se lanseaza Nespresso Talents – concursul de scurt metraje pentru amatori, care te duce la marile festivaluri de film.

Am scris de multe ori despre implicarea Nepresso in sustinerea activitatilor conexe cinematografiei internationale.

La nivel global sunt 18 festivaluri de film, pornind de la Festival des films a Cannes, si pana la cele la nivel local, precum TIFF, unde Nespresso a fost implicat atat financiar, cat si prin activari sofisticate sau evenimente dedicate – cine, brunch-uri etc. – perfecte pentru networking-ul oamenilor din industrie.

La Cannes, pe perioada festivalului de film, Nespresso a creat an de an evenimente super spectaculoase; acum cativa ani a fost un proiect in care importanti chefi au creat cate un meniu inspirat de filmul lor preferat dintre cele premiate la Cannes. Deliciu haute cuisine!

Nespresso organizeaza, de 4 ani, si o competitie de scurt metraje pentru amatori si anul trecut tot faceam tumbe la echipa Nespresso din Romania incercand sa aflu cand va fi si tara noastra inclusa in proiect, mai ales ca avem foarte multi tineri talentati in productii video destept realizate.

 

Ei bine, din 2019 concursul Nespresso Talents se organizeaza si in Romania!

E un concurs cu premii in bani (2000 euro locul 1 sau 1000 euro – locurile II si III) si cu posibilitatea de a merge la TIFF, la nivel local, sau chiar la Cannes, pentru cele mai bune productii selectate, si a avea filmul proiectat la o ceremonie speciala in perioada celor mai importante festivaluri de film, la nivel local sau international.

Ce trebuie sa stiti despre concursul Nespresso Talents:

 Tematica editiei din 2019 este “Suntem ceea ce mancam”, pornind de la credo-ul Nespresso de a oferi o adevarata experienta a gustului si legandu-se, in mod natural, de alimentatie – ca element important in viata de zi cu zi.

Filmul realizat trebuie sa aiba maximum 3 minute si sa fie format vertical, 9:16. Poate fi filmat cu orice dispozitiv.

Filmul poate sa fie o poveste plecand de la perspectiva unui obicei alimentar, fie ca moment petrecut cu prietenii si cu familia, fie ca loc, timp de calitate, amintire, sau orice alt tip de experienta – ca parte din viata unei persoane. Poate sa fie fictiune sau ca un documentar.

Data limita de inscriere este 25 martie. Inscrierile se fac AICI. 

nespresso_512x307_gif

Ce castigati:

  1. National se stabilesc 3 premii (printre jurati e doamna Irina Margareta Nistor, probabil romanul care a vazut cele mai multe filme vreodata – si lung metraje, si scurt metraje)

Locul I (cel mai talentat cinefil):

  • 2000 €
  • invitație la festivalul de film TIFF de la Cluj 2019 – pentru câștigător și un însoțitor, care include cazare (hotel 4*) și transport

Locurile II si III:

  • 1000 €
  • invitație la festivalul de film TIFF de la Cluj 2019 – pentru câștigător, care include cazare (hotel 4*) și transport
  1. Oricare inscriere nationala e eligibila si pentru concursul global din care sunt selectati cei care merg la Cannes, indiferent de jurizarea locala!
  1. Faci si o super fapta buna. Indiferent de rezultatul final, fiecare fim depus inseamna un copac de cafea plantat de Nespresso in Columbia. Pe termen lung, acesti copaci vor contribui la o initiava de proportii care are ca scop transformArea vechilor practici de cultivare a cafelei in productie de cafea organica.

Stiu ca am printre cititori oameni pasionati de film, oameni cu o cultura vizuala si cinematografica, oameni care ar putea face un film (atentie! de maximum 3 minute) minunat. Asa ca va rog tare, tare sa va ganditi la ce inseamna mancarea pentru voi, cum ati pune asta intr-un fir narativ sub deviza ”Suntem ceea ce mancam”, sa faceti un film si sa va inscrieti in concurs.

Va mai rog mult sa dati mai departe informatia. Stiu grupuri de liceeni care fac filme de scurt metraje minunate, au si festivalurile lor, n-ar fi minunat pentru unul dintre ei sa mearga la TIFF sau chiar la Cannes si sa se bucure de recompensarea pasiunii lui cu o amintire de neuitat?!

Va multumesc!

