Author : Cristina Bazavan

academia-de-optimismCum faci sa descoperi optimismul care ramane pt totdeauna?

Cum faci sa descoperi optimismul care ramane pt totdeauna?

 

Intr-o alta viata, cand eram semi corporatista si un manager care avea in grija lefurile multor oameni, eram o persoana care dedica foarte mult timp profesiei. La munca ii ajutam pe colegii mei sa-si duca la capat task-urile, iar acasa rezolvam task-urile mele ca sa nu incurc “fluxul de lucru” de a doua zi.

Eram atat de doborata de treaba ca simteam pe umeri pietre de moara.

Nu stiu daca am facut bine sau a fost rau, oricum nu pot schimba nimic din ceea ce a fost, dar am momente de mandrie cand ma intalnesc cu oameni care sunt importanti/mari acum in moda, in design, in muzica si-mi spun ca revista pe care o conduceam le-a inspirat drumul in viata.

Pe vremea aceea aveam putine motive de optimism, mai degraba aveam momente de mandrie si de bucurie pentru victorii de moment.

Astazi nu ma mai intereseaza Victoria de moment, imi masor “victoriile” in momente de liniste si de bucurie, iar asta este pentru ca – undeva pe drum- mi s-a schimbat mentalitatea.

Poate ca m-au influentat lecturile, poate au fost oamenii din jurul meu, poate a fost viata pur si simplu (am trecut printr-o delicata problema de sanatate in urma cu cativa ani), dar astazi caut din reflex partea buna a lucrurilor si intamplarilor de care ma lovesc.

In perioada mea corporatista aveam insomnie, dormeam 2-3 ore pe noapte si mintea mea nu concepea sa nu duc la bun sfarsit toate task-urile din to do list. Astazi dorm mai mult si am invatat sa-mi ascult corpul, iar el sa ma inteleaga: ma pot trezi fara ceas exact la ora la care mi-am propus. Si nu ma mai cert daca nu am dus la capat toate sarcinile din ziua precedenta. In plus, aleg sa fac doar ce imi place – si personal si profesional, oricat de greu ar fi asta de suportat pentru cei din jur.

Multa vreme am facut un exercitiu de relaxare inainte de culcare: multumeam tuturor persoanelor pe care le intalnisem in ziua respectiva. Sigur ca unii ma deranjasera, sigur ca altii ma enervasera, dar era un exercitiu frumos sa caut ceva bun, util, inspirational si din intalnirea in care confortul meu mental fusese provocat.

Cu vremea genul acesta de exercitiu a devenit o practica pentru toata ziua si chiar in momentul in care cineva ma provoaca e un gand in mintea mea care gaseste o explicatie despre ce voi invata, ce greutati are cel din fata mea si alte mici detalii care ma fac sa vad… partea buna a lucrurilor.

Ce vreau sa spun cu aceasta marturisire?

Uneori avem nevoie de indrumatori ca sa redescoperim ca optimismul e o alegere. Ca noi alegem daca vrem sa criticam orice, sa ne luptam pentru a avea dreptate de dragul de a avea dreptate sau sa vedem partea buna a lucrurilor si intamplarilor.

Viata ne ia insa pe drumurile ei si uitam detaliile acestea, controlati de ego, de anturaj, de propriile mize personale sau profesionale. Si iar avem nevoie de indrumatori, de profesori de optimism.

Poate de asta, cei de la Hospice Casa Sperantei s-au gandit sa faca cursuri de optimism predate de copilasii care sunt in situatii delicate de sanatate.

Copiii care s-au nascut cu deficiente care pe noi ne sperie sunt dintre cei mai optimisti si mai ambitiosi copii pe care i-am intalnit vreodata. Pentru ca ei nu cunosc o alta realitate. Asa s-au nascut si asa merg mai departe prin viata. Sigur ca, odata ce cresc, realizeaza ca altora le e ceva mai usor prin conditiile naturale, dar ei stiu din instinct ca trebuie sa mearga mai departe si merg cum stiu ei, cum pot ei.

Cred ca sunt cele mai emotionante lectii de optimism si ambitie pe care le putem primi.

Si daca vreti sa faceti si o fapta buna, dar sa va si incarcati putin cu optimism, va rog sa donati cu un sms la 8844 2 euro pentru crearea unui nou centru Hospice Casa Sperantei pentru copilasii are au nevoie de ingrijire paliativa.

Sau in schimbul unei donatii mai mari veti primi o lectie de optimism de la profesorii de la Academia de optimism Hospice Casa Sperantei – vedete, sportivi, copii foarte simpatici si speciali. Detalii pe site-ul academiei.

Am fost acum cativa ani impreuna cu Marius Manole in vizita la Hospice Casa Sperantei din Brasov. Voiam sa se “confrunte” pentru un articol cu copilasi asemeni lui Oscar , personajul sau din Oscar si Tanti Roz. Am plecat de acolo cu super energie amandoi. Puteti citi povestea aici, poate va convinge ea sa donati 2 euro.

Ce se va intampla cu banii stransi?

Academia este, de fapt, un centru socio-medical inovator, unic în România şi în regiune, ce va oferi copiilor afectați de boli rare și cu prognostic limitat de viață o șansă la bucurie, demnitate și incluziune socială.

Centrul este construit pe suprafața unui domeniu donat de familia Florescu şi este format dintr-un conac şi 5 alte clădiri aflate într-un loc pitoresc aproape de Bucureşti.

Centrul va beneficia de o unitate cu 12 paturi pentru servicii gratuite de îngrijire paliativă a bolnavilor; 6 apartamente de cazare temporară a copiilor, împreună cu familiile lor, centre de zi ce vor oferi terapii fizice și psiho-emoționale, activități educative şi distractive dar şi servicii de consiliere psihologică pentru copii și familiile lor.

Hai, va cunosc stiu ca vreti sa ajutati, stiu ca mai credeti in micile minuni facute de multi oameni adunati la un loc de un gand si o fapta buna. Va rog tare sa donati.

Va multumesc.

(eu sunt un donator recurent pentru Hospice Casa Sperantei, dar am donat si acum si voi pastra donatia lunara pana la sfarsitul acestui an)

20170818_095205

KV_ADO_Stefi-9-ani

799
game-of-thrones-filming-locations-fangirl-quest-3(foto) Cand GoT se amesteca cu realitatea – locatiile de filmare –

(foto) Cand GoT se amesteca cu realitatea – locatiile de filmare –

Doua tinere bloggerite de travel din Finlanda au mers pe urmele productiei Game of Thrones si au realizat fotografii unice care reaseaza secventa din film in contextul natural.

In termeni tehnici ceea ce au facut ele se numeste sceneframe, dar dincolo de denumire e un mare deranj in realizarea acestor fotografii.

Cred ca e mai usor sa descoperi o cladire in care a fost facut filmul decat … un copac langa care s-a filmat in mijlocul unei pustietati… dar cand esti fan, esti fan pana la capat

Fetele de la Fangirlquest spun ca in aceasta aventura in Irlanda s-au trezit zilnic la 5 dimineata si au cautat locatii de filmare pana dincolo de miezul noptii.

Personal cred, cu o usoara paranoia, ca au fost ajutate si de echipa de productie a filmului, data fiind notorietatea proiectului lor (fac excursii similare si pentru alte filme) dar si interesul echipei de marketing GoT de a promova cat mai “alternativ” serialul. Asta pentru ca e… foarte foarte greu sa stii copacul pe langa care s-a filmat o secventa sau pietroiul de care se sprijinea un personaj:)

Oricum ar fi, fetele astea fac o treaba minunata, uitati-va la fotografii.

 

game-of-thrones-filming-locations-fangirl-quest-2 game-of-thrones-filming-locations-fangirl-quest-3 game-of-thrones-filming-locations-fangirl-quest-4 game-of-thrones-filming-locations-fangirl-quest-5 game-of-thrones-filming-locations-fangirl-quest-6 game-of-thrones-filming-locations-fangirl-quest-7 game-of-thrones-filming-locations-fangirl-quest-8 game-of-thrones-filming-locations-fangirl-quest-9 game-of-thrones-filming-locations-fangirl-quest-10 game-of-thrones-filming-locations-fangirl-quest-12

697
Michael Franco la Anonimul 14 9Anonimul 2017 Interviu Michel Franco – Sa ai curaj cand esti tanar sa incerci orice…

Anonimul 2017 Interviu Michel Franco – Sa ai curaj cand esti tanar sa incerci orice…

In randurile urmatoare veti afla povestea unuia dintre cei mai premiati regizori mexicani ai momentului, Michel Franco, si veti descoperi ca oricat de mare ai fi, oricat de multe premii ai lua, bucuria ta adevarata va veni de la cei apropiati.

E o poveste emotionanta despre un om care vrea sa arate lumii – prin povesti socante, care te bantuie – dragostea din fiecare familie.
(cover photo Dragos Asaftei pentru Anonimul 2017)
*

In ultimii ani, regizorii mexicani au cucerit lumea si daca e sa spun doar cateva nume dintre veterani – Alfonso Cuaron, Alejandro Gonzales Inarritu, Guillermo del Toro, Carlos Reygadas – intelegeti exact cum stau lucrurile. In partea super comericiala a filmului, mexicanii se pot lauda cu castigarea oscarului pentru cel mai bun regizor in doi ani consecutivi – Curan pentru Gravity, urmat de Inarritu pentru Birdman, iar in partea mai „arty” a lucrurilor la festivalul de la Cannes au fost ceva premii date mexicanilor.

Poate cel mai rasfatat dintre premiatii de la Cannes, Michel Franco (4 filme realizate, toate 4 prezente in selectie la Cannes) a fost invitatul special al Festivalului de film Anonimul, editia 2017, iar spectatorii au putut sa-i vada toate filmele si sa discute pe larg cu el la un masterclass.

Toate filmele lui Franco sunt tulburatoare si vorbesc despre disfunctionalitati sau traume din interiorul familiilor (la sfarsitul interviului veti gasi prezentarile filmelor), dar ceea ce face Franco  e sa puna emotiile oamenilor intr-o oglinda foarte fina, chiar daca uneori e frustra, pentru a-ti arata cum si de ce gandesc personajele in felul in care e ghidata actiunea.

Inainte de a citi cele de mai jos e important de stiut ca Michel Franco are 2 surori, cea mica face filme documentare si au lucrat impreuna la un proiect in care au imbinat realul cu fictiunea intr-o poveste despre copiii strazii.

 

Ce e special in familia voastra de faceti film si tu si sora ta?

Probabil ca surorii mele i-ar placea sa spun, dar cum nu e aici, am sa o spun: nu cred ca sora mea ar fi facut filme daca nu incepeam eu.

