Author : Cristina Bazavan

elizabeth gilbert portret(decitit) Elisabeth Gilbert – Orasul fetelor– ce (nu) mi-a placut –

(decitit) Elisabeth Gilbert – Orasul fetelor– ce (nu) mi-a placut –

Ca sa spun de la inceput: Orasul Fetelor a lui Elizabeth Gilbert va fi hitul verii si o sa vedeti aceasta coperta pe multe plaje din Romania in aceasta vara.

elizabeth gilbert

E o carte simpatica , usurica, de vacanta care vorbeste despre New York-ul anilor 40 din perspectiva unei fete bogate si rasfatate care duce o viata  decadenta in lumea  mondena a acelor vremuri.

Partea cea mai draguta, pentru mine cel putin, e cea in care apar detalii despre lumea teatrului prin care autoarea incearca sa faca putina educatie pentru cititoarele ei. Eroina ajunge la teatrul matusii sale si participa la realizarea unui spectacol (din perspectiva costumierei), spectacol care o are drept vedeta pe o actrita britanica foarte faimoasa care e exilata in America din cauza razboiului.

Va las aici cateva exemple de detalii despre teatru:

Creezi costume de scena, Vivian. Mergi mai mult pe forma decat pe detaliu. Nu uita ca spectatorul ce mai apropiat de mine va fi la zece pasi distanta. Trebuie sa gandesti la scara mare. Culori mari, linii ordonate. Un costum este un peisaj, nu un portret.

*

Secretul comediei e sa nu joci comic, a intervenit Billy. Nu incerca sa fii amuzanta si vei fi amuzanta. (…) cea mai buna comedie iese cand nu te intereseaza sa faci comedie.

*

Despre spectatori, la pauza

Daca vorbesc despre piesa, e bine. Daca vorbesc despre unde si-au parcat masinile e rau. Cauta mai ales semne de mandrie. Cand e multumit de ce vede, spectatorul arata intotdeauna al naibii de mandru de el. De parca el e facut piesa, egoist nenorocit ce e.

Despre critici

E celebru? Are bani?

E om de presa. Nu are bani. Nu are altceva decat putere.

*

Despre adevarul perceput de spectator vs cel al personajului.

– Arthur! personajul tau nu aude ce canta orchestra. Da-o dracului de treaba, e tema de uvertura (nota mea, actorul pe nume Arthur nu se putea abtine sa nu fluiere peste orchestra, indiferent de moment)

– Ba bineinteles ca aud! a protestat Arthur. Da-i naibii de muzicieni ca sunt chiar langa mine.

Atunci, Billy se lansase exasperat intr-o lunga peroratie despre diferenta existenta in teatru intre muzica diegetica (pe care o aud si personajele de pe scena) si cea non diegenica (pe care nu o aude decat publicul)

(…)

Inchipuie-ti ca te uiti la un western cu John Wayne. Si il vezi pe Wayne cum calareste singur singurel prin prerie si dintr-o data incepe sa fluiere pe coloana sonora. Iti dai seama cat de ridicol ar fi?

*

Astea sunt partile simpatice si bune (pentru astfel cititoarele lui Gilbert afla cateva notiuni despre teatru.) Partile rele sunt in logica structurii, in naratiunea la nivel de o Sandra Brown pentru secolul asta (are multe trimiteri la sex pentru ca personajul experimenteaza mult… stiu asta o sa placa doamnelor, dar… e prost scris… puteti incerca Beautiful You al lui Chuck Palahniuck pentru comparatie).

In plus, o omoara fix naratiunea asezata pentru cititoare versus ce povesteste ea unuia dintre personaje.

Rama textului e o scrisoare pe care o scrie unei fete care o intreaba de tatal ei si, printre povestiri, pe final ajunge, de exemplu, sa descrie amplu rochia de mireasa pe care o facuse pentru ea.

Evident ca doamna care purtase rochia stia ce si cum, stia si cum decursese prima lor intalnire si urmatoarele, dar cititoarele nu stiu si informatiile sunt pentru ele. Doar ca nu mai e credibil in naratiune.

Asa ca ideea de rama scrisoare omoara cartea pentru un cititor care intelege putin mai mult decat actiunea. Plus ca, fata care intreaba de tatal ei primeste 400 de pagini de povestiri dintre care doar 20 au legatura cu tatal, adica ori avem o eroina nevrotica care vorbeste/scrie mult si aiurea, ori una cu un ego foarte foarte mare care simte sa fie ea in centrul atentiei, nu omul despre care a fost intrebata.

Dar ma rog, astea sunt detalii.

Cartea e muuuult mai bine scrisa decat orice roman serie al duduilor de la noi care s-au trezit peste noapte scriitoare si s-au gandit sa umple fanteziile femeilor (stiu, au mii de cititoare, dar asta nu le face mai pricepute… ci doar ca si-au gasit un public care nu stie ce citeste).

Asa ca daca e sa cititi ceva pe plaja, fara sa va complicati mintea, mergeti pe cartea asta, nu pe o autoare autohtona de pagini parfumate.

385
ivanon sunset(de vazut) SUNSET, un film care – pentru noi romanii – vorbeste si despre dedicarea incredibila pentru meserie a lui Vlad Ivanov –

(de vazut) SUNSET, un film care – pentru noi romanii – vorbeste si despre dedicarea incredibila pentru meserie a lui Vlad Ivanov –

De fiecare data cand vad un film in care joaca Vlad Ivanov ma uimesc puterea cu care se scufunda in rol si sacrificiile pe care le face pentru a ajunge la personaj.

Sunt putini actori care au dezvoltat chiar o voluptate in exercitiul transformarii si al pregatirii pentru un rol.

Maestrul acestor transformari ale propriului sine e Daniel Day Lewis care sta singur, departe de familie, intr-o cabana la munte si exerseaza lumea personajelor lui. Pentru Lincon, filmul lui Spielberg , i-a cerut regizorului un an de pregatire, a invatat accentul si felul de a vorbi al lui Lincon, a citit peste 100 de carti, a lucrat la transformarea sa fizica alaturi de un make-up artist pe care l-a angajat chiar el si, abia dupa ce a vazut ca se poate transforma intr-o forma cu care sa fie fericit, a acceptat rolul.

Genul acesta de munca e venita de la un domn pe nume Stanislavski, iar actorii care merg pe drumul asta sunt incadrati la “method actor”.

Din Romania, Vlad Ivanov e dintre actorii care au dezvoltat cel mai mult aceasta tehnica. Il banuiesc ca a dezvoltat-o invatand si facand, nu stiu daca a facut cursuri speciale.

Dar i-a avut indeaproape pe platourile de filmare pe multi actori mari americani (Jim Carey e unul dintre ei – au fost colegi in Dark Crimes) care se scufunda si ei total in aceasta metoda de pregatire a unui rol. Iar povestirile lui Ivanov despre conversatiile cu Carey si cum s-au pregatit fiecare pentru roluri sunt absolut minunate. (Carey i-a povestit ca atunci cand s-a pregatit pentru Ace Ventura a avut in minte un strut care da tot timpul din cap.)

*

Am vazut in mai putin de o saptamana, doua filme in care Vlad Ivanov are rolurile principale ( La Gomera, r Corneliu Porumboiu si Sunset, r Laszlo Nemes) si am realizat inca o data dedicarea absoluta a lui Ivanov pentru meseria lui.

In La Gomera a invatat in 3 luni sa fluiere dupa un limbaj care e intr-o insula din Spania, pentru Sunset a invatat limba maghiara!!!!

Aseara la q&a-ul de la premiera filmului Sunset, in prezenta regizorului castigator de premiu Oscar (pentru Son of Saul), Ivanov a povestit cum a invatat limba maghiara, cum a petrecut ore in sir in parcuri facandu-si lectiile si ajungand mereu la ora fixa la profesoara lui, mereu pregatit, mereu setat mental si emotional sa reuseasca sa-si spuna perfect rolul in maghiara.

E dincolo de disciplina aceasta dedicare pentru meserie. Nu a facut-o doar pentru rolul asta in filmul lui Nemes (care l-a vrut special pe el, desi nu era actor de limba maghiara) ci pentru toate rolurile lui.

E insa foarte vizibila acum pentru ca avem La Gomera cu vorbirea in fluieratul complicat si Sunset cu rolul integral in maghiara.

ivanov la gomera

(imagine din La Gomera)

La Gomera intra pe ecrane in septembrie si am sa ma intorc sa scriu pe larg despre el pentru ca e un film in care  Corneliu Porumboiu si-a ridicat la un nou nivel obsesia pentru descompunerea limbajelor de comunicare. E un film politist, cu foarte mult umor, o sa va placa foarte mult.

Acum va invit insa sa mergeti sa vedeti (din 21 iunie) SUNSET, o poveste de la inceputul secolului trecut, dintr-o Budapesta in care femeile sunt exploatate intr-un mod perfid.

Unul dintre oamenii rai e, cum altfel, domnul Vlad Ivanov.

M-am trezit in sala de cinema ridicand pumnul la o secventa in care personajul lui Vlad manipuleaza niste fete, mi-as fi dorit sa-i dau una in barba.

E printre putinii actori care poate aduce pe ecran o energie credibila a omului rau, pastrand si o parte buna pentru sufletul fiecarui personaj, fara insa sa fie ostentativ: totul e foarte continut si autentic.

Probabil ca sunt sute de ore de munca interioara, pe parcursul a multor ani si a multor roluri, in spatele acestei energii de pe ecran.

Altfel, depun marturie ca, dincolo de ecrane, Vlad Ivanov e un om bun, solar, atent la oameni, foarte empatic si foarte nemacinat de nimicia vietii. Uneori te si miri cum un om ca el aduce la lumina asemenea personaje.

ivanon sunset

242
cover brancusi(DeCitit) Carti Eveniment: Brancusi& Duchamp, Brancusi& Marthe  –

(DeCitit) Carti Eveniment: Brancusi& Duchamp, Brancusi& Marthe –

Editura Vremea a lansat in urma cu cateva saptamanai doua carti eveniment care au la baza corespondenta lui Brancusi, aflata in grija Centrului Pompidou.

Am cumparat cartile la Bookfest si am fost avertizata ca sunt doar 500 de exemplare. Mai vad ca sunt cateva online, asa ca va rog sa le cumparati si sa le cititi.

Cartile sunt o privire in viata privata a lui Brancusi din doua perspective diferite: iubirea (prin schimbul de scrisori cu Marthe Lebherz pe care o numeste TonTon) si arta ( in corespondenta cu Marcel Duchamp, pictor si sculptor francez, prieten al lui Brancusi, care-l ajuta sa faca o expozitie la New York si ii deschide usile spre mari colectionari americani.

Ambele carti sunt in primul rand despre bun simt – e o corespondenta private foarte dinamica (cu Marthe isi scrie aproape in fiecare zi pe perioada in care se afla la New York ca sa pregateasca expozitia) si nu exista nicaieri o barfa sau o rautate despre cineva.

Brancusi e pasional, are 50 de ani si e indragostit de o tanara de 20 de ani pe care, printre vorbele de iubire, o indeamna sa invete engleza, sa-si ia carnetul de conducere. Ii spune ca nu e bine sa-si petreaca tot timpul in magazinul familiei pentru ca pentru a progresa trebuie sa se alature unor oameni mai educati.

Ca spectator- cititor la aproape 100 de ani de la intamplarile de atunci, cu contextul importantei lu Brancusi in cultura mondiala, e emotionant sa vezi cum, in prima etapa a iubirii lor, Brancusi nu are curaj sa-i marturiseaca sentimentele si o angajeaza pe Marthe ca secretara, ca sa o aiba sub supraveghere dar sa o si invete lucruri.

fragment carte brancusi

In cea de-a doua carte, cea cu corespondenta cu Marcel Duchamp, e povestea unei prietenii care a fost departe de ochii publicului. Lui Brancusi nu i-a placut niciodata sa participe la reuniuni mondene sau sa fie in atentia presei altfel decat prin munca lui, asa ca prietenia lui cu Duchamp nu a fost foarte cunoscuta.

Duchamp – Morice, cum ii zicea Brancusi – era si el un introvert care isi spunea foarte rar problemele.

Cartea Brancusi & Duchamp e si o carte despre manhood, barbatie, si prietenia intre doi barbati cu valori si preocupari similare.

Sunt doua carti foarte emotionante si, credeti-ma, v-ar placea sa le aveti acasa. Amandoua apar in conditii grafice exceptionale pe coperta cu desene ale lui Brancusi, la tema cu corespondentele care se afla in fiecare dintre carti.

Aparitia acestor carti e datorata minunatei doamne Doina Lemny care are in grija fondul Brancusi de la Centru Pompidou, o doamna care a recuperat istoria multora dintre romanii care au facut cariera la Paris, la inceputul secolului trecut.

P.S. Am avut deosebita onoare sa o intalnesc pe doamna Doina Lemny (multumesc organizatorilor sezonului Franta – Romania 2019) si sa vad, prin ochii si povestirile domniei sale, atelierul lui Brancusi de la Centru Pompidou. Atunci ne-a povestit cu multa pasiune despre cum Brancusi si-a dorit ca atelierul lui sa ramana statului francez, intr-un muzeu pentru ca – spunea artistul – Romaniei ii lasase o parte importanta a creatiilor lui prin muzeul in aer liber de la Tg Jiu. In cartea cu Duchamp, apar din nou trimiteri despre aceasta dorinta.

Brancusi a vrut sa lase cate o mostenire fiecarei tari care i-a facut parte din familie si mi se pare ca asta spune foarte multe despre el. Daca veti citi corespondenta ca sa vedeti cat de pasional si posesiv e cu lucrarile sale, veti intelege ce dar important a facut Romaniei.

scrisoare brancusi

cover brancusi

 

 

305
WhatsApp Image 2019-06-11 at 14.28.58(interviu) Nespresso TIFF Lovestories: Jean Michel Bernard, compozitorul care e iubit de Martin Scorsese si Michel Gondry –

(interviu) Nespresso TIFF Lovestories: Jean Michel Bernard, compozitorul care e iubit de Martin Scorsese si Michel Gondry –

Compozitorul si pianistul Jean Michel Bernard stie pe propria piele importanta schimbului multicultural in activitatea unui artist: traieste intr-o familie multiculturala. Sotia e americana, au doi copii cu care vorbesc alternativ cand franceza, cand engleza. In plus sotia e vorbitoare de japoneza si rusa.

Asa ca prezenta sa la TIFF 2019, in cadrul Sezonului Romania-Franta a fost o continuare naturala a stilului sau de viata.

Bernard, care are o nominalizare la Oscar pentru muzica fimului HUGO, regizat de Martin Scorsese, are o cariera impresionanta ca muzician de jazz, compozitor, producator si realizator de muzica de film. La TIFF a sustinut un concert cu muzica de film pe care a creat-o, iar participarea sa a fost cumva in oglinda cu cea a unuia dintre cei mai apropiati colaboratori ai sai – Michel Gondry.

