Author : Cristina Bazavan

lidl-rebreanu-bucate-ca-la-carteBucate ca la carte: Cum am gatit inspirata de literatura lui Liviu Rebreanu –

Bucate ca la carte: Cum am gatit inspirata de literatura lui Liviu Rebreanu –

Anul acesta, Lidl are o campanie impresionanta pentru mine, prin asocierile pe care le face. Prezinta gama Camara Noastra plecand de la mancarea care apare in literatura romana, asociata cu scriitori despre care adolescenții invata astazi in scoala, intr-un serial denumit Bucate ca la carte.

La primul episod, care era inspirat din viata lui Ion Rebreanu, am intrat si eu in joc si mi-a placut foarte mult sa mai fac o excursie emotionala in acele vremuri, cred ca ar fi o modalitate foarte draguta de invatare si in programul Scoala Altfel. Acum vine episodul 2, inspirat din Caragiale, alta bucurie, alta poveste despre identitatea romaneasca si e frumos sa faceti acest exercitiu intr-un weekend: sa gatiti ca pe vremea lui Caragiale.

Primul episod din seria Bucate ca la carte arata ca un film de scurt metraj si chiar va rog sa va uitati la el pentru ca are o desfasurare de forte impresionanta in zona cinematografica.

Cand Lidl m-a provocat sa ma gandesc la ce as putea gati inspirata de literatura lui Rebreanu si de mancarea din acele vremuri, nu stiam cum va arata povestea lor inspirata din romanul Ion. Dar, cum ma stiti, puteam sa spun multe despre scriitor si despre declinarile in teatru sau film ale operele lui.

Rebreanu era un om absolut obsedat de munca, profund indragostit de sotia lui (Fanny Radulescu), tata a unei fetite (care era a sotiei lui, dintr-o relatie anterioara casatoriei).

Era un om care avea o foarte prezenta constiinta de sine, foarte corect si cu multe incercari in viata care sa-i fi testat etica si valorile. Oamenii epocii au comentat foarte mult, de exemplu, ca a acceptat sa se casatoreasca cu o femeie care avea deja un copil, fiind considerat imoral in acea epoca.

Scrierile lui vorbesc mereu despre dreptate, separa ce e bun de ce e rau si personajele au constiinta de sine, isi pun intrebari despre ce e bine si ce e rau, au o viata interioara foarte bogata.

Va rog mult sa vedeti Padurea Spanzuratilor la Teatrul National, in regia lui Radu Afrim, unde personajul lui Apostol Bologa e interpretat de doi actori, Alexandru Potocean si Marius Manole, Manole fiind constiinta cu care Bologa dialogheaza cand se afla in cumpana. E cea mai actuala dintre “citirile” lui Rebreanu. E socant sa vezi ca in continuare ne aflam in situatia de a lupta noi impotriva celor din familia noastra (urbana sau nu); iar anii din urma, cu multele dispute politice, ne-au aratat asta profund pe pielea noastra.

Ce m-am gandit sa pregatesc inspirat de epoca in care a trait Rebreanu, luand in calcul ca era nascut in Bistrita (deci avea influente ardelenesti) si ca era un om cultivat, rafinat si cu adevarate valori romanesti?

Cum ma stiti, am extrem de putin timp liber, dar mi-a placut foarte mult provocarea si faptul ca pot sa vorbesc despre Rebreanu altfel, asa ca am ales sa gatesc dupa cum urmeaza.

Mamaliga cu Urda si Smantana

mamaliga cu urda

Un Tartar de legume cu Cas afumat, branza maturata de oaie si cas impletit ardelenesc (toate branzeturile sunt din Camara Noastra)

tartar

cas visinata

Sarmale de porc cu afumatura, servite cu iaurt sau smantana, dupa preferinte.

sarmale smantana crop

Evident, daca tot am ajuns la Lidl pentru cumparaturi am cumparat si fursecuri de mai multe feluri si ceva rulada cu mac din Camara Noastra. Nu se mancau pe vremea aceea (la 1920), placinta cu mere era desertul epocii, dar…. Rebreanu, ca si mine (e singura asemanare, va asigur, domnia sa era un geniu), era un foarte mare iubitor de cafea… Si un fursec cu aroma de lamaie sau o rulada cu umplutura cu mac sunt minunate la o cafea dimineata.

desert

Cateva precizari pentru cum am pregatit masa, ca sa pastram adevarul istoric.

Nu m-am apucat eu sa fac sarmalele (nu am timp si nici nu stiu), dar am un obicei al casei cand vrem sarmale. Le luam de-a gata preparate chiar din Camara Noastra, dar adaug varza murata separat pe care o fierb cu sunca afumata (acum cu Kaizer Taranesc din Camara Noastra) si pe ultima suta de metri adaug si sarmalele in oala sa mai fiarba putin.

 

Tartarul de legume e o reinterpretare a salatei de legume (rosii, castraveti, ardei gras, putina ceapa si putin morcov, toate aromatizate cu ulei de masline si mirodenii, lasate sa se patrunda aromele). Aceasta versiune am mancat-o in Transilvania si mi-a explicat doamna care a gatit ca e felul in care ea isi pacaleste copiii sa manance legumele. E o salata foarte gustoasa, pentru ca se intrepatrund toate aromele foarte bine daca e lasata o ora sa se “odihneasca”. Plus ca se face foarte usor: nu va imaginati ca am stat sa tai marunt toate legumele, le-am pus intr-un mixer si le-am maruntit usor si rapid.

sarmale camara noastra

Tot pentru adevarul istoric, visinata din Camara Noastra exista in casa :), precum si vasele de inspiratie populara. Sunt autentice, de la Muzeul Taranului Roman.

 

Mie mi-a placut foarte foarte mult sa ma joc de-a “masa lui Rebreanu”, dar Lidl va invita pe fiecare sa faceti acest joc si va ofera multe premii. Saptamana viitoare urmeaza episodul 2 din serie de unde puteti afla mai multe secrete culinare povestite de Caragiale, in operele lui. Cred ca e un exercitiu foarte placut pentru familiile cu copii, o sansa sa se uite altfel la ceea ce invata la scoala.

Ce trebuie sa faceti? Cumparati de minimum 50 de lei si cel putin un produs Camara Noastra.

Inscrieti codul unic de pe bonul fiscal pe surprize.lidl.ro/camaranoastra, intre 01 – 30 iunie 2020.

Premiul cel mare este de 3000 de euro sau un tur culinar al Romaniei. Pentru mai multe sanse, urmariti povestea din episod si ajutati la pregatirea bucatelor, totul pe surprize.lidl.ro/camaranoastra

 

640
bazavan cafenea(Personal) My mantra: Sa am intelepciunea sa aleg corect. Sa fac bine in jurul meu. –

(Personal) My mantra: Sa am intelepciunea sa aleg corect. Sa fac bine in jurul meu. –

Vorbeam zilele trecute cu un prieten la telefon despre puncte tari si puncte slabe in personalitatile noastre si m-am trezit povestind  despre ce gandesc de mica in chestiunea supravietuirii, mod de gandire pe care – mai tarziu – l-am descoperit in strategiile sportivilor.

Am inteles relativ repede ca nu o sa fiu la masa bogatilor pentru ca vin dintr-o familie mult prea modesta si e fara sens sa vorbim despre lux cand eu am stat la casa cu wc-ul in curte in primii 3-4 ani de viata. Sau cand am facut iarna in 2 ani din scoala gimnaziala cu acelasi pulovar gros, foarte gros, din lana toarsa mare, tricotat de mine, pe post de haina (se mai uda, il puneam pe calorifer sa se usuce si il luam a doua zi peste uniforma pana la scoala).

Luxul tine de educatie, inainte de orice, nu de bunurile pe care le detii, iar eu n-am avut educatia aceasta deloc – sigur am invatat sa mananc cu furculita si cutitul, dar ai mei aveau alte probleme in viata, nu auzisera ei de obiecte de lux care valoreaza cat salariul lor in toata viata.

Am inteles la fel de repede ca nu sunt o frumusete rapitoare si n-am sa pot specula niciodata frumusetea intr-un beneficiu personal. Nu e o tragedie, ce sa vezi, e la fel ca si cu inaltimea, am 1.55m si atat o sa ramana. Ma rog, chiar o sa ma scad cu timpul ca se taseaza coloana vertebrala si gravitatia isi spune cuvantul.

Am inteles foarte repede ca nu are sens sa ma vait pentru ce nu am, ci ca trebuie sa pun in valoare si sa cultiv ce am. Si m-am pus pe citit, pentru ca singurul meu atu era creierasul.

Astazi un sportiv ca Simona Halep (care nu era nascuta pe vremea cand ajungeam eu la aceste concluzii) nu se concentreaza sa loveasca mai puternic decat o jucatoare care are 2 metri inaltime si dublu greutatii sale, ci isi doreste sa o alerge mai mult ca sa-si creeze brese in atuurile adversarei.

Asa am facut si eu de mica, pe limba mea, in felul meu. Pe supravietuire.

Astazi nu sunt nici la categoria saraci, as mania pe doamne doamne daca as spune asta, dar nu sunt nici la masa celor bogati. Mi-e bine asa cum sunt si stiu ca ceea ce am facut a fost realizat pe fortele si mintea mea.

Am si eu momente ca oricare alt om cand sunt in deriva, dar nu din cauza lucrurilor pe care ar fi bine sa le detin ci pentru ca de multe ori nu am raspuns la intrebari de genul: “Construiesc si eu ceva util pentru cei din jur? Las si eu o urma decenta prin viata?”

Astazi, mantra mea de dinainte de fiecare moment de meditatie si rugaciunea mea la culcare e “ sa am intelepciunea sa aleg corect. Si sa fac bine in jurul meu”.

Si de fiecare data cand aud un prieten care spune ca nu are cutare sau nu poate nu stiu ce, incerc sa-i amintesc sa se concentreze pe ce are, pe atuurile lui, sa si le asume si se foloseasca de ele ca sa mearga mai departe.

Si, daca pe drumul asta, poate sa faca si ceva bine in jurul lui, toata lumea e castigata.

  • Am scris randurile acestea poate va ajuta in momentul in care sunteti prea absorbiti de ce aveti nevoie, uitand sa apreciati ce detineti deja.
1602
cirese europa fmCe am invatat de la Europa FM. Amintiri la 20 de ani de EFM –

Ce am invatat de la Europa FM. Amintiri la 20 de ani de EFM –

Azi Europa FM implineste 20 de ani. Acum 20 de ani eram in mega vrie si stress si pret de niste ani, cum venea inceputul de mai, eram disperata sa se faca ciresele pentru ca aveam o campanie pentru EFM si trimiteam cosuri de cirese catre multi oameni. Nu erau o avere ca acum:)

Pentru ca eram f f tanara la momentul muncii pentru Europa FM si pentru ca aveam responsabilitati multe – eram brand manager si responsabilul cu marketingul (am avut bugete mari in grija pentru ca era lansarea si erau investitii serioase), anii de Europa FM m-au consumat teribil fizic si emotional, dar m-au si invatat multe despre viata.