Pentru ca atunci cam am inceput sa ma gandesc sa fac filme, pe la 16-17 ani, ea avea 11 ani si nu mai era nimeni in familie care sa se gandeasca la asa ceva.

Tatal meu nu are nicio legatura cu artele. Vine dintr-o familie foarte conservatoare. Tata face costume pentru barbati. El si mama s-au casatorit cand avea 23 de ani, iar ea avea 18. Tata venea dintr-o familie foarte saraca, a reuntat la scoala cand avea 12 ani. Era cel mai mare dintre cei 7 frati asa ca trebuia sa munceasca ca sa-si ajute familia. Mama era cea mai mica dintr-o familie cu 7 frati, si familia ei era foarte saraca. Nu erau intelectuali in familia noastra, nu erau artisti, nu era nimic, dar chiar si asa am avut modele frumoase.

Imi amintesc din copilarie ca tata citea mereu cate o carte si chiar intentiona sa scrie una, dar nu era un intelectual, nu transmitea niciodata lucrurile intr-un mod foarte rafinat, ci frust, exact. Obisnuiesc sa spun ca el a plecat de la 0 a ajuns la 10, in termeni de business. Il admir enorm pe tata.

Dar i-am spus ca nu pot sa stau la acelasi nivel ca el, ca imi doresc sa fac mai mult decat a facut el, mi-a dat oportunitatea sa invat si am avut libertatea sa aleg ce vreau sa fac in viata cu tot ce am acumulat. Iar  datoria mea de fiu al lui e sa urc de la 10 la 100.

Si totusi de ce te-ai dus sa studiezi comunicare si nu regie?

De la inceput am fost foarte ambitios si am vrut sa fac ceva diferit chiar si in studii. Am studiat comunicarea pentru ca sunt doar doua scoli de film in Mexic. De multe ori nu te accepta decat daca ai facut ceva in lumea filmului, asa ca multi student au in jur de 28 de ani cand ajung sa intre la aceasta facultate. Examenul e foarte dur si se spune ca profesorilor de acolo le place sa-si umileasca studentii, sa-i intrebe  lucruri stranii.

Chiar daca as fi dat examen acolo, n-as fi intrat pentru ca nu ma incadram profilului. In plus nu m-am simtit niciodata parte din lumea intelectuala si nici macar nu stiu exact ce e in aceasta scoala, doar am auzit povesti. M-am gandit ca daca fac comunicare pot sa lucrez in publicitate, dar nu mi-am placut deloc. In publicitate regizorul e doar inca unul din echipa pentru ca, de fapt, el trebuie sa ia in calcul opiniile tuturor celor implicati.

De asta ai ajuns sa faci videoclipuri?

Am facut cateva videoclipuri, mai ales pentru un prieten, Felix da Housecat, un DJ american care mi-a dat libertatea sa fac orice voiam…

Dar nu era chiar ceea ce as fi facut o viata pentru ca atunci cand faci un videoclip trebuie sa servesti unui scop, sa insotesti o muzica. Nimic nu se compara cu a-mi crea si am produce propriile mele povesti.

Unora le place sa regizeze, sa dea indicatii sa filmeze pe set. Mie nu-mi place sa filmez. Imi place sa scriu povestea si sa o fac sa devina realitate, imi place partea conceptuala.

Dar sa filmezi, pentru mine, e oribil.

Pentru ca iti faci viata grea alegand sa filmezi cronologic si te intorci la locatii dupa cum se schimba povestea, in loc sa tragi tot ce ai de tras o data in acelasi loc.

Nu-mi fac viata mai grea daca filmez cronologic, din contra, imi ajut firul narativ si actorii. Si am invatat sa ma ocup de productie ca sa am cele mai mici preturi. Producatorii sunt obisnuiti sa cheltuie o gramada de bani pentru o locatie o singura zi. Managerul de locatie o cauta si negociaza, toti vor sa faca un business… Eu am eliminat partile astea din echipa, fac eu negocierea, caut locuri normale si le spun proprietarilor ca as vrea sa filmez acolo. Si obtin mereu mai putini bani.

Toate filmele tale vorbesc despre chestiuni grele din interiorul unei familii. Ramanand la familia ta…

Vrei sa stii daca sunt in familia mea chestiuni grele? Sigur ca sunt, in orice familie sunt…

Nu nu, nu vreau sa fiu atat de indiscreta. Voiam doar sa stiu ce reactii au avut parintii tai cand au vazut filmele…

Parintii mei au divortat cand eu aveam 18-19 ani. Si ca orice divort n-a fost unul dragut. A fost foarte greu pentru mine. Pentru multi ani mama si tata nu si-au mai vorbit.

Cand am avut primul film in Cannes in 2009, toata lumea a fost foarte fericita pentru ca nimeni se gandea ca la primul meu film am sa fiu selectionat la Cannes. Asa ca surorile mele au decis ca vin sa ma vada, dar acolo la Cannes am avut bucuria sa vad ca si parintii mei decisesera sa vina. Calatorisera impreuna dupa multi ani, au luat cina impreuna si, dupa festival, au mers la Paris au vazut un meci la Roland Garros.

Intr-un fel e amuzant ca am facut un film atat de dur despre familie si mi-am adus familia impreuna, din nou, dupa multi ani. Dar a fost cel mai frumos premiu pe care puteam sa-l primesc pentru munca mea.

Si acum e o traditie. Muncesc sa am mai multe filme la Cannes, pentru ca ei vin impreuna sa-mi vada filmul. (rade)

Dar pentru ca ai facut 4 filme si toate au fost la Cannes, cand incepi un proiect nou simti o presiune stiind ca vei fi judecat?

Nu simt nicio presiune cand ma apuc sa fac alt film si sa-ti spun de ce. Daca as fi asteptat 5-6 ani intre filme, poate ca ar fi fost o presiune. Daca as fi lasat mai mult timp intre filme, probabil ca mi-ar fi fost frica sa fac ceva diferit. Poate ca mi-as fi spus “hai sa ma intorc la ce stiu ca merge”

De fapt, fiecare film pe care-l fac este o reactie la filmul precedent, Chronic are putine replici pentru ca Lucia are foarte multe, April are din nou multe replici pentru ca venea dupa Chronic.

Ce scriu acum e o reactie de la April’s Daughter, dar nu la premiu. Niciodata nu ma gandesc la premiu sau la oamenii care m-ar putea aprecia. Intotdeauna stiu care va fi urmatorul film, inainte de a-l termina pe cel la care lucrez. Stiu exact ce vrea sa fac si de ce, chiar daca se chimba foarte foarte mult pe parcursul procesului de scriere.

Pentru ca ai amintit de Chronic, am citit ca urmatorul tau film va fi din nou cu Tim Roth in distributie. E adevarat?

Vorbesc constant cu Tim Roth despre a lucra din nou impreuna. Ne tot spunem ca trebuie sa gasim doua saptamani linistite, sa oprim telefoanele si sa lucram impreuna. N-am apucat.

Dar asta nu inseamna ca nu e posibil sa fie in viitorul meu film. Inca scriu la scenariu si e posibil sa scriu ceva pentru el, chiar daca vom filma in Mexic. Desi, e important sa spun asta: nu voi sacrifica povestea doar de dragul de a-l avea pe Tim Roth in film. Dar in viitorul film ar putea fi, are sens sa fie acolo dupa cum e povestea.

Ce vreau sa adaug ca e foarte frumos la Tim faptul ca accepta orice ii ofer sa joace.

Pentru o persoana care a studiat comunicare, a facut publicitate si videoclipuri, care face filme super distribuite international, am fost uimita sa vad ca nu ai cont de facebook, ca twiterul nu mai up datat de multi ani…

Am avut candva facebook si l-am inchis, iat contul de twitter nu-l mai folosesc de 5 ani.

Facebook-ul ma distragea foarte mult. Imi place comunicarea adevarata, conversatia cu doi oameni fata in fata. Incerc sa elimin orice altceva.

Procesul de scriere – care e cel mai important pentru mine – e o actiune foarte introspectiva. Imi place partea aceea introspectiva, chiar daca sunt o persoana foarte sociabila. Imi plac oamenii si sa petrec timp cu ei. In schimb nu-mi place contactul virtual cu oamenii si nu-mi place sa petrec timp mult conversand cu oameni pe care nu-I stiu. Oameni care adesea tot ce vor sa faca este sa te provoace, si spun lucruri rele.

Si ma distrag de la ce fac. E foarte greu sa-mi gasesc concentrarea. Cand gandesc si scriu la un scenariu e ca procesul de meditatie. Nu meditez, nu fac yoga si nu sunt religios, dar cand oamenii vorbesc despre meditatie, le spun adesea – e cam la fel cu procesul de scriere. Pentru ca atunci cand scriu devin obsedat de poveste, de structur ei, de implicatiile ei si inlatur orice alt gand din mintea mea.

Asa ca nu vreau sa stric aceasta concentrare cu twitter sau Instagram. In plus, orice vreau sa spun pun in filmele mele.

Aici la Anonimul te-am vazut conversand des cu tineri care voiau sa-ti stie parerea despre ideile lor in cinema. Ce sfat i-ai da unui tanar care vrea sa incerce sa faca film?

Pentru mine la inceput totul a fost greu dar in acelasi timp nu am stat sa analiz cat de greu imi e. Am mers pe incercari. Si tata mereu mi-a spus – nu e realistic sa vrei sa fii regizor, dar esti tanar, incearca, greseste si apoi treci sa faci o meserie.

Vorbele acestea nu m-au descurajat ci m-au facut constient ca atunci cand esti tar e mai usor sa faci lucruri pentru ca ti se permite sa gresesti.

Asa ca sfatul pe care l-as da tinerilor este “nu va ganditi ca aveti mult timp in fata pentru ca sunteti tineri. Trageti tare si incercati sa faceti cat mai multe acum cand sunteti tineri pentru ca vi se va permite sa gresiti.”

In plus cand esti tanar si oamenii vad ca te lputi sa faci ceva iti deschid usile si se uita intelegatori la tine. Cand ai 30-35 ani , esti tot tanar, dar oamenii deja incep sa se uite la tine intr-un mod mai analitic.

Asa ca sfatul meu e asta “sa aiba curaj sa faca multe lucruri chiar daca stiu ca la unele vor gresi. Pentru ca vor invata din ele”

***

Michel Franco are 37 de ani. Are 4 filme regizate si scrise de el si – cum spuneam- toate au fost prezente la Festivalul de film de la Cannes. Este detinatorul premiului sectiunii Un certain Regard in 2012 pentru filmul After Lucia, iar in 2015 filmul sau Chronic (cu Tim Roth in rolul principal) a prmit premiul pentru cel mai bun scenariu.

Iata mai jos mici synopsis-uri ale filmelor sale pe care vi le recomand din inima.

