Author : Cristina Bazavan

lidl aperitif webBeautifully normal, sau cum sarbatorile pot fi si gourmet, fara fast

Beautifully normal, sau cum sarbatorile pot fi si gourmet, fara fast

Eu sunt o persoana careia nu-i place sa traiasca in fast.

Imi plac lucrurile minimaliste, mi se pare ca mai putin inseamna mai mult si nu mai am de multa vreme dorinta de a demonstra cu forta ceea ce stiu (ca experienta personala sau profesionala).

Zilele trecute am fost invitata la o emisiune la Radio Guerrilla – Roz by Carla Teaha – si vorbeam cu gazda emisiunii despre cat de mult ne pierdem vremea pentru ca ne intereseaza perceptiile altora despre noi.

Ma numar printre norocosii care au reusit pe drumul vietii sa inteleaga ca e absolut inutil sa-ti pese de gura lumii si ca e mult mult mai folositor pentru dezvoltarea ta ca om sa te concentrezi sa mergi frumos pe drumul tau, cu crezurile tale si cu lucrurile pe care le inveti zi de zi.

Am cumva privilegiul de a putea alege cum continua si evolueaza experienta mea profesionala si care sunt oamenii cu care imi doresc sa ma insotesc in viata.

Dar cum spuneam, nu-mi place sa traiesc show off…

*

Sunt foarte aproape de conceptul #beautifullynormal. Am scris de mai multe ori de-a lungul timpului despre frumusetea linistitoare a lucrurilor imperfecte, a micilor intamplari „normale”/ „banale”/ „uzuale” care construiesc fundatia noastra ca oameni.

Viata nu e facuta din extraordinar pe linie continua ci din multe intamplari imperfecte dupa regulile altora, intamplari care prin emotia si energia celor care ne insotesc devin memorabile pentru noi.

*

Sa nu credeti ca de Sarbatori ma apuca extravagantele. Sigur ca sunt preocupata sa fie o atmosfera festiva in casa, sunt atenta la decoratiunile de Craciun (pe unele le am de ani si au fiecare cate o poveste care insoteste o amintire) si ma preocupa mesele si intalnirile de Sarbatori cu cei apropiati.

Dar nu-mi place risipa. Nu e vorba de zgarcenie, nu gasesc rostul pentru care sa facem lucruri in exces mai departe de nevoile noastre.

Anul asta am descoperit gama gourmet de la Lidl, Deluxe, si viata mi-a devenit putin mai usoara in ceea ce priveste masa festiva. Am trecut deja printr-o experienta de intalniri cu prietenii in zilele libere de Sfantul Andrei + Zi Nationala, completata cu intalnirea cu Mos Nicolae.

M-am descurcat minunat cu produsele Deluxe de la Lidl, cu cumparaturi care au echivalat cu un cos plin (vedeti foto de mai jos) si au costat sub 150 de ron ( vedeti foto cu bonul).

cumparaturi lidl web

bon cumparaturi lidl web

Nu stiu daca ati testat pana acum aceasta gama, dar ce imi place mie foarte mult, dincolo de pretul atractiv pentru fiecare produs este cantitatea. Ai un produs de lux la un gramaj decent, poti pregati aperitive sau feluri principale pe numar de portii, fara sa fie risipa.

Desigur, m-am intrebat cum naiba reusesc sa mentina o asemenea calitate si produse, practic, luxury (este divina crema de castane, iar galustele cu pesto sunt… aoleo, aoleo nici nu stiti cate am mancat), la preturi atat de mici si singurul raspuns rezonabil pe care il am este ca … e un cadou pentru clientii Lidl.

Daca tot mergi pentru cumparaturile de sarbatori pentru ca poti cumpara orice – de la decoratiuni pentru brad pana la mancare – sa ai parte si de delicatese. De asta e o gama sezoniera, de asta nu mai gasesti unele produse in versiunea de Pasti cand reapare gama.

Nu stiu daca ati descoperit aceasta gama, daca nu ati testat-o inca va recomand cu incredere sos-ul de hrean cu portocale sau mustarul cu ananas care vor face magie in diverse combinatii cu pate sau carnuri… cum va recomand pasta de anghinare sau cea de masline si cu capere si ansoa…

sosuri lidl web

Iar cipsurile din legume la gratar… sunt mai mult decat perfecte in zilele friguroase de iarna, acum cand ne vom instala brazii de Craciun, ne vom face ceai sau ciocolata cu scortisoara si vom avea cate o carte (sau un film) alaturi intr-o dupa amiaza relaxanta.

Zilele viitoare am sa va mai arat pe Instagram dintre mancarurile pe care le pregatesc in aceste zile cu un singur scop: sa va fac sa va ganditi ca in Sarbatoarea Craciunului nu este vorba despre cea mai pe trend beteala sau cel mai scump glob sau cea mai incarcata masa daca nu-ti doresti cu adevarat acele obiecte sau nu ai atat de multi oameni la masa.

Craciunul se traieste asa cum simti, exista frumusetea linistitoare a lucrurilor pe care nu le faci sub presiunea lui “asa zice lumea”. Si… odata ce ai vazut ca poti de Craciun sa traiesti #beautifullynormal, exista o posibilitate ca si in oricare alta zi din an sa faci lucrurile dupa cum simti, nu dupa cum iti dicteaza lumea.

Pentru ca traiesti pentru tine, nu pentru altii… despre asta e #beautifullynormal .

P.S. In cover foto e o crema de branza cu somon salbatic si …caffea. cea din centrul fotografiei, #casastiti

4517
cover pisici cadouriCadouri ciudate si amuzante pentru cei care au de toate (part 2)

Cadouri ciudate si amuzante pentru cei care au de toate (part 2)

Pentru cei care inca mai vorbesc cu spiridusii lui Mos Craciun pentru cadourile prietenilor lor care au de toate, mai am cateva propuneri care sa va aduca zambetul pe buze.

Astazi ”faza pe pisici”.

Cel mai provocator lucru pentru un proprietar de pisici este curatenia litierei. Daca vreti sa bucurati pe cineva care detine pisica, sa-l scoateti din necaz si sa-i usurati viata pentru muuuulta vreme, va recomand ”Litter Robot III”, un fel de wc inchis pentru pisici.

Cand intra pisica in ”incinta”, Litter Robot III declaneaza toate operatiunile de alerta: da cu parfum, asteapta sa se simta bine micuta/micutul acolo si, cand iese, acelasi sezon transmite robotelului ca trebuie sa faca automat curatenie.

Tot ce e murdar si urat mirositor este strans in sac ecologici si depozitati intr-un departament special pentru a fi aruncati cand s-au adunat mai multi.

Arata ca in fotografiile de mai jos , il gasiti aici si costa 630 de dolari

345357_2_800 litter-box

 

*

Din categoria iubitori de pisici mai avem doua ciudatenii pe care nici nu stii daca le-ai trece la categoria simpatic sau nu.

Avem papuceii, slapi style, in forma de pisica. Japonezii au inventat asta, cu tot cu coada, cum era si normal. Si se poarta pe strada.

Costa 34 de dolari perechea si pot fi gasiti aici
353834_2_800 353834_3_800 cat-shaped-sandals

 

Si tot pentru iubitorii de pisici avem – gloss-ul pentru buze care iti lasa senzatia ca si cum ai fi pupat o pisica pe botic. (cine naiba vrea o asemenea senzatie pe buze, asta e o intrebare auxiliara)

Glossul are in compozitie lapte de pisica si e creat, cum altfel, tot de japonezi

Felissimo se numeste brandul care produce o asemenea minunatie, iar una bucata gloss costa 13 dolari – poate fi gasit aici

356832_2_800356832_3_800 356832_4_800cat-milk-lip-gloss

1250
358592_5_800Cadouri ciudate si amuzante pentru cei care au de toate (part 1)

Cadouri ciudate si amuzante pentru cei care au de toate (part 1)

Daca ati inceput sa va preocupati de continutul sacului lui Mos Craciun si aveti prieteni care au de toate si nu stiti ce sa le luati, iata doua sugestii

AvoSeedo – este un aparat care face ca avocado-ul sa reziste mai mult.

Avocado e un aliment care a ajuns foarte prezent in dieta multora, e demonstrat stiintific ca e mai mult decat benefic pentru sanatate si in Ro se importa muuult avocado.

Acest dispozitiv face ca frunctul de avocado sa fie mai multa vreme proaspat pentru ca se comporta ca o jumatate de avocado si impiedica contactul cu oxigenul care ii reduce din proprietati.

AvoSeedo costa  14 dolari, poate fi spalat cu masinile automate si ar putea fi un dar dragut pentru un vegan sau un vegetarian. il gasiti aici

avocado-saver

331956_5_800331956_3_800 331956_2_800331956_1_800

Sosete imprimate cu tinutele Rihannei

Eu cred ca Rihanna e mama kitsch-ului si ca face programat toate minunile odioase din haine stiind ca este o turma de fete care o va urma.

Pentru ele (generic eu le numesc “caprioare”) iata niste sosete care fac parte din colectia Icon Look. Sunt doua pachete disponibile Award Show si Music Video, dupa locul unde au fost purtate tinutele imprimate pe sosete.

In cutia cu Award Show se afla o reproducere – pe sosete, cum altfel – a tinutei pe care Rihanna a purtat-o la Met Gala in editia China.
O cutie costa 48 de dolari iar pentru fetele care au purtat slapi cu blana toata vara o sa fie … cadoul absolut.

Oricum Rihanna flausata la picioarele tale trebuie sa fie … o senzatie. Le puteti cumpara de aici

new-rihanna-stance 358592_2_800 358592_3_800

986
drumMoartea e o certitudine. Nu e nevoie de incrancenare ca sa intelegem asta

Moartea e o certitudine. Nu e nevoie de incrancenare ca sa intelegem asta

X a pierdut lupta cu viata…

E o exprimare sablon in Romania, la fel ca aceea cu ”s-a dus la ingeri” sau cea cu ”dumnezeu avea nevoie sus de el pentru…” si treceti aici orice servicii – de la gatit la prestat distractii artistice.

Oamenii ar trebui sa fie mai responsabili cu ceea ce spun in spatiul liber despre moarte. Mai intelepti. Ca sa nu provoace spaime si frici inutile.

Si nu ma refer doar la cei de la tv, desi de la ei pleaca aceste exprimari si sunt validate si pentru cei care vorbesc in spatiu public al social media.

Moartea e o certitudine, de cand ne nastem stim ca o sa murim. De ce privim viata ca pe o lupta cu moartea in loc sa o privim ca pe o calatorie spre ceva ce oricum stim ca vine?

De ce preferam incrancenarea unei ”lupte” cu presiunea de a iesi castigator (dezvoltata intens intr-o epoca concurentiala) si dezvoltam astfel frici, spaime?

Viata traita relaxat ne ajuta sa ne bucuram mai mult de ce ni se intampla. Sa valorificam mai mult fiecare clipa. Moartea e o certitudine. O putem amana cu medicina moderna, dar va fi acolo undeva in viata noastra.

Si nu ne ajuta nicio incrancenare.

1567
Beauty Made to Give - HOSPICE 800x800 (1)Vacanta de iarna 2017 – De daruit: Paleta Rising Star pentru Hospice Casa Sperantei

Vacanta de iarna 2017 – De daruit: Paleta Rising Star pentru Hospice Casa Sperantei

In fiecare an magazinele Douglas au o campanie umanitara care ar putea linistit sa se cheme dar din dar se face Rai, se numeste insa Beauty Made to Give si este nu  numai despre frumusetea pe care o obtinem prin produsele de make-up, ci si despre frumusetea de a darui si de a fi atent la nevoile celor din jur.

In fiecare an de sarbatori, cei de la Douglas aleg unul dintre produsele lor cele mai spectaculoase si decid ca o parte din banii rezultati din vanzarea lui se duc spre o campanie umanitara.

Anul acesta produsul vedeta care e pus in campanie este o paleta de machiaj cat o trusa de mare make-up artist, iar banii merg la Hospice Casa Sperantei in tratamentele pentru copilasii care se afla in centru.

Nu cred ca mai e cineva care nu stie cu ce se ocupa Hospice Casa Sperantei (am scris de multe ori despre ei, sunt chiar un donator recurent), dar mai scriu o data: copiii cu boli incurabile beneficiaza de tratament paleativ in aceste centre speciale, iar grija pe care o au asistentii din centru e orientata si spre membrii familiei (sunt organizate actiuni foarte bine gandite pentru a integra copilasul bolnav in familie si in societate, sunt consiliati parintii etc)

Despre paleta magica pe numele ei Rising Star avem urmatoarele detalii.