Ambii invitati ca parte din Sezonul Romania-Franta, un cadou al sezonului pentru cinefili, Gondry si Bernand au fost cumva copertele festivalului. Gondry a fost prezent in primele zile cu filmele sale, dar si spectaculoasa instalatie Fabrica de Filme, in timp ce Bernard a incheiat festivalul si a participat la gala finala.

Iata un interviu cu Jean Michel Bernard, realizat cu sprijinul organizatorilor Sezonului Romania-Franta. Un interviu pe care l-am insotit si de cafeaua mea Nespresso – cafeaua oficiala a TIFF, si anul acesta.

WhatsApp Image 2019-06-11 at 14.28.58

“Eu vin dintr-o familie de muzicieni amatori. Tata canta la modul amator la pian foarte mult jazz, bunica cumpara kilograme de muzica si ascultam zeci de discuri in familie. Suntem trei frati, iar fratele meu mijlociu, care e mai mare cu 10 ani decat mine, canta si el jazz.

Am trait intr-o familie in care era muzica peste tot, dar nu la modul profesionist. Aveam pian acasa si inca de mic am inceput sa apas pe clape pentru ca incepusem sa vad cum se face si sa prind dintre melodii. Putin mai tarziu au descoperit ca am auz perfect si am ajuns la conservator la 6 ani si jumatate.”

A fost greu pentru dvs. sa invatati disciplina de a canta la un instrument la o varsta atat de mica?

(rade) Nu eram precum muzicienii asiatici de astazi. Nu eram atat de virtuos precum copiii asiatici care pot la 5-6 ani sa cate sonate de Chopin, lucrari de Mozart, uneori coordonandu-se cu orchestra.

De fapt eu n-am fost niciodata disciplinat, pentru ca eram rasfatat si privilegiat. Nu a trebuit niciodata sa muncesc mult la pian pentru ca prindeam repede si invatam doar inainte de examene. Dar mi-a placut muzica foarte mult si m-am jucat mult cu ea.

Bine, peste ani cand am ajuns la o cariera internationala, a trebuit sa recuperez partea de disciplina si sa invat si sa repet cat mai mult. Asa ca am muncit mai mult cand am devenit adult, decat in copilarie cand invatam alfabetul muzical.

La 20 ani aveati un job foarte spectaculos: ii inlocuiati pe marii pianisti din cluburile de jazz din Franta cand acestia nu mai voiau sa cante intr-o seara. Cum ati ajuns sa avei job-ul asta?

Am crescut in nordul Frantei, am fost la Bordeaux la conservator. Joia luam trenul si mergeam la Paris ca sa ma distrez in cluburile de jazz, cantam cate putin, ma simteam bine, dar si invatam in acelasi timp.

Apoi m-am mutat la Paris pentru Master si deja cunosteam oamenii si am inceput sa fiu chemat sa cant in aceste cluburi de jazz.

Si nu aveati emotii ca trebuia sa-i inlocuiti pe marii muzicieni?

Am avut emotii cand a trebuit sa cant in fata lui Ray Charles, dar cand obtineam joburile astea era ceva natural. Primeam un telefon de la proprietarul clubului, imi spunea ca e o seara libera in program si ma intreba daca nu vreau sa cant eu…

Si cum a fost cu Ray Charles?

Asta e o poveste lunga si frumoasa. Cand Ray Charles a avut de sustinut un concert mare la L’Olympia in Paris i s-a intamplat o nefacuta: intreaga orchestra cu care trebuia sa cante a pierdut avionul. Producatorul show-ului s-a gandit sa nu anuleze spectacolul, sa beneficieze de cei trei muzicieni care erau cu Ray deja in Paris si sa mai completeze macar cu unul. Il intalnisem pe acest producator cu un an inainte cand fusesem invitat sa dirijez orchestra festivalului San Remo si ne inteleseseram foarte bine, asa ca m-a sunat si m-a intrebat daca nu vreau sa vin sa dau o proba in fata lui Ray Charles ca sa cantam impreuna.

Acolo am avut emotii!! Dupa ce am trecut proba cu Ray, a trebuit sa le castig increderea muzicienilor americani care se gandeau “cine naiba e francezul asta care a aparut printre noi?!” Am repetat impreuna, le-am castigat increderea si concertul de la Paris a fost foarte indragit. De fapt, a fost un succes atat de mare ca am plecat in turneu mondial un an in aceeasi formula. Ultimul spectacol a fost in Australia, avandu-l in deschidere pe Bob Dylan. Ceva incredibil pentru cineva care in copilarie asculta impreuna cu fratii sai discurile cu Ray Charles.

O intamplare din categoria nimic nu e imposibil.

Da. Astazi obisnuiesc sa le spun studentilor ca te pregatesti o viata intreaga pentru cateva clipe in care un tren face statie in fata ta. Il prinzi, ti se poate schimba viata. Daca-l ratezi, e doar vina ta, ca n-ai fost suficient de bine pregatit. Dincolo de deschiderea profesionala care a urmat dupa acest concert, pentru ca producatorul respectiv a facut si un album cu mine, prietenia pe care am dezvoltat-o cu Ray Charles, o relatie tata-fiu, e nepretuita pentru mine. Ray era un om minunat pana… greseai ceva in muzica. Atunci nu-ti accepta nicio scuza.

Sa vorbim putin de muzica de film. Dincolo de povestea filmului care da o directie pentru muzica care urmeaza sa fie scrisa pentru un film, cat de diferit a fost sa lucrati cu Martin Scorsese comparativ cu lucrul alaturi de prietenul dvs. Michel Gondry?

Marty e un artist care stie in detaliu ce vrea, care are o cultura muzicala gigantica, un artist care nu se teme sa utilizeze muzica la intreaga ei valoare in filmele sale, spre deosebire de regizorii tineri de acum. Muzica genereaza o anume teama in mintea unui regizor, pentru ca ea e independenta, isi e suficienta, poate crea singura o poveste si o imagine. Asa ca, pentru a avea relaxarea sa pui muzica in film, iti trebuie o cultura importanta si a filmului si a muzicii.

Si am sa dau un exemplu foarte exact. In Hugo e o secventa in care Sasha Baron Cohen intalneste o florareasa in gara, iar spectatorii aud pe fundal un cantec francez foarte vechi care se numeste Si tu veux Marguerite. Marty a vrut ca acel cantec – care se aude foarte in departare pe fundal – sa fie cantat de un copil si trebuia sa aiba atmosfera dintr-un anume film de Jean Renoir… Nu i-am spus niciodata, dar l-am pus pe copilul meu sa inregistreze acest cantec ca sa fie cat mai apropiat de ceea ce isi dorea Marty. Si cum spuneam, e o piesa care se aude foarte in departare.

Prin comparatie, Michel care e si el muzician, stie ce vrea, dar merge intr-o zona mai libera. Pentru La science des reves, care nu a fost un blockbuster, dar a devenit un film cult, am avut sansa sa ma lase sa fac o parte din muzica inainte de filmari… Iar aici am o poveste care seamana cu povestea cantecului tema din Titanic pe care James Cameron nu l-a vrut intial. Producatorul muzical a chemat-o pe Celine Dion, a inregistrat cantecul si cand Cameron l-a auzit, si-a schimbat parerea. Tema din La Science des Reves nu a fost acceptata initial (rade).

Morala acestor povesti este ca nu trebuie vazut compozitorul muzicii ca pe un prestator de servcii, el e parte din creatia intreaga a filmului.

Prin perspectiva profesorului care sunteti, ce i-ati spune elevului Jean Michel Bernard de la 12 ani daca l-ati intalni azi?

(Rade) I-as spune ca va veni o vreme cand va avea o multime de facilitati pe care nici nu si le imagineaza. Pentru ca, vedeti dvs., am cantat foarte multi ani la pian, am devenit copil artist pe un Steinway…

Dar astazi copiii muzicieni, chiar si proprii mei copii, nu mai simt nevoia sa mearga la conservator, nici nu mai e nevoie de asta. Le place muzica, nu i-au in discutie daca sunt sau nu capabili de performanta, dar nu ii mai obliga nimeni sa faca solfegii si sa exerseze in fiecare zi.

Cred ca un profesor poate sa distruga partea creativa a unui copil. Cand eram tanar am predat ca sa pot sa am un ban in plus, dar am fost un profesor teribil pentru ca nu eram pregatit sa inteleg copiii. Cred ca atunci cand dai de un copil talentat si pasionat de muzica, trebuie sa te porti cu el ca si cum ar fi o mare comoara.

Nu mi s-a intamplat nimic rau in copilarie cu vreun profesor, dar astazi daca ma intalnesc cu orice copil talentat il pretuiesc ca pe o comoara foarte rara.

*

Prezenta mea la TIFF2019 a devenit deja o traditie, la invitatia Nespresso, care este un sustinator al festivalului de la Cluj de 4 ani, fiind de altfel implicat in sustinerea si promovarea Festivalului de Film de la Cannes si a altor festivaluri importante.

Incepand de anul acesta, Nespresso are, in cadrul TIFF, si un VIP Lounge dedicat, cu diferite activitati proprii (spre exemplu, MasterClass-uri despre universul cafelei, workshop-uri pe diferite teme etc.), dar este si un spatiu perfect pentru a-ti incepe ziua savuros sau pentru a-ti seta diferite intalniri.

 WhatsApp Image 2019-06-11 at 14.31.42

342
bazavan tiffClujeni (si nu numai), vineri va invit la un date cu un twist in VIP LOUNGE NESPRESSO :)

Clujeni (si nu numai), vineri va invit la un date cu un twist in VIP LOUNGE NESPRESSO :)

 

In acest an la TIFF v-am pregatit o surpriza care va fi plina de emotii si gusturi alese.

Ideea a fost a mea, ma ajuta simpaticii de la Nespresso sa o pun in practica. M-am gandit ca se potriveste cu vremea care se anunta la Cluj, dar si cu dorinta mea de a ma intalni cu o parte dintre cei din Cluj care ma citesc (multumesc, multumesc, multumesc) si imi mai scriu cate un mesaj.

Mai exact: va invit vineri, 7 iunie, intre 13.00 si 15.00 la un date cu mine:) in Piata Unirii, sus in VIP Lounge Nespresso, sa povestim despre filmele voastre preferate. Si filmele mele preferate.

L-am rugat pe Alin Dorobantu, coffee ambassador Nespresso, sa intre in joc, alaturi de noi.

Asculta conversatia noastra, intelege ce film ii place fiecaruia, isi face o idee din conversatie cam ce temperament suntem si… ne sugereaza pe loc un sortiment de cafea, in functie de ce intuieste despre noi.

Pe mine ma stie Alin de multi ani, o sa fie mai simplu, oricum cred ca poate sa afle repede ce cumpar din boutique-ul Nespresso, dar nu o sa-i spun nici eu filmul meu preferat din toate timpurile ca sa-l provoc la fata locului.

Colectia de povesti pe care ni le spunem, as vrea sa o pun pe blog, daca imi dati voie. Nu conteaza daca ploua, pentru ca avem totul acoperit … va fi chiar mai simpatic pentru ca ne vom incalzi cu o cafea (avem suficiente sortimente, cu diferite origini si profiluri aromatice, din care sa alegem) si povesti cool.

Sunt sigura ca va fi o experienta multisenzoriala de neuitat, voi fi foarte bucuroasa si emotionata sa va intalnesc si va astept cu mare, mare drag.

Pe vineri, 7 iunie, la in VIP Lounge Nespresso, sus, de la ora 13.00 pana la 15.00 cand Nespresso participa la aceasta mica bucurie si rasfat si asorteaza cate o cafea personalizata cu filmele noastre preferate.

Multumesc frumos Alin Dorobantu si Nespresso ca ati intrat in jocul meu.

485
natiunea spamDe citit: Natiunea Spam – despre afacerile uriase din criminalitatea informatica, o carte si pentru fanii serialului Mr Robot –

De citit: Natiunea Spam – despre afacerile uriase din criminalitatea informatica, o carte si pentru fanii serialului Mr Robot –

Sambata am participat la Bookfest la lansarea unei noi colectii a editurii Corint, Corint Future – carti care vorbesc despre tehnologie, nu cu scopul popularizarii, ci mai degraba al constientizarii efectelor asupra business-ului sau al oamenilor.

Am citit primele doua carti din colectie – Spam Nation si Hello, World! – si am sa scriu pe rand despre ele.

Astazi Spam Nation, vazut din perspectiva mea.

(La lansare am vorbit alaturi de Julia Nagy – care face emisiunea de tehnlogie de la Antena 3 si lucreaza la stirile Europa FM – si de scriitorul Adrian Mihaltianu , iar gazda ne-au fost coordonatoarea colectiei – Ada Roseti si redactorul sef Corint – Ana Antonescu; ei erau mai optimisti si mai entuziasti decat mine in privinta efectelor tehnologiei si nu luasera cartile acestea doua atat de personal. Eu zic de multa vreme ca m-as muta in padure, departe de orice internet:) )

Spam Nation e o carte sub forma unei anchete jurnalistice realizata de Brian Krebs, jurnalist specializat de tehnologie si criminalitate informatica.

Krebs merge pe urmele unor companii care sunt responsabile de miliarde de spam-uri trimise in toata lumea, companii care – la capatul spamurilor trimise – fac afaceri cu medicamente ilegale (medicamente neaprobate de agentiile internationale medicamente, unele adevarate otravuri, altele droguri foarte periculoase), sau afaceri cu pornografie.

*

Pana la aceasta carte pentru mine spam-ul era categoria de mailuri care ma enerveaza, despre tot felul de prostii pe care nu le-am solicitat, venite in general de la site-urile pe care le-am vizitat macar o data in viata.

Primesc rar spre niciodata spam-uri cu oferte la viagra sau cine stie ce medicamente, oricum ajung in sectiunea de spam – cel mai adesea – si nu le deschid niciodata, in plus am antivirus de la bitdefender care –si face treaba foarte bine si nu ma lasa sa deschid pagini dubioase de pe internet.

Nu ma pricep la nimic  ce tine de dark web, nu citesc si m-am lovit cu subiectul doar prin cateva filme sau articole legate de mari scandaluri.

Adica sunt un consumator nepriceput  ca majoritatea.

Asa ca imaginati-va ca am fost foarte socata sa aflu ca sunt oameni care cumpara medicamente din promotiile pe care le primesc in spamuri.

E o secventa in carte cu o intamplare din Florida cand politia impusca un cetatean care, dupa ce consumase niste droguri luate de pe net, a inceput sa manance fata unui alt cetatean…

*

Krebs merge pe urmele creierelor din spatele afacerilor de miliarde cu spamuri – cei mai multi dintre sefii acestor companii fiind rusi foarte tineri, foarte influenti si, evident, foarte inteligenti.