Daniel& Ana povestea a doi frati care sunt rapiti si pusi sa faca sex in fata camerelor de luat vederi.

After Lucia este povestea unei familii – tata si fiica – care supravietuieste mortii mamei(sotiei) si isi consuma propriile drame purtati de noile evenimente din vietile lor: fiica face sex cu un coleg la o petrecere, iar colegul filmeaza si arata intregii scoli, transpormand-o pe fata in victima bullyingului intregii scoli. Tatal isi traieste depresia profunda de dupa moartea mamei.

Chronic – este povestea unui asistent (Tim Roth) care are in grija bolnavii aflati pe moarte.

April’s Daughter este povestea relatiei dintre o mama si fiica sa adolescenta care tocmai a devenit la randul sau mama.
Filmul va putea fi vazut si la Bucuresti, in cadrul retrospectivei Anonimul 14, in perioada 1-3 septembrie.
 

865
hotel du continentParis – Hotel du Continent – decorat de Christian Lacroix

Paris – Hotel du Continent – decorat de Christian Lacroix

Daca vreti sa stati “in style” la Paris, luati in calcul si hotelul Du Continent, decorat de celebrul designer Christian Lacroix.

E amplasat foarte aproape de Place Vendome, adica in mijlocul Parisului si nu are preturi SF – in mod normal o camera costa cam 150 euro, dar la o oferta draguta puteti ajunge sub 100 de euro pe noapte.

Decorarea hotelului a fost realizata de Lacroix care a pus in conceptul de baza una dintre pasiunile sale cele mai mari: calatoriile. Fiecare etaj are un alt decor, inspirat de un alt continent, iar turistul care se cazeaza aici are parte de calatorie intinsa pe toate  cele 5 continente.

Hotelul are 25 de camere, iar decoratiunile sunt un mix minunat de traditii si moda, cu broderii inspirate din costume ale diferitelor popoare, cu obiecte interesante – dar stranii – aduse din calatoriile lui Lacroix prin lume.

Este un hotel exotic care aduce indirect un omagiu multor locuri frumoase din lume.

 

iata cateva imagini…

hotel du continent hotel-du-continent 1 hotel-du-continent 2 hotel-du-continent hotel-du-continent3 hotel-du-continent-home- hotel-du-continent-Paris

 

619
dumbo(JOC) Detectorul de imaginar – sau cum lumea mea nu seamana cu lumea ta

(JOC) Detectorul de imaginar – sau cum lumea mea nu seamana cu lumea ta

Zilele trecute, inainte de debutul festivalului de teatru de la Alexandria Ideo Ideis in bula mea de internet erau cateva marturisiri emotionante in care se aflau raspunsuri la intrebarea “pe tine cine te-a mintit?”

Era parte din Campania de promovare a festivalului si, urmarind povestile in care erau implicati si Marius Manole sau Dorina Chiriac, m-am gandit ca nuantele lui “am fost mintit” sunt multe, dincolo de perceptia adevarului. Exista un proverb japonez in care se spune: Exista adevarul Meu, adevarul Tau si Adevarul” si de fiecare data cand ma enerveaza ceea ce mie mi se pare a fi o minciuna, ma gandesc la proverbul acesta pentru ca imi aduce echilibrul sa stau frumos in banca mea cand mi-as dori sa reactionez vehement.

Dar cand mergem intr-o zona care pare “neutra” – in filme, picturi, povesti – lucrurile nu ni se mai par la fel de rele.

Povestea mea preferata din copilarie, am mai scris despre asta, este Dumbo, istoria unui elefantel nascut intr-o companie de circ care, pentru ca are urechile mult mai mari decat oricare alt elefant, e bataia de joc a tuturor animalelor. Dumbo ajunge un erou cand, cu sustinerea morala a prietenului sau – soricelul – reuseste sa-si foloseasca urechile uriase ca sa zboare…

Aceasta poveste despre a-ti gasi resurse sa reusesti si cand nu te incadrezi in tiparele normale e o minciuna dupa standardele corecte cu care apreciem Adevarul. Nu e ca si cum un elefant ar vorbi, s-ar putea imprieteni cu un soricel si s-ar lupta pentru visul sau de a zbura, dar povestea – ca multe alte desene animate sau povesti ilustrate – a inspirat si inspira mii de copii in fiecare zi.

Ii mint parintii pe copii cand le spun povesti? Orice parinte incepe prin a-l invata pe copil sa respecte adevarul, sa nu-l minta si incepe sa-i faca distinctie intre ce e adevarat si ce e fals.

Dar nu stiu daca exista parinti care le spun copiilor: “ok, dincolo de adevar si fals, mai exista si imaginar”, iar acolo – in imaginar – e lumea in care-si vor gasi de multe ori in viata sustinerea si motivatia.

Am prieteni care au copii cu prieteni imaginari pe care-i hranesc, ii duc la scoala, calatoresc cu ei – imaginar – prin lume.

Am prieteni artisti care in copilarie – introverti fiind – si-au petrecut mult timp in lumi imaginare unde si-au asezat in detalii incredibil de exacte momente pe care s-au straduit sa le si traiasca in viata, mai tarziu.

Pentru mine, zona imaginarului – cu filme, teatru, carti, dans – e o oaza in care-mi linistec mintea si imi caut resurse motivationale, dar si inspiratia. Sigur ca stiu ca unele povesti nu sunt adevarate , ca in arta nu sunt doar experiente non fiction sau autobiografii, ba din contra cand se depasesc granitele imaginarului, cand apar noi forme de exprimari artistice dincolo de eticheta fals sau adevarat, poti sa progresezi, poti sa vezi lumea din alta perspectiva. Si uneori te poti folosi de asemenea experiente artistice ca de niste trepte pe care urci pentru evolutia ta spirituala si emotionala.

De asta m-am bucurat foarte tare ca BRD a dat o replica foarte foarte simpatica la Campania “pe tine cine te-a mintit” realizand o aplicatie-joc care se numeste Detectorul de imaginar prin care poti sa vezi din alta perspectiva impactul teatrului asupra ta.

Ce trebuie sa faci? Joci jocul pe care-l gasesti aici si in functie de cate raspunsuri corecte ai , s-ar putea sa fii unul dintre norocosii care merg la cele mai tari spectacole din Festivalul National de Teatru 2017.

Dar dincolo de castigarea unor bilete la teatru, o sa primesti intr-o forma foarte frumoasa o lectie despre inainte de a te gandi ca un om minte, vezi daca nu e  vorba despre o perspectiva diferita asupra unui lucru, perspectiva generata de educatia si caracterul fiecaruia.

Aaa, si bonus, dincolo de acest joc care e despre adevar-fals imaginar, dar e si despre intelepciunea de a nu-i judeca pe oameni, ai parte si de o lecte indirecta de teatru.

Nu-ti face griji daca nu stii sa raspunzi la intrebarile despre piesele de teatru din joc. Daca nu bifezi raspunsul corect, apare un synopsis unde sunt toate informatiile.

Have fun cu jocul, il gasiti aici.

573
OnteachingJournalism15 lucruri de care ai trebui sa tii minte daca azi vrei sa-ti faci un (v)/blog –

5 lucruri de care ai trebui sa tii minte daca azi vrei sa-ti faci un (v)/blog –

Lidl organizeaza o competitie foarte frumoasa in care incearca sa incurajeze cat mai multi oameni pasionati de gatit sa-si creeze video bloguri si sa-si imparta cu o comunitate cat mai mare pasiunea lor pentru gatit.

Ca sa se bucure pe deplin de munca lor, am fost rugata sa scriu cateva lucruri pe care le-am invatat in anii acestia de blogging (10 la numar, uff!) care sa le fie utile in cresterea audientei.

Am sa le pun mai jos in ordine si sper sa va ajute pe cat mai multi.

Diferentierea

Ceea ce produci trebuie sa fie continut propriu, original cu… un twist. Ceva ce nu au facut inca ceilalti. Pentru ca vorbim de bucatarie – poate esti bucatarul care canta in timp ce gateste (daca te tin vocea si talentul, desigur) , poate esti cea care da retetele in versuri sau… le pune in povesti ca mini nuvele ( e o carte celebra care se numeste Retetele lui Hemingway, absolut delicioasa cu retete pe bune, dar si cu multe amanunte din viata scriitorului Ernest Hemingway).

Trebuie deci sa te diferentiezi de restul, cu cat e nisa mai mica cu atat o sa ai mai mult succes. Am scris acum ceva vreme despre o artista care fotografiaza cafele in aranjamente florale. Contul ei de Instagram e celebru in toata lumea si… monetizeaza. Adica face bani din el, doar din fotografii cu cesti de cafea sau de ceai.

Mai exista un cont de Instagram celebru in lume cu… mic dejunuri la dublu.

Diferentierea e primul pas cand te apuci de ceva care e al tau. Trebuie sa te gandesti bine ce ai in plus sau cum pot intelege restul oamenilor ca esti unic prin munca ta.

Cu cat te gandesti la pasiunea ta ca la un viitor business cu atat vei avea mai multe sanse sa ajungi sa traiesti doar din ea.

 

STRUCTURA video-ului tau/ sau a textului

Daca ai o structura care se repeta la fiecare film o sa creezi o obisnuinta pentru cei care te privesc si vor incepe sa se bucure mai mult de ce le oferi. Poate te gandesti sa incepi mereu cu o gluma, sau o poveste din viata ta, sau o intamplare legata un ingredient pe care urmeaza sa-l folosesti. Poate finalul e mereu cu gafele din bucatarie (daca vrei sa te arati un bucatar normal, amuzant) sau cu ustensilele pe care le-ai folosit (daca vrei sa monetizezi pe termen lung si din endorsement pentru ustensile de bucatarie).

Seriile de articole/ filme pe o tema iti pot aduce audienta si … posibili sponsori. Indexate bine, aparitia lor cu recurenta iti va aduce relevanta, deci audienta.  Ai putea, de exemplu, sa ai o serie de articole despre mancarurile care se prepara cu… vin. (te-ai prins cine pot fi posibilii sponsori, nu?)

Personal, mi-as dori sa descopar undeva o serie de articole cu mancaruri traditionale ale comunitatilor care traiesc in Romania: mancarea macedoneana sau cea tatareasca mi se par divine si as vrea sa stiu sa pregatesc asa ceva.

 

RIGOAREA SI RABDAREA

Daca scoti de la cuptor mai repede o prajitura, ea se lasa si nu o poti manca. La fel ca si in bucatarie, si vloggingul sau bloggingul se fac cu rigoare si rabdare. Ai doua optiuni in business-ul asta: sa dai o lovitura pe termen scurt (ai putea fi cea care gateste in costum de baie, fara sa te pricepi prea bine la bucatarie, si-ai deveni imediat o stire) sau ai putea face proiecte pe care sa le construiesti pentru termen mediu si lung si filmuletele tale sa fie vizionate pentru continutul lor autentic.