M-a invatat ca rasa si clasa nu se cumpara cu bani.

Asta e o lectie pe care am primit-o fara sa stie, de la directorul de atunci al EFM, Dan Ghibernea, de departe cel mai cultivat, mai citit si mai rafnat dintre cei care au condus statia. Avea educatia de acasa, din aceea de burghez intelectual, si lua decizii cu stil, cu substanta.

 M-a invatat sa ma feresc de oamenii cu interese.

Eram mica, aveam mai multa influenta si putere decat puteam eu intelege (eram preocupata sa-mi fac treaba care era foarte multa, nu sa stau sa inteleg ce putere aveam), si pentru ca ma aflam in aceasta ipostaza imi cautau multi prietenia.

Nu stiu daca prea multa munca si consticiozitate (modelul tocilar) m-au impiedicat sa cad in plasa linguselilor, sau daca pur si simplu asa era felul meu. Dar sunt foarte multumita ca atunci am invatat sa ma feresc de oameni.

Mi-a consolidat o prietenie cu Zaff (George Zafiu, cum il stiu cei mai multi) care o sa stea in picioare multi ani.

Am lucrat impreuna si in perioada de pre efm cand pregateam lucruri, eram amandoi ca doi pui de gaina care asimilam multe informatii de la sefii nostri francezi care erau pe post de closca.  Dar am muncit amandoi cu super onestitate si super mult suflet, desi si el avea putere si influenta si a schimbat mult din muzica ro in anii aia. Stiu ce ne invatau francezii, stiu ce discutam noi din birourile vecine, stiu cum luam deciziile incercand sa respectam regulile pe care le invatasem si cum ne tineam de promisiunea de a fi corecti.

Anii aia de multa munca si multa scoala la locul muncii, si pe la Paris,  au insemnat mult. Viata ne-a dus pe fiecare pe multe drumuri, dar pentru mine – pt cat ne-am chinuit noi in anii aia de munca, am muncit cu pasiune, dar foarte foarte mult – Zaff e fratele meu. Si de oricate ori ne-am mai certat pe drum in anii astia, ca am mai avut si noi decizii diferite, ne-am respectat si am mers mai departe.

M-a invatat sa nu-mi las niciodata toate ouale intr-un cos. Si in viata sa merg independenta profesional.

Nu mai stiu cum am ajuns la concluzia asta, dar cand am plecat de la EFM, absolut epuizata, mi-am promis ca nu voi depinde niciodata de cineva profesional. Nu depindeam nici in EFM, dar cred ca francezii mi-au dat incredere in mine sa “be brave”, cum imi zicea seful meu direct, Frank Lanoux de fiecare data cand pleca inapoi la Paris, dupa o saptamana de traininguri si strategii.

 

M-am intors la EFM dupa plecarea din 2004, de doua ori, de fiecare data pentru ca m-a rugat Zaff sa-l ajut cu ceva. De fiecare data l-am enervat cumplit pe Zaff cu deciziile mele legate integritate si etica. S-a obisnuit cu mine stie ca sunt “nebuna” si fac doar ce cred ca e corect si etic, si ca nu ma insotesc in drumul meu decat cu oamenii cu care impart aceleasi valoari.  De fiecare data mi-am promis ca nu ma mai intorc alta data. :) Sper sa ma tin de promisiune de data asta. Si sa nu mai mai roage Zaff vreodata ceva legat de EFM. :)

424
tvDespre actori in social media – cu dus si intors. Cumpara cineva emisiunile aparute? Ii mai ia vreun regizor pe actorii care s-au mascarit prea mult?

Despre actori in social media – cu dus si intors. Cumpara cineva emisiunile aparute? Ii mai ia vreun regizor pe actorii care s-au mascarit prea mult?

Ma tenta sa scriu aceste randuri pentru urban.ro, dar incercam sa pastram acest site cat mai curat, cat mai fara judecati si opinii personale, asa ca scriu aici.

Emisiunea de pe youtube a lui John Krasinski, Some Good News, o inventie in gluma pentru vremea de izolare, filmata de acasa de fiecare dintre invitati, cu telefonul, a fost cumparata de Comedy Central Production si va fi transferata pe tv. In noua versiune, Krasinski nu va mai fi prezentatorul dar va avea un rol permanent.

Vestea m-a facut sa ma intreb daca exista vreo televiziune in Romania care sa-si poata permite sa cumpere cateva dintre productiile care au aparut in online si la noi in vreme de izolare.

Miejii Noptii cu Bobonete si Costi e o emisiune care desi pe format-ul – do it yourself – a respectat standardele unei productii late show si a confirmat ca are audienta, fara sa aiba platforma de promovare a unei televiziuni.

Sigur ca baietii au lucrat ca la carte pentru ca au citit cartea asta cu productiile tv, au avut producator, un prieten a mai scris dintre glume, si-au pregatit rubricile in fiecare emisiune si au avut sedinta de redactie.

Isi gaseste emisiunea aceasta locul la ProTv? Baietii au facut-o cu bani de acasa. Practic gratis ca oricum n-au incasat niciun ban pe ea.

 In aceeasi categorie intra productiile de interviu ale lui Bartos, sau de coveruri dupa cantece celebre… Cu un script gandit in avans, cu detalii pe care niciun jurnalist nu le-ar sti pentru ca se bazeaza pe relatia lui directa cu subiectii, interviurile lui Bartos arata, intr-un format de divertisment o parte din personalitatea unor actori si cantareti cum nu vedeti la tv.

E de departe mai bun decat majoritatea interviurilor de la tv – in primul rand are avantajul timpului ( sunt mai lungi interviurile decat in orice emisiune cu vedete de la tv), in al doilea rand are avantajul “relaxarii pe net”; oamenii vrobesc de acasa de la ei si nu sunt atat de formali ca la tv. Sigur, sunt in continuare profesionisti constienti de imaginea lor publica si sunt atenti la ce haine au, cum le sta parul etc…

 

Si tot pe linia asta e emisiunea lui Marius Manole si a Ilonei Brezoianu – welcam us in our home . Au inceput in joaca, se mascareau ei intre ei, apoi au ajuns la un format, au invitati, sub pretextul glumelor discuta si lucruri serioase.

Ar fi un minunat late night show de week end…

Poate Antena 1 sa cumpere o asemenea emisiune? Spun acum antena pentru ca Ilona joaca in serialele acestui post tv, dar si ca sa fie in balans cu protv pe care l-am mentionat mai sus.

 Oricum ar fi isi permite o televiziune din Romania sa ia una dintre aceste productii?!

Piata exista, publicul le vrea… s-a facut deja focus grupul, avem rezultatele… dar banii sunt? Sau interesul?

 Pe de alta parte, ca sa mentionez putin si partea mai putin placuta a experientelor tinerilor actori in social media, o remarca venita dn conversatii private cu oameni din industrie: casting, productie, regie.

Daca actorul se mascareste la nesfarsit pe youtube sau pe Instagram pentru ca asta i se pare cel mai usor sa faca, va mai fi luat el vreodata in calcul la casting de un regizor ca Mungiu, Puiu sau Porumboiu pentru un rol dramatic, complicat si sofisticat?

Imi povestea un domn regizor, premiat international, cum ii e greu sa gaseasca o actrita tanara (de varsta liceului, sau sa poata sa joace in acea categorie) care sa nu faca mutrite de “Instagram” sau tik tok… care sa nu se fi imbibat de atitudinea cu care ai succes la prima mana in social media.

Sunt copii care au crescut in epoca digitala, care traiesc jumatate de viata in Instagram sau tik tok de acolo isi iau validarea, dar e oare e potrivita cand vrei sa fii actor?

N-am raspunsuri, evident…. Dar sunt ganduri pe care le las aici pentru cine are ochi de vazut si timp de gandit pe termen lung pentru cariera sa.

 

 

 

 

 

 

468
amfiteatru1-1000x600De ce artistii sunt astazi considerati nefolositori  –

De ce artistii sunt astazi considerati nefolositori –

Vremurile acestea in care toate lucrurile se reaseaza pe baze noi, de la alimentatie pana la transport sau micile business-uri  sunt ca o linie de finish intr-o cursa in care ne-am antrenat toti pentru ce va sa fie.

Astazi tragem linie si ne uitam la ce baze morale am fundamentat, la cum ne-am dezvoltat agricultura ca sa avem ce sa mancam pe viitor, la cum ne-am pastrat in tara capacitati de productie pentru bunuri vitale.

Si incercam sa ne adaptam la piata si viata.

La fel, exact aceleasi mecanisme si procese,  se intampla acum in zona entertainment-ului – cu teatru, film, concerte si alte spectacole alternative. Iar consecintele aici sunt mai mult decat dramatice pentru ca au radacini foarte adanci ale unor constructii pe baze gresite.

Am promovat de 30 de ani incoace cel mai adesea “chiloti” – stiri despre ce si-au mai cumparat, ce vacante au facut, cat au cheltuit pe casele lor cei care activeaza in muzica, film, teatru.

Sigur ca e o combinatie de cerere versus oferta pentru ca mereu se spune ca genul acesta de stiri fac audienta; dar de ani de zile actorii romani curati – care nu stau in chiloti in poze, care muncesc in draci si la noi si in strainatate – spun unde pot ei ca oamenii nu stiu ca le place ceva pana cand nu vad acel ceva. Si daca munca lor nu e promovata altfel, adica pe continutul propriu zis, nu prin vacante sau “ o intamplare amuzanta de la repetitii/filmari”, oamenii vor pierde contactul cu realitatea si valoarea efortului lor.

Ani de zile, oameni de televiziune si politicieni au minimalizat efortul si impactul muncii artistilor de orice fel din aceasta tara. Pana la Klaus Iohannis nu stiu un presedinte care sa fi chemat artistii la dialog ca parte a vocii societatii civile, care sa-i premieze in ceremonii publice la Cotroceni (regulat, in afara campaniilor electorale).

Dupa un model comunist adanc infipt in mintea noastra, artistii sunt “elitele fitoase care traiesc pe picior mare si, daca se poate, ar fi bine sa dispara”.

Anul trecut, scriam ceva pe facebook despre prezenta in Romania a Angelei Gheorghiu care lansa un album cu Alexandra Dariescu, o pianista tanara foarte talentata. Cineva a comentat “ ia mai lasati-ne si cu elitele astea care nu sunt bune de nimic”.

Vorbeam de cel mai cunoscut artist roman in lume in acest moment, si probabil unul dintre cei mai patrioti, oricat de desuet ar fi termenul. Pentru ca Angela Gheorghiu isi incepe orice interviu din lumea asta spunand ca e din Romania.

Dar daca cetateanul de rand aude zilnic la tv sau in presa ca artistii sunt prosti sau au o viata nu foarte morala, iar el n-a fost niciodata in sala de spectacol ca sa experimenteze o asemenea emotie, cum credeti ca ar putea gandi altfel?!