773
moncler-12(foto) Moncler si Valentino impreuna in creatii super spectaculoase –

(foto) Moncler si Valentino impreuna in creatii super spectaculoase –

Moncler, brandul care produce haine de iarna, a facut un parteneriat cu directorul creativ de la Valentino, Pierpaolo Picciolo, pentru un proiect in care au creat haine cu structura unei rochii de seara , dar din materilaul clasic Moncler.

Rezultatul este unul foarte spectaculos…

Colaborarea, inclusa intr-un program care se numeste Genius si e la edita nr 2, a adus-o aproape de Moncler si pe Liya Kebede,  un super model, o femeie foarte foarte rafinata si eleganta si in viata de dincolo de podium. Am mai scris despre ea aici. (Cum sa cresti si sa te maturizezi cu super eleganta.)

moncler-14-768x566@2x

moncler-13

moncler-12

moncler-11-768x859@2x

moncler-10-768x995@2x

moncler-9-768x983@2x

moncler-8-768x973@2x

Anul trecut, in cadrul aceleiasi colaborari a rezultat o colectie inspirata de picturile renascentiste.

moncler painting

moncler painting 2

436
cover insta vedete oscar 201928 de fotografii din culisele Oscar 2019, asa cum le-au prezentat vedetele implicate –

28 de fotografii din culisele Oscar 2019, asa cum le-au prezentat vedetele implicate –

Ca in fiecare an, fac o selectie amuzanta si sincera a postarilor pe care le fac vedetele in ziua de pregatire pentru Oscar, in culisele ceremoniei si la petrecerile de dupa.

Mai jos o selectie din postarile de pe instagram, unde vedeta a fost… Helen Mirren cu multe selfie-uri si detalii si din culise, dar si de la petreceri.

incepem cu fiica lui Glenn Close care, in the Wife, joaca versiunea mai tanara a doamnei Coleman personajul mamei sale. Glenn Close n-a castigat Oscarul nici la aceasta editie ( 7 nominalizari are!!!)


Vezi această postare pe Instagram

Lets do this. #goteamG @deborahfergusonstylist @makeupbykai @brantmayfield @peter_dundas @azzafahmy @louboutinworld

O postare distribuită de ⚡️ ANNIE STARKE ⚡️ (@anniemstarke) pe

 

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

Sister Emily and I on our way to the Oscars! Getting ready to root for our dad! #neverlookaway #cinematography #oscars O postare distribuită de Zooey Deschanel (@zooeydeschanel) pe

Echipa de beauty & stil a lui Charlize Theron

Vezi această postare pe Instagram

Out the door @charlizeafrica @dior @bulgariofficial @hairbyadir @kateleemakeup #oscars

O postare distribuită de Lesliefremar (@lesliefremar) pe

Emilia Clarke

Echipa lui Glenn Close

Vezi această postare pe Instagram

Working with @glennclose over the past several weeks has been the most incredible experience. She is brilliant in every sense of the word. With films like Fatal Attraction, The Big Chill, Dangerous Liaisons, 101 Dalmatians, and now The Wife, she has entertained and inspired the world for nearly fifty years. Congratulations on your very well deserved nomination tonight, Glenn. I am so proud to have worked with you to create this special moment #glennclose #oscars

O postare distribuită de W E S G O R D O N (@wesgordon) pe

 

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

Hooray we’re on our way!!! Oscars here we come!!!!! O postare distribuită de Melissa McCarthy (@melissamccarthy) pe

Vezi această postare pe Instagram

Hey Everybody, you good? Just hanging with my boo… #oscars #ainthecute

O postare distribuită de Angela Bassett (@im.angelabassett) pe

 

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

Final touches on the brilliant #OliviaColman. #bts with the Best Actress nominee before #oscars2019. Hair #marcusfrancis Makeup (and ) @sarahuslan O postare distribuită de Marcus Francis (@marcusrfrancis) pe

Vezi această postare pe Instagram

#DreamTeam !!! @allisonbjanney @collierstrong @jillcrosbyhair @taraswennen #oscars2019

O postare distribuită de Tara Swennen (@taraswennen) pe

 

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

When you and one of your besties @gordonejames get fancy for #vanityfairoscarparty #academyawards O postare distribuită de Shonda Rhimes (@shondarhimes) pe

Vezi această postare pe Instagram

Best Actor Nominee Bradley Cooper in @TomFord + @louboutinworld + @iwcwatches – styled by yours truly

O postare distribuită de Ilaria Urbinati (@ilariaurbinati) pe

Vezi această postare pe Instagram

Oscar Sunday 2019!! Getting ready for a fun night

O postare distribuită de Caitlyn Jenner (@caitlynjenner) pe

 