Alegeti o zi in care sa postezi si pastreaza-o mereu. Gandeste-te ca oamenii care te citesc au alte probleme in viata, platesc facturi, muncesc… le faci viata mai usoara daca postezi in aceeasi zi mereu pentru ca se creeaza un reflex.

Oricum, fii foarte foarte atent la indexari, cele mai multe vizite pentru retete sunt… de nevoie. Cand cauti o reteta in functie de ce ingrediente ai in frigider:)

 

COMUNITATEA

Te ajuta facebook-ul foarte mult sa-ti dezvolti o comunitate, dra te poti ajuta si singur cu un newletter si cu atentia ( a se citit interactivitatea) pe care o acorzi celor care te urmaresc.

Fa-ti o pagina de facebook cu numele canalului/ blogului si gandeste-te ca este propriul tau canal media. Posteaza nu doar link-urile tale, ci si ceea ce crezi ca e relevant din ce au scris altii pentru audienta pe care vrei sa o cultivi (articole din reviste de specialitate, alte retete inovatoare, lucruri simpatice pe care le descoperi pe net). Fii generos, nu dusmanos. E atat de mare internetul acesta incat putem avea cu totii loc in el.

 

ETICA

Daca nu ti-a iesit proiectul, nu da vina pe altii. Incearca sa imbunatatesti ce faci si sa nu te gandesti niciodata ca tu le stii pe toate. Incearca sa pui in spatiu public doar lucrurile relevante (comentarii care aduc un plus de continut, articole autentice). E atat de multa mizerie in jur incat e pacat sa fii si tu acolo, poti face bine, punand in spatiu public cat mai mult bine.

 

Nu stiu ce inseamna gatitul pentru tine, cel/cea care citesti acum. Pentru mine e o forma de relaxare si de reasezare in matca, de a ma simti ACASA, dupa zile aglomerate cu multa munca.

De altfel, pe contul meu de instagram sunt doar fotografii cu mancaruri pe care le pregatesc in week end. (ma rog, in luna august e si o campanie cu o carte pe zi, recomandari de lectura)  Mancare vegetariana ce mai adesea, care se prepara cat mai simplu si mai rapid. E modul meu prin care sper sa inspir cativa oameni sa incerce sa fie mai atenti la ceea ce mananca. (Si da, il monetizez – adica am facut bani cu el.)

Pentru ca stiau de pasiunea mea pentru a ilustra frumos mancarea pe care o pregatesc, LIDL mi-a trimis un Kit pentru un bucatar din placere. Nu ma calific la a fi un bucatar pentru ca gatesc foarte putin, dar KIT-ul mi-a atras atentia pentru ca e foarte foarte bine gandit. Ca vlogger/blogger ai nevoie mereu de un trepied ca sa poti face fotografii foarte bune, iar ei au pus in KIT un trepied super super simpatic pentru fotografiat mancare (nu e foarte inalt), ai nevoie de o baterie externa pentru cand te lasa sursele tale de energie:), dar si cateva ustensile magice pentru bucatarie. Eu m-am bucurat enorm de linguritele cu masuri:) Kit-ul acesta e un bun exemplu pentru a intelege ca ai nevoie de ceva pregatire pe langa pasiunea ta, daca vrei sa … devii un vlogger /blogger de cooking

bucatar de pkacere kit 1 bucatar de placere kit 2 bucatar din placere kit 3

Asa ca daca ai printre prieteni oameni care improvizeaza in bucatarie, care sunt bucatari din placere si stii ca ar putea sa imparta cu lumea pasiunea lor, anunta-i ca Lidl ii cauta si e gata sa investeasca in ei.

Tot ce trebuie sa faca este sa incarce pe platforma suprize.lidl.ro un videoclip sau o fotografie in care sa arate cum gatesc intr-un mod surprinzator, care ii defineste. Vor fi alesi 11 bucatari care vor avea parte nu doar de super cursuri, dar si de… o emisiune la tv!!! Plus ca vor aparea intr-o reclama de la Lidl, deci partea de notorietate e pe jumatate rezolvata.

Dar chiar si daca nu sunteti printre cei 11 alesi, exista o sectiune speciala de tutoriale – la liber, pentru toata lumea –  despre crearea de conținut pentru un blog sau vlog de food, despre tehnici culinare variate sau tehnici de comunicare in fața camerelor video, oferite de Chef Florin Dumitrescu, Andrei Aradits și Teo Rogobete (Teo’s Kitchen).

*

Altfel, ati putea sa-mi spuneti o prajiura simpla de vara pe care sa o fac si eu in week end:)

1077
body 1(sanatate) Cum functioneaza corpul nostru in fata unor temperaturi atmosferice foarte ridicate

(sanatate) Cum functioneaza corpul nostru in fata unor temperaturi atmosferice foarte ridicate

M-am uitat putin pe Scientific American, pe mai multe articole despre reactia corpului uman la temperaturi inalte si m-am gandit ca sunt utile pentru toata lumea urmatoarele informatii.

Corpul uman se adapteaza la temperaturi inalte prin transpiratie si respiratie. Cand umiditatea este foarte mare, transpiratia isi pierde din efect pentru ca nu reuseste sa curete pielea.

Cand temperatura de peste noapte este la fel de ridicata, riscul de deces creste pentru ca mecanismele de aparare ale corpului obosesc neavand nicio pauza. E ca atunci cand motorul unei masini se incalzeste, iar masina se opreste, la fel se intampla si cu corpul nostru si apar ameteala, lesinul.

 Cand temperatura corpului creste foarte repede, sistemul nervos central si sistemul circulator sunt afectate. Puseurile de caldura si crampele musculare sunt primele semne ca un corp este afectat profund de caldura.

Crampele musculare pot aparea si pentru ca organismal a pierdut prin transpiratie foarte multi electroliti (mineralele care ajuta la transportul informatiei nervoase) care trebuie compensate prin mancare (alimente care contin potasiu, magneziu, saruri – le gasim in bacon la gratar, in banane, in sare, in sosul de soia. )

In perioadele de calduri intense nu sunt recomandate exercitiile fizice suplimentare.

 Cercetatorii nu stiu care este temperatura cea mai inalta pe care o poate suporta corpul uman, dar stiu ca e o conditie care se dezvolta in paralel cu mediul si un corp expus mai des la caldura va fi mai antrenat sa se apere in conditii extreme.

Nu este recomandat sa folosim aerotermele sau ventilatoarele in conditii de caldura extrema pentru ca acestea doar ventileaza aerul fierbinte, adica il aduc mai repede catre corpul uman si mai degraba il incalzesc.

Aerul conditionat este insa un pas important pentru sanatate si pentru scaderea numarului mortilor din cauza caldurilor mari.

 

Sunt cateva masuri pe care le recomanda orice medic, dincolo de a nu iesi afara cand soarele e cel mai puternic intre 12 si 6 pm.

  • Purtatul palariei, apa care trebuie sa ne insoteasca mereu (daca e insotita si de ceva minerale ca supliment, e minunat), sa stam la umbra cat mai mult, sa nu deschidem ferestrele decat atunci cand e cel mai racoare (noaptea) , in rest sa tragem draperiile.
  • Sa facem dusuri de cate ori putem ca sa ajutam pielea sa fie curata sa poata sa transpire ca sa-si auto regleze temperatura.
  • Udati-va tricourile daca e necesar (e sexy, dar poate fi si o solutie foarte buna pentru a regla temperatura corpului)
  • Nu beti alcool, beti multa apa si sucuri naturale, mancati mancaruri usoare cat mai lichide – supe, paste cu sosuri etc

 

 

1314
victoria cocias tedy neculaPovestea unei fotografii cat doua filme… sau cat o viata

Povestea unei fotografii cat doua filme… sau cat o viata

 

In fotografia de mai sus e o poveste cat o viata.

Tanarul care e in dreapta, Tedy Necula, este regizorul filmului in care joaca doamna din stanga – Victoria Cocias. E primul lui lung metraj, Coboram la prima, o poveste despre vietile mai multor calatori care raman blocati intr-un vagon de metrou, in dimineata de dupa incendiul Colectiv.

 

Tedy are 28 de ani si in 2002 juca in filmul Noro, povestea unui baietel cu probleme locomotorii de la nastere care se afla intre lupta mamei (Victoria Cocias) pentru a-l integra si dorinta tatalui (Dorel Visan) pentru a-l proteja de greutatile lumii care nu e pregatita sa-l accepte asa cum s-a nascut el.

Acolo, in 2002, cand avea 13 ani – sub bagheta magica a regizorului Radu Gabrea – Tedy (care e asemeni personajului Noro, cu tetrapareza de la nastere)  a inteles ca si el poate sa faca bine daca se exprima prin film. Cand a terminat scoala (parintii nu s-au lasat invinsi de sistem si l-au dat la o scoala normala, de stat), a inceput sa lucreze voluntar pentru ONG-uri ca sa –i  ajute cu productia video si mesajele lor sa fie cat mai vizibile.

In acesti 15 ani Tedy a devenit speaker motivational, a facut documentare depre persoanele cu dizabilitati, a lucrat in televiziune si si-a castigat respectul a mii de oameni.

 

Saptamna trecuta am fost la filmarile primului lui lung metraj, “Coboram la prima”, un film care ii are in distributie pe Emanuel Oprea, Constantin Cotimanis si multi multi altii.

Tedy reuseste in acest film sa scrie putin din istoria cinematografiei moderne pentru ca i-a convins pe Adrian Paduraru si Teodora Mares sa fie un cuplu din nou pe ecrane, la 32 de ani de la Declaratie de Dragoste. (in toti acesti ani, doamna Mares a refuzat sa mai joace alaturi de dl Paduraru, considerand ca acel cuplu a fost f puternic in memoria colectiva si nu are sens sa reincalzeasca supa. Ei bine, acum in filmul a carui actiune are loc a doua zi dupa incendiul de la Colectiv, cei doi actori joaca rolurile unui cuplu… care se desparte:) )

M-am dus cu treaba pe set ( Tedy avea invitati jurnalisti, iar eu am incercat sa fiu o gazda buna pentru ei) si, acolo pe platou, avandu-i fata in fata pe Tedy si Doamna Cocias am realizat puterea acestei (re)intalniri: mama din filmul care l-a adus pe Tedy aproape de cinematografie e in continuare alaturi de el la primul lui lung metraj.

Si cred ca domnul Radu Gabrea ar fi foarte fericit sa-I vada ca lucreaza din nou impreuna, pentru ca i-a urmarit indeaproape activitatea lui Tedy.