Cartea are aproape structura unui roman politist, desi este nonfiction. Krebs isi pierde locul de munca de la whashingtonpost.com pentru ca departamentul juridic incepe sa-i faca necazuri si sa-i ceara sursele pentru articolele lui despre criminalitatea informatica, apoi redactorii sefi il pun sa scrie pentru trafic subiecte mai accesibile si sa lase anchete deoparte.

Jurnalistul isi da demisia, isi face un blog si continua cu dezvaluirile, munceste ani intregi ca sa ajunga la unul dintre cei mai mari infractori in spam – il viziteaza la mMoscova si il intervieveaza.

Dincolo de detaliile tehnice si de tot ceea ce constientizati despre spam citind aceasta carte, Natiunea Spam e si o poveste despre un jurnalist care merge pe drumul lui oricat de greu ar fi si care schimba lumea cu articolele lui (s-au inchis doua dintre marile business-uri ilegale online in urma anchetelor lui ) avand o etica incredibila.

La un moment dat il cheama FBI-ul si il intreaba de o companie noua care face spam, Krebs nu stie nimic de ea si primul gand e ca atunci cand ajunge acasa, sa sune la sursele lui sa afle dar imediat se gandeste ca poate sa fie o capcana si FBI sa-i urmareasca telefoanele ca sa-i afle sursele.

Asa ca prefere sa-si protejeze sursele .

Daca v-a placut Mr Robot, serialul cu Rami Malek care e acum si pe HBO, cartea asta o sa fie o fereastra catre lumea reala din care s-a inspirat filmul.

Cartea Natiunea Spam de Brian Krebs o gasiti deja in librarii (online, aici) si e important sa o cititi si daca vi se pare ca nu aveti treaba foarte multa cu spamurile. La sfarsit e un how to – cum sa va comportati in spatiul virtual ca sa nu fiti victime sigure ale criminalitatii informatice.

natiunea spam

 

589
rene(video) Renée Zellweger se intoarce cu doua filme exceptionale: Judy si What IF –

(video) Renée Zellweger se intoarce cu doua filme exceptionale: Judy si What IF –

In aceste zile, fosta Bridget Jones – Renée Zellweger se reintoarce pe ecrane cu doua filme exceptionale.

Nu stiu daca va mai aduceti aminte valul de ura de care s-a lovit domnisoara Renee acum cateva luni cand oamenilor nu le placea cum arata acum, cand au trecut anii peste ea (ca peste noi toti).

Renee si-a vazut de treaba ei, nu a comentat nimic si iat-o iesind pe piata cu o productie Netflix si cu un film de lung metraj pentru care are toate sansele sa fie nominalizata la Oscar.

Sa le luam pe rand.

In 2 zile, pe 24 mai, vor aparea pe Netflix mini seria What If, o thriller sexy despre o doamna foarte foarte influenta in Silicon Valley, un mix intre Black Mirror, Propunere Indecenta si Basic Instinct

In urmatoarea luna, Rene o va interpreta pe Judy Garland intr-un film biografic foarte emotionant, despre ultimii ani din viata actritei care a fost toata viata in atentia publicului pentru a sfarsi in foarte mare saracie.

Transformarea lui Rene este exceptionala si conform declaratiilor care tot apar, ea canta (a mai facut-o si la Chicago) toate piesele lui Garland in film.

Mi se pare minunat cum nu i-a pasat ei deloc de gura lumii si cum si-a vazut mai departe de treaba. Probabil ca la inceputul anului viitor va avea o noua nominalizare la Oscar.

1070
FOREST6-768x432@2x(Gifs) O jucarie senzationala inspirata de sirul Fibonacci

(Gifs) O jucarie senzationala inspirata de sirul Fibonacci

Cand matematica se implica in arta pot rezulta obiecte surprinzatoare a caror mecanica pare ireala.

Iata o instalatie inspirata de secventa  Fibonacci

care contine 21 de benzi metalice de dimensiuni diferite si absolut niciun mecanism mecanic.

Miscarea fluida si forma pe care o ia instalatia (care poate fi oricand o super jucarie) sunt date de energia kinetica care e imprimata obiectului in functie de cum este tinut.

Instalatia se cheama Square Wave  este create de artist Ivan Black care a si declansat o campanie Kickstarter pentru productia in masa a acestui obiect.

FOREST2 FOREST3-768x432@2x FOREST6-768x432@2x

 

GIF-TRICK

471

(video) N-ati fost la Noaptea Muzeelor?! Iata 3 executii cu Inteligenta Artificiala in lucrari ale artistilor contemporani –

Saptamana care s-a incheiat a fost una foarte bogata pentru mine in evenimente culturale – 3 spectacole de teatru, 3 expozitii, doar o singura seara pe care n-am petrecut-o in oras la un eveniment.

A fost o incantare sa vad ca se suprapun evenimente din Sezonul Romania Franta, cu Romanian Design Week si cu Noaptea Muzeelor, iar bucurestenii au de ales dintre foarte multe evenimente si pot sa mai faca un pas mic pe scara unei culturi vizuale, de design etc.

Stiu ca pentru ce mai mult genul acesta de evenimente sunt doar oportunitati de iesiri mondene, dar expunerea repetata la frumos iti creeaza o obisnuita, te ajuta la educatie, asa ca si cand te astepti mai putin inveti lucruri care te fac mai bun si te pot ajuta sa te inconjori de frumos in viata ta private (de la hainele pe care le porti, la obiectele pe care le detii acasa).

*

Romanian Design Week e la editia nr 6, Noaptea Muzeelor e la editia 15, One Night Gallery  – prima galerie de new media art din România – are un an vechime dar 10 editii pentru ca sunt lunare, cu extensii speciale – galerii pop up si expozitii colective. In ultimii ani au aparut muzee private – Vezi Muzeul recordurilor sau Muzeul de Arta Recenta – iar galeriile private au inceput sa aiba activitate mai intensa.

Sigur ca mai e mult pana departe, ca mai avem de crescut in comparatie cu Milano, de exemplu, care in Design Week are in fiecare magazinas, cafenea sau spatiu expozitional o expozitie tematica in care promoveaza lucrari ale unor designer tineri sau creatii dedicate ale unor designer consacrati. Dar faptul ca incepem sa cream infrastuctura, platforma, pentru ca tinerii sa-si expuna lucrarile si, pentru ca sunt din ce in ce mai multi participant, brandurile comerciale incep sa investeasca in activari care tin de arta.

La Romanian Design Week am vazut cateva instalatii foarte ingenioase ale unor branduri comerciale, dar –asa cum stiti, pentru ca am mai scris despre asta – una dintre activarile care-mi sunt cele mai dragi e cea de la Samsung cu aplicatia dAReBySamsung prin care lucrari contemporane prind viata.

In Noaptea Muzeelor au fost doua activari speciale cu aceasta aplicatie.

La Muzeul de Arta Recenta au fost 6 lucrari care au putut fi accesate si prin aplicatia dARebySamsung, iar realitatea augmentata a ajutat ca publicul sa afle informatii in plus despre lucrarile in cauza.

Iata Al treilea sex al lui Dumitru Gorzo asa cum se vede el via dAReBysamsung

[video width="848" height="480" mp4="http://bazavan.ro/wp-content/uploads/2019/05/VID-20190518-WA0004.mp4"][/video]

Sau lucrarea Ancai Muresan – Dulapul

[video width="848" height="480" mp4="http://bazavan.ro/wp-content/uploads/2019/05/VID-20190518-WA0002-1.mp4"][/video]

Aceasta este o executie informativa prin aplicatia dARe, dar in aceeasi seara cu aceeasi aplicatie a mai fost o executie foarte interactiva si atractiva pentru generatia care traieste in digital la One Night Gallery cu lucrarile lui Sebastian Pren. Afisele lui au fost animate si au devenit 3D cu prelungiri ale ideei in virtual, gratie aplicatiei.

[video width="720" height="1280" mp4="http://bazavan.ro/wp-content/uploads/2019/05/1558204281150.mp4"][/video]

Pentru mine e o mare mare bucurie sa vad copii – 12-14 ani care se uita la asemenea lucrari prin telefon si ii auzi cum exclama woooow! E cea mai frumoasa forma prin care poti sa aduci in salile de expozitii si tineri care nu sunt atat de interesati de stilurile de desen, de tendintele in arta. Dar expunerea repetata la asemenea intamplari le creeaza o baza vizuala si le dezvolta gustul fara sa-si dea seama.

Sigur ca tehnologia e la inceput in materie de implicare in arta, in design-ul de expozitie, dar faptul ca avem si noi asemenea intamplari in seri in care intrarea e gratuita e un pas foarte foarte important in educatia alternativa.

M-am intalnit la One Night Galley cu Sebastian Pren care e protagonistul si al unei mini expozitii in Romanian Design Week. Eram langa un ecran unde se afla si un computer foarte performant care, folosindu-se de Inteligenta Artificiala, genera tablouri cu oamenii care-i apareau in cadru, tablouri in stilul ilustratiilor sale. L-am intrebat daca nu ii e teama ca o sa-i ia job-ul un computer. A ras si s-a aparat astfel “computerul genereaza imagini pe baza a doar 6 dintre lucrarile mele”.

Descarcati-va de aici aplicatia dAReBySamsung ca sa fiti siguri ca o aveti cand va apare intr-un muzeu insemnul ca puteti vedea putin mai mult despre o lucrare, decat tabloul in sine. Google Play  (link)  si App Store (link)

 

432
parallel-world-3O lume paralela – un proiect foto foarte potrivit pentru zilele de dinaintea unui vot –

O lume paralela – un proiect foto foarte potrivit pentru zilele de dinaintea unui vot –

Se vorbeste foarte mult despre statul paralel si despre Justitia paralela, statul subteran si toate aiurelile pe care le-au inventat niste consilieri si le preiau si turcii, si ungurii si polonezii… peste tot unde e aroma de dictatura.

Artistul turc Uğur Gallenkuş a realizat o serie de lucrari cu tema Lumea Paralela ca sa arate conflictul lumilor privilegiatilor fata de cei saraci sau aflati in zone de conflict.

Sigur ca stim imagini similare dar puse asa, fata in fata, fotografiile capata mesaje mult mai puternice.

Gallenkuş lucreaza la acest proiect de cativa ani, iar acum a atras atentia lumii intregi cu munca lui.

Mie mi se pare un mesaj potrivit pentru aceasta saptamana in care vom merge la vot. Avem nevoie de intelegere si empatie pentru cei saraci sau defavorizati si depinde de noi sa ii ajutam si pe ei a aiba o viata mai buna. Depinde de alegerile noastre.

parallel-world-3

parallel-world-1-1472x1472 parallel-world-2-1472x1472 parallel-world-4 parallel-world-5 parallel-world-6 parallel-world-7-1472x1472 parallel-world-8 parellel-world-9-1472x1472

 

523
adele_hv_02_fi(foto) Adele i-a facut cadou viitorului fost sot o casa de 10 milioane de dolari –

(foto) Adele i-a facut cadou viitorului fost sot o casa de 10 milioane de dolari –

E foarte bine sa fii sotul lui Adele si sa mai si divortezi: la despartire iti face cadou o casa de 10 milioane de dolari in acelasi complex select unde ai locuit cu fosta nevasta.

Aceasta este casa pe care Adele tocmai a cumparat-o pentru in curand fostul sot (pentru ca nu s- a pronuntat divortul), casa in care sunt 5 dormitoare si 6 bai, piscine, terasa spectaculoasa, tot deranjul.

Dar ceea ce e cel mai tare in aceasta casa – si nu am mai vazut pana acum in niciuna dintre casele pe care le-am tot postat pe aici – e biblioteca imensa cu 2000 de volume.

Nu stiu daca le raman si cartile la vanzarea casei sau daca domnul viitor fost sot tre sa-si aduca el biblioteca, caz in care banuiesc ca vor scoate rafurile astea spectaculoase din casa.

Casa a apartinut producatorului de film Michael Hertzberg, el era cel care a detinut cartile.

In cartierul unde este casa – o enclava foarte bine pazita si separata de ochii muritorilor de rand – mai locuiesc Cameron Diaz, domnisoara Katy Perry, Penelope Cruz cu domnul Javier Bardem, Ashton Kutcher si Mila Kunis, Jennifer Lawrence, Ellen deGeneres si au o casa si Nicole Kidman cu domnul Keith Urban.

Practic daca dau un party la coltul casei aduna jumatate de Hollywood.

adele_hv_02_1 adele_hv_02_2 adele_hv_02_3 adele_hv_02_4 adele_hv_02_5 adele_hv_02_6 adele_hv_02_7 adele_hv_02_8 adele_hv_02_9 adele_hv_02_10 adele_hv_02_11

893
maison-bab-restaurant(interviu) Angus Buchanan, despre bun gust si educatie in arta cu set designerul care a lucrat pentru Vogue, Mario Testino sau Dior-

(interviu) Angus Buchanan, despre bun gust si educatie in arta cu set designerul care a lucrat pentru Vogue, Mario Testino sau Dior-

In cateva saptamani se lanseaza in Romania un restaurant al carui concept a facut super valuri la Londra. Le Bab.

Creat de doi tineri teribili ai segmentului horeca londonez – Stephen Tozer si Ed Brunet – LeBab propune kebab gourmet intr-o bucatarie deschisa, cu ingrediente proaspete pregatite integral in bucataria restaurantului, in fata clientilor.

In Londra au plecat de la un restaurant LeBab si – in 4 ani – au mai dezvoltat inca doua restaurante – Maison Bab si Kebab Queen, cel din urma fiind cea mai luxoasa si mai rafinata dintre creatiile lor – un concept de fine dining care te plimba prin aromele si gusturile din Orientul Mijlociu cu un extravangant meniu de degustare in 7 etape. Meniul e creat  Manu Canales care a fost sous chef la legendarul Le Gavroche (unde a mai lucrat de-a lungul timpului  si Gordon Ramsay, dar si colegul de la Le Bab- Ed Brunet), restaurant  care are doua stele Michelin.

kebabqueenmanu canales dish

( preparate din Le Bab Queen create de Manu Canales)

In Romania, Le Bab va fi operat de cei care au si FishHouse (Jan van Groningen, Vik Salic si Zoran Savic) un restaurant care si-a castigat deja un renume in Bucuresti. La Le Bab Bucuresti Executive Chef va fi Doug Faulkner, care a fost deja Chef la Le Bab in Londra.

Le Bab Bucuresti va fi deschis pe Calea Victoriei 12A.

