Author : Cristina Bazavan

selly 1Interviu Webstock Andrei Selaru -Selly “Nu va abandonati copiii in fata telefoanelor” –

Interviu Webstock Andrei Selaru -Selly “Nu va abandonati copiii in fata telefoanelor” –

Transcriere interviuri live, webstock

E unul dintre noii idoli ai copiilor, e vedeta de Youtube, o categorie de vedeta care in urma cu 15 ani nici macar nu exista. Noutatea domeniului si impactul lui e atat de puternic incat generatia mea ii cauta nod in papura. Natural. Ridicam cate o spranceana si ne gandim „Dar cum a ajuns baiatul asta ca la doar 18 ani sa aiba atat de multa notorietate si atat de mult succes, si poate sa castige mai multi bani decat noi.”. Cred ca multi adulti nu-i dau credit pentru munca pe care o face si, recunosc, ca in special pentru ei e aceasta intalnire si pentru asta l-am rugat pe Selly sa vina astazi la noi. Andrei Selaru.

Selly: Buna dimineata! Ma bucur sa va vad! Buna Cristina!

 Trebuie sa le spunem ca te-ai trezit la 4 ca vii de la Craiova.

Da. Nimic neobisnuit.

 In urma cu doar cateva zile ai fost la prietenii mei de la Europa FM, ei aveau o situatie, o campanie umanitara, intalnisera o doamna care avea niste probleme. Doamna avea o fetita de 12 sau 14 ani (Selly: 14 ani) care voia sa se faca vloggerita si atunci ei s-au gandit „Hai sa-l invitam pe Selly, s-o cunoasca, sa fie o surpriza, sa fie un moment frumos la radio.”Numai ca tu ai facut ceva foarte surprinzator pentru mine. Ti-ai dat din casa unul dintre obiectele cele mai speciale.

Am verificat la Europa FM daca ei te-au rugat sa faci asta si mi-au spus Nu, nu era vorba despre asta. Era vorba doar sa te duci sa te intalnesti cu ei. As vrea sa povestesti putin de ce ai rugat un prieten sa-ti aduca de acasa ceva, foarte personal si de ce ai renuntat la ceva din casa ta pentru o fetita de 14 ani.

Eu cred foarte mult in puterea unui om cu un vis. Stii, adica sunt extraordinar de multi oameni care isi doresc cu atata ardoare sa faca un lucru, sa se realizeaze, sa-si duca o pasiune sau un vis la bun sfarsit sau s-o inceapa. Si cand am vazut acest caz la Europa FM, dincolo de toate problemele de tot cazul social care a fost acolo, eu am vazut o fetita care avea un vis si se afla in imposibilitatea de a-l realiza si atunci mi-am dat seama ca pot s-o ajut mai mult decat cu venirea mea care ar fi fost o bucurie de moment, sa spun asa.

Si mi-am dat seama ca ar fi cumva un impuls foarte mare pentru ea si cumva ar impinge-o sa se dedice pe zona asta de vlogging daca i-as darui prima mea camera pe care am cumparat-o cu banii mei.

E o alta poveste legata de camera aia, eu am cumparat-o in 2014 cand faceam Youtube de cam 1 an si aia au fost primii bani pe care eu i-am facut din Youtube. Au fost in jur de vreo 2500 lei, a fost prima incasare pe care am avut-o si din toti banii aia mi-am luat un DSRL Entry level si cu ala am facut milioane si milioane de vizualizari. A fost camera pe care am folosit-o foarte foarte mult.

 Cand ai zis milioane si milioane speram ca zici de euro.

Nu, Nu.

Asa, dar totusi era un obiect cu o valoare sentimentala foarte mare. Acasa, tinut la tine, intr-un loc special, are tot felul de stickere camera aia si tu ai renuntat. Daca te-ar fi intrebat cineva acum 3 ani „Selly, renunti la prima ta camera?” Ai fi dat-o?

Nu stiu, pana la urma e tot un obiect. E doar un obiect. Adica, avea intr-adevar o valoare sentimentala, dar daca obiectul in mainile altcuiva poate sa fie mult mai de folos decat la mine pe un raft adunand praf, de ce sa nu faci un gest dragut? Mai ales ca n-a presupus niciun efort extraordinar chestia asta.

Si sa stii ca eu am ascultat in live la Europa FM, de asta stiu povestea, si am urmarit sa vad daca tu o sa pui pe canalul tau, ca sa promovezi fetita si dincolo de mediul in care fusesei invitat. Si am vazut ca ai postat un film unde i-ai lasat inclusiv linkul copilei ca sa-i faci vizualizari si ca sa-i faci subscriberi. Mi s-a parut foarte generos din partea ta. Te-ai uitat pe ce face?