De fiecare data cand merg pe platourile de filmare ale peliculelor romanesti, ma gandesc ca aceasta industrie rezista si creste din prietenie, pentru ca multi actori muncesc pe bani f f putini, multi regizori fac filme cu bani de acasa, dar ce ii aduna e prietenia.

 

1673
_DSC2525(moda) Soare face haine colorate – Parapli Soley

(moda) Soare face haine colorate – Parapli Soley

Am o prietena pe care o cheama Soare, la propriu. Asta e numele ei de familie. Ma rog, acum s-a maritat si o mai cheama si Lupulescu. Raluca Lupulescu Soare.

Impart cu aceasta doamna aceeasi zi de nastere (4 octombrie) si simtit ca ne leaga niste fire invizibile (mai sunt “legati” si Cabral, Marius Manole si alte cateva persoane).

Ce vreau sa zic despre Soare (adica despre Raluca)? Ea se imbraca foarte colorat, e obsedata sa aduca culoare n viata oamenilor asa ca si-a facut un mic atelier de haine… foarte colorate.

Cu unele dintre ele m-as imbraca si eu, care sunt mama minimalismului, a pastelurilor si a gri-urilor.

_DSC2487 _DSC2525 _DSC2691

_DSC2019

altele sunt pentru cine are muuult curaj si isi doreste sa iasa in evidenta:)

_DSC1978

_DSC2180 _DSC2266 _DSC2331 _DSC2377 _DSC2592

Daca vreti sa fiti altfel, sa aduceti ceva culoare in dresingul vostru, faceti o vizita la Parapli Soley,  Showroomul din Bdul Dacia nr 24,

2181
bazavan simpaCum m-am trezit cu un parc pe un perete la birou…(Si pe aceeasi pagina cu Simona Halep:) ) –

Cum m-am trezit cu un parc pe un perete la birou…(Si pe aceeasi pagina cu Simona Halep:) ) –

Dorna a facut public ieri un film cu o surpriza pe care mi-a facut-o impreuna cu Bogdan Nicolai: un mini parc pe un perete la birou. Viu. Real! Nu o carpeta sau o fotografie:)

Sa va spun si ce nu se vede dincolo de acest film.

Stiam ca va fi o surpriza, dar nu stiam CU CE e surpriza.

Pe holul biroului era un deranj si o agitatie mare mare , dar Bogdan ma tinea de vorba pe canapea intr-un mini interviu (cum e el obisnuit:) ) – mai intrebam eu ceva, mai povestea el ceva.

Aveam operatorii alaturi, ne filmau in timp ce vorbeam.

Ce discutam dincolo de ce se vede in film era despre nevoia noastra de a petrece cat mai mult timp in natura, si a mea si a lui.

Nu stiu daca stiti ca Bogdan Nicolai alearga. Muuuulti kilometri. A facut un semi maraton si se pregateste de un maraton. Imi povestea ca de cand alearga a inceput sa vada prin parc detalii care arata cat de frumoasa e natura. Are o teorie a lui despre cum ii functioneaza creierul la alergare, dar il las pe el sa scrie pe blogul lui, cand va dori, despre asta.

Eu ii povesteam despre cum m-am mutat in prima mea casa inchiriata luand decizia dupa… copacul din fata blocului. O minunatie de Paulownia, iar eu aveam balconul fix intre flori.

Si despre cum scriu cel mai mult in parcuri, pentru ca pot sta singura la racoare, intr-o atmosfera care n-are legatura cu betoanele urbane. Intre care – betoane adica – n-am incotro si imi desfasor intalnirile pentru ca, oricat mi-as dori, nu pot sa-mi fixez intalniri de lucru la o terasa in parc:)

Ma rog, am mai discutat si despre proiectele noastre separate, despre ce am vrea sa mai facem in lunile urmatoare… si pentru ca ne-am mutat in casa noua, eu si colegii mei – nu m-am mutat cu Bogdan:)  -, am ajuns sa-i arat si biroul meu cel simplu si simpa.

*

Acum e mult mai S!mpa, practic e totul simpa pentru ca pe un perete intreg e o instalatie dintr-un muschi care are numele blogului meu, muschi care traieste fara sa fie udat. Adica se hraneste cu umiditatea din camera (ceea ce pe zilele astea de canicula cu umiditate mare, e un rai).

Supriza asta mi-a fost facuta, cum spuneam, de simpaticii de la Dorna care au o campanie foarte frumoasa #NaturaUndeNuTeAstepti si le creeaza oaze de verde in urbanul gri prietenilor lor sau celor care isi inscriu prietenii in campanie.

Eu banuiesc ca m-au ales pentru o asa surpriza, dincolo de dorinta mea organica de a petrece cat mai mult timp in natura (locuiesc in dumbrava minunata, va amintiti, da?) si pentru faptul ca ma incadrez la categoria prieteni: am fost in Tara Dornelor, am vazul locul de unde Izvoraste Dorna si parcursul apei pana la imbuteliere. Am scris (alaturi de alti trei domni respectabili) povestile oamenilor din Tara Dornelor intr-o carte care face parte dintr-un proiect pe care –l iubesc tare “Dupa Noi”, un proiect care ne ajuta sa constientizam ca e foarte important ce lasam dupa noi copiilor si generatiilor viitoare.

Suntem, deci, prieteni.

Dar stiti ce ma bucura imens si imi hraneste un pic ego-ul (o sa-l pun la punct imediat dupa ce ma laud putin, stati fara grija)?

Era singura mea sansa sa fiu alaturi de minunata Simona Halep in acelasi spatiu virtual.

Acum suntem amandoua pe pagina Dorna si o sa-mi fac print screen sa pastrez pentru “generatiile care vin dupa noi”:) Simona e imaginea campaniei prin care Dorna strange bani ca sa doneze incubatoare pentru maternitatile din Ro.

Acestea fiind spuse, va doresc o zi racoroasa. Poate aveti noroc si va inscrie cineva in Campania Dorna #NaturaUndeNuTeAstepti si apare peste noapte un parculet in sufragerie. Pana atunci insa, beti muuuuuulta apa, ajuta pe canicula asta.

2347
dunkirk afis10 lucruri despre filmul Dunkirk care va vor face sa vedeti filmul din alta perspectiva

10 lucruri despre filmul Dunkirk care va vor face sa vedeti filmul din alta perspectiva

Am vazut la inceputul saptamanii cel mai recent film al lui Christopher Nolan si, trei zile mai tarziu, inca ma mai gandesc la smecheriile pe care le-a facut in film:)

Nolan e un regizor care a inceput cu filme independente si a ajuns sa faca super blockbustere , cumva pastrandu-si identitatea, necomercializandu-se foarte mult.

Dunkirk e un film de razboi, inspirat de fapte reale din cel de-al doilea razboi mondial; se refera in mod specific la momentul in care peste 300.000 de soldati aliati au ramas pe o plaja din Franta -dunkirk, pe numele ei – si a fost nevoie de eforturi speciale din partea autoritatilor britanice sa recupereze cat mai multi dintre acesti soldati sa-i aduca in Anglia.

Deznodamantul actiunii se stie deja – fiind fapt istoric – dar cum reuseste regizorul, care e si scenarist, sa tina captata atentia spectatorilor si sa le dea o senzatie de panica, de teroare e de fapt magia acestui film.

 

1. Ceea ce-l obsedeaza pe Nolan ca om si artist este VALOAREA TIMPULUI. E exemplificata in toate filmele lui, chiar daca e mai vizibil ca e pasionat de cum poti percepe timpul in Memento primul lui film, in Insomnia, Inception sau in Interstellar. Si in Dunkirk timpul e personajul principal. Filmul e construit pe trei laturi temporale – o zi, o saptamana si o ora dupa cum se desfasoara actiunea in aer, pe apa sau pe uscat – toate actiunile incheindu-se in acelasi timp.

2. Christopher Nolan e un om care e facut din alt aluat decat restul (Tom Hardy a zis intr-un interviu “daca totusi se dovedeste ca nu e alien, atunci trebuie ca e foarte destept”) si ca sa e relaxeze a invatat sa cante la… violoncel. Stie deci mult despre muzica, iar obsesia lui cu timpul a fost pusa si in muzica (a trimis catre Hans Zimmer, cel care a scris coloana sonora dementiala, inregistrarea ticaitului unui ceas vechi al carui sunet il deranja pentru a fi folosit in partea tensionata a muzicii… ma rog, practic in toata coloana sonora)

3. Ce te surprinde, enerveaza, marcheaza, urmareste, obsedeaza in filmul acesta e… muzica. E construita ca sa insoteasca filmul, sa-l sprijine, nu sa completeze in situatii emotionale in care actorii sau scenariu nu livreaza ce are nevoie spectatorul. E in muzica prezent tot timpul un uruit – un zgmot stresant obtinut printr-un efect in care e multa matematica. Se numeste The Shepard Tone si puteti citi mai multe aici (practic, pe scurt, e despre repetarea unor anumite note intr-o secventa precisa pe trei lungimi de unde diferite, secventa obtinuta ii da auditorului senzatia ca muzica este un crescendo infinit, in loop, care creeaza o stare de tensiune foarte mare).

4. Hans Zimmer, compozitorul, are si dansul nota sa de nebunie (cu ea a obtinut 10 nominalizari la Oscar pentru coloana Sonora – are o singura statueta insa): cand prietenul lui, Nolan, i-a povestit despre film si despre cum a scris scenariul gandindu-se la o coloana Sonora care sa fie in tensiune continua, Hans Zimmer s-a dus pe plaja de la Dunkirk ca sa simta el locul, sa auda valurile. A si plecat de acolo , intr-un borcanel, cu putin nisip de pe plaja… pe care l-a tinut pe masa cat timp au lucrat la coloana Sonora:)

5. Intr-o vreme in care se pot face multe minunatii pe computer, Nolan a adus pe plaja Dunkirk 1500 de soldati, avioane si barci ca sa-i oblige pe actori sa REACTIONEZE la poveste, nu sa-si imagineze ceea era in scenariu ca atmosfera din razboi. (de asta filmul a costat 120 milioane de dolari) Bine, in nebunia lui care-l face sa faca filme atat de diferite, i-a dus acolo cand era mai frig si mai furtuna – in aprilie, mai… ca sa aiba in mod natural pe fetele soldatilor culoarea vinetie de la frig si umezeala.

6. Ca sa nu foloseasca imaginile generate pe computer, productia a creat contururi de soldati din placi de carbon care au fost puse in cadru in partea cea mai indepartata, pentru a crea iluzia unei armate foarte mari

7. Tot din categoria sa fim autentici pana la capat, Nolan a reconditionat nave de razboi din perioada respectiva pentru a putea fi folosite la filmari. In cateva zile de filmare pe mare s-au aflat 62!! de nave.

