Author : Cristina Bazavan

volt educatie financiaraTu stii ce scor de credit ai la bancile din Romania? Volt te ajuta gratuit sa stii scorul creditar si sa afli in timp real daca bancile ti-au sters datoriile dupa plata acestora

Tu stii ce scor de credit ai la bancile din Romania? Volt te ajuta gratuit sa stii scorul creditar si sa afli in timp real daca bancile ti-au sters datoriile dupa plata acestora

Pentru noi romanii, educatia in multe domenii e ceva deficitar. Nu vorbesc aici despre citit, matematica, fizica, chimie…nici acolo nu stam glorios. Vorbesc despre educatia in chestiuni care ne-ar putea ajuta sa ne dezvoltam profesional si sa avem o viata mai buna, dincolo de scoala. Educatia financiara.

Pe de o parte e de inteles, generatia care era la scoala in epoca comunista nu isi punea problema unei educatii financiare, nu exista nici macar ideea de antreprenoriat. Dar am evoluat imens in directia micilor afaceri si am inceput sa ne dorim ca indivizi tot mai multe de la stilul nostru de viata.

Astazi avem tot mai multa nevoie de o educatie financiara despre care, la prima vedere, am spune ca doar scolile de profil o fac. Insa in epoca tehnologiei, avem aplicatii care ne usureaza viata si ne invata lucruri care altfel ne-ar fi greu accesibile.

In aceasta categorie e aplicatia VOLT, creata de romani, care ne explica transparent si simplu istoricul personal de credite, fiind o modalitate de interogare a scorului de credit GRATUITA care NU INFLUENTEAZA VALOAREA SCORULUI (ca in cazul unora dintre banci).

Asta ne face sa luam decizii financiare cu seriozitate si responsabilitate, sa economisim inteligent prin gestionarea mai buna a istoricului creditar.

Stiu ca pentru multi ceea ce scriu acum e dificil de inteles… E normal. Romania se afla pe ultimul loc in Europa in ceea ce priveste educatia financiara, cu un procent de 22%, mult sub media de 52%. Studiile recente arata ca doar 1 din 5 romani intelege notiuni financiare de baza. Iar o educatie financiara slaba se traduce prin decizii luate la intamplare.

Dar va rog sa cititi pana la capat pentru ca este in beneficiul vostru si, astazi, tehnologia poate face pentru noi ceea ce nu a facut scoala pentru ca daca stii istoricul tau cu bancile si ceea ce se numeste scorul de credit (pe care VOLT il ti-l comunica gratuit), stii cum sa iei decizii financiare in favoarea ta, stii cum sa economisesti, cum si cand sa faci credit.

VOLT e o aplicatie de inteligenta financiara care le ofera utilizatorilor acces la urmatoarele:

A) Informatii despre scorul lor de credit

            1. Valoarea scorului & interogari scor:

      • Iti spune cate interogari s-au facut in numele tau si cum au influentat scorul de credit
      1. Informatii despre creditele active sau inchise
      • Centralizeaza toate institutiile de la care ai luat vreodata un credit si iti arata statusul imprumuturilor, daca ai mai ramas cu conturi deschise, daca platile si datele tale au fost inregistrate corect la Biroul de Credit, ca sa nu ai probleme pe viitor etc
      1. Istoric de plati
      • Centralizeaza situatia platilor pentru fiecare credit in parte, intarzieri, datorii, pentru ca tu sa fii la curent cu sumele pe care le mai ai de plata, soldul creditului tau etc
      1. Gradul de indatorare
      • Iti calculeaza gradul de indatorare pentru a vedea daca acesta iti permite sa mai accesezi un nou credit (gradul de indatorare maxim este de 40%)

 B) Comunitatea Volt

Intri in comunitatea Volt de oameni informati si educati financiar, poti sa share-uiesti evolutia scorului tau FICO, dar si alte informatii cu prietenii tai.

C) Imprumuturi

Poti accesa imprumuturi sau alte produse financiare (bancare sau IFN) direct din aplicatie

D) Transfer de bani

Poti efectua transfer instant de bani intre orice carduri romanesti, indiferent de banca emitenta (inclusiv Revolut, Orange Money sau Monese, practic toate cardurile cu BIN-uri romanesti

Pentru ca am cont in aplicatia VOLT va pot spune ca totul functioneaza foarte simplu, e nevoie doar de CNP si o adresa de mail de validare. (da, am citit cu super atentie toate informatiile despre utilizarea datelor personale).

Interogarea scorului de credit la banca, in mod clasic, poate influenta in unele cazuri valoarea acestuia pentru ca solicitarea este inregistrata ca o neaprobare a unui imprumut.

Mai jos e un exemplu despre cum apare in aplicatie scorul de credit… nu e cel rezultat cu datele mele, pentru ca imi doresc desigur sa pastrez aceste lucruri pentru mine, dar va puteti face o idee cum sunt prezentate informatiile intr-o situatie demonstrativa.

Aplicatia calculeaza felul in care te evalueaza bancile luand in calcul TOT ISTORICUL TAU BANCAR, DE AND AI CONTURI SI/SAU IMPRUMUTURI LA BANCA.

istoric creditar

 

Comunitatea Volt se asigura ca bancile sau IFN-urile nu fac greseli de inregistrare a platilor si nici nu uita sa le stearga datoriile din Biroul de Credit. Clientii pot solicita credite sau constitui depozite direct din aplicatie, iar in curand vor putea sa compare dobanzile pe care ei le-au primit de la institutiile financiare din Romania cu cele obtinute de prietenii lor, iar experti financiari le vor oferi sfaturi gratuite pentru a-si optimiza cat mai mult costurile de imprumut.

Faceti-va un bine, descarcati aplicatia VOLT de aici si urmariti-va situatia financiara in raport cu bancile… O sa va ajute sa luati decizii mai bune, mai corecte si mai ales o sa va avertizeze daca sunt greseli de inregistrare a platilor sau de stergere a datoriilor.

 

635
carti ian iunie 2022Ce-am mai citit in 2022. 3 carti din ultimele luni. Mai vin si altele… Plus o recomandare pt vara

Ce-am mai citit in 2022. 3 carti din ultimele luni. Mai vin si altele… Plus o recomandare pt vara

Ieri, cand am ajuns acasa de la TIFF si dupa cateva ore bune de somn (in 2 din cele 5 nopti la TIFF am dormit f putin ca sa transcriu/ montez interviuri & podcasts pt urban.ro), mi-am cautat linistea mentala citind ceva.

Cititul unei carti (nu al articolelor sau postarilor in social media) ma ajuta sa cobor ritmul interior, sa evadez in alta lume… imi da un confort foarte mare.

Si  mi-am dat seama ca a trecut o jumatate din 2022. Si m-am gandit sa scriu ce am citit de la inceputul anului si pana acum. Nu am citit foarte mult, si constat ca de la postare la postare despre citit, am tot mai putine carti…

Scuze am: am muncit f mult pt urban.ro, am si calatorit putin  – dar n-ar trebui sa fie despre scuze…

Acestea sunt copertile cartilor pe care le-am citit, am sa le detaliez pas cu pas in fiecare week end.

carti ian iunie 2022

 

Unele carti le-am citit ca parte din documentarea pentru vreun articol – cum sunt So you’ve been publicly shamed si Running Theatres, dar majoritatea am citit-o pentru placerea mea… sau pentru sanatatea mea, si mentala, si fizica.

 

Nu mai stiu ordinea in care le-am citit dar….

27383769

Anna – The biography, de Amy Odell, e biografia redactorul sef de la Vogue.

E o carte care da context despre viata doamnei Wintour si care te face sa intelegi de ce la nivelul la care face ea business, nu avea alta sansa decat sa fie foarte categorica si foarte autoritara.

De ce intorcea pictoriale care costasera sute de mii printr-un sigur cuvant “refaceti-l” fara sa dea f multe explicatii. Nici nu avea ce explicatii sa dea pentru ca totul era despre o stare, despre o anumita estetica … (stiu ca in epoca noilor angajati asta e de neinchipuit, dar de asta si arata majoritatea revitelor intr-un mod mediocre, ca e parerea multimii … si nu a unui lider educat, stiu e un gand de neconceput astazi, dar unde sunt multi – media inteligentei nu merge spre inalt, ci spre mediocre, e o demonstratie simpla, matematica)

Vogue a fost multi ani biblia industriei modei si, la nivelul la care doamna Wintour a facut business, cu un program draconic, ca sa faca fata tuturor intalnirilor, deciziilor, sedintelor, trebuia  fie foarte eficienta, sa nu piarda nicio secunda cu detalii inutile. Nu e scris asta direct n carte, dar intelegi nivelul de time management din context.

Cartea mi se pare cantecul de lebada al Annei Wintour; stie ca se va retrage… Vogue nu mai e de cativa ani la standardul pus de ea, a cedat in fata publicitarilor si a politicii, a pus-o pe coperta pe rapandula Kardashian care n-a facut nimic relevant in viata, validand o mizerie in speranta unei audiente noi.

Cand privesti in ansamblu e trist… pentru ca si un brand atat de mare si de puternic, atat de influent, a ajuns sa faca compromisuri oribile promovand toti prostii pentru audiente noi.

 

27418034

The Palace Paper – Inside the house of Windsor, The truth 7 The Tourmoil, de Tina Brown.

Doamna Tina Brown este fostul editor de la The Tatler, o publicatie glossy pentru oameni f f bogati, o jurnalista britanica foarte influenta si cu foarte multa experienta si relatii in lumea aristocratica britanica. Are 68 de ani si d la 20 de ani doar asta a facut; a cri despre aristocratie si a coordonat publicatii care le erau dedicate oamenilor bogati din Anglia au Amerca.

Aceasta carte The Palace Paper e o privire in interiorul casei Regale Britanice, cu povesti fara ambalajul politicos regal, despre influenta femeilor care au fost amante, apoi sotii, care au influentat in ultimii ani imaginea casei regale.

Nu-i face un favor de imagine niciuneia dintre protagoniste, dar nici nu aduce multe detalii noi pentru cineva care a urmarit constant viata acestei familii, fie si prin serialul de la Netflix The Crown.

Pe mine ma fascineaza capacitatea oamenilor de a reambala informatiile pentru a scrie propria carte… pentru ca doamna Tina Brown nu face nicio descoperire, nu aduce nimic nou cu cartea domniei sale, si totusi a publicat-o – si gratie numelui ei celebru – a fost vanduta in sute de mii de exemplare.

 

Din categoria sa ma asez cu mintea la linia scrierilor frumoase si curate, elegnte, documentate chiar si cand sunt povestiri scurte sau eseuri personale, am citit urmatoarele cartea Norei Ephron – I feel bad about my neck.

Am citit-o chiar acum dupa ce m-aam intors de la TIFF ca a ma asez inapoi in stilul meu de viata linistit, dupa 5 zile mega agitate)

( cred ca ne strica reperele lectura scrierilor din Romania, unde intelegerea despre jurnalismul la persoana I e precara si textele sunt despre propriul ego, in loc sa fie despre o experienta personala cu bune si cu rele, cu auto ironie si iesire in macro pentru o concluzie valabila pentru mai multa lume fara sa fie showoff. De asta citesc scrieri celebre in limba engleza, ca sa ma reintorc la o matca corecta)

12982926

Nora Ephron “I feel bad about my neck” – scrieri despre lumea femeilor si feminitate.

Doamna Ephron a fost jurnalista Washington Post, prima femeie intr-o redactie doar cu barbati in anii 60-70. A scris scenarii si a regizat multe filme ( multe dintre comedioarele romantice ale anilor 90 cu Meg Ryan si Tom Hanks sunt creatia ei) Am mai scris despre ea si aici pe insta si pe blog… E o scriitoare/jurnalista care imi place mult si ale carei scrieri, oricat de obosita as fi, imi aduc confort.

I feel bad about my neck are povestiri la persoana I-a despre lucruri din viata domniei sale care se pot extrapola la viata multor femei… de exemplu, are o povestire despre genti si cum le cumpara – si ea, si o prietena alaturi de care calatoreste in afara New York-ului , pentru a achizitiona un Hermes Vintage Kelly (numita dupa Grace Kelly).

Ai zice ca seamana cu scrierile de pe blogurile din ro, dar e atat de departe… are gratie, stil, chiar si atunci cand explica lucruri din viata ei, nu e despre show off, nu e ego-ul in fata… geanta e doar un pretext pentru a pune fata in fata doua stiluri de viata – jurnalistul freelancer vs socialite girl, cea care merge la petreceri multe, isi comunica statutul prin achizitiile vestimentare.

Si nu e nicio clipa despre a judeca pe cineva…

Recomand mereu celor care scriu articole la persoana I-a sa citeasca despre tehnicile jurnalismului la pers I, dar si texte celebre ca sa inteleaga diferenta dintre o compunere si un eseu care sta in picioare multi ani… textele din aceasta carte sunt scrise la 2000-2006..

 

am sa scriu si despre celelalte carti din colajul de mai sus, dar daca e sa cititi o singura carte in vara aceasta, si aveti incredere in gusturile mele, cititi Shuggie Bain de Douglas Stuart. si eu incep sa o citesc de saptamana viitoare.

shuggie-bain-1653045207

491
Coronita-flori-naturale-crizanteme-colorateCoronite: Lasati copiii care muncesc sa fie rasplatiti pentru efortul lor. Lasati loazele sa inteleaga ca nu pot fi egali cu aia care muncesc. Doar asa vom progresa.

Coronite: Lasati copiii care muncesc sa fie rasplatiti pentru efortul lor. Lasati loazele sa inteleaga ca nu pot fi egali cu aia care muncesc. Doar asa vom progresa.

Egalitatea asta de sanse si political correctness-ul o iau razna si in Romania.

Niste doamne vor sa nu mai fie ceremonii de premiere la sfarsitul anului scolar ca sa nu sufere cei care nu iau coronita. Ma iertati dar masura e pentru loaze si mediocri – sa nu sufere cei care nu au invatat. Sa nu facem diferente intre copii.

In esenta s-au diferentiat ei in timpul anului scolar cand unii au invatat si altii nu. S-au diferentiat de acasa cand unii au  avut ambitie si altii nu, s-au diferentiat cand genetica, A.D.N-ul, i-a facut pe unii mai bine dotati intelectual si pe altii nu.

Vrem sa nu ne mai conduca prostii, incompetentii si pilosii, dar nu alegem sa-i invatam de mici ca aia care muncesc trebuie rasplatiti. Nu alegem meritocratia, vrem egalitatea cu toti in aceeasi barca. Nu vrem sa li se spuna loazelor si lenesilor ca sunt lenesi ca sa nu-i jignim.

Ce sa vedeti, NU SUNTEM EGALI INTELECTUAL SI NICI IN CAPACITATEA DE A ASIMILA/SINTETIZA CUNOSTINTELE, NICI IN IQ.

O sa treaca anii si copiilor dvs, care n-ati vrut sa fie deranjati ca nu au luat coronita, o sa li se para ca la munca au aceleasi drepturi cu cel care performeaza mai bine. O sa treaca anii si daca cineva le va face o observatie despre o greseala, ei vor spune ca persoana care remarca greseala are ceva cu ei.

Daca egalizam multimea o sa o facem intotdeauna in jos in scala valorilor. Niciodata in sensul progresului. Acolo a fost si comunismul: a vrut fara elite, i-a enervat cand mosierii erau mai educati si i-a bagat in puscarii.

Lasati-va copiii sa descopere ca pot fi unii mai buni decat ei pentru ca au muncit mai mult si ca, de fiecare dintre ei depinde daca e evidentiat in grupa merituosilor. Nu-i invatati ura pentru aia desteptii si muncitorii, dezvoltati-le respectul pentru ei.

Invatati-i sa creasca cu mentalitate de campioni, cu ambitia de a fi mai buni decat propria persoana, de a progresa. Dar si cu decenta de a recunoaste cand in fata lor e unul mai destept si mai educat. Si invatati-i ca respectul nu inseamna rasfat si nu e doar in dreptul propriei persoane, e si despre a-i recunoaste superioritatea celui din fata ta chiar daca ego-ul nu te lasa.

 

*** n-am luat premiu cu coronita toata perioada scolara, dar am stiut ca doar scoala ma poate ridica si ma poate face sa-mi depasesc conditia. N-am suferit cand la olimpiadele nationale erau altii mai buni decat mine, m-am gandit ca n-am invatat eu suficient de mult.

Si nu m-am bazat niciodata in viata mea pe vreo pila pentru a obtine un job sau un loc care sa ma puna in valoare ( la munca sau pe scara sociala), am pus mana am invatat (inca mai invat) si m-am uitat intotdeauna cu drag si admiratie la cei mai destepti ca mine, dorind sa-mi fie prieteni ca sa ma inspire si sa pot sa fiu si eu mai buna decat am fost cu o zi inainte.

(am scris textul acesta la 5 dimineata, ma trezisem ca sa am timp sa citesc o carte – despre jurnalism si tehnici de scriere – inainte de a incepe ziua cand am destul de mult de munca)

 

P.S. E 15 iunie. In 1990 minerii veneau la Bucuresti si bateau oamenii care treceau pe la Universitate, locul unde strategic fusesera asezati. Intelectualii, oamenii care puteau face diferenta intre comunisti si cei putin care reprezentau restul lumii, oamenii care se uitau mai tarziu cu respect la eleganta si rafinamentul dlui Ion Ratiu, erau in zona aia – cu scoala, la Universitate.

Si Ion Iliescu le spunea minerilor „Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conştiință civică. Deci, vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat şi în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu. Şi de astă dată ați demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească.

Vă rog să transmiteți salutarile noastre colegilor dumneavoastră de muncă. Vă urez dumneavoastră şi famililor dumneavoastră sănătate, să ne vedem cu bine”.

 

1334

#MomentDeMandrie: Un text scris de mine e in manualul de Limba Romana pt clasa VIII-a ca tema de exercitii

Ieri am aflat ca un text scris de mine e in manualul de limba romana pentru clasa VIII-a. Evident ca m-am emotionat, ca m-a lovit ego-ul si mandria pret de 5 minute.
Am un foarte mare respect pentru educatie, pentru citit in general si pentru utilizarea corecta a limbii romane (desi si eu o ma dau in bara cateodata).
Dar nu de asta au ales tetxul meu ca exemplificare la constructiile incidente, ci pentru stilul in care scriu, cu multe paranteze si explicatii, foarte aproape de un stil vorbit.
E un reflex de pe vremea cand imi scriam intro-urile ca sa prezint lucruri la radio pentru ca atunci cand scriu o stire, sau un text de forma mai lunga, nu scriu chiar cu atat de multe informatii incluse; separ in propozitii/fraze.
Ma rog, asta e ceva tehnic, despre stilurile de scriere.