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

I Know In My Hearts Of ’s My Brother Prince Is Watching Tonight,Singin’ “IT’S GONNA BE A BEAUTIFUL NIGHT’ O postare distribuită de Spike Lee (@officialspikelee) pe


Vezi această postare pe Instagram

Ran into this fella. My pal Paul- he is an original. #Oscars91 #actualfriends

O postare distribuită de Julia Roberts (@juliaroberts) pe


Vezi această postare pe Instagram

backstage with one of the coolest brit’s who also is a great actor. Great Gary

O postare distribuită de @ helenmirren pe

* Cateva imagini de la petrecerile de dupa ceremonie


Vezi această postare pe Instagram

Laughing because it takes an army to get ready for the @vanityfair party

O postare distribuită de Maria Sharapova (@mariasharapova) pe


Vezi această postare pe Instagram

sarah and I rock Pink

O postare distribuită de @ helenmirren pe


Vezi această postare pe Instagram

@glennclose in custom @armani privé and @cartier

O postare distribuită de Chloe Hartstein (@chloehartstein) pe


Vezi această postare pe Instagram

The legacy of Freddie Mercury lives on. @ramimalek with his Oscar for Best Actor.

O postare distribuită de The Academy (@theacademy) pe


Vezi această postare pe Instagram

Whole family!!!❤️

O postare distribuită de Zooey Deschanel (@zooeydeschanel) pe


Vezi această postare pe Instagram

backstage oh Lord lucky me

O postare distribuită de @ helenmirren pe

1796
cover oscar 2019(Foto) Marii castigatori si 36 dintre cele mai spectaculoase tinute de la Oscar 2019 –

(Foto) Marii castigatori si 36 dintre cele mai spectaculoase tinute de la Oscar 2019 –

Gata si cu Oscarurile pentru 2019.

A fost si cu lacrimi ( de la Gaga cand a castigat pentru cel mai bun cantec),cu Rami Malek care a castigat Oscarul pentru cel mai bun actor…

Doamna Glenn Close nu a castigat nici la a 7 nominalizare, Oscarul pentru cea mai buna actrita a mers la Olivia Colman pentru rolul din The Favourite.

Oscarul pentru rolurile secundare a ajuns la Mahershala Ali pentru Green Book si Regina King pentru If Beale Street Could Talk

cel mai bun regizor – Alfonso Cuaron pentru Roma

cel mai bun film – Green Book

Ceremonia n-a mai avut prezentator ci doar cei care au introdus premiile pe fiecare categorie, asa ca inceputul a fost… cu Queen cantand alaturi de Adam Lambert, We Will Rock You si We are the champions, iar rezultatul a fost probabil cel mai spectaculos monolog de deschidere al ceremoniei, aplaudat in picioare de audienta.

 

Iata cateva dintre tinutele de pe covorul rosu, aranjate in ordine alfabetica.

Alfonso Cuaron cu cei doi copii ai sai
alfonso-cuaron-with-his-kids-tess-bu-cuaro-superJumbo-v3

Allison Janney
-allison-janney-superJumbo-v3

Amy Adams
amy-adams-superJumbo-v3

Amy Poeher
amy-poehler-superJumbo-v3

Angela Basset
angela-bassett-superJumbo-v3

Ashley Graham
ashley-graham-superJumbo-v2

Billy Porter
billy-porter

Bradley Cooper cu sotia, Irina Shayk si mama, Gloria
bradley-cooper-irina-shayk-and-gloria-camp-superJumbo