Cele 5 aripi inferioare ale paletei contin cate 5 armonii diferite de farduri de pleoape pentru obtinerea unor lookuri diferite, de la nude la smoky intens. Pe aripile superioare ale paletei sunt situate celelalte produse necesare completarii lookului. Pentru fata sunt 4 nuante de corector, 3 bronzere, 4 farduri de obraz si un luminator, iar pentru buze exista o multitudine de nuante de ruj. Nu am uitat de sprancene, in paleta existand 3 culori pentru sculptarea si conturarea acestora. La final, Rising Star Palette ascunde un truc magic – prin rotirea partii superioare sunt dezvaluite alte 6 nuante de ruj, 3 accesorii de machiaj, 1 mascara si 1 creion dermatograf. Pretul paletei este de 125 lei.

Daca vreti sa faceti un cadou dublu de sarbatorile acestea, aceasta paleta de make up ar putea fi o bucurie pentru destinatar, dar ar insemna si o atentie si un zambet in plus pe fata unui copilas bolnavior, dar si pe fetele parintilor lui.

Beauty Made to Give - HOSPICE 800x800 (1)

980
LEILA-SLIMANI-1024x512Vacanta de iarna 2017 – de citit: Cantec lin – Leila Slimani

Vacanta de iarna 2017 – de citit: Cantec lin – Leila Slimani

”Cantec lin” e o poveste scrisa ca un thriller despre o femeie care se angajeaza ca bona la o familie instarita din Franta.

Din primele pagini afli ca bona i-a omorit pe copiii de care ar fi trebuit sa aiba grija si de aici incolo totul e ca intr-un roman de Agatha Christie in cautarea cititorului de a intelege de ce a facut bona acest gest.

Cantec lin e o carte care e foarte foarte bine scrisa, intr-un stil minimalist, cu fraze scurte, fara multe adjective realist si cititorul parcurge pas cu pas emotiile bonei, dar si ale mamei copiilor – o avocata careia i s-a bulversat viata dupa aparitia copiilor.

Ce e cu adevarat spectaculos la aceasta carte este felul in care reuseste sa faca o radiografie a stratificarii societatii, a felului cum reda raporturile de putere intre clasele sociale, dar mai ales frustrarile celor care trebuie sa se supuna.

*

Anul acesta a fost unul in care a fost multa lumina pe personajele bona, slujnica, fata in casa – Povestea Cameristei a minunatei Margaret Atwood a fost ecranizata si realizarea exceptionala a facut ca istoria de acolo sa ajunga la foarte multi oameni. Alias Grace – o poveste scrisa de aceeasi minunata doamna Margaret Atwood – a fost ecranizata de Netflix si eroina de acolo e tot o fata in casa.

*

Cantec Lin a aparut la Editura Pandora, iar eu mi-am promis ca am sa mai caut si alte scrieri ale, deja multi premiatei, doamne Leila Slimani.

Pentru mine, lectura acestei carti a fost organica; am trait o experienta pe care n-am mai intalnit-o la o carte. Am citit jumatate intr-o seara (cartea are 180 de pagini si se citeste f usor) si, ca sa scap de tensiunea pe care mi-o aducea tehnica de scriere a doamnei Slimani, de la un punct incolo, eram mai atenta la structura narativa, la ce proceduri tehnice foloseste autoarea. In noaptea respectiva am visat ca eram luata prizoniera de un personaj ca bona din carte:))

N-am mai continuat sa o citesc pret de o saptamana, ba chiar am mutat cartea in alta camera ca sa nu ma mai bantuie, dar cand am dus-o la bun sfarsit, am devenit super fanul doamnei Leila Slimani care a fost in vizita la Bucuresti. Pacat ca, la vremea respectiva, nu citisem cartea domniei sale.

(aici puteti citi un interviu cu minunata doamna Margaret Atwood pe care l-am facut cu ceva ani in urma)

Cantec-lin_colaj

997
Absolut_Vodka_BTS_106Cum a convins Absolut Vodka un director de imagine cu record de Oscaruri sa devina regizor?

Cum a convins Absolut Vodka un director de imagine cu record de Oscaruri sa devina regizor?

Acum cateva saptamani Absolut a anuntat noua sa campanie de imagine A Better Tomorrow – un mesaj manifest dedicata incurajarii artistilor tineri care, prin munca lor, pot schimba lumea in mai bine.

Am scris si eu la momentul acestei lansari despre campanie si despre ceva ce mie mi s-a parut surprinzator, cooptarea lui Emmanuel Lubezki in aceasta campanie in calitate de regizor.

Intre timp am mai cercetat putin si … iata-ma cu cateva informatii destinate mai ales celor care iubesc filmele.

Lubezki este unul dintre cei mai respectati DOP din toate timpurile, are 8 nominalizari la Oscar si trei statuete castigate in ani consecutivi, un record neegalat de nimeni din domeniul sau.

Dar, desi a lucrat pentru filme ca Birman, Revenant, Gravity (cele 3 Oscaruri ale sale sunt pentru aceste titluri) si desi e DOP-ul pe care-l prefera regizori ca Mike Nichols, Tim Burton, Michael Mann, Joel si Ethan Coen si e un frecvent colaborator al legendarilor Terrence Malick, Alfonso Cuarón si Alejandro González Iñárritu, Emmanuel Libezki nu e chiar genul de persoana care isi doreste atentie.

Locuieste la Los Angeles cu sotia si cele doua fiice ale sale, are 53 de ani si e dintre oamenii din spatele camerelor pe care-l opreste lumea pe strada sa acorde autografe.

Alfonso Cuaron radea acum 2 ani de el spunand ca, odata cu cel de-al 3-lea Oscar al lui, traieste si cel mai mare cosmar: e in atentia lumii la nivel global.

Dupa al treilea Oscar, in camera verde, imediat dupa ce a primit statueta, un reporter l-a intrebat daca se va duce vreodata spre regie. A spus atunci ”Poate. Dar numai daca sunt sigur ca pot face lucrurile intr-un fel pe care nimeni altcineva nu le face”

Pentru ca ceea ce stiu americanii, dar mai putin noi (care nu avem cultura de a vorbi mult despre oamenii care se ocupa de partea tehnica in cinematografie), este ca Emmanuel Lubezki nu face decat proiectele in care crede 100%. Daca accepta el un film, inseamna ca poate sa faca ceva unic si mai inseamna o carte de vizita foarte buna pentru viitorii investitori in film. (s-a implicat de-a lungul timpului in productii independente pentru care s-a strans ban cu ban, dar si in productii uriase ca Revenant, criteriile fiind unele artistice. De la care de altfel n-a facut rabat, l-a tinut ore in sir in frig pe DiCaprio pentru cele mai bune cadre).

Deci de ce e Emmanuel Lubezki parte din proiectul Absolut – A Better Tomorrow?

Pentru ca e un proiect care seamana cu el, un proiect care vorbeste despre o lume in  care oamenii sunt liberi sa iubeasca pe cine vor, toti oamenii si sexele sunt egale, oamenii sunt liberi sa se exprime, iar companiile sunt oneste si transparente.

In plus cred ca e foarte frumoasa extensia campaniei care pune lumina pe ideea ca toti oamenii au dreptul sa se exprime liber, creativ, indraznet si ne provoaca pe fiecare dintre noi cei care avem spatiul si locul potrivite sa dam o voce creativilor care nu sunt suficient reprezentati in mediul public.

De aceea, va prezint aici trei artisti pe care va recomand din inima sa-i urmariti.

Vanda Stefanescu, balerina si coregrafa, care a inceput sa dezvolte programe educative pentru copii, dar si pentru adulti, intru o mai buna intelegere a lumii dansului.  A dansat pentru companii celebre din Germania sau Spania, dar si pentru importanti coregrafi romani. Acum creeaza pentru a-si spune povestile in felul ei si o face magic.

Lilian Caraus, coregraf din Moldova de dincolo de Prut a carui activitate e cunoscuta in mediile de specialitate in Romania si in multe alte tari europene. Acum cativa ani, Lilian a creat un dans in care imbina proiectiile multi media cu coregrafiile live, un proiect care a aparut pe piata cu mult inaintea altora la nivel international. Are o trupa de dansatori magici, sunt profesionisti si super disciplinati si sigur veti auzi din ce in ce mai mult de ei.

Corina Gramosteanu, scenograf si creator de costume cu lucrari in teatrul, opera si dansul romanesc (Alexandru Tocilescu, Alexandru Dabija, Gigi Caciuleanu, Andrei Serban) dar si pe marile scene de opera din lume alaturi de Silviu Purcarete si Helmut Stürmer. Cu putin noroc, in curand veti putea vedea la Bucuresti o parte din spectaculoasele costume pe care le-a creat pentru spectacole de opera din strainatate.

Promit sa scriu mai pe larg saptamanile viitoare despre fiecare dintre ei.

Pana atunci, iata cateva fotografii rare cu Emmanuel Lubezki din timpul filmarilor noul spot de imagine Absolut, dar si spotul propriu zis.

Absolut_Vodka_BTS_060Absolut_Vodka_BTS_140 Absolut_Vodka_BTS_515

1170
Poster 70x100 Cooking ShowUn chef italian care a lucrat in restaurante cu stele Michelin face un live cooking show la VIP Lounge Cinema City Park Lake. Vrei sa vii?

Un chef italian care a lucrat in restaurante cu stele Michelin face un live cooking show la VIP Lounge Cinema City Park Lake. Vrei sa vii?

Daca iubiti filmele vazute in cinematograf si serile rafinate in familie, saptamana aceasta puteti avea parte de o experienta unica.

Acum mersul la cinematograf e parte dintr-un ritual care include o masa rafinata, o discutie sofisticata si o intalnire cu oameni foarte speciali.

Un super chef care a lucrat in restaurant cu 2 stele Michelin – Andrea Di Gangi face un show culinar live pentru voi la Cinema City – VIP Lounge, la Park Lake, joi pe 23 noiembrie.  Atunci vor rula filmele Crima din Orient Express sau Mame bune si nebune 2.

Stiu ca nu e nevoie de mai mult ca sa va conving sa veniti joi seara la acest super show, dar – pentru ca zilele trecute am avut privilegiul sa vorbesc cu Andrea Di Gangi –  m-am gandit sa va prezint cate ceva din viata lui, o poveste care ar putea fi si ea un film, de vazut intr-o duminica seara in familie.

*

Andrea Di Gangi este unul dintre chefii pe care o sa va faca o mare placere sa-l intalniti.

Pentru el mancarea nu e o combinatie de ingrediente, ci o poveste. O calatorie prin viata si prin natura care implica istoria ficarui ingredient, cum au fost ele introduse in alimentatie de-a lungul anilor, cultura si educatia celor care au inceput sa le foloseasca.

S-a nascut intr-un sat de munte din Sicilia, o localitate veche de peste 2000 de ani unde s-a aflat Moara Imperiului Roman, localitate cu radacini adanci pentru bucataria italiana.

Parintii lui au fost apropiat de lume agastronomiei. Bunica lui Andrea a fost bucatareasa unei importante familii de aristocrati italieni, iar tatal lui a fost printre primii italieni care au avut curajul sa faca restaurante italiene in Germania. A deschis primul restaurant in anii 60, pentru ca un alt restaurant pe care l-a deschis in anii 70 sa fie considerant acum un muzeu al gastronomiei italiene.

Cu un asemenea istoric familial, Andrea a vrut sa se faca…. filosof, doar ca a plecat de acasa la 14 ani, la liceu la Palermo, si ca sa faca bani de buzunar s-a angajat intr-un restaurant. A fost remarcat de Maestro Francesco Paolo, un renumit chef din Palermo si, gratie lui, a prins si mai mult drag pentru aceasta meserie.

Talentul, experienta din familie, dar si gandirea lui foarte structurata si anticipativa au facut ca la 18 ani sa conduca unul dintre cele mai importante restaurante din Palermo si sa devina o curiozitate despre care se vorbea mult in lumea chef-ilor italieni.

Pentru ca e un spirit aventurier, pentru ca ii plac experientele, la 19 ani Andrea s-a mutat la Stockholm si a lucrat intr-un restaurant specializat in mancare asiatica, apoi in Germania intr-un restaurant cu doua stele Michelin si, undeva in calatoria sa prin lume, a ajuns in Romania.

S-a indragostit de o tanara din Onesti, s-a casatorit si a ramas aici.

Andrea crede ca in bucatarie cele mai grele lucruri sunt cele simple si este interesat de experienta pe care o ofera clientului. Spune ca la nivel international este un trend care destructureaza mancarea, iar clientului i se ofera ingredientele mixate intr-un anume fel pentru a-si prepara singur un dish.

Ce face el acum prin proiectul restaurantului VIP la Cinema City inseamna o experienta unica pentru cineva care isi doreste o seara speciala ( Andrea e in bucataria din Cinema City Park Lake, alaturi de 2 ajutoare, si pregateste tot ceea ce servesc clientii), dar inseamna si sa sadeasca seminte pentru o cultura gastronomica autentica.

Mergem la film si avem o seara incredibila pentru ca beneficiem de o cina pregatita de un faimos chef, dar si de un film pe care-l vedem in conditii de lux, pe scaune care par nave supersonice, care se transforma in canapele super confortabile si super sofisticate.