Cum pregatirile se desfasoara in toata forta, zilele trecute s-a aflat la Bucuresti echipa britanica din spatele Le Bab, asa ca l-am putut intalni pe Angus Buchanan a carui munca de inceput e legata de reviste Vogue sau Harper’s Bazaar sau prezentari Dior si Galliano care au facut istorie in lumea modei. Angus este cel care a facut designul interior pentru cele trei restaurante din Londra si care lucreaza acum ca sa dea un chip frumos Le Bab-ului de la Bucuresti.

*

Cum Angus Buchanan vine dintr-o familie de artisti – mama a fost stilist la Vogue UK, tata a facut parte din echipele care au creat branduri importante de design interior, Fired Earth sau Oka – si a inceput sa munceasca in lumea modei de la 17 ani, am vrut sa vorbim despre educatie, despre cum poti sa reusesti in lumea creativa a modei si designului si – mai ales – cum poti sa-ti dezvolti bunul gust.

(Pentru ca noi avem in bagaj multi ani de comunism, iar burghezimea romana a fost anihilata si rareori a putut sa se exprime in zona artelor in ultimii ani, noua romanilor ne lipseste educatia pur sange despre arta si frumos, facuta odata cu cei 7 ani de acasa. Efectele sunt reflectate foarte aproape de noi: in felul in care ne imbracam, ne machiem si ne decoram casele. De aceea, am insistat sa vorbesc cu Angus despre educatia gustului bun si despre dezvoltarea unei culturi vizuale)

“Casa in care am crescut e un loc incredibil, eclectic, cu mobilier de peste tot din lume, tata e foarte indemanatic la reparat/ construit lucruri, mama e un colectionar rafinat, asa ca intotdeauna am vizitat anticariate, colectii private cu obiecte rare. Eram ca intr-un décor pentru un film. O casa magica… A fost un loc incredibil unde sa cresti cand esti copil si nu m-au obligat niciodata sa fac o alegere sau alta. Nu era o casa mare, doar ca e plina cu lucruri incredibil de frumoase… si inauntru si afara… nu existau delimitari intre gradina si terasa si casa, totul era in prelungire….

Nu mi-au spus niciodata asta e frumos, asta nu e… Pur si simplu, am trait acolo si am simtit cum erau… Dar nu cred ca poti sa inveti pe cineva ce e bunul gust…il ai sau nu, e unul dintre acele lucruri cu care te nasti…”

Ai inceput sa muncesti la 17 ani, la varsta aceea, tinerii vor sa se distreze nu sa munceasca…

Pai pentru mine era distractie. N-a fost niciodata sentimentul de “munca”. Chiar si astazi, tot ceea ce fac poate fi numit cu greu munca pentru ca fac ceea ce imi place.

La 17 ani m-am dus sa muncesc pentru Mario Testino. Sa calatoresti prin toata lumea dupa un fotograf care face pictoriale de moda pentru revista e cea mai mare distractie pe care poate sa o aiba un adolescent. Toti prietenii mei erau la universitate si isi faceau temele la literatura sau stiinte in timp ce eu calatoream. Si mi-am zis “stiu exact ce as vrea sa fac, sa lucrez in aceasta lume uimitoare care e industria modei. Sa construiesc lucruri, sa pun laolalta oameni…”

Copiii tai sunt foarte mici (n.mea. are un baietel de 8 luni si o fetita de 3 ani), dar daca atunci cand vor creste vor veni la tine si iti vor spune “vreau sa fac o munca creativa”, ce ai sa le spui?

Cred ca as fi putin ingrijorat… Eu am fost foarte norocos, sunt constient de asta si sunt foarte recunoscator. I-as incuraja pe copiii mei, sigur ca i-as incuraja. Asa cum au facut parintii mei cu mine, i-as incuraja sa faca orice le-ar placea sa faca.

Cred ca lumea creativa este acum mult mai mare decat inainte, datorita computerelor. Acum poti sa fii creativ in tehnologie, poti sa fii antreprenor si sa creezi website-uri, un job care nu exista cand eram eu tanar, sau poti sa creezi muzica, sunt posibilitati infinite.

Cand am inceput si mi-am propus sa fiu fotograf a aparut fotografia digitala si, brusc, toata lumea a devenit propriul fotograf. Dar ceea ce fac eu – si ii incurajez si pe cei care lucreaza cu mine sa faca – este sa nu se fixeze intr-un singura ramura de activitate, sa se dezvolte in mai multe directii. Eu fac decoruri cu mare drag, dar fac si design de interior si branding, sunt Creative Director – nu m-am oprit intr-o singura specializare. Asa ca le-as spune copiilor mei – incercati sa aveti cat mai multe optiuni si fiti deschisi la nou.

Ce i-ai spune unui tanar de 17 ani care vrea astazi sa faca un job ca al tau?

I-as recomanda sa invete sa lucreze cu computerul cat mai mult. Eu nu am facut asta si m-a ajuns tehnologia din urma. Am angajati care fac desene pe computer pentru mine, eu desenez in continuare cu creionul pe hartie. Asa ca le-as spune sa invete toate programele de desen si prelucrare foto, la cursuri private sau la universitate, oriunde, dar sa stapaneasca foarte bine aceste unelte. Pot sa fie entuziasti, foarte creativi si talentati, dar astazi daca nu stapanesti si uneltele de tehnologie e greu sa-ti gasesti un job.

Genialul set director Michael Howells a spus despre tine ca ai tipologia celui care stie sa rezolve oricand o problema. Cum ai ajuns sa ai acest mind set de “totul e posibil”? (n.mea. Howells a fost considerat un Fellini al scenografiei; pe langa mari prezentari de moda, a lucrat in cinematografie si pentru Peter Greenaway la scenografia filmului The Cook, the Thief, His Wife, and Her Lover – care a avut costume semnate de Jean Paul Gaultier, dar si pentru multi premiatul serial tv Victoria, despre tineretea reginei Victoria)

Cand esti scenograf cea mai mare problema e sa indeplinesti viziunea pe care ti-a propus-o directorul de creatie sau fotograful si trebuie sa faci asta cu cat mai putini bani. Uneori ca set designer ai situatii nebunesti – intr-o camera de hotel la etajul 20 trebuie sa construiesti o gradina exterioara. Si nu-ti pui problema ca nu se poate, pur si simplu trebuie sa o construiesti pentru ca asta vrea fotograful. Si mintea incepe sa lucreze – cum ajungi in camera aia, cum construiesti, cum protejezi totul de mizerie, cum faci curat… Totul vine cu experienta. L-am vazut pe Michael dand viata unor decoruri incredibile, locuri care pareau din lumi fantastice si, privind cu atentie, am inceput sa inteleg mecanismele din spatele unor asemenea proiecte: cum pui totul laolalta, cum obtii tot ce e mai bun de la oamenii cu care lucrezi.

Nu poti face nimic de unul singur in aceasta meserie, trebuie sa ai o echipa, trebuie sa ai abilitatea sa recunosti la ce e bun fiecare om din echipa ta si cine poate face mai repede dar bine un anume lucru.

Sunt foarte norocos ca Michael m-a ales sa fac parte din echipa lui si mi-a dat voie sa gresesc ca sa cresc – pentru ca e inevitabil, faci greseli, dar inveti din ele… Ajungi sa fii bun la a gasi solutii la problemele de pe un set dupa ce te confrunti cu multe si capeti incredere in tine.

US Vogue SET

(set creat pentru US Vogue)

CabbageAndRoses_Shot11 cabbages_09_127 copy

(Cabbage And Roses, set design Angus Buchanan)

Da-mi un exemplu de o situatie in care te adaptezi…

Chiar la Le Bab… Spatiul din camerele in care creezi proiectul e intotdeauna o problema: ai multe elemente de pus – de la bucatarie, toalete, spatii auziliare pentru depozite…

Ceea ce vom face in Bucuresti e diferit putin de ceea ce avem la Londra. Pentru ca aici avem o cladire mult mai interesanta… As spune chiar ca e o cladire uimitoare.

Cand am inceput lucrul, am scos toata dusumeaua, am daramat peretii si am ajuns o podea din mozaic venetian… Pentru mine a fost ca si cand am gasit aur! De la aceasta podea am construit totul. In Londra avem restaurante in cladiri noi, asa ca e putin altfel designul, construim in jurul lor.

le-bab-review-2 maison-bab-restaurant

imagini din Maison Bab, Londra.

Oricat de mult mi-ar placea sa lucrez cu computerele si oricat de perfomante ar fi programele de astazi, imi place sa lucrez cu o macheta la scala mica a locului si sa testez cum sa amplasez totul…

Sa rezolvi problemele care apar, sa gasesti solutii, e pentru mine doar o chestiune de a privi dintr-un unghi diferit, sa vezi altfel spatiu de lucru, ca si cum ai avea in fata o macheta pe care o rasucesti in toate directiile.

De fapt cred ca asta vine si din faptul ca sunt dislexic, iar scoala n-am fost bun la citit, la a lucra cu numere… A trebuit sa vad lucrurile altfel ca sa gasesc rezolvare…

Ti-a afectat increderea faptul ca ai fost diagnosticat cu dislexie?

Eram mic cand m-au diagnosticat, mi-au explicat si nu am avut probleme. M-am luptat mai mult la scoala la partea academica, dar imi placeau artele, tot ce tinea de visual, asa ca nu am fost afectat, nu am avut probleme cu increderea in mine…

Am avut noroc la scoala pentru ca imi placeau alte materii si m-am concentrat pe ele, si am avut prieteni minunati… Nu mi-am facut niciodata probleme ca nu sunt bun la matematica sau la fizica, parintii nu au pus niciodata presiune pe mine sa iau note foarte mari la scoala si m-au lasat sa-mi gasesc bucuria in alte materii. Imi placea sa fac teatru, dar nu ca sa fiu pe scena ci ca sa construiesc pentru spectacole diferite lucruri. Nici nu stiam ca se cheama scenografie sau décor, eu imi doream sa mesteresc obiectele care puteau fi folosite in piesele de teatru.

In epoca instagramului cand lumea face fotografii la orice, esti influentat de asta in ceea ce creezi cand faci designul unui loc?

N-ai incotro, trebuie sa iei in calcul asta! E o binecuvantare dar si un blestem (rade).

Inainte, inainte de a ma apuca eu de design, se mergea pe sistemul clasic de recenzii – erau invitati specialistii, vedeau, testau si scriau… Acum, absolut fiecare client pe care-l ai e un critic care-si face propria recenzie. Face fotografii care ajung pe google, pe Instagram… peste tot.

Si-atunci fiecare element din décor trebuie sa fie perfect, te face sa-ti ridici nivelul si sa incerci sa faci lucruri fara cusur. Pentru mine, in termeni visuali, e foarte important ca fiecare detaliu sa fie cat mai aproape de perfectiune pentru ca nu stii niciodata unde vor sta clientii si cum va fi unghiul fotografiei. Imi place sa ma asez pe fiecare scaun din restaurant si sa ma uit la fiecare detaliu din jur…

Dar lumea revistelor ca Vogue, Harper’s Bazaar, unde ai lucrat o vreme, cum crezi ca e afectata de social media?

Lumea revistelor e intr-o lupta pentru supravietuire, sper ca vor ramane cat mai multe pe piata… dar e o media diferita e un produs facut cu mai multi bani, cu retouching, cu set-uri sofisticate. Instagramul e ceva ce consuma foarte repede, pe cand o revista o pastrezi o colectionezi, o analizezi mai mult. Sunt medii atat de diferite…

Pentru mine instagramul e o cultura trecatoare, pasagera, ceva ce arunci imediat, de unica folosinta. Cum sunt story-urile pe care le folosesc des ca sa transmit ceva, dar ele dispar in 24 de ore.

Inainte pentru un shooting produceam fotografii si atat. Acum intotdeauna e vorba si de video, asa ca la conceptul creativ se discuta pe mai multe directii – nu doar despre décor, model si geometria cadrelor, acum vorbim si despre directia creative a video-ului care va rezulta, despre muzica pe care o folosim in video-ul respectiv…  Acum un shooting e multi dimensional iar spectatorul are mai multa informative, mai mult continut.

Sigur ca asta iti cere o alta atentie la detalii de la fotografii la video in partea de set up, dar cred ca e o evolutie, ii dai mai mult celui care e pasionat de moda.

Architecture, interiors, design, interior design

Angus_large jpg web
(rezidente private Londra, design interior semnat de Angus Buchanan)

Ai 33 de ani, ai in portofoliu proiecte foarte mari si n-ai ego-ul artistului care a facut multe. Care-I secretul?

Stiu ca meseria aceasta nu o faci singur. Nimic din ceea ce am facut nu a fost doar contributia mea, mereu am fost parte dintr-o echipa pe care am coordonat-o sau doar am facut parte din ea. In plus, cred ca ma ajuta si sotia mea sa raman cu picioarele pe pamant si sa construim ceva durabil si sustenabil pentru copiii nostri.

Puteti descoperi partea creativa in design interior a lui Angus Buchanan in noul restaurant Le Bab Bucuresti care se va deschide in doar cateva saptamani pe Calea Victoriei 12A.

707
evenimente-noaptea-muzeelor-2019-bucuresti5 expozitii unicat de urmarit sambata in Noaptea Muzeelor –

5 expozitii unicat de urmarit sambata in Noaptea Muzeelor –

Stiti pasiunea mea de a prezenta in spatiu public expozitii care ies din tipare, care implica spectatorii, care sunt aduse in zilele noastre prin tehnologie si care, inainte de orice, ne deschid mintea… sunt ca niste trepte pe care urcam pas cu pas catre o lume mai creativa, mai frumoasa.

Asa ca si de Noaptea Muzeelor, editia 2019, va recomand cateva expozitii atipice… luati-va si copiii, daca aveti, la acest gen de expozitii: o sa le deschideti noi perspective si nici nu stiti cum li se aprinde cate un beculet pentru o noua pasiune – in sport, in stiinte sau catre arta…

  1. Cel mai mic muzeu din Romania” – un performance super simpatic si, garantez, foarte emotionant.

E un muzeu mobil care va putea fi descoperit in fata mai multor institutii pe parcursul noptii. Timp de 20 minute in fiecare loc este expuns un singur exponat: costumul renascentist de dama Madrigal.

Piesa expusa, simbol nu doar al Corului Național de Camera „Madrigal – Marin Constantin”, ci si al vietii culturale din Romania va fi insotit de fiecare data de un performance artistic – un mic concert sustinut de copiii din corurile care fac parte din Programul National Cantus Mundi.

Pentru cine nu stie, programul national Cantus Mundi e una dintre cele mai spectaculoase activitati educationale alternative din Romania: 1274 coruri, 558 unitati scolare implicate, 41755 de copii și tineri, 2229 de dirijori instruiti, plus disciplina pe care o dobandesc copiii in pregatirea pentru cor, plus dezvoltarea culturii muzicale, plus lucrul in echipa… Cand o sa-i vedeti pe cei mici cat de profesionist canta, desi nu vin din scoli de muzica, veti fi foarte impresionati!