Brie Larson si Samuel L Jackson
brie-larson-and-samuel-l-jackson-superJumbo-v3

Charlize Theron
charlize-theron-superJumbo-v3

Christian Bale si sotia
christian-bale-and-sibi-blazic-superJumbo-v3

Emilia Clarke
emilia-clarke-oscars-2019-1551049306

Emma Stone
emma-stone-superJumbo-v3

Gemma Chan
gemma-chan-superJumbo-v3

Glen Close
glenn-close-superJumbo-v4

Helen Mirren
helen-mirren-superJumbo-v3

Jennifer Hudson
jennifer-hudson-superJumbo-v3

Jennifer Lopez si Alex Rodriguez
jennifer-lopez-and-alex-rodriguez-superJumbo

Kacey Musgraves
kacey-musgraves-superJumbo-v3

Kiki Layne
kiki-layne-superJumbo-v3

Lady Gaga
lady gaga

Marina de Tavira
Marina-de-Tavira

Melisa McCarthy
melissa-mccarthy-superJumbo-v3

Michele Yeoh
michelle-yeoh-superJumbo-v3

Octavia Spence
octavia-spencer-superJumbo-v3

Olivia Colman
olivia-colman-superJumbo-v3

Pharrell Williams
pharrell-williams-and-helen-lasichanh-superJumbo-v2

Queen Latifah
queen-latifah-superJumbo-v3

Rachel Weisz
rachel-weisz-superJumbo-v4

Rami Malek
rami-malek-superJumbo-v3

Regina King
regina-king-superJumbo-v3

Richard e Grant
richard-e-grant-and-olivia-grant-superJumbo-v3

Sarah Paulson
sarah-paulson-superJumbo-v3

Serena Williams
serena-williams-superJumbo-v3

Tina Fey
tina-fey-superJumbo-v2

Yalitza Aparicio
yalitza-aparicio-superJumbo

3753
cover fragment sotia(Special Oscar) Fragment din cartea Sotia – Meg Wolitzer, care a inspirat filmul care ii poate aduce primul Oscar lui Glenn Close –

(Special Oscar) Fragment din cartea Sotia – Meg Wolitzer, care a inspirat filmul care ii poate aduce primul Oscar lui Glenn Close –

In aceasta noapte, la Los Angeles se decerneaza premiile Oscar.

Pentru a 6-a oara este nominalizata Glenn Close la un Oscar si sper din tot sufletul ca de data asta va si castiga.

Rolul pentru care este nominalizata este cel de protagonista a filmului The Wife, Sotia, film care este inspirat de cartea omonima scrisa de Meg Wolitzer.

Cartea spune povestea unei femei foarte inteligente, educata si foarte talentata care renunta la cariera ei ca sa stea in umbra sotului, un scriitor celebru. Sotia creste 3 copii, administreaza toate treburile casei, face fata infidelitatilor sotului si se afla in fata unui moment foarte important pentru cuplul lor: sotul urmeaza sa primeasca un mare premiu pentru munca lui. (in carte e un premiu in Norvegia, in film e Nobelul pentru literatura)

Fata in fata cu validarea suprema adusa de acest premiu, Sotia incepe sa-si aminteasca detalii din viata lor de cuplu, iar povestea se construieste ca un thriller: la capatul ei e un secret care iti schimba intreaga perspectiva.

*

Filmul nu a aparut inca la noi, dar cartea poate fi gasita in librarii gratie Editurii Trei careia ii multumesc foarte foarte mult pentru ca mi-a permis sa public acest fragment.

( Editura Trei mai are cel putin inca o carte de fictiune in colectia sa care abordeaza din alt unghi problema nevestei de artist, de om creator. E scrisa de Rebecca Miller, se numeste Vietile Secrete ale Pippei Lee. Un interviu cu autoarea, despre tema cartii vazuta din interior -ea fiind sotia actorului Daniel Day Lewis puteti citi aici )

*

Cartea Sotia, ca si filmul de altfel, dincolo de intriga, e un omagiu pentru toate sacrificiile pe care le fac femeile ca sa conduca Regatul care inseamna casa si familia lor.

*

Fragmentul de mai jos este din momentul in care Sotul- Joe si Sotia au aterizat in orasul unde Joe va primi premiul pentru cel mai bun scriitor, a doua zi. Acesta este ”drumul pana la hotel”.

***

M-am gândit la începuturile lui Joe, petrecute în universul feminin al acelui apartament din Brooklyn, primul său mariaj ratat și finalul său zgomotos, cel de-al doilea mariaj al său, longeviv, și ascensiunea profesională a lui Joe pe parcursul acestei căsătorii. Apoi copiii, oh, copiii! Nu știusem cum este să ai de ținut o casă plină de copii. Îmi doream copii, dar îmi era deopotrivă și frică. Dorința mea de a avea un copil era învelită în nevoia de a-l face fericit pe Joe. Nu le puteam separa; mă uitam într-un cărucior imaginar și vedeam capul supradimensionat al lui Joe ițindu-se de sub păturică. Însă după ce s-au născut, copiii au devenit ei înșiși, nu el. Fiecare copil și-a arătat trăsăturile proprii.

Susannah, cea mai mare dintre ei, a primit atenție excesivă, ca toți primii născuți. Venea în bucătărie, unde frigeam un cotlet de miel în tigaie, și mă anunța: „eu ajut“, știind că mâncarea era pentru Joe, care lucra în dormitor.