Da, da, m-am uitat. E o vloggerita la inceput, are doua videoclipuri pe canal. Eu tot ce vad in ochii ei este dorinta de a face asta un pic mai bine si cred ca daca intr-o zi o sa scape de problemele materiale si limitarile pe care le are acum din punctul asta de vedere material, eu cred ca poate realiza chestii foarte misto. Am vazut-o ca stia foarte bine despre filmat, despre editat, ca o interesa zona asta, deci eu ii doresc tot binele. Are sanse.

E normal ca unii oameni sa nu inteleaga de unde vine valul asta de vloggeri si cum se pot crea bani din ceea ce lor li se pare ca e nimic

Ai ajuns in atentia opiniei publice dincolo de comunitatea ta foarte mare de pe Youtube, dupa ce revista Decat o revista, Irina Tacu, care a fost colega cu mine la Tabu, s-a gandit sa faca un profil al tau. La momentul respectiv s-a inflamat toata lumea nu pentru ce declarasei tu, ci pentru ca Decat o revista s-a gandit sa scrie despre un pusti de aproape 18 ani la momentul acela. In valtoarea lucrurilor, spuse si nespuse in momentul ala, in care era tinta Decat o revista si tu erai un adolescent care iti faceai treaba si ai dat un interviu. Au fost lucruri care te-au marcat din ce s-a zis?

In ce sens sa ma marcheze? Ma asteptam oarecum la o reactie negativa din partea unei parti ale opiniei publice. Eu am invatat cu timpul sa ma detasez de ce se spune, de jigniri, de lucrurile care mi se aduc, sa le vad pur si simplu ca „uite, atatia oameni apreciaza, atatia oameni nu apreciaza, asta e un calcul, asta e un grafic.” O parte dintre romani au mentalitatea asta „sa moara capra vecinului”, daca mie nu mi-e bine sa nu-i fie nici altuia bine, si mai au si chestia asta ca „Ce domle, aia e munca? Hai, pe bune, aia e munca? Asta munceste aici? Adica..”

E o mentalitate cu care e normal sa ne confruntam pentru ca apar atat de multe joburi noi, apar atat de multe posibilitati, atat de multe revelatii in tehnologie, incat, nah, ce faceam eu in urma cu 15 ani n-ar fi fost posibil. N-ar fi fost posibil nici in urma cu 10 ani, e normal ca unii oameni sa nu inteleaga de unde vine valul asta si cum se pot crea bani din ceea ce lor li se pare ca e nimic. (Cristina: Sau o joaca.) Sau o joaca, da.

Dar in valul ala, ca nu mai era doar comunitatea ta care se certa pe un subiect, se certau niste oameni din afara comunitatii tale, pe subiectul Selly. Cu cine te-ai sfatuit despre cum sa reactionezi? Ai vorbit cu parintii tai, ti-au zis ceva? Cu cine vorbesti in asemenea situatii. Sigur ca la scara mare este un vartej intr-un pahar cu apa, dupa aceea. Dar in momentul ala, cand esti in timpul actiunii si toti navalesc pe tine, a fost un mega iures atunci, sa ne aducem aminte.

Da, intr-adevar, a fost un iures, dar ca numere efectiv, ca oameni care au fost deranjati, daca iei pur si simplu un numar de oameni, n-a fost un numar atat de mare. Desigur, m-am sfatuit si cu parintii, m-am sfatuit si cu echipa de PR de la Fabrica de PR. Dar n-am avut nicio reactie. Cred ca am iesit la radio Guerilla, ca m-au intrebat si m-au rugat sa am o interventie si sa zic cateva vorbe despre scandalul ala…

Dar te deranja in vreun fel?

Pe mine ma bucura ca au ajuns alti oameni sa ma cunoasca, ca am ajuns in atentia altor oameni si ca s-a creat un subiect de discutie in jurul meu. Acum fiecare isi face ce parere vrea, eu am fost impacat cu mine pentru ca articolul mi s-a parut foarte bine scris, l-am citit de vreo doua ori, mi-a placut ce am zis acolo, sunt de acord in continuare cu ce am zis acolo, deci eu am fost real si oamenii pot sa-si faca ce parere vor, eu doar ma bucur c-a ajuns la multi oameni si ca din tot iuresul ala cumva a iesit pozitiva situatia. Adica lumea pana la urma, majoritatea oamenilor a avut o intelegere mai buna despre ce fac eu decat aveau inainte. Inainte poate nici nu ma stiau.