Dar, dupa cele cateva momente de uimire, a venit autoironia:
1. Sper sa nu ii enervez foarte tare pe copii si sa se intrebe, cum ma intrebam eu in scoala, “dar ce naiba a vrut sa spuna autorul aici?”
2. Nu sunt chiar cea mai cea din lumea asta care sa merite sa fie intr-un manual scolar, desi ma onoreaza profund; si n-a fost niciodata ceva care sa-mi fi imaginat ca se va intampla.

Azi de dimineata, cand salvam sa pastrez pentru egoul meu cand voi vrea sa ma ridic din vreo tristete, am realizat ca fotografia aleasa e de la Pascarusul lui Andrei Serban de la unteatru cu Arkadina – Mihaela Trofimov si Sorin – Constantin Cojocaru (ma refer la cei pe care-i vedem in foto, care tehnic nu e o secventa cum zice explicatia foto, pentru ca nu e o insiruire de actiuni, e un cadru simplu, o fotografie).
Textul meu facea referire la o montare de la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, cu Maia Morgenstern – Arkadina si Marian Ralea – Sorin.
Sigur ca nu sunt mentionati actorii in text, dar jurnalul de repetitii despre care e vorba acolo e din 2007 pe cand fotografia din manual e dintr-o montare din 2018.

Altfel, e foarte cool ca in manual sunt exemple din teatru, fie si pentru ca elevii descopera nume noi, scriitori noi.
Si multumesc autorilor manualului pentru asa o bucurie involuntara, cum ii multumesc si prietenei mele, Miruna, care mi-a aratat ca numele meu e mentionat in cartea de limba romana. (Miruna are fata in claa VIII-a, asa s-a facut descoperirea, la recapitularile pentru examenele de saptamana viitoare).
Dragi copii, daca va cade la exam subiectul cu “constructiile incidente” sper sa stiti sa raspundeti… e despre stilul oral si informatiile se separa prin virgule multe sau sunt puse intre paranteze.

manual

coperta manual lb romana

roland garros 2022DUPA 3 ANI DE PANDEMIE SI MUNCA AM FOST IN PRIMA VACANTA, LA ROLAND GARROS. DETALII DESPRE BILETE, ACCES SI FACILITATI PT SPECTATORI

DUPA 3 ANI DE PANDEMIE SI MUNCA AM FOST IN PRIMA VACANTA, LA ROLAND GARROS. DETALII DESPRE BILETE, ACCES SI FACILITATI PT SPECTATORI

 

N-am mai avut vacanta de 2 ani si n-am plecat din tara de 3 ani, dar in urma cu cateva zile am fost la Paris cu scopul de a vedea meciurile de la Roland Garros la fata locului.

La momentul la care ne-am luat biletele (cu cateva saptamani inainte de a incepe turneul) speram sa o vedem si pe Simona Halep si sa-i facem galerie. (De fapt decizia de a merge a fost luata pe un fond de foarte mare oboseala si de foarte multa munca; eu am avut initiativa pentru ca simteam foarte tare nevoia unei bucurii, a unei schimbari in rutina zilnica, asta dupa ce transcrisesem interviuri si editasem podcasturi pt urban.ro cam 30 de ore in doua zile)

N-a fost sa fie, pentru ca Simona a parasit competitia in turul 3, dar vom incerca sa mergem si la anul, intr-o echipa mai mare si vom face galerie din toti plamanii.

Pentru iubitorii de tenis care viseaza sa ajunga macar o data in arena cea mare, Phillipe Chatrier, e bine sa stiti ca un bilet la semifinale sau finale in tribunele de sus costa putin peste 100 de euro.

Pana la acel moment al competitiei biletele sunt mai ieftine, deci nu e chiar un efort financiar imposibil.

Credeti-ma senzatia ca esti pe arena aceea mare 15k spectatori, cu toata lumea care face galerie, cu camerele de luat vederi model spiderman care plutesc in fata ta, toate astea sunt foarte eimpresionante. Si daca va place tenisul merita un efort pentru asemenea emotii.

Daca va inscrieti pe siteul Roland Garros primiti notificari cand sunt planificate sa fie biletele la vanzare si de acolo e foarte simplu.

Pentru a evita specula cu bilete, odata achizitionate, ele trebuie completate online cu numele celui care va beneficia de locul respectiv. La portile de intrare, primesti un bilet cu cod de bare si numele tau pe el in baza buletinului si a notificarii achizitiei primita pe mail.

(e un sistem foarte fain care ar putea fi implementat si la noi pentru a evita vanzaile de bilete in coltul salii de spectacole sau pe olx sau mai stiu eu unde)

IMG-20220602-WA0076 IMG-20220602-WA0077 IMG-20220607-WA0004

Turneul are o aplicatie care faciliteaza o multime de lucruri pentru pectatori: prin ea poi a comanzi mancare la micile magazinaase din arena si sa te duci sa o ridici, fara sa stai la cozi.

Prin ea te poti inscrie ca in sambata ultima a turneului (cand e finala fetelor si dublul baietilor) sa poti sa joci si tu pe zgura de la Roland Garros. Civil fiind, in baza incrierii, esti programat sa joci 10-15 min in arena Suzanne Lenglen si cred ca e o experienta foarte cool pentru orice fan.

Si tot la categoria organizare care poate fi inspiratie pentru organizaorii romani (sigur, noi turneu de tenis mare o sa mai avem cand domnul Tiriac va fi construit o alta arena de tenis): biroul de obiecte pierdute/gasite (sau lasate pentru ca nu ai voie in arena cu obiecte cam ca la aeroport) e in afara complexului sportiv, in afara oricarei porti de intrare, intr-o zona accesibila masinilor personale, taxiurilor. Ca sa nu deranjezi pe nimeni cu recuperarea obiectelor.

Altfel, va recomand sa studiati pe bilet care sunt portile de acces pt voi si apoi sa vedeti cu ce ajungeti. Roland Garros nu e in afara Parisului, dar nici in centru; pe noi ne-a costat uber din zona Operei (unde am locuit) cam 30 de euro. Dar exista si autobuze de acces care va lasa la metrourile centrale.

Noi la anul, daca suntem sanatosi, vrem sa mergem la inceputul saptamanii 2 ca sa vedem mai multe meciuri.

P.S. ca sa evit intrebarile cu “ati avut sponsor”, sponsorul a fost munca noastra din anii astia; ne-am platit fiecare calatoria, biletele, mesele etc am mers cu cativa prieteni. (mintea cetateanului e foarte pervertita in epoca influencerilor, ma intreaba oamenii si daca faptul ca postez destul de des in week end revistele The New Yorker inseamna am contract de publicitate. Nu, n-am, platesc abonamentul.)

P.P.S. e impresionanta atentia pe care volntarii si staff-ul o acorda spectatorilor. Am o problema la un genunchi si merg mai greu – am putut folosi scaun cu rotile pus la dispozitie de ei, sa folosim lifturile care scurtau drumurile si sa salvez orice coada la toaleta sau accesul in arena de competitie. Ba mai mult, s-au ocupat ca eu – si prietenii care ma insoteau – sa stam impreuna intr-o zona in care nu era nevoie ca eu sa urc multe trepte.

*

Diminetile, pana se trezeauprietenii mei eu am recitit pe Kindle dn biografia lui Nadal. Ea e tradusa si la noi, o gasiti aici, dar eu aveam si varianta in engleza in telefon si nu imi incarca bagajele.

Stiu ca toti sunteti extrem de incantati de cel de-al 14 titlu la Roland Garros al lui Rafa, dar el a fost construit din milioane de ore de munca.

Iata din carte un fragment cand, la 15 ani, pleaca la primul lui turneu in afara tarii, unchiul Toni nu se duce cu el , iar el ca un copil se rasfata putin jucand fotbal pe un maidan in ziua finalei spre diperarea organizatorilor. Castiga turneul, vine acasa si unchiul Toni il invata din nou lectia smereniei si a muncii grele.

rafa carte 1

rafa carte 2

rafa carte 3

 

 

680

procesul depp-heard, mizeria bookzone si creierele noastre prajite pe care doar noi le mai putem salva

Procesul lui Johnny Depp cu fosta sa sotie, Amber Heard marcheaza judecata cu pietre in spatiu public la nivel global. De aici incolo nimic nu va mai fi la fel si toti vom avea de suferit. Cumplit.

In prima faza ni s-a parut interesant, cu suspence, cu acces la informatii despre contracte si dealuri de la Hollywood, unii i-au luat partea lui (are super charisma de aceea e si printre cei mai mari actori ai lumii, pentru ca avem si altii talentati dar nu la fel de faimosi), altii i-au luat partea ei (suntem in epoca in care intelegem in nuante abuzul domestic si stim ca nu mai trebuie sa acceptam orice).

Mizeriile de reality show-uri – kardashians la ei, nunta cu mama/ fara mama, Insula iubirii, si alte nenorociri care vand iluzia accesului in culise in diverse nise ale vietii (familie, sex, entertainment) au pregatit terenul cu multi ani inainte.

Social media ne-a dat tuturor puterea sa ne dam cu presupusul despre orice, sa devenim agresivi daca nu ni se da dreptate.

Remarca un sociolog ca astazi nu mai spunem “ai spus o prostie”, ci punem direct eticheta pe om “esti prost”. Taiem orice faza intermediara a greselilor sau opiniilor diferite.

Rezultatul e cumplit.

Suntem prajiti la creier. Avem atentia unui peste de acvariu. Nu ne mai concentram sa citim mai mult de 3 pagini de carte (daca ajungem sa citim vreo carte si nu alegem versiunea audiobook, sa nu ne obosim prea mult)

Avem pareri despre orice si glumim despre aceasta disputa conjugala pentru ca daca tot e in direct, de ce sa nu avem si noi ceva de spus?

 

Procesul Depp – Heard a atins zone incredibile: se vand pe ebay tricouri cu citate din declaratiile lor, se analizeaza pe tiktok limbajul nonverbal, se arunca in spatiu public minciuni ca si cum ar fi fost spuse de unul sau de celalalt care se imprastie cu viteza pentru ca oricum nu sta nimeni sa verifice. (cum e stirea ca Amber a citat din Talentatul domn Ripley fara a dea sursa, ca si cum ar fi fost experienta ei, ceea ce nu e adevarat, dar cine sa mai stea sa verifice… go on cu putere ca face trafic si ne bagam in seama pe un subiect pe trending).

In Romania, una dintre cele mai mari mizerii pe care le-am vazut (desi traiesc intr-o bula protejata in online si nu urmaresc ceea ce eu definesc a fi, ma iertati “prosti” – adica oameni care se dau cu parerea sa se afle in treaba, sarlatani fara scoala, courvette care … orice, lipitori care se aseaza langa vreo celebritate ca sa se ia succesul), deci in Romania am avut mizeria bookzone.

Bookzone e o editura unde au aparut o multime de carti indoielnice, o multime de compuneri libere de clasa III-a semnate de nume celebre… lucrari care, pentru ca sunt printate pe pagini care sunt incadrate de coperte, se numesc carti. Dar ele sunt departe de ceea ce ar valida drept carte Humanitas, Polirom, Editura Trei, Nemira sau Publica (si lista e mai lunga).

Deci, bookzone care se considera editura, chiar si cu o parte din cartile lor indoielnice, s-au gandit sa faca glume in social media despre proces. Ca e subiectul zilei. Nu conteza ca o institutie culturala (macar in intentie) are datoria sa faca un pic de educatie, daca putem sa facem trafic pentru prosti, de ce sa nu facem.

Totul in Romania unde, conform unui studiu national, in prima jumatate a anului 2019 am avut 6.731 victime ale violenței în familie, din care 4.167 (61,91%) de sex feminin și 2.564 (38,09%) de sex masculin;

Dupa aceea a venit pandemia si numarul cazurilor a crescut, dar asta spun doar ONG-urile care au ajutat victime, pentru ca alt studiu nu mai exista.

johnny depp glume bookzone

Daca as fi unul dintre autorii cu carte si bun simt care am ales sa public la bookzone, as lua atitudine – de la o serie de preoti pana la vedete de televiziune sau radio. (si sa nu credeti ca am scris fara sa iau atitudine inainte, i-am contactat pe cei de la editura, dar n-au scos postarea)

Revenind la procesul in direct care ironic si inspaimantator era anticipat in serialul The Good Fight (cred ca e pe HBO Max) cand din fundul unui depozit personajul interpretat de Mandy Patinkin se autodeclarase judecator si impartea dreptatea in direct online… Parea o parabola dupa Kafka, pentru cei care aveau referinte literare…

mandi the god fight

Cand linia dintre film de fictiune (cu uneltele sale care exagereaza, creeaza suspance-ul, speculeaza umorul sau drama pentru audienta) si realitate devine tot mai blurata; cand viata ne ofera reality show-uri care ne dau iluzia ca avem dreptul sa spunem orice despre oricine; cand suprapunem toate astea pe creierele noastre obosite, nu avem alta sansa decat sa facem un pas in spate si sa ne detasam.

Sa stam cuminti in banca noastra alocandu-ne putinul timp pe care-l avem catre o directie din care invatam ceva.

Ca sa nu avem comentarii pe tema: nu e treaba noastra ce decid juratii in procesul Depp Heard, nevoia noastra de a ne baga nasul in vietile altora spune multe despre noi si cum alegem sa ne consumam timpul in viata.

Dar acest process nu e un lucru pe seama caruia sa facem glume. De niciun fel. Daca facem asta suntem ignoranti si aroganti. Si nu putem fi pedepsiti decat printr-un “ignore” al celor din jurul nostru.

De noi depinde si ignore-ul raportat la altii.

 

704
nou nascutFa o fapta buna care e nepretuita. Poti dona 3,5% din impozit sau sa dai un sms cu RITM la 8845 pentru a ajuta copiii nascuti prematur

Fa o fapta buna care e nepretuita. Poti dona 3,5% din impozit sau sa dai un sms cu RITM la 8845 pentru a ajuta copiii nascuti prematur

Ceva frumos de la Fundatia Vodafone intr-o initiativa care salveaza vieti si familii.

Vorbesc despre Fondul Viata pentru Nou-Nascuti care este un program national de combatere a mortalitatii infantile prin cresterea capacitatii de ingrijire a nou-nascutilor cu afectiuni grave din cele mai vitregite sectii de neonatologie din Romania.

Dupa cum stim cu totii in Romania e cea mai mare rata a mortalitatii infantile din Uniunea Europeana (UE), cu 6 decese la 1.000 de nasteri vii, aproape dublu fata de rata mortalitatii infantile in UE, care este de 3,4 decese la 1.000 de nasteri vii. Cauza e in principal dotarea spitalelor.

Te apuca furia si revolta ca dupa 30 de ani de incercari de redresari si de “intrat in pas cu lumea civilizata”, noi nu ne-am organizat corespunzator si eficient.

Si ca de obicei, in cele mai multe asemenea cazuri, ONG-urile si companiile straine care activeaza in romania se activeaza si misca muntii, la propriu.

 

Prin programul Fondul Viata pentru Nou-Nascuti, Fundatia Vodafone Romania a alocat 4,5 milioane de lei pentru proiecte de modernizare si dotare a unor sectii de neonatologie din spitale din tara cu aparatura medicala, sisteme de telemedicina, dar si pentru pregatire a echipelor medicale.

Fondurile au fost alocate printr-o runda de finantare acordata ONG-urile cu expertiza in derularea de proiecte pe zona medicala. Proiectele castigatoare sunt:

 

Proiectele castigatoare sunt:

  • Sansa la viata pentru nou-nascutii din Botosani, Fundatia Salvati Copiii Romania – modernizarea sectiei de neonatologie de nivel II a Spitalului Judetean de Urgenta Mavromati Botosani.
  • Servicii medicale optime pentru reabilitarea si dotarea cu aparatura medicala moderna a sectiei de neonatologie a Spitalului Municipal de Urgenta Caransebes, Fundatia Comunitara Banatul Montan – modernizarea compartimentului de neonatologie de nivel Ib a Spitalului Municipal de Urgenta Caransebes.
  • Cresterea calitatii si diversificarea serviciilor medicale prin dotarea Clinicii de Neonatologie a Spitalului Clinic Municipal Filantropia Craiova, Asociatia Dincolo de Azi – modernizarea sectiei de neonatologie de nivel II a Spitalului Clinic Municipal Filantropia Craiova.
  • Bine ai venit pe lume, Asociatia Prompt Maternity & Critical Care – modernizarea compartimentului de neonatologie de nivel Ib a Spitalului Municipal Medias.
  • Prima respiratie, Asociatia Culturala Flower Power – modernizarea sectiei de neonatologie de nivel II a Spitalului Judetean de Urgenta Slatina.
  • Viata pentru Nou-Nascuti Mures, Asociatia Cristi Vasiliu – modernizarea sectiei de neonatologie de nivel II a Spitalului Clinic Judetean Mures.

 

Fundatia Vodafone Romania face lucrurile astea orientate catre copii de opt ani timp in care au construit sectiei de terapie intensiva nou-nascuti de la Spitalul Marie Curie din Bucuresti si au modernizat compartiment de terapie neonatala de la Spitalul Judetean Constanta. Aceste doua proiecte au fost sustinute cu investitii directe de 16 milioane de lei de catre Fundatia Vodafone Romania.

N-am copii, dar am fost in aceste doua sectii si inainte si post modernizare si am toata reccunostinta pentru oamenii astia care decid a investeasca corect si cu cap pentru sanatatea copiilor. Ambele sectii au fost facute cu conultanta dlui Carstoveanu, neobositul medic care poarta crucea tuturor familiilor acare au copiii prematuri.

 

Si voi puteti ajuta, eu stiu si garantez ca banii se duc exact acolo unde spun ca se duc: in refacerea unor maternitati si dotarea loc cu aparatura care sa salveze niste copilasi nascuti prematur. Si sa le dea o lumina familiilor acestor copii.

Un SMS, cu mesajul RITM la numarul 8845, costul fiind de 2 EUR/ luna inseamna un ajutor imen chiar daca nu pare…

Iar daca vreti sa Directioneaza 3,5% pentru nou-nascutii cu probleme grave de sanatate, alegeti una dintre variante:

  • Daca ai cont generat de ANAF, completeaza online utilizand serviciul Spatiul Privat Virtualde pe site-ul ANAF.
  • Daca nu ai cont generat de ANAF, trebuie doar sa completezi si sa semnezi online formularul 230 pana pe 25 mai 2022, accesand link-ul de mai jos

https://fundatia-vodafone.ro/tine-romania-in-viata/

 

Am citit acum cateva zile intr-o carte ca viata unui om poatefi impartita in 3 etape mastering (perioada in care invata si se pregateste pentru profesia lui), mentoring (perioada in care ii ajuta pe altii in respectiva profesie) si make a difference (perioada in care isi concentreaza viata pe a face lucruri care sa aduca un bine in jurul sau)

363
localniciiDaca aveti de cumparat un cadou special cu delicatese, luati in calcul si cutia Localnicii

Daca aveti de cumparat un cadou special cu delicatese, luati in calcul si cutia Localnicii

Localnicii e un concept creat de Kane Group, domnii care au si restaurantul Kane si care, in perioada pandemiei, mai ales a lockdown-ului, au fost printre primii care au creat un sistem prin care duceau mancare buna, gustoasa, chiar frumoasa, in spitale catre medici care erau super solicitati.