Un exemplu similar a fost saptamana aceasta cand Oana Pellea a scris o scrisoare presedintelui pentru a atrage atentia asupra  situatiei artistilor romani in acest moment. A fost urmata in zile consecutive de un grup de regizori si producatori de film, iar ieri si de Tudor Chirila.

Cum a reactionat lumea la scrisoara Oanei? “Nu mai cereti de pomana”.

Scopul tuturor scrisorilor era, desigur, sa puna in spatiu public si pe agenda publica o discutie care pare ca nu are la fel de mare importanta ca altele, desi in aceasta industrie sunt zeci de mii de romani implicati.

De la muzicienii de la filarmonica (fix cei care au studiat ani multi sa cante la instrumente) pana la balerinele de la Opera care au facut sacrificii imense pentru performantele lor artistice. Cei mai multi dintre ei, indiferent de orasul in care activeaza, sunt acum in somaj tehnic. Si au familii si copii acasa, au investit in educatia lor, i-au crescut cu spirit civic; exact genul de copii cu care ne tot laudam.

Revenind la Oana Pellea, daca presa ar fi fost mai atenta in prezentarea ei de-a lungul timpului– daca ar fi inclus de exemplu participarea sa in filmul lui Alfonso Cuaron, Children of men (unde a jucat alaturi de Clive Owen, Michael Caine, Julianne Moore), mai des decat ar fi mentionat pareri subiective despre chipul sau, poate ca astazi lumea nu si-ar mai fi pus problema “cine esti tu sa iei atitudine”.

*

In toata perioada de izolare am scris pe urban.ro (un site pe care l-am preluat anul trecut si pe care l-am transformat in site cultural, accesibil pentru toata lumea, fara sa contina insa nimic din viata privata a artistilor) am scris, deci, despre muzee, filme, i-am invitat pe actori sa va ofere muzica lor preferata ca sa va prezinte o parte din ceea ce-i motiveaza si pe ei in aceste vremuri si multe alte stiri culturale si de lifestyle.

N-a fost nicio barfa, n-a fost nicio vedeta “in chiloti”. Iata primele cinci articole si audienta lor in aceste 2 luni.

vizualizari top 5 urban 17 mai

*

Cred ca in zilele astea, cand tragem linie si incercam – ca la orice restart – sa construim pe baze mai corecte si mai bune, ar trebui sa constientizam cateva lucruri:

Si noi (cei care scriem in orice canal media – de la un status pe facebook pana la o stire tv sau la ziar) am contribuit la imaginea de “nefolositori” a artistilor, cum a contribuit fiecare om de comunicare din echipele lor care i-a sfatuit sa aleaga calea scurta pentru o aparitie in presa fara sa aiba un continut relevant pentru meseria lor.

Astazi cand ne e dor de un concert sau un spectacol de teatru, ar trebui sa ne aducem aminte ca nicio entitate privata – ong, asociatie – nu s-a gandit sa creeze pentru artisti un cadru de spectacole – o sala in aer liber sau un cadru legislativ mai corect adaptat la international. (Stiu avem multe alte probleme, dar la restart de undeva trebuie inceput si in acest domeniu).

De astazi, cand mai apare impulsul sa promovati o stire triviala sau sa dati like la o poza “in chiloti” a unui pseudo artist, mai ganditi-va o runda.

Cand auziti politicieni sau prezentatori tv care jignesc artisti care au facut ceva pe lumea asta – in tara si-n strainatate – sanctionati-i public. Vocea fiecaruia conteaza, si a ta.

Daca astazi artistii din Romania sunt considerati nefolositori, e vina fiecaruia dintre noi – public, presa, echipele artistilor si, pe alocuri, chiar artistii care au cautat calea scurta in loc sa munceasca sustinut ca un sportiv de performanta care vrea sa ia medalie la olimpiada.

Fiecare dintre noi putem ajuta la schimbare. Si cifrele de mai sus, de pe urban.ro, ne arata ca in momente grele emotional ne cautam un prijin si o evadare in arta (sau stirile despre arta).

1169
bazavan cotroceni cafenea webJurnal de izolare – scoici, prieteni, interese si o carte de scris –

Jurnal de izolare – scoici, prieteni, interese si o carte de scris –

Teoretic mai avem doar o saptamana de izolare, pentru mine probabil ca nu se va schimba prea mult pentru ca recomandarile medicilor in cazul meu sunt sa stau cuminte in casa cat mai mult. Voi face insa plimbari mai lungi dimineata si o sa ma duc la orice alimentara vreau fara declaratie, ceea ce ma bucura.

Sunt norocoasa pentru ca munca mea poate sa fie de acasa, desi am prieteni care vor incepe in cateva saptamani filmari pentru un lung metraj si am sa ma duc cateva zile la ei.

Mindsetul tuturor e ca de joi , 15 mai, gata… ne intoarcem la viata noastra, sa facem bilantul cu ce a fost in aceste 2 luni. Nu va fi la fel, avem in continuare f f multe locuri inchise, foarte multi oameni care nu au job, foarte multi artisti care stau acasa si isi dramuiesc banii… in cateva saptamani vom intelege cum s-a schimbat lumea noastra si cat de dramatice sunt efectele economice.

 

Oricum, daca e sa fac un bilant al celor 9 saptamani jumatate de izolare – pentru mine, genul de persoana in care nu urla sociabilitatea si dorinta de intalniri mondene, nu a fost o mare suferinta.

Mental, gandul ca nu am putut sa ies in parc si sa stau la soare, masina politiei care trece in fiecare dimineata la 9 si putin si se aud mesaje prin megafon ca si cum am fi intr-un  mare lagar, imposbilitatea de a ma duce la ce alimentara sau piata vreau, au fost disconfortul meu.

In imaginea  macro a lucrurilor, problemele mele sunt un mic moft, un rasfat…

 

Dar izolarea aceasta a fost un filtru minunat pentru prieteni si prietenie.

Inainte nu vorbeam la telefon decat strictul necesar, informatiile de baza care trebuiau comunicate intr-o conversatie, in aceste saptamani am vorbit ore la telefon… despre structuri de scenariu, despre etica in arta, despre comercial in televiziune si cum pot fi amendate emisiunile mizerie… si acestea sunt doar o ramura a conversatiilor pentru ca am vorbit si despre microbiologie, retete, psihologie, buddism, meditatie, respiratie, exercitii care corecteaza diverse probleme ale corpului…

Una dintre cele mai frumoase amintiri din aceasta izolare e legata de conservele cu soici marinate.

Am scris o reteta cu supa de scoici usor picante (aici) pe care o fac si cum preferatele mele pentru aceasta supa sunt scocile care sunt 3 la set la 10 ron, in gama SolMar de la Lidl care apare doar in saptamana iberca. Pandesc saptamana aia tot anul si cand a inceput izolarea m-am gandit “hai ca nu aveti ibericii acum, hai nu” pentru ca cel mai apropiat lidl e la 3, 5 km de mine… iar langa casa mea la 300m e cel mai mare Kaufland, deci nu intram la stricta necesitate pe declaratia de deplasare.

Luni dimineata mi-am facut curaj si plan sa merg la lidl, a doua zi dupa lansarea saptamanii iberice, marti; m-am organizat cu masina, tot. Doar ca pe la pranz au inceput sa sune telefoanele de la diversi prieteni “cobori si tu putin in fata blocului sa-ti dau ceva?”… rand pe rand am primit scoici cat pentru tot anul:) si cum trece perioada asta grea facem supa la cazan si o petrecere pe balcon. Le multumesc din suflet tuturor, nu le pot scrie numele unora ca-s celebri, asa ca spun doar ca gandul vostru bun o sa ma insoteasca de cate ori o sa mananc supa asta de acum inainte.

scoici solmar

O alta amintire in partea opusa a prieteniei vine de la o persoana cu notorietate pe care de-a lungul timpului am ajutat-o cand i-a fost greu si am simtit eu ca un sprijin emotional ar face diferenta.

Aceasta persoana care nu ma cauta niciodata sa ma intrebe ce mai fac, in primele zile de pandemie mi-a lasat un mesaj manifestandu-si ingrijorarea fata de cum ma protejez facand referire la problemele mele de sanatate. Am raspuns uimita, cu ganduri bune si… in urmatoarea secunda mi-a cerut ceva, o favoare care avea legatura cu expunerea publica…

Inca mai sunt socata ca sunt naiva si cred ca unii oameni se pot interesa de tine fara sa vrea ceva la schimb, desi in atatia ani de joburi care asigura expunere publica am vazut multe, foarte multe – de la zambete si false prietenii pana la intentia de spaga sau amenintari :)

Altfel, in dreptul meu… au inceput sa apara efectele colaterale.

Orice atingere de un aparat electric inseamna si o descarcare electrica, la fel si cand trec pe langa planta zanzi (un fel de ficus cu frunze mai mici si multe multe ramuri), plec cu hartiile lipite de degete prin casa.

E clar ca sunt incarcata electromagnetic si ca ar trebui sa merg mai mult desculta pe pamant, dar unde sa fac asta cand trebuie sa dam cu subsemnatul pentru o plimbare si ne dezinfectam orice lucru cu care iesim afara?!

E in plan sa lucrez in balcon in ghivecele cu flori sa plantez niste rasaduri, poate se va rezolva o parte din problema.

 

Muschii mei o iau razna in jos. Ma doare spatele, incep sa am echilibru precar la mersul cu ochii inchisi si altele mici schimbari. (execitiul de a masura mersul cu ochii inchisi este din experienta cu kineto)

N-am fost vreo sportiva nici inainte de izolare, dar acum sunt… varza. Incerc sa compensez cardio si mentinerea activa a muschilor spatelui cu 5 minute de dans pe un cantecel dimineata (cel mai adesea Relax, take it easy – Mika, sau Memories – Maroon 5), fac cateva genuflexiuni, niste exercitii geniale pentru relaxarea muschilor gatului si cateva abdomene. Dar… e nevoie de mult mai mult. Abia astept sa nu mai dam cu subsemnatul pentru iesirile din casa. Voi fi dintre cei care la 7 dimineata sunt pe strada la plimbare. Probabil ca voi arata ca un astronaut, cu masca si, poate viziera, dar macar voi iesi.

Exercitiile absolut minunate pentru umeri si gat


In saptamanile astea am scris multe multe ore – cele mai multe pentru urban.ro, am citit putin – 3 carti destepte , una cu Wikipedia alaturi ca nu intelegeam nimic din referintele la business –urile mentionate acolo. Am facut doua dintre cursurile de la MasterClass si m-am apucat sa invat italiana. (am sa scriu separat despre carti)

Cum prevad ca in ceea ce ma priveste pana in septembrie va fi izolare, mai lejera dar va fi… mai am multe de facut, de scris, de invatat.

Perioada asta mi-a aratat inca o data ca felul meu este sa fiu ocupata. Am petrecut si zile fara sa fac nimic, dar maximum una pe saptamana, in restul timpului am avut ceva de facut pentru ca mi-am gasit eu ceva de facut.

Si am fost pe linia dintre “e util ce fac, bucur niste oameni, le creem o oaza de bine” si “nu conteaza oricum nimic, suntem musculite de vin care se invart prin casa”.

