Author : Cristina Bazavan

gaga passDespre rigoare, disciplina, profesionalism si Stefani Germanotta cu romanul care a lucrat pentru Lady Gaga

Despre rigoare, disciplina, profesionalism si Stefani Germanotta cu romanul care a lucrat pentru Lady Gaga

De la sfarsitul lui septembrie, pe Netflix e disponibil documentarul Five Food Two – Lady Gaga. Pentru multi dintre cei care nu apreciau artistul Lady Gaga, ma includ aici cu varf si indesat, acest documentar este o sansa foarte mare de a vedea ce om misto e in realitate Stefani Germanotta.

Sigur ca e un documentar produs si realizat de echipa ei, deci au controlat informatiile ca sa iasa cel mai frumos portret dar, chiar si asa, daca te uiti cu atentie la reactiile ei, la selectia oamenilor din echipa, la relatia cu parintii si bunica ei, cu managerul – Sonja Durham-  care era sub tratament pentru ca fusese diagnosticata cu cancer la momentul filmarilor intelegi ca e o femeie sensibila si foarte atasata de oamenii pe care-i are aproape.

(Sonja Durham a decedat la inceputul acestui an, iar zilele trecute Gaga i-a adus un omagiu super emotionant pentru ca ar fi fost ziua ei de nastere)

Ca o completare a portretului de pe Netflix, am vorbit cu romanul care in 2012 a lucrat pentru turneul Lady Gaga – Born This Way Ball.

*

alin loboda 2       Alin Lobodă are 36 de ani si lucreaza in cadrul unei multinationale, dar inainte de asta a lucrat ca specialist in efecte pirotehnice pentru artisti romani, cat si pentru spectacole de teatru, dar si la nivel international pentru artisti aflati in turneu in tarile vecine: Metallica, Iron Maiden, Rammstein, Guns n’ Roses, Kiss etc.

„In sistemul international pentru profesionistii dedicati industriei divertismentului exista patforme registru cu oameni din diferite domenii: tehnicieni de lumini, tehnicieni de sunet, tehnicieni video, tehnicieni care construiesc scena (riggers), dar si meserii nisate dar necesare in timpul unui turneu – bucatar,  florist etc. Ca sa apari pe o asemenea platforma de unde esti recrutat pentru job-uri iti trebuie recomandare si un CV care sa arate ca ai facut meseria pentru care aplici. Esti verificat in detaliu si trebuie sa dovedesti in multe feluri ca esti omul din CV, ca ai facut lucrurile trecute acolo. In platforma se lucreaza pe call-uri, odata ce bifezi ca esti activ si te solicita cineva pentru un job, ai voie sa refuzi trei cereri. Dupa al treilea refuz, esti dezactivat si treci iar printr-un proces de verificare ca sa arati ca te-ai reapucat de munca pana esti aprobat din nou.

Eu inca sunt acolo, dar sunt inactiv. Sunt ca si cum ar fi „in rezerva”, la armata.”, explica Alin procedura prin care a ajuns sa lucreze pentru asemenea proiecte.

„In 2012 am fost solicitat pentru efecte pirotehnice pentru show-urile din Sofia si Bucuresti ale turneului Lady Gaga – Born This Way Ball. Am primit efectele pirotehnice cu o luna inainte de showuri. Ei nu calatoresc cu asemenea echipamente, ci le trimit inainte contactelor locale din fiecare tara care trebuie sa aiba grija sa le aduca la locul evenimentului si sa le predea echipei, dar si sa obtina toate aprobarile – politie, pompieri, salvare etc. Conform contractului, am mers in Bulgaria cu o saptamana inainte de show-ul propriu zis pentru a participa la toate pregatirile pentru turneul european.”

*

gaga pass  Conceptul pentru Born This Way Ball a fost un mix intre simboluri Disney, cultura pop, mesaje despre egalitatea de sex, toate adunate in “Geneza Regatului Faimei”, o constructie muzicala ca o opera punk – pop- rock cu influente electro. Scena a fost formata dintr-un castel urias, dar si un catwalk care ingradea o parte din zona din fata scenei, destinata fanilor foarte devotati (cei care veneau la concerte costumati sau aveau mesaje speciale pentru artista). Pentru accesul in acest “Little Monsters Pit” nu s-a platit un pret suplimentar, selectia facandu-se la fata locului de catre membrii echipei Lady Gaga.

”Am vazut cum se facea selectia si cat de misto erau reactiile copiilor / fanilor cand erau alesi. Stiu ca se filmau lucrurile astea, dar habar nu am daca apar pe undeva”, spune Alin.

Chiar daca nu au fost comunicate oficial cifre exacte, pentru partea asiatica a turneului s-a vorbit ca despre cea mai mare scena construita vreodata pentru un turneu al unui artist. Scena a fost usor modificata pentru Europa, date fiind locurile in care concertul urma sa se desfasoare.

Reformatarea tehnica s-a facut intr-o sala polivalenta din Sofia – Armeec Arena – cand, timp de doua saptamani, intregul staff a trecut pas cu pas prin fiecare moment al show-ului, reasezandu-l pentru noile dimensiuni.

“Mai intai s-au ocupat de scena pentru a seta detalii de timing si organizare. In prima saptamana au montat si demontat scena de trei ori! Mi s-a parut incredibil, stiam ca se fac asemenea lucruri, dar nu mai vazusem niciodata pentru ca atunci cand ajung artistii cu show-urile la noi, tehnicienii lor sunt deja rodati cu partea de montare – demontare.

Acum lucrau in bucataria interna. Cronometrau cat le lua sa monteze fiecare dintre parti, faceau mici retusuri la décor care avea o alta vizibilitate pentru ca era expus altfel. Stabileau oamenii responsabili pentru fiecare segment de scena, asezau totul pe culori, stiau in ce TIR vor fi urcate, in ce ordine vin TIR-urile la incarcat/descarcat. Au facut asta de trei ori – au montat si demontat o scena uriasa, au notat greseli si au reparat ce nu le iesea in timp – pentru a fi siguri ca atunci cand pleaca in turneu totul este perfect setat si stiu exact in cat timp pot face fiecare operatiune. In saptamana doi au repetat cu artistii (Stefani- Gaga, dansatorii, trupa) si au reasezat luminile, efectele video etc”, isi aminteste Alin. S-a repetat o saptamana cu artistii, prima saptamana a fost doar pentru set-up si set-down.

*

Aproape 150 de oameni au mers in sala polivalenta Armeec Arena din Sofia si au petrecut acolo pana la 12 ore zilnic, respectand niste reguli foarte stricte.

“La ora 9 aveam call-ul, trebuia sa fim toti prezenti in sala, indiferent ce se repeta in ziua respectiva. Nu exista artist, muzician, tehnician care sa nu fie prezent la ora 9 in sala, nu intarzia nimeni, totul era ceas.

Erau destul de multe momente moarte – se reaseza coregrafia si cand dansatorii se odihneau, se mai setau luminile – dar nu pleca nimeni din sala.

Nu aveai voie sa scoti telefonul, nici macar ca sa te uiti la el. Daca trebuia sa vorbesti, ieseai afara, se inchideau usile la sala. Exista paza bulgara suplinita de paza lor si erau foarte stricti: foloseai telefonul in sala, veneau la tine, ti-l luau si-l puneau intr-o punga neagra, il sigilau si spuneau „il iei diseara cand pleci”.

Exista o pauza de masa de maximum 2 ore, dar uneori chiar si Lady Gaga cerea sa manance pe scena, alaturi de artisti, alteori mergea intr-o curte interioara doar ca sa mai vada putin lumina zilei in timpul mesei pentru ca se repeta pana seara.”

Dar dincolo de rigoarea de armata a orarului si a muncii efective, ceea ce l-a impresionat foarte mult pe Alin Loboda a fost constiinta faptului ca fiecare e foarte bun la ceea ce face, deci e respectat pentru munca lui, fara orgolii si fara discutii.

“Era un singur lider in sala: Mo Morrison. El era regizorul care dadea indicatiile tehnice despre lumina, scena, coregrafii, urmarind sa fie respectate lucrurile din brief-ul initial. El era Dumnezeul, cand vorbea nu mai comenta nimeni.”

mo morrison lady gagaLady Gaga si Mo Morisson

(Morrison avea la vremea respectiva 59 de ani si mai lucrase la turneele mondiale pentru Michael Jackson, Grateful Dead, The Rolling Stones, Prince,  dar si pentru diferite show-uri americane ale unor artisti ca Britney SpearsJustin TimberlakeBarbra StreisandPaul McCartney sau KISS. Doi ani mai tarziu de la momentul Born this way ball, in aprilie 2014, Mo Morrison a incetat din viata.)

„Nu exista diferentiere, nu exista ego. Regizorul ii spunea inclusiv ei – „Stefani, vezi ca iesi din formatie, vezi ca nu te-ai centrat cu dansatorii.” Scurt, eficient si toata lumea asculta. Daca ii zicea sa stea 5 min in picioare intr-un anume loc pana faceau lumina, nu se misca din locul acela. Nu punea pe altcineva „hai, stai tu in locul meu”. Pentru ca faceau totul la detaliu, pe inaltimea ei.

Stiam ca sunt asa, dar sa vad real atat de multa disciplina a fost incredibil. Gaga nu a marait, nu a protestat la nimic. Se vedea ca nici macar nu gandea ca s-ar putea sustrage de la vreo munca, de la a nu fi egala cu toti cei de pe scena.”

Pentru Alin, care are si experienta artistilor romani – uneori mai relaxati la repetitii, alteori mai orgoliosi sau mai cu pareri tehnice -, aceasta a fost una dintre cele mai impresionante lectii.

„Sunt convins ca atunci cand a facut conceptul show-ului, Lady Gaga – Stefani a avut pareri, a spus lucruri, dar la implementare a executat tot ce au pus-o altii sa faca, fara sa se protejeze vreo secunda de oboseala sau orice alt disconfort.

E vorba de respectul  muncii lor, mentalitatea lor e diferita. Artistul intelege care e treaba lui: trebuie sa cant bine, sa dansez bine, sa dau bine pe scena. Deci sa-i lasam pe oamenii care stiu cu lumina, cu sunetul sa-si faca treaba ca sa-mi fie mie bine cand imi fac treaba.”

*

Alin crede ca in Romania nu se vor intampla prea curand repetitii de o asemenea amploare si rigurozitate, din doua motive: artistii nostri sunt prea orgoliosi  si nu-i lasa pe cei din echipa tehnica sa faca lucrurile cum cred ei ca e cel mai bine, dar si pentru ca nu au asemenea bugete de productie.

“A fost foarte scump sa tii aproape 150 de oameni la Sofia – cazare, mancare, transport – timp de doua saptamani ca sa pregateasca show-ul, iar toata investitia a apartinut echipei Lady Gaga, nu a fost a sponsorului sau a promoterului local. In acest show, efectul pirotehnic pe care-l aveam in grija era super simplu: tragea la un moment dat cu un pistol. Parea ca loveste un lacat, care era actionat mecanic si deschidea poarta castelului. Asta era tot. Si pentru asta eram 3 oameni, doi ai lor – adusi din America-  si eu, contactul local. Despre asta vorbim cand spun ca respectau specialistii si pe fiecare om cu specialitatea si munca lui”, spune Alin.                .

Conform cifrelor oficiale anuntate de Live Nation (compania care a produs show-ul Born This Way Ball), turneul a avut incasari de 183.9 milioane de dolari, cu spectacole in 98 de orase, 33 fiind doar in Europa. In aceasta suma sunt incluse si merchandise-ul, dar si produsele auxiliare care au fost create in legatura cu turneul – un joc pe computer si o linie de cosmetice impreuna cu compania MAC.

Aici puteti vedea un timelapse cu montarea demontarea scenei…

Aici o spectaculoasa prezentare a elementelor scenei

 

Pe Alin il mai gasiti, in fiecare toamna, la Festivalul Whisky-ului, un eveniment dedicat iubitorilor de whisky pe care–l organizeaza anual. Detalii despre acest eveniment aici.

 

2980
bazavan otherside 11Cum am inceput sa detin item-uri de lux, fara sa dau milioane

Cum am inceput sa detin item-uri de lux, fara sa dau milioane

 

Acum vreo 10 ani, in revista la care lucram – Tabu- am publicat un articol despre oamenii care se imbraca cu personalitate, care au garderobe spectaculoase desi nu sunt foarte bogati si nici nu au job-uri cu salarii uriase.

Nu mai stiu cum le chema pe fetele care au aparut in acel articol, dar stiu cum aratau: sofisticate, diferite de orice vedeam pe strada, parca scoase din revistele de afara:)

Toate aveau acelasi secret: urmareau pe site-uri de specialitate reducerile masive, aveau cuvinte si expresii cheie dupa care primeau informatii direct in mail.

Nu cumparau in fiecare zi, uneori erau saptamani sau luni in care nu-si cumparau nimic, dar fiecare achizie era o piesa importanta din garderoba – designer, croiala, culoare – la un pret minuscul.

Imi aduc aminte de o pereche de pantaloni Comme des Garcons pe care o tanara domnisoara platise 10 euro!!!!

Filosofia lor era despre rabdare, despre a nu achzitiona impulsiv si despre a avea o imagine clara a structurii unei garderobe eficiente.

Inspirata de acel articol, pe care nu l-am scris eu (doar l-am editat si aprobat, pentru ca eram redactorul sef) , am invatat pas cu pas cum sa-mi construiesc o garderoba simpatica, structura garderobei pe sezoane si mai ales cum sa fac investitii pe termen lung.

Astazi primesc newslettere de la multe site-uri care sunt curatori de obiecte de designer si, pur si simplu, urmaresc reducerile. Asa se face ca ma mandresc cu un sacou Margiela sau cu mai multe perechi de pantaloni Comme des Garcons (ca sa dau doar doua branduri), piese pe care le port de cativa ani si care sunt mereu remarcate pentru ca sunt diferite.

Sigur achiziitiile mele nu sunt ostentative, pentru ca nici eu nu sunt o persoana show off si nu spun niciodata ce branduri port, chiar daca cineva imi complimenteaza o haina. Mi se pare ca e parte din bun simt si politete sa fii discret cu brandurile pe care le porti. In plus, cred ca ar trebui sa ne imbracam pentru noi, nu pentru validarea celorlalti. Dar asta tine de personalitatea fiecaruia.

 

Iata cateva reguli pentru o garderoba smart, asa cum sunt ele descrise de Dominique Loreau in cartea Arta simplitatii:

7 tinute de exterior (sacouri, impermeabil, mantou etc)

7 pulovere, tricouri, camasi

7 pantaloni, jeans, fuste, rochii

7 perechi de incaltaminte ( ghete, botine, pantofi cu toc, sandale, pantofi de interior si mocasini)

Cateva accesorii(sal din Casmir, fulare, curele, palarii, manusi)

Lenjeria intima, pijamalele si prosoapele ar trebui sa constituie un lot separat, dar la fel de minutios si de bine gandit ca restul. Atentia la aceste mici detalii arata ca sunteti riguroasa, chibzuita si feminina.

In plus, va veti putea permite achizitii mai valoroase pe care le veti putea folosi pentru mai multe sezoane.

Si asa ca un bonus, sa stiti ca zilele astea daca dati un search la eMAG pe rochii de seara o sa aveti cateva surprize interesante la diferite produse care ar putea fi o investitie foarte buna. Am facut eu asta, pentru ca urmaresc o achizitie in aceasta directie, si am gasit peste 700 de rezultate, multe foarte interesante. Le puteti gasi aici.

5908
12. Main hall parter webDe saptamana viitoare va intalniti (si) cu mine in Qreator by IQOS

De saptamana viitoare va intalniti (si) cu mine in Qreator by IQOS

De cateva zile s-a redeschis casa Oromolu, una dintre cele mai frumoase vile din Bucuresti si s-a deschis cu un proiect din care sunt bucuroasa ca fac parte.

Am apreciat si voi sustine mereu multinationalele care ajuta societatea noastra prin proiecte in care statul nu da bani sau nu are de unde sa dea bani.

Asa e si Qreator by IQOS, un proiect care sustine industriile creative si care ofera un spatiu pentru artisti de toate genurile ca sa poata sa-si desfasoare activitatea sau macar sa-si valideze niste proiecte.

Despre ce e vorba?

Daca esti tanar muzician si n-ai bani sa-ti inregistrezi cantecul cu care ai putea sa dai lovitura la radiouri, iti rezervi pentru cateva ore camera de muzica din Qreator, e cineva cu tine care te ajuta sa folosesti tehnologia de ultima ora si … hopa! ti-ai facut treaba.

6. Music Room web

Bine, poti sa soliciti sa inchiriezi – de fapt, doar sa rezervi, pt ca nu platesti nimic –  camera de muzica si pentru un mini concert pentru prietenii si fanii tai.

Daca esti tanar dansator sau coregraf, stii cat de greu e sa gasesti o sala de repetitii profesionista, cu perete, cu oglinzi si cu vestiare si tot ce mai ai nevoie. E bine sa stii ca poti sa inchiriezi studioul de dans cu o simpla programare.