5 milioane de dolari din bugetul filmului (generos, desigur) au fost folosite pentru reconditionarea unui avion vechi din al doilea razboi mondial pe care au fost montate camere IMAX. In cele din urma avionul a fost distrus integral in film.

8. Desi nu era nevoie sa fie in aceeasi zi platourile de filmare, cei doi piloti care apar in film au stat mereu la cadru cand a filmat “colegul” pentru a-I da replica, real, prin statie ca in razboi. A fost cererea expresa a lui Nolan.

9. In film sunt foarte putine dialoguri pentru ca Nolan a vrut sa ramana fidel filmelor mute care erau pe val in acea perioada. Personal cred ca, spunand o poveste din perspectiva vizuala, a atins generatia Instagram care se simte mai confortabil la film. Bine, generatia Instagram are partea ei in distributie – pe frumuselul de la One Direction, Harry Styles, despre care Nolan spune ca nu a fost distributit pentru celebritate, ci pentru ca a avut o auditie foarte buna.

Adevarul e probabil la mijloc, pentru ca si marketingul are un cuvant de spus la un film cu un asemenea buget.

10. Tot efortul si toata atentia pentru detalii a lui Christopher Nolan au fost f bine rasplatite. Hollywood Reporter a anuntat ca domnul Nolan a primit 20 de mil de dolari salariu si…20% din incasarile globale:)

Aaa, asa ca fapt divers, Christopher NOlan nu are telefon mobil, nici adresa de email:) are telefon fix acasa:)

uitati-va la trailer si ascultati coloana sonora din perspectiva efectului Shepard despre care scriam mai sus:)

11764
tantarSTIINȚĂ: 7 criterii care fac un om să fie mai atractiv pentru un țânțar:)

STIINȚĂ: 7 criterii care fac un om să fie mai atractiv pentru un țânțar:)

Ni s-a intamplat tuturor sa ne aflam intr-un loc in aer liber si tantarii sa-si faca de cap mai ales in jurul unor oameni si mai putin cu altii. Acum nu stiu daca sunteti printre norocosii pe care nu-i iubesc tantarii, dar putina stiinta pe tema nu strica.

Cercetatorii estimeaza ca 20% dintre oameni sunt preferati de tantari.

Ei au indentificat 7 criterii care fac un om sa fie mai atractiv pentru un tantar:)

 

Grupa de sange.

Un studiu a aratat ca persoanele care au grupa de sange O sunt de doua ori mai mult atacate de tantari decat cele care au grupa de sange A.

Daca va intrebati cum stie tantarul ce grupa de sange aveti, e bine sa stiti ca 85 la suta dintre persoane, secreta genetic un semnal chimic prin piele care poate indica grupa de sange. Ei bine, tantarii pe acesti oameni ii prefera, pe cei carora nu le secreta pielea acest indicator ii cam lasa in pace.

Dioxidul de carbon

Unul dintre modurile in care tantarii isi localizeaza tinta este emisia de dioxid de carbon (un tantar poate detecta dioxidul de carbon de la 50m!). Prin urmare oamenii care expira mai mult dioxid de carbon (in special cei mai grasi) sunt o tinta mai buna pentru tantari:)

Tantarii prefer oamenii care fac sport!

Stiu ca suna amuzant, dar… Tantarii prefer mirosul de transpiratie si o temperatura mai inalta a corpului, care se obtin via activitatea fizica.

Tantatilor le plac bacteriile

Pe pielea noastra peste zi, pe maini si pe picioare mai ales, apar o multime de bacterii prin contact cu mediul inconjurator. Aceasta e explicatia pentru care tantarii ne musca mai mult de picioare, acolo gasesc ei teritoriu mai fertil pentru masa lor gustoasaJ

Tantarii prefer Berea!!!

Asta e, sunt si ei niste fiinte cu ceva preferinte. O sticla de bere ne face imediat mai atractivi pentru tantari. Are legatura cu cresterea temperaturii corpului (odata cu ingerarea de alcool) si cu modificarea compozitiei transpiratiei care preia alcool din sange.

Tantarii prefera femeile gravide.

Are legatura cu faptul ca femeile gravide expira cu 21% mai mult dioxid de carbon decat restul persoanelor, iar temperature corpului lor e mai ridicata decat media.

Tantarii au si preferinte de culoare a hainelor pe care le purtam!!!

Ma rog, am exagerat putin pt ca mi se pare amuzant cat de destepti sunt tantarii, dar… un studiu a demonstrat ca tantarii vad culori si au miros. Ma rog nu vad f multe culori, dar detecteaza mai usor oamenii imbracati in negru, albatru si rosu:)

Cu toate aceste informatii sper sa ne ajute primariile locale cu campanii de dezinsectie impotriva tantarilor pentru ca… asa cum banuiati, unele specii de tantari sunt deja imune la spray-uri si solutii chimice vandute in farmacii pentru protectia oamenilor.

 

 

1254
04-Raquette-Bridal-2017-1024x762Raquette – un brand romanesc de haine super rafinate

Raquette – un brand romanesc de haine super rafinate

Am descoperit acum cateva saptamani, la Molecule F in Promenada, hainele Raquette. Nu stiam de existenta acestui brand spre rusinea mea, desi are 2 ani vechime. Mi-am reamintit de ei/ ele acum pentru ca tocmai au anuntat colectia Bridal pentru toamna pe care vi-o arat imediat.

Dupa cum stiti mie imi plac hainele super simple, cu croiala perfecta si finisaje impecabile. In Romania sunt foarte putine branduri care au curaj sa faca asemenea haine din doua motive (cred, nu i-am intrebat):

e mai greu sa produci ceva simplu care sa fie perfect – ca sa poti sa l vinzi la un pret care sa-ti acopere munca

e greu sa porti haine super simple (deci nu prea se vand) pentru ca femeile se ascund adesea dupa trei ciucurasi, 5 volane si alte briz brizuri, nefiind capabile sa poarte cu eleganta o haina foarte simpla. (ai nevoie de atitudine, de postura, in general de ceva educatie care se vede prin ceea ce spune corpul tau)

Raquette face asta foarte bine. Eu m-am indragostit de o salopeta alba din colectia Bridal pe care poti sa o porti linistita intr-o seara de vara la o petrecere cu ceva glam.

Iata mai jos cateva imagini din colectia Bridal, dar si cateva tinute ready to wear din colectia de toamna trecuta. Daca vreti sa iesiti din rochia de mireasa printesa (si sa depasiti nivelul Disney, trecand la glamul Hollywoodului), Raquette Bridal poate fi o solutie foarte frumoasa.

Ii gasiti aici.

02-Raquette-Bridal-2017-633x1024 2-Maison-Raquette-by-Dana-and-Violette-Basoc-Fall-Winter-15-16-collection-ad-campaign-editorial-photographed-by-Banana-Editorials-IMG_7184-1024x683 04-Raquette-Bridal-2017-1024x762 6-Maison-Raquette-by-Dana-and-Violette-Basoc-Fall-Winter-15-16-collection-ad-campaign-editorial-photographed-by-Banana-Editorials-IMG_6384-683x1024 10-Raquette-Bridal-2017 13-Raquette-Bridal-2017-1-633x1024 18-Raquette-Bridal-2017-633x1024 19-Maison-Raquette-by-Dana-and-Violette-Basoc-Fall-Winter-15-16-collection-ad-campaign-editorial-photographed-by-Banana-Editorials-IMG_6328-1024x683 20-Maison-Raquette-by-Dana-and-Violette-Basoc-Fall-Winter-15-16-collection-ad-campaign-editorial-photographed-by-Banana-Editorials-IMG_6604-683x1024

1910
sky blue hotel piscinaSky Blue Hotel & Spa – un loc magic la mai putin de o ora de Bucuresti

Sky Blue Hotel & Spa – un loc magic la mai putin de o ora de Bucuresti

Acum doua saptamani am descoperit un loc magic foarte aproape de Bucuresti gratie prietenei mele Cristina Popa.

Ma intorceam de la Brasov unde avusesem treaba complicata si consumatoare de energie, iar Cristina – Fifi cum ii spunem noi – m-a rugat sa ma opresc la Sky Blue Hotel & Spa in Ploiesti. Pentru o zi de relaxare.

M-am oprit cu gandul la un masaj de relaxare, dar mai ales cu gandul la salina cu sare adusa din Himalaya pe care o are spa-ul. Salina e unica in Romania, iar beneficiile ei pentru sanatatea aparatului respirator sunt foarte mari.

Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, pentru ca  – desi am dormit in salina (doamna de la receptia spa-ului era asa de amabila ca ar fi fost in stare sa puna pentru o ora un afis cu “nu deranjati” ca sa dorm eu in salina, cum imi doream) si am beneficiat de un masaj din talpi si pana in crestetul capului de mega relaxare – alte lucruri m-au uimit si, cu sinceritate, nu imi imaginam ca le gasesc in Ploiesti intr-un hotel.

Vorbim de un hotel de lux, de 5 stele, care e obisnuit sa deserveasca multi expati, asa ca angajatii nu doar ca sunt foarte amabili, ci si foarte discreti. Luxul e evident, camerele sunt cam cat un apartament cu doua camere din Titan, sunt mobilate cu gust si … ceea ce mi-a placut mie la nebunie sunt gandite pentru ca, daca nu vrei sa fii deranjat, sa ai contact cu cat mai putina lume.

La parter, unde camerele in loc de balcon au terasa cu gazon, terasa fiecarei camere e incojurata de copaci mari, cu frunzis des. Chiar daca in fata ta e piscina (care btw, e de dimensiuni olimpice), tu poti sta pe terasa ta, la soare, fara sa interactionezi cu cineva.

sky blue hotel terasa

Stiu ca par usor sociopata ca fac aceste observatii dar pentru mine luxul inseamna intimidate. Sa ma bucur de aceleasi servicii cu vecinii mei de hotel, fara sa le cunosc intimitatile expuse pe balcoane, sa socializez putin si personalul sa anticipeze ce am nevoie si sa se prinda repede ce fel de client sunt (vorbaret sau nu) pentru ca apoi sa-mi ofere atata atentie cat sa nu mi se para prea mult si sa ma deranjeze.

Oamenii astia de la Sky Blue Hotel & Spa sunt foarte foarte bine trainuiti pentru asemenea servicii: sa fie acolo, atenti la orice ai nevoie, fara sa te streseze, fara sa-i simti.