Si m-am apucat sa lucrez la o carte.

 

 

 

 

780
obiecte de confort part 2Intimitatea izolarii: Obiecte de confort (2). O radiografie a unor timpuri istorice –

Intimitatea izolarii: Obiecte de confort (2). O radiografie a unor timpuri istorice –

Cand am anuntat in urma cu cateva zile ca doresc sa colectionez povesti despre obiectele care va aduc confort emotional in aceasta perioada de izolare, un timp istoric care va fi mentionat si peste sute de ani, nu m-am gandit ca marturiile vor fi atat de emotionante.

Regretam ca am povestit obiectele mele de confort ( o cafea si un parfum cu care imi incep mereu ziua) pentru ca mi se parea ca dau o directie superficiala a povestilor pe care le-as fi asteptat de la voi.

Am primit zeci de povesti, incep sa le postez treptat, sunt foarte foarte emotionante fara sa fie intruzive sau ostentative, fara sa fie “barfa”. Ele fac o radiografie a emotiilor noastre din aceasta perioada, dincolo de orice declaratie si tocmai de aceea mi se par demne de un muzeu virtual al emotiilor din izolare.

Va multumesc foarte mult pentru fiecare poveste trimisa si va astept in continuare, povestea si fotografiile, pe cristina.bazavan@gmail.com. E posibil sa revin pe mail cu intrebari care sa ma ajute sa scriu aici o poveste mai completa, mai directa, mai puternica despre dvs.

Stiu ca in maximum doua saptamani viata noastra, cel putin la nivel mental, ni se va parea mai “libera” (desi nu va fi asa, de aceea va rog ca acum – in izolare – sa va ganditi la ce va adus confort si sa-mi spuneti si mie:) pastram anonimitatea povestii daca doriti acesti lucru.

 

Lucia,

LOccitane Pentru mine, o butelie de sampon de corp L’Occitane cu aroma de lime si verbina este rutina care m-a salvat si mi-a dat curaj anul trecut in chimioterapie si radioterapie si pe care continui sa il folosesc in fiecare zi. Parfumul lamaii care da nota proaspata si plina de speranta a zilei iar verbina da o oarecare eleganta.

 

Iulia Dobos

bullet_journal 1 Stitch vioara

Eu lucrez in IT asa ca de pe 16 martie lucrez de acasa. Pe mine “m-a salvat” tata, ca sa spun asa, pentru ca a decis sa conduca 600 de kilometri intr-o seara (300 dus, 300 intors) ca sa ma ia la tara, de teama faptului ca se va restrictiona circulatia  (cea ce s-a si intamplat 2 zile mai tarziu). Asa ca de 2 saptamani imi petrec izolarea la ai mei.
Ca sa imi protejez mintea, cel mai important pentru mine a fost sa mentin cat mai multe din rutinele care functionau si cand nu eram in izolare, astfel incat sa ma simt in normal.
Dimineata, imi beau cafeaua in gradina din fata casei ca sa iau putin soare (daca ploua stau pe balcon, macar aer curat sa iau). De obicei, bantuie pe langa mine patrupezii alor mei si se aud pasarelele in copaci. Dupa micul dejun, ma apuc de munca, iar in timp ce lucrez, imi place sa ascult coloanele sonore ale musicalurilor mele favorite. Saptamana asta ascult We Will Rock You! in versiunea celor in Londra, 2003 (cum castul nostru nu are album). Dupa munca, in functie de starea de spirit, imi fac un ceai, sau beau un pahar de vin. Mi-am adus cu mine si vioara (mostenire de la bunicul matern). Nu ma pricep foarte bine pentru ca am mai putin de un an de cand iau lectii si de cand cu izolarea nu am mai facut cursurile.

Cand se aduna prea multe in cap, scriu sau desenez in bullet journal, pe care il folosesc atat ca planner cat si ca loc de varsat nervii si emotiile. Si citesc indemnul pe care mi l-am notat pe prima pagina pentru anul acesta: Allow yourself to do less. Stiu ca suna egoist dar nu este, nu e in sensul ca sa nu fac nimic sau sa ma culc pe o ureche, ci in sensul de a nu ma stresa cerand de la mine mai mult decat pot. In afara de asta, incerc sa mai fac sesiuni de meditatie, yoga si stretch.

Am si eu triggerele mele cand vine vorba de auz sau miros. M-am indragostit de Vetiver Fatal de la Aterlier Cologne si in ultimele luni il purtam mereu la teatru. Asa ca il mai folosesc acum cand mai prind cate un spectacol online, ca sa imi amintesc de atmosfera din sala.

 

Mihaela Carata

07.04.2020

Anul acesta se fac 47 de ani de privit albastrul cerului, am terminat o facultate de științe politice (dar nu am profesat din motive lesne de înțeles), am o firmă care se ocupă cu transporturi speciale, o asociație culturală, un licurici cârlionțat (17 ani) și doi blănoși.

Sunt ceva zile de stat in casa si probabil vor mai fi. Pe langa tot ce fac in mod curent (citit, gatit, curat) am ales sa imi refac un site de suflet. Sunt sute de articole legate de traditii, oameni faini din Romania iar acest „job” imi ține mintea ocupata zilnic.

Cozonacul este o prăjitura care imi aduce aminte de copilarie si am ales sa imi comand (la o amica care din asta traieste… plamadit de paine si cozonac).

Zilnic savurez cozonac si cafea (musai etiopia) pe micuta mea terasa.

Parfumul este o ancora dintr-o perioada cand aveam voie afara, dar eu alesesem să stau on casa (2004).

Atunci, eram prea tanara din punct de vedere economic, nu am anticipat caderea/ criza. Aveam un job bun, un salariu pe masura, chiar si o chirie intr-un centru rezidential (la vremea aceea era o mandrie pt mine). Caderea a fost cu o saptamana inainte de ziua mea (dec 2009), moment la care nu prea am stiu ce sa mai fac, a fost ca un cutremur de 9 grade.

Dupa 2 luni m-am mutat cu iubitul meu iar in toamna fetita mea a inceput scoala. Am trait perioada aia mai mult pentru ea, trebuia sa imi pun zambetul pe buze, parfumul, pentru a merge sa o iau de la scoala.

Tot in perioada aceea am trimis zeci de cv-uri, aveam sute de numere de telefon in agenda si mai nimeni nu suna (doar cei de la banci), am avut momente in care m-am indoit de tot ceea ce stiam, am avut momente de furie, am acceptat sa merg sa fac curatenie pe la prieteni, am ingrijit o persoana bolnava (intr-o faza terminala), am citit foarte mult si am facut terapie (pentru aceste ore de terapie am facut curat si cumparaturi).

Cu pasi mici am inceput sa dau jos “hainele sclipiciase” pe care le-am crezut valoarea mea. In aceea perioada am stat foarte mult in casa pentru ca nu stiam sa traiesc cu bani putini si bine dramuiti, a fost un fel de pedeapsa impusa.

Impreuna cu domnul meu in 2012 am “turnat fundatia” firmei care functioneaza si astazi.  Am asezat perioada aceea in cutiuta mea cu amintiri de colectie, pentru ca a fost restart-ul meu.

Iar acum daca as fi avut voie sa merg putin prin parc sau la mare ar fi fost perfect, afacerea merge (nu la capacitate maxima, dar nu ne-am oprit), copilul a crescut frumos si nu a avut momente de isterie sau plictis, relatia este ok.

Nu am facut curatenie obsesiv, nu mi-am facut loc de dat cu capul. Am mai si plans in aceasta perioada pentru ca o planta pe care o tii intr-un ghiveci mic, nu moare, dar nici nu infloreste.

Chiar de ar fi sa o iau iarasi de la un zero… nu as mai fi pierduta sau rusinata.

*

(va urma)

*

Va multumesc foarte mult pentru fiecare poveste trimisa si va astept in continuare, povestea si fotografiile, pe cristina.bazavan@gmail.com

 

 

1677
JodieFoster_CAL12Jodie Foster vinde casa in care a locuit mama ei –

Jodie Foster vinde casa in care a locuit mama ei –

In contextul unei situatii incerte in lumea filmului, piata imobiliara din California care include multe dintre proprietatile vedetelor este intr-o dinamica continua.

Jodie Foster a scos pe piata la vanzare o propietate din Calabasas cu 2,85 milioane de dolari.

Casa a  fost cumparata de actrita si regizoarea americana in 2005 pentru mama ei, la un pret de 2.25 milioane dar cum mama lui Foster a murit anul trecut,  a fost scoasa acum la vanzare.

Casa are  structura unei vile spaniole asemanatoare celor construite de arhitectul  George Washington Smith, cu 4 dormitoare si 5 bai, un living care are si un semineu urias, o biblioteca si, evident, bucatarie. Mai exita un semineu de exterior, pentru terasa , in apropierea piscinei.

Iata cateva imagini din interiorul casei in care a locuit mama lui Jodie Foster, priviti-le ca pe o mini excursie in Caifornia sau ca pe o inspiratie de design interiorJodieFoster_CAL1 JodieFoster_CAL2 JodieFoster_CAL3 JodieFoster_CAL4 JodieFoster_CAL5 JodieFoster_CAL6 JodieFoster_CAL7 JodieFoster_CAL8 JodieFoster_CAL9 JodieFoster_CAL10 JodieFoster_CAL11 JodieFoster_CAL12

415
Vodafone blogVodafone -Impreuna suntem mai puternici – despre prietenie si concerte live –

Vodafone -Impreuna suntem mai puternici – despre prietenie si concerte live –

Cred ca pana la acest moment ati descoperit platforma https://www.vodafone.ro/impreunamaiputernici care ofera continut alternativ pentru perioada de izolare: de la cursuri de hairstyling, pana la concerte din sufragerie sau spectacole de teatru… sau ceva super interesant cel putin pentru mine – cursuri de magie :)

Eu vreau sa va povestesc acum din alta perspectiva despre platforma aceasta.

Lucrez de mai bine de 25 de ani in domenii conexe ale industriei de divertisment si stiu cat de afectata este aceasta industrie in aceste momente, stiu cum pentru multi nu se vede lumina de la capatul tunelului in ceea de priveste o reprezentatie live.

Sunt artisti – cei care fac asta din credinta, din suflet – pentru care a fi prezenti pe o scena inseamna hrana si aici nu are legatura cu banii pe care ii primeau sau cu slavirea ego-ului -> aplauzle pe care le primeau. Pur si simplu lumea lor s-a prabusit si nu mai au repere de care sa se agate, fie si cu sustinerea unui fir de par.

Cand un brand urias ca Vodafone – care de-a lungul timpului a fost partener si sponsor pentru foarte multe evenimente din muzica, film sau teatru, brand fara al carui ajutor artisti ca Depeche Mode n-ar fi ajuns in Romania (si dau doar un exemplu) – cand un asemenea brand alege sa creeze cu propriile resurse o platforma in care sa-i expuna pe artisti si sa le dea ocazia sa fie rasplatiti pentru munca lor si de public, asta inseamna imens.

