Author : Cristina Bazavan

dor geta popescuDor Geta Popescu si (pre)judecatile noastre –

Dor Geta Popescu si (pre)judecatile noastre –

Ar fi frumos sa incetam sa mai judecam oamenii.

Ar fi frumos sa ne gandim “cu ce ajuta parerea noastra evolutia acestui fapt, eveniment, sentiment?” Daca putem da o mana de ajutor, ok, hai sa ne spunem parerea. Daca nu, mai bine sa ne odihnim putin mintile si sufletele.

*
De ieri dupa amiaza toata lumea are o parere despre parintii lui Dor Geta Popescu, micuta alpinista de doar 14 ani care a murit intr-o avalansa din Retezat.

Nu o sa reproduc parerile. Cu tot respectul pentru fiecare dintre voi cei care cititi aceste randuri, cred ca parerile voastre/ ale noastre nu conteaza si nici nu ajuta. Ele vorbesc mai degraba despre frustraile noastre, despre nereusitele noastre.

Aseara, undeva in Retezat doua trupuri de copii – unul de 14 si altul de 12 ani – au ramas in noapte si in frig singure. In loc de priveghi.

Se spune ca priveghiul e o forma prin care apropiatii celui care pleaca ii sprijina sufletul ca sa-i fie mai usor drumul. Iar trupurile celor doui copii au ramas in noapte, in zapada, in frig. Singure.

Nu cred ca ne putem imagina durerea parintilor lor. Nu cred ca o poate descrie cineva in cuvinte.
Sa stii ca ti-a murit copilul si tu i-ai lasat trupul pe munte, fie si pentru o noapte, pentru ca asa era cel mai sigur pentru ceilalti din grup.

*
Astazi avem cu totii pareri. Dar in decembrie trecut, ca si in anii precedenti cand sora lui Dor – Coco – cucerea muntii, ne mandream cu copiii astia. Ne uitam la ei ca la niste super eroi.

Cum ne uitam astazi la ultra maratonistul Tibi Useriu, sau la Toma Coconea – supra omul care a iesit al doilea la Red Bull X –Alps traversind Alpii pe jos sau in zbor cu parapanta in 5 zile, si ne gandim la ei ca la niste eroi.

Vedem doar victoriile si chiar daca, in marturisirile lor de dupa competitii, intuim ca au fost si momente de cumpana – la pragul dintre viata si moarte -, le scoatem usor din minte. Ei sunt supereroi si noi ne traim victoriile prin ei, si ne dau si noua sperante ca putem fi mai mult decat suntem.

*
Ar fi frumos sa incetam sa mai judecam oamenii. Sa ii incurajam cu tot ce putem sa-si urmeze visurile, oricat de nebunesti ni se par noua ca ar fi. Si sa le transmitem – cu toata puterea pe care uneori nici nu stim ca o avem – gandurile noastre bune cand sunt in momente grele.

Cum sunt acum Coco Popescu si parintii ei. Dar si parintii baietelului care era cu Dor Geta, Erik Gulacsi – si el un campion alpinist.

salataHei! Ajuta-ma sa creez cea mai gustoasa salata…(pentru Chinezu, fie) –

Hei! Ajuta-ma sa creez cea mai gustoasa salata…(pentru Chinezu, fie) –

Sa va spun ce mi s-a intamplat.

Inainte de Paste am fost cu Cristi China cu treaba intr-o zi in jurul pranzului, drept si pentru care am si mancat ceva… Eu- salata.

Motiv pentru Marele Chinez (la propriu) sa mai faca o tura de misto de mine (isi permite ne stim de aproape 20 de ani). Mistourile erau inca dinainte sa stabilim ce mancam, pentru ca el anticipa ca eu am sa mananc trei funze – sau oricum ceea ce o sa mananc nu o sa semene a mancare, cel mult o garnitura.

N-a fost asa, am mancat o salata foarte mare si foarte consistenta, dar a fost un bun prilej sa dezbatem pe tema cat de gustos si sanatos e ceea ce mancam.

Cum anul trecut cand eram in Turneu cu Scoala Flanco prin tara tot cu Chinezu, eu am gustat din foarte multe feluri de bere (doar am gustat, de restul detaliilor s-a ocupat el), m-am gandit sa-l conving ca in vara asta sa manance mai multe feluri de salate si sa le descopere beneficiile.

Si am inceput un asalt pe facebook, sperand sa-mi iau aliati.




Joaca mea a ajuns la un nivel pe care nu l-am anticipat pentru ca… simpaticele fete de la Rompetrol (unde lucreaza o prietena comuna a mea si a lui Chinezu) au vazut disputa si au zis ca imi pun la dispozitie bucataria Hei! din benzinariile lor ca sa-i prepar ce salata vreau eu, mai ales ca au lansat recent un concept nou in care iti customizezi salata dupa bunul tau plac.

Asa ca acum ma aflu in stadiul urmator. Am aflat ce ingrediente pot folosi din bucataria Hei! si vreau sa fac trei retete speciale pe care sa le deguste Chinezu.

Pun aici ingredientele pe categorii pentru ca mi-ar placea sa ma ajutati cu propriile voastre retete.

Cine imi propune cea mai simpatica reteta pe care o si fac la fata locului, vine cu noi la degustare si ma gandesc eu ce alt cadou simpatic mai primeste.

Avem asa:

Baza salata – Legume si salata verde, Baby carots si mix de verdeturi, Legume, Porumb, unt si Busuioc, Grapefruit si mix de verdeturi

Topping pentru salata – Telemea si masline, Piept de pui, emmentaler si porumb, Ton si telemea, Emmentaler si crispy bacon, Omleta si emmentaler

Sosuri – Sos Caesar, Yoghurt, Vinaigrette, So cu usturoi

Iar la capitolul paine avem – Ciabatta cu ulei de masline, Demibagheta Natur, Demibagheta cereal, Bagheta Brezel, Paine sandwich cu rosii uscate, Tortilla Chips cu sare.

Sunt deci nesfarsite moduri de combinare pentru ca fetele din bucataria Hei! ma lasa sa folosesc tot ce e mai sus, cum simt eu ca e bine si gustos. Si tocmai pentru ca sunt asa de multe, mi-ar placea sa-mi dati sfaturi.

Atentie! Nu vreau sa fac misto de el, vreau sa manance cele mai gustoase si mai apetisante salate si la sfarsit sa zica “Da, mai, m-am saturat! Poti sa mananci la o masa doar o salata”

Va astept retetele si va multumesc

P.S. Evident ca daca e pe disputa, Chinezu imi va pregati sandwich sa degust. Sper sa fie gentil cu mine si sa nu puna foarte multa carne pentru ca nu prea mananc si nici sa construiasca un sandvich urias (oricum imi iau ajutor la degustat).

P.P.S. Stiu ca domn Chinezu doar se alinta pe alocuri, pentru ca el acasa – gratie doamnei lui, Adina, si cu participarea exceptionala a celor trei copii din dotare – mananca echilibrat si are multe legume si fructe in alimentatie pe langa fripturi si… bere desigur. Acum vreo 2 ani descoperise avocado si ii placea foarte mult:)

1389
campanie bloggeri_vizual final (1)Calatorie in viitor – sau cum sa regreti cat mai putin din ce n-ai trait

Calatorie in viitor – sau cum sa regreti cat mai putin din ce n-ai trait

Sunt un om care nu se supune regulilor. Asta e bine uneori (pentru ca fac lucruri iesite din randul lumii, deci am sanse de progres, de evolutie), dar alteori e rau (pentru ca ma judeca lumea pentru lucrurile pe care nu le fac ca restul lumii).

Sunt o persoana despre care pana acum ceva ani ai fi putut spune fara sa eziti ca “n-are radacini” – nu in sensul originii, ci al stabilitatii. Imi schimbam locul de munca la maxim 5 ani,  ma mutam la fiecare 2 ani intr-o alta casa, ca sa schimb atmosfera, energia si sa-mi tin ascutite simturile. (da, stiu ca pare straniu, dar daca va ganditi cat de atenti sunteti la toate detaliile intr-o casa cand va mutati in ea, o sa intelegeti metafora asta cu simturile).

In ultimii ani am mai prins radacini; poate ca e varsta, poate ca ritmul meu interior s-a schimbat (cu siguranta a mai incetinit), dar am inceput sa fiu preocupata de lucruri pe care sa le construiesc pe termen lung (construiesc acum o companie noua cu 3 prieteni).

Constantele din viata mea insa sunt prietenii si dorinta sa nu regret prea multe din ce n-am trait. Sunt un om discret si, in ciuda aparentelor unei vieti semi publice, foarte putini oameni stiu lucrurile pe care le traiesc in privat.

Ce ma ghideaza in viata e sa nu am regrete pentru lucrurile pe care nu le-am incercat, nu le-am experimentat, nu le-am trait.

De exemplu, imi plac foarte mult dansul si teatrul – si am cateodata nebunia sa ma sui in avion si sa ma duc pentru o singura zi la Londra, sa vad un anume spectacol. (sigur, imi iau bilete in avans, dar fac un tur de forta pentru ca a doua zi sunt senina in Bucuresti, la munca)

Unii oamenii isi iau case si masini, eu imi iau experiente. Peste 10 ani, de exemplu, mi-ar placea sa nu regret ca nu am apucat inca sa vad mai mult din Asia si ca… n-am stat o saptamana intr-o gradinita de ursuleti panda ca voluntar.

Da, sigur ca mi-ar placea ca noua noastra companie sa fie una dintre cele mai importante si relevante din partea “administrativa” a divertismentului romanesc si stiu ca va fi pentru ca vom munci mult pentru asta in anii care vor veni, dar mi-ar placea sa nu regret ca nu am avut timp sa-mi fac amintirile la care visam.

*

OTP Bank m-a invitat sa fac o calatorie in viitor ca sa constientizez inca o data ce e important pentru mine. Uneori, alergand dupa datoriile zilnice, uitam sa ne mai facem amintiri. Dam adesea vina pe… bani. Ne spunem ca trebuie sa-i folosim pentru lucruri mai urgente, mai palpabile, pentru achizitii materiale serioase.

Eu sunt dintre cei care cred ca banii sunt ca sa-ti creezi amintiri si experiente, iar daca nu-i ai atunci cand ai nevoie mare de ei pentru o asemenea experienta poti apela cu incredere la un credit personal.

Pentru cine vrea sa stie mai multe detalii despre Creditul personal de la OTP Bank, iata informatiile pe scurt.

Se accepta venituri de toate felurile. Adeverinta de venit poate sa lipseasca pentru ca informatiile despre veniturile tale le furnizeaza ANAF.

Dobanda e mai mica daca primesti salariul la OTP Bank.

Comisioanele sunt usor de tinut minte pentru ca… toate sunt zero.

0 lei comision pentru deschiderea contului,

0 lei comision de analiza dosar in functie de oferta aleasa.

0 lei/ luna pentru administrarea creditului,

0% pentru rambursarea anticipata a creditelor cu dobanda variabila.

Iar dobanda incepe de la 7, 9% (in functie de profilul clientului si istoricul sau de creditare).