7. Dance and Movie Room web

Camera e construita in asa fel incat se poate transforma din studio de dans intr-un mini cinematograf, pregatit pentru discutii interesante :) (prevad ca va veti intalni des cu mine, ca spectator, in camera asta)

Daca ai nevoie de un mini studio foto cu fundaluri si lumini de specialitate, fa-ti o rezervare, ia-ti aparatul foto si vino la Qreator. Ori poti utiliza tot echipamentul existent aici.

5. Photo and Painting Room web

Si chiar daca nu te incadrezi in aceste categorii, dar vrei sa fii conectat la cei mai cool oameni din industriile creative, vrei sa citesti reviste care ajung rar in Romania, vrei sa te lasi inspirat de artisti care participa la sesiuni de Q&A sau sa urmezi un curs gratuit sau un workshop pe care-l tine cineva in Qreator, tot ce trebuie sa faci e sa intri in vila din Bulevardul Aviatorilor 8A si sa te lasi purtat de cea mai noua tehnologie, de inovatiile cele mai spectaculoase si… de spiritul creativ al oamenilor de acolo. Care sunt in vizita sau… cu treaba creativa in casa.

E un bar intr-o zona de re-energizare, unde gasesti super cafea si bauturi care sa-ti aduca un plus de energie, mai este si o camera de relaxare, una a super tehnologiei si o alta care se poate transforma oricand intr-un meeting room super cool.

3. Co-Creation Room web 2. Technology Room web

Qreator by IQOS este un proiect Philip Morris care isi propune sa sustina industriile creative, creativitatea si inovatia aflandu-se in ADN-ul IQOS. Exista si o camera a tutunului unde puteti afla cum, pornind de la istoria tutunului, IQOS reinventeaza ritualul asociat acestuia printr-un mecanism care schimba totul: incalzire, fara foc, fara fum si fara scrum. In aceasta camera puteti afla cum, prin inovatie, IQOS revoluţioneaza o industrie si reinterpreteaza traditia.

1. Tobacco Room web

 

Evident exista un site special al locului qreator.ro unde aflati toate activitatile si puteti sa va auto invitati pentru proiectele voastre.

*

Cum ziceam, voi fi si eu prezenta in QREATOR destul de des. Pentru ca este un loc care se adreseaza industriilor creative m-am gandit sa sprijin si eu tinerii artisti, din orice zona vin ei, cu ce stiu eu mai bine: branding, marketing si ceva tehnici de scris/ interviuri.

Pentru inceput, voi fi prezenta in casa in ziua de luni de 2 ori pe luna – in octombrie pe 2 si pe 16 – si voi ajuta cu sfaturi de branding sau de marketing pe oricine ma intreaba. Ca sa fim organizati, o intalnire poate dura maximum 2 ore si va puteti programa la cristina.bazavan la gmail.com. Voi fi in casa intre 11.00 si 16.00 pe 2 octombrie. (pentru 16 octombrie am sa revin cu o noua postare.)

Sper sa nu considerati aroganta faptul ca mi se pare ca stiu mai multe decat altii si ca as putea preda lectii, voi fi in casa QREATOR ca sa-i ajut pe cei care nu au resurse financiare pentru a plati companii specializate (sau pe mine :)) ca sa-si ordoneze imaginea de artist sau sa-si faca blogul/ site-ul mai bun. Aceasta este intentia mea.

*

Pana atunci, daca vreti sa vedeti casa, pot organiza sambata de la ora 11 o vizita privata cu 10 persoane. Daca doriti sa va prezint casa si sa bem o cafea sambata, 30 septembrie, dimineata, lasati un comentariu mai jos. Multumesc.

13. Main hall etaj 1 web 15. QREATOR by IQOS web

2005
robert-redford-jane-fonda-our-souls-at-nightSuflete in noapte – pana vedeti filmul cu Jane Fonda si Robert Redford, cititi cartea, e in librarii!

Suflete in noapte – pana vedeti filmul cu Jane Fonda si Robert Redford, cititi cartea, e in librarii!

Pentru week end=ul acesta am o recomandare pentru voi. Luati-va cartea Suflete in noapte (Kent Haruf) si cititi-o in parc, la soare. Sau pe o terasa, sau chiar si acasa cu un ceai aromat alaturi.
E o carte ca o imbratisare.

E povestea a doi oameni aflati la varsta a treia spre a patra, dintr-un orasel de campie din America, care au ramas singuri. Fiecaruia i-a murit partenerul cu care a fost casatorit (sotul, respectiv sotia) si decid – la initiativa doamnei – sa-si petreaca serile impreuna. Sa stea in pat si sa vorbeasca pentru a alunga singuratatea.

Suflete in noapte e o poveste emotionanta despre bilantul vietii, dar si o tandra poveste de dragoste.

Si e scrisa absolut minunat de domnul Kent Haruf, scrisa intr-un mod minimalist, barbatesc, fara multe adjective, mai degraba pe actiuni decat pe descrieri. De altfel, e o carte construita din dialoguri, ca un scenariu de film sau ca o piesa de teatru.

Sper sa fie si la noi o piesa de teatru dupa aceasta carte, film vom avea cu totii pe Netflix cu legendarii Jane Fonda si Robert Redford. Sa cititi cartea, va rog.

Suflete in noapte de Kent Haruf a aparut la editura Pandora M si poate fi gasita in librariile din toata tara.

2350
violetavarga (1)Ce invatam din cazul inspectoarei scolare photoshopate pana la plastic?!

Ce invatam din cazul inspectoarei scolare photoshopate pana la plastic?!

Cred ca e o mare drama in mintea si in sufletul doamnei (fost) inspector scolar din Arad care se photoshopa excesiv pentru a posta poze pe facebook. Numai ca dansa nu e singura, e doar varful de lance – printr-un context care i-a asigurat expunerea excesiva – al unui fenomen foarte prezent in Romania.

(sigur ca e grav ca dansa lucreaza cu copii, adica e un model pentru copii, sigur ca e si mai grav ca a ajuns inspector scolar fara sa dea un concurs, numita politic… dar problema e mai larga cred si te atinge si pe tine, draga doamna care citesti acum si esti gata sa o condamni pe doamna invatatoare)

Dorinta de a fi altceva decat esti spune multe despre tine. Stiu ca nu ni se mai pare astazi ceva special sau anormal pentru ca sunt zeci de filtre de prelucrat fotografiile, pentru ca make-up-ul romancelor e ca o masca pe care s-a pus un teanc de zugraveala, pentru ca doamnele care-si permit financiar se opereaza ca sa se incadreze in “standard” – orice ar insemna standard-ul la buze, fund, sani, talie, pometi, nas, sprancene etc.

Dar dorinta de a fi in spatiul virtual altceva decat esti in viata reala implica niste difunctionalitati: oamenii din jurul tau stiu cum arati, deci stiu ca-i minti, deci te judeca si mai mult. Prin urmare nu parerea lor conteaza pentru tine, conteaza parerea celor multi care nu te stiu. Si de ce ti-ar pasa de parerea unor oameni pe care nu-i vei intalni niciodata?!

Cata nemultumire trebuie sa fie in sufletul tau, oricare ai fi tu, daca iti aplici filtre la fotografii sa fii alta persoana?! Nu ar fi mai util sa lucrezi cu tine si sa te accepti?!

Nu stiu daca exista statistici in Romania despre uzul aplicatiilor care “transforma”, dar la o privire – superficiala desigur – mai mult de jumatate din oamenii care isi posteaza fotografii pe facebook/Instagram mint cu imaginea lor.

Probabil ca si tu, cea care citesti acum, ai aplicat macar o data un filtru dubios de make-up ca sa pui o poza mai “glossy” cu tine in spatiul public. Asa ca in loc sa dai cu piatra in doamna invatatoare, fosta inspector scolar pentru o saptamana, gandeste-te ce nesigurante si nemultumiri din viata ta te fac sa vrei sa fii alta in social media.

Si cum ai putea sa-ti rezolvi problema asta pentru ca, sa nu ne ascundem, ai o problema. Nu te accepti asa cum esti, oricum ai da-o, oricat ai zice ca e despre umor, poveste, mai glam sau mai cu vino-ncoace.

*

Eu nu am nicio aplicatie din aceasta care te machiaza, care iti pune gene si sprancene, care iti subtiaza fata si picioarele – sau ce mai fac ele…

Bine, nu-mi fac – deloc – selfie-uri (un domn mi-a zis ca oricum sunt urata, de asta nu-mi fac:) ) si cand sunt intr-o fotografie de grup, nu cer fotografului sa aleg ipostaza in care mi se pare mie ca sunt cel mai bine.

Nu cer fotografiile nici cand ma duc la o sedinta foto pentru un interviu (mi se mai intampla si din astea, rar, dar mi se intampla:) ). Cred ca daca am acceptat proiectul – interviul si fotograful – am agreat ca oamenii nu imi vor face rau, prin urmare e treaba lor cum isi construiesc materialul.

Nu ma machiez mult. Si cu exceptia fotografiilor profesioniste (sedinte foto specializate) nu folosesc make-up corector/transformator. La respectivele sedinte foto, ii las pe oamenii responsabili sa faca ce le trebuie, nu comentez… (rad mereu si spun, “atata timp cat nu trebuie sa pozez goala, suntem ok”)

P.S. Dupa transformarea photoshopata a doamnei invatatoare as spune ca zona preferintelor culturale ale domniei sale este undeva intre telenovelele turcesti si duduia Kardashian. Gandeste-te ce spun despre tine transformarile false ale tale din social media. Si mai ales, gandeste-te ce ai putea sa inveti din intamplarea asta trista.

P.P. S. Asta-s eu… am inteles de multa vreme ca nu voi fi incadrata la frumusetile secolului si m-am acceptat cum sunt.

bazavan no make-up

 

6286
juliette binocheJuliette Binoche in spectacol la Bucuresti in Festivalul National de Teatru

Juliette Binoche in spectacol la Bucuresti in Festivalul National de Teatru

In viata asta mi-am dorit ca niste artisti mari sa vina la Bucuresti ca sa se bucure cat mai multa lume de ei.
Printre ei, Akram Khan (rezolvat), Sylvie Guillem (rezolvat), Kevin Spacey (mai fac incantatii) si Juliette Binoche (!!!! pe care o vedem curand).

Juliette Binoche va fi prezenta pe 30 octombrie la teatrul National din Bucuresti, cu un spectacol invitat care incheie editia 2017 a Festivalului National de Teatru.

Să trăieşti orice ar fi (Barbara) / Vaille Que Vivre (Barbara) – e vorba de un spectacol pe versurile si muzica artistei care se numeste Barbara.

nu stiu daca spectacolul acesta o sa lase urme in mintea sau sufletul nostru, dar stiu ca Binoche e un artist care a incercat mult si a experimentat foarte mult.

pentru mine, ea e Blue – chipul dat de Kieslowski libertatii in trilogia sa, Trei culori.

 

bine, Binoche mai este Clamile Claudel (din filmul cu acelasi nume) sau Maria din Clouds of Sils Maria … si sunt sigura ca pentru fiecare cititor, ea e un alt personaj care l-a impresionat

si pentru ca tot vorbim de a experimenta, printr-un cerc al soartei si al intamplarii, artistii pe care-i plac eu si sunt din zone f f diferite – Binoche si Khan – s-au intalnit acum cativa ani intr-un spectacol de dans despre iubire. In-I.

Binoche care nu mai dansase niciodata a invatat sa danseze de la Akram Khan. aici un fragment din spectacol.

 

sper sa ne vedem cat mai multi in Sala Studio la National pe 30 octombrie.

despre iubirea mea pentru Binoche am scris de multe ori , o parte din articole le gasiti aici

4101
andrei serban mihaela petre(INTERVIU) Andrei Serban “Inca ma simt ca un cavaler medieval gata sa scoata sabia!”

(INTERVIU) Andrei Serban “Inca ma simt ca un cavaler medieval gata sa scoata sabia!”

In urma cu 11 ani am realizat un prim interviu cu Andrei Serban pentru revista Tabu. Citisem biografia domniei sale, O biografie – aparuta la editura Polirom, fusesem fascinata de munca acestui regizor roman care lucrase cu Meryl Streep, Murray F Abraham, Christopher Walken, Christopher Reeve sau Diane Lane si pe multe scene de Opera ale lumii cu Placido Domingo sau Anna Netrebko.

La vremea aceea nu-mi placea ce teatru se face in Romania si imi aduc aminte ca am purtat multe conversatii cu domnul Andrei Serban despre teatru si ca acele conversatii mi-au dat curaj sa am o parere, sa spun de ce nu imi place ceva in teatru. Asta m-a ajutat peste ani sa ma imprietenesc – cu sinceritatea mea, banuiesc, enervanta – cu alti regizori romani care au ales sa se exprime diferit de teatrul traditional.

Ii datorez domnului Andrei Serban pasiunea mea pentru teatru, cateva lecturi importante si… niste timp pe care i l-am ocupat in conversatii electronice pe care le-am recitit zilele acestea si m-au facut sa ma gandesc ca eram… usor obraznica.

Aici puteti citi primul nostru interviu. Zilele trecute, cand domnia sa a venit in tara sa lucreze Don Giovanni la Opera din Bucuresti, am reluat dialogul de acum 11 ani. Nu cred ca e un interviu, poate ca e o conversatie (desi, peste cativa ani, e posibil sa mi se para ca si aceasta descriere a randurilor de mai jos drept “conversatie” e o usoara aroganta din partea mea).

 

Am recitit interviul de acum 11 ani si am fost surprinsa ca vorbeati despre a trai in prezent, un concept cu care in ultimii ani ne-am familiarizat.

Da. Pentru ca am avut sansa unor intalniri cu oameni cu adevarat remarcabili, care m-au influentat. Dupa anul cu Peter Brook la Paris si  proiectul comun din  Iran, nu stiam ce vreau sa fac. Ma gandeam sa revin in tara, era in 1971 eram inca foarte tanar, inca nu mi se intamplase nimic rau aici. Sau sa ma duc la New York. Atunci Brook mi-a spus: iti dau cartea asta, citeste-o pentru ca te va ajuta. Daca te hotarasti sa mergi inapoi in Romania, noptile lungi ale comunismului sunt reci si ai nevoie de cartea asta sa-ti incalzeasca sufletul. Daca mergi la New York, New York-ul este un oras foarte dur si vei avea si acolo nevoie de prieteni. Daca cartea asta te influenteaza in orice fel, iti dau un numar de telefon sa chemi pe niste amici de-ai mei: Doctor si Mrs. W.

Cand am ajuns pe aeroport la Amsterdam in tranzit, am dat cu banul si am zis Bucuresti sau New York. Realmente asa a fost, nu e legenda. Banul a ales America (nu e o metafora!). In avion deja incepusem sa citesc, nu am mai putut sa las cartea din mana. Am ajuns la New York si stiam ca trebuie sa ii cunosc pe prietenii lui Brook. Cartea se numeste “In cautarea miraculosului, fragmente dintr-o invatatura necunoscuta” de Piotr Uspenski. Ea mi-a schimbat cursul vietii.

 

Uitandu-ma inapoi la acesti 11 ani am cautat sa vad cate nominalizari si premii la UNITER au fost. Sunt multe statuete, cred ca aveti acasa un raft intreg… 

Scuza-ma, desi am o doza serioasa de vanitate, nu tin la titluri! Dintodeauna mi-a lipsit dorinta de a acumula premii, medalii si onoruri. Desi as putea umple peretii, nu am pastrat nici o statueta, nicio diploma, nimic. O intrebam ieri pe Dana, sotia mea, daca eu am luat Steaua Romaniei pentru ca citisem undeva ca as fi primit-o. Zice: “tu faci pe prostu’?! Evident ca DA”. Dar unde e?

Dar de ce ati renuntat la ele? Puteati sa le scoateti la licitatie pentru o cauza nobila.

Stiu, nu am facut-o cand le aveam, am renuntat repede la ele. Pentru ca nu inseamna nimic. De asta sper ca nu imi va mai oferi nimeni, niciodata premii pentru ca nu le merit (rade).

Ati regretat vreun moment ca v-ati reintors pentru perioada asta sa munciti in Romania?

Nu. Nici un moment. Daca as fi regretat, nu as fi venit. Nimeni nu moare de dorul meu ca sa revin. Primesc constant sageti, atat  de la cei din breasla, cat si de la politicienii care se simt deranjati de prezentza mea   Si totusi revin din pasiunea de a lucra aici, si celor care ma invita le cer conditii de lucru riguroase, datorita faptului ca vin pe un timp limitat. Stiu ca am cinci saptamani, daca lucrurile nu sunt indeplinite, atunci nu  putem sa o lalaim. Totul e acceptat ca normal, daca exista bunavointa.

Si profit de beneficiul de a alege actorii care vor sa lucreze cu mine. Nu toti, unii ma refuza. Ii inteleg. Teatrele care m-au invitat sunt foarte putine:  Nationalul (nu cel din Bucuresti, ci din Cluj cand era Ion Vartic director), Teatrul Maghiar din Cluj, Bulandra si  Odeon, atat. Totusi, revin de peste 25 de ani; 4 teatre in 25 de ani, ce elita! In plus mai sunt Opera din Iasi si cea din Bucuresti, datorita exclusiv lui Beatrice Rancea. Cand ea va fi inlaturata, voi fi si eu.