Pentru Andrea fiecare client care vine la VIP Cinema City inseamna o persoana careia vrea sa-i creeze amintiri culinare speciale. Are deja clienti care vin special pentru el serile la VIP Cinema City si si-a facut ceva prieteni printre clienti.

*

Acum ca stiti povestea lui Andrea Di Gangi, nu-i asa ca v-am facut curiosi sa-l vedeti intr-un live cooking show?

Joi, 23 noiembrie,  gateste si… vorbeste la VIP Cinema City din Park Lake. Stiu ca o sa pregateasca ceva italian foarte foarte bun si ca… o sa ne dea reteta pentru acasa. O sa ne spuna cateva trucuri cum sa facem ca si preparatele noastre sa aiba gust de … stele Michelin.

Am sa fiu si eu joi seara alaturi de Andrea si promit ca-l intreb si despre ceva retete pe care sa le pregatim si noi acasa pentru Craciun:)

Intalnirea mea cu el a fost ca  lectie de viata – mi-a povestit despre cum sa aleg ingrediente ca sa nu dauneze sanatatii, despre cum sa fac omleta sau salata de vinete mai gustoase si cum pot sa fac o pizza buna desi n-am cuptor care sa ajunga la 400 de grade si nu o pot face – ca la carte – in 7 minute.

O sa va povesteasca si voua joi seara, am eu grija sa-l intreb.

Vedem multe emisiuni cu chef-i famosi, ravnim sa putem sa gatim si noi ca in filme sau in reviste, joi seara putem trai o experienta demna de un film. Seara va fi intregita de vinurile Avincis, despre care va vom povesti lucruri foarte simpatice… sau ne vor ajuta sa vorbim mai cu spor si mai relaxat:)

Ne vedem la VIP Lounge -Cinema City Park Lake. Puteti cumpara bilete de aici.

Poster 70x100 Cooking Show

5956
Logo_A_FI_vecin_bun1000px„A FI vecin bun”- fonduri de 70.000 de lei destinate proiectelor comunitare.

„A FI vecin bun”- fonduri de 70.000 de lei destinate proiectelor comunitare.

Ne emotionam si ne mandrim cand citim despre comunitati din Romania care s-au autogospodarit, au avut idei creative care au ridicat social si economic localitati sau cartiere. Dam share pe facebook si zicem ”uite ca si la noi se poate” ca o dovada mobilizatoare ca si in comunitatea noastra ar putea fi mai bine, daca… ar lua cineva atitudine.

Dar luati atitudine?

Aveti vreo idee despre cum cartierul vostru ar putea fi mai frumos? Oamenii din vecinatatea voastra s–ar putea uni intr-o actiune care sa schimbe cu un milimetru lumea din lurul vostru?

Daca aveti, stiu ca gandul vostru prim este ” pai oricum n-avem bani ca sa facem sa prinda viata ideea”

Doar ca acum aveti!

AFI Europe România și Fundația Comunitară București lansează fondul pentru comunitate „A FI vecin bun” si pun la bataie fonduri de 70.000 de lei destinate proiectelor comunitare.

 Ai putea fi unul dintre cei care schimba putin lumea inspre mai bine in niste zone care sunt incarcate de istorie: cartierele 13 Septembrie, Tudor Vladimirescu, Uranus, Rahova, Ferentari și zona adiacentă Parcului Carol.   

Daca locuiesti in aceste cartiere si ai o idee care sa contribuie la revitalizarea urbana i la revigorarea spiritului de comunitate, daca sunteti ONG sau un grup de initiativa, inscrieti-va ideea pana pe 11 decembrie aici – www.afitechpark.ro/afivecinbun

 

Daca va intrebati de ce aceste cartiere sunt cele vizate spre ajutorare, raspunsul e simplu si foarte frumos. Cei care construiesc cel mai nou parc de afaceri in Bucuresti – AFI TECH PARK, mai exact compania AFI EUROPE ROMANIA isi doreste sa implice si comunitatea din vecinatate in a transform azona in ceva mai frumos, in a fi mai atenti la nevoile vecinilor.

Complexul care e construieste este un parc de business de 56.000 mp., un adevărat complex urban orientat către companiile de IT&C, cu spații verzi ample și o mulțime de facilități high-tech, specifice tuturor proiectelor AFI.

 

Aplicațiile din fondul „A FI vecin bun” pot fi proiecte care ajută locuri din zonele vizate să arate mai bine, să devină mai funcționale și să creeze mai multe facilități pentru comunitățile care locuiesc acolo. Mai mult, sunt binevenite propunerile de proiecte care stimulează și susțin viața socială a zonei într-un mod incluziv, cum ar fi: animarea spațiului public și aducerea comunității împreună în cartiere. Alte idei de proiecte pot fi cele care generează o creștere a calității vieții din comunitatea locală sau cele care implică în implementare cât mai mulți membri ai comunității din zonă.

Procesul de selecție se va realiza in doua etape:

  1. Inscrieri si jurizare preliminara:

Proiectele se pot înscrie în perioada 8 noiembrie – 11 decembrie 2017

  1. Top 5 proiecte si alegerea castigatorilor:

Cele mai bune cinci echipe vor fi invitate sa aplice proiectul insoțit de detalii complete, in perioada 17 ianuarie – 9 februarie 2018. Selectia proiectelor castigatoare va avea loc dupa notarea lor si interviuri cu membrii juriului, desfasurate in intervalul 12 – 28 februarie 2018.

 

Ulterior, castigatorii vor avea la dispozitie noua luni pentru implementarea proiectului.

Imi place mult acest proiect care implica comunitatea, de aceea m-am si alaturat lui. Ce voi face eu?? Dintre proiectele inscrise unul va beneficia de ajutor meu ca sa facem o prezentare cat mai atractiva pentru a convinge juriu sa acorde finantarea.

Va doresc succes, inspiratie si ganduri bune si frumoase pentru vecinii vostri din cartierele 13 Septembrie, Tudor Vladimirescu, Uranus, Rahova, Ferentari și zona adiacentă Parcului Carol.

Abia astept sa ne intalnim sa facem o super prezentare impreuna.

Gasiti mai multe detalii aici www.afitechpark.ro/afivecinbun.

 Info proiect

 

 

 

1150
shutterstock_fataSchizofrenia e o boala care poate afecta orice tanar. Sa fim informati, va rog!

Schizofrenia e o boala care poate afecta orice tanar. Sa fim informati, va rog!

In vremurile acestea in care suntem tot mai multi cei care ne concentram mai des pe mindfulness, pe meditatie si, in general, pe constientizarea gandurilor din mintea noastra cred ca e timpul sa vorbim si despre lucruri mai adanci si mai complicate pentru sanatatea noastra.

Sa vorbim despre o boala despre care ne temem sa vorbim. Pentru ca persoanele care sufera de aceasta boala o duc cu sine toata viata, pentru ca ii vedem pe acesti bolnavi doar in episoadele grave si atunci ajung uneori la stiri in contexte care sunt periculoase sau rusinoase.

Pe 10 octombrie a fost Ziua Mondiala a Sanatatii Mintale si au aparut la nivel international si mai multe articole despre cum functioneaza mintea noastra, cercetari despre lucruri nestiute inca despre mecanismele noastre de a accesa parti din creier si efectele functionarii incorecte ale acestor mecanisme.

Printre ele am gasit cateva articole despre schizofrenie si am fost surprinsa sa descopar ca e o boala care se instaleaza intre 15 si 35 de ani in special la barbati si ca atinge un numar foarte mare de oameni. La nivel global, aproximativ 1% din populatie sufera de schizofrenie si 3,7 milioane de pacienti sunt diagnosticati in Europa.

Ganditi-va de cate ori ati vazut la stiri informatii despre un aşa-zis ”nebun” care se afla intr-o situatie rusinoasa pe strada sau care a provocat alte incidente. Noi, ceilalti – care nu suntem afectati de aceasta boala cronica – nu-i ajutam deloc pe cei bolnavi. Nici societatea nu-i ajuta si asta e doar o alta forma prin care aratam ca suntem needucati si neinformati.

De asta scriu astazi acest articol, daca cititi pana la capat si aflati cateva lucruri in plus cum sa reactionati in fata unei astfel de persoane, cum sa-i sprijiniti moral rudele, cum sa ii indemnati pentru tratamente specifice, inseamna ca am facut inca un pas mic dar important in ceea ce inseamna educatia noastra, atentia si dezvoltarea empatiei.

Dupa ce cititi ce e mai jos, amintiti-va ca in saptamana 30 oct – 4 noiembrie  la Radio Guerrilla puteti asculta marturisiri ale pacientilor cu schizofrenie si ale rudelor lor. E o ocazie rara, unica de a intelege lumea din jurul acestei boli si va recomand din inima sa ascultati saptamana aceasta matinalul de la Radio Guerrilla.

E important pentru fiecare dintre noi sa fim constienti ce inseamna, ce simt pacientii si cum putem ajuta. Si mai ales, sa intelegem ca schizofrenia este o afectiune cu care se poate trai normal cu doua conditii: vizite regulate la medic si urmarea cu strictete a tratamentului.

Ma gandeam ca schizofrenia e o boala a batranetii, ca dementa, dar ea este o boala – ale carei cauze nu sunt inca cunoscute – care se instaleaza in tinerete cand omul este in putere si cu mintea foarte activa.

Cum se manifesta schizofrenia?

Schizofrenia afecteaza modul in care o persoana gandeste, simte si actioneaza. De aceea, cand se afla intr-un episod acut, persoanele cu schizofrenie nu pot face diferenta intre real si imaginar. Exista 4 categorii de simptome prezente la pacientul cu schizofrenie, nu toate insemnand, insa ca pacientul este pierdut sau traieste puternice halucinații:

  • Idei delirante, halucinatii si tulburări de miscare
  • Aplatizare emoționala sau absenta manifestarilor emotionale, avolitie (lipsa motivației), diminuarea ritmului si fluxului vorbirii spontane; poate reflecta saracirea gandirii, diminuarea sau lipsa capacitatii de a simti placere, deficit de atentie, retragere sociala
  • Simptome afective- anxietatea (teama); care apare secundar halucinatiilor si/sau ideilor delirante. Pacientii pot avea si alte simptome afective (dispozitie depresiva) dar sunt de o intensitate scazuta si apar consecutiv episodului psihotic. (gasiti mai multe detalii pe schizofrenia.ro)

Se poate vindeca sau tine sub control aceasta boala?

Schizofrenia necesită tratament pe intreaga durata a vieţii pacientului.

In acest moment, nu exista medicament sau metoda prin care se poate vindeca total schizofrenia. Variantele actuale de tratament permit pacientului sa isi tina boala sub control si sa ii ofere astfel acestuia ocazia de a avea o viata normala, respectiv sa fie independent si sa isi poata desfasura activitatile zilnice. Este important insa ca tratamentul sa fie urmat cu regularitate. Tratamentul este atat medicamentos, cat si psihologic.

Cum puteti ajuta?

Orice modificare vizibila, nenaturala, a modului de a gandi si a comportamentului unei persoane reprezinta un motiv de ingrijorare. Atunci cand o persoana, mai ales de varsta relativ tanara, devine mai izolata, mai putin comunicativa, dezvolta un comportament mai “ciudat” si greu de inteles de catre cei din jur, atat persoana respectiva cat si familia acesteia trebuie sa ceara ajutorul si sfatul medicului. Daca aceste modificari sunt insotite de tulburari ale perceptiei, un consult psihiatric este indicat, aceste manifestari facand parte din tabloul unui episod psihotic.

Fiti empatici si nu puneti etichete, recomandati lecturi pe tema si incercati sa nu judecati persoana afectata sau rudele acesteia.

Primul contact cu medicul psihiatru, primul consult de psihiatrie sau prima internare la psihiatrie poate fi un eveniment stresant. ”In cazul pacientilor aflati la primul episod psihotic, atat acestia cat si familiile lor trec printr-o perioada extrem de dificila, in care le este foarte greu sa inteleaga si, mai ales, sa accepte situatia in care se afla un membru apropiat al familiei.”, ne spune Dr. Sorin Pletea, Șef al Secţiei Clinice de Psihiatrie numărul 14 din cadrul Spitalului de Psihiatrie „Alexandru Obregia”, Bucureşti.

Compania farmaceutica Janssen Romania, in parteneriat cu Asociatia Aripi si Centrul pentru Inovare in Domeniul Medical- Inomedica au pornit aceasta campanie de informare despre schizofrenie, o afectiune care afecteaza 1% din populatia lumii, o boala cronica, pe care pacientul o poarta cu el toata viata.

Daca aveti pe cineva pe aproape care sufera de aceasta afectiune va rog sa îi spuneti sa asculte in aceasta saptamana matinalul Radio Guerrilla unde vor auzi conversatii cu pacienti, o dovadă a faptului ca un pacient diagnosticat cu schizofrenie se poate integra in societate daca ia tratamentul si este merge regulat la şedinţele de psihoterapie. E o initiativa unica si are mai multe mesaje dincolo de informare, e si despre incurajare, despre integrare si despre acceptare.