Mai multe detalii gasiti aici https://www.otpbank.ro/credit/pl

Cat despre mine… peste 10 ani am sa va povestesc cum e un ursulet panda la atingere. Sunt sigura.

panda cub

 

 

 

1105
puma vs 21 forever 2Ce faci cand tu – Puma – esti copiat agresiv de branduri mai ieftine?! Cazul Rihanna si Forever 21 –

Ce faci cand tu – Puma – esti copiat agresiv de branduri mai ieftine?! Cazul Rihanna si Forever 21 –

Puma a anuntat la inceputul acestei luni ca da in judecata brandul Forever 21 pentru ca a copiat colectia noua a Rihannei, Fenty x Puma.

Procesul e intentat, se pare, in Los Angeles pentru “patent si copyrights”, iar incaltarile incriminate sunt acestea.

puma vs 21 forever 2 puma vs 21 forever 3 puma vs 21 forever

Sigur ca seamana, nu e niciun dubiu.  (Bine sunt f f uratele si kitschoase, dar nu e ca si cum Rihanna ar fi un arbitru al elegantei si rafinamentului). Sigur ca le aduce celor de la Puma prejudicii financiare importante. In magazinele PUMA creatiile sunt vandute cu 80 – 99 dolari, la Forever 21 sunt intre 18 si 25 de dolari.

Avocatii celor de la Puma vor sa obtina toti banii din profitul rezultat din vanzarile Forever 21 (ceea ce mie mi se pare imposibil, cel mult o recompensa financiara ar putea primi).

Dar dincolo de ego si de bani, o asemenea situatie are niste efecte pe care nu le mai poti controla, iar cel care a furat – a copiat – iese in castig.

  • Pe copiii care isi cumpara de la Forever21 nu-i deranjeaza, ba chiar ii bucura ca gasesc un produs similar dar mai ieftin.
  • Stirea cu procesul pentru copyright inseamna indirect multa reclama pentru cel care a copiat si posibilitatea sa vanda si mai multe produse, pentru ca afla si oameni care nu erau in target si poate sunt interesati.

*

Intamplarea aceasta e un bun motiv de reflectare a directiei in care mergem si de ce toti cei care copiaza forma, nefiind interesati de fond, dau mici tunuri care par de succes.

Sigur ca nu e o constructie pe termen lung, dar in epoca instant gratification cand toata lumea vrea o rasplata cat mai rapida (financiara sau emotionala/ego) , genul acesta de copycat o sa fie extrem de uzitat.

Puma a dat recent in judecata si TopShop pentru o alta inspiratie din produsele sale. :)

2828
coach-ul-patrick-mouratoglou-editura-publica-victoria-booksAutobiografia lui Patrick Mouratoglou sau despre lectiile de viata si de motivare ale antrenorului Serenei Williams –

Autobiografia lui Patrick Mouratoglou sau despre lectiile de viata si de motivare ale antrenorului Serenei Williams –

Patrick Mouratoglou e cunoscut drept antrenorul care a reusit sa o readuca pe Serena Williams in varful clasamentului mondial.

Da, Serena a trecut si prin momente in care a avut moralul cazut, a fost accidentata si n-a mai gasit in ea resursele care s-o aduca cu toate fortele in teren.

Zilele astea a aparut la Editura Publica, colectia Victoria Books, autobiografia lui Mouratoglou, aproape la sincron cu vestea ca Serena e insarcinata si nu mai participa in competitii pana in primavara anului viitor. Din perspectiva aceasta va fi foarte interesant ce va face antrenorul ei pentru ca, la cat este el de ambitios, nu va avea rabdare sa stea in pauza atat de mult timp.

*

Cartea, dincolo de retetele pe care spera sa le obtina antrenorii de tenis (si care sunt f putine, dar destructureaza frumos filosofia lui de munca), exceleaza prin traducere si notele de subsol.

Felicitari domnului Valentin Protopopescu pentru traducere si minunatele note de subsol care plaseaza in context competitiile si viata sociala la care face referire Mouratoglou in carte.

*

Mouratoglou se prezinta ca un baiat de bani gata (tatal a fost unul dintre marii investitori in energia ecologica sustenabila)  care din timiditate si neputinta de a se lupta cu rigorile familiei a ajuns sa faca multe lucruri urate – batai, droguri, alcool, femei.

A facut business desi si-ar fi dorit sa faca tenis si, peste ani, a luat-o de la zero ca sa-si urmeze visul- sa fie antrenor de tenis (desigur cu ajutorul financiar al tatalui). Un antrenor fara scoala, doar cu pasiune pentru aceasta meserie si cu un amestec de determinare si rigoare matematica (statistica) care sa-l faca sa inteleaga dincolo de gesturi semnificatia faptelor elevilor sai.

*

Cartea a aparut in Franta in 2015 la putin timp dupa divortul (al doilea ) lui Mouratoglou despre care s-a spus ca ar fi avut o idila cu eleva sa, Serena Williams. (Maria Sharapova a fost foarte rautacioasa prin 2013 intr-o conferinta de presa cand a atacat-o pe Serena Williams pentru ca e intr-o relatie cu un barbat insurat). In carte nu gasim nimic din toate astea, iar sentimentul meu este ca aceasta autobiografie a aparut mai ales din considerente de PR. Sa spele din imaginea sifonata si sa mute atentia intr-o alta directie.

*

Dar dincolo de asta, sunt cateva lectii minunate in carte despre cum sa ajuti pe cineva cand ii esti mentor/ antrenor/ profesor/ coach indiferent de domeniul in care il insotesti pe elevul tau pe drumul catre succes.

Despre cum sa-i creezi oportunitatile ca elevul tau sa poata reactiona cel mai bine pentru el la situatiile in care e pus, despre cum sa le muti atentia oamenilor ca sa nu mai puna atat de multa presiune pe ei.

Iata aici un fragment din carte

patrick mouratoglu frament carte

 

Puteti cumpara cartea de aici. Cred ca e o carte care ii va motiva pe multi in drumul lor spre victorii personale. Nu doar prin puterea lui Mouratoglou (care a facut orice sacrificiu posibil ca sa-si vada visul implinit), ci si pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, toti ajungem sa ii ajutam pe altii pe drumul lor prin viata – fie ca e vorba de copiii nostri, fie ca sunt prietenii. 

 

 

 

458
OnteachingJournalism1Asa incepe totul: Blog din placere… de 10 ani –

Asa incepe totul: Blog din placere… de 10 ani –

Am mai povestit despre cum am inceput sa scriu pe o platforma care m-a condus la un blog, dar zilele astea am realizat ca tocmai se implinesc 10 ani de la acel moment.

Am inceput sa scriu pe platforma yahoo 360 punand texte despre spectacolele pe care le vedeam la Bucuresti , un fel de povesti pentru prieteni, pentru ca un cuplu de prieteni se mutase din tara.

Imi amintesc ca una dintre povestile pe care le-am scris a fost si despre un spectacol de la Constanta – Inimi Cicatrizate, in regia lui Radu Afrim. Mi-a placut atat de mult spectacolul acela, incat la casarea lui (cand a incetat sa se mai joace) m-am rugat de una dintre actritele din distributie sa-mi aduca o bucatica mica din décor. Un gramofon din gips. Il am acasa.

Textul in cauza a facut ca numarul meu de prieteni pe platforma respectiva sa creasca intr-o saptamana de la 2-3 mii la peste 10.000 ceea ce era imens pe atunci, dat fiind numarul utilizatorilor de internet.

Ceea ce mi-a oferit acea platforma nu gasisem nicaieri: contactul direct cu prietenii care ma citeau, pentru care scriam.

*

Din primul moment al prezentei mele in online nu m-am gandit sa scriu pentru glorie, pentru audienta (le aveam deja la Tabu, avusesem si inainte la Europa FM), am vrut doar sa pun continut nou, de calitate, intr-un spatiu in care ar fi citit si alti oameni cu aceleasi gusturi ca mine.

Nu se vorbea in 2007 de comunitati, nu se gandea nimeni ca acea audienta stransa cu informatii relevante pentru un anume public putea fi monetizata. Era interesant ca puteam aduna cu texte despre spectacole de teatru sau despre filme (cu informatii din culise adesea, pentru ca aveam acces ca jurnalist) multe mii de oameni care sa ma citeasca.

*

De acolo n-a fost decat un pas sa mi se creeze un blog pe site-ul revistei Tabu. Publisherii din acel moment al revistei au vrut sa valorifice audienta pe care o puteam aduce. Pe mine ma interesa sa scriu in continuare despre teatru, expozitii, filme si nu aveam nicio preocupare financiara legata de audienta pe care o aduceam pe site.

Am refuzat sa mai scriu cand pe blogul meu de pe site-ul revistei a aparut o reclama electorala. Trustul avea un contract pentru toate site-urile si ma pusesera si pe mine la gramada.

Atunci a fost momentul in care am decis ca vreau sa am un loc al meu unde sa fiu doar eu responsabila pentru asocierile de brand sau publicitatea atasata.

 Asa a aparut bazavan.ro in 2010.

*

In mai putin de un an am inceput sa monetizez noul domeniu, dar… nicio clipa nu m-am gandit primordial la banii care ar fi putut veni: m-a interesat continutul pe care il puneam in spatiul public.

M-a interesat relevanta a ceea ce scriam, utilitatea, pentru cititorii posibili si probabili.

Si astazi, ca si acum 10 ani, scriu DIN PLACERE pe blogul meu. Da, fac bani cu el; da, e o platforma care le arata oamenilor cine sunt si ce stiu sa fac iar asta imi aduce beneficii materiale pe mai multe directii (productie de continut, public speaking, consultanta media). Dar agentiile de publicitate stiu ca spun mult mai des NU la propunerile comerciale decat spun Da, in ciuda faptului ca unii cititori cred ca e destula reclama pe site-ul meu.

*

Imi place sa arat o alta fata a intamplarilor si oamenilor din jurul nostru, de asta scriu. Nu ma intereseaza sa scriu despre mine si intamplarile mele din viata cotidiana decat daca ele pot fi relevante ca experienta pentru cineva. Si de fiecare data cand scriu un mic eseu sau un interviu ma intreb “textul asta o sa mai stea in picioare si peste 10 ani?” , adica are el relevanta si puterea sa transmita o serie de stari si informatii care sa merite sa ocupe cuiva timpul?

De asta scriu de 10 ani pe blogul meu.

Stiu ca daca faci ceva din placere si nu te pui pe tine pe primul plan, ci actiunea care te bucura, e doar o chestiune de timp si de perseverenta ca sa reusesti sa fii unul dintre cei mai buni.

*

De asta cred tare in proiectul pe care-l lanseaza Lidl zilele acestea –  Bucatar din placere – in care pasionatii de gatit sunt invitati sa-si gasesca curajul de a deveni o voce in spatiul public in domeniul lor de interes.

Puteti gasi detalii aici https://surprize.lidl.ro/bucatardinplacere, e o competitie prin care Lidl cauta viitorii blogeri de “food” si le ofera suportul de a invata cum sa-si prezinte cat mai bine munca si pasiunea. Tot ce trebuie sa faceti e sa incarcati o fotografie sau un video in care sa aratati modul in care va place sa gatiti.