Nu o spun ca sa ma plang, ma bucur  totusi ca pot lucra in Romania. Sunt dificil; cer aventura, cer risc, concentrare totala, nimeni nu poate sa aiba alt job in timp ce lucreaza cu mine. Multi accepta bucurosi conditii neobisnuite. Doar faptul ca am lucrat la Opera vara asta, toata luna august in canicula extraordinara cu acesti cantareti care si-au sacrificat vacantele ca sa vina sa lucreze cu mine…  S-au adaptat programului meu, au fost minunati.

Pe de alta parte, viata m-a invatat ca actorii care au lucrat cu dvs cumva s-au transformat profund iar ei marturisesc ca, dupa intalnirea cu dvs, si-au curatat niste comportamente, au invatat sa se uite altfel la meserie, adica nu e chiar un sacrificiu.

Da, sigur ca da. Dar in momentul de acum, tot ceea ce spui este deja trecut. Mentalitatea tinerilor care au ajuns la mijlocul vietii acum s-ar rezuma in ”mi-am cumparat un apartament, trebuie sa imi platesc ratele, am o familie am sa fac si un serial, desi oh, n-as vrea, scuze, dar astea-s nevoile de acum”. Si aceasta amintire a unui trecut aventuros, riscant si intens, ramane o nostalgie a tineretii pierdute… Majoritatea celor trecuti de 35 de ani nu stiu daca mai e capabila sa faca azi sacrificiul pe care l-a facut ieri.

Credeti?

Ai sa vezi Don Giovanni, acum la Opera. Sunt cantareti tineri care nu doar canta, ci joaca foarte bine. Nu o spun ca sa ii flatez dar stiu ce inseamna calitate la nivel international. Unii dintre ei, daca ar avea norocul sa fie vazuti de un agent sau manager international, ar ajunge iute la Opera din Paris, din Londra sau New York. Sunt excelenti, si da, ei  fac pentru Mozart si pentru mine tot ceea ce le e in putere.

Dar sunt convins ca in 5 ani, daca revin in Romania si ei atunci vor avea o cariera internationala, nu vor mai fi la fel de deschisi. Deci momentul de acum e doar acum, maine e cu totul altceva.

don giovanni

imagine de la sfarsitul spectacolului Don Giovanni, Opera Romana, Bucuresti (foto Mihaela Petre)

“Inca am acest spirit razboinic in mine, inca ma cred un cavaler medieval care e gata sa scoata sabia, dar, de cate ori ma surprind azi ca sunt in aceasta stare, incerc sa ma schimb.”

Ramanand la “acum”, mi se pare ca Andrei Serban de acum, comparativ cu Andrei Serban de acum 11 ani, este mai putin razboinic. Adica marcati lucrurile care sunt in neregula – vezi situatia dificila a Operei din Bucuresti cu banii, cu colaboratorii – dar o spuneti intr-o forma in care nu mai este atat de razboinica. Simtiti schimbarea asta?

Absolut, da. In primul rand este varsta, cu timpul inveti cate ceva, inveti sa accepti! Am vazut ca atacand si raspunzand in presa criticilor, care m-au desfiintat, nu duce nicaieri; sau  scotand des spada contra UNITERului la fiecare premiu pe care eu l-am luat,  ca sa-i  apar si sa-i onorez pe  actorii care nu au fost premiati, asta n-a facut decat sa genereze negativitate si  antipatie contra mea. Cu varsta am inteles ca ideea de toleranta, de acceptare, e preferabila;  cu o atitudine  pozitiva obtin mult mai mult decat prin atac sau fronda. Inca am acest spirit razboinic in mine, inca ma cred un cavaler medieval care e gata sa scoata sabia, dar, de cate ori ma surprind, incerc sa ma schimb.

Ideea biblica despre ce inseamna sa fim crestini, pe care nici unul din noi nu o putem urma – de a intoarce obrazul sau de a-i dori bine dusmanului tau – este imposibila. Dar ideea asta este extraordinara pentru ca daca te gandesti, la un nivel mai inalt, toti suntem muritori, nimeni nu va rezista prin rautate, chiar cel pe care il consideri cel mai odios om, si el va muri. Cum  sa inteleg si sa iert, cum sa aplic in viata mea idea milei? E o intrebare fara raspuns.

Dar oamenii “rai” apar in vietile noastre si ca sa scoata ceva din noi intr-o forma sau alta. Ori sa oglindeasca ceva…

Da. Daca practic ideea crestina, in teatru incerc vreau sa afirm ceva, nu ca sa neg. De aceea sunt in conflict deschis, din punctul asta de vedere, cu mine insumi in primul rand, cand imi vad neputinta, dar si cu ce e la moda in teatru azi. Mesajul de astazi e despre cat de cinica e lumea, cat de negru si disperat e totul… Asta e o minciuna!

Sigur, fiecare face ce doreste, dar pentru acest mesaj nu am nevoie sa ma duc la teatru. Televizorul urla de vesti rele, viata imi da palme, nu am nevoie sa ma duc la teatru sa fiu si mai sufocat. Ma duc la teatru sa vad ca exista o alta realitate decat cea orizontala in care traiesc. E o realitate subtila si invizibila care este in aer, si am obligatia de a o cauta. Si daca puntem prin teatru sa avem acces la ce pare imposibil de misterios, e un beneficiu urias.

De asta ati introdus momente de musical in spectacolele dvs mai recente? E o forma de a spune lucruri grave intr-un ambalaj mai usor.

Da. Te referi poate la Carousel, un fel aparent de musical dar, de fapt, ce spune este ceva destul de rascolitor. Prin faptul ca se canta, aduce un fel de alinare si de usurinta sentimentelor, in loc sa ne dea in cap cu toporul. Asa e cum spui, sunt mai putin belicos azi,  incerc sa obtin, daca nu e prea tarziu,  un gram de intelepciune…(rade)

Va alintati…

Nu, acum nu ma alint. Nu am o parere prea buna despre mine… Daca vrei sa fiu sincer, asta e. Poti sa crezi  ca dupa orice spectacol pe care il fac, in ziua dupa premiera am un gust cvasi amar, ca dupa un mic dezastru? Evit sa vorbesc despre asta caci suna pretentios, desi e adevarat.

Stiu nevoia dvs de a le schimba pana in ultimul moment…

Nu. E ca si cum trebuie sa o iau de la inceput, sa reconsider totul. In ziua premierei imi cade fisa. E un fel de teama de absolut, de a atinge ceva foarte sus si la care nu cred ca o sa ajung vreodata. Realmente fata de mine sunt continuu nemultumit. Evident ca suna chiar prost sa spui asta, pentru ca toata lumea iti va replica imediat: “Nemultumitului i se poate lua darul… Ai atata noroc sa lucrezi in atat de multe locuri in lume, cu atat de multi artisti mari, multumeste-i lui Dumnezeu ca ai ce ti s-a dat”. Ii multumesc din plin. Dar daca e sa fiu adevarat cu mine insumi, as fi preferat sa fiu mai bun!

“Daca faci tot ceea ce iti este comod, sau la limita comodului, vei fi toata viata un mediocru. Deci, obligatoriu, trebuie sa sari, sperand ca parasuta se va deschide.”

Dar cred ca va si tine alert sa faceti alte lucruri, din dorinta de a fi si mai aproape un pas, si mai aproape…

Mai aproape de imposibil. Vreau sa cred ca imposibilul devine posibil. De acea uneori le propun celor cu care lucrez lucruri imposibile. I-am cerut unei cantarete ieri la Giovanni sa se rostogoleasca si sa cante notele cele mai dificile, dintr-o pozitie cu totul neasteptata. Ea mi-a explicat “dar realmente nu pot pentru ca, daca ma rostogolesc, diafragma e utilizata altfel si nu pot sa respir.”

Si i-am spus: “Uite ce e, incearca astazi ca nu e premiera. Psihologic e justificat. Personajul e intr-o situatie limita, cu totul disperata. Deci incearca. Daca nu iti iese, renuntam.”

Evident ca i-a iesit.

Si -acum evident ca trebuie sa o faca si la premiera.

Nu fiindca trebuie, ci pentru ca a incercat si s-a convins singura. Ea a recunoscut ca si-a gasit cum sa respire intre note si sa-si adapteze tehnica. Si-a depasit teama si a inceput chiar sa-i placa. La premiera a avut ovatii prelungite.

Ce inseamna sa te numesti artist? Le spun studentilor la Columbia ca ei, ca si noi toti,  doar candidam la acest titlu. Daca-l numim pe Van Gogh artist, prin comparatie noi ce suntem? Nu doar calitatea uriasa a telentului si a viziunii sale, il pun pe un piedestal la care nu vom accesa niciodata, dar chinul cu care si-a trait viata, dedicatia si efortul urias de a face prin intermediul picturii ca invizibilul sa devina vizibil, sa aduca la lumina o realitate pe care noi nu suntem capabili sa o percepem! Iata diferenta. Le spun studentilor: daca faceti tot ceea ce va este comod, sau la limita posibilului, veti deveni niste mediocri.

Mi-ati povestit zilele trecute despre procesul creatiei si al creatorului. Dvs mi-ati marturisit ca ati invatat sa va goliti de toata informatia din documentare ca sa functionati pe instinct apoi.

Vorbeam de Hamlet. Imi era atat de frica de aceasta piesa imposibila care este piesa de rezistenta din istoria teatrului universal, incat 3 ani de zile am citit cate carti am putut. Eram supra pregatit, eram prea pregatit. Si atunci cand am inceput sa lucrez, nu mai puteam sa ma dezbar de ce a facut Gordon Craig, de ce a facut Brook sau multi altii… Eram toba de carte, stiam tot ce se putea sti, dar totul era in cap, intuitia imi era blocata. La fel si emotia.

Nu mai stiam cum sa ma eliberez, nu stiam ce sa fac ca sa gasesc spontaneitatea. Si actorii erau blocati din cauza mea. A fost unul din marile mele esecuri, dupa aceea am decis sa schimb cum lucrez: ma pregatesc cat pot si cand incep cu actorii sa uit tot, sa am incredere in ei, sa-i las sa improvizeze si sa cred in intuitie.

Disciplina, rigoare, pregatire, pe de o parte, dar sa lasi curs liber improvizatiei si spontaneitatii — iata un amestec necesar! Am invatat ceva din esecuri.

Dar va mai ating reactiile dupa atatia ani?

Da ma ating… Nu ar trebui, dar sunt slab. E dovada de slabiciune ca dau importanta croniclor. Asta e…

In epoca internetului cand oricine are o opinie, ca are sau nu un background in ce se da cu presupusul, de ce v-ar consuma orice mesaj care e in spatiul public?

Nu stiu. Dar nu incetez sa fiu cand amuzat, cand uluit de violenta orgiastica a  bloggarilor (cred ca asa se numesc). Provoaca mini-uragane intr-un pahar cu apa. Majoritatea le citesc in Adevarul, caci nu intru pe Facebook.

Simtiti si la studentii dvs din America aceasta situatie?

Sunt foarte deschisi in atitudine, dar, in termeni de cultura generala, total inculti. Dar e remarcabil ca ei traiesc in prezent, trecutul, viitorul nu conteaza. Cand eram tanar in comunism, traiam doar in trecut (in carti ) sau in viitor (visam alte lumi, ca sa evit prezentul cenusiu). Vorbind strict de teatru, ei habar n-au cine a fost Grotowski, au auzit de Peter Brook dar nu sunt siguri daca mai traieste,  au citit o singura carte, biblia e internetul, nu merg la spectacole si tot ce ii intereseaza este cum sa prinda auditii la un rol pe Broadway. Dar e normal. Competitia e dura si timpul e scurt, dar daca incerc sa-i directionez inspre ce inseamna adevarata calitate, se lasa prinsi. Asta imi da speranta. Aici e la fel. Credeti ca actoriii tineri sau regizorii (de toate varstele) sunt interesati sa vada ce fac eu la Opera sau in teatru? Foarte putini. E normal. Fiecare vrea sa fie celebru 15 minute, vorba lui Warholl. Nu ca tin sa ma laud, dar inca merg des la teatru; vreau sa simt pulsul din jur si am aceasta curiozitate morbida sa vad tot, chiar daca stiu ca nu o sa imi placa. Dar ma intreb “daca totusi o sa imi placa”?! (rade)

“Mi-e frica de Facebook. Am o supersitie ca cineva va intra in viata mea interioara, o nebunie.”

Am remarcat cum ati cultivat de-a lungul timpului prietenii cu oameni mult mai tineri ca dvs, cum este cea cu Razvan Penescu. Cred ca aveti dincolo de prietenii din generatia dvs – dl Pintilie, dl Rebengiuc – aveti si o zona de cunostinte cu oameni cu care conversati, cu care schimbati idei, oameni foarte tineri sau si mai tineri si mai tineri.

Invat de la studentii mei la Columbia sa am o atitudine flexibila si sa fiu mereu pus sub semnul intrebarii. In atelierele de vara din Romania, primesc o doza sanatoasa de oxigen. Nu e raportul maestru-discipol, ci unul de la egal la egal, in sensul ca ne lasam surprinsi sa descoperim impreuna ceva ce nu stiam. Stanislavski spunea ca actorii trebuie sa dez-invete tot ce au invatat. Cata dreptate avea. Cum sa uit ce stiu, ce am agonisit o viata si sa accept ca in adancul fiintei, de fapt nu stiu?! Un tanar imi ofera floarea tineretii. Eu am obligatia s-o mentin proaspata si sa o inapoiez intacta. Acest transfer delicat de energii e creativ, binefacator.

Va ajuta prezenta lor, va inspira tinerii acestia cu care conversati?

Imens. Iata un exemplu: acum la repetitii la Don Giovanni, au fost des tineri care au participat la workshopuri si au dorit sa asiste. Erau entuziasti. Printre ei, o tanara regizoare Sanziana Stoican, pe care o consider poate cea mai interesanta din generatia lor. Am vazut trei lucruri pe care le-a facut si de fiecare data am fost uluit. E foarte timida si nu vorbeste mult dar simti ca ceva fierbe in ea. La Giovanni a venit zilnic. Observatiile ei au fost atat de sensibile si pertinente, ca mi-am zis: daca un singur spectator va primi ce a inteles ea, am realizat ceva!

Acum 11 ani imi spuneati ca va treziti la 5 dimineata. Tot asa devreme?

Tot insomniac sunt, da. Dorm putin.

Si ce faceti de la 5 dimineata pana la o ora decenta?

Spre deosebire de Trump nu stau pe Twitter. (rade)

Nici nu aveti cont pe Twitter.

Nu, nici pe facebook, nici pe twitter. Mi-e frica de facebook. Am o supersitie ca cineva se va strecura in viata mea interioara, o nebunie. Mi se pare ca as pierde un timp imens. Adica abia ajung sa imi folosesc timpul asa cum e, dar sa mai intru pe facebook.

Si ce faceti de la 5 dimineata? Atunci imi ziceati ca faceati yoga sau.. .

Incantatii Yoga sau meditez sau fac bicicleta la gym. Dar nu tot timpul. Acum, de exemplu, sunt atat de obosit incat nu fac nimic. Sper sa ma scol din pat sa ajung la premiera. Si acum plec la New York si o sa incep sa repet”Pescarusul” cu studentii, un nou Pescarus, al 4-lea.

In teatru tot timpul poti sa adaptezi ceva, sa schimbi ceva, o relatie vie intre tine si celalalt. Unul priveste, unul joaca. Dar amandoi trebuie sa traiasca experienta.  De aceea cand Peter Brook spune ca nu exista intre scena si public nici o delimitare, al patrulea perete nu exista, ca, actori si spectatori, cu totii trebuie sa fim in acelasi pat, sa avem aceeasi experienta, este absolut necesar. Atunci plec acasa ca si cum eu am trait don Giovanni, sau don Giovanni s-a intamplat in mine. Daca doar admir decorurile, jocul actorilor, inseamna ca nu s-a intamplat in mine. Trebuie sa se intample in mine ceva. Si atunci plec poate cu o alta stare decat cand am intrat. Si asta e tot ce ne putem dori. Sa transmitem alta stare, pulsul fiintei umane, atat. Eu sunt aici, tu esti acolo si amandoi suntem in relatie ca fiinte umane, nu ca masini!

Atat. Teatrul nu poate schimba societatea, dar ne poate aminti ce inseamna sa fii uman, suta la suta uman.

1471
museum-dopplegangers-1Ce te faci daca semeni cu un personaj dintr-o pictura de acum 300 de ani? :) –

Ce te faci daca semeni cu un personaj dintr-o pictura de acum 300 de ani? :) –

Una dintre cele mai simpatice de idei de a promova picturile celebre si  de a aduce oameni in muzee apartine unor canadieni care vor sa faca anul viitor o expozitie (si) cu oameni care seamana cu personajele din tablouri.

Au facut un concurs de inscriere de fotografii, au un soft de face-recognition si fac o triere a oamenilor care s-au inscris sau si-au trimis prietenii in competitie.

Cei care sunt desemnati castigatori sunt fotografiati de François Brunelle, un  fotograf care are proiectul intitulat “Nu sunt o sosie” inca din 1999. Francois merge prin toata lumea si cauta oameni care seamana cu chipurile din tablourile celebre. Acum cu noua tehnologie viata ii este mai usoara, dar daca – printr-o intamplare – semanati cu un personaj dintr-o pictura , faceti-va o bucurie si bucurati-l si pe Francois, cautandu-l via internet.