PACIENTII CU SCHIZOFRENIE POT DUCE O VIATA NORMALA ATATA TIMP CAT NU SUNT SINGURI SI BENEFICIAZA DE TRATAMENTUL POTRIVIT. 

infografic schizofrenie

 

4952
received_10211564650684268 (1)Dati-mi voie sa salut implicarea Nespresso in tot mai multe festivaluri de film –

Dati-mi voie sa salut implicarea Nespresso in tot mai multe festivaluri de film –

Nu stiu despre voi, dar eu in ciuda unui program cumplit de aglomerat, am vazut cateva filme aduse din Festivalul de film de la Cannes.

Neaparat, dar neaparat sa vedeti The Shape of Water, filmului lui Beniccio del Torro despre care am auzit numai lucruri minunate. A castigat Leul de aur, la Venetia. Vine in cinematografe la sfarsitul lui noiembrie.

Unul dintre filmele pe care le-am vazut a fost Rodin, o productie cat un muzeu despre viata si activitatea sculptorului, film facut la celebrarea a 100 de ani de la moartea lui Auguste Rodin. L-am vazut la Cinema Pro si i-am descoperit  acolo pe prietenii mei de la Nespresso.

bazavan nespresso

Stiam ca sunt partenerii Festivalului de film de la Cannes, unde au o multime de activitati care sprijina in mod real zona creativa din cinematografie. Exista, de exemplu, o cafenea pe o plaja, La Plage Nespresso, unde gastronomia cea mai fina e asortata cu cafeaua Nespresso cea mai rafinata si cu unii dintre cei mai eleganti dintre invitatii in festival.

Nu stiam insa ca traditia s-a mutat si la noi, adica reprezentantii din Romania s-au asociat cu festivalul care aduce in Bucuresti filmele de la Cannes.

Un festival ca Les Films de Cannes a Bucharest e greu de tinut (sunt filme rare care sunt scumpe, sunt Sali putine unde pot fi vizionate) si participarea sponsorilor traditionali pentru Cannes nu e doar un semn de incredere pentru echipa lui Cristian Mungiu, ci si o investitie in tinerii care vor sa faca cinema.

La Cinema Pro, uitandu-ma la tinerii din sala, mi-am adus aminte de vremurile in care aveam doar Dakino ca sursa de filme care sa ne ajute sa ne facem o cultura vizuala. Erau in sala atunci, la sfarsitul anilor 90, cam toti marii regizori de astazi. Erau studenti sau se gandeau sa dea la facultatea de film, sau abia ce se lasau inspirati de ideea ”ce frumos ar fi sa fac si eu asa ceva”…

Sigur ca astazi e mai usor pentru ca exista internetul si poti vedea aproape orice.

Dar fara asemenea festivaluri care – cel mai adesea – sunt realizate cu multi bani privati, tinerilor care vor sa faca o meserie legata de film le-ar fi mai greu sa-si faca nu doar o cultura cinematografica, cat mai ales contacte. Sunt super workshopuri, intalniri cu directori de casting, interviuri cu oamenii care au facut filmele si pe care ii poti aborda la sfarsit ca sa afli orice vrei tu.

M-am bucurat ca Nespresso e si aici, sincer. Pentru mine, am scris de multe ori, Nespresso e familie – ma trezesc in fiecare dimineata cu un Nespresso cu diverse arome si gusturi – dar dincolo de afinitatea mea pentru acest brand, faptul ca dupa TIFF (unde au fost parteneri), au decis sa investeasca o parte din bugetul lor ca sa sustina un festival de film care costa mult, ca sa investeasca in arta si in educatia unor tineri mi se pare minunat.

Si tocmai de asta scriu, pentru ca stiu ca e important si pentru ei sa vada ca noi, oamenii acre mergem la cinema, am remarcat ca sprijina industriile creative.

Sper sa-i vad si la anul la TIFF  si din nou, la Film de Cannes a Bucarest.

1292
drumDaydreaming – cum s-au intamplat lucrurile de pe un wishlist de acum 3 ani

Daydreaming – cum s-au intamplat lucrurile de pe un wishlist de acum 3 ani

Acum 3 ani scriam despre obiceiul meu ca, la oboseala, sa visez cu ochii deschisi la lucrurile care mi-ar aduce bucurie daca s-ar intampla.

Nu sunt genul care sa isi doreasca bani, case sau masini… Nu sunt cel mai bogat om din lume, nu pot sa-mi iau iahturi sau sa imi iau liber un an de zile si sa plec in jurul lumii prin hoteluri de lux (desi asta cred ca e realizabil si cu bani mai putini), dar am o viata decenta si fac lucrurile care-mi plac.

Eu imi doresc intalniri si experiente. Fapte care sa se transforme in amintiri.

Aseara mi-am dat seama ca, intr-un mod magic, nestiut de legile rationale, lista pe care o facusem acum 3 ani e indeplinita aproape complet… desi erau lucruri super complicate pe ea.

Imi doream sa-l vad pe Kevin Spacey. (Rezolvat. L-am vazut in Richard III-lea la Old Vic in Londra).

Imi doream ca minunatul coregraf sau dansator Akram Khan sa ajunga si la Bucuresti pentru  ca si romanii sa-l descopere. L-am vazut in multe orase europene in turneu (sunt un fel de groupie), stiu cat de speciale si emotionante sunt show-urile companiei lor si imi doream atat de tare sa-i vada si romanii ca am zis ca muncesc un an de zile gratis la departamentul comunicare pt compania care-l aduce (s-a intamplat gratie JTI, am muncit doar pentru comunicarea show-ului nu mai mult, JTI au fost generosi cu mine:) ).

Imi mai doream “sa mi se ofere sansa sa o iau de la inceput. in orice. pentru ca sunt minunate inceputurile cu adrenalina lor.”

Si mi s-a intamplat asta de cateva ori in multe proiecte profesionale, ba chiar si in viata in astia trei ani. Desigur, a incepe ceva inseamna ca altceva s–a sfarsit si ma bucur ca am avut relaxarea sa nu pun presiune pe mine pentru niciunul dintre “sfarsituri”.

Imi doream sa o vad pe Juliette Binoche si scriam ”ea poate sa fie si pe o scena si eu in sala, la cativa metri distanta, mi-ar fi de ajuns ca sa-i simt energia”.

Am o relatie speciala cu filmul Blue al lui Kieslowski in care doamna Binoche detine rolul principal. (Multi ani am avut in dormitor afisul matrita al acestui film, un cadou nepretuit de la un prieten care stia cat de mult iubesc acest film.)

Se intampla sa o vad pe doamna Binoche la sfarsitul acestei saptamani!!! Desi m-am straduit sa-mi cumpar bilete prin orase europene pe vremea cand era in turneu cu spectacolul lui Akram Khan de dans (doamna Binoche are curaj si experimenteaza mult), se intampla sa o vad duminica la .. Institutul francez din Bucuresti la o intalnire cu presa si apoi luni in spectacolul care inchide Festivalul National de Teatru!!!

Si acum mi se pare imposibil si magic si…cum vreti, ca Juliette Binoche vine in Romania la sfarsitul acestei saptamani!!!

*

M-am uitat pe wishlistul respectiv, de acum 3 ani. Mai sunt acolo doua lucruri care sunt… pe cale sa se intample, sper… cele mai realizabile de fapt pentru ca realizarea lor tine de actiuni pe care trebuie sa le fac eu.

Sa tin in brate un Koala si/sau un ursulet panda

Sa imi petrec o vacanta in locul unde s-a filmat Lucia e il Sexo, un sat de pe o insula spaniola pustie, cu case care par create din lut. Insula e numeste Formentera.

In dimineata aceasta am cercetat cum pot ajunge acolo (prin Ibiza se ajunge) si mi-am luat bilete pentru primavara cand va fi cald, dar nu vor fi foarte multi turisti.

*

Wishlisturile noastre sunt un mélange straniu de karma, intamplarile sortii si actiunile pe care le facem.

Intamplarea cu doamna Binoche care vine la Bucuresti m-a facut sa ma gandesc asa: daca intamplarile sortii si-au facut magia in lista mea de dorinte, eu ce mai astept?!

Ceea ce va doresc si voua.

 

aaa, imi mai doresc sa vina candva la Bucuresti Kevin Spacey cu un spectacol… sa se bucure si romanii de el.

las asta aici si revin peste 3 ani:)

 

 

2386
Absolut_Vodka_BTS_178despre independenta

despre independenta

Zilele acestea, am povestit si pe facebook, am un program super incarcat. Imi incep ziua la o ora foarte mica -4-5 dimineata – si o inchei undeva in jurul orei 23, pe parcursul acestor multor ore scriu, fac interviuri (mai multe in aceeasi zi), vad spectacole de teatru din FNT, asist la repetitii pentru un spectacol de teatru care va va impresiona foarte tare la inceputul lui noiembrie, ajut la comunicarea unui film emotionant care va fi lansat tot in noiembrie, activitati care aduc cu ele si intalniri si stabiliri de contracte… si sunt multe alte lucruri pe care le fac in relatia de comunicare pentru artistii pentru care lucrez.

Plus munca pentru blog… cu toate administrativele adiacente.

In fiecare dimineata cand ma uit la to do list, mi se face frica: daca nu duc la capat tot ce trebuie sa fac si incurc niste oameni?!

Seara, in mod magic, constat ca am rezolvat o parte importanta din lucruri (uneori pe toate) si ca am resurse de energie si mai ales de bucurie ca sa fac altele pentru a doua zi.

Pe la inceputul lui octombrie eram atat de obosita ca ma dadeam jos din pat rostogolindu-ma, astazi desi vin dupa multe zile grele, ma trezesc zambind si gasesc resurse de energie sa fac o multime de lucruri. Unde e diferenta?

Cred ca diferenta e in libertatea de a face lucruri creative. De a face exact ceea ce-mi place.

Intr-un mod pe care nu mi-l pot explica, ma bucura foarte tare sa vad laboratorul muncii unui spectacol (teatru, muzica, chiar si film). In plus, desi in timpul unui interviu e un consum foarte mare (esti atent la multe detalii, intensitatea traseului intrebare raspuns e mare, plus ca interviul –uneori cu o persoana cu care n-ai vorbit prea multe – e o conversatie super indiscreta: intrebi lucruri pe care la o conversatie la prima intalnire/vedere nu le-ai rosti) , deci cum ziceam e un consum mare, cumva din energa si adrenalina de acolo, eu ma incarc foarte tare.

Sigur ca nu fac intotdeauna ceea ce-mi place, ca sunt multe lucruri administrative din activitatea mea in online care imi dau batai de cap si un oare care stress, dar…

ABSOLUT m-a invitat sa povestesc care a fost momentul in care am decis sa ma indrept catre industriile creative (eu venind din zona stiintelor exacte), sa visez la o lume mai deschisa, mai buna, o lume in care oamenii sunt liberi sa iubeasca pe cine vor, o lume in care toti oamenii si sexele sunt egale, oamenii sunt liberi sa se exprime.

Am avut norocul sa ma duca viata in directia asta si probabil ca perioada petrecuta la revista Tabu cu provocarile pe care mi le-a adus de a pune in spatiu public lucruri nevorbite, mi-au cizelat putin gandirea inspre libertate.

Dar decizia de a face ce-mi place, de a vorbi despre oamenii creativi care nu sunt foarte expusi publicului a venit … ascultandu-ma. Remarcand ca aceste lucruri imi dau energie si imi aduc bucurie, ca e nepretuita emotia unei intalniri cu un om care e ”iesit din randul lumii” pentru ca gandeste diferit.

Oamenii normali fac lucruri normale, oamenii ”diferiti” – care ies din randul stabilit de gura lumii – schimba lumea. In bine sau in rau, dar asta depinde de fiecare.

Spre norocul meu, habar nu am de unde, felul meu de a fi este spre independenta. Nu-mi pasa ce zice lumea (nici despre mine, nici despre altii), mi se pare o pierdere de vreme sa ascult judecatile categorice ale unora despre oameni, accept autoritatea (ierarhia superioara) doar daca vine de la cineva a carui competenta o recunosc.

Prietenii mei spun ca sunt norocoasa ca m-am nascut cu doza aceasta de a nu-mi pasa de gura lumii, dar eu cred ca fiecare o are pe dinauntru, doar ca nu a invatat sa o acceseze:)

Si daca eu pot trai fericita asta, cred ca mai sunt si alti oameni care o pot face. Poate ca e nevoie de curaj sa iti urmezi calea impotriva a ceea ce cred altii despre drumul tau, dar curajul acesta e in noi. Trebuie doar sa ne ascultam si sa vedem ce ne face cu adevarat placere, care e sursa de energie care ne poate urni in zilele in care nu mai putem de oboseala :)

Asa ca, la fel ca in campania pe care o lanseaza ABSOLUT la nivel international in aceste zile va doresc sa aveti un …  ‘Tonight’  – momentul Absolut de inspiratie, momentul in care luam actiune, momentul in care schimbam ce va fi “maine”.