Atunci, dincolo de mancarea buna, cred ca ceea ce a contat cel mai mult a fost gandul ca oamenilor le pasa de efortul medicilor si vor sa-i protejeze, sa-i sustina cu resursele pe care le are fiecare.

Atunci, proiectul Kane avea parteneri CEC Bank si Mastercard si era realizat cu sprijinul unor producatori din apropierea Bucurestiului care pusesera mana de la mana si inima langa inima pentru fapta bna.

In aceeasi formula au dezvoltat Localnicii, o platforma unde mai multi antreprenori din industria ospitalitatii  au spatiu de promovare si, ca acum de Pasti, isi pot vine produsele catre un public select, pe targetul lor.

De cateva sezoane Localnicii face cutia cu bunatati, o selectie de produse verificate si validate de grup, produse romanesti, asamblate in nevoile de sezon; cutie (in mai multe variante) care poate fi cumparata si pentru a fi  daruita.

Anul asta au trecut la nivelul urmator si au cutii in Mega Image Concept Store din B

ucuresti si Cluj.  Cred ca mai gasiti cateva daca mergeti in aceste magazine mai mari cu produse mult mai varate, in concept tore-urile Mega Image.

Aici link de unde le puteti comanda online.

*

localnicii cutie paste 2022

Am pe instagram un concurs cu una dintre combinatiile din Cutiile de Pasti Localnicii si e o mare nebunie acolo pentru ca vom da 10 premii…. aici link-ul… concursul se incheie sambata 23 aprilie la ora 12.00 si livrarea catre castigatori incepe pe 26 aprilie.

Am facut ( cu acest concurs ) doua concursuri toata viata mea pe instagram – de fapt, un concurs jumatate, pentru ca in alta postare de anul trecut care avea hashtag #concurs anuntam o competitie ca sa se inscrie tineri si nu stabileam eu castigatorii, ii trimiteam catre o platforma.

Nu cultiv ideea de concurs si de lucru dat gratis, din principiu. Cred ca cititorii mei, de oriunde ar fi (blog, instagram, facebook) isi permit sa-si cumpere asemenea produse. Si lucrul dat gratis aduce un public pe care, cu respect pentru fiecare cititor, nu mi-l doresc alaturi. Pe conturile mele private scriu despre carti, filme rare si publicatii de specialitate straine, iar cei care sunt interesati de informatiile pe care le livrez isi pot permite sa-si cumpere orice isi doresc ei.

Cand am acceptat sa fac acest concurs pe instagram le-am zis simpaticlor de la Kane ca scriu si pe blog ca sa ramana informatii despre initiativa lor.

Si eu, ca si ei, cred ca, impreuna, antreprenorii mici – din horeca, ospitalitate sau orice alt domeniu – pot face diferenta in bine in comunitate: ei sunt obisnuiti cu munca grea, sustinuta, cu riscurile unor decizii si au invatat ca “merge si asa, de mantuiala” nu e o solutie pentru nimeni. Niciodata.

Ii salut pe simpaticii de la Kane, dar si pe CEC Bank si Mastercard care sustin de la inceput initiativa lor de a promova antreprenorii locali.

Cand cautati ceva special, autentic, un dar diferit de orice altceva, intrati si pe localnicii.ro, cadoul cumparat vine si cu fapta buna: sustineti antreprenori locali.

Sa alegem inspirat pentru noi si pentru comunitate.

localnicii

745
media relations prezentareTranscriere speech PR Summit 2022: media relations international vs autohton

Transcriere speech PR Summit 2022: media relations international vs autohton

Mai jos este transcrierea prezentarii mele de la PR Summit 2022, unde am vorbit despre media relations international vs autohton.

Inainte de a citi prezentarea fac doua precizari.

Nu am inventat noi/urban.ro apa calda; media relations in acest fel exista de multi ani; in Romania – pentru ca si mass media s-a erodat si diminunat (nu doar numeric, ci si calitativ la nivelul angajatilor) respectam- tot mai putin regulile de baza. Uneori credem ca ni se cuvine – si sa facem interviuri (ca jurnalisti), dar si sa ne fie publicata informatia cand vrem (ca PR-i). Si pentru ca nu mai avem rabdare sa construim corect, cautam scurtaturile care, cel mai adesea, se rezuma la bani.

Ce e mai jos nu pune nicio clipa pret pe bani, e despre a fi constient ca nici PR-ului, nici jurnalistului nu i se cuvin nimic si trebuie sa munceasca la calitatea si relevanta produsului, ca sa conteze la “negocierea” din care trebuie sa castige AMBELE PARTI.

 

 

Buna ziua

Sunt Cristina Bazavan, in programul evenimentului sub numele meu e trecut urban.ro. E un site de lifestyle cultural pe care  le-am luat in grija acum 2 ani si jumatate si pe care-l impart la munca si plata lefurilor cu Orlando Nicoara. Eu administrez partea de munca si strategie editoriala (mai am doi colegi –Eduard Enache si Oana Vasiliu), Orlando ne ajuta sa platim lefurile atunci cand nu avem un cash flow bun, pentru ca da, am inceput gratie multora dintre colegii si clientii dvs sa facem bani din publicitate, dar mai avem nevoie de ceva timp si sustinere pana vom fi stabili financiar.

 

Ce treaba am eu cu PR si cu tema de astazi, care este despre etica in media relations la nivel global vs ce se intampla la noi?

Aici sunt o parte din interviurile internationale pe care le-am facut – impreuna cu colegii mei, Oana si Edi – pentru urban.ro ceea ce a insemnat respectarea unor proceduri si intelegerea unor mijloace de media relations la nivel international.

slide-interviuri-straineze

Primul din stanga sus e Morgan Freeman, am sa va povestesc putin mai incolo despre el; ultimul din dreapta jos e William Shatner, a jucat in Star Trek in tinerete si despre el am sa va vorbesc. Intre fotografii e si Amy Adams, castigatoare de Oscar, colega mea Oana Vasiliu a facut un interviu cu ea…

 

Iar aici sunt o parte din artistii sau evenimenele culturale pentru care am facut media relations, pentru ca atunci cand nu am in grija urban.ro fac tot ce pot ca unele evenimente culturale sa aiba vizibilitate mai buna, ca sa vanda mai multe bilete…

slide-PR

Undeva in randul de sus e o imagine din musicalul We Will Rock You, cel mai mare musical care s-a produs in Romania, in randul al doilea langa Serban Pavlu, in stanga e Lior Askenazi, un mare actor israelian, care cu filmul Foxtrot fost nominalizat la Oscarul pentru film strain. A filmat in Romania si la premiera filmului – Vanatorul de spirite, regizat de Dragos Buliga – l-am avut in grija la media relations, am intermediat aparitii cu el in presa de la noi. Serban Pavlu si domnul care e langa el, regizorul Emanuel Parvu, sunt parte din filmul Mikado/Maroko care a fost la San Sebastian si la momentul filmarii am intermediat o vizita a jurnalistilor pe platouri. Filmul va avea premiera anul acesta in toamna. Sunt mult mai multe evenimente sau artisti pentru care am facut media relations decat cei din fotografia de mai sus, dar ne-am oprit la acestea pentru ca distinsul meu coleg, Eduard Enache – care are in grija si estetica vizuala de la urban.ro-  a dorit un colaj curat si elegant. Si oricum il deranjasem aseara sa-mi faca colajele cand el era in mijlocul unui press junket cu Kaley Cuoco – pe care o stiti din “The Big Bang Theory” si care are un serial pe HBO Max in care e vedeta “Insotitoarea de bord”.

 

Muncesc in meseria asta de mai bine de 20 de ani  si m-am  aflat de foarte multe ori si de o parte si de alta a tabelului de media relations. Am fost cea care a trimis informatii catre presa, cum am fost si cea care le-a primit. Am negociat aparitii in diverse publicatii, cum mi-am pitchuit publicatia la nivel international ca sa obtinem un subiect sau altul. Am facut asta si inainte de urban.ro, pentru EuropaFM sau pentru revista Tabu, care nu mai exista pe piata pentru ca e destul de greu sa ai o publicatie in print, rentabila, in Romania, dar care la vremea ei a avut multe exclusivitati internationale.

Pentru mine evaluarea muncii nu este sa fiu buna in raport cu cineva din Romania, ci sa avem in acelasi timp un subiect mare international, facut exclusiv de noi, cu una dintre publicatiile pe care le admir. Printre ele, Time si The New Yorker.

Ce am invatat de la strainii care fac media relations…

slide-valori

Ii intereseaza intotdeauna calitatea.

Pentru ei, ca sa te lase la masa interviurilor internationale trebuie sa ai credentials bune – sa ai in portofoliu lucruri similare de nivelul respectiv (actori, muzicieni de A list, daca pentru asta aplici) si sa fii la o publicatie curata, profesionista.

In epoca globalizarii si a stirilor online toti stiu ca un interviu din orice tara, in orice limba, poate fi tradus imediat pe net, iar artistul tau poate ajunge intr-o disputa internationala daca nu ti-ai facut bine treaba. Asa ca omul de media relations incearca sa-si reduca in avans orice posibilitate de eroare.

Si, desi intr-un interviu telefonic de exemplu sau pe zoom, esti tu jurnalist cu artistul fata in fata, undeva in lateral e un PR care te asculta, face niste insemnari si trimite o raportare superiorilor lui la final despre tine ca jurnalist si despre articolul tau in relatia cu confortul artistului si ce ai reusit sa afli de la el diferit de altii, dar in decenta si eleganta lucrurilor pe care si le doresc.

 

Sa va dau un exemplu de bune practici – de la History Channel, intamplator acolo PR-ul care se ocupa de toata regiunea e un fost jurnalist Reuters, de origine romana, Bogdan Popescu. Birourile lor sunt in Polonia.

In 2020 a fost un press junket cu jurnalisti din toata lumea legat de o emisiune care era prezentata de William Shatner care a fost capitanul Kirk din Star Trek. Acum are 90 de ani si de atunci a avut o viata foarte tumultuoasa. Pe lista pentru interviuri telefonice am fost selectionti si noi. Cred ca am avut 15 min…

Eu sunt modelul foarte tocilar, ma stresez foarte mult pentru orice interviu desi doar anul trecut am facut putin peste 100 de interviuri, romanesti si internationale.

Si atunci m-am stresat profund, am citit 3 zile tot ce am gasit despre domnul Shatner (care anul trecut a fost in spatiu cu una dintre navele lui Jeff Bezos) si la interviu am pus cateva inrebari care i-au dat ocazia sa vorbeasca si despre emisiunea pe care o promova, dar si despre viata domniei sale, fara sa scoatem in evidenta senzationalul care era usor de exploatat pentru ca a trait cativa ani intr-o rulota la marginea Los Angelesului, dupa StarTrek, in conditii nu foarte bune.

Ne-am facut treaba foarte bine, omul de PR a raportat mai departe ca suntem ok sau ce o fi spus dansul acolo despre noi si peste un an am fost singurii selectati din ro la un press junket cu Morgan Freeman pentru emisiunea vedeta care e chiar acum in difuzare Mari evadari cu Morgan Freeman.

Dar ceea ce numim bune practici se afla cel mai adesea in detalii. Domnul Popescu a tinut minte cam cat de stresata am fost eu inainte de acel interviu (desi cred ca mi-am facut treaba bine) si acum cateva zile cand discutam acordul pentru un alt press junket, dar eram inainte cu o ora de un interviu cu Tim Burton – cu care el nu avea nicio legatura – dar eu voiam sa inchei repede discutia sa ma mai pregatesc putin, a tinut sa ma incurajeze. “Si atunci, acum 2 ani erai stresata, si a iesit f frumos.”

Dincolo de compliment, aceasta intamplare arata f multe.

Nu sunt singurul jurnalist cu care au avut treaba – dar undeva intre notitele lor exista insemnari despre cum m-am comportat la interviu, despre ce a rezultat la final si arata mai ales ca exista empatie fata de cel cu care iti faci treaba. O vorba buna spusa si cand nu e proiectul tau, arata foarte mult despre caracterul tau in meserie.

*

Ma intorc la lucrurile pe care le-am invatat uitandu-ma la cei care fac media relations international.

Fac o diferenta foarte clara intre media relations si publicitate – media buying.

Nu platesc niciodata pentru continut/  interviu /ca sa apara  informatiile dintr-un comunicat de presa. Publicitatea cumparata – bannere, spoturi etc e cu totul si cu totul alta treaba.

In schimb, continutul pe care ti-l propun e intotdeauna cu afinitate foarte mare pentru publicul tau si nu e facut niciodata ca sa bifeze ceva intr-un tabel. Nici n-ar avea cum cand in press junket-urile respective sunt nume foarte mari internationale.

Stabilesc reguli pe care TREBUIE sa le respecti

Nu te cenzureaza sau te verifica la ce intrebi la un interviu, dar te anunta de la inceput cate minute ai, directiile recomandate si primesti un brief despre munca/emisiunea/filmul/albumul celui cu care faci interviul. Apoi ti se spune data pana la care e embargoul.

Foarte rar ai facut astazi un interviu si il publici maine pentru ca mecanismele de planificare si promovare la nivel global sunt mult mai ample. Iar un press junket organizat pentru Europa de exemplu, chiar daca se defasoara din America, va avea date de publicare in functie de aparitiile pe fiecare tara.

De exemplu, spuneam mai devreme ca am participat la  un press junket cu Morgan Freeman. Ei bine a fost in septembrie anul trecut pentru un program pe care History Channel l-a lansat in urma cu cateva saptamani. Nu am facut public nimic pana la momentul in care mi s-a spus ca s–a ridicat embargoul.

Au stiut doar prietenii mei apropiati ca am participat la acel press junket, nu mi-am pus problema sa filmez inregistrez fotografiez ceva separat, nici sa ma laud pe instagram in ziua aia “iete ce am facut io”… chiar daca Morgan Freeman vorbea de acasa de la el, din birou si era intr-o ipostaza foarte informala, de-a dreptul inedita. Nu mi-am pus problema sa incalc nicio regula.

Media relations la nivel international e ca o strada cu doua sensuri: esti respectat pentru munca ta, dar daca incalci regulile muncii omului de PR nu mai ajungi niciodata pe strada aia.

In Romania, e un pic mai dificil pentru ca se respecta regulile cam cum respecta si regulile de circulatie in tara, versus atunci cand conducem in strainatate. Dar ajung imediat si la asta…

Acum dvs cred ca va ganditi ca e mult mai usor sa faci media relations cu staruri ca le vrea oricum toata lumea fata de produsele pe care le aveti in grija care pot fi mai aride – cine stie ce  produs bancar, o napolitana, o inghetata sau o bautura… nu ca inghetata n-ar fi atractiva.

Cred ca, de fapt, si la noi ar trebui respectati aceeasi pasi: afinitatea, calitatea si empatia fata de cel cu care lucrezi si fata de produsul media in care vrei sa a-ti plaezi informatiile.

Sigur ca lucrati in agentie si aveti multe produse si clienti in acelasi timp, multi recipienti pentru media relations din directii profesionale foarte diferite, dar cheia e afinitatea – relevanta informatiei pentru cel care o primeste, calitatea informatiei pe care o trimit (de la cum arata comunicatul de presa si brieful prin care propun un subiect) si empatia fata de cel care scrie.

In plus, curajul sa-i spui superiorului de ce urmezi niste pasi etici care poate nu se potrivesc cu numerele pe care si le doreste el intr-un tabel.

Noi astazi ca oameni de media relations in Romania suntem obligati sa cautam cantitatea, nu calitatea, asa ne-a dus viata, dar daca am face un pas in spate si am fi onesti cu munca noastra, cu ceea ce e corect, am putea face o diferenta, din ce in ce mai mare.

Nu numarul de aparitii e relevant, ci afinitatea cu publicul unde apare pentru un impact mai mare si mai bun. Si chiar daca vi se pare ca decizia e la altcineva si ca nu aveti ce face mai mult, ca trebuie sa va supuneti la ce cere seful, nu e asa: pentru ca intotdeauna se poate sa faceti o schimbare in bine. Intotdeauna.

Sa va dau un exemplu de curaj si bune pratici din Romania, ceva ce nu credeam ca se poate intampla la noi, dar le sunt foarte foarte recunoscatoare fetelor de la Golin pentru curajul si diplomatia si decenta lor.

Acum ceva vreme Golin a venit cu o propunere pentru urban.ro pentru un proiect special cu o gazda, o tanara care e destul de cunoscuta in online.

O tanara care are o comunitate a ei, obtinuta pe charisma, e frumusica tare, dar nu are pregatire autorizata/certificata pentru lucrurile pe care voia sa le promoveze in comun cu un client in proiectul special.

Le-am spus fetelor din agentie ca e frumos proiectul, dar as prefera ca special guest sa fie cineva autorizat si certificat pe tema, pentru ca asta e formatul nostru. Suntem foarte preocupati de forma corecta a lucrurilor si nu suntem fani ai expresiei fake it till you make it.

Si domnisoara care se ocupa de proiect, am sa-i spun si numele pentru ca are tot respectul meu – Andreea Tudor – a avut curjul sa mearga mai departe la superiorii ei si la client si sa spuna opinia noastra. Putea sa abandoneze, sa spuna “hai la revedere, trebuie sa muncim noi mai mult pentru ca aveti voi un cod de etica”, dar ea a spus: “ok, sa facem cu afinitate pe valorile si publicul vostru”. Si a schimbat guest starul proiectului.

Cred ca asta e calea sa facem diferenta: sa ne gandim ca fiecare dintre noi cand suntem in ipostaza de a fi media relations, de a trimite catre un suport media ceva – sa ne gandim si la nevoia clientului dar sa avem empatie si intelegere si pentru publicul pe care-l tintim acolo.

E mai greu? Desigur. Mult mult mai greu; si ne ocupa mult mai mult timp.

Dar fiecare dintre noi, in momentele noastre de oboseala si uzura, suntem necajiti pentru ca nu mai avem suporturi media curate, pentru ca e prea mult zgomot si cancan in jur, iar produsele sofisticate de care ne ocupam si ale caror mesaje am vrea sa ajunga in presa, nu-si mai gasesc locul. Nu mai au unde sa fie expuse.

Dar daca noi, in fiecare zi, cautam macar un singur loc  nou media curat, il propunem si-l sustinem cu curaj in fata sefior si clientilor, vom face diferenta.