Noua expozitie va fi deschisa anul viitor la un muzeu din Quebec.

Iata cativa oameni care se pot lauda ca seamana cu un personaj dintr-un tablou, fotografiati de neamurile sau prietenii cu care au fost prin muzee. (nu sunt fotografiile din expozitia de la anul)

Oricum cred ca e foarte simpatic sa te plimbi printr-un muzeu si sa descoperi un tablou in care pari ca esti tu, dar el e facut cu cateva sute de ani in urma.

museum-dopplegangers-2 museum-dopplegangers-3 museum-dopplegangers-4 museum-dopplegangers-5 museum-dopplegangers-7 museum-dopplegangers-8 museum-dopplegangers-11 museum-dopplegangers-24

 

1325
andrei serbanAndrei Serban. “Incercarea de a ne deschide cat mai mult, de a fi mai sensibili, de a fi mai putin nesimtiti decat suntem, trebuie sa continue toata viata.” (un reportaj din 2006, in premiera in online)

Andrei Serban. “Incercarea de a ne deschide cat mai mult, de a fi mai sensibili, de a fi mai putin nesimtiti decat suntem, trebuie sa continue toata viata.” (un reportaj din 2006, in premiera in online)

Acest articol a fost publicat in septembrie 2006 in revista Tabu. Il public acum aici pentru ca in doua zile voi publica un nou interviu cu Andrei Serban, realizat in urma cu cateva zile. Va fi o experienta interesanta, sper, pentru iubitorii de teatru sa citeasca noul interviu in paralel cu acesta.

Andrei Serban. Cuvantul just. Gestul just. Gandul just.

Dupa mai bine de 10 ani, in Romania se va vorbi din nou intens despre regizorul Andrei Serban. A lansat recent o carte autobiografica in care vorbeste cu sinceritate, dar si cu orgoliul omului care a reusit foarte multe, despre intreaga sa activitate profesionala. Acum pregateste la Cluj si Sibiu doua noi piese de teatru. Vor gasi oare jurnalistii cuvintele juste ca sa-l prezinte pe cel mai inovator si perfectionist regizor roman de teatru? Iata incercarea Tabu, un exercitiu in care drumul e important, nu destinatia, cum ar spune regizorul.

 

Pe o scena de teatru, fara nici cel mai mic decor, 22 de oameni in mijlocul ei, asezati pe randuri, executau la fiecare rostire a unei cifre o miscare a bratelor si a capului. “Acum la fiecare schimbare, miscati-va usor si picioarele, mergeti pe nori” s-a auzit o noua indicatie de la cel care rostea cifrele si dadea ritmul actiunii. Asa l-am vazut la lucru pentru prima data pe Andrei Serban, cel mai celebru regizor roman de teatru. Nu eram pregatita sa inteleg ce se petrece acolo si mi-am ocupat primele minute numarand persoanele de pe scena. Abia mai tarziu, cand am fost capabila sa ma concentrez la detalii, am remarcat ca actorii il ascultau in transa si, de la distanta, vedeai un fel de ritual magic in care corpurile participantilor erau relaxate desi executau miscari complicate, iar fetele li se luminasera chiar daca erau foarte concentrate.

Era unul dintre celebrele exercitii cu care Andrei Serban isi incepe lucrul cu actorii. L-am descoperit la repetitiile de la Sibiu pentru Pescarusul lui Anton Cehov, una din cele doua piese cu care regizorul se intoarce in fata publicului roman. Cealalata piesa se numeste Purificare, este semnata de o tanara care a fost extrem de controversata, Sarah Kane, si se va juca la Cluj.

Suntem o natie extrem de inteligenta in emotie si in instinct. Cei care vin aici cu productii internationale cand se intorc acasa, vorbesc cu entuziasm despre ce receptiv este publicul. Toti imi spun ca simt, pur si simplu, cum capteaza spectatorii tot ceea ce le transmiti.” Cand il auzi simti ca, pentru o vreme, vestile de la actorii care ne vizitau tara au fost contactul cel mai apropiat cu publicul nostru.

Andrei Serban locuieste in New York de 37 de ani si, chiar daca in ultimii 10 ani a venit in tara destul de des pentru workshop-uri, n-a mai fost invitat sa regizeze aici de la Oedip in 1995.

“Avem spectatori minunati in Romania, deci cu atat mai mare este responsabilitatea noastra a celor care lucram pentru ei, sa le dam un orez bine fiert, nu un orez mediocru. De aceea sunt atat de furios cand vad cat de mediocra, de pasiva, de „out of time“ este scena romaneasca. Stiu ca ma fac extraordinar de antipatic de majoritatea tagmei actoricesti cand spun asta. Banuiesc ca 90 la suta dintre oamenii din bransa, ma dispretuiesc fiindca vin din afara si protestez. ‹‹Cine e ala care n-a mancat salam cu soia cu noi si vine sa ne spuna ce sa facem?››.”

Vazut din partea celor 10 % din breasla teatrului care, conform banuielilor sale, nu-l dispretuieste, dar si din partea publicului, „ala care n-a mancat salam cu soia” a lucrat pe toate marile scene ale lumii, de teatru sau de opera, si i-a avut sub „indrumare” pe Meryl Streep, Diane Lane, F Murray Abraham, Christopher Reeves, Mary Elisabeth Mastrantonio, Placido Domingo, Eliot Godenthal, Julie Taymor, Christopher Walken si lista e asa de lunga incat daca am aduna numai nominalizarile la Oscar ale celor care au lucrat cu el, am depasi cu mult numarul pieselor de pe afisul Teatrului National… pentru vreo trei stagiuni.

Pe 21 iunie, Andrei Serban a implinit 63 ani, aniversati la Sibiu intr-un an plin pentru el de evenimente romanesti. Pe langa cele doua piese pe care le monteaza cu bucuria ca lucreaza din nou in limba care-i place cel mai mult ( „desi vorbesc de-o viata si franceza si engleza”)  a scris o carte care s-a epuizat  in mai putin de trei saptamani, O biografie (Editura Polirom).

Toate acestea vin insa dupa o depresie profunda, de mai multe luni, dupa ce ideea sa de a crea un centru experimental de teatru a fost „executata” sub patronajul statului, fara participarea lui. O finalitate pur romaneasca.

Inspirat de calatoriile in esenta a ceea ce inseamna teatru, Andrei Serban si-a dorit sa faca in Romania un centru in care tinerii actori sa caute in ei insisi lucruri aflate dincolo de programa scolara. Mona Musca, Minstrul Culturii la acea vreme, l-a asigurat ca totul e realizabil, dar a cerut ca acest centru sa se afle sub egida Teatrului National. In cele din urma, pe cand regizoru era plecat din tara, s-au facut alte documente, iar Teatrul National si-a facut o anexa „experimentala” pe care n-a folosit-o niciodata, desi a incasat bani pentru ea.

E cel mai mare regret al regizorului rezultat din colaborarile cu Romania, desi adesea a fost marginalizat si subapreciat (la numirea ca director al Teatrului National, in 1990, a primit o leafa de 50 de dolari!). „Faptul ca mi s-a furat ideea a fost foarte dureros. Am simtit ca e adanc nejust si imoral.”

De ce e important acest centru experimental? Ca spectatori simtim ca teatrul romanesc nu se misca intr-o directie la fel de buna ca filmul autohton.  Tinerii regizori de film au creat un val international de amiratie pentru productiile noastre, in schimb tinerii regizori de teatru au ramas inca intre propriile limite cultivate de scoala. „Fac aceste doua spectacole ca sa demonstrez ca ceea ce vorbesc este adevarat. Stilul actorilor romani este foarte „exterior”; se vorbeste, se urla, se tipa ingrozitor, se gesticuleaza in nebunie. E un teatru fizic, de emotie exterioara, excentrica, in care simti ca sufletul este gol. Daca pui un actor intr-o auditie sa stea pe scaun si sa spuna o replica, sa se uite la tine in ochi si sa nu faca nimic, nu stie sa o faca. Ei cred ca trebuie sa faca intotdeauna ceva, ca trebuie sa fie circari.” Iar el vrea sa lucreze aici ca sa compenzeze „lipsa de antrenament al muschilor interiori, adevaratul antrenament al sufletului, al emotiilor. In teatrul romanesc exista un antrenament al trupului, vocii, al urletului, dar nu unul al gandului. Nu se gandeste si nu se vorbeste omeneste.”

Antrenamentele cu care ocupa prima parte a fiecarei zi de repetitie sunt o mica parte din ceea ce actorii ar putea experimenta in centrul pe care l-a propus. La Sibiu, am vazut celebrul exercitiu cu betele despre care vorbesc cu mare entuziasm vedetele hollywoodiene cu care Andrei Serban a lucrat.

Asezati in cerc, actorii danseaza dupa ritmul unei tamburine. In mijloc, cu ajutorul a doua bete lungi, doi actori improvizeaza un dans in care trebuie sa-si dea replica prin miscare, incercand sa transforme betele intr-o prelungire a corpului lor. La intervale regulate, unul dintre dansatori este inlocuit cu un actor din cerc, iar cei aflati pe margine preiau miscarea care le place cel mai mult si o executa. Unii sunt sportivi cu salturi animalice, altii sunt langurosi cu miscari seducatoare, iar altii sunt dominatori si incearca sa impugna ritmul partenerilor. Andrei Serban e relaxat si se lasa purtat de energia care s-a creat, dar in acelasi timp, e concentrat sa aleaga persoanele care vor trebui sa mearga un pas mai departe de personalitatea lor ca sa se muleze pe dansul partenerului. Asa obtine reactii de care actorii se vor folosi mai tarziu in piesa.

Cand au facut pentru prima data dansul cu betele, actorii de la Sibiu au fost atat de emotionati de ceea ce li se intamplase, incat la sfarsit au izbucnit in urale. Tot atunci Maia Morgerstern a devenit pentru o clipa, in afara repetitiilor textului, o Arkadina perfecta (a strigat la fiul sau, Tudor, nemultumita de ezitarea lui in rezolvarea unei situatii cu partenerul de dans). In Pescarusul sibian, Maia detine rolul principal Arkadina, iar Tudor Istodor interpreteaza rolul fiulului Arkadinei, Treplev. Piesa e adusa in zilele noastre, actorii poarta haine moderne, iar textul lui Cehov vorbeste despre dorinta de celebritate si de parvenire pe care o remarcam zi de zi in jurul nostru.

„Nu ne folosim acest Stradivarius care este corpul nostru in masura la care ar trebui sa-l folosim, dar potentialul este in noi. E un mister, e un secret si incercarea de a ne deschide cat mai mult, de a fi mai sensibili, de a fi mai putin nesimtiti decat suntem, trebuie sa continue toata viata. Nu trebuie sa se opreasca niciodata. In teatru sau in afara teatrului”. Andrei Serban vorbeste cu pasiune despre cat de tare te pot surprinde emotiile pe care poti sa le exprimi. „Este ca si cum ai descoperi bomba nucleara in tine, cand simti ca ai avut tot timpul ceva in tine ce nu stiai. Problema e ca maine, daca nu faci acelasi efort, uiti ce ai descoperit azi. Pierzi totul. E un fel de dementa pentru ca trebuie sa faci tot timpul ceva nou.”

Pentru el, teatru, cautarea solutiilor pentru fiecare replica pe care o spun actorii, e una din formele de a face ceva nou tot timpul. Asa se face ca, pentru fiecare piesa pe care o pune in scena, vede montari anterioare ale textului, citeste texte critice si insemnarile, jurnalele autorilor cautand detaliile care sa-i dea noi unghiuri de abordare.

Un pianist face exercitii opt ore pe zi, un dansator lucreaza tot timpul, iar in general, un actor nu face nimic. Vine la 10 dimineata, inca mahmur dupa o noapte traita intens, poate. Eu nu pot sa-mi permit asta, pentru ca actorii sa ma respecte, eu trebuie sa stiu foarte mult. Dar inaintea repetitiilor, incerc sa las deoparte tot ceea ce stiu. Daca ii bombardez pe actori cu tot ceea ce stiu, ii intimidez. Eruditia mea ii loveste direct in cap, iar eu vreau sa-i ating in trup. Experienta este in trup, in oase, in viscere. Capul trebuie transformat doar intr-un muschi.“

A fost directorul Teatrului National din Bucuresti si, pentru o vreme, cronicile reprezentatiilor din cladirea de la Universitate au aparut in paginile revistelor internationale cu tiraje ametitoare. Cand a plecat, pentru ca nu ezitase sa critice toate neregulile, lenea si manierismul, cei criticati au inceput sa-l ponegreasca prin ziare. De fapt, el e la fel de critic cu ei cum e si cu propria sa persoana, diferenta facandu-se insa in indeplinirea dorintei de perfectionare.

S-a intors acum, cu o carte aflata deja la al doilea tiraj  si care, conform celor care au vandut-o la Bookfest, a fost cumparata in special de tineri, si cu doua piese si ele destinate tinerilor. Iar asta e inca un semn ca generatia noastra are nevoie de munca lui, iar el vrea sa vorbeasca cu generatia asta.

Stie ca toata lumea ii va urmari miscarile, in speranta ca vor avea argumente cu care sa-i combata teoriile. „De fapt imi si place sa ma razboiesc, sa revin si sa nu dau satisfactie celor care imi pun bete in roate. E si un joc in asta, de ce nu?”

Dar nu se teme de criticile lor, pentru ca e unul dintre cei mai „rai” perfectionisti pe care i-am intalnit. |n teatru si in afara lui, Andrei Serban e obsedat sa gasesca gestul potrivit, cuvantul care sa exprime cel mai exact emotia pe care trebuie sa o primeasca spectatorul. Are pentru fiecare dintre aceste lucruri un singur adjectiv “just”: cuvantul just, gestul just, gandul just.

Stie cat de importante sunt cuvintele lui si ca vor fi disecate si de cei care vor sa invete, dar si de cei care-l critica pentru ca le arata neputinta si limitarea profesionala. Continua insa sa monteze din placerea lucrului cu actorii si pentru a spune mesaje sincere spectatorilor. Cum mi-a spus mie, stiind ca nu-mi place teatrul.„Mergeti la teatru doar daca vreti sa nu fiti singura, dar nu ezitati sa plecati dupa cinci minute daca simtiti ca sunteti fraierita.”

Un sfat just pentru public, nimicitor pentru actualul teatru romanesc.

***

In teatru

Ce cautati la actori cind ii vedeti la auditie?

In primul rind caut ceva ce e greu de explicat, prezenta. Sunt oameni care iti transmit o vibratie doar prin faptul de a fi acolo, prin simplitatea lor. E greu de definit ce e… Unii o transmit, altii nu. I-as putea selecta doar privindu-i.

E diferit studentul american la actorie de cel roman?

Pe studentii romani nu-i stiu destul. Lucrez cu ei doar in workshopuri si fiind perioade intensive, toata lumea lucreaza cu multa bucurie si face orice. Insa imi dau seama cat de putin sunt pregatiti. Cei americani sunt mai echipati, au mai mult combustibil. Dar ceea ce ma inspaiminta e cit de necultivati sunt si unii, si altii. Imi dau seama cit de putin ii intereseaza sa afle ce se intimpla, nu in afara tarii, ci chiar in teatrul vecin. Sunt atit de izolati in proprul lor univers, au o lipsa de viziune, de intentie, nu-si pun intrebari.

De ce dau la teatru, din pasiune sau din dorinta de celebritate?

Nu e clar. E un mix de pasiune si dorinta de celebritate. E si normal sa fie asa. Si eu cind am dat, nu stiam de ce dadeam. Daca ma intreba cineva sigur ca as fi raspuns “din pasiune”, dar era si dorinta de celebritate. Ne e foame de ceva pe care viata nu ne da si, in acelasi timp, vanitatea si orgoliul isi au si ele locul lor. De ce nu mergem in calugarie si mergem in teatru daca avem nevoie de altceva?! Chiar si acum dupa 35 de ani in teatru, nu pot sa spun ca vanitatea imi e complet pusa in control. Si acum, am momente in care visez sa fiu mai celebru, mai cunoscut, sa am mai multi bani, dar imi dau seama foarte iute ca nu asta e cel mai important.

Daca toti romanii ar fi actori intr-o piesa, care ar fi primul exercitiu cu care v-ati incepe repetitiile?

Relaxarea… suntem un popor ingrozitor de agitat. Trebuie sa ajungi la un moment dat sa ai un fel de privire de deasupra asupra ta, cum fac orientalii, pentru a te putea intelege mai bine. Noi suntem tot timpul atit de patimasi, atit de ingusti in a nu vedea altceva decit faptul ca suntem victimele tuturor si aceasta lamentare foarte monotona si lenesa vine dintr-o lipsa de relaxare interioara si din incapacitate a de a vedea altceva dect propria noastra vanitate si ingustime. Cred ca primul exercitiu ar fi acela al linistirii gindurilor, emotiilor. Asa am putea incepe ceva.

Acasa

Cum arata o zi obisnuita la New York?