Daca aveti pasiune, daca faceti din placere si daca aveti si ceva notiuni tehnice (de scris, de fotografie si de marketing, nevoi ale cititorilor) puteti deveni… ce vreti voi in online.

Eu am intrat in jocul acesta cu notiunile de scris si de marketing, ba chiar si cu o cultura vizuala exersata in multe sedinte foto la revista Tabu, dar ceea ce vi se ofera acum – daca sunteti pasionati de gatit – e … priceless.

*

La 10 ani de cand am scris pentru prima data pe o platforma care putea fi considerata blog, si la 7 ani distanta de la detinerea unui domeniu personal pe care se afla o mini revista de life style feminin pot spune ca singura cale pe care o stiu pentru succesul in online – pe termen lung – un succes constant implica placerea pentru ce faci, perseverenta si crearea unui continut relevant care sa stea in picioare si peste … multi ani.

Ceea ce… va doresc si voua. Mai ales ca va si ajuta Lidl.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

670
prin_desert_spre_libertateEunsun KIM – Prin desert spre libertate (carte) –

Eunsun KIM – Prin desert spre libertate (carte) –

Am citit zilele acestea o autobiografie a unei fete de 20 de ani care a fugit din Coreea de Nord la 11 ani si a avut nevoie de un drum de 9! ani ca sa traiasca o viata libera in Coreea de Sud.

Am citit-o fix zilele astea cand Coreea De Nord a facut o parada uriasa in care si-a prezentat armele nucleare, cand Turcia a ales (sau n-a avut incotro, i s-a ales de catre presedinte) o dictatura.

Am citit-o zilele astea cand e cu vacanta si multa mancare pe masa, iar din primele pagini intelegi cat de mare era foametea in Coreea de Nord in anii 90. Fetita care e personajul principal, dupa ce nu mananca nimic 6 zile, isi scrie testamentul fiind sigura ca o sa moara de foame, cum se intamplase cu tatal si bunicul ei.

*

Povestea din carte e socanta: fata fuge cu mama si sora ei in China, iarna cand raul care desparte cele doua tari e inghetat; ajunge sa fie vanduta sclava unui taran caruia ii munceste pamantul, reuseste sa fuga de acolo, trece prin Mongolia in Coreea de Sud unde e tinuta intr-un lagar ca sa invete… capitalismul.

Toate pe durata a 9 ani de chinuri incredibile.

E o secventa in carte in care descrie aglomeratia din trenurile din Coreea de Nord si cum calatorii isi fac nevoile in cutii de fier, pe locul unde stau, pastrand cutiile langa ei, pentru ca e atat de aglomerat incat daca se ridica nu mai au unde sa stea.

Sau cum, pe vremea foametei de la mijlocul anilor 90, copiii fura orice de prin paduri si mananca radacini si ierburi nestiute.

Mai este o secventa in care povesteste cum copiii, la 8-9 ani, erau scosi de la ore ca sa mearga sa vada … executiile (omorarea celor care au fost impotriva regimului) ca sa invete disciplina si supunerea fata de system.

In Coreea de Nord nu se vorbeste despre asta nici acum. In istoria lor nu exista acest moment chiar daca au murit aproape 1 milion de oameni de foame.

Ca si atunci, si acum, ei tin pe perete acasa portretul conducatorului iubit. Acum e nepotul lui Kim Il Sung, cel care conducea glorios tara spre foamete si saracie.

Si atunci erau parade uriase cum a fost cea de acum 2 zile.

*

Pentru cei care au peste 35 de ani, fiecare capitol din carte e, dincolo de socul intamplarilor, un nou impuls sa se intrebe: asa am fi ajuns si noi?

Sau, si mai grav, asa putem sa reajungem si noi?

In Turcia e dictatura, in Rusia e dictatura, Ungaria nu se simte prea bine, iar noi avem promisiuni comunist-populiste care pudreaza saracia multora, dar si autoritatea dictatoriala a celor care au ajuns la putere.

Fetita asta, Eunsun Kim care are deja 30 de ani, a reusit impreuna cu mama ei care a muncit mult ca sa o ajute, sa termine facultatea, sa aiba o bursa in Statele Unite si acum lucreaza ca ambasador intr-un ONG care si-a propus sa arate lumii ororile din Coreea de Nord ca sa existe o presiune internationala pentru a se mai rezolva ceva acolo, oricat de putin.

Va recomand sa cititi cartea pentru determinarea acestei copile care, dupa ce s-a vazut libera, n-a incetat sa lupte pentru tara ei, pentru oamenii pe care-i stie. Un gest pe care noi putem sa-l facem pentru ai nostri nu doar mergand la vot, ci implicandu-ne in actiunile societatii civile.

Eunsun Kim spera ca intr-o zi sa poata sa mearga sa revada mormantul tatalui ei.

Cartea Eunsun Kim – Prin Desert spre Libertate – fuga mea din Coreea de Nord – a aparut la editura Corint , in colectia Corint Istorie si o puteti gasi aici.

P.S. Catre sfarstul cartii povesteste cum au invitat-o la Londra pentru a vorbi despre ororile prin care a trecut pentru o emisiune norvegiana. Invitat, alaturi de ea, era Sting (despre care nu stia absolut nimic pentru ca in Coreea de Nord nu fusese difuzat niciodata).

Iata acea emisiune.

1244
27 pasiAgassi, Noica, Fassbender si cei 27 de pasi ai lui Tibi Useriu –

Agassi, Noica, Fassbender si cei 27 de pasi ai lui Tibi Useriu –

Am citit ieri cartea ultra maratonistului Tibi Useriu – 27 de pasi – si, dincolo de povestea uluitoare, m-a socat, emotionat, marcat profilul de barbat care reiese printre randuri.

Titlul vine de la numarul de pasi cu care Tibi Useriu cuprindea intreaga curte din inchisoarea in care a fost scos la plimbare o ora pe zi timp de 9 ani si 8 luni.

”27 de pasi” este o carte despre libertate dar nu pentru ca vorbeste despre un om care a stat aproape 10 ani intr-o puscarie de maxima securitate, ci pentru ca acel om a invatat sa-si simta corpul separat de suflet, sa-si simta mintea/gandul separat de inima/instinct si sa lucreze cu ele inspre evolutia lui.

Este o carte despre libertatea pe care o obtii in spatiile care par inguste (mintea, corpul tau) dar care sunt, de fapt, nemarginite.

Astazi Tibi Useriu e un model pentru multi tineri pentru forta cu care a luat-o de la capat, pentru puterea si vointa de a-si da restart intr-o noua viata. Dar e in carte un capitol pe care sper sa-l citeasca toti psihologii si administratorii din penitenciarele din RO, un capitol in care povesteste cele 6 luni de iad din libertatea de dupa eliberare cand ar fi facut orice ca sa se intoarca la puscarie, intre cei patru pereti perfect albi.

Si mai sper ca marturisirile lui Tibi sa ajunga si in penitenciarele din Romania pentru ca si acolo va schimba mult in viata si intelegerea libertatii a celor care sunt inchisi.

***

Cunosc locurile de pe langa Bistrita despre care vorbeste Tibi in carte, am fost de cateva ori acolo, ba chiar il cunosc si pe fratele lui – Alin – pe care am avut bucuria si onoarea sa-l intervievez cand era la inceputul constructiei miscarii care se numeste Tasuleasa Social, una dintre cele mai mari scoli de voluntariat si mentorat din Romania.

Stiam o parte din povestea copilariei lor plina de abuzuri si violente, descrisa barbateste de Alin, in putine cuvinte, in discutiile noastre din afara inregistrarilor pentru interviu. Stiam chiar si ca Tibi era, la un moment dat, in puscarie in Germania pentru ca fratele lui nu ascundea intamplarea, dar nici nu a pus niciun fel de presiune sau vina cand a mentionat asta la una dintre intrebarile mele.

Cand citesti cartea insa, si vezi cat de mult a coborat garda Tibi ca sa povesteasca ce i s-a intamplat in copilarie si in primii ani ai tineretii, incepi sa simti multele nuante de gri dintre binele si raul pe care il face sau il primeste un copil sarac care s-a nascut intre munti.

***

Cartea mi-a adus aminte de biografia lui Agassi, la care si face o trimitere, dar nu pentru partea de sport (Useriu – 42 ani – este un atlet care a castigat unele dintre cele mai grele curse de maraton / ultramaraton din lume), ci pentru partea de singuratate din sport, partea in care se lupta cu mintea si trupul lui in conversatii contradictorii in timpul curselor, pentru partea in care iti arata cum si-a dezvoltat vointa si determinarea.

Intr-un fel foarte foarte ciudat, mi-a mai adus aminte de o carte pe care am citit-o prin adolescenta – Jurnalul lui Constantin Noica – si de o propozitie care ma urmareste de atunci ”libertatea este neatarnarea de oameni si lucruri”. Pentru ca Tibi Useriu a invatat si isi traieste libertatea exact asa cum o descria Noica.

Si mi-a mai adus aminte de un film, Shame – cu Michael Fassbender si Carey Mulligan in rolurile a doi frati ale caror copilarii  dificile se resfrang la maturitate intr-o dependenta (sexuala, la el) si o tulburare emotionala de personalitate (la ea).

Useriu seamana putin la infatisare cu Fassbender si poate si de aceea m-am gandit la acest film.

E o secventa catre finalul filmului in care personajul lui Fassbender iese din spitalul in care se afla la recuperare sora care incercase sa se sinucida, si incepe sa planga in ploaie. E atat de multa forta, vulnerabilitate, sensibilitate si singuratate in secventa aia, si atat de mult adevar incat cred ca toate premiile de actorie pe care le-a castigat Fassbender pentru acest rol s-au asezat in acele 2 minute.

Si Tibi Useriu plange prin ploaie si iti povesteste in carte cum plangea in ploaie in timpul curselor lui de ultra maraton.

Ma rog, si cititorii plang acasa. Mult.

***

Am vrut sa citesc mai intai cartea si abia apoi sa vad orice inregistrare, interviu video cu Tibi Useriu, stiind ca – prin natura meseriei – am sa vad prin ”imagini” lucruri care mi-ar fi dat un portret al lui din perspectiva mea, si nu versiunea pe care vrea el sa o arate lumii, asa cum se intampla intr-o naratiune controlata, asezata frumos pe hartie, editata de cateva ori. ( felicitari prietenului lui Tibi care l-a ajutat la carte pentru structura si pentru solutiile tehnice de a pastra si masculinitatea, barbatia dar si emotia intr-o stare cat mai pura).

Dupa ce am citit cartea, m-am uitat la interviul pe care l-a facut Andreea Esca pentru Europa FM cu Tibi Useriu. Si, dincolo de povestile pe care Andreea le-a aflat in plus, dincolo de zambetul si vorba linistita ale lui Tibi, am sa tin minte multa vreme gestul de mangaiere pe care –l face cu degetul mare pe manerul scaunului de cate ori e intrebat ”in rafala” lucruri din copilarie. E foarte vizibil in prima si in ultima parte a interviului, cand emotiile pentru el erau mai mari.  ( puteti vedea aici tot interviul)

E in gestul acela asa de multa nevoie de tandrete si de afectiune cat nu poate fi ascunsa de zeci de maratoane sau mii de kilometri alergati.