Sa nu credeti ca atunci cand faci media relations in Romania e mai simplu daca e cu vedete. Daca vrei sa pui in paginile ziarelor vedete in chiloti e foarte simplu, dar nu despre asta e vorba.

Mi s-a intamplat ca un ziar – candva cu sute de mii tiraj – sa-mi ceara bani pentru un comunicat de presa despre o piesa de teatru. Nu am platit. Media relations facut corect nu plateste pentru continut. Aceea e publicitate si e cu totul alta treaba. Cum mi s–a intamplat ca jurnalistul sa incalce regulile si sa se duca direct la artist pe principiul, las ca imi raspunde el pentru ca il cunosc. Doar ca artistul, daca e profesionist, te trimite la PR ca sa primesti un brief si sa-l lase pe PR sa urmareasca proiectul stiindu-i programul de spectacole, repetitii, concerte etc..

Sigur ca e enervant ca in Romania astazi un comunicat de presa e copiat integral, copy paste si la revedere… foarte putini isi pun problema sa faca un text personalizat pe audienta si formatul lor, eventual sa va dea si telefon pentru informatii suplimentare.

Dar asta e parte din filosofia cu numarul mare de articole pe care trebuie sa le punem in tabel la sfarsit, nu conteaza unde au aparut.

Iar noi, fiecare, putem face diferenta. Eu am un tabel – in zona mea de interes – cu oamenii care respecta regulile, oamenii care-si fac un text al lor in baza informatiilor date de mine. Si pe ei ii cultiv mai mult.

Iar acolo unde stiu ca e cu copy paste scriu eu o versiune noua a comunicatului, uneori am trimis si 8 versiuni de comunicate la 8 site-uri agentii etc…

La dv unde aproba clientul comunicatul e putin mai greu, dar tabelul cu oamenii cu afinitate si decenta profesionala ar trebui sa fie biblie.

Si nu ma refer la tabelul cu toti jurnalisti care ar putea scrie pe tema respectiva…

the new yorker collection

Ultimul lucru pe care as vrea sa vi-l spun e destul de intim si pe muchie de cutit al intelegerii, dar am vorbit despre curaj, asa ca imi fac curaj sa va spun asta.

Noi, fiecare dintre noi, traim aici in spatiul balcanic, gregar, adesea vulgar, ne incepem zilele uitandu-ne pe Instagram la multe chestii superficiale si bizare, multe ambalate in categoria fake it till you make it. Si vazand asta zi de zi, ne obisnuim cu ele si credem ca e normalitate, ca astea sunt lucurile, asta e situatia, asa e viata si ne descurcam cu ce avem.

Dar daca facem un pas in spate si ne luam un reper international de mare tinuta profesionala in domeniul nostru si il urmarim saptamanal, incepem sa ne reasezam pe sinele eticii profesionale si sa relizam cat de departe suntem de lumea civilizata in domeniul nostru.

Nu e o scuza pentru nimeni replica “fac asta pentru ca asa a zis clientul” cand eu stiu ca e o mizerie. Daca am diplomatia si cunostintele profesionale la standardul corect international, pot sa explic ce e mai bine sa facem.

Si de fiecare dintre noi depinde ca mediul acesta in care lucram sa fie mai curat si mai profesionist.

Si poate vi se pare o utopie ce zic, dar e doar o scuza pe care o cautati ca sa evitati o confruntare intre ce e etic si ce facem pentru ca asa se face aici in Romania. Mai trecem si pe rosu la semafor daca strada e goala si e 12 noaptea….

V-am spus ca pentru mine reperul absolut profesional e sa avem acelasi subiect facut de noi, exclusiv, un subiect important international, care sa se regaseasca in Time sau The New Yorker in acelasi timp.

Ca sa nu ma pervertesc in lumea in care traim, ca sa nu ma ia valul vetii si sa-mi pastrez reperele si standardele profesionale la nivel international, citesc fara exceptie in fiecare week end revista The New Yorker – jurnalism curat, fara dantelele si supozitiile romanesti, fara tumbe de” eu sunt dumnezeu si am opinia unica adevarata”, atat de specifice la noi.

Ma ajuta pe mine sa-mi tin picioarele pe pamant si sufletul intr-o zona profesionala corecta care e foarte foarte departe de calea usoara pe care o alegem in Romania. Pun mereu pe instagram imagini din diminetile mele de week end cand literalmente ma scufund in placere citind The New Yorker.

Si iata… februarie 2021, Nick Bilton in urban.ro cu interviu exclusiv, one to one by telefon, aceasi subiect 2 saptamani mai incolo in The New Yorker.

nick bilton urban.ro

 

nick bilton new yorker

Nu e cu daca iti doresti cu adevarat iti iese. Asta e poezie; e de fapt cu foarte multa munca si cu rigoare si cu dorinta de a respecta niste reguli care nu sunt calea usoara.

Ce vreau sa spun e ca se poate sa faci lucruri de nivel international in meseria ta daca tii foarte mult la standardul tau si la etica profesionala. E mai greu si uneori pare imposibil.

Daca – eu sau colegul Eduard – i-am fi spus cuiva acum 3 ani cand faceam noul format al site-ului urban.ro ca un site cultural din Bucuresti pe dreapta o sa aiba acelasi subiecte exclusive ca The New Yorker sau o sa intervieveze vedete cu Oscar, s-ar fi uitat la noi si ar fi spus ca suntem nebuni.

Dar e ok, se poate. E varianta fara scurtaturi, cu mai multa munca si mai mult curaj, dar se poate.

Si fiecare dintre dumneavoastra puteti face asta. Cum puteti face diferenta ca in domeniul dv sa se produca o schimbare in bine.

Va multumesc.

 

 

 

 

896
Salvamont conteaza pe Vodafone GigaNetworkTehnologia pusa in favoarea salvarii vietilor: Vodafone Romania si Salvamont au doua noi solutii pentru localizarea victimelor in zone dificile.

Tehnologia pusa in favoarea salvarii vietilor: Vodafone Romania si Salvamont au doua noi solutii pentru localizarea victimelor in zone dificile.

Cand tehnologia e pusa in favoarea salvarii vietilor fiecare inovatie inseamna un pas important in evolutia noastra ca umanitate. De fiecare data cand scriu despre ce face Vodafone in Romania precizez ca sunt clienta lor din primele lor zile in tara noastra. Stiu foarte bine investitiile lor in zona de sanatate dar si in zona culturala, am fost de-a lungul anilor martora multora dintre faptele lor bune. Stiu ca misiunea lor „pentru un viitor mai bun care faciliteaza o societate digitala incluziva si durabila” nu e doar un punct intr-un caiet de brand. Sunt multe actiuni, la noi si in lume, care sprijina segmentele defavorizate si care sunt gandite pentru evolutia societatilor in care activeaza.

Si ma impresioneaza aceasta noua colaborare cu Salvamont cu o tehnologie care pare scoasa din filme SF.

Vodafone România si Salvamont (Asociatia Salvatorilor Montani) au  lansat doua solutii digitale care, impreuna cu puterea si fiabilitatea retelei, ajuta la reducerea semnificativa a timpului de cautare a victimelor si la salvarea mai multor vieti omenesti. Când calea se face nevazuta, salvatorii montani se bazeaza pe Vodafone GigaNetwork 5G si GigaNetwork FIBRA.

Prima dintre solutii este dezvoltata in premiera de echipa de tehnologie a Vodafone România si asigura acoperirea cu semnal mobil in zonele montane greu accesibile si inconjurate de pereti stâncosi care blocheaza propagarea semnalului mobil generat de releele terestre actuale.

Solutia este formata dintr-un echipament instalat la sol, pe un mijloc de transport specific acestor zone, care se conecteaza prin satelit la centrul retelei Vodafone, si un echipament radio instalat pe o drona profesionala ce este ridicata deasupra zonelor de cautare. Echipamentul radio instalat pe drona genereaza semnalul mobil (voce si date), inclusiv semnal 5G, pe o raza de pâna la 10 km. Telefonul mobil al persoanei cautate se conecteaza, astfel, in mod automat la reteaua Vodafone, victima putând contacta serviciul unic de urgenta 112, indiferent de operatorul ale carui servicii le foloseste.

Mai mult, daca persoana cautata utilizeaza aplicatia Salvamont-Vodafone si a activat functia de localizare prin date mobile inainte de a porni pe traseu, echipa de salvatori montani va putea urmari traseul acesteia pe munte si o va putea gasi mai repede.

Cea de-a doua solutie utilizeaza fotogrametria si inteligenta artificiala pentru capturarea si analizarea imaginilor geolocalizate, colectate pentru detectarea in mod automat a persoanelor disparute. Capturarea imaginilor de inalta rezolutie in zona de cautare este realizata de o a doua drona profesionala, echipata cu tehnologia necesara pentru fotogrametrie si termoviziune. Astfel, in doar 30 de minute, drona poate parcurge 5 km liniari si poate acoperi o suprafata de 24 de hectare, realizând intre 130 si 300 de imagini, in functie de parametrii de zbor si de rezolutia camerei din dotare.

Fotografiile sunt transmise dupa descarcare, prin intermediul retelei create special pentru misiunea de salvare, catre Centrul National de Analiza Date Salvamont-Vodafone pentru a fi procesate. In centrul de analiza conectat la reteaua GigaNetwork FIBRA, datele sunt analizate si procesate in câteva minute (aprox. 100 fotografii in 2 minute) prin intermediul programului de detectie automata cu inteligenta artificiala SARUAV. Sistemul face identificarea dupa o serie de indicii, cum ar fi silueta sau haina unei persoane, iar echipa din centrul de analiza trimite salvamontistilor din teren coordonatele exacte unde acestea au fost reperate. Pentru mai multe informatii despre cum functioneaza cele doua solutii, dar si despre cum se deruleaza o actiune de salvare a Salvamont, vizionati acest documentar.

Acestea nu sunt insa primele colaborari intre Vodafone si Salvamont.

FOTO Vodafone Romania (1)

 

Vodafone România s-a alaturat misiunilor de salvare ale Salvamont in 2004. Printre primele proiecte in care s-a implicat, impreuna cu Fundatia Vodafone, au fost infiintarea Dispeceratului National si realizarea aplicatiei Salvamont – Vodafone, esentiale pentru operatiunile de salvare montana. In prezent, dispeceratul primeste peste 12.000 de apeluri anual, iar pentru mai mult de 50% dintre acestea este necesara interventia echipelor de salvatori.

 Aplicatia Salvamont – Vodafone, disponibila de anul trecut intr-o noua versiune atât pentru iOS, cât si pentru Android, ofera, alaturi de un ghid complet de informare si orientare montana, optiunea SOS, prin care utilizatorii pot activa serviciul de localizare a pozitiei telefonului, iar dispeceratul poate fi notificat in timp real despre coordonatele acestora.

Incepând cu anul 2019, Vodafone a devenit oficial partener de tehnologie al Salvamont, implicându-se mai ales in proiecte care folosesc solutiile digitale in activitatea de salvare montana. Una dintre cele mai recente colaborari a fost dotarea Asociatiei cu echipamente de gasire a persoanelor surprinse de avalansa. Sistemul RECCO este format dintr-un dispozitiv de localizare utilizat de salvamontisti si placute reflectoare pe care turistii le pot purta in echipamente.

 

Astazi, prin aceste noi tehnologii capacitate de cautare a persoanelor aflate in locuri dificil de accesat este de 10 ori mai mare

„De la an la an, numarul actiunilor de salvare creste cu 30 – 40%. Doar anul trecut, am avut peste 7.000 de misiuni si mai mult de 8.500 de persoane salvate. In astfel de interventii, timpul este cel mai important element. Avem o resursa umana bine pregatita, dar sunt situatii in care e nevoie de mai mult. Folosind solutiile lansate astazi si având si un centru de comanda dotat cu tehnologie de ultima generatie conectat la reteaua de fibra optica a Vodafone, practic marim capacitatea de cautare de aproape 10 ori, ceea ce inseamna mai multe vieti salvate, dar si un timp de interventie, riscuri si efort considerabil reduse pentru salvatorii montani. Am avut alaturi in acest proiect Vodafone, in calitate de partener de tehnologie, si Consiliul Judetean Gorj”, a adaugat prof. Sabin Cornoiu, Presedintele Asociatiei Nationale a Salvatorilor Montani din România.

FOTO Vodafone Romania (2)

 

Supernet devine Vodafone GigaNetwork.

 „Am ales acest moment pentru a anunta tranzitia de la Supernet la  Vodafone GigaNetwork in contextul evolutiei noastre firesti spre o companie de tehnologie, al rolului asumat de jucator convergent si ca urmare a investitilor constante in retelele noastre. Consolidarea si extinderea parteneriatului cu Salvamont confirma fiabilitatea retelei noastre pe care salvatorii montani se bazeaza in momente cheie in misiunile lor. Daca Salvamont conteaza pe fiabilitatea retelelor noastre pentru a salva vieti, noi toti ne putem baza pe retelele mobila si fixa ale Vodafone. Nu in ultimul rând, rebrandingul vine si in contextul unei duble recunoasteri din partea auditorului independent german umlaut – pentru reteaua mobila care a obtinut certificarea ‘Best in test’ si pentru ‘cea mai buna experienta de utilizare a internetului fix din România’”, a declarat Nedim Baytorun, Consumer Business Director, Vodafone România.

 

 

 

1368
podcast de cceAm inceput sa facem podcasturi la urban.ro. Dar ele nu arata cum sunteti obisnuiti cu discutiile de pe youtube.

Am inceput sa facem podcasturi la urban.ro. Dar ele nu arata cum sunteti obisnuiti cu discutiile de pe youtube.

Putin din culisele muncii pentru urban.ro: tot ce facem acolo, orice articol, orice interviu are un scop mai larg decat momentul publicarii. Ne dorim sa construim lucruri care sa fie in sustinerea industriilor despre care scriem, sa va aratam o parte din viata artistilor din orice domeniu, dar nu neaparat cea personala, ci mai degraba cea care tine de munca lor.

Speram ca prin exemplul lor sa va inspiram sa faceti si dv cu pasiune lucrurile care va plac sau la care visati.

Si mai speram ca orice text, interviu sa ofere informatii din care cei care ne citesc sa invete ceva.

Personal nu mai am de foarte multa vreme orgoliul de a “face eu” ceva ca performanta de pus in portofoliu si orice interviu sau proiect ma gandesc sa fie ceva util pentru cei care ne citesc, pentru protagonistii din articol si sa poata sa stea “in picioare” pentru multi ani.

Mi se pare mult mai frumos sa scriem pentru beneficiul altora pentru ca pe termen lung beneficiul acesta se intoarce si catre noi.

In directia aceasta in planul de dezvoltare pentru urban.ro anul acesta sunt cateva produse noi – podcasturi dedicate culiselor filmelor romanesti si carti care va ofera posibilitatea ca, prin intermediul artei, sa-i invatati pe copii lucruri frumoase.

Saptamana aceasta am inceput podcasturile dedicate filmelor romanesti, ele au un format putin diferit de ce sunteti obisnuiti in Romania cu ideea de podcast (nu stam la o masa, nu mancam, nu facem cadouri in vin, carti etc si nici nu punem intrebari joc).

Fiecare film pe care-l “disecam” are un podcast in mai multe episoade in care actorii si o parte din echipa povestesc din munca lor.

Fiecare interviu (audio, cum este podcastul la origine de fapt) are 30-40 de minute si se ocupa putin si de provocarile profesionale de dincolo de rolul din filmul despre care vorbim. Si are o transcriere in 5-6 intrebari pe urban.ro pentru a fi indexat si sa apara cand oamenii cauta un actor anume.

Cred ca interviurile audio sunt mult mai sincere si mai autentice pentru ca intervievatul e in confortul casei lui, nu e preocupat de cum arata, cum zambeste nu e interesat sa capteze atentia cu look-ul sau, ci doar cu vorbele sale.

In plus, radioul e teatrul mintii: in mintea ascultatorilor se creeaza imagini mai puternice decat orice ar vedea in realitate, iar emotiile sunt mai puternice.

Primul podcast este dedicat serialului RUXX si are episoade cu Raluca Aprodu, Madalina Craiu, Alina Chivulescu, Iulia Rugina si Alec Secareanu. Episodul cu Raluca e deja online (cititi & ascultati aici), celelalte vor fi postate de luni cate unul pe zi.

Miza noastra e sa cream o baza de informatii tehnice si mai putin despre cat mai multe filme romanesti pentru ca, peste ani, daca cineva va fi interesat sa inteleaga cum s-a facut un anume film sa aiba unde sa descopere detalii.

Sigur ca interviurile au in minte si ascultatorul care nu e din industria de cinema, dar nu vorbim de interviuri de personaj (care sa parcurga viata in integralitatea ei cronologica); sunt interviuri care tintesc anumite trasaturi de caracter si experiente profesionale ale protagonistilor.

Sper sa va placa.

*Podcastul In culisele filmelor romanesti e realizat cu sprijinul Banca Transilvania. Le mai multumesc si aici pentru sustinere si incredere

1000
ucraina fapte buneFapte bune din ultimele zile sau cum umanitatea ne salveaza (si emotional) in vremuri grele

Fapte bune din ultimele zile sau cum umanitatea ne salveaza (si emotional) in vremuri grele

In ultimii ani am fost incercati de multe situatii si de fiecare data ne-am ridicat din greu prin emotia vestilor bune si prin faptul ca oamenii s-au unit ca sa-I ajute pe altii.

S-a intamplat la colectiv, s-a intamplat in pandemie  – in ambele situatii cu exceptionale exemple de umanitate si de empatie. Se intampla si acum cand razboiul e la cateva zeci de km de granita noastra si in tara vin mii de refugiati in fiecare zi.

E minunat ca ii ajutam, dar ca sa-i putem ajuta trebuie sa fim si noi bine emotional.

Am pus pe urban.ro sfaturi ale psihologilor militari pentru cei aflati in zonele de conflict, puteti citi textul aici, si acolo printre multele lucruri recomandate sunt doua care ar trebui sa ne calauzeasca in aceste zile:

Limitati-va expunerea la mijloacele de informare in masa: Evitati in special stirile televizate non-stop si internetul. Imaginile, zvonurile si speculatiile pot fi foarte daunatoare pentru sentimentul dumneavoastra de bine.

Faceti ceva pozitiv: Implicati-va in activitati care sa incurajeze apropierea si linistea. Contactati organizatiile de voluntariat din comunitate pentru a vedea cum puteti ajuta. Donati sânge, pregatiti „pachete de ingrijire” pentru barbatii si femeile din armata sau scrieti scrisori persoanelor din armata. Sprijiniti un prieten sau un vecin care trece printr-o perioada dificila.