E foarte frumoasa campania globala ABSOLUT, cu un spot regizat de mexicanul care a filmat si Revenant, Gravity, BIRDMAN, dar si bucuria de film Children of Men a lui Cuaron, despre o lume mai buna. Emmanuel ‘Chivo’ Lubezki il cheama.

Si eu ca si simpaticii din spatele brandului ABSOLUT,  cred ca toti oamenii au dreptul sa se exprime liber, creativ, indraznet si imi doresc sa dam o voce creativilor care nu sunt suficient reprezentati in mediul public.

Vom lucra deci la asta, in saptamanile viitoare.

Sa va uitati la filmul campaniei Absolut One Night – despre momentul in care realizezi ca poti sa traiesti liber, sa faci ceea ce simti, iar lumea din jurul tau sa devina mai buna doar pentru ca nu mai esti preocupat sa-i judeci pe altii pentru drumul lor. (cover foto e tot din video)

1392
gaga passDespre rigoare, disciplina, profesionalism si Stefani Germanotta cu romanul care a lucrat pentru Lady Gaga

Despre rigoare, disciplina, profesionalism si Stefani Germanotta cu romanul care a lucrat pentru Lady Gaga

De la sfarsitul lui septembrie, pe Netflix e disponibil documentarul Five Food Two – Lady Gaga. Pentru multi dintre cei care nu apreciau artistul Lady Gaga, ma includ aici cu varf si indesat, acest documentar este o sansa foarte mare de a vedea ce om misto e in realitate Stefani Germanotta.

Sigur ca e un documentar produs si realizat de echipa ei, deci au controlat informatiile ca sa iasa cel mai frumos portret dar, chiar si asa, daca te uiti cu atentie la reactiile ei, la selectia oamenilor din echipa, la relatia cu parintii si bunica ei, cu managerul – Sonja Durham-  care era sub tratament pentru ca fusese diagnosticata cu cancer la momentul filmarilor intelegi ca e o femeie sensibila si foarte atasata de oamenii pe care-i are aproape.

(Sonja Durham a decedat la inceputul acestui an, iar zilele trecute Gaga i-a adus un omagiu super emotionant pentru ca ar fi fost ziua ei de nastere)

Ca o completare a portretului de pe Netflix, am vorbit cu romanul care in 2012 a lucrat pentru turneul Lady Gaga – Born This Way Ball.

*

alin loboda 2       Alin Lobodă are 36 de ani si lucreaza in cadrul unei multinationale, dar inainte de asta a lucrat ca specialist in efecte pirotehnice pentru artisti romani, cat si pentru spectacole de teatru, dar si la nivel international pentru artisti aflati in turneu in tarile vecine: Metallica, Iron Maiden, Rammstein, Guns n’ Roses, Kiss etc.

„In sistemul international pentru profesionistii dedicati industriei divertismentului exista patforme registru cu oameni din diferite domenii: tehnicieni de lumini, tehnicieni de sunet, tehnicieni video, tehnicieni care construiesc scena (riggers), dar si meserii nisate dar necesare in timpul unui turneu – bucatar,  florist etc. Ca sa apari pe o asemenea platforma de unde esti recrutat pentru job-uri iti trebuie recomandare si un CV care sa arate ca ai facut meseria pentru care aplici. Esti verificat in detaliu si trebuie sa dovedesti in multe feluri ca esti omul din CV, ca ai facut lucrurile trecute acolo. In platforma se lucreaza pe call-uri, odata ce bifezi ca esti activ si te solicita cineva pentru un job, ai voie sa refuzi trei cereri. Dupa al treilea refuz, esti dezactivat si treci iar printr-un proces de verificare ca sa arati ca te-ai reapucat de munca pana esti aprobat din nou.

Eu inca sunt acolo, dar sunt inactiv. Sunt ca si cum ar fi „in rezerva”, la armata.”, explica Alin procedura prin care a ajuns sa lucreze pentru asemenea proiecte.

„In 2012 am fost solicitat pentru efecte pirotehnice pentru show-urile din Sofia si Bucuresti ale turneului Lady Gaga – Born This Way Ball. Am primit efectele pirotehnice cu o luna inainte de showuri. Ei nu calatoresc cu asemenea echipamente, ci le trimit inainte contactelor locale din fiecare tara care trebuie sa aiba grija sa le aduca la locul evenimentului si sa le predea echipei, dar si sa obtina toate aprobarile – politie, pompieri, salvare etc. Conform contractului, am mers in Bulgaria cu o saptamana inainte de show-ul propriu zis pentru a participa la toate pregatirile pentru turneul european.”

*

gaga pass  Conceptul pentru Born This Way Ball a fost un mix intre simboluri Disney, cultura pop, mesaje despre egalitatea de sex, toate adunate in “Geneza Regatului Faimei”, o constructie muzicala ca o opera punk – pop- rock cu influente electro. Scena a fost formata dintr-un castel urias, dar si un catwalk care ingradea o parte din zona din fata scenei, destinata fanilor foarte devotati (cei care veneau la concerte costumati sau aveau mesaje speciale pentru artista). Pentru accesul in acest “Little Monsters Pit” nu s-a platit un pret suplimentar, selectia facandu-se la fata locului de catre membrii echipei Lady Gaga.

”Am vazut cum se facea selectia si cat de misto erau reactiile copiilor / fanilor cand erau alesi. Stiu ca se filmau lucrurile astea, dar habar nu am daca apar pe undeva”, spune Alin.

Chiar daca nu au fost comunicate oficial cifre exacte, pentru partea asiatica a turneului s-a vorbit ca despre cea mai mare scena construita vreodata pentru un turneu al unui artist. Scena a fost usor modificata pentru Europa, date fiind locurile in care concertul urma sa se desfasoare.

Reformatarea tehnica s-a facut intr-o sala polivalenta din Sofia – Armeec Arena – cand, timp de doua saptamani, intregul staff a trecut pas cu pas prin fiecare moment al show-ului, reasezandu-l pentru noile dimensiuni.

“Mai intai s-au ocupat de scena pentru a seta detalii de timing si organizare. In prima saptamana au montat si demontat scena de trei ori! Mi s-a parut incredibil, stiam ca se fac asemenea lucruri, dar nu mai vazusem niciodata pentru ca atunci cand ajung artistii cu show-urile la noi, tehnicienii lor sunt deja rodati cu partea de montare – demontare.

Acum lucrau in bucataria interna. Cronometrau cat le lua sa monteze fiecare dintre parti, faceau mici retusuri la décor care avea o alta vizibilitate pentru ca era expus altfel. Stabileau oamenii responsabili pentru fiecare segment de scena, asezau totul pe culori, stiau in ce TIR vor fi urcate, in ce ordine vin TIR-urile la incarcat/descarcat. Au facut asta de trei ori – au montat si demontat o scena uriasa, au notat greseli si au reparat ce nu le iesea in timp – pentru a fi siguri ca atunci cand pleaca in turneu totul este perfect setat si stiu exact in cat timp pot face fiecare operatiune. In saptamana doi au repetat cu artistii (Stefani- Gaga, dansatorii, trupa) si au reasezat luminile, efectele video etc”, isi aminteste Alin. S-a repetat o saptamana cu artistii, prima saptamana a fost doar pentru set-up si set-down.

*

Aproape 150 de oameni au mers in sala polivalenta Armeec Arena din Sofia si au petrecut acolo pana la 12 ore zilnic, respectand niste reguli foarte stricte.

“La ora 9 aveam call-ul, trebuia sa fim toti prezenti in sala, indiferent ce se repeta in ziua respectiva. Nu exista artist, muzician, tehnician care sa nu fie prezent la ora 9 in sala, nu intarzia nimeni, totul era ceas.

Erau destul de multe momente moarte – se reaseza coregrafia si cand dansatorii se odihneau, se mai setau luminile – dar nu pleca nimeni din sala.

Nu aveai voie sa scoti telefonul, nici macar ca sa te uiti la el. Daca trebuia sa vorbesti, ieseai afara, se inchideau usile la sala. Exista paza bulgara suplinita de paza lor si erau foarte stricti: foloseai telefonul in sala, veneau la tine, ti-l luau si-l puneau intr-o punga neagra, il sigilau si spuneau „il iei diseara cand pleci”.

Exista o pauza de masa de maximum 2 ore, dar uneori chiar si Lady Gaga cerea sa manance pe scena, alaturi de artisti, alteori mergea intr-o curte interioara doar ca sa mai vada putin lumina zilei in timpul mesei pentru ca se repeta pana seara.”

Dar dincolo de rigoarea de armata a orarului si a muncii efective, ceea ce l-a impresionat foarte mult pe Alin Loboda a fost constiinta faptului ca fiecare e foarte bun la ceea ce face, deci e respectat pentru munca lui, fara orgolii si fara discutii.

“Era un singur lider in sala: Mo Morrison. El era regizorul care dadea indicatiile tehnice despre lumina, scena, coregrafii, urmarind sa fie respectate lucrurile din brief-ul initial. El era Dumnezeul, cand vorbea nu mai comenta nimeni.”

mo morrison lady gagaLady Gaga si Mo Morisson

(Morrison avea la vremea respectiva 59 de ani si mai lucrase la turneele mondiale pentru Michael Jackson, Grateful Dead, The Rolling Stones, Prince,  dar si pentru diferite show-uri americane ale unor artisti ca Britney SpearsJustin TimberlakeBarbra StreisandPaul McCartney sau KISS. Doi ani mai tarziu de la momentul Born this way ball, in aprilie 2014, Mo Morrison a incetat din viata.)

„Nu exista diferentiere, nu exista ego. Regizorul ii spunea inclusiv ei – „Stefani, vezi ca iesi din formatie, vezi ca nu te-ai centrat cu dansatorii.” Scurt, eficient si toata lumea asculta. Daca ii zicea sa stea 5 min in picioare intr-un anume loc pana faceau lumina, nu se misca din locul acela. Nu punea pe altcineva „hai, stai tu in locul meu”. Pentru ca faceau totul la detaliu, pe inaltimea ei.

Stiam ca sunt asa, dar sa vad real atat de multa disciplina a fost incredibil. Gaga nu a marait, nu a protestat la nimic. Se vedea ca nici macar nu gandea ca s-ar putea sustrage de la vreo munca, de la a nu fi egala cu toti cei de pe scena.”

Pentru Alin, care are si experienta artistilor romani – uneori mai relaxati la repetitii, alteori mai orgoliosi sau mai cu pareri tehnice -, aceasta a fost una dintre cele mai impresionante lectii.

„Sunt convins ca atunci cand a facut conceptul show-ului, Lady Gaga – Stefani a avut pareri, a spus lucruri, dar la implementare a executat tot ce au pus-o altii sa faca, fara sa se protejeze vreo secunda de oboseala sau orice alt disconfort.

E vorba de respectul  muncii lor, mentalitatea lor e diferita. Artistul intelege care e treaba lui: trebuie sa cant bine, sa dansez bine, sa dau bine pe scena. Deci sa-i lasam pe oamenii care stiu cu lumina, cu sunetul sa-si faca treaba ca sa-mi fie mie bine cand imi fac treaba.”

*

Alin crede ca in Romania nu se vor intampla prea curand repetitii de o asemenea amploare si rigurozitate, din doua motive: artistii nostri sunt prea orgoliosi  si nu-i lasa pe cei din echipa tehnica sa faca lucrurile cum cred ei ca e cel mai bine, dar si pentru ca nu au asemenea bugete de productie.

“A fost foarte scump sa tii aproape 150 de oameni la Sofia – cazare, mancare, transport – timp de doua saptamani ca sa pregateasca show-ul, iar toata investitia a apartinut echipei Lady Gaga, nu a fost a sponsorului sau a promoterului local. In acest show, efectul pirotehnic pe care-l aveam in grija era super simplu: tragea la un moment dat cu un pistol. Parea ca loveste un lacat, care era actionat mecanic si deschidea poarta castelului. Asta era tot. Si pentru asta eram 3 oameni, doi ai lor – adusi din America-  si eu, contactul local. Despre asta vorbim cand spun ca respectau specialistii si pe fiecare om cu specialitatea si munca lui”, spune Alin.                .

Conform cifrelor oficiale anuntate de Live Nation (compania care a produs show-ul Born This Way Ball), turneul a avut incasari de 183.9 milioane de dolari, cu spectacole in 98 de orase, 33 fiind doar in Europa. In aceasta suma sunt incluse si merchandise-ul, dar si produsele auxiliare care au fost create in legatura cu turneul – un joc pe computer si o linie de cosmetice impreuna cu compania MAC.

Aici puteti vedea un timelapse cu montarea demontarea scenei…

Aici o spectaculoasa prezentare a elementelor scenei

 

Pe Alin il mai gasiti, in fiecare toamna, la Festivalul Whisky-ului, un eveniment dedicat iubitorilor de whisky pe care–l organizeaza anual. Detalii despre acest eveniment aici.