Ma trezesc de obicei la 5 dimineata, ma duc sa fac exercitiile mele de yoga , de meditatie, de Tai Chi, dupa aceea daca nu e foarte frig sau ploaie ma duc la gym o ora…In alte zile stau si citesc dimineata si vad presa romaneasca. Pe la 8 jumatate plec la Columbia si incep antrenametul cu studentii, iar la 10 incep clasele de actorie,

Daca repet dupa amiaza sunt la La MaMa sau la Met, daca nu, ma documentez pentru ce voi lucra, ori la text ori ma duc la biblioteca sa citesc materiale scrise despre text si piesa.

Nu-i e greu familiei sa traiasca linga cineva atit de pasionat de meseria lui?

Nu a fost usor sa am doi baieti (Antony 20 de ani, Nicolas 19) si sa stiu ca trebuie sa am grija sa nu locuiasca din hotel in hotel si sa nu fie prea prea obsedati de meseria tatalui lor. Au trebuit sa stea cu mama lor, sa aiba timp sa se concentreze pe scoala, iar eu am fost mai mult absent, si am suferit si eu, si ei.

Poate ca ar fi fost mai bine sa lucrez intr-o banca, n-as mai fi pus atita pasiune; nu poti sa fii indragostit de a numara bani care nici nu sunt ai tai. Dar cind faci o meserie ca aceasta, esti atit de implicat incit parca nu simti ca dedicarea profesionala e prea mare.

Nu i-ati incurajat in actorie…

Azi sa fii in teatru e un fel de nebunie. Foarte multi tineri vor sa faca film, e mult mai popular, iar daca te gindesti la eternitate, e ceva care ramine. Teatrul nu ramine, e platit foare prost, putina lume vine la teatru, trebuie sa fii foarte nebun sa faci teatru. Copiii mei nu au aceasta nebunie si ma bucur.

Ati spus ca-i lasati sa aleaga singuri ce vor face.

Tatal meu a incercat foarte mult sa ma sfatuiasca sa fac litere sau filosofie si era furios ca am dat la teatru. Cind am indraznit pentru prima oara in viata sa ma opun tatalui, a fost o revolutie dar a fost foarte greu. Am decis atunci ca nu le voi da sfaturi copiilor mei despre ce meserii sa faca … Si ii las sa-si vada de drumul lor.

De ce va temeti?

Ma tem de multe lucruri inutile. M-am imbolnavit destul de serios acum citeva luni si pentru un timp am fost in spital. Cit am fost bolnav si am vazut cit eram de vulnerabil, nu mi-era frica. Atunci mi-am dat seama ca toate lucrurile de care mi-e frica sunt neimportante. Ne e frica tot timpul de lucruri inventate de mintea noastra, de demonii nostri interiori.

 

 

2731
Afis_Tulip Fever-Febra Lalelelor6 informatii care va fac sa vedeti filmul Tulip Fever din alta perspectiva :) –

6 informatii care va fac sa vedeti filmul Tulip Fever din alta perspectiva :) –

In aceste zile avem pe ecrane o poezie de film, cu costume spectaculoase, lumina si imaginea ca intr-o pictura de Vermeer (domnul cu Fata cu cercel de perla) si o poveste de iubire cu care doamnele vor petrece cateva zeci de minute frumoase.

Tulip Fever se numeste filmul si e, mai mult, pentru o seara cu fetele decat un film la care sa mergi si cu partenerul de viata.

E un film de epoca, are o distributie impresionanta (Alicia Vikander, Christoph Waltz si Judi Dench) si un subiect cu 3 intorsaturi spectaculoase de situatie. E genul de film pe care a-i vrea sa-l vezi in ziua ta libera ca sa te poarte intr-o lume frumoasa si sa te provoace putinel, fara sa te incarce negativ sau sa-ti puna mintea prea mult la contributie.

E o poveste ca de Disney doar ca e pentru adulti, cu actori de Oscar si costume spectaculoase.

Iata cateva lucruri care va vor ajuta sa vedeti altfel aceasta poveste de dragoste despre care, sunt sigura, ca se va vorbi la Oscar anul viitor – pentru costume si imagine, cel putin.

TULIP FEVER

  1. Filmul i-a avut in distributia initiala, cand totul era doar un proiect, pe Keira Knightley si Jude Law, iar pe John Madden (domnul cu Shakespeare in love) drept regizor. Filmarile au fost intarziate din cauza unor modificari de taxe in Marea Britanie (care au dublat bugetul filmului) si pentru ca actorii initiali au fost impliati in alte proiecte, distributia s-a schmbat si… a inclus doi oameni de Oscar, Christoph Waltz si Judi Dench.
  1. Si actrita din rolul principal, Alicia Vikander, a castigat un Oscar intre timp – pentru Danish Girl, rol secundar – desi la vremea cand a fost implicata in proiect era doar o tanara foarte talentata care venise din Europa la Hollywood.
  1. Doi dintre actorii foarte tineri din aceasta pelicula s-au reintalnit in super productia Valerian (cel mai scump film din istoria Frantei:) )in regia lui Luc  Besson – Dane DeHaan si Cara Delevingne.
  1. Putin despre contextul istoric si al pietei de arta din perioada actiunii filmului, asta pentru ca o parte importanta a actiunii se invarte in jurul unui tablou in care li se fac portretele pentru doua dintre personajele principale (cele interpretate de Vikander si Waltz). In secolul 17 cand se petrece actiunea filmului (1634, mai exact) portretul familiei facut de un pictor era o forma de a-ti arata statutul social. In Olanda s-au facut mult mai multe portrete ale clasei de mijloc decat in oricare alta tara europeana in aceeasi perioada. Studiile estimeaza ca au fost facute peste 1 milion de portrete. De altfel, aceasta perioada a fost si cea mai fericita din punct de vedere financiar pentru Rembrandt. Era tanar portretist si facea tablouri cu chipurile negustorilor care-l plateau pentru a-si arata averea si puterea colegilor lor.
  1. In picturile vremii apare adesea culoarea bleumarin. Ea se obtinea dintr-un carbune rar, lapis lazuli, si tablourile erau mai scumpe. Asa se face ca nobilii si negustorii vremii isi rugau sotiile sa se imbrace in rochii din tafta sau matase bleumarin pentru ca sa se vada si mai bine ca au investit bani multi in tablou. Peste ani, culoarea bleumarin s-a transmis ca fiind una a elegantei si a aristocratiei.
  1. La 1600 in Olanda se facea trafic cu… bulbi de lalele. Desi astazi Olanda e cunoscuta drept Tara Lalelelor, in acea perioada bulbii de lalea erau adusi din Turcia si erau considerati o marfa rara. De altfel, bursa de marfuri din Amsterdam a fost creata pe baza tranzactiilor cu condiment si… lalele. In film, un bulb de lalea e obiectul unei tranzactii speciale care incurca putin vietile unor oameni. E o lalea care se abate de la standard si, pe fundalul ei crem, are irizatii speciale roz. Zilele trecute in aeroport in Amsterdam am gasit la vanzare lalele – bulbi – exact ca acela din film:)

_ND43987.NEF

Si ceea ce aseaza cu totul si cu totul in alt context acest film este producatorul sau, legendarul Harvey Weinstein . Am scris de mai multe ori despre spectaculoasele (si eficiente) campanii de promovare pe care Weinstein le face pentru Oscar si cat de influent este in lumea de la Hollywwod. Sunt sigura ca si acest film va fi promovat aproape de Oscar prin cine stie ce expozitie sofisticata de costume, de picturi, printr-o campanie care sa salveze cine stie ce pictura… ceva f spectaculos si eficient in temeni de PR si aparitii in presa.

Oricum in perioada de promovare a acestui film, a aparut “din senin” vestea ca domnisoara Vikander se va casatori la anul cu Michael Fassbender , iubitul sau de aproape 2 ani.

Si ca sa intelegeti ce “smecherii” sties a faca Weinsten pentru lansari si promovari, iata un exemplu super simpatic. Inainte de lansarea filmului a avut loc o proiectie speciala la care au fost invitate doamne influente din diverse domenii – Tina Brown, Arianna Huffington, Martha Stewart, Julie Taymor (regizoarea care a facut Frida si Across The Universe), Trudie Styler (doamna Sting). Evident ca doamnele au fost invitate sa povesteasca in cercurile lor despre film…

Tulip Fever e in cinematografele din toata tara si vi-l recomand din inima. Aproape 2 ore de poveste de dragoste cu multe fapte surprinzatoare:)  uitati-va putin la detaliile de pe costumul din fotografia de mai jos.

[caption id="attachment_48227" align="alignnone" width="666"]_D4S0191.NEF _D4S0191.NEF[/caption]

 

 

2721
lisabona linistedespre lipsa de empatie a fiecaruia dintre noi

despre lipsa de empatie a fiecaruia dintre noi

Uneori

… as vrea ca oamenii sa inteleaga ca daca cineva le spune ca vrea o pauza sa-i dea pauza aia. Adica sa nu sune, sa nu zica dar cu ce te ajut si, mai presus de toate, sa nu dea din coate ca sa-si faca loc in pauza aia cu propriile nevoi si probleme.

Cand spun pauza zic liniste. N-are legatura cu nimic personal. E profesional. Si ma ingrozeste gandul ca oamenii sunt atat de egoisti si ca nevoia lor – oricare ar fi aia (ca nu-i place seful, ca-l doare burta, ca nu ii iese un proiect atunci, in clipa aia) – e mai importanta decat oricare alta nevoie. Fie ea si de liniste.

Uneori iti dai seama ca in nevoia ta de liniste, desi n-o poti obtine, esti ingrozitor de singur. Pentru ca oamenii nu mai au empatie. Au doar nevoi. Pe care trebuie sa si le satisfaca imediat, indiferent de nevoile altora.

Iar asta e o foarte trista concluzie.

Sigur ti s-a intamplat si tie asta macar o data, dar… de cate ori ai fost egoist si nu ai ascultat nevoia de pauza a altuia?

#intrebpentruunprieten

3360
vikander fashion 230 super foto cu actrita fashion a momentului – Alicia Vikander –

30 super foto cu actrita fashion a momentului – Alicia Vikander –

Daca vi se pare ca in ultima vreme se vorbeste mult despre Alicia Vikander, sa stiti ca nimic nu e intamplator.

Alicia Vikander a ajuns la actorie dupa ce a facut multi ani de balet. Are educatie europeana, este suedeza – iar asta inseamna ca a luat mult din minimalismul tarii ei, pentru ca asa a fost crescuta – si e o rara avis printre actritele momentului.

Se machiaza putin, poarta haine foarte simple ca si croiala, dar sofisticate prin materale, texturi si culori.

Stie sa controleze foarte bine partea de media, pentru ca are ceva carti citite in spate.

Este fata momentului la Hollywood, va fi noua Tomb Rider si tocmai a anuntat ca la anul se casatoreste cu partenerul ei de viata de cativa ani, Michael Fassbender.

Are 28 de ani si deja un Oscar pentru rol secundar in filmul Danish Girl, a jucat in toate filmele hot ale hollywoodului din ultimii 5 ani (13 productii in 5 ani!!), incluzand aici ExMachina si Jason Bourne; e imaginea Louis Vuitton.

Iar de vineri o puteti vedea pe ecranele de la noi in Tulip Fever – o poveste de dragoste amplasata in secolul 17, cu costume dementiale si o imagine ca si cum ar fi totul un tablou olandez … in miscare.

Zilele acestea am luat sub stapanire contul de Instagram CineForum si puteti gasi la acest link cateva imagini din viata reala cu actorii din acest film, pe langa Alicia ii mai vedeti pe Christoph Waltz si Judi Dench.

Zic sa vizitati si sa urmariti contul de Insta pentru ca ma mai joc acolo pana vineri, plus ca sunt imagini de la un brunch simpatic unde am fost impreuna cu multe doamne si domnisoare si-am povestit despre Febra Lalelelor, plus ca vor aparea curand acolo imagini cu secvente din filmul Febra Lalelelor…

Acum va las sa va bucurati de gustul desavarsit la haine al acestei domnisoare cu chip de copil si cu o aparenta fragilitate care te face sa vrei sa o iei acasa:)

00-social-Alicia-VIkander 104051973-alicia_vikander alicia vikander 1 alicia_vikander Alicia_Vikander_and_Michael_Fassbender alicia_vikander_freakshift alicia-vikander 1 alicia-vikander 6 Alicia-Vikander

ALICIA-VIKANDER-4-xlarge -alicia-vikander-actress-red-dress-owl-make-up Alicia-Vikander-hot-photoshoot alicia-vikander-jan-2 Alicia-Vikander--Louis-Vuitton-Fashion-Show--10 alicia-vikander-shopping-in-ibiza alicia-vikander-style-fashion-pics alicia-vikander-style-festival-fashion -alicia-vikander-style-off-duty alicia-vikander-vogue-cover-january-2016 louis-vuitton-cruise-2016-collection-Women_RW_Cruise_16_Campaign_DI1 louis-vuitton--Louis_Vuitton_LV_Now_Cruise_Campaign_3_DI3 vikander ad

vikander fashion 2 vikander fashion 3 vikander fashion 4vikander fashion 5 vikander fashion 6 vikander fashion vikander fassbender

1962
david garrettconcurs – Muzica clasica, rock star si… vedete porno – 10 lucruri pe care nu le stiai despre violonistul David Garrett –

concurs – Muzica clasica, rock star si… vedete porno – 10 lucruri pe care nu le stiai despre violonistul David Garrett –

Si anul acesta la Festivalul Enescu unul dintre cele mai vanate concerte – cand  a fost vorba de bilete vandute – a fost cel in care solist este violonistul David Garrett.

La fel s-a intamplat acum 2 ani, iar cota lui Garrett creste de la an la an.

Am vazut zilele acestea multe interviuri cu el pentru a incerca sa inteleg ce -l face pe el special, dincolo de un talent urias. Talent remarcat inca de cand era foarte foarte mic – 10-11 ani).

Primul gand a fost sa spun ca e foarte bine marketat – e violonistul care pune muzica clasica pe acelasi palier cu muzica rock, e rock starul muzicii clasice, e versiunea contemporana a lui Mozart (cu toate nebuniile conexe).

Apoi dupa ce am vazut si interviuri date acum 10 ani, cand nu era la fel de bine marketat, am realizat ceva super simplu: Garrett e foarte natural si foarte destept. Da, e constient ca arata mai bine decat majoritatea muzicienilor (a facut si modeling ca sa mai faca rost de bani); da, e constient ca la spectacolele sale vin si multe fete/ femei care-l plac mai mult pe el decat muzica pe care o interpreteaza, dar… sties a e foloseasca de toate acestea in beneficiul MUZICII. Oricare ar fi muzica.

Si asta e un lucru super onest.

david-garrett-1296492951-hero-wide-0 Iata 10 lucruri mai putin stiute despre David Garrett

(stiu ca puritanii se vor supara pe o parte din informatiile de aici, dar Garrett acesta e – sincer, direct, asumat)

  1. S-a nascut in Germania, mama lui e fost balerina, tatal e un fost avocat care acum vinde instrumente muzicale vechi… A ales vioara pentru ca fratele lui, care e cu doi ani mai mare, canta la vioara.
  2. De fapt il cheama David Bongartz, dar cand parintii s-au prins ca e un copil super talentat, i-au schimbat numele dupa cel al mamei dinainte de casatorie pentru ca era mai usor de pronuntat.
  3. A inceput sa studieze la 4 ani si la 11 ani … canta pe un Stradivarius pe care l-a primit de la o fundatie patronata de presedintele Germaniei de la vremea aceea – Richard von Weizsäcker, , dupa ce l-a auzit cantand.
  4. A fost acuzat de mai multe ori ca a apelat la look-ul de rock star ca sa se vanda mai bine, dar Garrett spune ca mai degraba a fost preocupat sa arate cat de versatila e vioara si ce poate oferi acest instrument din punct de vedere muzical, iar din acest motiv a incercat inclusiv muzica rock. Spune insa ca nu-l deranjeaza ca unii spectatori ajung la spectacolele lui pentru ca au vazut undeva o fotografie cu look-ul lui de rockstar. Considera si asta o cale prin care poate sa prezinte muzica clasica unui grup de oameni care altfel n-ar merge la concert sau n-ar cumpara CD-uri.
  5. Spune ca strategia lui “de imagine”, imbracat mai degraba in jeans decat in frac, cu inele cu cap de mort pe degete, nu doar ca il arata pe el asa cum e, dar le da si un oarecare confort oamenilor cand vin in sala de spectacol. Pentru ca nu pare nimic rigid.
  6. Asta nu l-a impiedicat sa profite de look-ul lui genetic mostenit si sa faca bani din modeling cand era student la Julliard.
  7. Nu are stilist, in ciuda tuturor discutiilor pe aceasta tema in presa internationala. Spune ca se imbraca dupa cum simte, in hainele care simte ca-l reprezinta.
  8. I-ar placea sa stie sa cante la tobe si a inceput sa ia lectii.
  9. Ca orice rock star care se respecta a avut relatii amoroase super controversate. Cea mai cunoscuta, mai ales pentru disputa de prin ziare, a fost cu un star porno. La momentul disputei, declaratiile sale despre singuratatea din turnee (pe tanara doamna cu care a avut o disputa a cunoscut-o via un serviciu de escort si i-a fost iubita aproape 2 ani), despre dorinta lui de a avea si o viata sociala dincolo de muzica, au aratat o latura mai putin cunoscuta a unui muzician de top. O latura, din nou, foarte sincera.
  10. E modest si crede ca talentul lui vine mai ales din capacitatea de a se asculta obiectiv si de a-si putea corecta greselile

David Garrett concerteaza la Bucuresti pe 14 septembrie la Sala Palatului, la ora 20.00 si, gratie Raiffeisen Bank care e sponsor al Festivalului Enescu si sustine financiar participarea lui Garret la Bucuresti, am de daruit doua dintre cele mai dorinte bilete ale momentului.

garett Scrieti intr-un comentariu cand muzica – de orice gen – a devenit magica pentru voi si cea mai sincera poveste primeste biletele.