Noi, instinctiv, am mers in directia aceasta si fiecare stim senzatia de bine chiar si in vremuri de maxim stres cand am vazut ca refugiatii sunt ajutati, cand am remarcat ca ne-am mobilizat sa le oferim conditii decente.

*

Ca si la colectiv sau atunci cand eram in lockdown, am analizat situatia din perspectiva mea si ce pot face ca sa ajut oricat de putin.

La colectiv am descoperit printre cei accidentati un fost coleg si timp de o jumatate de an am donat lunar o suma de bani ca sa-i degreveze familia de o parte din cheltuieli. In lockdown m-am preocupat ca persoanele in varsta din apropierea mea sa primeasca acasa alimente.

Acum am donat catre doua asociatii care pregatesc mancare calda la vama si catre un jurnalist aflat in zona de conflict si voi dona lunar catre asociatii care vor avea in continuare grija de refugiatii care raman aici; pentru ca vor ramane o parte importanta din ei aici si vor trebui ajutati sa duca o viata decenta.

Cred ca fiecare dintre noi putem ajuta cate putin, dar dincolo de noi – persoane fizice  – am un respect imens si fac o mare plecaciune pentru companiile care aleg sa doneze multi bani in aceste zile, precum pentru afacerile mai mici care doneaza din incasarile lor lunare. (imi creeaza disconfort cei care vor sa profite PR-istic de asemenea tragedii, refuz sa public aici sau pe urban.ro actiunile lor ipocrite si nerealiste – situatii din care nu s-s-ar aduna nici macar 100 de euro dar ei dau comunicate pompoase, dar nu voi vorbi despre asta aici)

*

O sa va faca bine sa cititi despre cei care fac fapte bune pe bune; iata cateva dintre actiunile din ultimele zile. 

Compania care are Lidl si Kaufland doneaza 10 milioane de euro in produse de necesitate pentru refugiati si voluntari

Reteaua de Sanatate Regina Maria asigura gratuit asistenta medicala, inclusiv teste PCR pentru cei care pleaca spre alte tari pentru orice persoana venita din Ucraina; pe site-ul lor sunt si informatii in limba rusa, le gasiti aici ca sa le dati celor care au nevoie.

 

Tot din zona medicala, pentru ca refugiatii au istoricul lor medical, iata o stire absolut impresionanta de la Institutul Fundeni pentru cei aflati in tratament oncologic.

Dr. Monica Dragomir, sef sectie oncopediatrie la Institutul Fundeni.

“Am format un comitet de suport la nivelul Societatii Romane de Onco-hematologie pediatrica pentru rezolvarea tuturor problemelor legate de pacienti copii -adolescenti cu cancere care ajung in Romania.

Orice solicitari pot fi trimise pe adresa de e-mail: office@srohp.ro.

Am primit de la MS si CNAS instructiuni de includere a pacientilor oncologici in tratament, fara costuri din partea lor”

Datele de contact oferite sunt urmatoarele: 0722719174 sau adresa de mail md.dragomir@gmail.com

Ideal ar fi ca cei care ajuta acesti pacienti sa le faciliteze traducerea rapida a documentelor/scrisorilor medicale.

 

Din zona oamenilor buni care au strans pe langa ei comunitati puternice dupa chipul si asemanarea lor, gasca de la The Fool, cu Cosmin Nedelcu Micutzu in frunte au strans mii de donatii fizice in bunuri pentru refugiati si, intr-un live de mai bine de 12 ore cu Micutzu si colegul lui, Andrei Niculae, au strans peste 20.000 de euro donatii. Banii merg la  Asociatia Caradja Cantacuzino   care a preluat deja mai multi refugiati. Sa-i urmariti pe The Fool (https://www.facebook.com/thefoolclub), dar si pe conturile personale ale baietilor, pentru ca anunta in timp real de ce au nevoie pentru refugiatii care au ajuns in Bucuresti.

 

 

Freshful by eMAG, prin intermediul Banca pentru Alimente si al partenerilor lor, a pregatit primul transport de mâncare pentru copii si produse alimentare care va fi livrat la centrele amenajate de Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti precum si in centre din alte orase, unde sunt adapostiti refugiati.

Unul dintre aceste locuri este Gara de Nord unde sosesc zilnic persoane de la granita cu Ucraina. Acolo, voluntarii asociatiei Banca de Bine – parteneri Banca pentru Alimente, vor livra primele 100 de pachete cu alimente donate de Freshful, in beneficiul persoanelor aflate in asteptare sau in transit. In acest moment valoarea totala a sprijinului acordat de Freshful este de peste 16.000 EUR iar actiunile de donatie vor continua cu regularitate in perioada urmatoare, in strânsa coordonare cu partenerii strategici non-guvernamentali ai companiei.

 

 

Prin organizatia sa caritabila Google.org, Google doneaza 5 milioane de dolari (aproximativ 4,46 milioane de euro) pentru ajutorarea persoanelor care parasesc Ucraina din cauza razboiului, precum si pentru a furniza proviziile necesare la fata locului. Sprijinul financiar va fi impartit intre organizatii umanitare din Ucraina, Slovacia, Polonia, Ungaria, România si Moldova. In România, grantul Google.org este oferit catre Crucea Rosie Româna, in valoare de 500.000 de dolari.

 

Si o initiative din zona afacerilor mai mici, facute cu suflet si bun simt:  www.winedeals.ro vine in sprijinul persoanelor afectate direct de razboiul din Ucraina si da startul initiativei #WineForGood, prin care isi propune sa strânga fonduri pentru sustinerea actiunilor de ajutorare derulate de Crucea Rosie Româna la granitele României.
Prima actiune din cadrul acestui demers umanitar a fost crearea sectiunii #WineForGood, de unde oricine poate comanda vinuri de la crame partenere, precum si vinul Primul, veniturile rezultate din aceste comenzi urmând a fi transferate catre Crucea Rosie. In acest fel, valoarea neta integrala a fiecarei sticle de vin comandate din sectiunea #WineForGood devine o donatie in sine.  Pâna in acest moment, cramele Avincis, Gramofon Wine, Crama Jelna, Via Viticola Sarica Niculitel, Villa Vinea, Domeniile Averesti, Purcari, Crama Rasova si Domeniile Sâmburesti s-au alaturat cauzei.

 

 

Am sa scriu aici cu mare drag de orice initiative care e in ajutorul oamenilor aflati in situatii foarte grele in aceste momente. Cred ca exemplul faptelor bune ne da o speranta in umanitate si o motivatie sa mergem mai departe, dar si sa ajutam si noi.

853
batman nissanNoul Batman e in cinema si am bilete cadou :)

Noul Batman e in cinema si am bilete cadou :)

Cel mai nou dintre filmele cu Batman e pe ecrane din acest week end si aveti cum nu se poate mai multa nevoie de el: traim vremuri complicate si simtim nevoia unei evadari intr-o lume a fantasticului cu eroi care fac lumea mai buna.

Noul Batman il aduce pe ecrane pe Robert Pattinson care este un actor bun si si-a castigat fanii lui inca de la seria Twilight. De data aceasta ne arata un Batman care atunci cand poarta costumul munta muntii si invinge raul, iar cand e doar Bruce e vulnerabil, putin adolescentin.

Filmul are atmosfera peliculelor noir, un sunet impresionant si efecte speciale care trebuie vazute si simtite in cinematograf la toata capacitatea cu care au fost gandite.

2022 ne aduce si un nou parteneriat de imagine intre Warner Bros Pictures si Nissan

Nissan sprijina debutul cinematografic al noului film „The Batman” si aduce in prim plan emblematicul crossover Nissan JUKE, cu accente inedite de design,  care-i subliniaza spiritul liber, puternic, indraznet, asemenea personajului principal al filmului.

Va las mai jos cateva imagini de la lansarea oficiala si va invit pe Instagram unde am cateva provocari care, gratie Nissan, le ofera celor care reusesc sa raspunda corect bilete la The Batman.

batman 2 batman redcarpet

Zoë Kravitz attend the world premiere of "The Batman" at Lincoln Center Josie Robertson Plaza on Tuesday, March 1, 2022, in New York. World Premiere Of "The Batman", New York, United States - 01 Mar 2022,Image: 665946509, License: Rights-managed, Restrictions: , Model Release: no, Credit line: Profimedia

Robert Pattinson attend the world premiere of "The Batman" at Lincoln Center Josie Robertson Plaza on Tuesday, March 1, 2022, in New York. World Premiere Of "The Batman", New York, United States - 01 Mar 2022,Image: 665946390, License: Rights-managed, Restrictions: , Model Release: no, Credit line: Profimedia

P.S. Va recomand sa faceti un test drive cu Nisan Juke si sa-i testati sistemul Around View Monitor, care ofera vedere 360 de grade, dar si optiunile Advanced Safety și Driver Assist care ofera o siguranta de parca ar avea grija de tine un super erou.

Ne vedem pe instastories la provocari :)

 

1017
Music-music-1123011_1024_768E din ce in ce mai putina muzica romaneasca de promovat pentru oamenii ca mine. Ceea ce citim si ascultam ne modeleaza creierul

E din ce in ce mai putina muzica romaneasca de promovat pentru oamenii ca mine. Ceea ce citim si ascultam ne modeleaza creierul

La urban.ro gasim rar sa scriem despre muzici noi romanesti. Unele au versuri stupide (o lansare recenta pe care am refuzat sa o promovam avea versul “lasa-ma in durerea mea” si ritmuri usor orientale cu un tremolo pe inalte al cantaretei, de neascultat pentru mine), altele sunt dintr-un gen muzical orientalo-lalaiala care nu va ajunge niciodata in paginile, fie si virtuale, ale unui produs pe care-l pastoresc.

Regula este simpla: ca sa fie pe urbanro o stire despre un cantaret roman trebuie sa aiba valoarea si greutatea, in categoria ei, cu o stire despre un dirijor important roman (Cristian Macelaru e un bun reper) sau cu o interpreta de muzica clasica (Angela Gheorghiu si Virginia Zeani, pot fi niste repere).

In schimb sunt oameni foarte destepti in productia de muzica ro: Andrei Maria – Smiley, Stefan Cazan, Alex Pelin, Alex Cotoi (co-producatorul lui Carla’s Dreams la multe piese), Carla’s insusi…

Cu exceptia lui Alex Cotoi (care are si un Grammy) pe toti cei de mai sus ii stiu, asa ca scriu in cunostinta de cauza ca sunt educati, cititi, foarte muncitori si cu mult bun simt.

(nu ii iau in calcul aici pe baietii de la Grimus- Vali Rauca de la Grimus si-a dat doctoratul in biologie moleculara, byron, Vama, Subcarpati, Balkan Taksim, Lucia, acum ma refer la muzica foarte mass market contemporana. Genul de piese pe care sa le fredoneze si copiii.)

Si daca avem oamenii astia destepti care scriu muzica de ce e muzica ro cum suna astazi pe unde o auzim?!

Imi place Elena Gheorghe care – sa spunem – e mai apropiata de muzica momentului, dar si la ea vorbeste foarte mult educatia, bunul simt, familia… Si cred ca ea face muzica – scrisa de cele mai multe ori de Alex Pelin – cu gandul ca poate influenta mintea copiilor si are o responsabilitate si o etica in vedere, mai ales ca e mama si e foarte responsabila cu valorile pe care le transmite copiilor ei. Si Andra e in aceeasi categorie a muzicii responsabile, si tot din educatia ei vine asta.

Mi-ar placea foarte mult sa existe artisti in RO care sa faca un pact cu sine: daca nu pot duce niste valori corecte in fiecare cantec, macar o data la 3 piese lansate sa se gandeasca ca muzica modeleaza creierul celor care o asculta si sa ajute ca lumea sa fie un pic mai buna. Si mai educata.

*

In lumea celor care lucreaza pentru studierea acestei masinarii speciale care e creierul uman exista o vorba: vrei sa-ti intaresti corpul, mergi la sala de sport, daca doriti sa va antrenati creierul, ascultati muzica si cititi.

Daca doriti sa va mentineti creierul angajat pe tot parcursul procesului de imbatrânire, ascultarea sau interpretarea muzicii este un instrument excelent. Ofera un antrenament total al creierului. Cercetarile au aratat ca ascultarea muzicii poate reduce anxietatea, tensiunea arteriala si durerea, precum si îmbunatati calitatea somnului, starea de spirit, vigilenta mentala si memoria. Marii sportivi se antreneaza pe playlisturi speciale care ii motiveaza la efort, de exemplu.

Si cu asemenea informatii, fiind constienti ca – in calitate de creator, transmitator de muzica – poti influenta fiecare persoana la care ajunge muzica ta, de ce n-ai vrea sa fii mai responsabil si sa faci mai mult bine in jur?!

1355
Radio Podcast Music Joy ConceptCateva recomandari (de carti) pentru autorii de podcast de la cineva care a facut aproape 1000 de interviuri

Cateva recomandari (de carti) pentru autorii de podcast de la cineva care a facut aproape 1000 de interviuri

De cate ori ascult podcasturile cu care se lauda lumea acum, traiesc o gama larga de sentimente, nu placute: groaza ca oamenii nu vor mai intelege ce e de fapt un interviu, disperarea ca toti impostorii au o audienta (nu si calitate), revolta in fata minciunilor si un mare gand ca sunt foarte putine sanse sa ne mai redresam.

Nu intentionez sa critic punctual oamenii care fac podcasturi, dar as vrea sa scriu cateva randuri care sa va ajute sa vedeti altfel ceea ce produceti – daca sunteti autori de podcast-, sau sa percepeti altfel ceea ce ascultati. Calitatea publicului va duce si la o calitate crescuta a produsului livrat.

Daca acum auziti prima data numele meu, iata cateva precizari: fac meseria aceasta cu interviuri de mai bine de 20 de ani; am facut aproape 1000 de interviuri pentru radio, tv, presa scrisa, online; numai anul trecut am facut aproape 100 de interviuri, nationale si internationale – pe unele le gasiti aici, pe altele pe urban.ro, altele au fost in conferinte cu public live, altele au fost pentru corporatii in proiecte speciale interne. Asta nu ma face mai talentata decat autorii de podcast-uri, sunt insa ceva mai experimentata si cred inteleg putin mai bine efectele unui produs prost. (in dreapta paginii e o biografie profesionala mai detaliata pentru cei care se intreaba cine sunt eu sa ma dau cu parerea despre interviuri :) )

***

Conversatia la o masa cu cineva care iti e prieten nu este neaparat un interviu. E, de cele mai multe ori, o conversatie si atat. Partea gresita cand aceasta ajunge in spatiu public e ca oamenii spun ce minciuni vor ei, lumea cum si-o imagineaza ei, dandu-le privitorilor un “adevar” dubios. Daca ar fi fost un interviu, jurnalistul (cel care punea intrebarile) ar fi fost documentat, ar fi avut context pentru privitori, ar fi pus intrebari de follow up pentru ce marturiseste subiectul interviului si s-ar fi redus simtitor “fake-urile.”

Sub pretextul unei conversatii intre prieteni, validarea celui pe care-l invitati la dialog trece de orice etica. Intr-un context jurnalistic ar fi mai multe filtre pentru invitati, de la formatul publicatiei/emisiunii/statiei pana la un editor sef. Personal nu inteleg nici de ce ai invita/valida oameni care nu au etica (sau nu au facut nimic notabil in viata), cum nu inteleg nici de ce te-ai duce ca invitat la podcastul unui om care nu e profesionist si tot ce a facut in viata publica e dubios, doar pentru ca te-ar putea expune la o audienta.

Podcasturile romanesti facute de neprofesionisti (oameni care nu au avut nicio legatura cu jurnalismul radio, tv, reviste) sunt ca sa se auda gazda vorbind, sa se laude cu ceva macar de 3-4 ori in ora de conversatie. De parca traiesc sub deviza “Ce sens are sa faci o inregistrare daca nu te pui pe tine in valoare, traim in epoca ME, MYSELF and I”…

E obositor sa privesti un autor de podcast, la fel si un invitat, care se lauda ca si cum ar fi inventat apa calda. Am vazut oameni care se laudau cu gloria in emisiuni de radio ca si cum radioul ar fi inceput cu ei, iar referintele model erau spre Europa FM sau ProFM-ul lui Andrei Gheorghe, care erau pe piata cu mult inainte de a se fi apucat ei de orice meserie. Un jurnalist nu i–ar fi lasat sa se laude aiurea, ar fi punctat asta. In lumea mea e o vorba: nu e nevoie sa spui ca esti destept, pentru ca daca esti destept se vede – cu o versiune mai vulgara “desteptaciunea e ca erectia, daca o ai se vede”. Asa ca lauda de sine e inutila. Sau e utila doar pentru prosti.

E prostie si nepregatire cand ai spus de 5 ori intr-o conversatie “exact asta voiam sa te intreb” ca o aprobare de la ce povesteste invitatul. In plus, ocupati degeaba timpul celor care va urmaresc pentru ca nu intereseaza pe nimeni – decat pe propriul ego – ce ati fi vrut sa intrebati cand, de fapt, nu ati facut asta pentru ca invitatul a preluat controlul si a spus el ce-l taia capul.

Un interviu trebuie sa aiba o structura si un fir narativ dinainte de a te aseza la masa cu invitatul. Poate sa fie firul cronologic ascendent – din copilarie pana in prezent, poate sa fie in reverse – daca va tine pregatirea si documentarea si stiti ca veti construi pentru a arata un anume detaliu din viata invitatului, poate sa fie punctual doar despre o actiune/activitate. Dar daca va asezati la masa fara nicio miza de a afla ceva in plus, de a arata o emotie si un gand mai putin cunoscute ale invitatului, nu va faceti bine treaba.

Sunt foarte putini autori (amatori) de podcast care au un concept in spate, gandit dinainte de a se apuca de treaba.  Spun trei podcasturi despre care stiu ca au avut o strategie in spate, iar succesul lor nu e intamplator. (inca o data, vorbesc de oameni care nu au antrenament in jurnalism in nicio forma)

  • Da, Bravo al lui Bobonete.
    • Mihai Bobonete e un om care intelege din propria experienta importanta unui cuvant sau a unei fapte care e postata online si care ramane pe vecie, pentru nepoti si stranepoti in spatiul public. E unul dintre cei mai responsabili si mai etici autori de podcast de la noi. Succesul podcastului lui nu vine doar din notorietatea sa, ci si din experienta de a avea o structura a unei emisiuni, din experienta de interviu si din documentarea pe care o face chiar si cand sunt prietenii lui invitati.

Cosmin Nedelcu a ales de la inceput ca podcasturile lui sa genereze ganduri si conversatii post vizionare. Si-a pus ca miza sa vorbeasca – pentru un public care nu e atat de atent la detalii – despre discriminare, despre toleranta, despre adevaruri cu mai multe nuante. Banuiesc ca vine din experienta lui de viata aceasta dorinta, dar isi sustine conceptul cu invitati precum Cabral, Gelu Duminica sau Florin Gheorghe, primul comedian rrom de la noi.