 

3944
bazavan otherside 11Cum am inceput sa detin item-uri de lux, fara sa dau milioane

Cum am inceput sa detin item-uri de lux, fara sa dau milioane

 

Acum vreo 10 ani, in revista la care lucram – Tabu- am publicat un articol despre oamenii care se imbraca cu personalitate, care au garderobe spectaculoase desi nu sunt foarte bogati si nici nu au job-uri cu salarii uriase.

Nu mai stiu cum le chema pe fetele care au aparut in acel articol, dar stiu cum aratau: sofisticate, diferite de orice vedeam pe strada, parca scoase din revistele de afara:)

Toate aveau acelasi secret: urmareau pe site-uri de specialitate reducerile masive, aveau cuvinte si expresii cheie dupa care primeau informatii direct in mail.

Nu cumparau in fiecare zi, uneori erau saptamani sau luni in care nu-si cumparau nimic, dar fiecare achizie era o piesa importanta din garderoba – designer, croiala, culoare – la un pret minuscul.

Imi aduc aminte de o pereche de pantaloni Comme des Garcons pe care o tanara domnisoara platise 10 euro!!!!

Filosofia lor era despre rabdare, despre a nu achzitiona impulsiv si despre a avea o imagine clara a structurii unei garderobe eficiente.

Inspirata de acel articol, pe care nu l-am scris eu (doar l-am editat si aprobat, pentru ca eram redactorul sef) , am invatat pas cu pas cum sa-mi construiesc o garderoba simpatica, structura garderobei pe sezoane si mai ales cum sa fac investitii pe termen lung.

Astazi primesc newslettere de la multe site-uri care sunt curatori de obiecte de designer si, pur si simplu, urmaresc reducerile. Asa se face ca ma mandresc cu un sacou Margiela sau cu mai multe perechi de pantaloni Comme des Garcons (ca sa dau doar doua branduri), piese pe care le port de cativa ani si care sunt mereu remarcate pentru ca sunt diferite.

Sigur achiziitiile mele nu sunt ostentative, pentru ca nici eu nu sunt o persoana show off si nu spun niciodata ce branduri port, chiar daca cineva imi complimenteaza o haina. Mi se pare ca e parte din bun simt si politete sa fii discret cu brandurile pe care le porti. In plus, cred ca ar trebui sa ne imbracam pentru noi, nu pentru validarea celorlalti. Dar asta tine de personalitatea fiecaruia.

 

Iata cateva reguli pentru o garderoba smart, asa cum sunt ele descrise de Dominique Loreau in cartea Arta simplitatii:

7 tinute de exterior (sacouri, impermeabil, mantou etc)

7 pulovere, tricouri, camasi

7 pantaloni, jeans, fuste, rochii

7 perechi de incaltaminte ( ghete, botine, pantofi cu toc, sandale, pantofi de interior si mocasini)

Cateva accesorii(sal din Casmir, fulare, curele, palarii, manusi)

Lenjeria intima, pijamalele si prosoapele ar trebui sa constituie un lot separat, dar la fel de minutios si de bine gandit ca restul. Atentia la aceste mici detalii arata ca sunteti riguroasa, chibzuita si feminina.

In plus, va veti putea permite achizitii mai valoroase pe care le veti putea folosi pentru mai multe sezoane.

Si asa ca un bonus, sa stiti ca zilele astea daca dati un search la eMAG pe rochii de seara o sa aveti cateva surprize interesante la diferite produse care ar putea fi o investitie foarte buna. Am facut eu asta, pentru ca urmaresc o achizitie in aceasta directie, si am gasit peste 700 de rezultate, multe foarte interesante. Le puteti gasi aici.

6814
12. Main hall parter webDe saptamana viitoare va intalniti (si) cu mine in Qreator by IQOS

De saptamana viitoare va intalniti (si) cu mine in Qreator by IQOS

De cateva zile s-a redeschis casa Oromolu, una dintre cele mai frumoase vile din Bucuresti si s-a deschis cu un proiect din care sunt bucuroasa ca fac parte.

Am apreciat si voi sustine mereu multinationalele care ajuta societatea noastra prin proiecte in care statul nu da bani sau nu are de unde sa dea bani.

Asa e si Qreator by IQOS, un proiect care sustine industriile creative si care ofera un spatiu pentru artisti de toate genurile ca sa poata sa-si desfasoare activitatea sau macar sa-si valideze niste proiecte.

Despre ce e vorba?

Daca esti tanar muzician si n-ai bani sa-ti inregistrezi cantecul cu care ai putea sa dai lovitura la radiouri, iti rezervi pentru cateva ore camera de muzica din Qreator, e cineva cu tine care te ajuta sa folosesti tehnologia de ultima ora si … hopa! ti-ai facut treaba.

6. Music Room web

Bine, poti sa soliciti sa inchiriezi – de fapt, doar sa rezervi, pt ca nu platesti nimic –  camera de muzica si pentru un mini concert pentru prietenii si fanii tai.

Daca esti tanar dansator sau coregraf, stii cat de greu e sa gasesti o sala de repetitii profesionista, cu perete, cu oglinzi si cu vestiare si tot ce mai ai nevoie. E bine sa stii ca poti sa inchiriezi studioul de dans cu o simpla programare.

7. Dance and Movie Room web

Camera e construita in asa fel incat se poate transforma din studio de dans intr-un mini cinematograf, pregatit pentru discutii interesante :) (prevad ca va veti intalni des cu mine, ca spectator, in camera asta)

Daca ai nevoie de un mini studio foto cu fundaluri si lumini de specialitate, fa-ti o rezervare, ia-ti aparatul foto si vino la Qreator. Ori poti utiliza tot echipamentul existent aici.

5. Photo and Painting Room web

Si chiar daca nu te incadrezi in aceste categorii, dar vrei sa fii conectat la cei mai cool oameni din industriile creative, vrei sa citesti reviste care ajung rar in Romania, vrei sa te lasi inspirat de artisti care participa la sesiuni de Q&A sau sa urmezi un curs gratuit sau un workshop pe care-l tine cineva in Qreator, tot ce trebuie sa faci e sa intri in vila din Bulevardul Aviatorilor 8A si sa te lasi purtat de cea mai noua tehnologie, de inovatiile cele mai spectaculoase si… de spiritul creativ al oamenilor de acolo. Care sunt in vizita sau… cu treaba creativa in casa.

E un bar intr-o zona de re-energizare, unde gasesti super cafea si bauturi care sa-ti aduca un plus de energie, mai este si o camera de relaxare, una a super tehnologiei si o alta care se poate transforma oricand intr-un meeting room super cool.

3. Co-Creation Room web 2. Technology Room web

Qreator by IQOS este un proiect Philip Morris care isi propune sa sustina industriile creative, creativitatea si inovatia aflandu-se in ADN-ul IQOS. Exista si o camera a tutunului unde puteti afla cum, pornind de la istoria tutunului, IQOS reinventeaza ritualul asociat acestuia printr-un mecanism care schimba totul: incalzire, fara foc, fara fum si fara scrum. In aceasta camera puteti afla cum, prin inovatie, IQOS revoluţioneaza o industrie si reinterpreteaza traditia.

1. Tobacco Room web

 

Evident exista un site special al locului qreator.ro unde aflati toate activitatile si puteti sa va auto invitati pentru proiectele voastre.

*

Cum ziceam, voi fi si eu prezenta in QREATOR destul de des. Pentru ca este un loc care se adreseaza industriilor creative m-am gandit sa sprijin si eu tinerii artisti, din orice zona vin ei, cu ce stiu eu mai bine: branding, marketing si ceva tehnici de scris/ interviuri.

Pentru inceput, voi fi prezenta in casa in ziua de luni de 2 ori pe luna – in octombrie pe 2 si pe 16 – si voi ajuta cu sfaturi de branding sau de marketing pe oricine ma intreaba. Ca sa fim organizati, o intalnire poate dura maximum 2 ore si va puteti programa la cristina.bazavan la gmail.com. Voi fi in casa intre 11.00 si 16.00 pe 2 octombrie. (pentru 16 octombrie am sa revin cu o noua postare.)

Sper sa nu considerati aroganta faptul ca mi se pare ca stiu mai multe decat altii si ca as putea preda lectii, voi fi in casa QREATOR ca sa-i ajut pe cei care nu au resurse financiare pentru a plati companii specializate (sau pe mine :)) ca sa-si ordoneze imaginea de artist sau sa-si faca blogul/ site-ul mai bun. Aceasta este intentia mea.

*

Pana atunci, daca vreti sa vedeti casa, pot organiza sambata de la ora 11 o vizita privata cu 10 persoane. Daca doriti sa va prezint casa si sa bem o cafea sambata, 30 septembrie, dimineata, lasati un comentariu mai jos. Multumesc.

13. Main hall etaj 1 web 15. QREATOR by IQOS web

3120
robert-redford-jane-fonda-our-souls-at-nightSuflete in noapte – pana vedeti filmul cu Jane Fonda si Robert Redford, cititi cartea, e in librarii!

Suflete in noapte – pana vedeti filmul cu Jane Fonda si Robert Redford, cititi cartea, e in librarii!

Pentru week end=ul acesta am o recomandare pentru voi. Luati-va cartea Suflete in noapte (Kent Haruf) si cititi-o in parc, la soare. Sau pe o terasa, sau chiar si acasa cu un ceai aromat alaturi.
E o carte ca o imbratisare.

E povestea a doi oameni aflati la varsta a treia spre a patra, dintr-un orasel de campie din America, care au ramas singuri. Fiecaruia i-a murit partenerul cu care a fost casatorit (sotul, respectiv sotia) si decid – la initiativa doamnei – sa-si petreaca serile impreuna. Sa stea in pat si sa vorbeasca pentru a alunga singuratatea.

Suflete in noapte e o poveste emotionanta despre bilantul vietii, dar si o tandra poveste de dragoste.

Si e scrisa absolut minunat de domnul Kent Haruf, scrisa intr-un mod minimalist, barbatesc, fara multe adjective, mai degraba pe actiuni decat pe descrieri. De altfel, e o carte construita din dialoguri, ca un scenariu de film sau ca o piesa de teatru.

Sper sa fie si la noi o piesa de teatru dupa aceasta carte, film vom avea cu totii pe Netflix cu legendarii Jane Fonda si Robert Redford. Sa cititi cartea, va rog.

Suflete in noapte de Kent Haruf a aparut la editura Pandora M si poate fi gasita in librariile din toata tara.

3170
violetavarga (1)Ce invatam din cazul inspectoarei scolare photoshopate pana la plastic?!

Ce invatam din cazul inspectoarei scolare photoshopate pana la plastic?!

Cred ca e o mare drama in mintea si in sufletul doamnei (fost) inspector scolar din Arad care se photoshopa excesiv pentru a posta poze pe facebook. Numai ca dansa nu e singura, e doar varful de lance – printr-un context care i-a asigurat expunerea excesiva – al unui fenomen foarte prezent in Romania.

(sigur ca e grav ca dansa lucreaza cu copii, adica e un model pentru copii, sigur ca e si mai grav ca a ajuns inspector scolar fara sa dea un concurs, numita politic… dar problema e mai larga cred si te atinge si pe tine, draga doamna care citesti acum si esti gata sa o condamni pe doamna invatatoare)

Dorinta de a fi altceva decat esti spune multe despre tine. Stiu ca nu ni se mai pare astazi ceva special sau anormal pentru ca sunt zeci de filtre de prelucrat fotografiile, pentru ca make-up-ul romancelor e ca o masca pe care s-a pus un teanc de zugraveala, pentru ca doamnele care-si permit financiar se opereaza ca sa se incadreze in “standard” – orice ar insemna standard-ul la buze, fund, sani, talie, pometi, nas, sprancene etc.

Dar dorinta de a fi in spatiul virtual altceva decat esti in viata reala implica niste difunctionalitati: oamenii din jurul tau stiu cum arati, deci stiu ca-i minti, deci te judeca si mai mult. Prin urmare nu parerea lor conteaza pentru tine, conteaza parerea celor multi care nu te stiu. Si de ce ti-ar pasa de parerea unor oameni pe care nu-i vei intalni niciodata?!

Cata nemultumire trebuie sa fie in sufletul tau, oricare ai fi tu, daca iti aplici filtre la fotografii sa fii alta persoana?! Nu ar fi mai util sa lucrezi cu tine si sa te accepti?!

Nu stiu daca exista statistici in Romania despre uzul aplicatiilor care “transforma”, dar la o privire – superficiala desigur – mai mult de jumatate din oamenii care isi posteaza fotografii pe facebook/Instagram mint cu imaginea lor.

Probabil ca si tu, cea care citesti acum, ai aplicat macar o data un filtru dubios de make-up ca sa pui o poza mai “glossy” cu tine in spatiul public. Asa ca in loc sa dai cu piatra in doamna invatatoare, fosta inspector scolar pentru o saptamana, gandeste-te ce nesigurante si nemultumiri din viata ta te fac sa vrei sa fii alta in social media.