— În regulă, fetița mea, ajută-mă, îi spuneam, și Susannah înfigea furculița în cotletul din tigaie și îl trântea în farfurie, ornându-l cu bucăți șifonate de hârtie, în chip de flori. Apoi îl ducea cu grijă pe culoar și lovea de câteva ori cu piciorul în ușa lui Joe, în loc de ciocănit. Îi auzeam cum murmură amândoi: cuvintele neatente ale tatălui, rugămințile tremurânde ale fiicei — „uită-te la farfurie, tati, uită-te“ —, și pe urmă schimbarea rapidă din tonul tatălui, vocea lui crescând în timp ce o lăuda, salvând astfel situația.

Pe mine mă iubea; pe el îl adora. Nu m-a supărat niciodată lucrul ăsta și când mă aflam împreună cu ea mă simțeam complet relaxată, răsplătită de mirosul ei, de pielea ei catifelată, de entuziasmul ei febril la tot ce era nou. Dacă ar fi avut coadă, ar fi dat din ea încontinuu.

Când nu eram disponibilă pentru ea — poate aveam alte angajamente, ceea ce se întâmpla destul de des, și trebuia s-o las cu o bonă —, chipul ei avea o expresie tragică și aproape că mă ucidea. Sora ei, Alice, s-a dovedit a fi robustă și atletică, dar și mai independentă. Nu era frumoasă ca soră-sa, ci mai degrabă arăta sănătos, cu trupul ei mic și legat, așa cum fusese odată și Joe, cu părul șaten-deschis și tuns pe calotă, după moda tinerilor romani.

Când Alice a ajuns la adolescență, lesbianismul ei a devenit, în sfârșit, evident, după mulți ani de pasiuni pasagere pentru profesoarele ei favorite, tinere de tipul ingenuu, după perioada dormitorului tapetat cu afișe ale rockerițelor cu păr vâlvoi, de vrăjitoare, după amazoanele de la tenis, cu coapsele lor brune, puternice, acoperite ridicol de rochițe albe. Și atunci când s-a arătat, am fost ușurată s-o aud spunând tare acest lucru, deși Joe părea speriat și afectat personal.

— Îmi plac fetele, a izbucnit ea într-o seară, din senin, pe când eram în bucătărie.

— Ce? a întrebat Joe, care stătea la masă, adâncit în ziarul lui.

— Îmi plac fetele, a continuat Alice, curajoasă.

În felul ăla. Știți voi. Frigiderul a început să se agite brusc, a scos un clinchet și a început să fabrice cuburi de gheață, ca pentru a umple tăcerea stânjenitoare.

Oh, a spus Joe, țintuit în scaunul lui. Inima mi-a luat-o la goană, dar m-am îndreptat spre Alice și am îmbrățișat-o. I-am spus că eram bucuroasă că s-a hotărât să vorbească și am întrebat-o dacă exista cineva anume de care îi plăcea. Da, mi-a răspuns ea, dar fata o tratase mizerabil. Am vorbit politicos despre asta, cam un minut sau două, apoi s-a strecurat spre camera ei.

— Nu-i vorba despre tine, i-am spus lui Joe în seara aceea, în pat, în timp ce schimbam în șoaptă replici furioase. Aceasta urma să fie una dintre temele discuțiilor noastre despre copii.

— Da, îmi dau seama de asta, a spus Joe. Exact asta vreau să spun.

— Deci tu zici că ai vrea să fii piesa centrală a sexualității fiicei tale?

— Nu, a răspuns el. Deloc. Tu ești mamă. Nu poți pricepe ce simt eu în legătură cu asta.

— Oh, asta-i chiar bună, am replicat eu, dorindu-mi să creadă că mamele știu tot, că suntem naratorii omniscienți ai vieților familiilor noastre.

David, cel mai mic dintre copii și cel mai tulburat dintre ei, părea incapabil să-și găsească o viață a lui. Joe și cu mine ne țineam respirația și speram de fiecare dată să-i meargă totul bine, dar era doar o dorință magică. Puține lucruri păreau să-i meargă lui David; lucrul ăsta a devenit tot mai clar și viața lui era doar din ce-i pica. Dar noi îl iubeam chiar și așa.