Si da, si el e foarte documentat, chiar si cand sunt prietenii lui invitati.

  • La Mijloc cu Maticiuc, Natanticu si Anghel
    • stiu conceptul lor de pe vremea cand era doar pe hartie, stiu ca se documenteaza, uneori i-am ajutat si eu la documentare. Sunt trei domni care vin din medii diferite si au educatii diferite ceea ce-i ajuta sa arate laturi diverse ale invitatilor lor. Sunt inca la inceput, mai au de raschetat la multe lucruri, dar fac pasii corecti. (Unii dintre invitatii lor nu sunt deloc pe gustul meu, dar e decizia lor editoriala si strategia lor de a-si face loc pe piata; formatul spune ca invitatul e un om care are succes.)

 

Vreau sa va recomand trei carti pe care sa le cititi daca vreti sa faceti din emisiunile de conversatii (podcasturi) un business pe termen mai lung  – pentru ca prietenii de invitat se vor termina in curand, toata lumea a fost la toata lumea si, pentru a sta in picioare afacerea, va trebui sa treceti la nivelul urmator: putina tehnica de interviu si un concept care sa uneasca interviurile si sa va dea o directie comuna la ele (rubricile fixe nu inseamna conceptJ ). Si, cu tot respectul, desi suntem in epoca video-ului si a tutorialelor pe youtube, cei mai multi dintre autorii de podcast au nevoie mare sa CITEASCA pentru ca vocabularul lor e f f limitat.

( o observatie pentru autorii de carti de internet: daca ati citit mai putine carti decat numarul de pagini pe care le-ati scris in cartea voastra sunteti un impostor/ impostoare. daca nu ati citit de la inceputul anului nicio carte pana la acest moment si produceti continut de orice fel, e ceva f gresit cu dvs si sunteti pe drumul imposturii.  de citit carti, nu articole sau postari.)

comes again Howard Stern – Comes Again

  • Stern e unul dintre cei mai importanti intervievatori de radio din lume, cu o intelegere profunda a tehnicii interviului pentru radio (care masoara audienta la sfert de ora). Cartea contine unele dintre cele mai controversate interviuri ale lui si are observatiile lui pentru fiecare interviu, cu ce a facut bine si ce crede ca a facut rau la vremea respectiva.

Nu e tradusa la noi din pacate, o gasiti pe amazon, aici.

 

ailes Roger Ailes – You are the message. Getting what you want by being who you are.

            Ailes a fost un geniu al televiziunii, e cel care a creat conceptul Fox TV si a consiliat unii dintre cei mai controversati politicieni ai lumii. Despre deciziile lui controversate HBO a facut serialul The Loudest Voice.

Cartea e un training media pentru vedete si politicieni, dar e si o sursa foarte buna de a intelege mecanisme de interviu pentru televiziune/interviu video (unde e o alta tehnica decat la radio sau pentru presa scrisa).

Nu e tradusa la noi, o gasiti pe amazon aici.

 

arta interviului grobelLawrence Grobel – Arta Interviului (editura Publica)

            Grobel e specializat in interviuri pentru presa scrisa si are si el un portofoliu impresionant de interviuri cu vedete foarte foarte mari. Este cunoscut printre altele drept singurul jurnalist pe care-l accepta la interviu Al Pacino, actorul nefiind foarte dornic sa dea interviuri.

Cartea e o analiza a pregatirilor pentru cele mai importante interviuri ale lui, ce solutii a gasit sa rosteaca intrebari care nu erau pe plac la prima vedere si cum a  facut ca unii dintre cei mai introverti actori sa lase garda jos.

Cartea e tradusa in romaneste, primul tiraj e epuizat, o mai gasiti in anticariate.

 

Stiu ca e usor sa va aparati de orice observatie care pare critica spunand “noi facem divertisment, nu jurnalism”, “noi ne distram intre prieteni, nu facem interviuri”, dar va asigur ca lectura acestor carti nu are cum sa va faca rau; ele va vor da o alta perspectiva asupra a ceea ce faceti intr-un podcast si va vor ajuta sa progresati, sa faceti lucruri constient si corect in meseria asta.

*

Altfel, sper ca Irina Pacurariu, Razvan Simion, Dani Otil, Catalin Maruta si Catalin Stefanescu (cu special guest star, doamna Esca si emisiunea ei de la Europa FM) sa-si uneasca fortele pentru o carte cu analiza interviurilor lor care sa fie utila pentru vloggeri, podcasteri si studenti la jurnalism. Toti au o tehnica foarte buna a interviului. Nu va ganditi ca interviurile din zona de divertisment tv sunt usoare pentru ca sunt de forma scurta: e foarte greu sa faci in 10 minute de interviu un profil al cuiva, sa arati o trasatura de caracter fara sa o numesti direct, in regim de live, si sa mai faci si audienta in acelasi timp. Si daca va uitati cu atentie, niciunul dintre cei mentionati mai sus nu face ca interviul sa fie despre propria persoana, intotdeauna e despre invitat – uneori cu ironie, alteori cu respect.

1892
Chihuahua ...De ce nu citesc comentariile din social media* – teoria cu Chihuahua care latra…

De ce nu citesc comentariile din social media* – teoria cu Chihuahua care latra…

*ale altor postari decat cele ale business-urilor de care ma ocup

Eu nu citesc ce comenteaza lumea in social media, pe orice platforma ar fi postarea, decat atunci cand e vorba de business. Daca e la o postare despre site-urile mele sau daca ma documentez pentru ceva legat de un proiect, citesc ca sa am context…

In rest nu gasesc sensul sa-mi incarc mintea cu ce cred oamenii despre orice.

Stiu ca internetul ne-a dat tuturor iluzia ca putem sa avem pareri despre orice (de la tratamente medicale pana la viitoarea distributie a unui film de la Hollywood) si chiar sa ne certam cu restul lumii pentru parerea noastra unica si de necombatut.

Eu nu gasesc nicio justificare pentru care sa comentez ceva undeva daca nu am o recomandare utila, din categoria “te ajuta sa citesti X lucru pentru o imagine mai ampla”, dar cum nu am timp si petrec f putine minute in social media intr-o zi, fac rareori si asta…

Am o cunostinta care se uita cu deosebita satisfactie la comentariile de pe youtube la emisiunile cu polemici gen Bravo, ai stil. Pierde minute in sir cu aceasta indeletnicire de a se uita la veninul pe care si-l arunca sustinatorii concurentelor.

Nu inteleg care poate sa fie bucuria si de ce mintea ei nu-i spune “hello, nu ai ce sa inveti de aici, e absolut inutil sa-ti consumi timpul asa”

Cum nu inteleg oamenii care comenteaza – uneori chiar pe pagina mea de fb – la stiri despre viitoarea distributie internationala a unui film. De ce simte cineva nevoia sa spuna ca un actor e potrivit sau nu pentru un film (eventual sa se mai si certe cu altcineva), cand el/ea de fapt isi pune opinia pe o pagina din fundul internetului, din Romania pe dreapta, nu e ca si cum producatorii filmului de la Hollywood ar lua in calcul asta…

Nu ii condamn pe cei care comenteaza, e dreptul lor sa faca ce vor cu timpul lor, dar daca oamenii s-ar gandi doua secunde inainte de a posta ceva si ar raspunde la intrebarea “e relevant ce am eu de pus in spatiu public?”, viata lor s-ar elibera putin pentru lucruri mai frumoase.

Cred ca e mai util sa dam share cand descoperim ceva frumos pentru ca si comunitatea noastra sa intalneasca acel lucru. Cum e mai util sa comentam daca avem o incurajare de spus, ceva care sa-i motiveze pe oameni, o apreciere care le-ar face ziua mai frumoasa. (eu, de obicei, dau share in public, iar in mesaj  privat trimit complimente si explicatii de ce mi-a placut ceva)

Si inca ceva legat de comentarii.

Adesea, apar pe paginile mele oameni care adreseaza vorbe grele – fie mie, fie altor comentatori. Eu scriu doar despre lucruri culturale (eventual, si despre media).

Prietenii ma intreaba de unde am diplomatie si rabdare sa raspund.

In primul rand nu raspund decat cand e vorba de business. Si nu ma enervez niciodata pentru ca la asemenea comentarii agresive si dubioase imi imaginez ca cel/cea care a scris e un Chihuahua care latra si daca as raspunde ar fi ca si cum – de la cei 1.55 m ai mei – m-as aseza in patru labe si as latra si eu… de ce sa fac asta?

Sa ne folosim timpul frumos; ce citim ne hraneste mintea si dispozitia.

NU spun ca trebuie sa faceti ca mine, am scris asta doar cu speranta ca va veti gandi un pic mai mult la timpul pe care-l acordati comentariilor in social media, ale voastre si ale altora. Viata e mai frumoasa daca stam mai departe de scandaluri si mizerii.

 

 

1174
cristina bazavan by edi enacheSunt una dintre cele mai plictisitoare persoane din lume si nu ma deranjeaza deloc asta

Sunt una dintre cele mai plictisitoare persoane din lume si nu ma deranjeaza deloc asta

Sunt una dintre cele mai plictisitoare persoane din lume, dupa standardele actuale.

Am realizat inca o data asta, ieri, cand am fost la coafor. Merg la Beauty District, salonul creat de Sorin Stratulat cu Alex Abagiu, de mai bine de 12 ani, la aceeasi simpatica doamna, Andrada, si ieri intr-un context in care vorbeam ceva tehnic si plictisitor pentru orice om care nu are treaba cu media (era despre podcasturi), am realizat amandoua ca in 12 ani nu am barfit pe nimeni niciodata. Nici ea, nici eu.

Si muncim amandoua in domenii in care avem treaba cu multe “celebritati”, iar coaforul e raiul relaxarii si al discutiilor usoare cu nota de barfa.

Sunt una dintre cele mai plictisitoare persoane din lumea standardelor actuale: nu gasesc nicio motivatie sa pun in spatiu public lucruri din viata mea privata daca ele nu au valoare informationala puternica pentru ceilalti (de ce sa le ocup oamenilor timpul inutil?!), nu simt nevoia niciunei validari publice de la necunoscuti si stiu ca “mai multi” nu inseamna “mai bine” neaparat. De obicei, cu cat urmaresc mai multi oameni ceea ce scriu, cu atat apar si mai multi prosti, needucati, oameni care au pareri categorice desi nu i-a intrebat nimeni si care cauta nod in papura pentru ca au avut ei o zi proasta

Cand vreau sa ma odihnesc nu-mi doresc vacante mega luxoase, ci liniste si luxul suprem mi se pare cel in care intr-o zi nu e nevoie sa scot niciun cuvant. E aproape imposibil, dar mi se mai intampla… si-atunci e o mare fericire pentru mine.

Nu gasesc nicio bucurie in calea usoara, daca ea nu are si beneficii pentru cei din jur, dar si pentru mintea mea.

Zilele trecute am pus aici pe blog transcrierile de la doua interviuri pe care le-am facut toamna trecuta, live cu public. Carla’s Dreams si Adi Nartea, ambele din panelul meu de la Webstock 2021, ambele de cate 40 de minute.

Pentru ambele as fi putut cere varianta audio/video sa o postez, dar am preferat sa muncesc putin mai mult, ca sa fie transcrierea integral.

Da, e mai greu de aflat asa informatia pentru ca trebuie citita, nu ascultata. Dar pe termen lung e mai utila: pentru cei care se vor documenta despre cei doi pentru cine stie ce proiect (pentru ca va fi mai bine indexata google), pentru cei care-i plac si vor dezvolta exercitiul cititului pret de o ora.

M-am uitat pe rezultatele de audienta de la aceste postari. Media de citit e de 27 minute… mai avem o speranta.

Astazi de dimineata am pus pe urban.ro site-ul la a carei reconstructie muncesc de 2 ani si jumatate, doua fragmente din cartile unei doamne pe care o iubesc f mult: Joan Didion.

Si, dupa ce le-am publicat, am simtit o placere calda care mi-a invadat tot corpul. Stiam ca vor fi apreciate in comunitatea pe care o crestem acolo (muncesc alaturi de Oana Vasiliu si Eduard Enache), ca exista o sansa mica sa si comande lumea cartile (s-a intamplat, am primit mesaje “am comandat” )  si ca o sa le aducem o mica bucurie unor oameni altfel.

De asta scriu acum aceste randuri.

cristina bazavan by edi enache

Daca vi se pare ca sunteti plictisitori pentru ca nu aveti scandaluri cu care sa va laudati in spatiul public, nu pozati in chiloti si nu va inventati vieti in social media pentru like-uri, iar asta va face sa va ganditi uneori ca sunteti exclusi din trend, exclusi dintre “cei alesi si populari”, nu e nicio problema.

E ok sa fiti plictisitori, sa nu confundati “asumarea de a spune ceva” cu impolitetea, sa nu aveti ultimul cuvant mereu si nici dreptate intotdeauna. Cum nu e nimic gresit cand cedati si nu va mai contrati cu cineva intr-o discutie care nu schimba nimic si e doar o furtuna intr-un pahar cu apa.

E ok sa va dati la o parte din fata gregarilor, vulgarilor, cei care se lauda cu vieti fals luxoase, fals destepte.

E ok sa nu fiti machiate si coafate in orice secunda, sa imbracati haine care nu sunt de firma, iar masa sa nu fie cu un plating ca o pictura de Rembrandt. E frumos sa fim cochete si sa creem un mediu frumos intr-o lume agresiv nebuna, dar nu e nicio tragedie daca nu ne conformam la frumusetea celorlalti.

Tot ce conteaza e sa incercam sa fim fiecare un pic mai buni decat am fost ieri (si profesional, si personal) si sa facem ceva frumos si pentru noi si pentru cei din jur. Si, cum zicea Carla’s in interviul de mai sus “sa facem si lucruri de care sa fim mandri peste 5 ani”.

E ok sa fim plictisitori. Nu e nici cea mai mica problema.

P.S. Pentru ca, de dimineata, publicand fragmentele din Joan Didion mi-am dat seama ce privilegiata sunt ca pot face acest lucru fara sa trebuiasca sa cer acordul cuiva (exceptand editura), fara sa raportez rezultate de audienta ca sa justific comercial intentia mea – care nu e deloc comerciala, ci educationala si pentru sufletul fiecarui cititor urban.ro-, am cautat sa vad o parte din rezultatele de audienta din sept 2019 (cand am preluat site-ul) si pana acum de pe urban.ro.

Acestea sunt primele 10 intrari pe site… Deci, e ok sa nu ne intereseze barfa, scandalul si sa cautam frumosul. Mai sunt si altii ca noi. Mai avem o speranta si noi, plictisitorii.

urbanro sept 2019 - ian 2021

Fotografia e facuta de Eduard Enache.

3267
zitec cappadocia recomandare jobRecomanda pe cineva pentru un job la Zitec si pleci intr-o excursie in Cappadocia

Recomanda pe cineva pentru un job la Zitec si pleci intr-o excursie in Cappadocia

Sunt dintre persoanele care cere recomandari doar de la cei care au super competenta in domeniul in care am nevoie de ceva anume.

Recomandari de carti, de exemplu, primesc doar de la editorii de carte care ma cunosc si stiu ce citesc, uneori si de la scriitori, sau de la prieteni apropiati, dar n-as cere niciodata pe net la liber sa-mi recomande oamenii carti pentru ca mi se pare pierdere de timp.

In general, in Ro se citeste acum ceva ce eu am citit acum 4-5 ani, la lansarea cartilor. Iar cele mai populare carti, alea care-s peltea pentru tot poporul scrise de autori de compuneri libere pe net, nu le voi citi oricum niciodata.

La film e si mai complicat, dar nu mai intru in detalii ca sa nu par si mai aroganta decat sunt. Toate astea sunt pentru ca valorizez foarte mult timpul meu si nu vreau sa-l pierd aiurea pe ceva din care nu invat, care nu-mi ofera o experienta care ma imbogateste cumva.

Dar cu o asemenea parere despre puterea recomandarii in conditiile in care e facuta de cineva cu care am afinitate culturala, va arat un proiect fain al unor prieteni.

Una dintre cele mai mari companii romanesti de IT & digital marketing, specializata in dezvoltarea de soluții si servicii de transformare digitala, Zitec pe numele ei, are o campanie foarte simpatica de recrutare pentru angajatii ei.

Recomanda pe cineva pentru unul dintre job-urile disponibile si, in prima zi de salariu al noului angajat, tu primesti o excursie in Cappadocia pentru doua persoane.

Putin context despre companie: are peste 250 de angajati, lucreaza cu unii dintre cei mai importanti clienti din logistica si distributie, fintech, productie de electronice si semiconductoare, fashion, automotive sau Horeca, din peste 30 de tari.

Au o filosofie si o etica a muncii facute cu performanta si bun simt, cu grija pentru angajati dar si pentru comunitate

Atentie! acesta nu este un articol platit. Se intampla sa-l stiu pe fondatorul companiei, Alexandru Lapusan, de cand era in liceu (am lucrat amandoi la inceputurile lui Radio 21, era genial de atunci) si i-am urmarit activitatea peste ani.

Intre timp ma intimideaza cu business-ul urias pe care l-a construit, alaturi de sotia sa Simona, dar si de cativa colegi si prieteni, si ma bucur foarte tare ca si-a pastrat umanitatea, atentia pentru comunitate si nu e dominat de bani.

Compania lui are toate premiile mari din domeniu (nici nu stiu sa vi le spun pe toate ca nu ma pricep), are certificarile cele mai importante de la Microsoft sau Google si banuiesc ca muncesc in draci pentru ca sa aiba toate astea, dar… si-au facut timp  sa initieze si campania de donare de sange la birou  #cei1024  prin care au salvat peste 17.000 de vieti.

Desi intr-o alta viata am fost destul de apropiata de lumea matematicii si a informaticii, acum sunt doar un beneficiar al produselor create de oameni cum sunt cei de la Zitec si am pierdut de multa vreme nuantele necesare pentru un asemenea job.

Dar daca aveti copii sau prieteni care stiu programare si se incadreaza la nevoile anuntate mai jos, recomandati-i celor de la Zitec. Stiu sigur ca vor fi intr-un colectiv fain, cu oameni carora le pasa si de munca lor, si de viata lor privata dar si de cea a comunitatii, si vor creste si se vor dezvolta frumos.