Sa cititi cartea, nu pentru senzationalul ei, ci pentru a intelege si simti cat de multe poti sa faci cu mintea ta in conditii extreme. Si cat de multe pierdem in viata pentru ca nu suntem pusi/ sau nu ne punem in situatii care sa ne dezvolte vointa, care sa ne invete sa constientizam separarea spiritului de trup.

Si, mai ales, pentru ca nu avem puterea sa stam o vreme singuri ca sa ne cunoastem.

*

Imi place mult o secventa din carte in care Useriu se pregateste pentru primii sai 213 km de alergare- o cursa din Pasul Tihuta pana la Cluj, cu final pe Arena centrala. Intr-o dimineata, inainte de antrenament, aude la radio o stire despre el si despre cum gestul lui va fi in beneficiul copiilor bolnavi care beneficiaza de dializa si realizeaza, inca o data, ca nu are cum sa abandoneze. Mintea lui nu concepe sa-i dezamageasca pe copiii aceia.

E o frumoasa lectie despre cum libertatea in sensul lui Noica (neatarnarea de oameni sau lucruri) poate fi inteleasa deplin doar in compania altora.  Pentru ca emotiile sunt mai puternice si mai frumoase daca sunt impartite, cu iubire, cu cei din jur.

 

 

 

 

4360
like-us-on-facebook-buttonNu conteaza cate like-uri ai, chiar nu conteaza

Nu conteaza cate like-uri ai, chiar nu conteaza

Draga elevule, draga studentule, draga omule care petreci ore in sir pe facebook

Stiu ca viata ta se schimba cand primesti o notificare. Dopamina pe care o secreta creierul e atat de intensa incat corpul zice ca mai vrea senzatia respectiva. Si la urmatoarea notificare e si mai dornic.

Ca la droguri. (puteti citi un studiu din psychology today aici – facebook and your brain )

Stiu ca increderea ta e in echilibru direct cu numarul de like-uri, de share-uri sau de comentarii pozitive.

Dar, fa un pas in spate si gandeste-te:

La ce ai dat like ieri? Dar acum doua zile? Dar luna trecuta? Anul trecut pe vremea asta ce citeai pe facebook?

Pun pariu ca habar nu mai ai. Cum, sunt sigura ca stii, habar nu mai au nici cei care ti-au dat tie like ieri, acum doua zile, acum o luna sau anul trecut care a fost exact postarea si ce spuneai/aratai in ea.

Cum habar nu mai au ce haine ai purtat saptamana trecuta si cat de adanc iti era decolteul in fotografia care a luat cele mai multe ”inimioare” pe instagram. Cum nu-si mai aduc aminte nici gluma aia semi misogina pe care ai facut-o acum doua luni ca sa te dai mare in gasca ta de baieti si care a ”prins tare” la public.

Draga elevule, draga studentule, draga omule care petreci ore in sir pe facebook,

Incearca sa realizezi ca nu conteaza cate like-uri ai pe facebook sau cate inimioare ai pe instagram. Ca oamenii te vor uita imediat dupa ce au reactionat la mesajul tau, daca nu e un continut nou, relevant pentru o parte din public, daca nu aduce informatii noi care sa fie utile si altora la o cautare pe google.

Ca in internet mori mai repede decat in viata off line.

Ce conteaza e ceea ce vor gasi pe google viitorii tai angajatori, viitoarea nevasta sau viitorul sot, precum si …socrii.

Si mai conteaza, daca esti producator de continut, acele informatii care au schimbat cu un milimetru lumea la momentul in care le-ai dezvaluit sau articolele/ fotografiile care mai ”stau in picioare” la ani distanta de la publicare prin calitatea si forta cu care au descris oameni si evenimente.

Astazi cand pui ceva in social media – ca e facebook, ca e instagram – gandeste-te: o sa mai conteze peste un an? Sau peste 10? De ce e relevant pentru mine cate like-uri primesc?

Dupa care, sper sa ai curajul sa stergi statusul si sa iesi la plimbare in parc. Chiar nu conteaza cate like-uri ai.

Sambata am fost sa le vorbesc studentilor care vor sa faca din online un business. Printre altele, le-am spus ca nu conteaza cate like-uri au. Si am simtit nevoia sa las asta si aici. Poate e util cuiva.

 

1935
furt uite cine danseaza alison vs maricaun furt la #UiteCineDanseaza

un furt la #UiteCineDanseaza

Update – intr-o lume in care distantele nu mai exista gratie internetului, a fost doar o chestiune de ore pana autorul coregrafiei copiate sa afle.

S-a intamplat asa: blogul meu e citit de oameni apropiati lumii dansului, in comunitatea mea de pe facebook sunt multi oameni conectati la lumea dansului la nivel international. Cineva a vazut filmul si i l-a trimis.

Probabil ca rezolvarea incidentului se va face cu discretie departe de ochii publicului, dar intamplarea e un bun caz de studiat in conferintele despre comunicare si internet.

Nu m-am gandit nicio clipa ca textul /filmul va ajunge la Travis Wall, am scris sambata la suparare pentru ca remarcasem furtul. Dar parcursul vestii (in 30 de ore a ajuns la cel despre care scriam si locuieste in partea cealalta a globului) e o dovada  ca nu mai poti sa crezi ca lucrurile pot merge oricum, ca esti departe de aia de la care te ”inspiri” si nu o sa stie nimeni.

(mai jos povestea initiala)

Editia din 27 martie Uite cine danseaza a prezentat un mic furt.

Este vorba despre dansul lui Liviu Teodorescu ”coregrafiat” de Marica Derdene.

Nu ma astept ca Florin Calinescu, Cabral, Mihaela Radulescu sau Andreea Marin sa stie ca e un dans furat, cum as putea sa le gasesc scuze si lui Mihai Petre si Gigi Caciuleanu ca nu stiau ca a fost un dans copiat pentru ca sunt multe productii de gen.

Dar ma asteptam ca producatorii emisiunii sa fi stiut ca acest dans este furat pentru ca este unul super super premiat in versiunea dansata de Allison si Robert, coregrafiata de Travis Wall.

Ca sa nu existe discutii, formatul emisiunii spune ca fiecare dintre coregrafi trebuie sa CREEZE un dans pentru fiecare editie. Nu sa-l fure:)

versiunea din america

versiunea din romania

 

Scriu abia acum pentru ca astazi am reusit sa vad emisiunea. Si mai scriu tocmai pentru ca mi se pare foarte foarte romanesc sa furi de la altii chiar si cand e vorba despre o poveste atat de dramatica.

Domnul Gigi Caciuleanu stie pasiunea mea pentru dans si stie ca aceasta remarca vine din dorinta de a fi respectata munca fiecarui dansator si coregraf. (De altfel puteti citi aici o bucurie de interviu cu domnul Gigi Caciuleanu pe care l-am facut in urma cu aproape 9 ani, iar acest link va va duce catre o serie de cronici ale spectacolelor domniei sale pe care le-am vazut, spectacole de o profunzime, o emotie si o teatralitate aparte. Pe care vi le recomand din inima.)

Liviu Teodorescu e un baiat foarte talentat, nu e vina lui, nu el trebuie sa aiba cultura si background-ul de dans (desi e foarte posibil sa i se fi aratat miscarile din clipul original), dar e incorect fata de munca unuia dintre cei mai talentati si premiati coregrafi de dans contemporan ai momentului, Travis Wall (care si-a pus in aceasta coregrafie povestea mamei lui).

E o problema a coregrafei lui Liviu Teodorescu si a producatorilor emisiunii.

O problema mare, de etica, zic eu.

5601
autism speaksUn gand despre copiii cu autism si rudele lor

Un gand despre copiii cu autism si rudele lor

De fiecare data cand intalnesc copii cu autism, sau cu alte deficiente, ma uit la doua lucruri: daca ei sunt confortabili in lumea lor si daca parintii lor se uita cu incredere in jur.

Duminica e ziua de constientizarea a autismului si e important sa vorbim despre aceasta deficienta de cat mai multe ori ca sa intelegem ca ea face parte din viata noastra. 10% dintre copii au astazi autism, la nivel mondial.

Imi plac copiii care sunt crescuti cu dragoste si super intelegere si acceptare si care, in lumea lor, nu stiu ca sunt putin diferiti de ceilalti.

Cum imi plac si copiii care, cu la fel de multa dragoste crescuti, stiu ca sunt diferiti si lupta sa fie mai bine pentru ei – sa faca parte dintr-o echipa, dintr-o familie mai mare care nu-i include doar pe parinti.

Am scris de multe ori despre copiii cu autism, tocmai din nevoia de a-i aduce mai mult in fata lumii pentru a fi acceptati.

Dar, ca adult, de fiecare data cand intalnesc un copil cu probleme – autism, Sindromul Down sau alte deficiente – ma gandesc in primul rand la parintii lui. Daca ei au puterea emotionala si resursele sa mearga cat se poate de departe in tratamentul copiilor lor, in a lupta pentru ca micutii lor sa fie acceptati in societate, copiilor le va fi mai usor.

Lumea copiilor e construita de oamenii mari.  Care au nevoie de incurajari ca oricare alt copil.

Asa ca de 2 aprilie acesta, duminica, va rog tare sa va indreptati pentru cateva clipe atentia catre parintii copiilor cu deficiente, cu autism. Aa le spuneti o vorba buna, sa le transmiteti un gand bun. Asta le va da aripi sa lupte pentru copiii lor pentru multe alte luni.

multumesc.

1182
OnteachingJournalism1Se cauta intern pentru un nou proiect editorial

Se cauta intern pentru un nou proiect editorial

Dragii mei,

impreuna cu trei prieteni lansam un nou proiect editorial si cautam tineri studenti la jurnalistica pentru o viitoare colaborare.

daca vreti sa invatati sa scrieti pentru online, daca sunteti curiosi sa aflati cum functioneaza industria muzicala si media (comunicare, marketing, PR) si vreti sa va dezvoltati in aceasta directie, va propunem urmatoarele.

un internship in care sunteti aproape de noi si de proiectele noastre – comunicare pentru artisti, management artistic, PR & organizare de evenimente din zona entertainmentului, dar mai ales editorial (redactare stiri, interviuri, eseu personal, profil de personaj) – si va invatam lucruri pe care nu le parcurgeti in programa scolara.

un internship in care va punem sa cititi mult, carti de specialitate, despre muzica, despre industria entertainmentului.

un internship in care mergeti cu noi la conferinte (la unele suntem noi speakeri, la altele mergem sa invatam si noi).

daca sunteti aproape de spiritul si valorile noastre si de ceea ce ne dorim noi – profesional – de la un coleg, la sfarsitul internshipului va vom angaja.

trimiteti-mi un mail (poate sa fie si neconventional) cu ce ati facut, ce ati invatat si de ce vreti sa mergeti – sper departe – in jurnalismul pentru entertainment pana pe 9 aprilie la adresa cristina.bazavan la gmail.com

daca nu aveti experienta, nu este nicio problema – ne intereseaza mai mult atitudinea voastra si dorinta de a invata.

eu si colegii mei va multumim foarte mult pentru timpul pe care ni-l acordati pentru a ne trimite aplicatia si promitem sa va raspundem fiecaruia.