Îi iubeam pe toți, Joe și cu mine, deși nu chiar împreună. Copiii primeau iubirea noastră pe două canale diferite, unul de la mine, un flux rezonabil de stabil, și unul de la tatăl lor, atunci când se gândea la asta, când reușea să-și mute atenția de la el însuși.

Era distras în cea mai mare parte a timpului,prins în detaliile vieții sale profesionale și în toate preamăririle pe care le tot acumula, ca pe straturi și straturi de zăpadă. Copiii și cu mine nu făceam decât să ne uităm la felul cum cariera lui Joe creștea și creștea.

Iar acum, în sfârșit, reușise să parcurgă tot drumul ăsta spre Finlanda. Țara era surprinzător de dulce, tonică și revigorantă. Odată pe an era trezită brutal din picoteala ei: Trezește-te! Trezește-te! O persoană importantă vine-ncoa’!

În timp ce traversam aeroportul alături de anturajul nostru editorial, mi-am dat seama că, dacă voiam, puteam să dispar cu ușurință în sălbăticia acestei țări și să nu mă mai întorc niciodată. Nu aș fi ieșit în evidență în Finlanda, cu părul meu alb și pielea palidă.

M-aș fi integrat perfect și ar fi crezut că sunt una de-a lor. Cât de grozav ar fi fost să pot începe aici o viață nouă, uluitoare, în loc să mă întorc în casa din Weathermill, New York, cu acest copil mare care era soțul meu, geniul meu, propriul meu câștigător de Premiu Helsinki.

— Joe, am spus, uită-te în stânga. Încearcă să te pozeze.

S-a întors ascultător și atunci s-a declanșat un val de bâzâieli bâlbâite, iar el s-a ținut un pic mai țeapăn și mai măreț. Pozele acestea vor apărea în ziarele de mâine, înfățișându-l pe acest bătrân evreu american mijindu-și ochii în lumină, arătându-și ciudata față umană, oboseala călătoriei cu avionul combinată cu vanitatea care-l împingea de multă vreme prin aeroporturi și prin lume.

La ieșirea din terminal ne aștepta o limuzină, atât de neagră pe cât era șoferul de blond, și prima pală de aer înghețat m-a făcut să simt că o să-mi explodeze plămânii în timp ce alunecam cu repeziciune dinspre clădire spre mașină.

Aici era acea minunată perioadă din an în care copacii își pierd frunzișul, denumită de finlandezi ruska, cu schimbătoarele ei culori de vis. Era abia toamnă târzie și totuși ne șocase frigul de afară. Mă gândeam că este de nesuportat și-mi imaginam o societate în care oamenii o iau la goană din casă spre mașină și apoi spre birou, și înapoi spre mașină și spre casă, la sfârșitul zilei. Lumina zilei era pe ducă și totuși cerul părea, chiar în acest moment, strălucitor și nesfârșit.

În Finlanda, lumina zilei te face să crezi că n-o să se termine; nu-ți poți imagina că se va stinge în acest sfârșit îngrozitor chiar înainte ca enzimele din stomacul tău să fi început măcar să desfacă în componente separate masa de prânz.

Mașina ne-a purtat ușor pe lângă malul apei și pe lângă vitrinele magazinelor de pe bulevardul Mannerheim, unde se vindeau mărfuri delicate, învelite în staniol și hârtie creponată, dar și pe lângă abruptele și lungile întinderi ale podurilor de cale ferată. Mai fuseserăm o dată în Finlanda în timpul căsniciei noastre, în 1980, când Joe fusese invitat la o lectură publică, ca parte a celei de-a cinci suta aniversări a cărții finlandeze, și atunci mi s-a părut că întreaga țară fusese bombardată cu gheață. Îmi plăcea Finlanda pentru lipsa furiei sau a crimelor de pe stradă. Nu era ca în Statele Unite, nu era ca în Spania.

Aici era liniște, un loc schimbător, minunat, elegant, cu un nivel al serotoninei ușor nefiresc. O țară deprimată: era un diagnostic ușor de pus având în vedere statisticile despre sinucideri pe care Scandinavia încearcă uneori să le nege, la fel cum Cornell University încearcă să domolească temerile părinților noilor studenți în legătură cu faimosul canion Ithaca, cel care în fiecare toamnă, precum într-un ritual al recoltei, cere viețile câtorva boboci mai ghinioniști.

Nu vă faceți griji, ar trebui să spună broșura facultății. Deși unii studenți sar, de fapt, spre propria moarte, cei mai mulți dintre ei preferă învățătura și petrecerile cu bere la butoi.