Miercuri dimineata stabilim castigatorul.

Iata informatii despre concertul lui David Garrett din aceasta editie a Festivalului Enescu.

FILARMONICA DELLA SCALA

Dirijor: RICCARDO CHAILLY
Solist: DAVID GARRETT – vioară
Program:
Ceaikovski – Concertul în Re major pentru vioară şi orchestră op. 35
Șostakovici – Simfonia nr. 12 în re minor op. 112 „Anul 1917”

 

Raiffeinsen Bank este si in acest an partener al Festivalului Enescu si, dincolo de sustinerile financiare pentru a fi posibile participari de exceptie in festival – pe langa domnul Garrett, si participarea  London Philarmonic Orchestra se datoreaza Raiffeisen Bank – pentru cei care vor sa se imprieteneasca dintr-o alta perspectiva cu muzica clasica va recomand o vizita la Casuta Galbena a bancii din Piata Enescu…

Vi se vor intampla urmatoarele lucruri magice

  • (pe toata durata festivalului) Activare light painting: photo booth negru cu insertii de note muzicale luminate -> participantii vor “picta” cu ajutorul unei “baghete de dirijor” luminata in 5 puncte un portativ cu lumina -> blitz -> rezultatul este o fotografie supraexpusa cu lumina colorata, in mijlocul careia apare persoana
  • (pe toata durata festivalului) Activare OSTARA– primul brand din România care realizează bijuterii având imprimate amprentele (waveforms) vocii umane. Astfel, invitatii la Festival (atât cei care participa la activări, cât și restul participantilor) își vor putea lăsa contactele pentru a intra în tragerea la sorti având ca premii bratari realizate din aur si argint, care conțin amprenta vocii lor. Bijuteriile vor fi personalizate cu sunetul vocii participantului – înregistrat în timp ce acesta își spune numele.  Sound wave-ul bijuteriilor Ostara se poate asculta scanând un QR Code primit împreună cu bijuteria. In plus, cei care nu vin în piață vor putea participa la acest concurs prin Fb lead ads pe Facebook.
  • (doar in week-end) Experiență sinestezica: Cu ajutorul unui artist grafician capabil de sinestezie – care “pictează” muzica, realizând reprezentări vizuale abstracte, în funcție de ceea ce percepe ascultând o anumită compoziție de Enescu. Cei care doresc și ajung la standul Raiffeisen din piață pot alege împreună cu acesta o piesă pe care artistul o va reprezenta – folosind VR gear (participantul vede pe ecranul LED din stand, iar artistul ochelarii VR + tilt brush). Rezultatul este un tablou 50×50 printat, ce va fi trimis post-event.
  • (pe toata durata festivalului) Tur virtual(via Samsung Gear VR) prin locatii in care a trait sau care au fost marcate de Enescu si al altor obiective istorice legate de personalitatea acestuia

 

miruna berescu anonimul 2017 foto dragos asafteiInterviu – Miruna Berescu despre Festivalul Anonimul, productia de film, familie si…cum nu toata lumea dintr-o familie traieste aceleasi experiente cu acelasi ritm –

Interviu – Miruna Berescu despre Festivalul Anonimul, productia de film, familie si…cum nu toata lumea dintr-o familie traieste aceleasi experiente cu acelasi ritm –

Acest interviu a fost inregistrat la mijlocul lunii august, in ultimele zile ale celei de-a 14-a editie a festivalului de film Anonimul. O cunosc pe Miruna Berescu de multi ani, as spune – cu putina aroganta – ca ma bucur de prietenia ei. N-am avut pana anul acesta curajul sa o intreb daca imi acorda un interviu pentru ca, prietene fiind, nu voiam sa accepte doar de dragul de a nu ma supara.

Cand am intrebat si a acceptat, m-am gandit sa folosesc la maximum timpul si oportunitatea si sa intreb lucruri din bucataria unui festival de film pe care jurnalistii nu le intreaba de obicei.

Miruna e o perfectionista, un om cu o mare atentie la detalii si o generozitate rar intalnita azi, o sa va prindeti singuri din randurile urmatoare. Festivalul Anonimul, cu energia lui speciala, are multe si din bunul simt si educatia Mirunei. Sper ca acest text lung sa va inspire in munca din spatele unui festival de film/ de teatru/ de muzica.

 Interviul e impartit in 3 acte, fiecare act prezinta o alta latura a personalitatii Mirunei Berescu – director de festival, familie, producator de film.

miruna-berescu  

Actul 1 – Festivalul Anonimul

 Iti mai aduci aminte care a fost momentul zero cand ti s-a propus sa fii director al Festivalului “Anonimul”?

Era in 2003 undeva inainte de Dakino. Atunci era Dakino in noiembrie-decembrie. Initial ne-am gandit sa facem ceva impreuna cu Dakino sau partea de scurt metraj de la Dakino sa o putem da la Anonimul. Nu era toata inflatia asta de festivaluri de orice tip. Era 2003, eram linistiti. In urmatorul an la inceput, intr-un fel a trebuit sa aleg: sa vin intr-un proiect care initial nu avea nicio sansa, credeam eu, sau sa raman la Dakino. Imi aduc aminte ca m-am gandit ca Dakino e foarte usor de continuat de oricine dintre cei cu care lucrasem si era Dan (Chisu) acolo care are o experienta extraordinara si, sincer, el a fost scoala mea de fiecare data…

Imi aduc aminte ne lasa sa ne dam cu capul de pereti in lucrurile administrative si venea la cate o sedinta si demonta tot ce propusesem, ne arata ca nu aveam niciun fel de logica, structura, niciun fel de organizare… Imi aduc aminte de o discutie legata de mese si daca ne-am gandit cat face masina de la restaurant la locul unde era filmul, Palatul Copiilor. Nu ne gandiseram.

Aveam incredere ca va fi bine cu Dakino si am ales ceva ce a fost mult mai greu, cred si care mi s-a parut fara nicio sansa.

Ai renuntat la Dakino – care este mare si acum, dar in anii aia era ceva nemaintalnit. Era locul unde veneau mintile cele mai creative, vedeai filme pe care nu aveai unde sa le mai vezi… Nu era internetul, nu veneau multe filme independente…

Da, Dakino da! Eu am ajuns la Dan printr-o intamplare! Deja incercasem asta sa vad cam cum e partea cu festivaluri cu Cosmin Manolescu un an si mi-a placut foarte, foarte mult.

Ce faceati cu Cosmin? Festivalul de dans?

Da! Bucharest Fest sau asa … Era primul festival de dans contemporan, nu prea vazusem la noi in tara.

Si de ce nu ai mai continuat?

A trebuit sa aleg intre festivalul de dans si Dakino. Eu fiind spectator –  nu ca eram spectator!  ma uitam la Dan ca la Dumnezeu -, fan inflacarat Dakino. Din primul an de facultate, de la 18 ani! Era singurul cu care se intampla. Oana Radu (nota mea. Astazi, manager cultural care a fost implicate in organizarea festivalului de film romanesc de la New York) si cu mine mergeam de mana dimineata, inainte sa se deschida, si plecam noaptea.

Cu un an inainte de a avea puterea sa aleg, m-a calcat Marissa Berenson pe picior (la propriu) … Eu stateam langa o usa si ea a iesit cu Dan, era o femeie ca o poveste, ma uitam fascinata.

Cand a trebuit sa aleg intre festivalul de dans al lui Cosmin si Dakino, am ales filmul pentru ca realmente era ceva ce stiam foarte bine.

Revenim la 2003, Dan Chisu ti-a facut cunostina cu Sorin Marin – dl Anonimul… Cand te-ai vazut la capatul pamantului, la Sfantu Gheorghe, ce ai zis ca faci?

Intr-un fel i-am spus ca da, inainte sa ajung aici!

Aa! Si cand ai venit si ai vazut ca era vacuta pe drum?

Era prea tarziu! (rade) Cred ca daca as fi vazut inainte, pentru ca nu arata deloc ca acum, dar deloc, m-as mai fi gandit. Noi am stat in gazda la un om. Sorin Marin a facut in Sfantu Gheorghe tot felul de tabere de creatie, pana cand si-a asezat lucrurile ca sa vada cum functioneaza. Imi aduc aminte exact care era intrarea si cum stateam in casa omului. Era o pensiune se numea “La barbosul” cred ca mai este si acum, dar este transformata.

Complexul Green Village era pe jumatate construit, era totul intr-un mare santier, iar atunci nu stiam ca se va dezvolta totul spre camping si nu spre sala de cinema.

Am fost foarte descurajata initial! Dar cu cat eram eu mai descurajata, cu atat nu puteam sa zic nimanui pentru ca oricum toata lumea era neincrezatoare… Si paream entuziasmata de ce se intampla, dar nu eram. Si nici nu am crezut ca o sa vina cineva pana aici, la capatul tarii! Apoi nu am crezut ca se poate termina totul la timp.

Un an mai tarziu, cand am venit in august in complex, am vazut totul facut la cheie. Toate constructiile si toate anexele, exact ce se vede acum, exact asa am inceput in 2004.

miruna berescu anonimul 2017 foto dragos asaftei

 

(Anonimul, 2017, foto Dragos Asaftei)

Dar cum explici invitatilor astora mari, mici Dumnezei ai filmului in tarile lor si chiar in lume, haideti sa veniti la capatul pamantului. Cum le explici? Sunt Miruna Berescu, am un festival la capatul pamantului… Acum e mai usor cred, pentru ca dupa 10 ani au venit multi super grei si ii mentionezi, dai credibilitate, dar la inceput ce le ziceai?

Acum e mai simplu intr-adevar pentru ca pot sa mentionez alti invitati, dar nu pun in invitatie un paragraf special ca sa ne laudam cu asta. Mai intai explic de ce cred ca e potrivit pentru invitat sa fie aici si ce experienta in raport cu spectatorii ii putem oferi.

La Peter Greenaway (primul invitat international al Anonimul – 2005) – Marcel Iures a fost calauza. Lucrase cu el si i-a scris; a fost meritul domnului Iures ca l-a convins pe Greeenaway. Noi am tot vorbit dupa acea explicandu-i ce, cum, dar cred ca era el suficient de wild sa i se para interesant.

De fapt, invitatiile le pregatesc dupa sufletul omului. Dupa ce vad in filmele lor si dupa ce ii urmaresc si vad ce interviuri dau, cum sunt si ce le-ar placea. Accentul este pe starea care o au aici, le si scriem ca suntem anti covor rosu. Daca e ceva ce ne diferentiaza de ceilalti este ca – pe langa faptul ca aici este foarte frumos si relaxant, dar asta poate au mai auzit ca mai sunt festivaluri de film in locuri frumoase -, avem ambitia asta in care omul, spectatorul si regizorul sunt in acelasi loc si fizic, dar si ca abordare. La noi totul este pe casual, pe relaxare.

Dar unde vezi tu filmele astea pe care noi nu le vedem?

Le vad pentru ca le cer sa le vad! Sunt foarte multi oameni care deja ne propun pentru partea de competitive diferite filme si, cand vad in line-up –ul lor un film care mi-ar placea pentru off competitie, il cer.

Iti trimit producatorii filmelor care au fost in festival?

Distribuitorii. Cel care are sales-ul de fapt. Si pentru cele la care cerem noi, si ne straduim foarte tare si asa, cerem de la distribuitorul roman si insistam foarte tare pentru el.

Uite spre exemplu, unde ai vazut Chronic (regia Michel Franco)?

Chronic l-am vazut la festivalul lui Cristian Mungiu (nota mea Les Films de Cannes à Bucarest). Pentru ca ma duc sa vad foarte multe filme. Nu mi l-a trimis nimeni.

Dar ce citesti? Citesti Variety, Hollywood Reporter?

Nu! Citesc cautand dupa un film sau un regizor. Dar stiu, spre exemplu, cam cine se afla in lucru acum si cu cine in echipa ca producatori/ actori din cei care ne intereseaza pe noi. Plus ca in momentul in care sunt previziunile pentru Cannes, aflam ce fac toti cei importanti pentru noi. Ii urmarim care sunt in selectie, apoi stim ca sunt in carti pentru Venetia… Cautand tot timpul, sunt lucruri care se leaga intre ele.

Intotdeauna m-am gandit ca daca omul este din ce in ce mai mare, el are incredere in niste oameni apropiati, un cerc restrans, din ce in ce mai mic. De exemplu la Loach a functionat foarte bine pentru ca l-am invitat impreuna cu scenaristul. Stiam tot ce a facut, stiam ca ei calatoresc impreuna, stiam ca, de fapt, succesul lui se datoreaza in parte si acestei colaborari. In momentul in care i-am chemat, i-am chemat pe amandoi impreuna, dar scenaristul nu a putut veni si a fost unul dintre cele mai frumoase mailuri pe care mi le-a scris!

De multe ori te-am vazut aici, cand vine invitatul, in mega emotii… Dupa 14 ani tot te mai emotionezi. De ce mai ai emotii? Care este presiunea ta? Adica omul ala a venit, nu are cum sa nu ii placa aici!  

Ideea e nu sa ii placa hotelul si locul in care sta, ca asta este foarte simplu. Presiunea vine din faptul ca eu l-am chemat aici, omul acela si-a luat din timpul lui si, de regula, sunt oameni importanti, si as vrea sa ii dau inapoi ceva legat de meseria lui pentru ca de asta a venit. Adica faptul ca el e foarte multumit ca este frumos in Delta pe mine nu ma multumeste sub nicio forma si vreau sa plece cu mai mult de atat. Sigur, pe parte turistica este minunat de asta nu am nici un fel de grija in directia asta.

Dar vreau sa il fac sa se simta bine aici, cu energie luata de la oameni… Invitatii acestia vin ca sa obtina un feedback, ca sa vada in continuare cum sunt vazute filmele lor. Pentru ei e foarte important. Nu am intalnit pana acum un regizor care, indiferent de relaxarea pe care o afiseaza sau cat e de important, cat este de experimentat, sau varsta pe care o are, nu am intalnit regizor care sa nu fie super interesti de reactii, de oamenii care ies din sala.

Pentru mine e important sa stie ca l-am chemat nu pentru ca vreau eu sa ma laud cu nume prezente aici. De exemplu, la Park Chan- Wook pariul meu a fost sa vada ca undeva, intr-o cultura total diferita, sunt oameni care i-au vazut filmele de foarte multe ori, care se pot uita din nou la ele, care ii pun intrebari.

Toata lumea mi-a zis ca pleaca de aici cu energia spectatorilor si a intrebarilor si a interesului unor oameni foarte pasionati de cinema.

miruna pack chan wook

 

(alaturi de Park Chan- Wook, Anonimul 2016)

Iti spun niste nume de invitati si-mi spui, te rog, ce ai invatat din intalnirea cu ei?

Peter Greenaway?

De la Greenaway am invatat ca e in regula cateodata sa vrei sa sochezi doar de dragul de a soca si ca nu trebuie sa iei foarte in serios toate lucrurile pe care le spune oricine, oricat de important este. Si-am mai invatat ca e important sa te relaxezi un pic, sa iei lucrurile cum sunt.

Ken Loach?

La Loach este o lectie si pentru mie si sper sa fi fost si pentru altii. Pentru mine este lectia modestiei pe care nu o poate schimba nimeni. Ori e in interiorul tau, ori nu este. Modestia si rabdarea si atentia unui om care a fost, din punctul meu de vedere, agresat cu intrebarile pe care le puneam avand in vedere ca este super de stanga si a cazut intr-o tara fosta comunista aici. Rabdarea si modestia cu care a raspuns. Eram foarte la inceput atunci, au fost foarte multe lucruri pentru care am o mare admiratie pentru el, o mare admiratie! Si pentru primul lucru pe care mi l-a spus cand m-a vazut, mi-a spus ca el nu a stiut ca este clasa business ce i-am luat noi pentu avon si ca el nu merge cu business… Mi-am cerut scuze.

Nuri Bilge Ceylan? 

Este preferatul meu, stii! De la el imi ramane o discutie legata de cum a devenit copilul lui – care e baiat, atunci avea vreo 6-7 ani – mana lui stanga. I se parea mult mai important sa fie mana lui stanga pentru ca e tot timpul libera, iar el s-a organizat ca seara sa aiba tot timpul sa il ajute si sa-i fie alaturi. Mi-a povestit ca, in primii trei ani, nu putea sa inteleaga deloc ce spunea copilul, spre deosebire de toti ceilalti din jurul lui si asta il enerva. Daca nu ar fi avut o nevasta foarte inteleapta, lucrurile ar fi fost si mai grele.