Apoi puteti  sa va duceti cu cel/cea pe care o recomandati intr-o vacanta in Cappadocia platita de Zitec :)

zitec recomandari

Detalii aici

Va mai arat ceva simpatic… birourile lor din Bucuresti (desi banuiesc ca in vreme de pandemie multa munca e remote, de acasa, dar cum arata birourile spune mult despre grija pentru angajati)

Cafeteria-closeup-Zitec-HQStellar-Zitec-HQ

 

 

 

 

2463
carti life style 2021 toamnaCe am mai citit in 2021 –septembrie decembrie – cartile despre stil de viata, moda, balet, opera

Ce am mai citit in 2021 –septembrie decembrie – cartile despre stil de viata, moda, balet, opera

carti life style 2021 toamna

 

Prima parte din seria de toamna a lecturilor – despre tehnici de scris si jurnalism –  e aici,

seria de lecturi din prima jumatate a anului trecut e aici.

*

Ceva amuzant din nebunia internetului: m-a certat o doamna ca citesc prea putine carti in limba romana si ale autorilor romani si ar trebui sa promovez carti aparute in Romania ca sa sprjin industria.

Ceea ce se afla aici sunt lecturile mele bazate pe ceea ce ma intereseaza in dezvoltarea mea (nu e nicio intentie de a promova ceva) si practic, pe timpul si nevoile mele de dezvoltare citesc ce imi trebuie mie. Pentru sustinerea industriei de carte din ro exista pe urban.ro in fiecare sambata o rubrica in care publicam fragmente de carte din noile aparitii pentru ca oamenii sa le „testeze” si sa decida ei singuri apoi ceea ce vor sa cumpere.

Altfel, e amuzant si aberant, ca strainii protesteaza pentru alegerile tale care nu sunt cu niciun scop comercial, ci educational, in dreptul propriei persoane.

 *

LEE BONHEUR C’EST LES AUTRES –  Ines de la Fressange

Una dintre carticelele mele preferate din 2021 e cea scrisa de Ines de la Fressange, o doamna al carei stil minimalist dar super elegant ma fascineaza. (in 2021 pentru ca am calatorit putin, m-am gandit sa simt putin din atmosfera Parisului de care imi e dor si mi-am comandat, de ziua mea, cateva haine de la brandul ei)

Carticica e din mici observatii despre maniere si bun simt in viata noastra agitata. Am citit-o intr-o dupa amiaza cu prajituri alaturi si cu muzica franceza in boxe si a fost ca si cum as fi intrat intr- bula de liniste pentru o ora si putin… e scrisa intr-o franceza usoara, accesibila, altfel n-as fi facut fata :)

Iata un fragment, ca sa simtiti putin din energia ei.

ines carte

 

Si cateva imagini cu Ines, poate va inspira sa-i cautati hainele, neostentative dar cu un gust rafinat.

ines de la fressange uniqlo

[caption id="attachment_54670" align="alignnone" width="683"]Mandatory Credit: Photo by LAURENT LAURENT VU/SIPA/Shutterstock (10070589y) Ines de la Fressange in the front row Chanel show, Front Row, Spring Summer 2019, Haute Couture Fashion Week, Paris, France - 22 Jan 2019 ines-de-la-fressange 2[/caption]

 

***

7.vanderbuild

VANDERBILT: The Rise and Fall of an American Dynasty, de Anderson Cooper si Katherine Howe este povestea imperiului Vanderbilt de la origini si pana in prezent. Cooper, fiul Gloriei Vanderbilt, a mai scris o carte interviu despre relatia cu mama sa (care e tradusa si la noi), designer si creator de parfumuri  care a incetat din viata in 2019. Cooper incearca sa recupereze imaginea intregului clan Vanderbilt, o familie de industriasi care a ajutat imens la dezvoltarea Americii.

Sara Gay Forden, Casa Gucci -O poveste senzationala despre crima, nebunie, stralucire si lacomie.

8. casa-gucci-produs_imagine_max_width

Sigur ca pentru multa lume filmul House of Gucci a fost punctul de atractie care ar putea fi si un drive pentru vanzarea cartii. Cartea a aparut in strainatate in 2010 si anul acesta, odata cu filmul, a fost tradusa in mai multe tari. Mie mi-a placut mai mult cartea decat filmul pentru ca e mai business orientata, intelegi mult din contextul modei italiene, te plimbi prin Florenta si Milano (mi-am facut o lista cu restaurante pe care sa le vizitez in Florenta). Doamna care a scris-o e fost jurnalist Wall Street Journal pentru sectiunea lifestyle, lux si moda, si ofera foarte multe detalii de context pentru cei aproape 80 de ani pe care-i acopera cu saga familiei Gucci.

E pe urban.ro un fragment din carte, il gasiti aici.

Angela Kelly – The Other Side of the Coin: The Queen, the Dresser and the Wardrobe

 9. royal dresser

Am  o serie de lecturi ale cartilor scrise de cei care lucreaza pentru Casele Regale (sau cabinetele presedintilor de stat din toata lumea) pentru ca imi aduc indicii despre protocol si maniere, imi dau accesul la o lume care pune valoare pe traditie si care isi gandeste fiecare pas din prezent cu gandul la viitor si la branding de tara. Cartea aceasta am citit-o/ ascultat-o de fapt, in vremea in care promovam lansarea James Bond No time to die in Ro si, din aproape in aproape, am ajuns la informatia ca autoarea cartii a fost cea care a intermediat si aparitia Reginei Angliei in filmul cu James Bond de la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Londra din 2012. Povestea aceea e aici.

Altfel, e foarte spectaculos capitolul in care este explicat cum sunt arhivate hainele pe care le poarta Regina (si care sunt scoase treptat in muzee), dar si cum sunt gandite tinutele in functie de locul unde merge – e important sa fie vazuta oriunde din multime – de aici culorile puternice, dar si sa nu fie vreun conflict de culori in raport cu cultura tarilor oamenilor cu care se intalneste… si multe alte detalii.

 

 A Mad Love – An introduction to Opera de Vivien Schweitzer

10 i ove opera

E o carte pe care am citit-o ca sa-mi completez notiunile de cultura generala pentru ca am background si context spre deloc in ceea ce priveste Opera si pentru articolele de  pe urban.ro, prietenul Cristi Clita, un mare consumator de spectacole de Opera, e consilier de incredere.

Cartea aceasta aparuta in toamna 2021 da context despre evolutia acestui stil muzical, de la inceputuri – 1600- si pana la cele mai recente creatii de gen. Autoarea – Vivien Schweitzer – a facut un playlist pe Spotify pentru fiecare capitol, iar ceea ce citesti poate fi insotit de fragmente din lucrarile despre care se povesteste.

Uite o scurta descriere a cartii facuta chiar de autoare.

Instead of offering a comprehensive survey of operas or complete, detailed synopses, I have aimed to embed the fundamentals of the Western operatic tradition in a narrative context to show how composers have used different techniques and voices to create sung drama.

To understand why it’s a strange directorial choice in the twenty-first century to cast a baritone as Handel’s Giulio Cesare, for example, you need to know about the evolution and categorization of voice types. To appreciate how a director’s staging of Carmen deviates from tradition, it helps to be aware of how the opera has typically been staged.

To comprehend why the pianist and composer Clara Schumann called Wagner’s Tristan and Isolde “disgusting,” and why the opera was so shocking to listeners, you need to explore Wagner’s radical musical ideas. And to see why some detractors claimed that the composer John Adams “humanized” terrorists in his controversial opera The Death of Klinghoffer, it’s useful to examine how he used music to tell this particular story.

 

All In: a biography – Billy Jean King. / Maestrul Roger Federer

11. billly jean king bio 12. maestrul-clarey federer

 

Doamna Billy Jean King e una dintre jucatoarele de tenis cele mai mari din lume cu 39 de titluri de Grand Slam castigate si cu o cariera care a inspirat pe multa lume pentru ca a avut puterea intotdeauna sa spuna lucrurilor pe nume; astazi s-ar spune ca a fost feminista, dar domnia sa a fost inainte de orice o femeie de mare caracter.

Are 78 de ani, Cupa Federatiei ii poarta numele, si cred ca aceasta carte care a aparut in august 2021 e mai mult decat un testament viu.

Pe mine ma motiveaza foarte mult si ma inspira cartile despre biografiile sportivilor; mi se pare foarte puternic cum au invatat sa o ia de la capat dupa o infrangere, cum au invatat sa lupte cu durerea si cum isi urmeaza cu discplina si perseverenta obiectivele. Pe structura asta, se adauga caracterul lor si vezi cum evolueaza fiecare.

In aceeasi directie am citit Maestrul – despre Roger Federer – scrisa de Christopher Clarey care e jurnalist la New York Times si ii face un profil din perspectiva intalnirilor si conversatiilor dintre ei. Si il descoperi pe Federer vazut de dincolo de rezultate.

Domnul Clarey scrie si descrie atat de frumos incat, citind despre un meci anume, mi-am adus aminte brusc, cu imagini, ca l-am vazut pe Federer la Bucuresti la Sala Polivalenta. Uitasem total, a trebuit sa verific daca a fost sau nu in Romania si nu e rodul imaginatiei mele ceea ce mi-am amintit.  Da, a fost la Cupa Davis in 2004.

Sergei Polunin – Free. E un fel de biografia balerinului Sergei Polunin, cu imagini superbe din spectacolele sale si o prefata scrisa de Helen Mirren. E mai degraba un coffee table book, rasfat pentru privire si suflet.

12-1 polunin

Mai am o serie de carti – beletristica – de “povestit” dintre lecturile anului trecut, dar revin cu ele zilele viitoare.

1136
nartea moderareWebstock 2021. Adi Nartea: “Ce m-a ajutat pe mine, si pot sa ma dau exemplu, au fost momentele grele in viata”

Webstock 2021. Adi Nartea: “Ce m-a ajutat pe mine, si pot sa ma dau exemplu, au fost momentele grele in viata”

 Aceasta este transcrierea interviului cu Adi Nartea de la editia Webstock 2021.

A fost un interviu live cu public, de 40 de minute si ii multumesc pentru relaxarea de a vorbi despre lucruri de care altii se feresc, de la cum exploatezi frumusetea cu care te-ai nascut pana la ce inveti din a fi la un pas de moarte.

Adi Nartea e un foarte bun exemplu despre succesul care vine dupa multa munca facuta cu mult bun simt.

In acelasi panel de interviuri, inaintea acestui interviu a fost o discutie cu Carla’s Dreams a carei transcriere e aici.

*

 

Sa stii ca am scris doua randuri despre cum sa te prezint. Am scris esti cunoscut publicului ca Vlad – James Bond de Romania, ca esti considerat un super erou in imaginea publica din perspectiva rolului din serial, ca foarte multe femei sunt fanele tale (desi e si insurat si cu doi copii acasa, asta e ghinionul nostru) si ca barbatii de invidiaza. (Adi Nartea rade)

Dar dincolo de asta esti un sportiv foarte organizat, un om care care are o rigoare a vietii si un instinct foarte bun pentru supravietuire si vede cu totul altfel frumusetea decat o vedem noi… Si despre asta vreau sa vorbim. Il avem pe Adi Nartea alaturi de noi.

Salutare, multumesc mult de invitatie. Sa stii ca e o misiune grea sa fii super erou si nu vreau sa mi-o atribui. In momentul in care ma imbrac in Vlad – poate, si in momentul in care sunt cu fetitele –  poate, dar in rest nu vreau sa-mi atribui misiunea asta pentru ca sunt multe fapte bune de facut pe care nu ai cum sa le faci niciodata.

Hai sa o luam cu pasi usori. Oamenii te stiu acum din Vlad si cred ca o parte importanta din rolul pe care-l ai este nu doar pentru ca erai un actor bun, ci si pentru ca ai fost model si stii sa porti un costum, ceea ce nu poate orice barbat; sa duca un costum scump care sa arate autentic ca esti bogat, pentru ca asta este rolul, si pentru ca faci foarte mult sport. Si daca ne uitam in industria noastra de cinema, sunt foarte putini barbati –actori care acorda o atentie foarte mare sportului. Tu faci sport, de cand erai mic, ce te -a invatat pe tine sportul?

adi nartea webtock 2021

In Romania cred ca sunt mai putini actori care fac sport, in restul lumii e altfel… In primul rand, alegerea de a face sport nu a fost a mea, a fost a mamei. In clasa a V-a, cand am trecut in gimnaziu, problema era ca eu si cu sora mea, Cristina, sa nu stam in acelasi timp acasa daca parintii sunt la serviciu. Si-atunci mama stia ca la scoala 15 in Brasov programul incepe de la ora 1, era dupa amiaza, si trebuia sa ne separe. Si a spus “sa-l dau eu pe Adita la liceul cu program sportiv”, care avea si gimanaziu in program de dimineata.

Asa am facut practic meditatii sa intru si mergeam din clasa V-a la 7 jumatate la scoala si la ora 13 ajungeam acasa cand sora-mea deja pleca la scoala. Asta a fost prima miscare. In liceul cu program sportiv am fost cooptat in echipa de handbal pentru ca aveam fizicul necesar unui interstanga, am facut 3 ani de handbal. Admiterea la liceu a fost cu o schimbare de profil, in sensul ca a trebuit sa ma mut la volei, pentru ca lectia de handbal se desfiintase. Am facut din nou meditatii, acum la volei.

Cum sunt meditatiile la volei? In ce constau?

Te duci, alergi, sari, incerci sa dai cu mingea (rade)… Nu, sunt niste aptitudini pe care un profesor/ antrenor de volei trebuie sa le urmareasca la tine: inaltime, coordonare, spirit de echipa.

Dupa aceea am fost cooptat si in echipa de volei si uite asa am intrat si la liceu, tot cu program sportiv. De cand am inceput sa joc handbal am inceput practic o disciplina; dar nu e ca eu am vrut sa fac asta, s-au intamplat lucrurile in viata mea care m-au adus aici… Si asta poate sa fie the story of my life, intr-un fel…

Tu natural, esti un barbat frumos (Adi Nartea se stramba usor, in gluma). Ma iertati nu este meritul tau, este meritul parintilor tai.

Da, Corect.

Ai facut si sport, deci ai avut si datele fizice pentru a fi si mai bine structurat si ai ajuns sa fii model… Noi din afara ne gandim ce frumoasa e meseria de model (Nartea rade), jumatate din barbatii din sala asta te invidiaza, fetele spun “mama, ce misto e”. Dupa cum stii am lucrat mult ani la o revista de femei si stiu partea din interior a modelingului si mi se pare ca unul dintre cele mai grele lucruri in aceasta meserie e sa ai mentalul puternic.

Ajungi model la 19 ani, 18 ani sau chiar mai tanar, si trebuie sa faci fata unui NU la casting. Pentru ca tu toata viata esti validat pana la momentul acela pentru ca esti frumos, stii ca esti frumos (n-are cum sa nu iti dai seama ca esti mai frumos decat altii, aveai niste avantaje, iti zambea lumea cand erai mic, primeai bomboane; oricarui copil mai dragalas i se mai intampla niste chestii, e mai ciufulit in par). Si la 19 ani, tu incepi prin meserie sa primesti NU pentru ceva ce toata viata ai stiut ca e atu-ul tau… Cum faci fata?

Aici e chestiunea. Eu nu am stiut ca ma defineste asta. Intr-adevar doamnele din biserica de la tara, cand mergeam si ziceam Tatal Nostru in biserica, ziceau “doamne, ce frumos e”, dar niciodata nu mi-am asumat-o si nu am crezut in asta.

Si cred ca asta a fost norocul meu, faptul ca nu am mizat niciodata pana la un anumit punct, pe treaba asta.

Adica eu am crescut in Brasov cu o disciplina de sportiv, inclusiv in facultate, si niciodata nu m-am gandit ca eu voi ajunge pe podium si voi putea prezenta pentru faimosi designeri, nationali si internationali, sau ca eu voi ajunge vreodata sa joc in Vlad.

Cand eram la liceu/ facultate ma gandeam: ce o sa fac eu? Incepusem sa lucrez ca promoter, ca team lider, incepusem sa vad o viata in industria asta dar pe publicitate si ma gandeam ca o sa ma duc job-uri de la 9 la 6 seara si dupa aceea o sa fac un antrenament.  O sa stau in Brasov sau o sa-mi gasesc “o cale”. Nicioata nu m-am gandit ca podiumul ar putea fi pentru mine…

S-a intamplat in 2000 cand la o prezentare in Brasov a fost nevoie de baieti, eu eram prin preajma pentru ca eram prietenul unei fete care era pe podium; si am zis “why not”. Cam asta a fost strategia mea: ”why not”  pentru ca in momentul in care mi s-a zis te imbraci asa, mergi asa – m-am ridicat, m-am plimbat pana in capatul scenei si inapoi, am coborat.  Am zis “despre asta e vorba?!”

Si de atunci, multi ani de zile, ca erau prezentari de moda, ca erau reclame, ca erau castinguri la care ma duceam si primeam acele Nu-uri, pentru mine deviza era “easy money”. Adica eu ma duc si fac un ciubuc pe langa ceea ce as vrea sa fac lucrul principal. Asta a fost practic mind set-ul meu care m-a ajutat sa imbratisez sau sa ignor acele Nu-uri.

Un exemplu extrem, eram pe placa in Postavaru si ma suna Silvia de la agentia MRA, “Adi, avem o reclama, rolul principal te descrie pe tine si regizorul vrea sa te vada pe tine”/ Ok, cum facem?/ “Pai tre sa vii azi”.

Era dimineata 9 jumatate si mi-a spus ca pana la 5 sa ajung in Bucuresti.

M-am urcat pe placa, din Postavaru cred ca niciodata nu am coborat atat de repede pana jos in Poiana, am luat rapid autobuzul, am ajuns acasa, m-am schimbat, m-am dus la microbuz si am ajuns la Bucuresti. M-am prezentat la proba, m-am impachetat inapoi si m-am dus acasa. A doua zi am fost la scoala. Au trecut doua zile si ma suna – de obicei, dupa castingurile astea nu te suna nimeni daca nu-l iei, pentru ca sunt multi care participa – dar stiind ca eu am venit de la Brasov, m-a sunat sa-mi spuna “Adi, nu te-a ales pe tine”. Si eu am fost: Ok, bun. Asta e. Ce am de facut astazi…

Atitudinea aceasta am avut-o pentru ca niciodata nu mi-am pus sperantele in asa ceva, in meserria asta… Asta a fost secretul meu…

Dar astazi tinerii care cauta o validare in social media, sigur folosesc filtre, iar pe vremea noastra (si acum nu vreau sa spun ca suntem in varsta – Nartea rade – dar la momentul la care faci referire nici nu aparuse instagramul)…

Era Mirc si Yahoo messenger (rade)

Dar tinerii de astazi folosesc aceste artificii ca sa para mai frumosi, sa fie mai “placubili” in spatiu public. Din perspectiva omului care a monetizat frumusetea – pentru ca la capatul liniei, tu ai obtinut niste bani din frumusetea nefiltrata – ce i-ai sfatui pe tinerii de astazi care cauta acelasi lucru?