1381
batmanO cutie postala -o fapta buna de duminica dupa amiaza, cand ploua

O cutie postala -o fapta buna de duminica dupa amiaza, cand ploua

E duminica dupa amiaza, ploua, e destul de frig pentru aceasta perioada a anului si ni se pare complicat ca TREBUIE sa stam in casa sau optiunile de distractie sunt in spatii inchise – restaurante, teatru, cinema – cand e primavara si am vrea in parc.

Suntem adulti si, desi intelegem ca asta e natura, tot oftam usor si nu prea avem nervi sa spunem ca in povestirea lui Eric Emmanuel Schmitt – ” e o frumoasa zi cu ploaie”.

Dar undeva in Bucuresti, sunt cateva zeci de copii care stau cu lunile in spatii inchise din motive de sanatate. Care ar iesi si pe ploaie si pe vant putin afara pentru ca n-au mai facut asta de foarte multa vreme.

Cum nici nu mai stiu cum e sa fii in vacanta plecat pe undeva. Bine, nici n-au apucat sa plece pe undeva in vacante pentru ca boala a venit prea repede pentru ei.

Pentru copilasii de la Institutul Oncologic Bucuresti, asociatia Spitale Curate vrea sa faca o actiune unica si super emotionanta. Vor instala 30 de cutii postale pe sectie, iar oamenii vor fi incurajati sa le trimita carti postale copilasilor din vacante pentru ca ei sa simta ca au suportul mai multor oameni. Si pentru ca micutii sa aiba din cand in cand motive de bucurie.

Imi si imaginez cum vor vorbi ei despre locurile pe care le vad in ilustrate, pe ce meridian se afla, ce ora e acolo si alte povesti magice de pe taramuri inca neumblate de ei.

Cum ii putem ajuta…

Alexandra Raureanu de la Asociatia Spitale Curate a vazut la Dedeman cutii postale, albe, simple, pe care copiii si le vor decora. O cutie costa 73 ron. Daca donati niste banuti in contul asociatiei, facem sa se mai intample o magie.

Contul este RO46RZBR0000060016949927 lei, deschis la Raiffeisen Bank, beneficiarul fiind Asociatia Spitale Curate.

Sigur va aduceti aminte de Asociatia Spitale Curate, ei sunt cei care de Halloween i-au ajutat pe micutii din sectiile de oncologie sa se transforme in super eroi, cu costume de super personaje pentru care am strans si noi bani (unii dintre dvs ati donat atunci si va mai multumesc inca o data pentru asta)

De fiecare data in asemenea actiuni eu ma bazez pe darnicia si bunatatea celor care ma citesc si care stiu ca un gest mic al fiecaruia se transforma intr-o magie cand e alaturat unei multimi de gesturi similare.

Dar daca stie cineva fie pe directorul de marketing de la Dedeman, fie agentia care face campanie pentru Dedeman va rog aratati-le aceasta postare. Sunt sigura ca vor dori sa ajute, iar eu promit – in numele Alexandrei, caci stiu ca va fi de acord – ca din banii care se vor strange de la oamenii darnici vom cumpara carti cu povesti de calatorie pentru copii si  atlase geografice ca sa descopere lumea chiar si de pe un pat de spital.

Multumesc ca ii ajutati.

 

988
sawa-flower-coffee-13(foto) cand ceaiul si cafeaua sunt transformate in arta

(foto) cand ceaiul si cafeaua sunt transformate in arta

Am descoperit zilele trecute doua artiste din colturi diferite de lume care se exprima, pe instagram, cu mini tablouri legate de ritualul ceaiului sau al cafelei.

De ceai se ocupa o artista din Rusia,  Marina Malinovaya care monteaza flori uscate langa ceainic si cescute de cafea in tablouri fine.

In Japonia, exista un artist, Sawa, care lustreaza ritualul cafelei cu flori montate in tablouri de o delicatete uimitoare.

De ce scriu despre aceste doua doamne aflate in parti opuse ale globului, dar care se exprima artistic la fel?

Mai intai pentru ca vreau sa va arat conturi de instagram care produc continut , care sunt mini albume de arta nu mini reviste porno.

Mai apoi pentru ca sunt niste metafore elegante pentru a ne bucura de micile ritualuri ale zilei.

Si nu in ultimul rand pentru ca intuiesc ca va fi un trend pe care-l vom vedea in prezentari sau pictoriale de moda, in cover-uri de albume ale unor artiste etc.

luati-va 2 minute si uitati-va la fotografii.

incepem cu rusoaia Malinovaya.

marina-malinovaya-floral-story-flower-teacup-1 marina-malinovaya-floral-story-flower-teacup-3 marina-malinovaya-floral-story-flower-teacup-4 marina-malinovaya-floral-story-flower-teacup-5 marina-malinovaya-floral-story-flower-teacup-7

 

iata si creatiile japonezei Sawa.

sawa-flower-coffee-1sawa-flower-coffee-2 sawa-flower-coffee-3 sawa-flower-coffee-4 sawa-flower-coffee-5sawa-flower-coffee-6 sawa-flower-coffee-7sawa-flower-coffee-8 sawa-flower-coffee-9 sawa-flower-coffee-10sawa-flower-coffee-11 sawa-flower-coffee-12 sawa-flower-coffee-13 sawa-flower-coffee-14sawa-flower-coffee-15 sawa-flower-coffee-16

1590
tuna pasticadaTuna pasticada -sau cum poti sa te indragostesti de Croatia la tine in bucatarie-

Tuna pasticada -sau cum poti sa te indragostesti de Croatia la tine in bucatarie-

text de Sorel Radu

Sorel este fondator al agentiei digitale We Buzz si un important om de vanzari. Am simtit nevoia sa fac aceste precizari pentru ca randurile de mai jos, cu poezia lor pusa in bucatarie, sa fie intelese la adevarata lor valoare. Am vazut pe facebook fotografia cu ce a gatit in week end si l-am rugat sa-mi scrie reteta pentru blog. Acum eu imi iau ingredientele si fac reteta. Ceea ce va doresc si dvs. (cb)

Tuna pasticada

(sau cum poti sa te indragostesti de Croatia la tine in bucatarie)

Tonul face muzica.

Ok, e o vorba.  Dar tonul, ca peste, e mare nene! E atat de mare incat din acest motiv nu a incaput in bucataria romaneasca. Bine, si pentru ca el traieste in mediterana, care, in afara de perioada concediilor, nu este cel mai bun vecin al romanului.

Momentul in care intre mine si ton s-a infiripat o relatie, s-a petrecut la el acasa, intr-un sat pescaresc de pe coasta Croatiei, numit Jezera, care e fix langa Tisno, locul in care vin englezoaicele la festivalurile de muzica electronica si plaja.

Un fel de Vama Veche dar in alta tara.

Asadar ziua in care m-am indragostit de ton a fost cu adevarat poetica.

Era foarte de dimineata pentru o zi de vacanta, nu ma pregatisem sa ma trezesc chiar la rasarit. Dar luasem o camera fix la iesirea din marina iar in acea mult prea de dimineata era vanzoleala mare!

Nu mai vazusem atatea barci de pescuit plecand deodata la incercat marea cu undita. Zeci de sperante, unduindu-se una dupa alta spre marele ton! Pentru ca, am aflat apoi,  ca daca nu era destul de mare, adica peste 50 de kg, nu se punea si trebuia eliberat! Big Game Fishing e un altfel de sport decat aruncatul la stiuca, de la noi din delta.

Am admirat spectacolul sperantelor pescaresti iar apoi am plecat sa ne facem ziua noastra de sailing (superba unduire dupa vant), si dupa ce ne-am aplecat cu barca si pe stanga si pe dreapta, exact cum se joaca fata, ne-am intors in marina din Jezera, pe la apus.

Deja se-ncinsesera gratarele!

Si daca ar fi fost cea mai neagra noapte sau cea mai laptoasa ceata, tot am fi nimerit portul, doar dupa miros.

Ce nu stiam despre aceste concursuri de pescuit, era ca “prada” se gateste imediat si se imparte gratis oricarui gura-casca. Asa ca…da, desigur, putem!

De cand mirosul gratarului imi incetosase mintea, mi-am dat seama ca rostul meu in viata e sa ma asez la coada aia, spre ton, ton, semi-ton, ton, ton.

Am parcurs calatoria initiatica si da, mi-a venit randul. Pe o mare plita incinsa erau aliniate bucati generoase din EL, Tonul.

Mi-am luat Portia, am mers la masa, am gustat, si apoi n-am mai inteles nimic. Era vita Kobe? Era ceafa de Mangalita? Sau era banalul peste la gratar?

N-am rezistat, trebuia sa aflu! M-am ridicat si m-am intors la doamna. Zic:

“-Dar ce ati pus pe el?

-SALT! “

Acest raspuns mi-a stins lumina!

Adica ton proaspat scos din apa, aruncat pe gratar cu putina sare, e cel mai gustos lucru pe care poti sa-l mananci in viata?! N-am avut cu cine sa ma contrazic, realitatea striga din farfurie. Si era al naibii de buna.

Ok, pentru o astfel de intalnire, ori trebuie sa ai noroc (scuuzeee….), ori esti foarte planificat si ai timp (pentru ca de exemplu timp de o saptamana, cele cateva zeci de barci au prins ton corespunzator >50, doar in doua zile).

Insa o excelenta intalnire cu tonul poate fi si altfel, iar acest alt fel poarta un nume demn:“Tuna Pasticada”! Am zis!

Daca mergi in insulele Croatiei (ma rog, si pe coasta, dar e prea frumos in insule), “Tuna Pasticada” se va afla in mai toate meniurile restaurantelor in care merita sa mananci.

*

Dar, sa nu uitam de unde-am plecat, discutia noastra era sa-l inviti pe ton la tine in bucatarie.

Ce e de facut?

Acest foarte scurt preambul a avut rolul de a striga un lucru foarte important: pestele proaspat are alt gust. Iar la noi, ton proaspat e greu de gasit. Eu am gasit la pescaria din Dorobanti, la Raion. Daca n-ai alte idei, fa ca mine.

Inainte sa-l duci acasa, opreste-te pe drum si mai cumpara: paste, rosii, usturoi, ceapa, capere, cimbru, busuioc, pul biber, piper, ulei de masline si sare.

Oi avea tu prin casa un pahar de vin rosu, dar daca n-ai, ia si o sticla de vin. Ii place si tonului, o sa-ti placa si tie, mai ales cu, si dupa.

Toata povestea poate sa dureze jumatate de ora daca te coordonezi bine. Juma’ de ora pana incepe povestea, adica 😉

Tonul face muzica, asa ca incepi cu el. Probabil este un steak de 10 mm, care se unge cu ulei de masline si se da cu sare. Apoi se pune pe plita sau gratar 2 minute pe fiecare parte.

Se curata  (sau sa curete) doua cepe si se taie julien. Se curata usturoiul. Cele doua minuni albe se intind in tigaie pe patul de ulei de masline pana se topesc la soarele flacarilor, inductiilor sau ce metode aveti prin casa, dar fara sa se bronzeze mai mult decat asa, cam de luna mai. Se taie (nu stim cine) niste rosii, dar niste, inseamna generos, cate incap in cratita, relaxat.