Toată Scandinavia este ademenitoare, cu pescuitul la copcă și crestele ei înzăpezite, dar toată lumea știe legenda nefericirii înrădăcinate printre finlandezi, norvegieni și suedezi: bețiile lor, cântecele pline de jelanie și vaiete, umbra lor întunecată în miezul zilei.

— Iar aici este Opera din Helsinki, domnule Castleman, a spus șoferul, în timp ce mașina în care ne aflam aluneca ușor pe lângă uriașa clădire ce părea aptă să adăpostească un întreg regat între zidurile ei groase.

— Aici o să veniți, domnule, să vă primiți premiul și să fiți celebrat.

— Da, Joe, o să fii decerebrat, am murmurat eu, dar el nu m-a auzit.

1202
IMPOSTURADin lumea bloggerlor, vloggerilor si a instagramerilor – Te dai la o parte sau nu din calea impostorilor ?! –

Din lumea bloggerlor, vloggerilor si a instagramerilor – Te dai la o parte sau nu din calea impostorilor ?! –

Acum cateva luni m-am dus in afara Bucurestiului la o actiune umanitara.

In microbuzul cu care am mers erau si doua instagramarite fashion care si-au obisnuit publicul cu fotografii in costume de baie. Cand am ajuns la fata locului, una dintre fetele in cauza a inceput sa-si faca selfie-uri cu manusile si ochelarii de protectie pe care urma sa-i poarte cand munceam pentru cauza umanitara. Selfie-uri fashion, cu capul intr-o parte si buzele facute capsuna.

Mai tarziu cand zugraveam o incinta si-a pus telefonul pe un suport ca sa-si faca un filmulet cu ea dand cu trafaletul, din spate, cu fundul cambrat. Eram intr-un loc incarcat de povesti super emotionante, povesti la limita dintre viata si moarte, si fata asta a ales sa-si filmeze fundul ca sa ilustreze locul si actiunea umanitara la care participa.

Ghinionul ei in ziua respectiva a fost ca zugravea in aceeasi camera cu mine si, ca sa-mi fac treaba, intram in cadrul pe care-l filma.

Am facut putin scandal sa opreasca filmarea pentru ca nu doresc sa fiu in filmele ei, i-am explicat ca se pot face bani si fara sa stai cu fundul in sus in fata telefonului si si-a inchis camera.

Mai tarziu, dupa ce s-a regrupat si a intrebat cine-i femeia care a dat cu ea de pereti, mi-a zis ca nu stia cine sunt, ca nu o intereseaza ca eu fac multi bani si ca nu trebuia sa o cert pentru ca ea a fost chemata ca si mine sa promoveze o actiune umanitara.

M-am uitat la ea pe parcursul intregii zile. A muncit mult, nu s-a dat la o parte de la niciun efort.

Si mi-am dat seama ca nu era un om rau in esenta ei, pur si simplu nu avea o alta baza, o alta cultura, nu stia cum sa promoveze evenimentul decat filmandu-se intr-o nota sexuala. Cand am ajuns acasa am cautat-o pe instagram: clasicele fotografii in costum de baie, in genunchi pe plaja, tragandu-se de parul strans intr-o coada…

Am vazut ca scrie pentru o revista de beauty sau travel – nu mai stiu exact.

Fata asta e un om bun in caracterul ei, dar n-are stiinta de a gasi structura unei povesti, a unei informatii pe care sa o expuna printr-o structura coerenta publicului ei, e superficiala si toate reperele ei se opresc in cultura kardashian.

Mai sunt ca ea cateva zeci daca nu sute sau mii.

Pentru ceea ce trebuia sa faca la evenimentul la care eram si eu prezenta era o impostoare. Nu ar fi convertit in donatii sau in viitori voluntari pentru fapte bune, pentru ca publicul ei – masculin in mare parte – o urmareste pentru o placere cu conotatie sexuala, nu pentru ca e vreo maica Tereza sau a citit vreo carte (citeste niste prostioare motivationale usurele, le-am vazut si pe ele pe insta).

In mod normal eu nu merg la nicio actiune la care trebuie sa fac ceva alaturi de fete de pe instagram: nu ma implic in campanii in care sunt si ele, nu merg la evenimente sa stau la panou si sa apar in fotografii intr-o succesiune alaturi de ele… Nu ma insotesc in niciun fel cu generatia fascinata de kardashian care se afiseaza in chiloti in spatiu public.
E alegerea mea, chiar daca de multe ori am pierdut bani.