Si cum ai putea sa-ti rezolvi problema asta pentru ca, sa nu ne ascundem, ai o problema. Nu te accepti asa cum esti, oricum ai da-o, oricat ai zice ca e despre umor, poveste, mai glam sau mai cu vino-ncoace.

*

Eu nu am nicio aplicatie din aceasta care te machiaza, care iti pune gene si sprancene, care iti subtiaza fata si picioarele – sau ce mai fac ele…

Bine, nu-mi fac – deloc – selfie-uri (un domn mi-a zis ca oricum sunt urata, de asta nu-mi fac:) ) si cand sunt intr-o fotografie de grup, nu cer fotografului sa aleg ipostaza in care mi se pare mie ca sunt cel mai bine.

Nu cer fotografiile nici cand ma duc la o sedinta foto pentru un interviu (mi se mai intampla si din astea, rar, dar mi se intampla:) ). Cred ca daca am acceptat proiectul – interviul si fotograful – am agreat ca oamenii nu imi vor face rau, prin urmare e treaba lor cum isi construiesc materialul.

Nu ma machiez mult. Si cu exceptia fotografiilor profesioniste (sedinte foto specializate) nu folosesc make-up corector/transformator. La respectivele sedinte foto, ii las pe oamenii responsabili sa faca ce le trebuie, nu comentez… (rad mereu si spun, “atata timp cat nu trebuie sa pozez goala, suntem ok”)

P.S. Dupa transformarea photoshopata a doamnei invatatoare as spune ca zona preferintelor culturale ale domniei sale este undeva intre telenovelele turcesti si duduia Kardashian. Gandeste-te ce spun despre tine transformarile false ale tale din social media. Si mai ales, gandeste-te ce ai putea sa inveti din intamplarea asta trista.

P.P. S. Asta-s eu… am inteles de multa vreme ca nu voi fi incadrata la frumusetile secolului si m-am acceptat cum sunt.

bazavan no make-up

 

7209
juliette binocheJuliette Binoche in spectacol la Bucuresti in Festivalul National de Teatru

Juliette Binoche in spectacol la Bucuresti in Festivalul National de Teatru

In viata asta mi-am dorit ca niste artisti mari sa vina la Bucuresti ca sa se bucure cat mai multa lume de ei.
Printre ei, Akram Khan (rezolvat), Sylvie Guillem (rezolvat), Kevin Spacey (mai fac incantatii) si Juliette Binoche (!!!! pe care o vedem curand).

Juliette Binoche va fi prezenta pe 30 octombrie la teatrul National din Bucuresti, cu un spectacol invitat care incheie editia 2017 a Festivalului National de Teatru.

Să trăieşti orice ar fi (Barbara) / Vaille Que Vivre (Barbara) – e vorba de un spectacol pe versurile si muzica artistei care se numeste Barbara.

nu stiu daca spectacolul acesta o sa lase urme in mintea sau sufletul nostru, dar stiu ca Binoche e un artist care a incercat mult si a experimentat foarte mult.

pentru mine, ea e Blue – chipul dat de Kieslowski libertatii in trilogia sa, Trei culori.

 

bine, Binoche mai este Clamile Claudel (din filmul cu acelasi nume) sau Maria din Clouds of Sils Maria … si sunt sigura ca pentru fiecare cititor, ea e un alt personaj care l-a impresionat

si pentru ca tot vorbim de a experimenta, printr-un cerc al soartei si al intamplarii, artistii pe care-i plac eu si sunt din zone f f diferite – Binoche si Khan – s-au intalnit acum cativa ani intr-un spectacol de dans despre iubire. In-I.

Binoche care nu mai dansase niciodata a invatat sa danseze de la Akram Khan. aici un fragment din spectacol.

 

sper sa ne vedem cat mai multi in Sala Studio la National pe 30 octombrie.

despre iubirea mea pentru Binoche am scris de multe ori , o parte din articole le gasiti aici

4856
andrei serban mihaela petre(INTERVIU) Andrei Serban “Inca ma simt ca un cavaler medieval gata sa scoata sabia!”

(INTERVIU) Andrei Serban “Inca ma simt ca un cavaler medieval gata sa scoata sabia!”

In urma cu 11 ani am realizat un prim interviu cu Andrei Serban pentru revista Tabu. Citisem biografia domniei sale, O biografie – aparuta la editura Polirom, fusesem fascinata de munca acestui regizor roman care lucrase cu Meryl Streep, Murray F Abraham, Christopher Walken, Christopher Reeve sau Diane Lane si pe multe scene de Opera ale lumii cu Placido Domingo sau Anna Netrebko.

La vremea aceea nu-mi placea ce teatru se face in Romania si imi aduc aminte ca am purtat multe conversatii cu domnul Andrei Serban despre teatru si ca acele conversatii mi-au dat curaj sa am o parere, sa spun de ce nu imi place ceva in teatru. Asta m-a ajutat peste ani sa ma imprietenesc – cu sinceritatea mea, banuiesc, enervanta – cu alti regizori romani care au ales sa se exprime diferit de teatrul traditional.

Ii datorez domnului Andrei Serban pasiunea mea pentru teatru, cateva lecturi importante si… niste timp pe care i l-am ocupat in conversatii electronice pe care le-am recitit zilele acestea si m-au facut sa ma gandesc ca eram… usor obraznica.

Aici puteti citi primul nostru interviu. Zilele trecute, cand domnia sa a venit in tara sa lucreze Don Giovanni la Opera din Bucuresti, am reluat dialogul de acum 11 ani. Nu cred ca e un interviu, poate ca e o conversatie (desi, peste cativa ani, e posibil sa mi se para ca si aceasta descriere a randurilor de mai jos drept “conversatie” e o usoara aroganta din partea mea).

 

Am recitit interviul de acum 11 ani si am fost surprinsa ca vorbeati despre a trai in prezent, un concept cu care in ultimii ani ne-am familiarizat.

Da. Pentru ca am avut sansa unor intalniri cu oameni cu adevarat remarcabili, care m-au influentat. Dupa anul cu Peter Brook la Paris si  proiectul comun din  Iran, nu stiam ce vreau sa fac. Ma gandeam sa revin in tara, era in 1971 eram inca foarte tanar, inca nu mi se intamplase nimic rau aici. Sau sa ma duc la New York. Atunci Brook mi-a spus: iti dau cartea asta, citeste-o pentru ca te va ajuta. Daca te hotarasti sa mergi inapoi in Romania, noptile lungi ale comunismului sunt reci si ai nevoie de cartea asta sa-ti incalzeasca sufletul. Daca mergi la New York, New York-ul este un oras foarte dur si vei avea si acolo nevoie de prieteni. Daca cartea asta te influenteaza in orice fel, iti dau un numar de telefon sa chemi pe niste amici de-ai mei: Doctor si Mrs. W.

Cand am ajuns pe aeroport la Amsterdam in tranzit, am dat cu banul si am zis Bucuresti sau New York. Realmente asa a fost, nu e legenda. Banul a ales America (nu e o metafora!). In avion deja incepusem sa citesc, nu am mai putut sa las cartea din mana. Am ajuns la New York si stiam ca trebuie sa ii cunosc pe prietenii lui Brook. Cartea se numeste “In cautarea miraculosului, fragmente dintr-o invatatura necunoscuta” de Piotr Uspenski. Ea mi-a schimbat cursul vietii.

 

Uitandu-ma inapoi la acesti 11 ani am cautat sa vad cate nominalizari si premii la UNITER au fost. Sunt multe statuete, cred ca aveti acasa un raft intreg… 

Scuza-ma, desi am o doza serioasa de vanitate, nu tin la titluri! Dintodeauna mi-a lipsit dorinta de a acumula premii, medalii si onoruri. Desi as putea umple peretii, nu am pastrat nici o statueta, nicio diploma, nimic. O intrebam ieri pe Dana, sotia mea, daca eu am luat Steaua Romaniei pentru ca citisem undeva ca as fi primit-o. Zice: “tu faci pe prostu’?! Evident ca DA”. Dar unde e?

Dar de ce ati renuntat la ele? Puteati sa le scoateti la licitatie pentru o cauza nobila.

Stiu, nu am facut-o cand le aveam, am renuntat repede la ele. Pentru ca nu inseamna nimic. De asta sper ca nu imi va mai oferi nimeni, niciodata premii pentru ca nu le merit (rade).

Ati regretat vreun moment ca v-ati reintors pentru perioada asta sa munciti in Romania?

Nu. Nici un moment. Daca as fi regretat, nu as fi venit. Nimeni nu moare de dorul meu ca sa revin. Primesc constant sageti, atat  de la cei din breasla, cat si de la politicienii care se simt deranjati de prezentza mea   Si totusi revin din pasiunea de a lucra aici, si celor care ma invita le cer conditii de lucru riguroase, datorita faptului ca vin pe un timp limitat. Stiu ca am cinci saptamani, daca lucrurile nu sunt indeplinite, atunci nu  putem sa o lalaim. Totul e acceptat ca normal, daca exista bunavointa.

Si profit de beneficiul de a alege actorii care vor sa lucreze cu mine. Nu toti, unii ma refuza. Ii inteleg. Teatrele care m-au invitat sunt foarte putine:  Nationalul (nu cel din Bucuresti, ci din Cluj cand era Ion Vartic director), Teatrul Maghiar din Cluj, Bulandra si  Odeon, atat. Totusi, revin de peste 25 de ani; 4 teatre in 25 de ani, ce elita! In plus mai sunt Opera din Iasi si cea din Bucuresti, datorita exclusiv lui Beatrice Rancea. Cand ea va fi inlaturata, voi fi si eu.

Nu o spun ca sa ma plang, ma bucur  totusi ca pot lucra in Romania. Sunt dificil; cer aventura, cer risc, concentrare totala, nimeni nu poate sa aiba alt job in timp ce lucreaza cu mine. Multi accepta bucurosi conditii neobisnuite. Doar faptul ca am lucrat la Opera vara asta, toata luna august in canicula extraordinara cu acesti cantareti care si-au sacrificat vacantele ca sa vina sa lucreze cu mine…  S-au adaptat programului meu, au fost minunati.

Pe de alta parte, viata m-a invatat ca actorii care au lucrat cu dvs cumva s-au transformat profund iar ei marturisesc ca, dupa intalnirea cu dvs, si-au curatat niste comportamente, au invatat sa se uite altfel la meserie, adica nu e chiar un sacrificiu.

Da, sigur ca da. Dar in momentul de acum, tot ceea ce spui este deja trecut. Mentalitatea tinerilor care au ajuns la mijlocul vietii acum s-ar rezuma in ”mi-am cumparat un apartament, trebuie sa imi platesc ratele, am o familie am sa fac si un serial, desi oh, n-as vrea, scuze, dar astea-s nevoile de acum”. Si aceasta amintire a unui trecut aventuros, riscant si intens, ramane o nostalgie a tineretii pierdute… Majoritatea celor trecuti de 35 de ani nu stiu daca mai e capabila sa faca azi sacrificiul pe care l-a facut ieri.

Credeti?

Ai sa vezi Don Giovanni, acum la Opera. Sunt cantareti tineri care nu doar canta, ci joaca foarte bine. Nu o spun ca sa ii flatez dar stiu ce inseamna calitate la nivel international. Unii dintre ei, daca ar avea norocul sa fie vazuti de un agent sau manager international, ar ajunge iute la Opera din Paris, din Londra sau New York. Sunt excelenti, si da, ei  fac pentru Mozart si pentru mine tot ceea ce le e in putere.

Dar sunt convins ca in 5 ani, daca revin in Romania si ei atunci vor avea o cariera internationala, nu vor mai fi la fel de deschisi. Deci momentul de acum e doar acum, maine e cu totul altceva.

don giovanni

imagine de la sfarsitul spectacolului Don Giovanni, Opera Romana, Bucuresti (foto Mihaela Petre)

“Inca am acest spirit razboinic in mine, inca ma cred un cavaler medieval care e gata sa scoata sabia, dar, de cate ori ma surprind azi ca sunt in aceasta stare, incerc sa ma schimb.”

Ramanand la “acum”, mi se pare ca Andrei Serban de acum, comparativ cu Andrei Serban de acum 11 ani, este mai putin razboinic. Adica marcati lucrurile care sunt in neregula – vezi situatia dificila a Operei din Bucuresti cu banii, cu colaboratorii – dar o spuneti intr-o forma in care nu mai este atat de razboinica. Simtiti schimbarea asta?

Absolut, da. In primul rand este varsta, cu timpul inveti cate ceva, inveti sa accepti! Am vazut ca atacand si raspunzand in presa criticilor, care m-au desfiintat, nu duce nicaieri; sau  scotand des spada contra UNITERului la fiecare premiu pe care eu l-am luat,  ca sa-i  apar si sa-i onorez pe  actorii care nu au fost premiati, asta n-a facut decat sa genereze negativitate si  antipatie contra mea. Cu varsta am inteles ca ideea de toleranta, de acceptare, e preferabila;  cu o atitudine  pozitiva obtin mult mai mult decat prin atac sau fronda. Inca am acest spirit razboinic in mine, inca ma cred un cavaler medieval care e gata sa scoata sabia, dar, de cate ori ma surprind, incerc sa ma schimb.