Acum putin despre facilitati, insist sa povestesc mai multe pentru ca poate fi o solutie foarte buna pentru un week end cu fetele – la piscina, spa si Jacuzzi. Ba chiar si la shopping (dar despre un magazin magic va spun la sfarsit!!). Cum ar putea fi si un loc minunat pentru petreceri de burlacite sau burlaci. Dar si o escala cand e mega aglomerat pe drumul de intoarcere de la munte: mai bine te opresti aici, mananci ceva delicios (imediat scriu despre restaurant), faci o baie in piscina si un mic shopping si te duci acasa cand nu mai e traficul asa mare, iar tu esti si relaxat si fericit:)

Restaurantul – cu mancare internationala, dar un touch foarte puternic si autentic de mancare turceasca. Ingredientele sunt atent alese, mancarea e foarte gustoasa si foarte atent pregatita.

 Spa-ul – cu 2 jacuzzi, piscina olimpica, piscina pentru copii, sauna uscata, sauna umeda, salina magica cu sarea din Himalaya si hamam. Un mic rai in care te rasfeti  si pleci putin mai sanatos. Ce mi-a placut foarte tare a fost ca… au un program special pentru copii: ca sa stea in salina (ceea ce-i ajuta pentru alergii, pentru astm sau alte probleme respiratorii) camera magica cu sare din Himalaya e dotata cu jocuri. Cu o zi inainte de a dormi eu in salina, un grup de copii avusesera un mini party in salina, dragii de ei nici nu au stiut ce bine si-au facut cat s-au jucat acolo:)

in imaginea de mai jos e salina:)

sky blue hotel salina

In zona de Spa exista si un salon de beauty – care are servicii complete manichiura, pedichiura, coafat si alte delicatesuri de beauty pentru doamne. (personal, la cat de discret si de luxos e locul, sper sa faca o mini clinica de beauty pentru mici interventii nu foarte invazive, dar care necesita repaos de o zi doua)

Magazinul – La intrarea in Sky Blue Hotel & Spa exista un asemenea magazin special cu haine de la mai multe branduri internationale.Doamnelor pregatiti-va de raiul comparaturilor, super produse la 70-90 de ron. R A I !!!!

(amintiti-va ca e si spa acolo si un super super restaurant cu mancare bio.. si intelegeti de ce am scris atat de multJ )

Pentru domni, ca sa pastrez echilibrul in natura, as vrea sa precizez ca exista si un super club de bowling si biliard. Nu insist, dar sa stiti ca exista, sa nu oftati foarte mult cand stau doamnele la spa sau la cumparaturi.

Adresa : str Principala nr 1, Paulestii noi (la 10 km de Ploiesti, spre Slanic Prahova)

Daca ajungeti acolo, sa-mi dati un semn, sunt foarte foarte curioasa cum vi se pare locul.

3765
cotroceni creativCotroceni Creativ – concurs design obiect (dati mai departe) –

Cotroceni Creativ – concurs design obiect (dati mai departe) –

Se intampla ceva frumos la Muzeul Cotroceni care pare ca prinde straie moderne si se scutura de praf.
Tocmai au lansat un concurs de design de obiect pentru suvenirurile care se vor vinde in magazinul muzeului. Suveniruri care sa fie inspirate din obiectele din muzeu, sau din povestile din spatele obiectelor.
Ce ma incanta pe mine in acest concurs si imi da un semn de incredere ca nu va fi precum Logo-ul din concursul primariei este JURIUL. Ii cunosc pe unii dintre jurati, sunt oameni care sunt foarte la curent cu ceea ce este in designul romanesc autentic si sprijina mica industrie de design autentic de la noi.
Tocmai de aceea cred ca vom avea si noi in Muzeul Cotroceni un magazinas cool cu obiecte faine pe care chiar sa vrei sa le cumperi ca amintire.
La marile muzee de afara, magazinul de suveniruri este o experienta in sine, o sursa generoasa de venit pentru muzeu – alaturi de cafenea -, dar si o mini galerie de obiecte de design curatoriata cu grija de oameni care stiu meserie. Imi doresc foarte foarte tare sa se intample asta si la noi, asa ca…
Daca aveti prieteni care au studiat design de obiect, anuntati-i de acest concurs.
Inscrierile sunt pana la data de 25 august, se cer creatii de obiecte sau seturi de obiecte, autentice si originale, cu caracteristici specifice suvenirurilor: funcționale si practice, decorative si reprezentative pentru Muzeu, astfel incat experiența vizitatorilor sa poată fi prelungita post-vizitare.
Va las aici si juriul care evalueaza propunerile primite, tocmai pentru a vedea ca e un concurs serios si… cred ca ar fi un motiv de mare mandrie sa stiti ca aveti un obiect creat de voi care se vinde ca suvenir in Muzeul Cotroceni.
Juriul este alcătuit din profesioniști din domenii relevante pentru proiect: design de obiect, design grafic, muzeologie și management cultural: Radu Manelici (designer grafic și profesor la departamentul de design al Universității Naționale de Arte din București), Ruxandra Sacaliș (arhitect și designer de obiect), Andrei Borțun (inițiator al Romanian Design Week), Eliza Yokina (arhitect partener la studioul CUMULUS și designer de produs), Liviu Sebastian Jicman (director general al Muzeului Naţional Cotroceni) și Roxana Bedrule (manager cultural).
Juriul va acorda 5 premii, în valoare de 10.000 lei fiecare, sumă ce acoperă remunerația pentru ideea artistică și drepturile de autor, producția prototipului și a unei serii limitate de minim 40 de bucăți.
Proiectele câştigătoare vor fi prezentate publicului larg în luna octombrie, cu ocazia evenimentului Diploma, inițiat de The Institute. După finalizarea concursului, obiectele vor fi comercializate în magazinul Muzeului.
Calendarul concursului Cotroceni creativ:
12 iulie lansare concurs
12 iulie – 25 august înscriere
25 august – 4 septembrie jurizarea propunerilor
5 septembrie anunțarea câștigătorilor
5 septembrie – 5 octombrie producția seriilor de obiecte
octombrie prezentarea propunerilor câștigătoare la evenimentul Diploma
Înscrierile în competiție se fac prin completarea formularului de aici: www.institute.ro/cotrocenicreativ
Regulamentul concursului și mai multe informaţii aici:
1640
glowcoverGlow – un super serial nou de la Netflix (si o idee simpa pt vizionare) –

Glow – un super serial nou de la Netflix (si o idee simpa pt vizionare) –

Nu stiu despre voi ce faceti cand e canicula si e week end sau puteti sa va luati zile libere, dar eu… fie dorm, fie ma uit la seriale. (asta pentru ca nu sunt prietena cu soarele care arde intrucat pielea mea e ca o inghetata de vanilie, alba si sufera modificari grave in contact cu soarele)
Nu stiu daca astazi aveti noroc in viata sa aveti parte de liber (eu nu, dar am avut – doar – ziua de sambata), dar stiu ca… winter is coming pentru unii dintre voi, chiar daca vor fi 35 de grade la umbra.

Nu ma uit la GoT (asta este), dar am prieteni si m-am mai lovit si eu de cateva stiri despre productia geniala care e in spatele acestui serial, asa ca da stiu ca winter is coming si la 35 de grade si ca „is coming” lunea. Dar am solutii muuult mai simpatice si mai girlish in materie de seriale.

Sambata m-am uitat putin la un serial nou de pe Netflix, Glow, despre niste actrite care n-au job si ajung in ring la lupte libere si vreau sa va recomand filmul asta pentru detaliile din spatele industriei de film, pentru marketingul discret pe care-l numesc pe alocuri, pentru umor si pentru nostalgia anilor 80.

E un prim sezon cu 10 episoade, eu am dovedit jumatate si mi-am relaxat si mintea, dar si corpul.

Ma rog, din cauza lui Chinezu – care m-a molipsit cu un nou soi de gelato de cand s-a dus el in italia direct la fabrica familiei Guglielmo Visani, unde se produce gelato Siviero Maria – acum ma uit la seriale in compania unor arome naturale racoroase, cu potential mic de ingrasare.

Gelato are mai putina grasime 7% – comparativ cu 10% – fata de o inghetata normala, iar sentimentul meu este ca are si mai putin zahar (nu pot dovedi, dar asa mi se pare in cazul Siviero Maria, poate pentru ca toate ingredientele sunt naturale si respecta reteta gelato italian traditional)

Ce vreau sa spun cu asta?
Sa incercati gelato Siviero Maria pentru ca asta te poti racori cand te relaxezi si vezi filme multe in vacanta, in familie, chiar daca nu esti dintre cei care oftezi de placere si spui “winter is coming” in mijlocul verii. (daca va tine inima uitati-va pe pagina Siviero Maria a vedeti fotografii cu gelato din care parca urla aroma si veselia verii)

Si sa va uitati la Glow pentru ca e un serial diferit de ce vedeti acum pe  ecrane… in plus e comedie, nu mor personaje gramada la sfarsitul fiecarui episod !!!

722
emag-aragazTrei lucruri de cautat pentru un aragaz bun – din viata prietenilor mei:)

Trei lucruri de cautat pentru un aragaz bun – din viata prietenilor mei:)

 

Zilele trecute una dintre prietenele mele care s-a mutat in casa noua si si-a cumparat un nou aragaz, de fapt, o masina de gatit sofisticata.

Pana a ajuns la obiectul pe care voia sa-l cumpere am dezvoltat toti prietenii teorii despre cum va arata cuptorul/ aragazul viitorului, asta pentru ca Diana voia ceva care sa fie de ultima tehnologie si daca se poate sa fie si eco.

Pe parcursul discutiilor noastre am descoperit  – atentie!!!! – ca pe glob sunt 3 miliarde de oameni care au mari probleme de sanatate influentate de felul in care isi pregatesc mancarea. Inhalarea fumului de la lemnul care arde sau de la carbuni este foarte toxica si in fiecare an duce la 1.9 milioane de morti, in principal femei si copii care petrec mai mult timp acasa.

(cu aceasta informatie sa va vad cum mai stati la gratar :) )

De aici ne-am dus sa cercetam daca exista cuptoare care functioneaza pe energie solara (si da, desigur exista), iar daca genul acesta de cuptoare- cu sau fara aragaz – ar fi vandute la scala mare (in bucatarii special gandite pentru asemenea instalatii), s-ar reduce mult defrisarea padurilor in zona rurala.

Bine, exista si masina de gatit care functioneaza pe baza de … pleava de orez. E creatia unui domn din Filipine si a fost subiectul unui amplu articol in National Geographic in urma cu 2 ani. (http://news.nationalgeographic.com/2016/10/alexis-belonio-explorer-moments-food-innovation/)

Ma rog, sa precizez ca prietena mea isi dorea special aragaz clasic pentru ca ea crede ca se curate mai usor decat masinile de gatit electrice si, in plus, cand e o pana de curent electric nu ai probleme de gatit.