O sa va intalniti cu ei pe parcursul noptii in Muzeul Naţional al Taranului Roman, in fata Muzeului National de Istorie Naturala “Grigore Antipa”, Muzeul National “George Enescu”, Muzeul Colectiilor de Arta, pe platoul Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” si la Muzeul Municipiului Bucuresti – Palatul Şuţu.

 

  1. Muzeul de Artă Recentă (MARe) are una dintre cele mai cool expozitii, dar in acelasi timp si foarte actualizata la nevoile si obiceiurile de conssum ale oamenilor care nu-si petrec mult timp in expozitii.

Stiti ca v-am mai povestit de aplicatia dARe by Samsung cu ajutorul careia anumite lucrarile din expozitii prind viata, sunt in miscare, animate. La MARe trebuie sa aveti acesta aplicatie pentru ca se vor deschide prin realitate augmentata cateva lucrari de arta contemporana –  Ion Grigorescu (Geniul), Anca Mureșan (Dulapul), Corduța Cernea (Complicity), Dumitru Gorzo (Al treilea sex),  Regele Ionescu (Documentar),  Ștefan Ungureanu (The visible effort), Nicolae Comanescu (Big Smile si fara ochi).

Sa vezi ca o lucrare de Gorzo sau de Comanescu prinde viata in telefonul tau, ba chiar sa poti sa-ti salvezi in telefon versiunea animata a respectivei lucrari este next level in arta contemporana. E atractiv pentru tineri si, ceea ce ma bucura pe mine foarte mult, e o forma de promovare la care nu ne-am fi asteptat niciodata – tinerii sunt atat de incantati de versiunea augmentata a lucrarilor incat le dau share in social media…

Am pile la MARe si ma duc ambata mai devreme sa aflu povesti din spatele muncii pentru augmentarea acestor lucrari ca sa puteti sa aflati informatii si daca nu ajungeti sambata seara. In caz ca ajungeti aici evenimentul de fb…

Puteti sa descarcati aplicatia de aici, ca sa fiti pregatiti – Google Play  (link)  si App Store (link)

dARe_MARe

 

  1. Un alt muzeu super simpatic pe care-l puteti vedea intre muzeele serioase cu colectii importante de arta, este Muzeul Recordurilor care a fost recent deschis.

Expozitia temporara deschisa in acest moment la Muzeul recordurilor este … cea mai mare colectie de fiare de calcat din lume: 35.000 de exponate. Expozitie omologata de Guiness Book of Records. Cred care e o expozitie la care copiii se vor distra foarte mult si o sa prinda gustul muzeelor pentru ca are lucruri tangibile pentru ei, le pot intelege usor… cele mai vechi exponate sunt de acum 2000 de ani, din China.

Muzeul Recordurilor (Str Parfumului 25-27) e deschis intre orele 18.00 si 23.00. O sa fie o calatorie interesanta in timp, dar si in istoria modei, veti vedea…

Collection-of-Irons

  1. La Odeon, o sa va foloseasca din nou aplicatia dARe by Samsung pentru ca e o expozitie interactiva in care lucrarile prin viata… E vorba despre o expozitie din seria One Night Gallery, un nou artist contemporan, Sebastian Pren – graphic designer și ilustrator, pasionat de tipografie și forme geometrice. In aceasta expozitie – care ATENTIE! E DOAR PENTRU O SEARA – . se va intampla live o nouă inovație în peisajul artistic local, prin folosirea realității augmentate tridimensionale: culorile vii, formele geometrice și alte elemente vizuale din ilustrațiile lui Pren vor fi amplificate prin folosirea aplicației într-o experiență 3D.

Terenul de joaca imaginat de Pren la Teatrul Odeon va fi transpus in instalatii   supradimensionate si animatii hipnotizante, iar prin intermediul aplicației dARe by Samsung vizitatorii vor putea vedea dincolo de realitate si chiar pasi intr-o lume tridimensionala derivata din compozițiile artistului – o demonstratie de cum poate fi implicata Inteligenta Artificiala in arta.  Aceasta tehnica se numeste transfer de stil artistic (am mai scris aici despre asta) si foloseste deep learning (retele neuronale artificiale)  pentru a invatat elementele grafice care compun si definesc stilul in care este realizată o anumită imagine, în acest caz lucrările lui Sebastian Pren, iar vizitatorii se pot vedea transpusi live în această lucrare de artă generativă.

dARe_One Night Gallery

Bonus la 4. Daca sunteti in zona Calea Victoriei – Teatru Odeon, vis a vis, la Teatrul de Revista  Constantin Tanase la fiecare 30 de min e un program interactive prin care e prezentata o parte din istoria dansului. Te si provoaca balerinele de acolo, la cateva miscari pe care le inveti la fata locului.

 

  1. La Muzeul Antipa , ca de obicei, sunt activitati surprinzatoare din care invata si copiii, si adultii. Nu v-ati fi asteptat la o asa asociere, dar in Antipa sambata se deschide o expozitie despre… Rugby.

RUGBY, NATURAL! este o expozitie care face parte din Sezonul România-Franța si este gandita si realizata de Muzeul de Istorie Naturala din Toulouse. Expozitia prezinta elementele naturale identificate in emblemele diferitelor echipe nationale de rugby si explica valoarea culturala a simbolurilor naturale, pentru tarile si populatiile respective. Sunt prezentate originile naturale si istorice ale emblemelor fiecarei echipe, de la cocos la scai, de la cires la antilopa saritoare…

Expozitia ramane in circuitul de vizitare pana pe 30 iunie si va asigur ca veti vedea cu alti ochi si ideea de expozitie, dar si cea despre lumea din spatele unui logo al unei echipe sportive.

Antipa mai are ceva foarte simpatic pentru sambata noaptea. Ca sa nu se mai plictiseasca cei care stau la coada la intrare (stiti ca sunt niste cozi uriase in fiecare editie a Noptii Muzeelor), muzeul Antipa are o aplicatie – Questo –  unde ai un traseu digital prin muzeu pe care-l poti explora gratuit…

Bonus la punctul 5. Si daca ajungeti la Antipa, traversati si la Qreator unde pana la 2 noaptea puteti vedea o instalatie in care cateva dintre lucrarile unor mari pictori romani (Stefan Luchian, Corneliu Baba, Theodor Aman, Octav Bancila, Nicolae Toniza) vor prinde viata.

 

Sambata noaptea ma duc la cateva dintre expozitiile de aici asa ca pe instagramul meu o sa vedeti cateva imagini daca nu ajungeti la muzee.

840
cannes 2019(foto red carpet) French Glamour in prima zi a Festivalului de Film de la Cannes –

(foto red carpet) French Glamour in prima zi a Festivalului de Film de la Cannes –

Aseara a inceput Festivalul de film de la Cannes, una dintre cele mai importante competitii cinematografice din lume.

Si anul acesta avem si noi un regizor si un film romanesc in competitie – Corneliu Porumboiu si La Gomera, un film cu Vlad Ivanov in rolul principal.

sunt 21 de filme in concurs iar printre regizorii care au treaba in festival anul acesta sunt… Pedro Almodovar, Xavier Dolan,Jim Jarmush, Quentin Tarantino, Ken Loach, Jean-Pierre şi Luc Dardenne, adica o minunatie de competitie, mai mult decat un campionat mondial al cinematografiei.

Altfel, Festivalul de film de la Cannes e unul dintre cele mai bine manageriate in materie de invitati care sa genereze PR & glamour care sa aduca noi sponsori. Iata o parte dintre vedetele prezente aseara pe covorul rosu la gala de deschidere.

(codul vestimentar e glamour chic… adica nu e obligatoriu sa ai rochie lunga, n schimb trebuie sa porti tocuri – daca va aduceti aminte acum cativa ani a fost si o disputa pe aceasta tema pentru ca nu au primit o actrita care nu avea tocuri si in zilele urmatoare, colege de breasla distribuite in alte filme s-au descaltat ostentativ pe covorul rosu)

Alessandra Ambrosio

Amira Casar
amira casar

Araya Hargate
araya hargate

Caroline de Maigret
Caroline de Maigret

Elle Fanning

Cloe Sevigny

Carlotte Gainsbourg si Javier Bardem

Estelle Lefebure
Estelle Lefebure

Eva Longoria

Golshifteh Farahani

Gong Li
gong li

Natalia Janoszek
natalia janoszek

Maimouna NDiaye

Julianne Moore

Izabel Goulart

Romee Strijd

Selena

Tilda Swinton

Virginie Ledoyen
Virginie Ledoyen

834
mark_zuckerberg_house_lake_tahoe(foto) Mark Zuckerberg a cumparat o proprietate cu 15 camere in Muntii Sierra Nevada –

(foto) Mark Zuckerberg a cumparat o proprietate cu 15 camere in Muntii Sierra Nevada –

Domnul Zuckerberg si-a cumparat o proprietate ca un hotel intr-o zona super exclusivista in Muntii Sierra Nevada.

Proprietatea are doua case  – cu un total de 15 dormitoare si 16 bai- si se invecineaza cu lacul Tahoe, cel mai mare lac alpin din America de nord.

Domnul – a carui avere e estimata la 74 miliarde de dolari – a platit doar 59 de milioane de dolari pe casuta care ar putea fi fara probleme un hotel:)

Oricum, domnul facebook impreuna cu sotia, Priscilla Chan, mai detine o proprietate in apropiere de San Francisco, o casa in Hawaii si locuieste intr-o a treia casa – care costa 43 milioane de dolai – si e amplasata in Silicon Valley.

(eu tot zic ca, sub invazia tehnologiei, sansa noastra la supravietuire intregi la minte si fara a ne fi agresata intimitatea este o casuta in padure, langa un rau – ca sa ai apa, si cu panouri solare ca sa ai independenta energetica. domnul Zuckerberg pare ca merge si dansul in aceasta directie… doar ca in … 15 camere!!!)

Iata cum arata noua proprietate achizitionata.

mark_zuckerberg_house_2 mark_zuckerberg_house_3 mark_zuckerberg_house_4 mark_zuckerberg_house_5 mark_zuckerberg_house_6 mark_zuckerberg_house_7 mark_zuckerberg_house_8 mark_zuckerberg_house_9 mark_zuckerberg_lake_tahoe_2 mark_zuckerberg_lake_tahoe_3 mark_zuckerberg_lake_tahoe_4 mark_zuckerberg_lake_tahoe_6 mark_zuckerberg_lake_tahoe_7 mark_zuckerberg_lake_tahoe_8-e1557435022963 mark_zuckerberg_lake_tahoe_9 mark_zuckerberg_lake_tahoe_10 mark_zuckerberg_lake_tahoe_11 mark_zuckerberg_lake_tahoe_13 mark_zuckerberg_lake_tahoe_14

843
cover ageism(foto) Despre batranete si alti demoni – Femei care arata si traiesc spectaculos cand au trecut de 70 de ani –

(foto) Despre batranete si alti demoni – Femei care arata si traiesc spectaculos cand au trecut de 70 de ani –

Ieri a murit o actrita pe nume Peggy Lipton pe care unii dintre voi e posibil sa o stie din Twin Peaks… Avea 72 de ani si in America era un simbol al libertatii de exprimare – in anii 70 s-a casatorit cu Quincy Jones si multa lume a strambat din nas: cum o fata frumoasa ca ea, dintr-o familie educata cu multi bani, allege sa se casatoreasca cu … un negru.

Iata-o in tinerete si la 72 de ani.

Reaparitia ei in atentia publica si… aparitia pe coperta Vogue UK din luna iunie a Madonnei m-au facut sa ma gandesc la binele urias pe care-l fac aceste femei cu curajul lor de a se lupta cu varsta si a ramane active, tinere, frumoase, folosindu-se de toate armele pe care le au la dispozitie.

Probabil ca in 50 -100 de ani va fi banal ceea ce fac ele acum, dar curajul lor de a se arata lumii asa cum ii doresc, ambitia lor de a fi active si competitive (in sensul in care inteleg ele competitia) ar trebui sa fie o inspiratie pentru multa lume.

Deocamdata suntem in faza in care le judecam dar daca ne amintim ca acum cateva sute de ani femeilor care faceau un copil fara sa fie casatorite li se tatua pe frunte litera A  de la adulter, suntem pe drumul cel bun… avansam in doborarea unor bariere pe care ni le punem singuri.

Iata ce spune Madonna despre cei 60 de ani ai ei si dorinta de a fi in continuare pe scena, de a compune, a dansa, a trai in felul in care simte ea ca-i aduce bucurie.

“People have always been trying to silence me for one reason or another, whether it’s that I’m not pretty enough, I don’t sing well enough, I’m not talented enough, I’m not married enough, and now it’s that I’m not young enough. So they just keep trying to find a hook to hang their beef about me being alive on. Now I’m fighting ageism, now I’m being punished for turning 60.”

“There are no living role models for me,” she concedes. “Because nobody does what I do. And that’s kind of scary. I can look back at women who I think were great and amazing – freedom fighters, like Simone de Beauvoir or Angela Davis – but they didn’t have kids. Being a single parent of six children, I continue to be creative and be an artist and be politically active, to have a voice, to do all the things that I do. So I mean, there isn’t anybody in my position.” (aici o parte din interviul Madonnei )

Acestea sunt fotografiile din Vogue UK din iunie 2019 cu Madonna.

cover british voguemadonna british vogue 1 madonna british vogue

In lupta cu a fi activ si a avea o viata cu multe activitati solicitante castigatoarele din acest moment sunt femei care au avut personalitate si curaj inca de tinere.

Femei carora nu le-a pasat prea mult de gura lumii si si-au trait viata cum au simtit ele ca e mai bine pentru ele.

Peggy Lipton s-a maritat cu “un negru” scandalizand opinia publica a vremii, Madonna o tine dintr-o “scandalizare” in alta de cand se stie, dar si doamnele de mai jos au acelasi stil de viata.

Jane Fonda (81 ani) s-a luptat cu demonii adusi in viata ei de tatal ei super faimos, s-a maritat de 3 ori si a fost tinta oprobiului public de multe ori cu deciziile de viata sau optiunile politice.

Icons-Jane-Fonda-riverjane-fonda-getty-1967

Hellen Mirren (73 ani) a fost considerata in tinerete o actrita …”usoara” pentru ca nu se temea sa abordeze teme feministe si sa-si arate decolteul generos.

helen mirren 1helen mirren

Si lista subiectelor pentru care au fost comentate si discutate, jignite si puse in piata publica la dat cu pietre in ele e lunga pentru toate doamnele de mai jos. Incepand cu Cher (72 ani) si terminand cu Judi Dench (84 ani).

cher 72Cher_-_Casablanca

judi dench 84

Dar uitati-va la ele: curajul de a-si trai viata exact asa cum au simtit le-a adus la frumusetea pe care o afiseaza la aceasta varsta (toate sunt peste 70 de ani) si la a fi un model si o motivatie pentru multe alte femei din toata lumea.