Absolut. Dar esti constient ca nu li se intampla copiilor de 18 ani, imi cer scuze ca ma adresez cu copilul, stiu ca esti un adolescent, gandesti foarte matur, dar nu li se intampla, colegilor tai din scoala nu li se intampla sa se intalneasca cu un scandal la nivel national si sa trebuiasca sa faca fata acelei intamplari. Ai simtit in momentele alea ca vrei sa arati cuiva, sa demonstrezi in mod special cuiva cum esti tu de fapt?

Da si nu. E adevarat ca majoritatea copiilor, adolescentilor de varsta mea nu trece printr-un nivel de presiune si de stres, de nopti nedormite, cum o fac eu, dar asta e un sacrificiu care vine cu multe recompense. Si principala recompensa este ocazia de a face ceea ce iubesti, ceea ce-ti place. Cand poti sa faci ceea ce-ti place si poti sa faci si bani din asta, chestia asta te elibereaza, iti ofera oportunitati, iti ofera ocazia de a face un film de cinema, spre exemplu, ceea ce noi facem, va iesi de Craciunul asta.

Iti ofera toate ocaziile astea de a face astea la nivel mai profesionist. Pentru mine se merita din plin chestia asta. Eu cred ca arat cum sunt de fapt in toate videoclipurile mele. Cred ca daca lumea vrea sa ma cunoasca mai bine poate sa intre la mine pe Youtube sa se uite la ceea ce facem. Vor vedea ca unele chestii sunt pentru un public mai mare, vor vedea ca multe chestii sunt pentru un public mult mai mic. Dar poate cu ceva de acolo se vor identifica.

selly webstock

Cand era mic, parintii au incercat sa petreaca cat mai mult timp impreuna cu mine si sa-mi stimuleze curiozitatea. Sa se plimbe cu mine prin parc, sa stea cu mine, sa se joace cu mine, astfel incat eu sa devin curios, sa pot sa pun intrebari.

 

Recunosc ca am cercetat inainte de articolul din Dor cu ce se ocupa parintii tai, pentru ca eram curioasa ce te-au invatat acasa de vorbesti atat de coerent, atat de ritmat, atat de dracos, daca e voie exprimarea asta, si totusi ai 18 ani.

 Te-am descoperit pe la 16 ani cand cautam sa inteleg si am vazut ca mama ta e profesoara de matematica, deci ai invatat ceva rigoare de acolo, si am mai citit ceva, cred ca este si in articolul din Dor ca tatal tau iti dadea sa asculti Parazitii si Bug Mafia. As vrea foarte tare sa stiu daca erau versuri cenzurate sau nu.

Nu, hai sa va povestesc cum a fost intamplarea asta. Nu erau versuri cenzurate ca sa-ti raspund la intrebare.

Eu am primit un MP3 player cadou cand eram foarte mic. Erau la moda pe atunci si tata mi-a pus pe el de la mai multe trupe, de la mai multi artisti diverse melodii, erau doua, trei de la Parazitii si Mafia, care pe mine m-au atras in mod deosebit, dupa care am invatat sa pun singur melodii pe stick si am descarcat doua albume full, unul de la Parazitii, unul de la Mafia si uite ca n-am ajuns atat de rau, adica puteam sa… dupa blocuri.

Dar in acelasi timp stiu ca parintii tai in copilarie au avut sa-ti ghideze coordonarea, atentia, si au facut o multime de lucruri, exercitii sau intamplari, s-au jucat cu tine.. Ce iti mai aduci aminte din perioada aia? Pentru ca garantez ca daca rog parintii sa ridice mana cati si-ar dori dintre copiii lor sa vorbeasca si sa fie asa ca tine, scoram bine. Ce faceau parintii cu tine de ti-au format asa o personalitate?

In toata perioada de early childhood, sa zic asa, de la 0 la 5 ani, parintii mei au avut foarte mare grija sa nu ma abandoneze in fata televizorului, sa nu ma abandoneze la desene. Nu, ca sa fie clar, ei n-au fost niste oameni cu niste posibilitati financiare deosebite, din contra, au fost si sunt in continuare niste oameni obisnuiti, dar sunt niste persoane foarte dedicate si foarte inteligente. Ei, in copilaria mea, au incercat sa petreaca cat mai mult timp impreuna cu mine si asta e cheie sa-mi stimuleze curiozitatea. Sa se plimbe cu mine prin parc, sa stea cu mine, sa se joace cu mine, astfel incat eu sa devin curios, sa pot sa pun intrebari, sa pot sa intreb cum functioneaza asta? De ce e asta asa? De ce se intampla asta?