Ideea biblica despre ce inseamna sa fim crestini, pe care nici unul din noi nu o putem urma – de a intoarce obrazul sau de a-i dori bine dusmanului tau – este imposibila. Dar ideea asta este extraordinara pentru ca daca te gandesti, la un nivel mai inalt, toti suntem muritori, nimeni nu va rezista prin rautate, chiar cel pe care il consideri cel mai odios om, si el va muri. Cum  sa inteleg si sa iert, cum sa aplic in viata mea idea milei? E o intrebare fara raspuns.

Dar oamenii “rai” apar in vietile noastre si ca sa scoata ceva din noi intr-o forma sau alta. Ori sa oglindeasca ceva…

Da. Daca practic ideea crestina, in teatru incerc vreau sa afirm ceva, nu ca sa neg. De aceea sunt in conflict deschis, din punctul asta de vedere, cu mine insumi in primul rand, cand imi vad neputinta, dar si cu ce e la moda in teatru azi. Mesajul de astazi e despre cat de cinica e lumea, cat de negru si disperat e totul… Asta e o minciuna!

Sigur, fiecare face ce doreste, dar pentru acest mesaj nu am nevoie sa ma duc la teatru. Televizorul urla de vesti rele, viata imi da palme, nu am nevoie sa ma duc la teatru sa fiu si mai sufocat. Ma duc la teatru sa vad ca exista o alta realitate decat cea orizontala in care traiesc. E o realitate subtila si invizibila care este in aer, si am obligatia de a o cauta. Si daca puntem prin teatru sa avem acces la ce pare imposibil de misterios, e un beneficiu urias.

De asta ati introdus momente de musical in spectacolele dvs mai recente? E o forma de a spune lucruri grave intr-un ambalaj mai usor.

Da. Te referi poate la Carousel, un fel aparent de musical dar, de fapt, ce spune este ceva destul de rascolitor. Prin faptul ca se canta, aduce un fel de alinare si de usurinta sentimentelor, in loc sa ne dea in cap cu toporul. Asa e cum spui, sunt mai putin belicos azi,  incerc sa obtin, daca nu e prea tarziu,  un gram de intelepciune…(rade)

Va alintati…

Nu, acum nu ma alint. Nu am o parere prea buna despre mine… Daca vrei sa fiu sincer, asta e. Poti sa crezi  ca dupa orice spectacol pe care il fac, in ziua dupa premiera am un gust cvasi amar, ca dupa un mic dezastru? Evit sa vorbesc despre asta caci suna pretentios, desi e adevarat.

Stiu nevoia dvs de a le schimba pana in ultimul moment…

Nu. E ca si cum trebuie sa o iau de la inceput, sa reconsider totul. In ziua premierei imi cade fisa. E un fel de teama de absolut, de a atinge ceva foarte sus si la care nu cred ca o sa ajung vreodata. Realmente fata de mine sunt continuu nemultumit. Evident ca suna chiar prost sa spui asta, pentru ca toata lumea iti va replica imediat: “Nemultumitului i se poate lua darul… Ai atata noroc sa lucrezi in atat de multe locuri in lume, cu atat de multi artisti mari, multumeste-i lui Dumnezeu ca ai ce ti s-a dat”. Ii multumesc din plin. Dar daca e sa fiu adevarat cu mine insumi, as fi preferat sa fiu mai bun!

“Daca faci tot ceea ce iti este comod, sau la limita comodului, vei fi toata viata un mediocru. Deci, obligatoriu, trebuie sa sari, sperand ca parasuta se va deschide.”

Dar cred ca va si tine alert sa faceti alte lucruri, din dorinta de a fi si mai aproape un pas, si mai aproape…

Mai aproape de imposibil. Vreau sa cred ca imposibilul devine posibil. De acea uneori le propun celor cu care lucrez lucruri imposibile. I-am cerut unei cantarete ieri la Giovanni sa se rostogoleasca si sa cante notele cele mai dificile, dintr-o pozitie cu totul neasteptata. Ea mi-a explicat “dar realmente nu pot pentru ca, daca ma rostogolesc, diafragma e utilizata altfel si nu pot sa respir.”

Si i-am spus: “Uite ce e, incearca astazi ca nu e premiera. Psihologic e justificat. Personajul e intr-o situatie limita, cu totul disperata. Deci incearca. Daca nu iti iese, renuntam.”

Evident ca i-a iesit.

Si -acum evident ca trebuie sa o faca si la premiera.

Nu fiindca trebuie, ci pentru ca a incercat si s-a convins singura. Ea a recunoscut ca si-a gasit cum sa respire intre note si sa-si adapteze tehnica. Si-a depasit teama si a inceput chiar sa-i placa. La premiera a avut ovatii prelungite.

Ce inseamna sa te numesti artist? Le spun studentilor la Columbia ca ei, ca si noi toti,  doar candidam la acest titlu. Daca-l numim pe Van Gogh artist, prin comparatie noi ce suntem? Nu doar calitatea uriasa a telentului si a viziunii sale, il pun pe un piedestal la care nu vom accesa niciodata, dar chinul cu care si-a trait viata, dedicatia si efortul urias de a face prin intermediul picturii ca invizibilul sa devina vizibil, sa aduca la lumina o realitate pe care noi nu suntem capabili sa o percepem! Iata diferenta. Le spun studentilor: daca faceti tot ceea ce va este comod, sau la limita posibilului, veti deveni niste mediocri.

Mi-ati povestit zilele trecute despre procesul creatiei si al creatorului. Dvs mi-ati marturisit ca ati invatat sa va goliti de toata informatia din documentare ca sa functionati pe instinct apoi.

Vorbeam de Hamlet. Imi era atat de frica de aceasta piesa imposibila care este piesa de rezistenta din istoria teatrului universal, incat 3 ani de zile am citit cate carti am putut. Eram supra pregatit, eram prea pregatit. Si atunci cand am inceput sa lucrez, nu mai puteam sa ma dezbar de ce a facut Gordon Craig, de ce a facut Brook sau multi altii… Eram toba de carte, stiam tot ce se putea sti, dar totul era in cap, intuitia imi era blocata. La fel si emotia.

Nu mai stiam cum sa ma eliberez, nu stiam ce sa fac ca sa gasesc spontaneitatea. Si actorii erau blocati din cauza mea. A fost unul din marile mele esecuri, dupa aceea am decis sa schimb cum lucrez: ma pregatesc cat pot si cand incep cu actorii sa uit tot, sa am incredere in ei, sa-i las sa improvizeze si sa cred in intuitie.

Disciplina, rigoare, pregatire, pe de o parte, dar sa lasi curs liber improvizatiei si spontaneitatii — iata un amestec necesar! Am invatat ceva din esecuri.

Dar va mai ating reactiile dupa atatia ani?

Da ma ating… Nu ar trebui, dar sunt slab. E dovada de slabiciune ca dau importanta croniclor. Asta e…

In epoca internetului cand oricine are o opinie, ca are sau nu un background in ce se da cu presupusul, de ce v-ar consuma orice mesaj care e in spatiul public?

Nu stiu. Dar nu incetez sa fiu cand amuzat, cand uluit de violenta orgiastica a  bloggarilor (cred ca asa se numesc). Provoaca mini-uragane intr-un pahar cu apa. Majoritatea le citesc in Adevarul, caci nu intru pe Facebook.

Simtiti si la studentii dvs din America aceasta situatie?

Sunt foarte deschisi in atitudine, dar, in termeni de cultura generala, total inculti. Dar e remarcabil ca ei traiesc in prezent, trecutul, viitorul nu conteaza. Cand eram tanar in comunism, traiam doar in trecut (in carti ) sau in viitor (visam alte lumi, ca sa evit prezentul cenusiu). Vorbind strict de teatru, ei habar n-au cine a fost Grotowski, au auzit de Peter Brook dar nu sunt siguri daca mai traieste,  au citit o singura carte, biblia e internetul, nu merg la spectacole si tot ce ii intereseaza este cum sa prinda auditii la un rol pe Broadway. Dar e normal. Competitia e dura si timpul e scurt, dar daca incerc sa-i directionez inspre ce inseamna adevarata calitate, se lasa prinsi. Asta imi da speranta. Aici e la fel. Credeti ca actoriii tineri sau regizorii (de toate varstele) sunt interesati sa vada ce fac eu la Opera sau in teatru? Foarte putini. E normal. Fiecare vrea sa fie celebru 15 minute, vorba lui Warholl. Nu ca tin sa ma laud, dar inca merg des la teatru; vreau sa simt pulsul din jur si am aceasta curiozitate morbida sa vad tot, chiar daca stiu ca nu o sa imi placa. Dar ma intreb “daca totusi o sa imi placa”?! (rade)

“Mi-e frica de Facebook. Am o supersitie ca cineva va intra in viata mea interioara, o nebunie.”

Am remarcat cum ati cultivat de-a lungul timpului prietenii cu oameni mult mai tineri ca dvs, cum este cea cu Razvan Penescu. Cred ca aveti dincolo de prietenii din generatia dvs – dl Pintilie, dl Rebengiuc – aveti si o zona de cunostinte cu oameni cu care conversati, cu care schimbati idei, oameni foarte tineri sau si mai tineri si mai tineri.

Invat de la studentii mei la Columbia sa am o atitudine flexibila si sa fiu mereu pus sub semnul intrebarii. In atelierele de vara din Romania, primesc o doza sanatoasa de oxigen. Nu e raportul maestru-discipol, ci unul de la egal la egal, in sensul ca ne lasam surprinsi sa descoperim impreuna ceva ce nu stiam. Stanislavski spunea ca actorii trebuie sa dez-invete tot ce au invatat. Cata dreptate avea. Cum sa uit ce stiu, ce am agonisit o viata si sa accept ca in adancul fiintei, de fapt nu stiu?! Un tanar imi ofera floarea tineretii. Eu am obligatia s-o mentin proaspata si sa o inapoiez intacta. Acest transfer delicat de energii e creativ, binefacator.

Va ajuta prezenta lor, va inspira tinerii acestia cu care conversati?

Imens. Iata un exemplu: acum la repetitii la Don Giovanni, au fost des tineri care au participat la workshopuri si au dorit sa asiste. Erau entuziasti. Printre ei, o tanara regizoare Sanziana Stoican, pe care o consider poate cea mai interesanta din generatia lor. Am vazut trei lucruri pe care le-a facut si de fiecare data am fost uluit. E foarte timida si nu vorbeste mult dar simti ca ceva fierbe in ea. La Giovanni a venit zilnic. Observatiile ei au fost atat de sensibile si pertinente, ca mi-am zis: daca un singur spectator va primi ce a inteles ea, am realizat ceva!

Acum 11 ani imi spuneati ca va treziti la 5 dimineata. Tot asa devreme?

Tot insomniac sunt, da. Dorm putin.

Si ce faceti de la 5 dimineata pana la o ora decenta?

Spre deosebire de Trump nu stau pe Twitter. (rade)

Nici nu aveti cont pe Twitter.

Nu, nici pe facebook, nici pe twitter. Mi-e frica de facebook. Am o supersitie ca cineva se va strecura in viata mea interioara, o nebunie. Mi se pare ca as pierde un timp imens. Adica abia ajung sa imi folosesc timpul asa cum e, dar sa mai intru pe facebook.

Si ce faceti de la 5 dimineata? Atunci imi ziceati ca faceati yoga sau.. .

Incantatii Yoga sau meditez sau fac bicicleta la gym. Dar nu tot timpul. Acum, de exemplu, sunt atat de obosit incat nu fac nimic. Sper sa ma scol din pat sa ajung la premiera. Si acum plec la New York si o sa incep sa repet”Pescarusul” cu studentii, un nou Pescarus, al 4-lea.

In teatru tot timpul poti sa adaptezi ceva, sa schimbi ceva, o relatie vie intre tine si celalalt. Unul priveste, unul joaca. Dar amandoi trebuie sa traiasca experienta.  De aceea cand Peter Brook spune ca nu exista intre scena si public nici o delimitare, al patrulea perete nu exista, ca, actori si spectatori, cu totii trebuie sa fim in acelasi pat, sa avem aceeasi experienta, este absolut necesar. Atunci plec acasa ca si cum eu am trait don Giovanni, sau don Giovanni s-a intamplat in mine. Daca doar admir decorurile, jocul actorilor, inseamna ca nu s-a intamplat in mine. Trebuie sa se intample in mine ceva. Si atunci plec poate cu o alta stare decat cand am intrat. Si asta e tot ce ne putem dori. Sa transmitem alta stare, pulsul fiintei umane, atat. Eu sunt aici, tu esti acolo si amandoi suntem in relatie ca fiinte umane, nu ca masini!

Atat. Teatrul nu poate schimba societatea, dar ne poate aminti ce inseamna sa fii uman, suta la suta uman.

2344