Sigur ca e vorba de constanta in valorile brandului, asta aduce un bravo mare pentru oamenii din compania Vodafone, dar mai este si un sprijin si o dovada de prietenie si de intelegere a unui domeniu pentru care au fost partener in vremuri bune. Acum ii ajuta la greu.

Stiu ca pentru cei mai multi dintre beneficiarii platformei https://www.vodafone.ro/impreunamaiputernici este vorba depre continutul pe care-l gasim acolo, despre ceva ce compenseaza dorul de un concert live si de o intalnire cu prietenii, dar pentru fiecare nume prezent pe platforma inseamna mult mai mult: validare, ajutor, prietenie.

Si pentru asta ii salut pe cei de la Vodafone si le multumesc pentru efortul lor de a face aceasta platforma in timp record. Pentru ca “uda planta de la radacina” ca sa ne putem bucura pe viitor, cand va iesi din nou soarele pe strada noastra, de un camp mare cu flori frumoase.

Vodafone blog

Ce puteti vedea pe platforma?

Curatorul evenimentelor e Tudor Chirila, iar asta inseamna ca avem multa muzica dar si mult teatru.

In zona de muzica sunt anuntati cu concerte live Irina Rimes, byron, Damian Drăghici, The Mono Jacks, Cornel Ilie, Ovidiu Lipan Țandarica, Alexandra Ușurelu, Jean Gavril, Dragoș Moldovan sau Alina Manole.

 In zona de teatru live ne vom intalni cu Florin Piersic Jr., Serban Pavlu, Dorina Chiriac sau Marius Chivu. 

Utilizatorii platformei au acces la cursuri variate precum: hairstyling (Sorin Stratulat), cooking (Alex Petricean), gaming (Maximilian Ioan) sau magie (Marius Dragus).

In acest week end in care am fi iesit la distractie la mare sau in cluburi, compensam cu un program cultural live foarte cool :

Astazi -de la ora 20.00 un concert live Golan, urmat de la ora 20.30 de un concert Byron

Maine 1 mai – de la ora 20.00 concert Jean Gavril, urmat de la ora 20.30 de un concert Tudor Chirila

Sambata 2 mai de la ora 20.00 concert Alina Manole, urmat de la ora 20.30 de un concert Irina Rimes.

Duminica 3 mai – de a ora 20.00 un recital Dorina Chiriac, cu o serie de marturisiri monolog emotionante.

Daca intrati pe platforma https://www.vodafone.ro/impreunamaiputernici/program aveti in dreapta fiecarui artist un buton pentru sustinere financiara. El va conduce catre o cumparare virtuala de bilete.

Accesul la eveniment nu este conditionat de cumpararea unui bilet. Biletul este un gest voluntar de apreciere si sustinere pe care il poti face pentru cei care urca pe scena de acasa pentru tine.

Cred ca in vremurile acestea, mai mult ca niciodata, trebuie sa fim “impreuna”. Nu doar pentru ca suntem mai puternici, ci pentru ca emotional e una dintre cele mai bune si mai frumoae cai de a trece prin greutati.

 

1333
ai 2Post CoronaVirus – Si daca productiile de televiziune nu vor mai arata la fel?! –

Post CoronaVirus – Si daca productiile de televiziune nu vor mai arata la fel?! –

Luni dimineata la ora la care ma trezesc eu, pe ABC – televiziunea americana- era American Idol intr-o formula pe care ei o numeau istorica.

Primul concurent pe care l-am vazut canta, literalmente, din fundul curtii. M-am prins mai tarziu sa fac print screen sa va arat ceea ce a insemnat American Idol in versiunea corona virus, de acasa.

ai 5ai

 

ai 2

ai 1 ai 3 ai 4

Dupa terminarea emisiunii, Ryan Seacrest, prezentatorul show-ului, DJ faimos – de radio nu de club- si prezentator de show matinal tv, a intrat in direct pe facebook si le-a explicat oamenilor ceea ce tocmai au vazut. Cum a tranmis de la el din bucatarie, cum era decorul, le-a aratat tot ce avea in jur in bucatarie, inclusiv cainii din dotare care au fost foarte cumini si nu au latrat deloc in timpul live-ului.

Apoi a explicat ca producatorii show-ului American Idol au vorbit cu fiecare dintre concurenti si au incercat sa controleze pe cat posibil setup-ul si ceea ce se va vedea la cadru din casa lor. Ca le-au trimis fiecaruia cateva lumini si toti s-au filmat cu telefonul.

Urmeaza ca prin votul publicului sa elimine jumatate de concurenti pana duminica si in 4 saptamani de live-uri de acasa sa stabileasca castigatorului American Idol.

ai 6

N-a spus-o Seacrest dar decizia a fost una comerciala; televiziunea avea sponsori pentru show si pierdea banii, asa ca au facut un concurs de cantat din fundul curtii sau de pe canapeaua de acasa, cu paturici si perne sifonate prin spatele concurentului.

M-a surprins abordarea, mi s-a parut foarte low ca aparitie, ca look, desi sunt sigura ca a fost o desfasurare impresionanta de forte si resurse sa faca emisiunea in acest format. Dar m-a facut sa ma gandesc daca nu cumva acesta va fi viitorul productiilor de televiziune: de pe canapeaua de acasa.

La noi n-au ajuns inca sa faca Romanii au talent de acasa pentru ca  banuiesc ca e f f complicat pentru baietii aia cu foc si circ si alte tumbe de dans, dar avem productii online generate organic.

Bobonete si gasca, de exemplu, cu  Miejii noptii, o emisiune facuta in zoom, cu fiecare protagonist de la el de acasa, cu vedete la interviu dar si cu Q&A cu spectatorii. Emisiune care, desi e privata 100%, are ritmul unei emisiuni late night de televiziune, cu producator, sedinte de redactie, pregatiri – tot tacamul.

N-are insa decorul de televiziune – Bobonete si Constantin Dita, dar I invtatii permanenti (Mihai Rait e printre ei) isi fac emisiunea din mansarda casei. N-are nici luminile de televiziune, n-are orchestra live, n-are public de aplaudaci – ca sa mergem dupa schema standard a unui asemenea show.

 Cu aceste exemple in fata vine intrebarea: daca televiziunea se va muta din studio pe canapeaua realizatorului/prezentatorului?

Daca vor disparea productiile cu decoruri spectaculoase (mai stiti decorul cu peretele de jurati de la Canta acum cu mine?”), daca totul se va indrepta spre real life si vom vedea sip e ecranele computerelor fix acelasi lucru pe care-l avem acasa, fara nimic cu adevarat spectaculos (pentru ca totusi unt acase de oameni, iar in Romania – nu America – sunt de cele mai multe ori apartamente cutii de chibrit)

Astia micii, nascuti digital nu vor simti nicio frustrare pentru ca divertismentul pentru ei e oricum cu vloggeri care relateaza din sufrageria/dormitorul lor.

Deci, daca acest virus ne face pe toti privitori de vlogguri mai mult sau mai putin produse de specialisti, filmate in case mai mult sau mai putin elegante si spectaculoase.

O sa va fie dor de ceea ce era (mai este inca) televiziune?

E in libretul de la We Will Rock You, in deschidere, o trecere rapida de la viitorul din 2300 la ce era in 2000; iar tinerii vorbesc despre vremea cand televiziunile aveau competitii de cantat, despre greselile pe care le-au faut promovand artificial niste genuri muzicale si despre cum, in 2300, nu mai exista nimic din toate astea, nici macar muzica live.

Ma gandesc tot mai des la intro-ul acela.

 

783
supa scoiciBucatarie pe repede inainte: Supa usor picanta cu scoici

Bucatarie pe repede inainte: Supa usor picanta cu scoici

Am povestit pe facebook cum pandesc  saptamanile tematice de la Lidl pentru niste scoici picante marinate din care fac depozit ca sa fac o supa care imi place foarte mult si imi aduce aminte de un loc din Mangalia, Cazemata lui Nicu, unde e cea mai buna supa cu scoici pe care am mancat-o vreodata.

Cu scoici aduse de pescari, bucatareasa e nevasta de pescar, femeie super simpla. Ultima data cand am fost la Cazemata lui Nicu m-am dus la bucatarie sa-i transmit complimente si sa-i spun ca merg in week end-uri la Mangalia de cateva ori pe an si ca eu sunt cea care cere la borcan supa, sa o mai aduc si acasa:)

Am aflat cum se face si, desi poti sa o faci cu orice scoici (midii), mie imi place sa o prepar cu scoici marinate usor picante, cele din gama sol mar de la Lidl care apar in magazine in saptamana iberica:)

supa scoici

Ce ne trebuie:

2 morcovi, o ceapa mare sau doua mici, telina (eu folosesc apio – 4 petale/ramuri, pentru ca am mereu acasa pentru sucuri), un ardei gras, o felie de lamaie.

Suc de rosii, scoici o conserva sau doua, daca gatiti pentru 2 sau 4 persoane. (daca scoicile nu sunt picante, e nevoie si de f f putina boia iute)

 (e o supa “groasa”, adica in farfurie ajung simultan multe legume, nu doar scoici)

Eu n-am rabdare sa toc marunt marunt legumele si le pun intr-un mixer in jumatati, cu tot cu lamaia; le ametesc in mixer, ies maruntite si scap in 2 minute.

Se pun pe foc in oala de ciorba cu putin ulei si se lasa la calit ca la orice ciorba. Apoi se adauga sosul de rosii, apa, si boia picanta (cat mai putina, doar pentru savoare, dar daca aveti deja conserva picanta nu mai e nevoie) , sare daca simtiti nevoia, eu ma multumesc doar cu sarea din conserva in care au fost preparate midiile.

Cand au fiert legumele, se adauga midiIle. ATENTIE, MIDIILE NU TREBUIE SA FIARBA MULT PT CA SE INTARESC!

Punem midiile cat au fiert legumele, le lasam cu totul pe foc inca maximum un minut, iar cand am oprit focul, acoperim oala cu un capac si o lasam 10-15 minute ca sa se intrepatrunda aromele.

Cand sunt in varianta de rasfat maxim, mananc aceasta supa cu paine prajita in unt (pun intr-o tigaie de teflon putin unt si apoi paine toast pe care o prajesc usor pe ambele parti).

*

Sa nu credeti ca am pregatit de ieri pentru azi aceasta supa, ca sa fac fotografii de ilustrare. Aveam fotografii in telefon de la o precedenta gatire pentru ca e o supa care se pregateste des in casa mea, avem multe tipuri de midii acasa.

Nu e o supa scumpa – conservele in cauza de la lidl sunt in pachete de cate 3 si costa pachetul pana in 10 ron, iar legumele pentru orice ciorba le aveti oricum in casa.

Dar e atat de gustoasa si de fina ca mi s-a facut pofta in timp ce scriam. Plus ca are si vitamine.