Apoi pui sare, caperele si toate condimentele, unde reteta e foarte explicita: la ochi si dupa gust. Cand nu ai ochiul format, pui, amesteci cu spatula de lemn, astepti 30 de secunde si gusti, si repeti pana esti multumit. Teoretic, sosul ar trebui sa iasa nitel spicy (daca n-ai pul biber, poti sa pui niste ardei iute dar aici atentie). Daca ai pus prea mult poti sa o remediezi din lichide (vin, apa, ulei) dar e foarte posibil si  sa trebuiasca sa comanzi ceva gata facut, de la cineva care livreaza repede. Sau o inviti imediat in Croatia, in insule, unde iti spun eu niste locuri unde le iese perfect, si te va ierta.

Adaugi tonul peste sos si aici ai trei  variante: maruntit cu furculita, intreg, sau rupt in bucatele. De gustibus!

Acum vine paharul de vin rosu. Dar care trebuie pus (nu baut), macar cu 10 minute inainte de a lua totul de pe foc.

Nu te zgarci la vin! Cel mai frumos e sa fie acelasi vin pe care il vei bea la masa. Deci nu pune vreo acritura “de gatit”.

Cand pui vinul, pui si pastele la fiert. Pe care le faci al dente. La final iei pastele si le asezi in cratita inca pe foc, unde s-a facut sosul, rosiile sunt topite, totul e oarecum omogen. Daca sosul e prea scazut, mai adaugi putin din zeama in care au fiert pastele. Mai ai rabdare cam 1-2 minute sa intre sosul in paste si e gata.

Mananci, bei, o tii de mana, radeti, te bucuri de viata! Simplu!

Ps. Parca vad acum ca o sa vina Dan Chisu sa spuna ca pul biber-ul nu se foloseste in Croatia! Pai da, dar atunci rolul nostru de mediator intre Europa si Orient, unde mai e?!

 

 

 

1455
campanie bloggeri_vizual final (1)Calatorie in trecut – sau ce am invatat dintr-o scrisoare in care ceream o racheta de tenis

Calatorie in trecut – sau ce am invatat dintr-o scrisoare in care ceream o racheta de tenis

La inceputul anilor 90, in vara in care Andre Agassi a jucat finala la Roland Gaross, invatam sa joc tenis in Alexandria, orasul in care nu se intampla nimic.

Imi placea tenisul mai mult cand ma uitam la televizor decat cand eram pe teren pentru ca ma incurca foarte tare faptul ca eram mica de inaltime, n-aveam forta, iar fileul imi parea la kilometri distanta de unde serveam.

Si serviciul mi se parea o chestiune complicata si visam noaptea cum arunc mingea in aer si dau pe langa ea, in loc sa o lovesc cu putere ca sa treaca de fileu.

Dar, oricat ar fi fost de greu, imi doream sa invat sa joc tenis pentru ca imi placea ce vedeam la televizor. Lectiile erau in capatul celalalt al orasului, mergeam cu tata cam 20 de minute pe jos, si falfaim cu drag si emfaza racheta de lemn – Reghin – pe care o cumparasera ai mei cu ceva eforturi financiare.

Nu vin dintr-o familie instarita. As spune ca familia mea era chiar foare modesta, asa ca dorinta mea de a invata sa joc tenis era o aventura pentru toata lumea.

In vara in care Agassi a jucat finala la Roland Gaross-ul am venit la Bucuresti si, pe bdul Stefan cel Mare, am descoperit un magazinas – genul de “cu de toate” – consignatia care avea si cateva reviste straine. Printre ele revista Tennis care-l avea pe Agassi pe coperta. Stiu ca nu am avut suficienti bani ca sa mi-o cumpar, dar ca m-am rugat de doamna vanzatoare sa o pastreze pentru inca o luna, promitandu-i ca am sa strang bani si data viitoare cand vin in Bucuresti o cumpar. Mi-a pastrat-o si prin septembrie- octombrie o aveam acasa la loc de cinste.

Tot pe atunci, cea mai bogata dintre rudele noastre, un unchi care plecase in America cu multi ani in urma, si-a anuntat vizita in Romania. Prima lui vizita de dupa Revolutie. Fiecare dintre nepoti s-a apucat sa scrie cate o mini scrisoare cu ce isi doreste sa-i aduca unchiul.

Eu am pictat cateva randuri din tot sufletul meu despre o racheta de tenis din carbon, cum vedeam ca au jucatorii de tenis la care ma uitam la tv. Nu aparusera inca in Romania, sau oricum nu vazusem eu in Alexandria si in putinele magazine pe care le stiam prin Bucuresti, si mi se parea ceva super SF.

Am scris ca si cum i-as fi scris lui Mos Craciun sau unei forte supreme a naturii. Mi-am pus toata dorinta acolo, am visat la racheta aceea de tenis ca la cel mai scump si drag lucru din lume. Scrisorile au plecat catre America, iar eu – cateva zile mai tarziu – am avut o revelatie.

Imi faceam lectiile la biroul aflat in fata unui geam pe care era pictata ciocanitoarea Woody. Era acolo pe geam dinainte sa ne mutam noi si, desi geamul se crapase de la cine stie ce intemperie, ne rugasem de parinti (locuiam in camera cu sora mea) sa–l lase asa pentru ca n-ar mai fi putut nimeni desena pe el la fel. Si era semnul nostru de a fi diferite, nimeni in tot orasul nu mai avea desenat pe geam un personaj animat.

Ei bine, la cateva zile de dupa ce au plecat scrisorile catre unchiul nostru, in timp ce-mi faceam lectiile m-am uitat la Woody de pe geam – semnul occidentalitatii, al Americii la care visam – si m-a lovit un gand: de ce sa-mi faca unchiul meu cadou o racheta de tenis? Am muncit pentru ea? De ce sa-l bag la cheltuiala, de ce sa cersesc ceva?

Habar n-am de unde am avut gandul asta, dar imi amintesc extrem de bine rusinea pe care am simtit-o ca am indraznit sa-i cer o racheta de tenis scumpa.

Si mai stiu ca atunci mi-am promis ca nu voi cere nimic pe gratis de la nimeni. In familia noastra, fiind mai saracuti, cei mai bogati erau generosi cu ceilalti, iar ai mei erau obisnuiti sa ceara cand aveau nevoie.

N-am primit racheta de tenis cand unchiul a venit in Romania si-am fost usurata ca n-am primit-o, dar tot mi-a fost rusine sa dau ochii cu el pentru ca am indraznit sa-i cer ceva asa de scump, in conditiile in care el nu ne era dator cu nimic. Daca va citi asta, abia acum va descoperi rusinea mea.

Am scris povestea aceasta, calatoria in timp ca sa va rog sa fiti atenti la nevoile si dorintele copiilor vostri. Si sa-i invatati sa ceara /aiba doar lucrurile pe care si le permit.

Sigur ca astazi ne permitem mai multe decat atunci – si pentru ca se gasesc mai multe produse din toate categoriile, dar si pentru ca daca nu avem banii putem sa facem imprumuturi pentru nevoi personale.

*

OTP Bank m-a invitat sa fac o excursie in timp ca sa ma gandesc cum ar fi fost daca intr-un moment in care mi-am dorit f f mult ceva, as fi avut posibilitatea sa iau un credit de nevoi personale.

In cazul amintirii de mai sus, nu stiu daca o racheta de tenis de carbon mi-ar fi schimbat in vreun fel cursul vietii, banuiesc ca nu as fi ajuns vreo mare jucatoare de tenis pentru ca nu am datele fizice si nici n-as fi avut resursele materiale ca sa merg prin turnee. Dar stiu ca ar fi fost o foarte foarte mare bucurie, ca si cum l-as fi intalnit pe Mos Craciun cel adevarat.

Dar stiu ca mi-am tinut promisiunea din copilarie. N-am cerut niciodata nimanui ceva gratis, n-am cerut niciodata bani cu imprumut de la o persoana particulara, am preferat sa fac credite la banca si sa-mi iau ceea ce am nevoie pentru ca apoi sa pot plati prin munca mea.

Pentru cine vrea sa stie mai multe detalii despre Creditul personal de la OTP Bank, iata informatiile pe scurt.

Se accepta venituri de toate felurile. Adeverinta de venit poate sa lipseasca pentru ca informatiile despre veniturile tale le furnizeaza ANAF.

Dobanda e mai mica daca primesti salariul la OTP Bank.

Comisioanele sunt usor de tinut minte pentru ca… toate sunt zero.

O comision pentru deschiderea contului,

O lei/ luna pentru admnistrarea creditului,

O% pentru rambursarea anticipate a creditelor cu dobanda variabila.

Iar pentru un credit de 10.000 lei pe 5 ani, dobanda incepe de la 7, 9% (in functie de profilul clientului si istoricul sau de creditare).

Mai multe detalii gasiti aici https://www.otpbank.ro/credit/pl

*

Altfel, eu si astazi iubesc tenisul foarte mult. Peste ani mi-am cumparat singura o racheta de carbon, acum nu mai joc, dar privesc cu mare drag meciurile. Zilele trecute cand a fost FED Cup la Bucuresti, am vazut meciurile fetelor noastre din loja lui Ilie Nastase ceea ce ar fi parut mai mult decat SF in copilaria mea. E inca o dovada ca se intampla cumva pe lumea asta si dorintele tale cele mai mari se indeplinesc.

 

1083
HEATHER doveFrumusetea mea. Alegerea mea.

Frumusetea mea. Alegerea mea.

Am mai povestit de-a lungul timpului ca m-am prins destul de devreme ca nu sunt vreo frumusete de manechin. Ca frumusetea nu va fi niciodata atu-ul meu. Asa ca m-am centrat foarte tare sa-mi dezvolt alte atu-uri, bazate pe “creieras”, nu pe ambalaj.

Sigur ca, mai tarziu, cand am ajuns sa lucrez la o revista glossy, am fost socata sa descopar ca si unele dintre cele mai mari si mai frumoase modele ale noastre, fetele pe care le vedem in reclame peste tot, cred ca… nu sunt frumoase. Traiesc toata ziua cu chipul lor nemachiat, isi cunosc ridurile si cearcanele si – ca orice femeie – isi cauta defectele si si le reproseaza.

Ma rog, constatarea asta n-a schimbat cu nimic infatisarea mea  – tot un mic soricel de biblioteca am fost si am ramas.

Cu anii mi-am asumat ceea ce sunt si am inceput sa ma opun prejudecatilor oamenilor.

web bazavan by andrei tanaseLumea spune ca o femeie trebuie sa fie machiata tot timpul. Eu cred ca frumusetea e fara mult machiaj. Vine din stare, din energie, din expresia fiintei pe care o privesti.

Cand eram la revista socam pe toata lumea ca ma machiam foarte putin. Intr-o lume “glossy” – adica cu foarte mult sclipici – eu preferam sa fiu cat mai naturala. Cum prefer si acum.