Aici nu am stiut ca vin si aceste doua fete, dar le-am spus organizatorilor atunci, pe loc, ca nu pot promova cauze umanitare cu fete care isi filmeaza fundul in timp ce dau cu trafaletul. Intamplarea insa m-a facut sa ma gandesc ca lumea nu e in alb si negru nici in aceasta situatie pentru ca fata in cauza nu era un om rau, dar atat putea; asta era tot ce stia despre expunere publica – nota sexuala aduce audienta.

Mi-am adus aminte de povestea aceasta pentru ca astazi o prietena m-a intrebat daca sa renunte sa mai vorbeasca la o conferinta unde, pe ultima suta de metri, un speaker a fost inlocuit cu un sarlatan dovedit, o persoana de care rade tot grupul ei de profesionisti.

Primul gand a fost – nu te mai duce tu. Dar apoi, ceea ce i-am si raspuns si ei a fost ca ”daca ea nu se mai duce, oamenii nici macar n-ar afla ca ea fusese invitata. Si ar lasa drum liber impostorilor care oricum n-au mustrari de constiinta si se arunca sa implice in orice pentru propriul ego si ceva bani”.

Si acum am o dilema: te dai la o parte din fata impostorilor si nu te implici in proiecte alaturi de ei sau mergi cu ei si, daca poti, le arati impostura?

Sigur, daca cei care organizeaza campanii, conferinte etc ar avea o etica minimala sa nu ii mai implice pe impostori in proiecte, lucrurile s-ar mai schimba putin.

Dar de undeva trebuie sa inceapa schimbarea. Deci, tu ce faci? Te dai la o parte din fata impostorilor?!

(iar intrebarea nu e legata doar de publicitate si de business-urile in online)

daniel lismore13 look-uri ”altfel” de pe covorul rosu de la BRIT Awards

13 look-uri ”altfel” de pe covorul rosu de la BRIT Awards

Aseara au fost premiile muzicale pentru industria britanica, BRIT Awards, un prilej ca tinerele talente de care eu n-am auzit (in cea mai mare parte) sa poarte tinute care ies din comun.

Va mai aduceti aminte de creatiile din categoria ”n-am mai vazut asa ceva” (le revedeti aici), britanicii au fost putin mai conservatori. Dar doar putin.

Montana Brown ( e o prezentatoare tv)
030e3967d66366090fe38fc322c2479d

Anne Marie
ane

Sculptoru Daniel Lismore
daniel lismore

Dua Lipa
dua lipa

Forence Welch
florence welch

H E R
H E R

Lilly Allen
lily allen

Litte Mix
little mix

Mabel, fiica lui Neneh Cherry
mabel - neneh cherry

Madison Beer
madison beer

Paloma Faith
paloma faith

Pink
pink

Suki Waterhouse
suki waterhouse

1046
Knowledge-speaks-Wisdom-listens-768x584@2x(foto) Mural Masters: A New Generation – o colectie cu cele mai tari desene de pe cladiri –

(foto) Mural Masters: A New Generation – o colectie cu cele mai tari desene de pe cladiri –

Iata un proiect foarte frumos care isi propune sa centralizeze si cartografeze arta stradala – artistii care fac picture sofisticate pe peretii cladirilor din diverse orase.

Proiectul se numeste Mural Masters: A New Generation si este realizat sub cooordonarea unui curator grec – Kiriakos Iosifidis si cu participarea unor multi fotografi care, practic, au facut ocolul lumii dupa cele mai spectaculoase lucrari murale.

Din Arkansas si pana Zurich cu multe opriri intre, proiectul reuneste lucrari spectaculoase ale unor cunoscuti artisti in domeniu – Alexis Diaz, Hyuro, Nychos, Etam

Proiectul a fost grupat intr-o carte Mural Masters: A New Generation care poate fi cumparata de aici

Ficus-indica_Munich_2017-768x554@2x

i-4-768x512@2x

Immobile_-Ragusa_-2016-768x1152@2x

Knowledge-speaks-Wisdom-listens-768x584@2x

Muro-Francia_-La-Joconde_-Okuda_By-Night-Gallery-Ink-and-Movement-Junio2017-Pic-by-Alexis-Thai_1-768x1152@2x

RadioactiveCascade_JamesBullough_LiHill_photocredit_NikaKramer-768x329@2x

Wallah-Jordan-768x631@2x

Where-we-used-to-scream_-Wittenbergh-Germany-768x562@2x

801