 

scoici supa picanta

 

1152
prieten#solidaritate Ambasada Chinei si Huawei fac donatii pentru Romania –

#solidaritate Ambasada Chinei si Huawei fac donatii pentru Romania –

Scriam mai devreme, acum in sambata Pastelui, ca aceasta situatie grea in care e intreaga lume ne invata sa fim mai buni si ca, mai mult ca niciodata, lectia pe care ar trebui sa ne-o reamintim zilele astea este despre bunatate, despre a ajuta comunitatea.

Am vazut acum despre o donatie care vine la nivel international de la o ambasada – a Chinei – facuta cu sprijinul Huawei Technologies Romania in zeci de mii de masti, sute de combinezoane si substante de dezinfectare care vor fi distribuite catre pompieri si catre personalul medical din tara. Sper din tot sufletul ca Ambasada Chinei va ajuta si cu medici din tara domniilor lor daca situatia va deveni mai complicata, pentru ca experienta prin care au trecut ii ajuta acum sa faca bine pentru altii.

Am mai vazut zilele trecute despre cum Huawei a donat catre spitalul din Suceava cand era situatia cea mai grea si aveau nevoie urgenta de materiale de protectie.

Sunt companii care isi desfasoara activitatea in Romania si pentru noi inseamna confort – ceva locuri de munca, dar acestea nu sunt la vedere, plus produse pentru confortul nostru – in acest caz specific produse electronice si de tehnologie.

Si nu ne gandim ca se pot implica si in situatiile de viata si de moarte din tara noastra. Dar viata bate filmul, iar #solidaritate cred ca e cuvantul cheie in aceste zile.

Ma gandesc sa continui o seria de articole despre donatiile “strainilor” ca sa ramana pe blog, la o cautare pe google, pentru toata lumea, sa ne amintim despre solidaritate si cand ne va fi bine, pt ca ne va fi si bine, curand.

581
bazavan tedx clujJurnal de izolare – Saptamana Patimilor – despre bunatate –

Jurnal de izolare – Saptamana Patimilor – despre bunatate –

Ce-am invatat pana acum din tot ce ni se intampla, sau ce mi-a ramas cel mai pregnant in minte, e impartit in doua: tampitii care nu inteleg nimic din ce se intampla si se cred supersoameni si n-o sa-i atinga pe ei virusul, si oamenii incredibili de buni care au facut eforturi uriase – din companii, persoane private – ca sa dea o mana de ajutor; adevaratii super oameni.

Stim ca traim in tara lui „ce faci boss” si „hai mai c…e”, stim ca avem multi mitici, multi gertzoi, multi oameni care ar face orice pentru propriul beneficiu, ca sa mai dea un tun din care sa traiasca neamurile lor , fie si pentru o saptamana sau doua, chiar daca-i infecteaza dupa aia. Romania asta o stiam din totdeauna si nu ne mai surprinde.

Dar Romania buna, altruista, care vrea sa ajute pare acum poate nu mai mare decat versiunea „boss”, dar cu siguranta mai eficienta. Sunt multe companii care au cumparat aparatura de terapie intensiva pentru spitale – care  VA RAMANE IN DOTARE si cand se va termina necazul, sunt multi oameni privati care au donat si au ajutat oamenii din comunitate. Mi se pare ca insulitele de bunatate pe care le intuiam si le mai vedeam din cand in cand, incep sa se uneasca si sa se faca o insula mai mare.

Si sper sa pastram energia aceasta a intentiei bune si cand pandemia se va fi terminat. Sper sa fi inteles ca sansa noastra, reala, la supravetuire, e sa fim buni cu ceilalti, pentru comunitate pentru ca daca ii e bine comunitatii, imi va fi si mie bine. Sa ne uitam in jurul nostru si sa vedem ca, in situatiile de viata si de moarte – ca aceasta pe care o traim – solutia nu e in individualism, ci in bunatate si grija pentru comunitate.

Ar fi un pas frumos pentru a ne mai curata de ego. Aproape ca nici nu am simti ce ni se intampla, ca devenim mai curati, mai usori – mai neatarnati de false greutati emotionale si materiale.

Zilele acestea in care oamenii se roaga si celebreaza Invierea, eu am sa ma rog in felul meu sa fim mai buni. Ar fi ca un fel de a ne naste din nou, si de a o lua de la capat mai curati; o oportunitate pe care suntem privilegiati ca ni s-a oferit in viata.

693
bazavanSaptamana trei de izolare – saptamana despre rusine –

Saptamana trei de izolare – saptamana despre rusine –

In saptamana care a trecut s-a dus si ultima senzatie ca as putea avea liber, ca sunt intr-un fel de vacanta, pentru ca am intrat in programul de munca super intensiv. Si tot muncesc.

Dupa 21 de zile de facut acelasi lucru, orice inseamna acest lucru, creierul isi creeaza o obisnuinta, invata sa se adapteze. 21 de zile e si perioada in care pielea noastra se regenereaza (pierdem zilnic putin din stratul superior al pielii, iar in 21 de zile acesta a fost inlocuit cu totul).

Sunt – si suntem – deja alti oameni decat cei care am intrat in izolare, si psihic si fizic.

Pentru mine aceasta a treia saptamana, in care s-a dus si frica si-am inceput sa iau lucrurile cum vin, a fost una a instalarii unui sentiment de rusine si de constientizarea unor noi sentimente despre propria persoana.

*

In mine sunt doua persoane in aceasta perioada care se lupta in fiecare zi. Una foarte rationala care stie drumul si greutatile emotionale cand stai in casa pe termen lung  (in urma cu ceva ani, am avut o problema medicala si am stat mai multe saptamani in casa pe perioada tratamentului) si alta emotionala care se gandeste ca, daca ma ascund in munca si disciplina unui program zilnic, nu o sa consum emotia care vine in aceste zile si, candva, va refula in altele.

Munca mea era si inainte intr-un procent mare “de acasa”, nu simt o presiune din punctul asta de vedere. Plus ca am foarte mult de munca. Scriu zilnic cam 10 ore pentru proiectele mele din online. Am o disciplina a lucrurilor pe care le fac zilnic de multi ani (de la trezit la 5 si incetat munca la 19.00 pana la o lista cu lucruri de rezolvat zilnic, personal administrative si de job). Dar in perioada aceasta ceea ce ma deviaza de la ce fac sunt problemele conexe ale apropiatilor mei, pentru ca multora le e greu si e important sa fim uniti, sa ne ajutam unii pe altii.

*

Cum ziceam a fost o saptamana in care am constientizat altfel rusinea. Sunt o persoana timida si introverta, in spatiu public de cele mai multe ori mi-e rusine, dar m-am antrenat mult sa depasesc aceste bariere. (vorbitul in public, la conferinte, a fost dureros la inceput, dar m-a calit mult si m-a ajutat sa vad ca poti merge cu toata energia unui grup, daca nu mai pui presiune pe tine si nu te mai agati de imaginea cu care ti-ai dori sa fii perceput in spatiul public).

Saptamana care a trecut mi s-a facut rusine la un alt nivel. A inceput cu comentariile unor oameni foarte educati si instariti (unii care lucreaza in comunicare pentru institutiile statului) care ii condamnam pe cei care au ales sa plece la munca in Germania ca sa aiba ce sa le dea de mancare copiilor lor.

M-a inspaimantat  usurinta cu care am inceput noi – mai educati si mai instariti – sa decidem in locul altora despre dreptul lor de sacrificiu pentru propria familie, pentru viitorul copiilor lor.

Cu acest gand in minte, si cu viata pe care o am (incluzand aici si activitatea din online din care imi castig o parte din bani), am avut un acut sentiment de “m-am obraznicit”, “m-am indepartat de la esenta lucrurilor”. Si, cum sunt o persoana care incearca sa se aseze pe sine pe un drum corect, in mod constant, mi s-a facut rusine.

Nu sunt dintre cei care se filmeaza sau fotografiaza extravagant ca sa arate ca are un stil de viata luxos ori sofisticat ori mai stiu eu cum. Nu ma intereseaza asta. Si nici nu am un asemenea stil de viata, iar pentru oricare mic confort ep care-l am astazi am muncit f f mult mai bine de 20 de ani. Dar in comparatie cu multi, foarte multi din jurul meu sunt privilegiata. Si mi s-a facut rusine pentru ceea ce pun in online, despre cadourile pe care le primesc, despre mancarea pe care o pregatesc. E un comportament pe care mi-l ghideaza munca si, incerc de fiecare data sa fiu sincera, sa multumesc pentru ceea ce primesc, sa fiu recunoscatoare.

Am un obicei de foarte multi ani, care ma mai salveaza in ochii mei, daruiesc mai departe darurile pe care le primesc (cosmetice, vinuri, mancare) catre prieteni sau vecini. Si in aceeasi directie, pun pe facebook leftovers – mancaruri pe care le reasamblez in alte gustari ca sa nu arunc alimente.

Cred ca e momentul cumpatarii, am mai scris aici, in care nu trebuie sa-i frustram pe cei din jur cu ceea ce avem noi si ei nu au.

(am vazut niste poze pe Instagram care mi-au creat organic sila: picnicuri in curte cu sampanie Moet ca sa-ti faci izolarea mai usoara. La ce bun? Cu ce te ajuta o asemenea fotografie in spatiu public? De ce nu traiesti situatia fara sa o expui?)

 

*

In saptamana aceasta m-am intors la doua carti pe care le iubesc: Stefano Elio d’Anna -Scoala Zeilor (Horia Tecau mi-a vorbit prima data de aceasta carte si ii multumesc in gand, acum si aici, de cate ori ma intorc la ea) si Pema Chodron – Living Beautyfully (pe care am descoperit-o singura, acum cativa ani din lecturi conexe si pe care am cumparat-o in multe multe exemplare si am daruit-o prietenilor) . Ambele sunt despre a te curata de ce e in plus si inutil in personalitatea ta, despre a nu te opune schimbarii, a nu te chinui sa creezi o imagine a propriei persoane altfel decat esti, a nu te agata de nimicuri.

 Pentru mine, saptamana 3 de izolare n-a fost nici buna, nici rea. A fost, pur si simplu. Si vor mai fi probabil, inca de 2 ori pe atatea saptamani izolare, timp de curatenie interioara

corona stadii

foto Alex Galmeanu

1182
cover articol kane#solidaritate Restaurantul Kane si #OMasaDeNepretuit, o initiativa comunitara emotionanta –

#solidaritate Restaurantul Kane si #OMasaDeNepretuit, o initiativa comunitara emotionanta –

UPDATE: Daca vreti sa transmiteti un mesaj de incurajare, de multumire catre personalul medical din spitale in aceste zile, va rog sa lasati mesajul in comentarii. El va fi printat si lasat intr-un pachet cu un meniu maine.

 

Din categoria proiectelor emotionante din zilele acestea, va arat cazul “Kane”, cum imi place mie sa spun.

Restaurantul Kane – New Romanian Cuisine, cu unele dintre cele mai rafinate si mai fine mancaruri romanesti reinterpretate pana la declansarea pandemiei – a decis sa devina temporar bucatarie comunitara.