Sa nu ma intelegeti gresit, nu e ca si cum nu as avea grija de mine, ca si cum nu m-as duce la coafor sau nu mi-as face manichiura. Nu e ca si cum n-as avea grija de tenul si de pielea mea. Nu e ca si cum n-as folosi zilnic creme hidratante pentru corp pentru sanatatea pielii mele.

Doar ca ma deranjeaza sa ma machiez ca o masca si nu port mai mult de crema hidratanta, mascara si un gloss sau ruj cat mai natural. Si ca sa fiu f sincera, petrec mai mult timp in partea de ingrijire – creme si uleiuri esentiale – pentru fata si corp decat in partea de make-up.

Sigur ca ma mai machiez cand contextul o cere, dar chiar si atunci incerc ceva usor si natural, fara sa ma zugravesc pe chip.

E alegerea mea si imi asum ca lumea se uita straniu la mine, mai ales cand sunt in locuri in care femeile sunt extra machiate. Nu le judec si sper ca nici ele sa nu ma judece pe mine.

De ce scriu asta acum?

In urma cu ceva zile o prietena m-a intrebat daca nu mi-e teama sa-mi arat ochii care incep sa spuna niste ani daca nu sunt machiati mai mult. Ca sa fiu sincera, m-a deranjat intotdeauna forma – usor cazuta, ca de ursulet trist – a ochilor mei, dar asa sunt ei si toata viata o sa … defilez cu ei.

Prietena asta a mea mi-a zis ca sunt curajoasa ca ma expun astfel.

Pe bune? Nu m-am gandit niciodata ca e vreo dovada de curaj si nici nu cred ca e o mare tragedie ca am riduri la ochi pentru ca toti vom avea mai devreme sau mai tarziu…

Mai curajoase sunt femeile care aleg sa se opuna prejudecatilor cu actiuni care misca lumea,  sa faca meserii care, in mentalitatea colectiva, tin de priceperea si aptitudinile unui barbat: arbitru de fotbal, pilot de avioane sau de raliu.

Are Dove o campanie foarte frumoasa in directia asta, cu 3 femei care au ales sa mearga pe drumul … barbatilor dupa mentalitatea unora, dar sa faca ceea ce le place.

Le puteti vedea aici

*

Dove a facut un studiu despre incredere si frumusete care sigur o sa va puna pe ganduri. Iat acateva dintre rezultate.

8 din 10 femei consideră că este important să fie mulțumite de trăsăturile lor faciale pentru a se simți încrezătoare

o Pentru a avea încredere în sine, 9 din 10 femei consideră că este important să faci ceea ce-ți place cu adevărat. Frumusețea și aspectul fizic sunt văzute ca fiind o formă de expresie personală pentru multe dintre femei

o 8 din 10 femei își doresc să-și atingă propriul ideal de frumusețe decât să ia ca reper ce consideră ceilalți că este frumos

o Jumătate dintre femei (5 din 10) se simt judecate de cei din jur pentru felul în care arată

o 7 din 10 femei și-ar dori ca mass-media să aducă în prim plan frumusețea feminină în toată diversitatea ei, indiferent de vârstă, rasă, formă sau mărime

o 8 din 10 femei sunt de acord că cele mai frumoase femei nu sunt cele care s-au născut cu cele mai multe atuuri, ci sunt acele femei care profită din plin de ceea ce au

Cred ca e un exercitiu frumos sa va ganditi la ce spune lumea despre frumusete si cum o vedeti voi, pe pielea voastra. Puneti-va povestile pe platforma Dove – Dove Club Frumusetea mea si puteti castiga nu doar premii ci si ceva puncte la increderea in propria persoana care e, de fapt, un lucru care e mai presus de orice validare.

 

2235
mancare linte naut menta lamaie 1(reteta) Mancare cu linte, naut, menta si lamaie

(reteta) Mancare cu linte, naut, menta si lamaie

De cand m-am intors din Thailanda (unde nu am stat chiar asa de mult incat sa-mi schimb radical preferintele culinare), nu prea mai pot sa mananc carne. Am mancat o sigura data, carne de vita, si am simtit un mare disconfort.

Asa ca m-am gandit ca zilele astea, in care m-am intors la gatit pentru ca o sa vina o avalansa de legume peste noi, sa gatesc ceva atipic.

Mancare cu linte, naut, menta si lamaie. Se pregateste in 15 min, maximum

Am pus in wok 5 graunte de usturoi taiate marunt, linte rosie si naut (ambele din conserva, deci deja fierte), plus telina taiata marunt (cam ¼ dintr-o radacina).

Le-am lasat sa fiarba 5 min, am adaugat cate o lingurita de cimbrisor, turmeric, menta, patrunjel, am tocat marunt o jumatate de lamaie si le-am mai lasat 10 min la foc mic.

A rezultat o mincare foarte foarte fresh, foarte gustoasa si foarte hranitoare.

*

In plus, cred ca am luat o doza sanatoasa de vitamin B ((B1, B2, B3, B5, B6 si B9) pentru ca sunt toate bine asezate in lintea neagra, dar si de fier si vitamin C (si nautul si lintea le contin in cantitati generoase), iar din naut am luat si ceva mangan, potasiu si zinc.

A fost f f gustoasa mancarea, satioasa si hranitoare. Plus ca si turmericul a facut ceva magie prin corp ( e unul dintre condimentele cu efectele cele mai spectacuoase pentru sanatate –  printre altele ajuta la mentinerea sanatatii creierului, indepartant depunerile de amiloid-ß din creier si formarea placilor, si oxigenandu-l).

mancare linte naut menta lamaie

1606
manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 4 web(foto nepublicate) Sinceritate – unul dintre primele interviuri ale lui Marius Manole –

(foto nepublicate) Sinceritate – unul dintre primele interviuri ale lui Marius Manole –

Am avut privilegiul sa fac unul dintre primele interviuri cu Marius Manole din cariera lui de actor. Se intampla in 2006, la revista Tabu, si de atunci ne-am mai intalnit de cateva ori bune in interviuri. Eu intreband, el raspunzand.

Am cautat primul interviu pentru ca, odata cu emisiunea in care danseaza la Pro TV, mi-am adus aminte de povestea despre cum a dat Marius Manole la coregrafie si cum – pentru ca mi-a spus povestea asta in interviu – m-am gandit cu Laura Carnici (stilist la Tabu pe vremea aia) sa-l fotografiem in chip de balerin din alte timpuri care-si spune povestea, dar se si antreneaza (inclusiv cu spada) ca sa fie cat mai gratios.

Imi amintesc ca Marius era usor stresat la sedinta foto (cred ca a fost prima sedinta foto mai mare pentru el) si ca l-am chinuit foarte mult: a sarit, a facut piruiete, a duelat cu un adversar imaginar pret de multe ore fara sa protesteze :)

Stiu ca ma gandeam ca o sa ajunga foarte mare, nu doar pentru ca are o charisma incredibila (e un soi de energie in jurul lui cand trece la “treaba”, cand se aseaza in mood-ul de personaj, care pur si simplu te capteaza cu totul), ci si pentru ca munceste imens, trage de el pana dincolo de orice limita si-ar putea imagina ca are.

Am cautat interviul (il gasiti mai jos) pentru ca pe atunci nu era obisnuit cu presa, iar raspunsurile au o prospetime si o candoare pe care, cred, ca astazi a invatat putin sa le ascunda. Peste ani mi-a fost greu sa gasesc o alta cale sa scriu despre el, astfel incat sa arat din nou esenta caracterului lui, dincolo de orice personaj. (in cele din urma l-am dus pana la Brasov, la Hospice Casa Sperantei, ca sa cunoasca copii asemeni lui Oscar, personajul lui din spectacolul Oscar si Tanti Roz. Reportajul de atunci, se intampla in 2010, il puteti citi aici: Vizita.)

Cunoscandu-l pe Marius, ambitia si puterea lui de munca, plus magia pe care o genereaza in jurul lui cand munceste, sunt gata sa pun pariu ca va fi castigatorul acestei editii de Uite cine danseaza.

Acum e un bun prilej sa-i multumesc pentru ca a fost de fiecare data un interlocutor minunat si a avut incredere si disponibilitate sa mearga pe mana mea in a-l dezvalui publicului asa cum nu-l stie foarte multa lume.

(fotografiile de mai jos, au fost realizate de Cosmin Gogu pentru Tabu in 2006 si sunt dintre cele nepublicate in revista)

Marius Manole si frumusetea linistitoare a lucrurilor marunte (Tabu 2006)

E considerat revelatia teatrala a momentului, are un chip atipic si e ca un magnet pentru generatia tânara care se indreapta catre teatru. Are 27 de ani si, pentru ca e Balanta, e construit din paradoxuri: modeleaza pe trupul si pe sufletul lui personaje diferite, dar ii e frica de oameni; se incarca energetic pe scena, dar isi traieste cu voluptate momentele de singuratate; e erou in fata reflectoarelor, iar pe strada e un timid sincer care vrea sa treaca neobservat. Ii place sa se plimbe noaptea, sa stea dimineata pe terasa si sa fumeze la soare in tacere absoluta si isi doreste ca peste o vreme sa joace intr-un film de lung metraj, la un regizor român, in care sa faca un rol bun. Studiati-l pe Marius Manole intr-o excursie inedita prin viata si emotiile lui, prin acele lucruri marunte care iti arata frumuseti linistitoare.

 

 

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 10 web Fara frica pe scena

Eu am asa o structura ca profesional nu mi-e frica de nimic, ma bazez foarte tare pe capacitatea mea de munca si pe datele pe care le am, si stiu ca pot oricând sa ma duc la Braila sau la Timisoara, unde pot sa fac un spectacol in care sa arat alta parte din mine. Adica stiu dupa ce fac o drama, gen “Drept ca o linie” unde am jucat un homosexual bolnav de SIDA, stiu ca urmatorul spectacol trebuie sa fie unul de comedie care sa ma ajute interior.

Unele personaje sunt foarte riscant de facut. Pentru ca daca te duci in zonele alea usor intunecate si periculoase, iti asumi foarte multe lucruri si e riscul sa zici: „asta e o viata care pare interesanta, eu de ce nu traiesc asa?” Si usor-usor ajungi pe o parte care nu e tocmai buna. Si-atunci urmatorul pas trebuie sa fie ceva care sa-ti asigure echilibrul, sa-ti asigure confortul psihic.

Munca nu are cum sa strice, cele mai importante lucruri pe care le faci, se bazeaza pe foarte multa munca. E o chestie pe care am invatat-o de la parintii mei: lucrurile stabile, durabile, lucrurile care te ajuta intradevar in viata, se câstiga cu foarte multa munca.

Eu fac meseria asta din nevoia extraordinara de a gasi o punte de legatura cu oamenii. Pentru ca daca n-as fi avut meseria asta, probabil ca as fi fost un ratat. E cea mai buna cale pentru mine, pentru structura mea, de a comunica cu oamenii.

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 6 web Timid in viata de zi cu zi

Mie mi-e o frica teribila de oameni. Aparent sunt un om foarte puternic, poate sa bârfeasca lumea, sa spuna orice, nu ma atinge. Dar in momentul in care se tipa lânga mine sau cineva e agresat fizic, incep sa tremur si imi pierd controlul. Si daca n-as fi avut meseria asta n-as fi putut fi in contact cu lumea. Paradoxal, scena imi da protectie. Adica eu bun/ prost, nimeni nu poate sa urce pe scena sa-mi dea cu ceva in cap.