Mi-a povestit ca a realizat cat de importanta e cateodata rabdarea cu celalalt care nu este in acelasi ritm cu tine. Mi-a dat un raspuns la ceea ce ii povesteam din viata mea, a fost ceva destul de personal, si mi-a zis ca nu toata lumea traieste aceleasi lucruri in acelasi ritm, chiar si o familie, si ca un pic de rabdare nu strica niciodata.

Park Chan-Wook?

Felul in care se exprima era atat de exact la nuanta si am ramas, de fapt, cu tot pachetul asta de concizie. In momentul in care deschidea gura il ascultam atat de fascinata in coreeana si de abia asteptam traducerea pentru ca stiam sigur ca va spune ceva nu de dragul de a vorbi, spunea ceva ce trebuia sa auzi – ca erai sau nu de acord.  Avea clar lucruri de spus pentru ca altfel nu se exprima. Tacea, pur si simplu. Mi-a mai placut ce a zis pe scena in camping inaintea proiectiei filmului lui, ca din momentul in care lasi un film pe ecran si il vad o mie de oameni, el se transforma in o mie de filme.

Exista regizori romani, stiu eu cativa care, prin participarea de la Anonimul, au prins curaj si au facut chestii mai mari dupa aceea.

Nu stiu daca neaparat din participarea de aici. Mie imi place intotdeauna sa urmaresc oamenii care au fost si pe aici cu filmele lor de debut, cu scurt metrajele lor. Tot ce stiu e ca daca e aici, sincer, are tot interesul si tot respectul nostru. Adica de la Franco la ultimul scurt-metraj, imi doresc pentru toate la fel. Daca tot a facut omul film si l-am luat in festival, pai, sa facem frumos!

Dar sunt cativa. Andrei Dascalescu care a facut Planeta Petrila acum, Daniel Sandu care are in toamna premiera cu primul lung metraj…

Daniel, da! La el ma gandeam si eu ca a fost aici la inceput.  Oricum, cei tineri care sunt la inceput cred ca ar trebui sa isi doreasca si sa lupte foarte mult ca sa ajunga sa faca film. Inteleg ca marea majoritate a celor care face scurt-metraj sigur ca viseaza lung metraj. Daca as fi in locul lor, m-as simti foarte in priza, sa ma uit sa vad ce fac altii. Asta iarasi e foarte important. Eu, de exemplu, vad foarte multe filme, oriunde as fi.  Ma uit la festivalurile din Bucuresti ce filme aduc, nu cred ca exista vreunul care sa nu aiba un film care ma intereseaza si sa nu ajung. Si daca tinerii ar face asta cred ca ar pleca asa mult mai multa putere, cu indarjirea de a face. Sa mergi mai departe pe drumul tau. Pe unii din ei i-am vazut foarte determinati, pe unii nu.

Tocmai de aceea si vreau cat mai mult film romanesc in Anonimul, iar cele care nu intra in competitie, incercam sa gasim o modalitate sa le aratam. Ca daca le tii in sertar…

miruna berescu ingrid

(alaturi de mama si fiica ei; foto Alex Mazilu)

Actul 2 – Familia

Mama ta a venit vreodata la Sfantul Gheorghe sa vada festivalul?

Nu.

De ce?

Pentru ca in momentul in care sunt cu mama, ea are atentia mea. Mama are acum 76 de ani si ar fi fost destul de greu, cu un drum asa de lung, chiar si cand eram la debutul festivalului. Inceputul pentru mine, in primii ani, a fost ingrozitor. Nici nu stiam despre ce e vorba si voiam sa fac totul cat mai bine.

Dar sincer, nici nu cred ca mama isi doreste sa ma vada cum sunt primele zile sau cum sunt aici. Imi si spune ca nu isi doreste decat sa se termine ca sa ma poata intreba daca am mancat, daca sunt bine sau de cate ori am plans pe aici…

Nu cred… Plangi aici?

Da, sunt foarte emotiva.

Plangi de emotia de la film sau ca sa te descarci pentru ca ti s-a intamplat ceva?

De toate! De multe ori!

Si anul asta ai plans? 

Da! De mai multe ori! Este descarcare pentru ca este foarte mult stres si e foarte multa oboseala, dar sunt si lucruri pentu care daca muncesti un an de zile si vezi ca nu iti ies cum ai planificat…

Asta este doar pentru ca pui foarte multa presiune pe tine ca sa fie totul perfect si ca iti imaginezi ca nu se poate decat in versiunea pe care ai planificat-o.

Eu vreau ca lucrurile sa fie cum trebuie, o normalitate, asta astept. Sigur ca suntem la capatul pamantului si atitudinea e foarte relaxata, dar eu nu sunt asa. Si dupa aceea mai sunt lucruri care ma deranjeaza din lucrurile pe care le zic altii. Toate nemultumirile curg la mine. Toate! Si atunci normal ca una, doua, zece lucruri adunate, mai mari sau mai mici, nici nu iti mai dai seama de la ce izbucnesti. Ma duc in camera mea si plang ca sa ma descarc. (zambeste, timid)

Am povesti auzite asa de pe la cate cineva ca atunci cand erai gravida, ai facut festivalul prin telefon cu fetele, colegele tale.

Da! A fost in anul cu Ken Loach. Eu nu am avut voie sa ma ridic din pat ultimele luni de sarcina si am stat tot timpul la orizontala, adica de pe 16 martie pana cand am nascut in iunie. Faceam si pregatirile pentru Ken Loach doar ca el fiind atat de usor sa il ai ca invitat, nu s-a intamplat nimic si a fost foarte simplu. E mai greu acum. Imi aduc aminte tot timpul ca am lasat-o acasa pe Ingrid cand avea doua luni.

Acum vor ei mai multe chestii?

Nu. La mine e mai greu acum pentru ca atunci, dupa ce am nascut, nu a fost foarte complicat cu Ingrid, ca era foarte mica.

 Dar Ingrid practic a crescut cu acest festival. Ea cunoaste locul asta de cand se stie.

Asta i se pare normal. Ceea ce nu i se pare normal, si o inteleg, este cand imi zice in fiecare an ca nu sunt ca oamenii normali pentru ca eu nu am concediu vara. Concediul este dorinta ei. Eu nu mai am concediu vara de 15 ani, nici nu mai stiu cum e. Si asta o supara foarte tare.

Norocul meu fata de ea e ca nu calatoresc foarte mult la alte festivaluri – sunt oameni care fac calatorii de 2 ori pe luna sau sunt tot timpul pe drum – si faptul ca nu calatoresc foarte mult a ajutat-o sa nu aiba o parere foarte rea despre ideea de festival. Cand aude cuvantul festival, face legatura ca eu sunt ocupata si incerc cumva sa o deturnez, sa nu urasca aceasta intamplare. E o situatie pe care am mai vazut-o si la alti oameni, colegii din breasla, ca in momentul in care le spui copiilor de festival se urca pe pereti.

Sper ca Ingrid sa aiba o impresie buna despre ce fac eu.

Da, dar joaca in filme… Ele sunt in festivaluri.

Da, dar ei i s-a parut normal atunci cand a mers la filmare. Ii cunoaste atat de bine pe Dan (Chisu) sau Sorin (Marin) nu i s-a parut ceva nemaipomenit. Nu a fost niciodata in film la cineva strain pe care sa nu-l cunoasca foarte bine si, sincer, nu sunt foarte incurajatoare in aceasta directie. I s-a parut greu atunci, pe platou, ca a durat multe ore, a zis ca nu o sa mai faca, dar acum am vazut ce multumita era la premiera filmului. S-a urcat pe scena alaturi de echipa de filmare, dupa aceea a stat in al 3-lea rand, pana la sfarsitul filmului.

miruna ingrid Ce vrea sa se faca cand o sa fie mare?

E in diferite etape. Cred ca ea nu stie inca sau nu simte asa, dar talentul ei real sunt lucrurile facute cu mana. Acum face posete, le lipeste mi le face, face agende si cred ca asta este unde se va duce pentru ca e pasiunea cea mai intinsa in timp. Ca a mai fost desenatul, actoria, medicul veterinar si alte lucruri… Ea il iubeste foarte mult pe tatal ei si el a facut liceul de arta si dupa aceea la unviersitate, sectia de design. Asta este ceea ce vrea sa faca si ea. Acum e in momentul in care ia o foaie si o impatureste si face cu ea un fel de portofel care are si inchizatoare si tot felul de lucruri pe ea si ma intreaba daca e prea mult (eu am chestia asta cu simplul, sa nu fie mult, si ma intreba daca e prea stralucitoare sau asa). Dar nu stie ca asta este, probabil, inceputul ei in meseria de design.

Dar tu ce voiai sa te faci cand erai mica?

Habar nu am, erau cu totul alte vremuri dupa cum stii, nu imi aduc aminte ce voiam inainte de 14 ani. Cred ca pur si simplu atunci aveam un singur scop al supravietuirii familiei noastre, iar dupa revolutie, cand eram la liceu, am vrut foarte mult sa fac matematica dupa cum stii, si dupa asta am vrut sa fac suedeza sau poloneza si cum tata nu m-a lasat…

Tatal tau mai traia cand ai ajuns sa faci sa lucrezi la festivalurile de filme?

La Dakino cand lucram, da.

Au venit parintii la festival in Bucuresti?

Mama venea, tata nu. Cred ca nu a venit niciodata. Avea programul lui foarte clar: la 6 in fiecare dimineata, la 4 si ceva venea de la Ministerul Transporturilor, deci nu. Singura lui preocupare, pe care stiu ca i-am spus-o pana la final, era daca am sau nu carte de munca. Era inginer, a lucrat de dinainte de a termina facultatea, deci toata viata lui, in acelasi loc si stiu ca m-a intrebat la un moment dat cand pregateam lucrarea de diploma de la ASE, daca nu as vrea sa vorbeasca, sa intrebe daca exista vreun post in Ministerul Transporturilor.  Tin minte ca am ras asa de tare, iti dai seama ca aveam 22 de ani, plecasem in Franta cu o bursa, aveam cu totul altceva in minte. Am dat la un moment dat un examen la BBC si am refuzat job-ul pentru ca am fost pe locul doi. Mi s-a parut foarte enervant ca cineva sa imi spuna mie ca am fost locul doi. Nu era deloc bine ce faceam, dar asa era atunci la 22 ani, mi se parea ca poti face orice iti doresti…

 Si mama cu ce se ocupa?

Mama este profesoara de latina.  Vorba ei de fiecare data cand o vad, hic haec hoc, altceva nu stiu sa spun si fac un misto de ea! Eu am facut latina numai in clasa a 8-a si aveam numai note mici, mama se straduia, dar oricum am vazut-o mai putin ca profesoara de latina, decat ca profesoara de romana. Ma corecta tot timpul la felul in care vorbesc, mai face asta si acum, de aici am si eu obsesia ca lumea sa vorbeasca corect pe langa mine.

Cand faceam emisiuni la tv, o sunam. Asta se mai intampla si acum cand ma mai duc la radio Guerilla sa promovez festivalul, o sun si o intreb daca a fost bine.

Cu domnul Parvu (nota mea. partenerul ei, regizorul Emanuel Parvu) te-ai cunoscut aici, nu ?

Nu. Adica el zice ca ne-am cunoscut aici, dar nu-mi aduc aminte. Cand l-am cunoscut eram la Dakino la o gala de deschidere.

Acum te afli in situatia in care vezi si munca unui artist foarte de aproape pentru ca il ai acasa, dar trebuie sa si lucrezi cu el. Sa traiesti cu el si sa lucrezi cu el.

Partea asta cu trebuie… (rade) Asa e situatia, dar nu trebuie… De altfel sunt separate nu numai aici. Oamenii de aici, fetele cu care lucrez sunt prietenele mele, dar munca nu are nicio legatura cu prietenia noastra. Si ele spre mine la fel, lucrurile sunt separate natural, de la inceput, nu e ca si cum ma gandesc la asta. Lucrurile casnice sunt casnice, celelalte sunt de munca.

 Oamenii de obicei mai amesteca lucrurile astea

Pai si eu le amestec ca nu am cum, doar ca incerc pe cat se poate sa le tin separate pentru ca sunt foarte diferite. Dar uite, spre exemplu, din partea celalta, lucrurile nu se vad asa. Lui i se pare complet altfel, iar eu asa lucrez. Am avut dispute mari legate de cum se lucreaza, daca esti producator, cu un regizor. Eu nu am mai facut, dar cum cred ca pot eu sa lucrez se rezuma simplu: daca tie nu iti serveste, ne ducem acasa.

 

miruna berescu emanuel parvu sarajevo

(alaturi de regizorul Emanuel Parvu pe covorul rosu al festvalului de film de la Sarajevo, august 2017)

Actul 3 – Producatorul de film

 Cum ai luat decizia sa treci la productia de film si sa-l ajuti pe domnul Parvu la primul lui lung metraj, ”Meda sau partea nu prea fericita a lucrurilor”?

Lucra la film si am realizat ca trebuie sa filmeze intr-o perioada anume a anului, ca trebuia in martie sau deloc. Asa am intrat intr-un bulgare pe care nu l-am mai putut opri. Nu a fost o intelegere, nu am stat la o masa – auzi, nu te supara, vrei sa producem asta, sa fii producator?  A fost o chestie in care nu am mai putut, nu ca as fi vrut dar nu mai aveam cum sa ma opun. A fost greu pentru noi, pentru toata lumea din zona mea sa zicem, pentru ca ne-am trezit in cel mai greu tip de productie pana la urma. E cineva care ne-a spus ca am facut 3in1 de la inceput. Pe langa faptul ca noi nu mai facuseram niciodata, am facut film cu deplasare, fara niciun ban si in cele mai grele conditii posibile, adica frig si mizerie! Astea sunt cele trei… iarna, deplasare si fara bani.

Tu, ca producator, la acest film care acum e in competitie la festivalul de film de la Sarajevo, ai avut vreun cuvant de spus pe scenario, de exemplu? Adica te-ai purtat ca un producator?

Nici nu a trebuit sa ma port ca un producator, pentru ca nu imi dau seama cum trebuie sa se poarte un producator, dar inteleg ca se impart categoriile de producator si regizor – cel care permite sau nu sa te implici direct. E ca in orice relatie. Eu cred foarte mult in producatorul implicat din toate punctele de vedere. Sigur ca trebuie sa sustii orice tip de demers pe care il vrea regizorul, dar pe de alta parte sunt lucruri de spus astfel incat filmul sa nu se duca in alta directie.

Cred ca parerile trebuie spuse profesionist si trebuie sa te si tii de ele pana in momentul in care regizorul hotaraste. Dar au fost chestiuni mai importante in care am discutat si in ciuda a tot ceea ce am spus, si eu si poate si altii, Emanuel a facut asa cum a crezut.

Cred ca asa trebuie sa faca pana la final.

Oricum ati fost ca in familie…

Da! Doar ca de acum putem sa ne mai divizam putin. Adica putem sa ne tinem fiecare de meseria lui.

miruna berescu saarajevo producatorLa voi pe platourile de filmare a fost cel mai evident ca filmele romanesti se fac pe prietenie. Jumatate din oamenii care au venit sa filmeze, au venit pe prietenie. I-ati sunati si le-ati zis, haideti.

Mai mult de jumatate! Exista oamenii de la tehnic care trebuiau platiti, dar in rest nu pot sa dau foarte multe alte exemple. Asta zic, dar a fost o data. La urmatorul vom lucra profesionist la finantari, la echipa, la scenario, tot.

O sa ai emotii pentru Sarajevo?

Pai da! (rade).

Dar stii ca sunt 7 filme alese si, practic faptul ca esti selectionat in competitie, e ca un premiu in sine.  Nu are ce sa fie rau!

Pai nu neaparat de rau… Vorbeam si cu Michel Franco ca in momentul in care citeste cronicile se consuma. Adica trebuie sa fii pregatit pentru reactii si ca inceputul este intotdeauna foarte greu. Depinde dupa aceea cum iti construiesti propria ta personalitate. Nimanui nu ii face placere sa citeasca niste gogomanii despre un film pe care l-a scris si vede ca nu are nicio legatura ceea ce se scrie despre el. Trebuie sa ne pregatim toti si pentru partea asta: nu stim cum va primi lumea filmul.

Orice act artistic pus in spatiu public este cum ti-ai dus copilul la scoala. Cand il lasi acolo, se descurca singur.

Pai eu am plans! La copilul meu inteleg pentru ca e al meu, dar aici e copilul multora, mai ales ca e copilul lui Parvu. De asta am emotii.

La mine bucuria e abia dupa. Nu stiu daca e de bine, sau nu. Dupa ce a plecat Franco am inceput sa ma bucur de el, dupa ce s-a terminat festivalul m-am bucurat cum a iesit, dupa ce o sa vin la Sarajevo, o sa ma bucur.

Festivalul de Film de la Sarajevo a avut loc la o saptamana distanta de la realizarea acestui interviu. Filmul ”Meda sau partea nu prea fericita a lucrurilor” s-a intors acasa cu doua premii: cel mai bun regizor (Emanuel Parvu) si cel mai bun actor (Serban Pavlu). Filmul intra in cinematografele noastre la inceputul anului viitor.