Nu cauta unde trebuie… Ei – nu doar ei, ca si noi avem o valenta – nu trebuie sa ne luam confirmarile din ceea ce incercam sa proiectam. Pentru ca pe vremea yahoo messenger-ului cu totii am avut “idile” virtuale si stateam si ma gandeam ce inseamna o conversatie cu o persoana care se afla la nu stiu cate sute de km departare, via yahoo msg, unde tot ce poti sa exprimi acolo sunt niste emoticoane. Pe atunci nu erau audio messages.

Ok, 70% din comunicarea noastra este non-verbal, nu este pusa sub niste licente de vorbire, acei 70% pe o conversatie virtuala nu exista. Sunt supliniti de niste emoticoane… care sunt, nu stiu, 50 la numar din care folosesc poate 8, zic si eu asa. Si atunci tot ce folosesti de la persoana cu care vorbesti este efectiv in proportie de 90% proiectia ta pe acea persoana. Iar in momentul in care te vei intalni cu ea in realitate, exista o mare posibilitate sa nu o recunosti, sa nu iti placa si exista o foarte mica posibilitate sa-ti placa si sa o iei de nevasta…

Exact asta se intampla cu toate cele din social media. Exista atat de multe unelte, filtre, tot felul de metode de editare a videoului, incat ceea ce facem noi este ca proiectam o imagine la care multi rezoneaza. Eu daca vad pe cineva pe TicTok si vad ce face – s-ar putea sa-mi placa un video si altul, nu – dar cand vad ceva care imi place, e persoana pe care am proiectat-o in mintea mea. Nu exista in realitate. Si cel care a creat video-ul are 200.000 de oameni care au placut o proiecte, iar la sfarsitul zilei, in anumite momente in viata, isi va da seama ca ceea ce reprezinta in ochii tuturor nu este ceea ce este inauntru.

Si-atunci de asta spun ca ceea ce cauti, nu trebuie sa fie in confirmarea celorlalti, ci trebuie sa fie in confirmarea din tine.

Dar la 17 ani sau la 20, inca nu ai aceste unelte sa cauti in tine si cauti calea cea mai scurta validarea externa. Cred ca si tie ti-au zis parintii “ce o sa zica gura lumii”.

Gura lumii care e dusa in social media prin like-uri si alte validari. Ce le-ai recomanda tinerilor ca sa isi optimizeze suferinta viitoare. Cum spunea Carlas putin mai devreme, nu exista sa le poti interzice sa faca orice in online, fiecare trebuie sa mearga pe drumul lui, dar sa-si optimizeze comportamentul ca sa le fie bine pe mai tarziu…

Aici e greu sa dau un sfat pentru ca ce m-a ajutat pe mine, si pot sa ma dau exemplu, au fost momentele grele in viata.

Adica in momentul in care eu am inceput sa imi asum aceasta “meserie de a fi frumos”, am inceput sa proiectez lucruri care nu fac parte din mine.

Inca din adolescenta am facut asta. Si ce m-a ajutat sa ma intorc la mine si Ia a deveni autentic au fost momentele grele, cum am si marturisit acum 3 ani de zile, au fost momente medicale, sa le zic generic. Asta a fost un wake up call in care, efectiv,  – in engleza se spune turn left –  m-am oprit si am stat cu mine “de ce am ajuns aici? Pentru ca exista o gramada de motive de ce am ajuns aici, hai sa vedem ce este de facut”.

Bineinteles cu terapie, cu lucruri pe care le putem face cu totii, in afara a avea momente din astea critice, ne putem da seama ca acea validare in primul si in primul rand trebuie sa fie in tine. Adica sa ma duc sa ma uit in oglinda si sa pot sa spun “te iubesc Adi, multumesc Adi” si dupa aceea pot sa pun cate filtre vreau eu pe Instagram.

Pentru ca atunci voi sti ca sunt asumat. Asta e felul in care vad eu veridicitatea si ma ajuta sa pot sa continui in aceasta era.

O sa ma duc putin in partea de medical, dar foarte de suprafata pentru ca nu doresc sa intram in detaliile tehnice, desi stiu ca tu nu ai absolut nicio problema sa vorbesti…

Da…

Ai povestit o multime de lucruri din incercarile prin care ai trecut. Am sa rezum doar ca ai avut o tumoare sub creier si ca ai fost operat de doua ori, chiar intre castingurile pentru Vlad.

Toti in viata ne vom intalni cu evenimente radicale – sigur, nu doresc nimanui sa i se intample incercarile prin care ai trecut tu – dar si noi vom avea incercari pe care trebuie sa le depasim… incercarea ta a fost extrema.

Cum ai manageruit pe dinauntru sa poti sa mergi mai departe, pentru ca intre cele doua operatii ai dat un casting si, dupa a doua operatie, ai mai dat un casting pentru “sa fiu frumosul James Bond de Romania”. De unde ai gasit resursele sa mergi mai departe?

Eu cred ca a fost inconstinenta. Am refuzat, sau cel putin o parte mare din mine a refuzat, sa se duca in dramatismul situatiei si in posibilitatile negative. Probabil dintr-un optimism inconstient, dar asta pe mine m-a facut sa nu ma ingrop. Si mi-am transformat tot ce am avut de facut intr-o misiune, si asta practic mi-a dat drive-ul.

Daca stateam sa analizez prea mult – exact sfatul pe care-l dau prietenilor mei atunci cand se despart: sa te tii ocupat. Sa-ti gestionezi lucrurile in asa fel incat durerea aia din spate, sa o constietizezi ca este acolo, dar sa-i dai cat mai putin timp sa te copleseasca.

Sunt momente in care trebuie sa o lasi sa te copleseasca, dar sunt momente in care trebuie sa devii efectiv util, si nu pentru ceilalti, pentru tine in primul rand, chiar daca nu o faci in mod constient, iti impui.

Iesi din casa, sa nu ramai practic tu cu gandurile tale, ci sa faci lucruri intr-un mod activ pentru ca intr-un mod pasiv acasa, sau pe canapea, nu se rezolva mare lucru in situatiile astea de criza.

Cum ti-am si marturisit intr-o conversatie la telefon, am fost foarte uimita ca tu ai facut aceasta marturisire despre probleme medicale; ti-am povestit despre un istoric al meu medical, dar eu nu as povesti in spatiul public nimic care tine de viata mea. Diferenta intre mine si tine este ca, daca eu povestesc astazi ceva, pe mine nu ma baga multa lume in seama pentru ca merg linistita pe strada; daca tu povestesti, esti in toate ziarele a doua zi si toata lumea diseaca dupa reperele lor de intelegere si propria experienta. Care nu are cum sa semene cu experienta ta. Deci te lasi judecat in pielea goala…  De ce ai vrut sa povestesti?

De ce ai vrea o fotografie cand ai medalia nr 1 pusa pe gat. De asta. In momentul in care eu simt ca am castigat si simt ca am avut puterea sa trec peste intamplare, mi-era ciuda sa iau medalia aia si sa o pun in vitrina. Nici macar in vitrina ca despre asta e vorba, sa o pun acasa, undeva, fara sa o vada cineva. Mi-era ciuda sa nu arat lumii ca “bai, uite, I’m a winner”. Si sunt multi care ar putea sa vada asta si sa spuna “daca el a putut, eu de ce nu as putea”. Asta a fost drive-ul meu nr 1, daca vrei intr-un mod ciudat de a ma lauda.

Mi-era ciuda ca aceasta experinta care, mie, practic, mi-a schimbat viata, sa o las sa treaca neobservata, stiuta doar de mine, de apropiatii mei…

Si-am zis eu trebuie sa fac lucrul asta, trebuie sa spun ca sunt out in the wild si a fost o chestie, sunt om ca toata lumea, nu sunt acel super erou, si poate sunt multi care vor rezona si vor vedea ca intr-adevar sunt si alte valente ale unei experiente grele.

adi nartea bazavan webstock 2021 -1

Asta imi aminteste de ceva ce ai tot spus in interviuri “nu-ti plange de mila ca nu ajuta la nimic”. Interviuri care sunt si dinainte de a avea acesta problema, adica tu aveai deja acest mental. Poti sa dezvolti putin mai mult despre ce intelegi prin “nu-ti plange de mila ca nu ajuta la nimic”.

Pentru ca fiecare dintre noi, cand ne e greu, mai simtim nevoia de alint… Si cred ca si tie ti s-a intamplat sa vrei sa vina cineva sa te mangaie pe crestet, la propriu sau la figurat, si sa-ti spuna: ”o sa fie bine”

Da, corect. Cred ca asta vine chiar din educatie, sa nu iti plangi de mila ca nu ajuta. Pentru ca asa este. Plansul din mila mi se pare o victimizare. Si victimizarea mi se pare o unealta pe care nu ar trebui sa o folosim, pentru ca nu esti corect fata de ceilalti. Din punctul meu de vedere, cele mai grele momente ale mele sunt atunci cand eu nu mai pot sa fac nimc si cineva ma ajuta. Alea pentru mine sunt cele mai cumplite momente. In momentul in care nu mai pot eu sa fac nimic.

Si-atunci stai si te gandesti ca acest plans de mila este, din punctul meu de vedere, o tradare a faptului ca tu nu mai poti sa faci nimic cu tine.

Stiu ca am niste arme in debara, nu le folosesc, mai bine stau si ma plang. E ca si cum as avea 200.000 euro in banca si as ofta “bai, asa mi-as dori sa-mi iau o masina”. Atitudinea asta, asa percep eu cand zici ca iti plangi de mila.

Citind declaratia ta m-am gandit ca abordarea este “de ce sa consum energa plangandu-mi de mila, cand pot sa o consum facand ceva care muta intr-o directie constructiva”.

Asta e un derivat, asa este. Pentru ca eu stiu ca am banii aia in banca, dar de ce sa nu-i folosesc, care ar fi principiul. De ce sa nu-i sparg pe toti daca asta vreau sa fac. De ce stau si sa ma lamentez si sa-mi plang de mila cand stiu ca am resurse…

De ce sa nu te duci pana la capat cand stii exact ce vrei. Inseamna ca nu stii ce vrei si plansul de mila nu este despre situatia in sine, ci despre ce cauti tu sa faci, nu stiu.

Am sa mut discutia intr-o zona putin mai pe veselie. Povesteai mai devreme ca la 10-12 ani te-au dat la sport ca sa nu te mai ciondanesti cu sora ta si n-ai visat niciodata sa fii erou in Vlad, prima versiune de James Bond de Romania, insist pe asta mai ales ca vine si noul James Bond acum. (Nartea rade).

Te incurca faptul ca esti atat de cunoscut astazi? Ca nu cred ca mai poti sa mergi pe strada fara sa te stie lumea…

Ma incurca si nu ma incurca. Norocul meu este ca pot avea masca, ochelari, sapca, si de multe ori lumea nu ma recunoaste daca ma imbrac mai sport si atunci nu ma incurca. Si pot sa rezonez cu Carlas…

Si uneori, intr-adevar, ma incurca pentru ca sunt lucruri pe care as vrea sa le fac si nu pot pentru ca, na, voi fi ingreunat de faptul ca lumea o sa ma opreasca pe strada, sau lumea o sa ma judece.

Dar simti o responsabilitate in plus pentru lucrurile pe care le faci in spatiul public?

Categoric… Norocul meu este ca ai mei m-au crescut bine si-atunci, by default, indiferent daca as fi fost sau nu o persoana publica, ma comportam normal, politicos. Si asta e noroc. Pentru ca daca nu as fi avut o educatie buna, lucrurile ar fi putut deriva intr-un fel sau altul.

Si faptul ca lumea se uita aspirational la mine e o responsabilitate foarte mare si atunci revin la faptul ca, daca eu sunt autentic cu mine si nu trebuie sa proiectez o alta imagine cu mine, atunci intr-adevar n-am foarte mari probleme cu aceasta responsabilitate.

Ma gandeam daca simti si o responsabilitate de a face fapte bune, de a transmite mesaje sociale. Sigur, inclusiv marturisirea ta despre operatie a fost manifestarea unei responsabilitati publice, stiind ca o sa-i motivezi pe altii.

Da, asa a fost. Fapte bune am facut dar la anumite nivele. Acum sunt brand ambasador Hope & Homes for Children, primesc tot felul de solicitari pe care nu le pot onora pe toate pentru ca fiecare trebuie verificata, nu pot sa fac o postare sau ceva care sa nu fie real; lucrurile trebuie echilibrate foarte bine.

De asta cumva apelez la ONG-uri care sa ma ajute in momenul in care devin intermediar; dar fapte bune am facut si cand nu eram cunoscut, fapte bune fac si acum. Poate nu suficient de multe, dar e vorba de un echilibru pe care trebuie sa-l ai cumva.

Daca vorbesti de echilibru, si ne indepartam de zona de care vorbim a faptelor pentru altii, ce iti da tie echilibru… Si cu aceasta perspectiva a vietii a unui om care a trecut prin situatii atat de la extreme, intre viata si moarte.

La nivel foarte profund, faptul ca eu sunt AICI si ACUM.

In momentul in care se intampla ceva, fac un pas in spate, respir si zic “Ok, hai sa vedem. Bun, am toate mainile? le am, doua. Picioare am, da; respir, e totul in regula, da… Hai sa o luam de aici.” Asta imi da echilibru. Faptul ca eu reusesc sa ma intorc la mine si sa-mi zic “esti tu cu tine, hai sa vedem ce e de facut”

Urmatoarele prioritati sunt copiii, sotia, familia, job-ul si dupa aceea, daca mai am timp, un antrenament de sqash sau ceva… (rade)

Asta ma ajuta sa te intreb cum arata o zi a ta de filmari si una de nefilmari…

Vreau sa fac doar o mentiune la ideea de dinainte: sa nu creada lumea ca este vorba de egoism, ca eu vreau mai intai sa fiu bine cu mine si dupa aia sa fiu bine cu copiii mei.

Cu copiii tai nu esti bine decat daca esti tu bine cu tine. Fiicele mele vor invata de la mine, iar daca eu nu sunt bine cu mine si am tot feul de lucruri pe care nu le rezolv, ignorandu-ma pe mine de dragul lor, ele asa vor invata si vor face mai departe.

Si atunci vreau sa fiu bine cu mine chiar daca asta implica si sacrificiul suprem pentru copiii mei; dar mi-l asum. E vorba ca pentru a fi mai puternic trebuie sa fii tu ok cu tine in orice situatie.

Si sa revenim la zilele obisnuite… ce vrei mai degraba sa afli: disciplina mea…

adi nartea bazavan webstock 2021

Da. Si pentru cineva care n-a fost pe set vreodata nu stie cat de solicitant este. E un consum emotional si intelectual foarte mare, dar si unul fizic, nu e o operatie pe creier, dar este ceva care te consuma foarte mult… Si a doua zi, sper ca nu e cazul zilei de astazi, sa te duci la alergat…

(Nartea: de aici ma duc la un antrenament)

Iata… deci ce te motiveaza? Eu, dupa o zi ca asta, as vrea sa dorm sau sa am vacanta o saptamana… De unde gasesti resursele pentru asta?

Pentru ca nu simt ca am nevoie de resurse pentru asta, efectiv. Sunt lucruri pe care le fac cu o extraordinar de mare placere si-atunci nu simt ca sunt obosit. In momentul in care afirmi ca esti obosit sa mai faci asta, inseamna ca nu iti place foarte mult lucrul pe care trebuie sa-l faci.

Spre exemplu, ieri am avut intr-adevar patru secvente consecutive foarte grele din punct de vedere emotional, in care Vlad trece prin niste lucruri destul de complicate la capatul razbunarii, sa zic asa. Si-antuci, dupa ce m-am consumat, stateam in masina – pentru ca inainte sa te sun am avut un moment cu mine: Ok, bun, este ora 9. Copiii trebuie pusi la culcare undeva la 9 jumatate, as putea sa o las pe Alina sa le culce pe fete sau sa ma duc acasa si sa ma mai bucur putin de Mara, de fata cea mare pe care de obicei o culc eu in ultima vreme.

Fac aproape o ora pana acasa, gandul meu era sa o prind pe Mara, desigur depindea si de ce voia si ea. M-am pus pe drum, te-am sunat pe tine, am ajuns acasa, am stat cu Mara putin peste program, ne-am culcat la 10 si n-am simtit oboseala decat dupa ce a adormit Mara. Am pus capul pe perna si am adormit instant. Mi-am dat seama cand am pus capul pe perna, cat de grea a fost toata ziua. Pentru ca niciodata nu m-am gandit “ bai, sunt obosit as vrea sa se culce Mara, sa stau si eu linistit cu mine, stii…”

Sau astazi, dupa interviul asta, o sa am o fereastra de doua ore in care as putea sa stau sa nu fac absolut nimic, dar nu imi face placere treaba asta. Imi face placere sa ma duc la un antrenament fizic, unde nu ma consum foarte mult mental, dar ma consum fizic pentru ca nu am mai facut antrenament de cateva zile.

Si atunci daca imi place nu voi fi niciodata obosit. Cred ca e o chestiune de perceptie inversa.

Pentru ca ne apropiem de final, as vrea sa te intreb, ceva ce l-am intrebat si pe Carlas si l-a incurcat, dar asta pentru ca era vorba de modestia lui, si sper sa nu te duci si tu in zona asta de modestie…

O sa fiu sincer, asta pot sa garantez..

Daca ar fi sa-ti multumesti tie, pentru ceva personal sau profesional, pentru ceea ce esti tu astazi, aici, Adi Nartea, pentru ce ti-ai fi recunoscator?

Pentru ca sunt aici. Si pentru ca SUNT. Ma uit la mine si imi spun multumesc mie, nu-mi spun pentru ce. Ca sunt situatii in care, bai da am avut ambitie, nu m-am batut, sau da- am cedat; lucruri de genul asta, pot sa spun: Adi iti multumesc ca ai fost ambitios, iti multumesc ca ai fost inconstient peste anumite etape ale vietii pe care le-ai trecut, pentru ca asta te-a ajutat, iti multumesc ca iti asumi lucrurile pe care le faci si pe care le proiectezi, iti multumesc ca incerci sa fii un parinte bun si un sot bun; si iti multumesc ca se dovedeste ca pare ca esti talent.

Si cam atat. Si, Doamne ajuta pentru inainte. Doamnele ajuta, ca sunt trei acasa. (rade)

Eu iti multumesc pentru relaxarea de a vorbi despre lucruri atat de importante de viata si de moarte, dar si despre unele care par frivole, cum ar fi frumusetea…

Nu e un noroc sa te nasti frumos, am vrut sa te corectez. Sa stii ca daca te nasti frumos este cu doua taisuri foarte ascutite; pentru ca lumea nu se asteapta de la tine sa mai fii altceva in afara de frumos. Si-atunci e o chestie superficiala care nu te ajuta, pentru ca nimeni nu se asteapta sa fii si talentat in ceva.

Multumesc mult pentru dialog.

octombrie 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1216