Rachel Welsh – 78 ani

Raquel-Welch

Diane Keaton – 73 ani

diane keaton 73 anikeaton in 78

Ellen Burstyn 84 ani
Ellen Burstyn 84

Batranetea e un demon din capul nostru si un sablon al prejudecatilor noastre, iar doamnele acestea ne ajuta sa depasim bariere.

Si sa nu spunem “dar ele au bani sa se intretina, sa-si faca operatii estetice, in fotografiile acestea au beneficiat de cei mai mari stilisti si makeup artisti”, pentru ca – desi sunt adevarate toate astea – inainte de orice e vorba de optiunea lor de a-si trai viata.

Curajul lor de a se expune judecatilor pentru ca vor sa depaseasca niste bariere impuse de mintea altora poate fi  un motiv de inspiratie pe care sa-l adaptam felului nostru de a trai.

Iris Apfel – 97 ani

iris apfel

 

 

1107
met expo camp(Fashion) Primele imagini din senzationala expozitie de la MET – Notes on Camp –

(Fashion) Primele imagini din senzationala expozitie de la MET – Notes on Camp –

Astazi se deschide pentru public, la NY, expozitia Notes on Camp – care a fost de fapt pretextul pentru Gala de la Met care a avut loc la inceputul acestei saptamani.

Cum am mai povestit, totul pleaca de la un eseu scris de Susan Sontag in 1964 pe care il gasiti aici.

Strategia cu MET Gala – desfasurarea de vedete costumate pe o tema care promoveaza expozitia cea mai importanta din moda in anul respectiv – a avut super succes anul trecut. Expozitia de anul trecut Heavenly Bodies: Fashion and the Catholic Imagination este cea mai vizitata din istoria muzeului cu aproape 1,7 milioane de vizitatori.

Organizatorii spun ca noua expozitie e mai greu de vandut, dar are un start bun…

Curatorul Andrew Bolton a adunat 250 de obiecte in aceasta expozitie care pleaca din epoca vietii luxoase de la Versailles – pe vremea lui Louis XIV si Louis XV – pentru ca in acea perioada este stabilita originea cuvantului “camp”…

versailles - louis xiv xv

Salile de deschidere sunt decorate in roz intr-un stil care aminteste de Ghotbusters II, iar asta ascunde mai mult decat ne-am gandi la o prima vedere – intreaga expozitie este foarte bogata in continut si in explicatii ale semnificatiilor dar toate sunt prezentate intr-o forma ironica, superficiala…

met-camp-notes-on-fashion met-camp-notes-on-fashion-design warhol met-camp-notes-on-fashion-design-2 met-camp-notes-on-fashion-design-exhibit-new-york-city-usa_dezeen_2364_hero3-1704x959

Galeria principala – care ii poarta numele lui Susan Sontag – contine 130 de obiecte. Vitrinele poarta titluri intentionat complicate si ambigue –  “Outrageous Aestheticism”; “Dandyism In The Age of Mass Culture” , “The Psychopathy of Affluence”, ‘Failed Seriousness’.

camp fashion susan sontag room

‘Ensemble’, Jeremy Scott for House of Moschino © Moschino/The Metropolitan Museum of Art/

met expo

[caption id="attachment_52884" align="alignnone" width="640"]A Cristóbal Balenciaga evening ensemble from fall 1961 and a fall 2018 one from Jeremy Scott for Moschino embroidered with purple ostrich feathers, and polychrome printed feather and paper butterflies. Cristóbal Balenciaga cu creatii din colectia toamna iarna 1961 si toamna iarna 2018[/caption]

‘The Psychopathology of Affluence’ © The Metropolitan Museum of Art

met 1

 

‘Failed Seriousness’ © The Metropolitan Museum of Art/BFA.com/Zach Hilty

Failed Seriousness

Expozitia se deschide pentru publica astazi si va fi pana pe 8 septembrie. Pentru pasionatii de istoria si estetica modei care nu pot ajunge la NY e disponibil un catalog care costa 50 de dolari si poate fi cumparat de aici.

563
shutterstock_coffeeO discutie bizara cu un taximetrist – despre sensul vietii –

O discutie bizara cu un taximetrist – despre sensul vietii –

UPDATE: NU judecati omul. NU pentru asta am scris despre aceasta intamplare. NU puneti etichete. E doar un pretext ca sa facem o proiectie personala pentru ce putem face fiecare dintre noi.

Totul a plecat de la evaluarea copiilor de clasa a II-a din zilele astea.

Amandoi – si eu si soferul de taxi – eram nedumeriti cu ce ii evalueaza pe copiii atat de mici cand ei abia au invatat drumul de la baie catre clasa si sa stea in banca 50 de minute.

Cu experienta de copil tocilar la scoala, ii spuneam taximetristului sa nu-si chinuie copiii cu mize mari la scoala, ca e mai important sa stie sa sintetizeze informatia in loc sa o memoreze.

Am aflat ca domnul care conducea taxi luase bacalaureatul cu 9, in anii 90, jucase fotbal profesionist si se pregatea sa plece pentru a doua oara din tara pentru ca nu gasea de munca.

L-am intrebat de ce nu face un curs de antrenor sa mearga pe langa un club privat sa ajute copiii sa faca sport. Mi-a zis ca nu are diploma de pedagog din scoala, apoi m-a intrebat el la ce bun.

“Uneori ma intreb la ce bun toate astea. De ce facem tot ce facem, care e sensul? Pentru ca tot murim.”

I-am spus ca eu cred ca traim nu doar ca sa acumulam lucruri pentru noi, ci ca sa invatam cum sa-i putem ajuta pe cei din jurul nostru si ca ajutorul meu, cu ajutorul lui, cu ajutorul fiecaruia, duce lumea in spre mai bine mai departe.

„Dar la ce bun? Ca stim de la inceput ca o sa murim, ca se termina. De ce sa invatam?”

Pai ganditi-va, i-am raspuns. Daca am stii de la inceput ca traim doar 24 de ore, ce-ati prefera? Sa faceti lucruri banale, sa mancati mult si sa va distrati non stop fara sa ramana nimic in urma, sau ati face ceva prin care sa lasati o urma frumoasa pe unde ati trecut? Ati fi un instrument prin care lumea a se schimbe in bine cu un milimetru…

„Pai si dupa asta ce este?! Pentru ce sa fac?!”

*

Am coborat din taxi cu o tristete profunda. M-am gandit ca domnul acesta daca ar alege sa fie antrenor intr-un club mic de sport si-ar invata niste baieti pasionati de fotbal ce inseamna disciplina, spiritul de echipa… ar putea ajuta la cresterea unor campioni. Si-ar putea schimba in bine macar o viata…

Doar ca inca nu vede asta.

862
metgala(foto) 100 dintre tinutele de aseara de la MET Gala –

(foto) 100 dintre tinutele de aseara de la MET Gala –

A fost si Met Gala 2019, poate cu cea mai provocatoare tema din ultimii ani.

“Camp: Notes on Fashion” s-a numit tema, dupa un eseu scris de Susan Sontag in 1964 (pe care-l puteti citi aici), eseu care e inspiratie si pentru o expozitie care urmeaza sa fie deschisa la MET .

Tinutele din acest an au trebuit prin urmare sa raspunda unor caracteristici speciale – ironie, umor, parodie, artificial, teatral, exagerare.

Adica o plaja foarte larga de desfasurare pentru cei care au fost curajosi. Pentru specialisti si cei pasionati de istoria modei, tinutele de mai jos vor fi disecate si analizate mult timp de acum incolo… unele sunt trimiteri la costume celebre din filme sau la creatii iconice ale unor designeri care au scris istorie in moda.

(Later edit; simt nevoia sa fac o precizare pentru ca vad comentariile aiurea de pe net. Jared Leto a facut o trimitere la prezentarea Gucci toamna iarna 2018 cu capul lui in mana)

Jared Leto

models-hold-their-own-heads

Una dintre gazdele evenimentului a fost lady Gaga care a schimbat mai multe tinute… de la foarte imbracata la… literalmente, chiloti.

lady gaga

gaga

gaga 2

gaga 3

Ca de obicei Anna Wintour a ramas in identitatea ei, minimalist, clasic cu un usor touch care duce catre tema

anna wintour

Restul invitatilor s-au impartit in curajosi si conservatori… enjoy costumele

Celine Dion

Celine Dion

Laverne Cox
Laverne Cox

Serena Williams
serena williams

Penelope Cruz
penelope

Jennifer Lopez si Alex Rodriguez
Alex Rodriguez and Jennifer Lopez

Alexa Chung
Alexa Chung

Alicia Vikander
Alicia Vikander

Amber Valetta
Amber Valetta

Regizorul Baz Luhrmann si sotia, Catherine Martin
Baz Luhrmann in Prada and Catherine Martin in Prada

Bella Hadid
Bella Hadid and Jeremy Scott

Benedict Cumberbatch si sotia, Sophie Hunter
Benedict Cumberbatch and Sophie Hunter

Billy Porter
Billy Porter

Cara Delevingne
Cara Delevingne

Cardi B
Cardi B

Carey Mulligan
Carey Mulligan

Caroline Trentini
Caroline Trentini

Charlotte Casiraghi
Charlotte Casiraghi

Charlotte Gainsbourg
Charlotte Gainsbourg

Ciara
Ciara

Dakota Johnson
Dakota Johnson

Tommy Hilfiger si sotia, Dee
Dee Hilfiger and Tommy Hilfiger

Deepika Padukone
Deepika Padukone

Demi Moore
Demi Moore

Diane von Furstenberg
Diane von Fürstenberg

Donatella Versace
Donatella Versace

Ella Balinska
Ella Balinska

Elle Fanning
Elle Fanning

Emily Blunt
Emily Blunt

Emily Ratajkowski
Emily Ratajkowski

Emma Roberts
Emma Roberts

Emma Stone
Emma Stone and Nicolas Ghesquière

Erza Miller
Ezra Miller

Florence Welch
Florence Welch

Gal Gadot
Gal Gadot

Gigi Hadid
Gigi Hadid

Gwyneth Paltrow
Gwyneth Paltrow

Hailee Steinfeld
Hailee Steinfeld

Hailey Beiber
Hailey Beiber

Halsey
halsey

Janelle Monae
Janelle Monáe

Jennifer Connelly
Jennifer Connelly

Gwen Stefani
Jeremy Scott and Gwen Stefani

Joe Jonas si Sophie Turner
Joe Jonas and Sophie Turner

Jordan Roth
Jordan Roth

Josephine Skriver
Josephine Skriver

Julia Garner
Julia Garner

Julianne Moore
Julianne Moore

Kacey Mugraves
Kacey Musgraves

Familia Kardashian
kardashians

Kate Moss
Kate Moss

Katie Holmes
Katie Holmes

Katy Perry
Katy Perry

Kendall Jenner
Kendall Jenner

Zendaya
Law Roach and Zendaya

Lily Aldridge
Lily Aldridge

Lily Collins
Lily Collins

Lucy Boynton
Lucy Boynton

Lupita Nyongo
Lupita Nyong'o

Madelaine Petsch
Madelaine Petsch

Surorile Olsen
Mary Kate Olsen and Ashley Olsen

Michael Urie
michael urie

Miley Cyrus si Liam Hemsworth
Miley Cyrus Liam Hemsworth

Naomi Campbell
Naomi Campbell

Nicki Minaj
Nicki Minaj

Priyana Chopra si Nick Jonas
Priyanka Chopra and Nick Jonas

Rachel Brosnahan
Rachel Brosnahan

Rami Malek
Rami Malek

Regina King
Regina King

Rosie Huntington Whiteley
Rosie Huntington-Whiteley

Ryan Murphy
Ryan Murphy

Salma Hayek
Salma Hayek

Saoirse Ronan
Saoirse Ronan

Sarah Paulson
Sarah Paulson

Sienna Miller
Sienna Miller

Solange Knowles
Solange Knowles

Sophie Von Haselberg si Bette Midler
Sophie Von Haselberg and Bette Midler

Taylor Hill
Taylor Hill

Tom Brady si Gisele Bundchen
Tom Brady and Gisele Bündchen

Tom Ford si Gemma Chan
Tom Ford and Gemma Chan

Kerry Washington si Tory Burch
Tory Burch and Kerry Washington

Traceea Ellis Ross
Tracee Ellis Ross

Violet Chachki
Violet Chachki

Wendy Yu
Wendy Yu

Winnie Harlow
Winnie Harlow

Zoe Saldana
Zoe Saldana

2790
susan-sontag.w700.h700Eseul lui Susan Sontag care sta la baza temei MET GALA din noaptea aceasta de la New York. Ca sa stiti ce comentati:) –

Eseul lui Susan Sontag care sta la baza temei MET GALA din noaptea aceasta de la New York. Ca sa stiti ce comentati:) –

Anul acesta Met Gala are ca tema conceptul Camp, definit Susan Sontag (scriitoare americana) in anii 60.

Cum definitia pe scurt este despre love of the unnatural: of artifice and exaggeration, trebuie sa va asteptati ca maine dimineata cand vor ajunge la noi fotografii cu tinutele de la Met Gala sa avem multe exagerari, extravagante, lucruri la limita kitsch-ului..

Nu-i vorba ca si in anii trecuti am avut parte de asa ceva, dar – in acest an – ele sunt acoperite de concept si de tema.

Mai jos puteti citi eseul lui Sontag despre acest concept estetic. Ajuta mai ales la cultura generala:)

(am mai scris despre Susan Sontag aici )

Notes On “Camp”

by Susan Sontag

Published in 1964.

Many things in the world have not been named; and many things, even if they have been named, have never been described. One of these is the sensibility — unmistakably modern, a variant of sophistication but hardly identical with it — that goes by the cult name of “Camp.”

A sensibility (as distinct from an idea) is one of the hardest things to talk about; but there are special reasons why Camp, in particular, has never been discussed. It is not a natural mode of sensibility, if there be any such. Indeed the essence of Camp is its love of the unnatural: of artifice and exaggeration. And Camp is esoteric — something of a private code, a badge of identity even, among small urban cliques. Apart from a lazy two-page sketch in Christopher Isherwood’s novel The World in the Evening (1954), it has hardly broken into print. To talk about Camp is therefore to betray it. If the betrayal can be defended, it will be for the edification it provides, or the dignity of the conflict it resolves. For myself, I plead the goal of self-edification, and the goad of a sharp conflict in my own sensibility. I am strongly drawn to Camp, and almost as strongly offended by it. That is why I want to talk about it, and why I can. For no one who wholeheartedly shares in a given sensibility can analyze it; he can only, whatever his intention, exhibit it. To name a sensibility, to draw its contours and to recount its history, requires a deep sympathy modified by revulsion.