La unele intrebari stiau raspunsul, la alte intrebari nu stiau raspunsul dar ei mi-au stimulat aceasta curiozitate. M-au facut sa fiu captivat de ce se intampla in jurul meu si automat, atunci mi-am dorit si eu sa fac lucruri. Adica n-am vrut sa fiu pasiv la tot ce se intampla in jurul meu, mi s-a parut ca e o lume extraordinara, o lume in miscare, e fabulos, vreau si eu sa fac ceva, vreau sa fac un lucru. Si cand eram mic am avut o gramada de pasiuni pentru diferite meserii. Am vrut sa fac roboti, am vrut sa fiu electrician, la 10 ani mi-am facut un site de programare in care aveam niste aplicatii, pe care inca le puteti descarca, o sa va dau siteul.

Si multe medalii la matematica si la romana la scoala. Ai fost si pe sistemul tocilar un pic.

Un pic. Da, era fun, am fost intr-o scoala generala din Craiova in care foarte multi colegi mergeau la concursuri si la olimpiade si atunci nu era ceva considerat, stii, de tocilar, era super ok.

Nu e ceva rau, este chiar o lauda. Cred ca toti parintii si-ar dori sa le fie copiii tocilari si sa ia medalii. Astazi cum arata o zi a ta? Pentru ca nu mai e cu atat de multa joaca. Doar astazi te-ai trezit la 4 dimineata ca sa ajungi aici, trebuia sa fii la scoala, vine bacalaureatul peste tine in curand. Adica e veselie?

Da, viata mea in mare parte e veselie, dar este si partea aia de stres, partea aia de griji. Cred ca este veselie atunci cand reusesc ce-mi propun sa realizez intr-o zi. Ca m-ai intrebat cum arata o zi din viata mea, depinde daca sunt la Craiova sau la Bucuresti. Ca a mea e 50-50 viata, jumatate sunt la Craiova, jumatate sunt la Bucuresti. La Craiova am liceu de dimineata, ma duc la liceu, dupa care mai am diverse meditatii la biologie, lucrez cu mama la matematica si dupa-aia e ce fac eu, activitatea mea, care e destul de greu de facut in timpul scolii.

Adica sunt toate barierele astea cu scoala, mai ales ca e un an cu bacalaureat, dar desigur ca nu, cum sa zic, din zona asta de vlogging sacrific cel mai putin, adica sacrific din invatat, sacrific din scoala, sacrific din toate lucrurile astea, sacrific uneori si din sport, din pacate, si lucrurile astea ca sa pot sa-mi fac treaba. Eu sunt foarte foarte concentrat pe ce fac si nu imi place sa raman in urma. Daca mi-am propus sa fac ceva intr-o zi si nu o duc la capat, o sa fiu deprimat.

Dar timp liber mai ai vreun pic?

Pai depinde cum definesti timp liber. Da, pot spune ca am si timp liber, dar putin si bine dozat si atat cat trebuie. Ma intrebau multi prieteni de-ai mei vechi din Craiova „ba, dar foarte misto, cum esti tu, mereu pe fuga” ca ei ma vad ca mereu dau sa plec undeva. „Foarte misto ca esti asa dar nu ti-e dor asa sa iesim si noi asa ca baietii”.

Un pic, dar eu de la 13 ani fac asta, de la 13 ani am si iesit cu baietii, am si stat prin cluburi, am facut toate lucrurile astea incat simt c-am trait toate lucrurile astea. Adica nu mi-e dor sa petrec sau sa..

Doamne, dar stii cat mai ai din viata inainte? Ai doar 18 ani. O sa ne povesteasca invitatul care urmeaza, domnul Bartos care este aici, cat mai ai in fata.

Uite, spre exemplu inainte imi placea sa merg in cluburi si de 2 ani, nu stiu, am imbatranit cred ca. Fara misto. Nu ma mai atrage atat de mult.

selly

 Nu va abandonati copiii in fata device-urilor si a tabletelor, adica o spun pentru ca.. daca voi ii abandonati, ei or sa se uite la mine, pentru mine o sa fie ok, dar spun doar ca idee, nu e bine sa faca asta.