N-am mai participat de multa vreme la o asemenea discutie, in toate casele in care am locuit exista deja aragaz, iar cand si-au cumparat parintii mei nu m-a interesat foarte tare, dar cu experienta de acum as putea spune 3 lucruri care sunt importante cand alegi un aragaz :)

  1. Volumul cuptorului (am descoperit ca exista aragazuri cu … cuptor dublu, care poate oferi posibilitatea de coacere simultana a mai multor feluri de mancare!)
  2. Iluminatul cuptorului si sa aiba rotisor :)
  3. Numarul de arzatoare (ochiuri de gatit le spuneau parintii mei), habar nu aveam ca exista cu mai mult de 4 “ochiuri” si pentru familii, nu doar gatit professional.

Sper sa va ajute informatiile de mai sus daca vreti sa va cumparati un aragaz. Prietena mea l-a comandat la eMAG, nu ma lasa sa spun ce si-a luat:),  dar il gasiti printre cele de la link:)

1267
stair-design-13DESIGN INOVATOR – Scari (foto) –

DESIGN INOVATOR – Scari (foto) –

Cautam idei de scari decorative pentru ca vreau sa fac ceva adaugiri in apartamentul in care locuiesc. Scari care duc catre nicaieri, vorba lui Carlas Dreams pentru ca locuiesc intr-un apartament cu doua camere care se intinde doar pe un etaj/ ma rog o patrime din etajul cladirii in care locuiesc.

Dar ma doboara cartile (desi nu le pastrez pe toate si sunt foarte darnica la a imparti carti citite) si imi doresc sa pun niste plante noi in liviving.

Ma rog, asta nu e chiar interesant de prezentat, ci rezultatul cautarilor. Mai intai am descoperit individual scari al caror design e spectaculos, apoi am ajuns la un articol de pe blogul de la Metropolitan Museum.

Bucurati-va putin privirea cu aceste creatii si ganditi-va ce creative sunt mintile care le-au desenat si cat de frumos pot gandi in afara rigorilor clasice.

o bucurie de minti creative.

stair-design-2 stair-design-3 stair-design-4 stair-design-5 stair-design-6 stair-design-7 stair-design-10 stair-design-11 stair-design-12 stair-design-13 stair-design-14 stair-design-16 stair-design-17 stair-design-18 stair-design-19 stair-design-21 stair-design-24 stair-design-25 stair-design-26 stair-design-27 stair-design-28 stair-design-29 stair-design-30 stair-design-31 stair-design-32 stair-design-40

1299
cover fashion wimbledon 201713 vedete imbracate minunat la Wimbledon 2017

13 vedete imbracate minunat la Wimbledon 2017

Acum ca s-a terminat Wimbledon 2017, ca Federer a scris istoria din nou, sa trecem si la lucruri frivole… sau nu.

Am facut o selectie de vedete care au fost zilele acestea la Wimbledon, uitati-va la cat de relaxat sunt imbracate, dar in acelasi timp cat de rafinat.

Pe aceasta cale doresc sa va spun (pana vedeti fotografiile cu vedetele lor) ca de maine la Bucuresti este un important turneu de tenis feminin, singurul pe care-l mai avem in Ro la acest nivel – BRD Bucharest Open. Va puteti cumpara bilete de aici si, desigur, imbracati-va frumos cand mergeti la Arenele Progresul:)

Mai spun ca mi-ar placea sa vina si la noi actori, cantareti, designeri si chiar politicieni cum au mers in ultimele doua saptamani la wimbledon la englezi. E un semnal frumos pe care-l dam si sportivilor, dar mai ales copiilor care fac sport. (premierul britanic, Theresa May, a fost intr-o zi la Wimblendon!!!)

intr-o ordine aleatorie
Anna Wintour
anna wintour

David Beckham
david beckham

Eddie Redmayne si sotia, hannah
eddie redmayne hannah

Grace Jones (mi se pare super smart cum a ales Grace Jones sa fie “diferita” si de data aceasta :) )
grace jones

Hillary Swank
hilary swank

Stella McCartney
holding-stella-mccartney-celebrity-style

Preferata mea, pentru rafinament si simplitate, dar mai ales pentru atitudine – Joely Richardson (fiica Vanesei Redgrave)
joely richardson 1

Regele Juan Carlos si Regina Elena
juan carlos

Kate Middleton
Kate-Middleton-Dolce-Gabanna-Dress-Wimbledon-2017

Mirka Federer
mirka federer

Olivia Palermo
Olivia Palermo

Pippa Middleton
pippa middleton

Shirley Bassey
Shirley Bassey

3553
brain-transplantOrice emotie – furie, suparare – tine biologic doar 90 secunde. Restul e alimentat de tine. Stiai? –

Orice emotie – furie, suparare – tine biologic doar 90 secunde. Restul e alimentat de tine. Stiai? –

Am citit o carte despre cum functioneaza creierul si despre cum putem, intelegandu-i mecanismele, sa-l folosim la capacitatea lui optima (nu maxima) pentru fericirea noastra.

Cartea se numeste My Stroke of Insight: A Brain Scientist’s Personal Journey, si e scrisa de un medic neurolog care a avut un atac cerebral – Jill Bolte Taylor, o puteti gasi aici in varianta Kindle, iar in print exista si in romaneste la editura Curtea Veche.

Eu am citit-o in versiunea electronica in engleza pentru ca am ajuns la ea via o alta carte (Impacarea cu noi insine – Pema Chodron) si n-am avut rabdare sa o comand / sau sa merg la librarie sa o cumpar in romaneste.

Pema Chodron povesteste cum, in cartea sa, Jill Bolte Taylor explica mecanismul psihologic care sta la baza emotiei: o emotie precum furia, care este o reactie mecanica, dureaza doar 90 de secunde din clipa in care s-a declansat pana isi incheie parcursul. Un minut si jumatate. Cand dureaza mai mult, si de obicei dureaza mai mult, este pentru ca noi am ales sa o reactivam. Sa o alimentam cu gandurile noastre, cu cuvintele noastre si ceea ce ar trebui sa dureze 90 de secunde poate ajunge si pana la …20 de ani!

In completare Dr Jill Botle Taylor spune in cartea ei –

If, however, I remain angry after those 90 seconds have passed, then it is because I have chosen to let that circuit continue to run. Moment by moment, I make the choice to either hook into my neurocircuitry or move back into the present moment, allowing that reaction to melt away as fleeting physiology. The really exciting news about acknowledging my right and left characters is that I always have an alternative way of looking at any situation-is my glass half full or half empty? If you approach me with anger and frustration, then I make the choice to either reflect your anger and engage in argument (left brain), or be empathic and approach you with a compassionate heart (right brain). What most of us don’t realize is that we are unconsciously making choices about how we respond all the time. It is so easy to get caught up in the wiring of our pre-programmed reactivity (limbic system) that we live our lives cruising along on automatic pilot. I have learned that the more attention my higher cortical cells pay to what’s going on inside my limbic system, the more say I have about what I am thinking and feeling. By paying attention to the choices my automatic circuitry is making, I own my power and make more choices consciously. In the long run, I take responsibility for what I attract into my life.

*

When my brain runs loops that feel harshly judgmental, counter-productive, or out of control, I wait 90 seconds for the emotional/physiological response to dissipate and then I speak to my brain as though it is a group of children. I say with sincerity, “I appreciate your ability to think thoughts and feel emotions, but I am really not interested in thinking these thoughts or feeling these emotions anymore. Please stop bringing this stuff up.” Essentially, I am consciously asking my brain to stop hooking into specific thought patterns. Different people do it differently of course.

*

The secret to hooking into any of these peaceful states is the willingness to stop the cognitive loops of thought, worry, and any ideas that distract us from the kinesthetic and sensory experience of being in the here and now. Most important, however, our desire for peace must be stronger than our attachment to our misery, our ego, or our need to be right. I love that old saying, “Do you want to be right, or do you want to be happy?” Personally, I really like the way happy feels inside my body and therefore choose to hook into that circuitry on a regular basis. I’ve often wondered, If it’s a choice, then why would anyone choose anything other than happiness? I can only speculate, but my guess is that many of us simply do not realize that we have a choice and therefore don’t exercise our ability to choose. Before my stroke, I thought I was a product of my brain and had no idea that I had some say about how I responded to the emotions surging through me. On an intellectual level, I realized that I could monitor and shift my cognitive thoughts, but it never dawned on me that I had some say in how I perceived my emotions. No one told me that it only took 90 seconds for my biochemistry to capture, and then release me. What an enormous difference this awareness has made in how I live my life.

Dr Jill Botle Taylor face o lista cu 40 de lucruri pe care apropriatii celor care sufera un atac cerebral ar trebui sa le stie despre recuperarea prietenilor/ rudelor lor. Cum se vede recuperarea din partea cealalta, mai ales cand esti medic si intelegi toate procesele care ti se intampla.

Le las mai jos in print screen ca sa fie usor de dat mai departe, pentru ca asta este dorinta doctorului exprimata direct in carte. (atentie! dupa listele din carte, mai urmeaza doua observatii importante ale doamnei doctor:) )

Dr Jill Botle Taylor recovery recomandation stroke 1

Dr Jill Botle Taylor recovery recomandation stroke 2

Dr Jill Botle Taylor recovery recomandation stroke  3

Dr Jill Botle Taylor recovery recomandation stroke  4

Dr Jill Botle Taylor recovery recomandation stroke  5

Si doua observatii ale doamnei doctor de dupa recuperarea personala dupa atacul cerebral, observatii care o sa va faca sa va ganditi la oamenii din jurul vostru care au trecut prin situatii extreme de viata si …”au invatat sa nu mai puna la suflet” si “sa fie intelegatori si buni cu altii”.

For me, it’s really easy to be kind to others when I remember that none of us came into this world with a manual about how to get it all right. We are ultimately a product of our biology and environment. Consequently, I choose to be compassionate with others when I consider how much painful emotional baggage we are biologically programmed to carry around. I recognize that mistakes will be made, but this does not mean that I need to either victimize myself or take your actions and mistakes personally. Your stuff is your stuff, and my stuff is my stuff. Feeling deep inner peace and sharing kindness is always a choice for either of us. Forgiving others and forgiving myself is always a choice. Seeing this moment as a perfect moment is always a choice.

*

To experience pain may not be a choice, but to suffer is a cognitive decision. When children are ill, it is often more difficult for the child to handle parental grief than it is for the child to endure the illness. The same can be true for anyone who is ill. Please be very careful what circuits you stimulate when you visit someone who is not well. Death is a natural process we all must experience. Just realize that deep inside your right mind (deep within your heart’s consciousness) rests eternal peace. The easiest way I have found to humble myself back into a state of peaceful grace is through the act of gratitude. When I am simply grateful, life is simply great!

28709