Though I am speaking about sensibility only — and about a sensibility that, among other things, converts the serious into the frivolous — these are grave matters. Most people think of sensibility or taste as the realm of purely subjective preferences, those mysterious attractions, mainly sensual, that have not been brought under the sovereignty of reason. They allow that considerations of taste play a part in their reactions to people and to works of art. But this attitude is naïve. And even worse. To patronize the faculty of taste is to patronize oneself. For taste governs every free — as opposed to rote — human response. Nothing is more decisive. There is taste in people, visual taste, taste in emotion – and there is taste in acts, taste in morality. Intelligence, as well, is really a kind of taste: taste in ideas. (One of the facts to be reckoned with is that taste tends to develop very unevenly. It’s rare that the same person has good visual taste and good taste in people and taste in ideas.)

Taste has no system and no proofs. But there is something like a logic of taste: the consistent sensibility which underlies and gives rise to a certain taste. A sensibility is almost, but not quite, ineffable. Any sensibility which can be crammed into the mold of a system, or handled with the rough tools of proof, is no longer a sensibility at all. It has hardened into an idea . . .

To snare a sensibility in words, especially one that is alive and powerful,1 one must be tentative and nimble. The form of jottings, rather than an essay (with its claim to a linear, consecutive argument), seemed more appropriate for getting down something of this particular fugitive sensibility. It’s embarrassing to be solemn and treatise-like about Camp. One runs the risk of having, oneself, produced a very inferior piece of Camp.

These notes are for Oscar Wilde.

“One should either be a work of art, or wear a work of art.”
– Phrases & Philosophies for the Use of the Young

1. To start very generally: Camp is a certain mode of aestheticism. It is one way of seeing the world as an aesthetic phenomenon. That way, the way of Camp, is not in terms of beauty, but in terms of the degree of artifice, of stylization.

2. To emphasize style is to slight content, or to introduce an attitude which is neutral with respect to content. It goes without saying that the Camp sensibility is disengaged, depoliticized — or at least apolitical.

3. Not only is there a Camp vision, a Camp way of looking at things. Camp is as well a quality discoverable in objects and the behavior of persons. There are “campy” movies, clothes, furniture, popular songs, novels, people, buildings. . . . This distinction is important. True, the Camp eye has the power to transform experience. But not everything can be seen as Camp. It’s not all in the eye of the beholder.

4. Random examples of items which are part of the canon of Camp:

Zuleika Dobson
Tiffany lamps
Scopitone films
The Brown Derby restaurant on Sunset Boulevard in LA
The Enquirer, headlines and stories
Aubrey Beardsley drawings
Swan Lake
Bellini’s operas
Visconti’s direction of Salome and ‘Tis Pity She’s a Whore
certain turn-of-the-century picture postcards
Schoedsack’s King Kong
the Cuban pop singer La Lupe
Lynn Ward’s novel in woodcuts, God’s Man
the old Flash Gordon comics
women’s clothes of the twenties (feather boas, fringed and beaded dresses, etc.)
the novels of Ronald Firbank and Ivy Compton-Burnett
stag movies seen without lust

5. Camp taste has an affinity for certain arts rather than others. Clothes, furniture, all the elements of visual décor, for instance, make up a large part of Camp. For Camp art is often decorative art, emphasizing texture, sensuous surface, and style at the expense of content. Concert music, though, because it is contentless, is rarely Camp. It offers no opportunity, say, for a contrast between silly or extravagant content and rich form. . . . Sometimes whole art forms become saturated with Camp. Classical ballet, opera, movies have seemed so for a long time. In the last two years, popular music (post rock-‘n’-roll, what the French call yé yé) has been annexed. And movie criticism (like lists of “The 10 Best Bad Movies I Have Seen”) is probably the greatest popularizer of Camp taste today, because most people still go to the movies in a high-spirited and unpretentious way.

6. There is a sense in which it is correct to say: “It’s too good to be Camp.” Or “too important,” not marginal enough. (More on this later.) Thus, the personality and many of the works of Jean Cocteau are Camp, but not those of André Gide; the operas of Richard Strauss, but not those of Wagner; concoctions of Tin Pan Alley and Liverpool, but not jazz. Many examples of Camp are things which, from a “serious” point of view, are either bad art or kitsch. Not all, though. Not only is Camp not necessarily bad art, but some art which can be approached as Camp (example: the major films of Louis Feuillade) merits the most serious admiration and study.

“The more we study Art, the less we care for Nature.”
– The Decay of Lying

7. All Camp objects, and persons, contain a large element of artifice. Nothing in nature can be campy . . . Rural Camp is still man-made, and most campy objects are urban. (Yet, they often have a serenity — or a naiveté — which is the equivalent of pastoral. A great deal of Camp suggests Empson’s phrase, “urban pastoral.”)

8. Camp is a vision of the world in terms of style — but a particular kind of style. It is the love of the exaggerated, the “off,” of things-being-what-they-are-not. The best example is in Art Nouveau, the most typical and fully developed Camp style. Art Nouveau objects, typically, convert one thing into something else: the lighting fixtures in the form of flowering plants, the living room which is really a grotto. A remarkable example: the Paris Métro entrances designed by Hector Guimard in the late 1890s in the shape of cast-iron orchid stalks.

9. As a taste in persons, Camp responds particularly to the markedly attenuated and to the strongly exaggerated. The androgyne is certainly one of the great images of Camp sensibility. Examples: the swooning, slim, sinuous figures of pre-Raphaelite painting and poetry; the thin, flowing, sexless bodies in Art Nouveau prints and posters, presented in relief on lamps and ashtrays; the haunting androgynous vacancy behind the perfect beauty of Greta Garbo. Here, Camp taste draws on a mostly unacknowledged truth of taste: the most refined form of sexual attractiveness (as well as the most refined form of sexual pleasure) consists in going against the grain of one’s sex. What is most beautiful in virile men is something feminine; what is most beautiful in feminine women is something masculine. . . . Allied to the Camp taste for the androgynous is something that seems quite different but isn’t: a relish for the exaggeration of sexual characteristics and personality mannerisms. For obvious reasons, the best examples that can be cited are movie stars. The corny flamboyant female-ness of Jayne Mansfield, Gina Lollobrigida, Jane Russell, Virginia Mayo; the exaggerated he-man-ness of Steve Reeves, Victor Mature. The great stylists of temperament and mannerism, like Bette Davis, Barbara Stanwyck, Tallulah Bankhead, Edwige Feuillière.

10. Camp sees everything in quotation marks. It’s not a lamp, but a “lamp”; not a woman, but a “woman.” To perceive Camp in objects and persons is to understand Being-as-Playing-a-Role. It is the farthest extension, in sensibility, of the metaphor of life as theater.

11. Camp is the triumph of the epicene style. (The convertibility of “man” and “woman,” “person” and “thing.”) But all style, that is, artifice, is, ultimately, epicene. Life is not stylish. Neither is nature.

12. The question isn’t, “Why travesty, impersonation, theatricality?” The question is, rather, “When does travesty, impersonation, theatricality acquire the special flavor of Camp?” Why is the atmosphere of Shakespeare’s comedies (As You Like It, etc.) not epicene, while that of Der Rosenkavalier is?

13. The dividing line seems to fall in the 18th century; there the origins of Camp taste are to be found (Gothic novels, Chinoiserie, caricature, artificial ruins, and so forth.) But the relation to nature was quite different then. In the 18th century, people of taste either patronized nature (Strawberry Hill) or attempted to remake it into something artificial (Versailles). They also indefatigably patronized the past. Today’s Camp taste effaces nature, or else contradicts it outright. And the relation of Camp taste to the past is extremely sentimental.

14. A pocket history of Camp might, of course, begin farther back — with the mannerist artists like Pontormo, Rosso, and Caravaggio, or the extraordinarily theatrical painting of Georges de La Tour, or Euphuism (Lyly, etc.) in literature. Still, the soundest starting point seems to be the late 17th and early 18th century, because of that period’s extraordinary feeling for artifice, for surface, for symmetry; its taste for the picturesque and the thrilling, its elegant conventions for representing instant feeling and the total presence of character — the epigram and the rhymed couplet (in words), the flourish (in gesture and in music). The late 17th and early 18th century is the great period of Camp: Pope, Congreve, Walpole, etc, but not Swift; les précieux in France; the rococo churches of Munich; Pergolesi. Somewhat later: much of Mozart. But in the 19th century, what had been distributed throughout all of high culture now becomes a special taste; it takes on overtones of the acute, the esoteric, the perverse. Confining the story to England alone, we see Camp continuing wanly through 19th century aestheticism (Bume-Jones, Pater, Ruskin, Tennyson), emerging full-blown with the Art Nouveau movement in the visual and decorative arts, and finding its conscious ideologists in such “wits” as Wilde and Firbank.

15. Of course, to say all these things are Camp is not to argue they are simply that. A full analysis of Art Nouveau, for instance, would scarcely equate it with Camp. But such an analysis cannot ignore what in Art Nouveau allows it to be experienced as Camp. Art Nouveau is full of “content,” even of a political-moral sort; it was a revolutionary movement in the arts, spurred on by a Utopian vision (somewhere between William Morris and the Bauhaus group) of an organic politics and taste. Yet there is also a feature of the Art Nouveau objects which suggests a disengaged, unserious, “aesthete’s” vision. This tells us something important about Art Nouveau — and about what the lens of Camp, which blocks out content, is.

16. Thus, the Camp sensibility is one that is alive to a double sense in which some things can be taken. But this is not the familiar split-level construction of a literal meaning, on the one hand, and a symbolic meaning, on the other. It is the difference, rather, between the thing as meaning something, anything, and the thing as pure artifice.

17. This comes out clearly in the vulgar use of the word Camp as a verb, “to camp,” something that people do. To camp is a mode of seduction — one which employs flamboyant mannerisms susceptible of a double interpretation; gestures full of duplicity, with a witty meaning for cognoscenti and another, more impersonal, for outsiders. Equally and by extension, when the word becomes a noun, when a person or a thing is “a camp,” a duplicity is involved. Behind the “straight” public sense in which something can be taken, one has found a private zany experience of the thing.

“To be natural is such a very difficult pose to keep up.”
– An Ideal Husband

18. One must distinguish between naïve and deliberate Camp. Pure Camp is always naive. Camp which knows itself to be Camp (“camping”) is usually less satisfying.

19. The pure examples of Camp are unintentional; they are dead serious. The Art Nouveau craftsman who makes a lamp with a snake coiled around it is not kidding, nor is he trying to be charming. He is saying, in all earnestness: Voilà! the Orient! Genuine Camp — for instance, the numbers devised for the Warner Brothers musicals of the early thirties (42nd StreetThe Golddiggers of 1933; … of 1935; … of 1937; etc.) by Busby Berkeley — does not mean to be funny. Camping — say, the plays of Noel Coward — does. It seems unlikely that much of the traditional opera repertoire could be such satisfying Camp if the melodramatic absurdities of most opera plots had not been taken seriously by their composers. One doesn’t need to know the artist’s private intentions. The work tells all. (Compare a typical 19th century opera with Samuel Barber’s Vanessa, a piece of manufactured, calculated Camp, and the difference is clear.)

20. Probably, intending to be campy is always harmful. The perfection of Trouble in Paradise and The Maltese Falcon, among the greatest Camp movies ever made, comes from the effortless smooth way in which tone is maintained. This is not so with such famous would-be Camp films of the fifties as All About Eve and Beat the Devil. These more recent movies have their fine moments, but the first is so slick and the second so hysterical; they want so badly to be campy that they’re continually losing the beat. . . . Perhaps, though, it is not so much a question of the unintended effect versus the conscious intention, as of the delicate relation between parody and self-parody in Camp. The films of Hitchcock are a showcase for this problem. When self-parody lacks ebullience but instead reveals (even sporadically) a contempt for one’s themes and one’s materials – as in To Catch a ThiefRear WindowNorth by Northwest — the results are forced and heavy-handed, rarely Camp. Successful Camp — a movie like Carné’s Drôle de Drame; the film performances of Mae West and Edward Everett Horton; portions of the Goon Show — even when it reveals self-parody, reeks of self-love.

21. So, again, Camp rests on innocence. That means Camp discloses innocence, but also, when it can, corrupts it. Objects, being objects, don’t change when they are singled out by the Camp vision. Persons, however, respond to their audiences. Persons begin “camping”: Mae West, Bea Lillie, La Lupe, Tallulah Bankhead in Lifeboat, Bette Davis in All About Eve. (Persons can even be induced to camp without their knowing it. Consider the way Fellini got Anita Ekberg to parody herself in La Dolce Vita.)

22. Considered a little less strictly, Camp is either completely naive or else wholly conscious (when one plays at being campy). An example of the latter: Wilde’s epigrams themselves.

“It’s absurd to divide people into good and bad. People are either charming or tedious.”
– Lady Windemere’s Fan

23. In naïve, or pure, Camp, the essential element is seriousness, a seriousness that fails. Of course, not all seriousness that fails can be redeemed as Camp. Only that which has the proper mixture of the exaggerated, the fantastic, the passionate, and the naïve.

24. When something is just bad (rather than Camp), it’s often because it is too mediocre in its ambition. The artist hasn’t attempted to do anything really outlandish. (“It’s too much,” “It’s too fantastic,” “It’s not to be believed,” are standard phrases of Camp enthusiasm.)

25. The hallmark of Camp is the spirit of extravagance. Camp is a woman walking around in a dress made of three million feathers. Camp is the paintings of Carlo Crivelli, with their real jewels and trompe-l’oeil insects and cracks in the masonry. Camp is the outrageous aestheticism of Steinberg’s six American movies with Dietrich, all six, but especially the last, The Devil Is a Woman. . . . In Camp there is often something démesuré in the quality of the ambition, not only in the style of the work itself. Gaudí’s lurid and beautiful buildings in Barcelona are Camp not only because of their style but because they reveal — most notably in the Cathedral of the Sagrada Familia — the ambition on the part of one man to do what it takes a generation, a whole culture to accomplish.

26. Camp is art that proposes itself seriously, but cannot be taken altogether seriously because it is “too much.” Titus Andronicus and Strange Interlude are almost Camp, or could be played as Camp. The public manner and rhetoric of de Gaulle, often, are pure Camp.

27. A work can come close to Camp, but not make it, because it succeeds. Eisenstein’s films are seldom Camp because, despite all exaggeration, they do succeed (dramatically) without surplus. If they were a little more “off,” they could be great Camp – particularly Ivan the Terrible I & II. The same for Blake’s drawings and paintings, weird and mannered as they are. They aren’t Camp; though Art Nouveau, influenced by Blake, is.