(sala a inceput sa rada) Nu vreau sa ne oprim pe acest ras, chiar nu vreau. La un moment dat, in activitatea ta, s-a facut un switch, ne-am distrat, ne-am distrat, a fost frumos, am castigat audienta in online, si de la un anumit moment, discursul tau a inceput sa fie mai responsabil. Te-ai implicat in activitati sociale, ai avut atitudine publica, ai avut suficient curaj sa te certi cu Digi 24 pe o situatie, deci cumva ai inceput sa ai super atitudine si responsabilitate. Unde s-a facut acest switch, cand ai zis „Nu mai sunt Selly care ma joc.”

Eu super atitudine cred ca am avut dintotdeauna. Daca va uitati la vlogurile mele vechi, nu recomand, dar o sa vedeti ca eu acolo injuram, adica eram…

Cu responsabilitatea, asta a venit cu timpul. Nu s-a intamplat asa, snap, a venit pur si simplu cu timpul cand mi-am dat seama „Bai, se uita cineva la mine, nu pot sa zic ce vreau eu.”. Nu ca nu pot sa zic ce vreau eu, dar nu pot sa o transmit asa ca si cum e primul gand care imi vine-n cap ca s-ar putea sa fie inteles gresit, s-ar putea sa aiba niste repercursiuni. Deci nu s-a intamplat asa ca un fingersnap, pe masura ce publicul a crescut mi-am dat seama ca intr-adevar ce spun are o greutate, poate influenta, am devenit mai atent.

In atitudine, spre exemplu, cand a fost cazul cu Digi 24, cand au fost vloggerii atacati sau cand a fost cazul cu Ministrul Educatiei de anul asta, toata interventia mea de acolo, genul asta de atitudine as fi luat si in urma cu trei, patru ani, daca as fi avut ocazia sa o iau. Si asta cu responsabilitatea, eu nici n-o numeam responsabilitate, pur si simplu aveam grija la ce spuneam si imi pasa de contentul pe care il fac, dar in momentul in care am inceput sa dau interviuri si veneau oamenii si ma intrebau „Si acum ca ai 1 milion de abonati care este responsabilitatea ta? Este adevarat ca ai o mare responsabilitate?”

Te enerva asta?

Nu neaparat. Eu nici nu stiam ce sa raspund, adica eu fac divertisment, eu asta fac, desigur in niste limite ale bunului simt, dar nu e ca si cum la fiecare fraza pe care o scot pe gura ma gandesc „responsabilitate”. Se intampla de la sine.

Am inceput povestind despre faptul ca ai ajutat o tanara sa-si urmeze visurile si as vrea sa incheiem nu recomandandu-le ceva tinerilor care vor sa faca business in online, desi sunt foarte foarte multi care te urmeaza, ci dandu-le, atentie!, tocmai ce am vorbit despre atitudinea ta, dandu-le un sfat adultilor din sala sau cei care ne urmaresc. Pregateste-te ce zici.

Mi-e foarte greu sa dau un sfat atator adulti, atat de eminenti, de aici din sala. Ce pot sa spun, cred ca in Romania in momentul de fata se lupta mult cu…, si nu doar in Romania, in general lumea se lupta cu superficialitatea, cu prima impresie. Te uiti la ceva doua secunde si iti faci o impresie despre lucrul ala. Eu cred ca cu asta noi ne luptam. Si incerc mereu sa fiu cat mai putin superficial.

Spre exemplu, stiati ca in Romania exista o fata care facea slime pe Youtube si are un canal de 7 milioane de abonati, este mai mare decat orice alt canal independent care nu este o companie, de pe Youtube romanesc? Ea are un public international urias. Ai fi tentat sa fii superficial sa spui „Bai, femeia aia se joaca cu o mazga, nu face nimic. E simplu, nu?”

Da’ te gandesti de ce din toti oamenii din lumea asta, credeti-ma sunt mii de creatori pe Youtube care fac slime, tone de creatori. De ce din toti oamenii astia, fata asta Izabela din Romania a strans 7,5 milioane de abonati pe un canal, alte 2,5 milioane pe alt canal, are un videoclip cu aproape 1 miliard de vizualizari. Pai, cred ca ai un talent, mai ai probabil ca daca ai intreba-o pe ea ti-ai dat seama ca sa te joci cu mazga aia acolo, ceva ce pare foarte simplu pentru noi. Dar sa ai un miliard de vizualizari? Inseamna ca ai un talent, inseamna ca stii sa faci bine ceea ce faci. Deci e mereu mai mult decat se vede la suprafata.