Proiectul e emotionant pentru ca e pe doua nivele: restaurantul livreaza mancare catre publicul obisnuit dupa un meniu fix care se schimba saptamanal si, intr-un parteneriat cu Mastercard, fiecare mancare comandata se dubleaza intr-un meniu pentru medici si asistentele din spitale.

Sa va arat cum primesc mancarea medicii si personalul medical, pentru ca e chiar #OMasaDeNepretuit; super frumos ambalata, foarte gustoasa, cu respect deosebit pentru ei si cu mesaje de incurajare pe punga.

ambalaj 1 kanecover mancare

orez cu lapte pui in crusta

Am primit si eu de la Kane un meniu pentru ca voiam sa-l fotografiez sa vi-l arat. L-am daruit imediat dupa ce am facut poze, unei persoana din cladirea in care locuiesc, pentru ca dar din dar se face rai si cred ca pentru dansul e mult mai utila si motivanta o astfel de masa intr-o zi.

Proiectul se numeste #ACUM si este despre solidaritate intre oameni care isi asigura unii altora resurse – mancare, joburi, venituri, fapte bune – pentru a depasi cu bine, impreuna, situatia in care ne aflam. #ACUM este despre a oferi #OmasaDeNepretuit.

Asa ca mi s-a parut cu atat mai potrivit sa fiu in spiritul lor si sa fac o bucurie unui vecin care e batran si se deplaseaza greu.

Cateva lucruri din spatele acestei initiative. Il stiu pe Razvan Crisan, unul dintre actionarii restaurantului Kane, e un om cu o mare putere de adaptare si cu un curaj nebun sa o ia de la capat in multe situatii. Cred ca poate fi un exemplu pentru multi antreprenori mici, nu doar pentru puterea lui de munca ci si pentru energia cu care stie sa adune in jurul lui oameni faini – acum pe cei de la Mastercard.

Cum puteti ajuta si voi? Simplu, daca alegeti sa comandati delivery in aceste zile, luati in calcul si meniul de la Kane si initiativa lor #ACUM. Pentru ca, indirect, cu fiecare comanda, ajutati pe cineva din spital.

Comenzile se pot face prin mai multe cai care se gasesc detaliate pe Facebook Kane

  • Corporate delivery pentru pranz in timpul saptamanii (pentru comenzi de peste 20 portii)
  • Uber Eats individual, pentru persoane fizice, zilnic, pranz sau cina
  • ro
  • Meniuri pe 3 zile pentru familii in weekend, seara, dupa 18.00 (https://cadou.ialoc.ro/c/kane-new-romanian-abonament)
  • Achizitia unui card cadou disponibil pe Ialoc.ro (https://cadou.ialoc.ro/c/donatie-kane-medici), fiecare card cadou fiind echivalentul unei mese calde donate. Mai multe carduri inseamna mai multe donatii, mai multa energie pentru medicii si asistentele din prima linie care lupta pentru noi sa trecem cu bine de acest moment.

La fiecare meniu comandat prin aceste platforme, Kane ofera unul, automat si gratuit, catre eroii din prima linie.

  #OMasaDeNepretuit eroilor din prima linie are drept obiectiv ca cel puțin 5.000 de mese calde sa fie livrate medicilor si personalului medical din centrele care resimt cel mai mult efectele actualei pandemii: Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta, Institutul National Victor Babes si Spitalul de Urgenta Floreasca.

In același timp, mesele calde vor ajunge in cat mai multe centre de sanatate din Bucuresti, care se ocupa activ de cazuri afectate.

Am lucrat de-a lungul timpului de multe ori cu reprezentatii Mastercard din Romania, pe proiecte culturale pentru ca sunt foarte implicati in aceasta zona, si e cu atat mai frumos ca in aceste momente delicate pentru noi toti continua sa ajute comunitatea acolo unde e mai multa nevoie: o masa de nepretuit nu e doar un pranz sau o cina pentru un medic super obosit si solicitat emotional in aceste zile grele, credeti-ma, e o dovada de afectiune, e despre sentimentul ca esti respectat si apreciat pentru munca ta, e grija care vine de la un prieten pe care nu-l stii, dar te ajuta cand ti-e greu.

Iar calitatea produsului – de la ambalaj pana la mancare – e exceptionala. Si cred ca asta ii va face pe medici sa se simta bine ca sunt oameni care se gandesc la ei.

Va rog sa luati in calcul si aceasta initiativa si sa verificati si meniul Kane cand vreti sa comandati mancare pentru acasa in aceste zile.

 

poza-kane-fix-me-a-drink

1069
cover pema chodronLiving Beautifully, with Uncertainty and Change – Consumam emotiile pe care le acumulam acum? Unde si cand vor refula –

Living Beautifully, with Uncertainty and Change – Consumam emotiile pe care le acumulam acum? Unde si cand vor refula –

Nu stiu cati dintre noi vor merge la psiholog dupa aceasta perioada foarte traumatizanta pentru toti. Nu stiu cati ne vom asuma ca purtam cu noi niste rani care se formeaza acum.

Pentru mine e o lupta continua intre a nu ma ascunde/ scufunda in munca sau activitati care sa-mi ocupe mintea (filme, cursuri etc) si a sta fata in fata cu mine si a-mi urmari evolutia emotionala.

Nu ma mai uit de multa vreme la seriale, mi se par totalmente inutile. (vad cel mult un episod ca sa inteleg directia stilistica) dar nu am nici dipozita necesara sa citesc mult. In plus, de cate ori incep sa ma duc cu mintea adanc in ce va sa fie, in ce vom face si ce simt acum, incep sa ma apar si sa deviez cu gandurile intr-o zona mai confortabila.

Inca sunt socata si emotionata de reactiile (multe, foarte multe) ale celor care au fost surprinsi ca am scris ca am plans intr-o zi in aceasta perioada de izolare. As vrea sa plang mai des ca sa descarc tensiunea, dar e undeva in gat, in piept si nu iese nici cu exercitii de respiratie, nici cu meditatia, nici cu noua mea forma d ecardio (dansul pe cate un catecel simpatic).

Mi-ar placea sa fi avut educatie mai profunda – noi ca natiune – in ingrijirea mentala si psihologica ca sa realizam urmele care se sapa in noi in aceste zile.

Stiu ca ne preocupa mult mancarea, de unde vom face bani in lunile urmatoare… Dar mintea noastra ne poate fi un aliat minunat daca am putea sa fim mai onesti cu noi si sa nu ne punem bariere, sa o ajutam sa decanteze prezentul frumos si curat.

Ieri am daruit cartea Living Beautifully, with Uncertainty and Change– Pema Chodron unei prietene. E cartea pe care am daruit-o cel mai mult in ultimii ani si care a schimbat viata multora, ajutandu-i sa-si curate mintea. Pema e calugar budist si ne invata in cartea ei despre cum sa primesti informatiile si sa nu te opui lor, sa decantezi ce poti ajuta si schimba spre mai bine, sa nu te opui schimbarii pe care nu o poti influenta.

Cred ca va poate ajuta in vremurile acestea. O gasiti aici si in versiune kindle.

cover pema chodron

 

961
FB_1080x1080DreamLab Vodafone – #staiacasa si pui telefonul sa lupte impotriva Covid 19 –

DreamLab Vodafone – #staiacasa si pui telefonul sa lupte impotriva Covid 19 –

Stiti ca zilele astea ni se spune mereu ca putem ajuta in criza generata de Covid 19 daca stam acasa si avem grija de igiena personala  – cu spalari repetate pe maini.

 Dar putem face putin mai mult, fara sa fie nevoie sa iesim din casa.

 Am mai povestit anul trecut despre inventiile magice din ultimii ani, cand se unesc mai multe memorii de computere si telefoane in cloud printr-o aplicatie, devenind o unealta spectaculoasa in cercetarile si testarile medicale. (aici) Fundatia Vodafone a lansat anul trecut aplicatia DreamLab care accelereaza cercetarea impotriva cancerului prin crearea unei retele intre procesoarele smartphone-urilor utilizatorilor si folosirea puterii comune de procesare a acestora. Gratie generozitati user-ilor aplicatiei, au avut loc deja 4 descoperiri stiintifice la nivel mondial in domeniul oncologic.

Acum, in contextul situatiei create de virusul COVID-19, Fundația Vodafone a inceput o colaborare cu Imperial College London cu scopul de a sprijini si accelera cercetarile asupra acestui virus. Astfel, prin aplicația DreamLab, utilizatorii pot alege sa contribuie la gasirea unor informatii salvatoare pentru multi in lupta impotriva Covid 19.

CE POTI FACE CA SA AJUTI?

Iti descarci aplicatia DreamLab de aici (App Store sau Google Play Store) si optezi pentru cercetarea Covid 19.

 Telefonul trebuie sa fie conectat la internet si la o sursa de curent si sa nu fie utilizat. De aceea, DreamLab functioneaza cel mai bine noaptea, cand nu mai utilizăm smartphone-ul.

Si oricat de straniu ar suna,  poti ajuta la descoperirea unor informatii vitale despre Covid -19 chiar si in timpul somnului. E nevoie de atat de putin – atentia pentru cei din jur, acces la sursa de internet si de curent – si ai putea contribui la salvarea a mii de vieti.

Proiectul Corona-AI urmareste doua directii:

 

  1. Identificarea de medicamente existente si molecule din alimente cu proprietati anti-virale
  2. Optimizarea combinatiilor dintre aceste medicamente si molecule alimentare cu proprietati antivirale pentru o crestere a rezistentei impotriva infectiilor cu coronavirus

 

In timp ce o cercetare traditionala ar putea dura ani de zile, abordarea DreamLab, care se bazeaza pe procesoare mobile si tehnologie cloud, poate reduce drastic timpul necesar pentru a analiza cantitatea uriasa de date existe. Un computer care functioneaza 24 deore pe zi ar avea nevoie de zeci de ani pentru a prelucra datele, in timp ce o retea de 100.000 de telefoane inteligente care ruleaza peste noapte ar putea rezolva calculele in doar cateva luni.

In acest moment, aplicatia este disponibila in Romania, Australia, Italia, Noua Zeelanda, Spania, si Marea Britanie, urmand ca alte tari sa se alature in saptamanile urmatoare. DreamLab poate fi descarcata din App Store sau Google Play Store.

Pentru ca aplicatia sa functioneze in limba romana, utilizatorii trebuie sa aiba telefonul setat pe aceasta limba inaintea descarcarii aplicatiei. Orice utilizator poate descarca aplicatia in mod gratuit, insa, odata instalata, aceasta genereaza trafic de date. Vodafone Romania sustine proiectul DreamLab prin acordarea gratuita a traficului de date nationale necesar functionarii aplicatiei pentru clientii sai. DreamLab nu are acces la informatiile utilizatorilor. Mai multe informatii sunt disponibile pe www.fundatia-vodafone.ro/dreamlab/.

Uneori e nevoie de foarte putin pentru a schimba lumea, trebuie doar ca fiecare IMPREUNA sa facem cate putin.