As prefera când merg pe strada sa fiu invizibil. Fac cele mai mici gesturi posibile, trec pe lânga oameni fara sa-i deranjez, umblu imbracat fara sa atrag atentia, nu-mi pun galben, nu-mi pun portocaliu, sa nu ies in evidenta cu nimic. Iar filmul si teatrul iti dau o aura speciala. Pari mai inalt cât esti pe scena, la televiziune pari mai matur. Eu cum umblu cu parul vâlvoi, nepieptanat, cine sa se mai gândeasca ca sunt actorul ala de pe scena?

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 1 web Indragosteala pe scena

Totul pe scena e la puteri exponentiale. Treci prin niste stari pe care nici macar nu poti sa le explici prin cuvinte. Uneori dupa spectacol te intreaba lumea, dar cum ai facut acolo? Si spun: „pai nu stiu, jur ca nu stiu”. In scena fiind atât de deschis, simti oamenii altfel, energia care vine din sala o simti altfel. Te indragostesti – si asta nu e o gluma – eu m-am indragostit pe scena mai puternic decât m-am indragostit in viata mea. In scena esti atât de deschis incât primesti sentimentele astea exact in plex.

 Indragosteala de acasa, tot in folosul muncii

Eu pâna acum am fost indragostit de doua ori, indragostit de-adevaratelea. In rest, asa joaca, sau mi s-a parut.

Eram actor la Braila când m-am indragostit de cineva care era la Bucuresti si am hotarât sa plec in capitala. Am plecat cu un rucsac si trei haine pe care le aveam la vremea aia. N-aveam unde sa locuiesc, n-aveam nimic, nimic. Dar Dumnezeu nu-i prost.  In perioada aia erau examenele pentru admitere la facultate, pentru coregrafie. Am luat cartile de la Razvan Mazilu, trei zile am invatat non stop si am dat admitere, mergând pe principiul ca nu poti sa stai degeaba intr-un oras. Si am ajuns student la coregrafie. Dar n-am terminat. M-au dat afara pentru ca aveam deja oferte din teatru si nu mai aveam timp.

 

 manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 2 web Seductia

Partea frumoasa a seductiei e adrenalina. Cele câteva secunde in care iti bate inima si simti, efectiv, ca nu mai e nimic in jurul tau. Poti sa te indragostesti si sa vrei sa seduci, fara sa ti se raspunda. E importanta emotia pe care o traiesti, cele 2-3 secunde de adrenalina pura. 

 Strada

Mi-am facut personaje inspirându-ma din strada. Am un sentiment foarte bun când vad oameni calzi, curati. Uite, odata eram in gara la Braila si am vazut un batrânel cu o sticluta de votca care avea un tic: tot timpul dupa ce bea din ea se uita o data in stânga, apoi in dreapta. Nu stiu de ce, ca de ascuns nu avea nimic de ascuns, dar avea ticul asta. Si intr-un personaj la Braila unde trebuia sa fac un batrânel fellinian, mai ciudat, am luat gestul ala cu sticluta.

 

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 8 web Singuratatea

Pentru mine cel mai frumos moment e drumul de la teatru spre casa, dupa un spectacol bun. Am goliciunea si impacarea aia ca am reusit sa dau ce a fost mai bun si ca e momentul sa merg acasa, sa ma dezbrac de tot ce a fost la teatru, sa fac un dus, sa iau o carte, sa-mi dau liniste, sa-mi dau timp. Sa ma uit la televizor fara sa ma uit la televizor, sa ascult muzica fara sa ascult muzica. Sa stau pe terasa sa fumez o tigara fara sa fiu nevoit sa vorbesc cu nimeni. ~la e cel mai frumos si mai inaltator moment desi se petrece intr-o singuratate absoluta.

 Parintii

Eu am avut o relatie mai distanta cu familia mea. Nu le-am spus parintilor: mama te iubesc, tata te iubesc. Eram un copil care pleca de acasa, dormea in teatru si il cauta tata pe strazi. Tata m-a vazut in „Inima de câine” si nu a vorbit o jumatate de ora. Dupa ce l-am intrebat, a zis ca i-a placut, dar a fost surprins ca mâncam de pe jos.  M–a intrebat: „Macar spala podeaua?”

Nu stiu daca sunt mândri de mine, pentru ca nu o arata. Sunt niste oameni simpli, muncitori amândoi, si pentru ei e important cât câstig ca sa am o viata confortabila. Pentru ei nu sunt importante performantele mele ca actor, pentru ca au alte repere.

De Paste am fost la ei si la bunica, iar la tara bunica avea pe perete o fotografie de-a mea, dintr-un ziar, lânga icoana. M-a emotionat gestul ei, dar n-am putut sa arat asta. Am dat-o pe bascalie, cum sa puna fotografia mea lânga icoana?!

 

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 9 web Frumusetea

Nu imi plac oamenii care se multumesc sa fie doar frumosi. O femeie care nu e frumoasa are mult mai multe atuuri decât una care e multumita ca e frumoasa si atât. O femeie care nu e frumoasa incearca sa-si dezvolte alte calitati: inteligenta, umorul, isi dezvolta sarmul. Stiu multe femei interesante, care nu sunt frumoase si pe care le plac mult mai mult. De fapt, mie nici nu-mi plac femeile cu frumusetea standard.

Mi se pare ca oamenii frumosi sunt… nicicum. Uite, spre exemplu, mie imi place foarte tare lumea curvelor. E o lume ciudata care ascunde foarte multe lucruri, care respira un aer periculos. Nu e o viata terna – mergem la serviciu, ne intoarcem acasa, suntem interesanti, parfumati si aranjati. Si in teatru, personajele ciudate ale caror suflete ascund multe lucruri, sunt cele mai frumoase. Când stateam printre câini ca sa ma pregatesc pentru Sharik (rolul din „Inima de câine” pentru care a fost nominalizat la Premiile UNITER 2006, n.r.), ma uitam atent la ochi. Mie si la oameni, si la animale, ochii mi se par cei mai importanti. Dupa aia, mâinile si gesturile.

Emotii

Eu ma emotionez foarte usor si aiurea. Si la filme, si la lucruri obisnuite. Animalele ma emotioneaza profund, uneori refuz sa ma uit la ele ca sa nu le vad cât sufera. Am lasat acasa, la Iasi, o catelusa. Sunt mai sensibil la animale decât la oameni, nu stiu de ce. Dar merg foarte mult cu trenul si vad o groaza de oameni care ar avea nevoie de ajutor, de oameni singuri. Traim intr-o lume pe care daca iti dai timp sa o vezi, te emotionezi mult prea mult, cred ca excesiv de mult.

manole pentru tabu 2009 cosmin gogu nepublicat 5 web

 

13353
Packing Cosmiq 8 martieun (fashion) blogger care chiar influenteaza

un (fashion) blogger care chiar influenteaza

Am povestit de multe ori – chiar si in interviuri – ca mi se pare o prostie sa te numesti (crezi) influencer. (aici e un exemplu). Scopul tau in calitate de producator de continut –  ca e moda, gatit sau relatarea faptelor vietii – ar trebui sa fie calitatea: sa produci ceva nou, sa aduci informatie relevanta pentru publicul pe care – din intamplare – ti-l ofera internetul, nu sa te auto declari influencer si apoi sa si crezi minciuna cum ca ai influenta pe cineva cu ceva in viata.

Sigur ca traim intr-o epoca in care forma fara fond (ambalajele mincinoase) sunt extrem de la moda. Poate ca in Romania, unde incercam sa recuperam ce au facut altii in anii in care noi eram sub comunism, e si mai pregnant indemnul “fake it till you make it”. Ca unii nu mai ajung si la “make it”, pentru ca reusita e nevoie de munca si perseverenta, asta e partea a II-a. Oricum noi traim in tara “hit & run”, deci faci ceva impresie, iei niste banuti cum poti si … dispari in fuga.

Pentru ca zilele acestea fac multe valuri cuvintele Roxanei Voloseniuc (poate una dintre putinele persoane care pot vorbi despre influenta, lux si moda in aceeasi fraza intr-o forma asumata, continuta, inteleasa si traita), m-am gandit sa va arat unul dintre cele mai valoroase bloguri de moda din Romania.

Autorul nu vrea sa faca valuri, vrea doar sa produca un continut relevant. E un om care a facut zeci de pictoriale pentru reviste, care are in grija imaginea vestimentara unora dintre vedetele de la noi, a creat costume de teatru pentru regizori super mari si super cool de la noi (Radu Afrim e primul exemplu care-mi vine in minte, cu Napasta de la Nationalul bucurestean, un spectacol super premiat, dar si minunatia de “Omul Perna”).

E un autor: picteaza, deseneaza, gandeste costume, gandeste garderoba pentru spectacole, creeaza obiecte de arta si… scrie despre moda.

Se numeste Cosmin Florea, blogul lui este Cosmiq.ro si il puteti descoperi aici.

Credeti ca si-a zis vreodata ca e un influencer?! Munca lui a lasat super urme in divertismentul si teatrul romanesc, dar si in pictorialele de moda din revistele de la noi. Credeti ca se bate cu pumnii in piept cu asta?!

No way!

Daca i-ai zice ca e un influencer, ar rade. Pentru ca pentru el, probabil, influenceri sunt oameni care au schimbat lumea fotografiei, scenografiei, modei la nivel international. Si i-au inspirat pe multi altii sa fie mai buni, mai creativi, mai spectaculosi in munca lor.

Cred ca niciun om intreg la minte, cu o baza in educatie, nu se considera influencer. Stii ca nu stii doar dupa ce ai invatat mult si ai trait si experimentat multe.

Credinta suprema ca ceea ce scrii, (te) fotografiezi  este super relevant pentru restul lumii precum si aroganta ca lumea incepe cu tine si nimeni n-a mai facut asta inainte sunt, doar, ma iertati, prostie.

P.S. Cosmiq.ro a creat pentru 8 martie cutii speciale in care a trimis flori doamnelor. Desenate si imprimate pe plastic de el, cu parti din sufletul lui – lucruri care il inspira in viata.

Iata cum arata o asemenea cutie si cum descrie Cosmin conceptul darului atat de special si de muncit

Am vrut sa aduc la un loc cateva elemente in jurul carora am construit brandul (moda, desenul, fascinatia pentru flori, scenografia) si sa le prezint intr-un mod diferit. Asa ca m-am gandit la cutia asta in care vizualul este 3d iar din fiecare unghi se formeaza o alta poveste. De ex (in coltul din stanga sus al pozei pe care ti-am trimis-o) daca te uiti de sus, ai impresia ca albina sta pe petalele trandafirului din cutie, iar din celelalte unghiuri, iluzia unei femei intr-o mare de flori.

Packing Cosmiq 8 martie

 

Ma va certa ca am pus si fotografiile cu cutia de pe biroul meu, pt ca nu arata super stylish, dar e mult mult prea frumos darul sa nu vi-l arat din toate unghiurile

cosmiq 8 martie -1cosmiq 8 martie -2 cosmiq 8 martie

9042