1719
food-art-smoothie-hazel-akariya-6(foto) Picturi pe smoothie din categoria WOW!!!

(foto) Picturi pe smoothie din categoria WOW!!!

O tanara doamna din Malaezia face ravagii pe Instagram cu picturile ei pe smoothie. Daca va credeati buni la aranjatul ingredientelor pe o farfurie sau intr-un pahar, sigur va revizuiti parerea dupa imaginile de mai jos.

Hazel Zakariya o cheama pe doamna si e… analist de date, n-are nicio treaba cu arta ca profesie, are insa talent cu carul. Tot ce vedeti in imaginile de mai jos e realizat din ingrediente naturale de la turmeric, lapte de cocos la flori comestibile.

Doamna zice ca face aceste picturi in smoothie ca sa se relaxeze si ca apoi le bea impreuna cu sotul sau!!!

o gasiti pe instagram aici, unde sunt si retetele smoothie-urilor :)

Ca o mica observatie, doamna face continut de o mare finete care e realizat cu timp si efort si are aproape 15k urmaritori pe Instagram. Mai ganditi-va putin cand luati in calcul pentru relevanta tinere domnite in chiloti cu sute de mii de baieti veseli intre urmaritori. Spun doar ca gand intru educatie.

food-art-smoothie-bowls-20 food-art-smoothie-hazel-akariya-3 food-art-smoothie-hazel-akariya-4 food-art-smoothie-hazel-akariya-6 food-art-smoothie-hazel-akariya-7 food-art-smoothie-hazel-akariya-16

1179
kit_harington_dolce(VIDEO) Kit Harington si Emilia Clarke sunt imaginea noului parfum Dolce & Gabbana

(VIDEO) Kit Harington si Emilia Clarke sunt imaginea noului parfum Dolce & Gabbana

Fanii Game of Thrones sunt exploatati la maximum pentru pasiunea lor. Mai trece un seyon, li se mai vinde cate un produs, li se mai vinde o poveste de dragoste, o rochita ceva.

N-am vazut nimic din acest serial, dar tot m-au lovit cumva stirile cu incestul dintre Jon Snow si Daenerys Targaryen.

Bine, acum a ajuns la mine si vestea ca amandoi frumuseii, adica Emilia Clarke si Kit Harington, se bucura de succesul lor din serial, facand si mai multi bani, devenind imaginile pentru noua campanie Dolce & Gabbana, parfumul The One.

emilia_clarke_dolce_gabbana kit_harington_dolce

Evident ca alegerea super smart pentru Dolce & Gabbana va duce la o crestere substantial a vanzarilor, dar eu tot ce am in cap – ma iertati, am spus ca nu ma uit la serial – e ca, la noi, eroii din Las Fierbinti sunt in vreo 5 reclame.

1752
drumPe urmele celor mai buni – Mentorat la o plimbare cu un Mercedes minunat si …cu mine

Pe urmele celor mai buni – Mentorat la o plimbare cu un Mercedes minunat si …cu mine

 

Am scris in urma cu ceva vreme despre un proiect minunat de mentorat creat de Mercedes-Benz Romania, proiect in care oameni ale caror cariere impresioneaza pe toata lumea au luat sub aripa lor ocrotitoare tineri talentati care au pasiuni similare cu ale lor.

Am urmarit indeaproape povestea intalnirii dintre Catalin Stefanescu si tanara Georgiana Ene care vrea sa faca un master si un doctorat in ccomunicare specializata pe lumea teatrului. Catalin continua a o indrume pe Georgiana si sa-i prezinte informatii, oameni care o pot ajuta in proiectul ei. Povestea lor o puteti citi / vedea aici.

Reprezentantii Mercedes-Benz mi-au propus ca, pe principiul pay it forward, si eu sa ofer macar o intalnire de mentorat cu cineva care si-ar dori sa invete ceva de la mine.

Stiu ca nu sunt de calibrul lui Catalin, dar daca isi doreste cineva o intalnire de o ora-doua, intr-o dupa amiaza, in care sa vorbim despre blogging, despre branding, campanii de promovare pentru artisti, despre carti si filme (cam astea sunt zonele in care cred ca as putea daca nu sa dau sfaturi competente, macar sa povestesc intamplari cu talc si sa recomand lecturi bune), deci daca cineva isi doreste o intalnire cu mine, care include si o plimbare cu un super Mercedes, dar si o oprire intr-o cafenea draguta, va rog sa imi lasati un comentariu mai jos.

Pentru oricine ma cunoaste intamplarea asta e rara, pentru ca oamenii stu ca nu e zona mea de confort sa cunosc oameni noi, nu e zona mea de confort sa petrec mult timp in afara spatiului meu:), dar imi place proiectul acesta si, daca e cineva care crede ca-l pot ajuta cumva cu vreun sfat din ce stiu, ma voi intalni cu drag cu el/ea.

Intalnirea ar avea loc saptamana viitoare, la o ora pe care desigur o aleg impreuna cu cel/cea cu care ma voi intalni.

Stabilim persoana saptamana viitoare, marti.

parfum(BEAUTY) 3 lucruri de stiut despre parfumuri la trecerea la anotimpurile reci

(BEAUTY) 3 lucruri de stiut despre parfumuri la trecerea la anotimpurile reci

 

S-a dus si ultimul week end de vara. Incepem sa scoatem hainele de iarna si sa ne schimbam rutina de frumusete.

M-am gandit sa folosesc acest prilej de trecere de la un anotimp la altul cu cateva informatii despre alegerea parfumului in functie de anotimp.

Daca vara femeile prefera parfumurile florale, usoare, cand temperatura de afara incepe sa se micsoreze se schimba si preferintele, precum si reactia parfumurilor pe corp.

Alege parfumurile asa cum iti alegi si garderoba

Ne luam mereu haine care sa se potriveasca cu ceea ce avem deja in dulap. Specialistii spun ca asa ar trebui sa facem si cu parfumurile. La trecerea dintr-un anotimp la altul e bine sa ne luam parfumuri din aceeasi familie ca acelea pe care le folosim vara si primavara.

Daca totusi dorim o schimbare a gamei si vrem sa trecem intr-o zona cu totul noua fata de parfumurile de vara, e bine sa stiti ca anotimpurile reci vin si cu nevoia noastra de caldura (cea pe care o blamam in zilele de caniculaJ ). De aici, subliminal, parfumurile care se potrivesc cel mai bine toamna si iarna si cele cu note gurmande, spicy, cu arome lemnoase.

Concentratii mai puternice

Odata cu zilele reci ne imbracam mai gros au cu mai multe straturi de haine, asa ca avem tot mai putina piele expusa. Prin urmare pentru ca parfumul aplicat pe piele sa se simta, trebuie ca acesta sa aiba o concentratie mai mare. Sa fie esenta de parfum, daca gasim la brandul nostru preferat.

Si pentru ca am vorbit de hainele care ne acopera mai mult…

… ce trucuri de aplicare a parfumului putem folosi pentru ca aroma sa se simta puternic si sa avem un aer sexy?

Specialistii parfumieri spun ca toamna si iarna ar trebui sa punem un strop de parfum si pe haine dar si in par. Astfel aromele se vor pastra mai mult timp si nu va fi nevoie de reimprospatari prea dese.

Si-acum pentru ca stiti toate astea, zic sa dati o fuga pe site-ul eMAG unde am vazut ieri reduceri frumoase la parfumuri. Le gasiti pe toate aici.

1084
andra robbie williams minciuna(Update) Andra & Robbie Williams – impactul unei minciuni –

(Update) Andra & Robbie Williams – impactul unei minciuni –

Acum 2 zile s-a intamplat ceva straniu din care multa lume ar trebui sa invete cate ceva despre efectele minciunilor in epoca in care internetul conduce informatia.

Aflata la un concert Robbie Williams la Budapesta, Andra l-a auzit pe artist cantand pe scena la multi ani pentru un prieten. A inregistrat o parte din moment, l-a pus pe Instagram, a lasat sa se inteleaga ca pentru ea a fost urarea si… iuresul s-a pornit.

Stiri despre cum Robbie Williams a oprit concertul ca sa-i ureze Andrei “la multi ani”, o alta stire ampla in Viva , preluata de Libertatea, despre cum sotul artistei Catalin Maruta a orchestrat toata surpriza (o versiune a acestei stiri se mai gaseste in Click).

A fost nevoie de doar cateva ore pentru ca cineva sa posteze adevarul – un tanar tobosar pe nume Alex Musat – care a avut curiozitatea sa caute dincolo de stirea din ziare.

Am preluat pe Facebook postarea lui Alex, iar PR-ul Andrei, Andreea Retea, a incercat sa ne explice ca a fost o gluma, ca nu e vina ei (!!!) ca presa face stiri din statusuri din social media fara sa sune si sa verifice informatia. Nu si-a pus insa problema sa faca o corectie a informatiei cand aceasta a luat amploare in presa pentru ca, asa cum zice o ironie jurnalistica, “de ce sa strici o stire buna cu un adevar”.

(Intreaga conversatie e in foto mai jos).

Intamplarea m-a provocat sa ma intorc la un subiect care ma deranjeaza in industria muzicala romaneasca: de ce simt artistii nostri nevoia sa minta? De ce vor sa construiasca pe principiul forma fara fond?

O astfel de constructie poate fi spectaculoasa pe moment – pentru 2-3 zile – dar iti poate face foarte mult rau pe termen lung. E ca si cum ai construi o casa fara fundatie, la prima ploaie pleaca cu totul.

Andra nu avea nevoie de o asemenea minciuna. E o artista care si-a construit o cariera mare, pe nisa ei de business nu e amenintata de nimeni (are concerte, are emisiuni importante la tv, endorseaza produse), are o familie minunata. In plus e un om misto si foarte dedicat meseriei (am amintiri cu ea venind prima din echipa la emisiuni de radio si plecand ultima, ca sa-si ia timp sa se pregateasca – apoi relaxeze -, iar asta arata mult din implicarea ei in aceasta meserie.)

Nu exista cale de indoiala ca nu stia impactul unui status in social media. De-a lungul anilor s-au facut nenumarate stiri din ceea ce a postat in social media si a folosit chiar ea (sau echipa sa) aceste canale ca sa anunte lucruri ce urmau a fi preluate de presa. (nimeni din echipa ei nu a avertizat-o ca nu e etic, corect, sanatos pentru business-ul ei sa faca o asemenea postare)

Si-atunci, de ce a luat-o valul si-a facut o mascare din care sa para altceva decat era in realitate? Cu ce o ajuta ca lumea crede ceva ce nu e real? Prietenii ei au fost acolo, stiu ca nu i-a cantat ei la multi ani, familia ei stie asta, totul e doar pentru exterior, pentru public – dar cu ce te ajuta sa-ti minti publicul?!

E o chestiune de ego fara indoiala si cred ca artistii nostri ar trebui sa se intrebe “ce e in neregula in viata mea, in sufletul meu, in munca mea, incat imi doresc sa construiesc ceva pe minciuna?”

E nesiguranta? E neincredere in propriile forte? E disperare ca nu reusesc asa cum imi doresc?

Stiu ca intr-o tara in care diplomele sunt false, tara in care ajung in pozitii de conducere oameni care n-au trecut pe la scoala, situatia pe care o descriu mai sus este o problema minora. Dar daca privim din perspectiva eticii, din a faptului ca mai degraba acesti artisti sunt modele pentru tineri (sau sunt primele modele) responsabilitatea lor ar trebui sa fie mai mare.

Iar de la un artist ca Andra – care e mama a doi copii – parintii cred ca au (sau ar trebui sa aiba) pretentii.

*

Dupa ce informatia a iesit la iveala stirea din Viva in care se preciza ca surpriza a fost facuta de Catalin Maruta a fost stearsa, la fel ca si preluarea ei in Libertatea. A mai ramas o stire similara in click, dar si preluari ale statusului de pe Instagram pe care echipa de PR le poate justifica drept “ei si-au facut stirea, fiecare a inteles ce a putut, nu putem noi controla asta”.

Am mai scris despre situatii in care a fost implicate multa minciuna, aici (tot despre Andra) sau aici (despre Delia) sau aici (Liviu Teodorescu) sau aici (Giulia) si voi continua sa scriu de cate ori gasesc o asemenea intamplare. Cred ca daca nu semnalam aceste mizerii, ele pot fi considerate norme si vor deveni o normalitate.

P.S. Aseara Alex Musat a scos postarea de pe Facebook. Tot aseara in jurul orei 19, m-a sunat Catalin Maruta. Eram la Opera si nu i-am putut raspunde.( sa vedeti Don Giovanni in regia lui Andrei Serban, e o experienta interesanta care aduce putin cu situatia de aici – despre a minti pentru propria placere.)  Sper ca nu ma sunase ca sa scot si eu postarea de pe facebook, ci ca sa-mi spuna ca va da o corectie/precizare publica la aceasta mica mizerie.

P.P.S Am scris despre aceasta situatie in speranta ca o intamplare ca aceasta e o lectie pentru alti oameni. Si va ramane aici, in paginile de internet, pentru a invata si altii peste ani sa nu faca asemenea gafe. Recomand din inima lectura cartii Trust me, I’m a lying – confessions of a media manipulator semnata de Ryan Holiday pentru a vedea si cum se poate specula vulnerabilitatile noilor canale media, dar si efectele negative ale specularilor manipulative.

 

reactie andra robbie

reactie 1

reactie 2 reactie 3

 

UPDATE la 5 ore de la aparitia acestui text, Andra a facut precizari pe pagina sa de facebook

andra follow up pag fb

si un comentariu de pe pagina de facebook a acestui site. doamna care a comentat este directoarea de vanzari Oriflame pentru partea de vest a tarii

reactie andra spectator

 

cateva dintre preluarile din presa ale postarii de pe instagram, stirile de la care a pornit bulgarele – din Viva si Libertatea – au fost scoase de pe paginile respective.

andra click 2

 

antena 3

 

antena 3 stire andra

pro fm stire

4555
nespresso on ice simpaBautura cu gheata pe baza de cafea (fara zahar) care m-a salvat in timpul caniculei

Bautura cu gheata pe baza de cafea (fara zahar) care m-a salvat in timpul caniculei

Sambata am facut o escala la Nespresso Boutique ca sa-mi fac o provizie pentru o cafea care dispare in curand din magazine. Si pe care, probabil, ca o mai gasim la anul pe perioada verii.

Nu stiu daca ati incercat in vara asta Nespresso on Ice dar pe mine soiul asta nou de cafea creat de Nespresso m-a scos din necaz cand era caldura mai mare.

Este foarte interesant ce au ales specialistii Nespresso dintre soiurile de cafea pentru crearea acestui sortiment. Practic, e vorba despre prepararea unui espresso peste care se adauga cuburi de gheata si apa rece care-l transforma intr-o bautura racoritoare uimitoare.

Eu vara beau frappe de obicei, dar cum incerc sa elimin cat mai mult zaharul din alimentatie, Nespresso on Ice a fost o mare bucurie.

Daca aveti aparate Nespresso si nu ati incercat acest nou sortiment va rog tare tare sa incercati, e ceva foarte special si ca textura si ca gust. Exista in varianta intensso, dar si in versiunea lungo (care se transforma practic intr-o limonada pe baza de cafea).

Stiam ca odata cu vara dispare acest sortiment de la vanzare si mi-am facut provizii. Mi s-a parut amuzant ca m-am mai intalnit cu o prietena in Boutique-ul de pe Dorobanti si eram amandoua centrate pe acest nou sortiment (asa mi-a si venit ideea sa scriu). Bine, si pe discutii de business (si acum o sa ma recunoasca cei din magazin) pentru ca ne-am apucat sa comentam ce avem de facut cu vedetele pentru care lucram… sa comentam pana la un punct, dupa care am iesit in fata magazinului si am mai vorbit putin cu cafeaua in mana. Stiu, suntem obsedate:)

Si e bine sa va faceti provizii, o sa fie o minunatie pentru intalnirile cu prietenii pe balcon, terasa sau, daca aveti noroc, in curte cand soarele e caldut si e ca o magie afara printre culorile din natura.

Pentru mine, Nespresso on Ice in caldurile toride din vara asta a fost ca o excursie la racoare. O modalitate foarte spectaculoasa de a descoperi cum pot sa fac acasa un cocktail pe baza de cafea foarte light si foarte racoritor, doar… din cafea.

Ma rog, in vara asta am mai descoperit si alte cocktailuri pe baza de Nespresso, dar sper sa fac niste lectii de barista in acest sens ca sa va povestesc in detaliu cum se face magia.

Pana atunci, daca sunteti consumatori de Nespresso, aveti incredere in mine – spun cu increderea cu care as recomanda un film sau o carte – incercati Nespresso on ice pentru ca o sa deveniti dependenti.

Sa-mi spuneti dupa ce gustati, e nevoie doar de un pahar de Nespreso on Ice, reactia voastra. Eu stiu sigur ca e din categoria “n-am mai baut asa ceva”.

Si o sa mai vreti ca mine, pe terasa, sa repetati mereu experienta. Eu am cumparat special pentru acest sortiment de cafea mai multe feluri de suporturi de gheata. Aici in forma de… pinguini:)

nespresso on ice simpa 1

2431