Dream_Lab_Banner-2880x800_v1

 

 

779
obiecte confort bazavanSa facem o colectie de obiecte de confort din #izolare. O radiografie intima a acestor vremuri istorice –

Sa facem o colectie de obiecte de confort din #izolare. O radiografie intima a acestor vremuri istorice –

M-am gandit mult cum as putea pastra o parte de documentare a acestor zile de la cat mai multi oameni.

Ceva care sa vorbeasca despre intimitatea lor, fara sa fie intruziv. Sa pastreze nota de discretie care cred ca trebuie sa faca parte din viata oricarui om de bun simt si educat, dar sa si dezvaluie ceva despre el din aceasta perioada.

Mi-am adus aminte ca in urma cu aproape 10 ani am publicat un ebook cu obiecte de confort ale oamenilor care ma citeau. Acele obiecte pe care le plimbau cu ei oriunde s-ar fi mutat in lume, care le aduceau aminte de ceva important in viata si le marcau radacinile.

Astazi vreau sa va propun sa facem o colectie de obiecte de confort din izolare. Ce va da voua, la nivel emotional, un confort in aceste zile grele?

Trimiteti-mi o fotografie pe adresa Cristina.bazavan@gmail.com cu obiectul, obiectele care va aduc putina liniste emotionala in zilele grele. Acele obiecte care peste 5 ani vor fi “cele care m-au ajutat in izolare”.

Spuneti-mi cateva cuvinte despre voi, cu ce va ocupati, cum va e in aceste zile. Si daca doriti sa nu va apara numele intreg in colectia obiectelor de confort din izolare.

Pentru mine, care sunt o persoana senzoriala (am povestit de multe ori ca pentru mine e foarte important sa ma insotesc de arome si culori placute), in aceasta perioada imi incep zilele cu un parfum italian – Tocca (inspirat de iubirea dintre Frederico Fellini si Giulietta Masina) cu arome florale de primavara si o nota pudrata, dar si cafeaua cu aroma de crème brulle de la Nespresso. (ieri am comandat cateva cutii sa fiu sigura ca am pentru cat mai mult timp)

obiecte confort bazavan

giulietta

Stiu ca sunt niste rasfaturi, ca arata o parte superficiala a mea (sunt oameni carora le e foarte greu din punct de vedere financiar in aceste zile, imi pare rau si unde pot ajuta, ajut), dar aceste obiecte sunt parte din viata mea din carantina. Si, probabil, multi ani de acum incolo am sa ma uit cu drag la ele stiind ca mi-au oferit un confort emotional si o rutina care imi parea stabilitate in vreme de furtuna.

Care sunt obiectele voastre de confort? Va rog sa mi le trimiteti, sunt sigura ca vom face o colectie foarte emotionanta si personala, fara sa fie intruziva sau sa treca o linie a discretiei si elegantei de care avem nevoie si in aceste vremuri.   O alta imagine a perioadei istorice de izolare.

1435
mi-e-pofta-sa-fac-bine#solidaritate: McDonald’s doneaza 60.000 de euro pentru noua sectie ATI de la Ana Aslan si transforma Casa Ronald in hotel gratuit pentru medici –

#solidaritate: McDonald’s doneaza 60.000 de euro pentru noua sectie ATI de la Ana Aslan si transforma Casa Ronald in hotel gratuit pentru medici –

Am scris de multe ori si am sa scriu mereu la inceputul oricarui articol despre McDonald’s Romania: sunt prietena cu oamenii care lucreaza in fundatia Ronald Mcdonald, merg cel putin o data pe an la casa Ronald de la Spitalul  Grigore Alexandrecu ca sa incurajez parintii care stau acolo pentru ca micutii lor sunt in tratamente complicate. (zeci de mii de familii au trecut pe la casele Ronald in 20 de ani)

Stiu cat bine au facut oamenii care conduc brandul McDonald’s in Romania si nu stiu din comunicate de presa, am fost acolo la multe dintre actiunile lor, am vazut pe bune beneficiarii si cum au schimbat in bine vietile multor copii.

Astazi scriu despre ce au facut zilele astea ca sa ramana in onlineul asta mare si pentru cand nu vom mai fi in izolare.

Am pus pe facebook acum cateva saptamani despre gestul minunat pe care l-au facut in momentul in care au inceput sa fie multi oameni in carantina: au vorbit cu DSP-urile judetene pentru localitatile unde erau centre mari de carantina si s–au oferit sa le asigure MCDonalds hrana pentru toti cei aflat in carantina. Pe cheltuiala companiei.

Astazi e public un alt dublu ajutor al lor :

  • O donație de 60.000 de euro pentru a ajuta la lucrarile de amenajare a noii sectii ATI de la Institutul National de Geriatrie si Gerontologie Ana Aslan

 

  • Casa Ronald McDonald Bucuresti s-a tranformat pentru hotel gratis pentru personalul medical din linia 1 din Spitalul pentru Copii Grigore Alexandrescu din Bucuresti (casa e organizata cu mini garsoniere cu bai separate, bucatarie comuna, spalatorie de haine comuna. E un cadru foarte potrivit pentru medicii care nu se mai duc acasa pentru a nu risca sa-si imbolnaveasca familiile)

Conform estimarilor oficialilor Institutului National de Geriatrie si Gerontologie Ana Aslan, in fiecare luna, secția va putea permite tratarea a cel puțin 50 de pacienti in stare grava.  Pentru noua secție ATI au fost create trei linii noi de garda, astfel incat medicii sa fie alaturi de cei internati la orice ora din zi si din noapte. In plus, aceasta sectie va fi echipata cu panouri de comanda si control, care permit personalului medical sa supravegheze si sa asiste pacientii, la cele mai inalte standarde de siguranta. Noua secție va fi data in folosinta in cateva zile.

De asemenea, toate fondurile colectate de Fundatie in lunile martie si aprilie sunt redirectionate pentru sustinerea spitalelor Grigore Alexandrescu si Marie Curie din Bucuresti, Louis Țurcanu din Timisoara si Sf. Maria din Iași cu echipamente de protectie, materiale si consumabile. Pana acum, au fost distribuite 22.000 de manusi, 12.000 de masti chirurgicale, 500 de kituri complete de protectie pentru personalul medical din cele patru spitale pentru copii.

Dragilor Daniel Boaje, Amalia Nastase si echipele voastre minunate, stiti, I Love U.

Sa ne revedem cu bine.

1394
bazavan(Personal) Izolare – cateva ganduri despre cum ne hranim mintea si sufletul in vremuri grele –

(Personal) Izolare – cateva ganduri despre cum ne hranim mintea si sufletul in vremuri grele –

Inca o saptamana in izolare, am avut de muncit si mi-am dat seama ca desi stau tot timpul acasa, am avut foarte putin timp sa stau cu mine – in mintea mea.

E unul dintre obiectivele pentru saptamana care vine. Inca nu stiu daca fug de ganduri si imi gasesc de munca (urban.ro creste frumos si va povestesc imediat cateva observatii despre site & cultura in acest context), dar abia in aceasta saptamana am inceput sa am linistea mentala sa citesc ceva greu, asezat, care sa ma ajute pe mine sa cresc.

Si, vestea buna, saptamana aceasta n-am plans deloc. Ce-i drept m-am uitat si mult mai putin la tv.

A fost o saptamana in care am inceput sa resimt ca nu fac suficienta miscare si ca scrisul de pe canapea nu ajuta la coloana, asa ca am inceput sa fac mai sustinut usoare exercitii dimineata si seara.

Sunt genul de persoana care daca isi propune sa faca ceva, fie si o actiune banala prin casa, si nu o face din cine stie ce motiv, ma supar pe mine. Nu-mi place sa-mi caut scuze ca sa nu fac lucrurile pe care stiu ca trebuie sa le fac. Inteleg ca de multe ori corpul meu (uneori si mintea) o ia cotit si vrea sa leneveasca, dar imi spun mereu ca razboaiele sunt in mintea mea, nu in afara ei si – dupa ce ma incrunt putin la mine – ma intorc la lucrurile care, rational, stiu ca imi fac bine.

Asa ca adio tv. Stiu ca sunt foarte putine lucruri pe care le pot face acum pentru binele comunitatii sau pentru binele meu si ma tin de ele, pentru ca informatiile de afara nu ma ajuta nici la moral, nici ca sa progresez. Stau in casa si, daca ma tin buzunarele, fac donatii unde e nevoie.

Saptamana aceasta, pentru ca am primit banii dintr-un proiect, am donat catre spitale si catre doua asezaminte care au in grija animalute – ei strang bani cu greu si in vremuri mai vesele, dar acum cand e greu pentru toata lumea. Sper sa primesc bani din proiectele pe care le-am facut in prima parte a anului, unele si de anul trecut sunt restante la plata, ca sa continui sa donez luna de luna cate putin catre acesti oameni.

Munca la urban.ro din aceste zile m-a invatat cateva lucruri frumoase despre oameni.

Traficul a crescut minunat in aceste zile; e cumva normal pentru ca oamenii nu fac altceva decat sa citeasca stirile de pe net sau sa se uite la tv.

Sunt pe urban.ro articole care in martie ajung la aproape 100.000 citiri fiecare – despre documentare cu vietile pictorilor mari, despre marile muzee ale lumii. Cand oamenilor li se da timp pentru ei, invata sa se incarce din frumos.  

(Sa mai cititi si cate o carte, ajuta la un alt antrenament al mintii).

Obisnuiam sa scriu cu mult inainte de perioada de izolare in lansarea rezumatelor articolelor de pe urban.ro de la sfarsitul saptamanii ca stirile culturale ne ajuta sa fim mai putin incrancenati In vietile noastre si, indirect, ne fac oameni mai buni.

Zilele acestea am vazut cum oamenii si-au cautat oaza de liniste in stiri culturale si m-am gandit ca, in conditii de neizolare, daca oamenii si-ar lua mai mult timp pentru cultura in orice forma s-ar incarca de mai mult bine; doar ca ne ia viata peste rand, uitam de nevoile noastre si in loc sa ne hranim sufletul cu lucruri frumoase, ne incrancenam pe nimicuri.

Ceea ce se intampla acum, cand refularea si incarcarea oamenilor e in teatru online, in multe filme sau concerte online, ar trebui sa fie un semnal important pentru autoritati si societatea civila. In vremuri grele, conteaza sanatatea trupului si a mintii, iar ceea ce tine de cultura si divertisment ne ajuta sa supravietuim mai usor si mai intregi la minte. Cand se va fi terminat nebunia, sper ca autoritatile sa-si aduca aminte de asta si sa sprijine mai coerent ambele domenii.

Si mai sper ca oamenii sa invete in aceasta perioada ca, asa cum mancam, facem baie au ne spalam pe dinti in fiecare zi, ne ajuta sa ne hranim si mintea cu ceva pozitiv, cultural, din care sa invatam ceva frumos in fiecare zi. Si sa-si aloce timp in ritualul zilnic pentru asta. Macar 15 min.

*

Pentru mine s-a mai dus o saptamana de izolare, a fost mai buna emotional decat precedenta. Ceea ce va doresc si voua. Si sa ne revedem cu bine – fata in fata – peste cateva luni.

 

 

 

 

 

1212