What is extravagant in an inconsistent or an unpassionate way is not Camp. Neither can anything be Camp that does not seem to spring from an irrepressible, a virtually uncontrolled sensibility. Without passion, one gets pseudo-Camp — what is merely decorative, safe, in a word, chic. On the barren edge of Camp lie a number of attractive things: the sleek fantasies of Dali, the haute couture preciosity of Albicocco’s The Girl with the Golden Eyes. But the two things – Camp and preciosity – must not be confused.

28. Again, Camp is the attempt to do something extraordinary. But extraordinary in the sense, often, of being special, glamorous. (The curved line, the extravagant gesture.) Not extraordinary merely in the sense of effort. Ripley’s Believe-It-Or-Not items are rarely campy. These items, either natural oddities (the two-headed rooster, the eggplant in the shape of a cross) or else the products of immense labor (the man who walked from here to China on his hands, the woman who engraved the New Testament on the head of a pin), lack the visual reward – the glamour, the theatricality – that marks off certain extravagances as Camp.

29. The reason a movie like On the Beach, books like WinesburgOhio and For Whom the Bell Tolls are bad to the point of being laughable, but not bad to the point of being enjoyable, is that they are too dogged and pretentious. They lack fantasy. There is Camp in such bad movies as The Prodigal and Samson and Delilah, the series of Italian color spectacles featuring the super-hero Maciste, numerous Japanese science fiction films (RodanThe MysteriansThe H-Man) because, in their relative unpretentiousness and vulgarity, they are more extreme and irresponsible in their fantasy – and therefore touching and quite enjoyable.

30. Of course, the canon of Camp can change. Time has a great deal to do with it. Time may enhance what seems simply dogged or lacking in fantasy now because we are too close to it, because it resembles too closely our own everyday fantasies, the fantastic nature of which we don’t perceive. We are better able to enjoy a fantasy as fantasy when it is not our own.

31. This is why so many of the objects prized by Camp taste are old-fashioned, out-of-date, démodé. It’s not a love of the old as such. It’s simply that the process of aging or deterioration provides the necessary detachment — or arouses a necessary sympathy. When the theme is important, and contemporary, the failure of a work of art may make us indignant. Time can change that. Time liberates the work of art from moral relevance, delivering it over to the Camp sensibility. . . . Another effect: time contracts the sphere of banality. (Banality is, strictly speaking, always a category of the contemporary.) What was banal can, with the passage of time, become fantastic. Many people who listen with delight to the style of Rudy Vallee revived by the English pop group, The Temperance Seven, would have been driven up the wall by Rudy Vallee in his heyday.

Thus, things are campy, not when they become old – but when we become less involved in them, and can enjoy, instead of be frustrated by, the failure of the attempt. But the effect of time is unpredictable. Maybe Method acting (James Dean, Rod Steiger, Warren Beatty) will seem as Camp some day as Ruby Keeler’s does now – or as Sarah Bernhardt’s does, in the films she made at the end of her career. And maybe not.

32. Camp is the glorification of “character.” The statement is of no importance – except, of course, to the person (Loie Fuller, Gaudí, Cecil B. De Mille, Crivelli, de Gaulle, etc.) who makes it. What the Camp eye appreciates is the unity, the force of the person. In every move the aging Martha Graham makes she’s being Martha Graham, etc., etc. . . . This is clear in the case of the great serious idol of Camp taste, Greta Garbo. Garbo’s incompetence (at the least, lack of depth) as an actress enhances her beauty. She’s always herself.

33. What Camp taste responds to is “instant character” (this is, of course, very 18th century); and, conversely, what it is not stirred by is the sense of the development of character. Character is understood as a state of continual incandescence – a person being one, very intense thing. This attitude toward character is a key element of the theatricalization of experience embodied in the Camp sensibility. And it helps account for the fact that opera and ballet are experienced as such rich treasures of Camp, for neither of these forms can easily do justice to the complexity of human nature. Wherever there is development of character, Camp is reduced. Among operas, for example, La Traviata (which has some small development of character) is less campy than Il Trovatore (which has none).

“Life is too important a thing ever to talk seriously about it.”
– Vera, or The Nihilists

34. Camp taste turns its back on the good-bad axis of ordinary aesthetic judgment. Camp doesn’t reverse things. It doesn’t argue that the good is bad, or the bad is good. What it does is to offer for art (and life) a different — a supplementary — set of standards.

35. Ordinarily we value a work of art because of the seriousness and dignity of what it achieves. We value it because it succeeds – in being what it is and, presumably, in fulfilling the intention that lies behind it. We assume a proper, that is to say, straightforward relation between intention and performance. By such standards, we appraise The Iliad, Aristophanes’ plays, The Art of the Fugue, Middlemarch, the paintings of Rembrandt, Chartres, the poetry of Donne, The Divine Comedy, Beethoven’s quartets, and – among people – Socrates, Jesus, St. Francis, Napoleon, Savonarola. In short, the pantheon of high culture: truth, beauty, and seriousness.

36. But there are other creative sensibilities besides the seriousness (both tragic and comic) of high culture and of the high style of evaluating people. And one cheats oneself, as a human being, if one has respect only for the style of high culture, whatever else one may do or feel on the sly.

For instance, there is the kind of seriousness whose trademark is anguish, cruelty, derangement. Here we do accept a disparity between intention and result. I am speaking, obviously, of a style of personal existence as well as of a style in art; but the examples had best come from art. Think of Bosch, Sade, Rimbaud, Jarry, Kafka, Artaud, think of most of the important works of art of the 20th century, that is, art whose goal is not that of creating harmonies but of overstraining the medium and introducing more and more violent, and unresolvable, subject-matter. This sensibility also insists on the principle that an oeuvre in the old sense (again, in art, but also in life) is not possible. Only “fragments” are possible. . . . Clearly, different standards apply here than to traditional high culture. Something is good not because it is achieved, but because another kind of truth about the human situation, another experience of what it is to be human – in short, another valid sensibility — is being revealed.

And third among the great creative sensibilities is Camp: the sensibility of failed seriousness, of the theatricalization of experience. Camp refuses both the harmonies of traditional seriousness, and the risks of fully identifying with extreme states of feeling.

37. The first sensibility, that of high culture, is basically moralistic. The second sensibility, that of extreme states of feeling, represented in much contemporary “avant-garde” art, gains power by a tension between moral and aesthetic passion. The third, Camp, is wholly aesthetic.

38. Camp is the consistently aesthetic experience of the world. It incarnates a victory of “style” over “content,” “aesthetics” over “morality,” of irony over tragedy.

39. Camp and tragedy are antitheses. There is seriousness in Camp (seriousness in the degree of the artist’s involvement) and, often, pathos. The excruciating is also one of the tonalities of Camp; it is the quality of excruciation in much of Henry James (for instance, The EuropeansThe Awkward AgeThe Wings of the Dove) that is responsible for the large element of Camp in his writings. But there is never, never tragedy.

40. Style is everything. Genet’s ideas, for instance, are very Camp. Genet’s statement that “the only criterion of an act is its elegance”2 is virtually interchangeable, as a statement, with Wilde’s “in matters of great importance, the vital element is not sincerity, but style.” But what counts, finally, is the style in which ideas are held. The ideas about morality and politics in, say, Lady Windemere’s Fan and in Major Barbara are Camp, but not just because of the nature of the ideas themselves. It is those ideas, held in a special playful way. The Camp ideas in Our Lady of the Flowers are maintained too grimly, and the writing itself is too successfully elevated and serious, for Genet’s books to be Camp.

41. The whole point of Camp is to dethrone the serious. Camp is playful, anti-serious. More precisely, Camp involves a new, more complex relation to “the serious.” One can be serious about the frivolous, frivolous about the serious.

42. One is drawn to Camp when one realizes that “sincerity” is not enough. Sincerity can be simple philistinism, intellectual narrowness.

43. The traditional means for going beyond straight seriousness – irony, satire – seem feeble today, inadequate to the culturally oversaturated medium in which contemporary sensibility is schooled. Camp introduces a new standard: artifice as an ideal, theatricality.

44. Camp proposes a comic vision of the world. But not a bitter or polemical comedy. If tragedy is an experience of hyperinvolvement, comedy is an experience of underinvolvement, of detachment.

“I adore simple pleasures, they are the last refuge of the complex.”
– A Woman of No Importance

45. Detachment is the prerogative of an elite; and as the dandy is the 19th century’s surrogate for the aristocrat in matters of culture, so Camp is the modern dandyism. Camp is the answer to the problem: how to be a dandy in the age of mass culture.

46. The dandy was overbred. His posture was disdain, or else ennui. He sought rare sensations, undefiled by mass appreciation. (Models: Des Esseintes in Huysmans’ À ReboursMarius the Epicurean, Valéry’s Monsieur Teste.) He was dedicated to “good taste.”

The connoisseur of Camp has found more ingenious pleasures. Not in Latin poetry and rare wines and velvet jackets, but in the coarsest, commonest pleasures, in the arts of the masses. Mere use does not defile the objects of his pleasure, since he learns to possess them in a rare way. Camp — Dandyism in the age of mass culture — makes no distinction between the unique object and the mass-produced object. Camp taste transcends the nausea of the replica.

47. Wilde himself is a transitional figure. The man who, when he first came to London, sported a velvet beret, lace shirts, velveteen knee-breeches and black silk stockings, could never depart too far in his life from the pleasures of the old-style dandy; this conservatism is reflected in The Picture of Dorian Gray. But many of his attitudes suggest something more modern. It was Wilde who formulated an important element of the Camp sensibility — the equivalence of all objects — when he announced his intention of “living up” to his blue-and-white china, or declared that a doorknob could be as admirable as a painting. When he proclaimed the importance of the necktie, the boutonniere, the chair, Wilde was anticipating the democratic esprit of Camp.

48. The old-style dandy hated vulgarity. The new-style dandy, the lover of Camp, appreciates vulgarity. Where the dandy would be continually offended or bored, the connoisseur of Camp is continually amused, delighted. The dandy held a perfumed handkerchief to his nostrils and was liable to swoon; the connoisseur of Camp sniffs the stink and prides himself on his strong nerves.

49. It is a feat, of course. A feat goaded on, in the last analysis, by the threat of boredom. The relation between boredom and Camp taste cannot be overestimated. Camp taste is by its nature possible only in affluent societies, in societies or circles capable of experiencing the psychopathology of affluence.

“What is abnormal in Life stands in normal relations to Art. It is the only thing in Life that stands in normal relations to Art.”
– A Few Maxims for the Instruction of the Over-Educated

50. Aristocracy is a position vis-à-vis culture (as well as vis-à-vis power), and the history of Camp taste is part of the history of snob taste. But since no authentic aristocrats in the old sense exist today to sponsor special tastes, who is the bearer of this taste? Answer: an improvised self-elected class, mainly homosexuals, who constitute themselves as aristocrats of taste.

51. The peculiar relation between Camp taste and homosexuality has to be explained. While it’s not true that Camp taste is homosexual taste, there is no doubt a peculiar affinity and overlap. Not all liberals are Jews, but Jews have shown a peculiar affinity for liberal and reformist causes. So, not all homosexuals have Camp taste. But homosexuals, by and large, constitute the vanguard — and the most articulate audience — of Camp. (The analogy is not frivolously chosen. Jews and homosexuals are the outstanding creative minorities in contemporary urban culture. Creative, that is, in the truest sense: they are creators of sensibilities. The two pioneering forces of modern sensibility are Jewish moral seriousness and homosexual aestheticism and irony.)

52. The reason for the flourishing of the aristocratic posture among homosexuals also seems to parallel the Jewish case. For every sensibility is self-serving to the group that promotes it. Jewish liberalism is a gesture of self-legitimization. So is Camp taste, which definitely has something propagandistic about it. Needless to say, the propaganda operates in exactly the opposite direction. The Jews pinned their hopes for integrating into modern society on promoting the moral sense. Homosexuals have pinned their integration into society on promoting the aesthetic sense. Camp is a solvent of morality. It neutralizes moral indignation, sponsors playfulness.

53. Nevertheless, even though homosexuals have been its vanguard, Camp taste is much more than homosexual taste. Obviously, its metaphor of life as theater is peculiarly suited as a justification and projection of a certain aspect of the situation of homosexuals. (The Camp insistence on not being “serious,” on playing, also connects with the homosexual’s desire to remain youthful.) Yet one feels that if homosexuals hadn’t more or less invented Camp, someone else would. For the aristocratic posture with relation to culture cannot die, though it may persist only in increasingly arbitrary and ingenious ways. Camp is (to repeat) the relation to style in a time in which the adoption of style — as such — has become altogether questionable. (In the modem era, each new style, unless frankly anachronistic, has come on the scene as an anti-style.)

“One must have a heart of stone to read the death of Little Nell without laughing.”
– In conversation

54. The experiences of Camp are based on the great discovery that the sensibility of high culture has no monopoly upon refinement. Camp asserts that good taste is not simply good taste; that there exists, indeed, a good taste of bad taste. (Genet talks about this in Our Lady of the Flowers.) The discovery of the good taste of bad taste can be very liberating. The man who insists on high and serious pleasures is depriving himself of pleasure; he continually restricts what he can enjoy; in the constant exercise of his good taste he will eventually price himself out of the market, so to speak. Here Camp taste supervenes upon good taste as a daring and witty hedonism. It makes the man of good taste cheerful, where before he ran the risk of being chronically frustrated. It is good for the digestion.

55. Camp taste is, above all, a mode of enjoyment, of appreciation – not judgment. Camp is generous. It wants to enjoy. It only seems like malice, cynicism. (Or, if it is cynicism, it’s not a ruthless but a sweet cynicism.) Camp taste doesn’t propose that it is in bad taste to be serious; it doesn’t sneer at someone who succeeds in being seriously dramatic. What it does is to find the success in certain passionate failures.

56. Camp taste is a kind of love, love for human nature. It relishes, rather than judges, the little triumphs and awkward intensities of “character.” . . . Camp taste identifies with what it is enjoying. People who share this sensibility are not laughing at the thing they label as “a camp,” they’re enjoying it. Camp is a tender feeling.

(Here, one may compare Camp with much of Pop Art, which — when it is not just Camp — embodies an attitude that is related, but still very different. Pop Art is more flat and more dry, more serious, more detached, ultimately nihilistic.)

57. Camp taste nourishes itself on the love that has gone into certain objects and personal styles. The absence of this love is the reason why such kitsch items as Peyton Place (the book) and the Tishman Building aren’t Camp.

58. The ultimate Camp statement: it’s good because it’s awful . . . Of course, one can’t always say that. Only under certain conditions, those which I’ve tried to sketch in these notes.

535