De asta cred ca ar fi cat mai bine ca toti oamenii sa nu mai judece la prima vedere, sa fie mai putini superficiali, sa fie mai atenti.

Si sa se joace mai mult cu copiii cand sunt mici, ca sa le creeze curiozitatea.

Da, absolut. Nu va abandonati copiii in fata device-urilor si a tabletelor, adica o spun pentru ca.. daca voi ii abandonati, ei or sa se uite la mine, pentru mine o sa fie ok, dar spun doar ca idee, nu e bine sa faca asta. Trebuie lasati sa se joace pe internet dar nu trebuie abandonati acolo. Traim intr-o lume in care toata lumea se bate pentru atentia ta. Eu ma bat pentru atentia publicului meu, gigantii tech se bat pentru atentia noastra. Nici macar nu se mai bat niste oameni, se bat niste algoritmi cu acces la baze de date imense, pe atentia noastra, si pe atentia copiilor vostri implicit. Hai sa dozam un pic chestia asta. De asta acum pe iphone aveti screen time, aveti toate uneltele astea pentru ca lumea incepe sa-si dea seama Ba, stai un pic, poate se duce un pic prea asa situatia.

 Peste ani, 10, 15, 20, mi-ar placea sa ne reintalnim aici cu tine tatic, sa aud acest discurs.

Da, si o sa zic atunci, „Da, nu mi-a iesit nici mie copilul meu si copilul meu o sa fie asa. Da, nu mi-a iesit, aveti dreptate.”

Iti multumesc foarte, foarte mult.

Si eu va multumesc.

757
salata marocanaSalata marocana (calda) cu portocale

Salata marocana (calda) cu portocale

De cand cu urban.ro (care are o luna de viata in formatul nou) am tot mai putin timp sa gatesc si, si mai putin timp sa scriu aici, dar recuperez in cateva zile.

Pentru ca, de oboseala simt foarte tare nevoia sa mananc dulce, dar am ramas fidela – no milk, no sugar, deci nema prajituri – incerc sa compensez cu mancaruri care aduc o cantitate mare de dulce in corpul meu.

Ca aceasta salata marocana dumnezeiasca si f f usor de facut.

o jumatate de telina

o tulpina de pastarnac

4 morcov mari

o ceapa rosie medie

se curata toate si se toaca marunt – eu n-am nervi si nici timp, asa ca le pun intr-un blender si le marunteste el perfect.

pasta rezultata se pune pe foc cu 2 linguri de ulei de masline. dupa 5 minute, se adauga 2 portocale taiate felii, putina apa, o lingurita de scortioara, putin anason si se mai lasa 5 min. (daca aveti mirodenii cu scortisoara si anason din cele care se gasesc la magazinul cu mirodenii de pe Cuza 49 e perfect).

la sfarsit, se adauga o lingura de aceto balsamico, sare si piper.

se servete calda si este ceva absolut divin.

a fost insotita si de ficatei la gratar la masa, dar este foarte foarte buna si singura

salata marocana

682
andreea badala webstockWebstock Interviu Live (transcriere ): Andreea Badala “cel mai important este sa ai o identitate, si identitatea respectiva sa aiba si autenticitate, dar sa aiba si o relevanta pentru piata” –

Webstock Interviu Live (transcriere ): Andreea Badala “cel mai important este sa ai o identitate, si identitatea respectiva sa aiba si autenticitate, dar sa aiba si o relevanta pentru piata” –

Mai jos transcrierea dialogului cu Andreea Badala, fondatorul si designerul Murmur. la editia 2019 Webstock.

In primele minute din sesiunea aceasta o sa povestim alaturi de o doamna care este pe buzele multor doamne si domnisoare cand e vorba de a-si crea tinute pentru un eveniment, un look care sa fie foarte feminin si foarte senzual. A creat brandul Murmur, un cuvant care se pronunta la fel in foarte multe limbi, tocmai de aceea l-am propuntat asa atat de romanesc, brand care este cunoscut in foarte multe tari. Hainele create de ea au imbracat-o pe Madonna la premiile Grammy sau intr-unul dintre turneele ei mondiale, pe Beyonce, pe Dua Lipa, pe Katy Perry sau Nicki Minaj, Gigi Hadid sau Britney Spears si am spus doar cateva nume. O vedeti rareori in spatiul public, la ceremonii mondene si acorda si mai rar interviuri. Asa ca va invit sa va bucurati din plin de prezenta ei si ii multumesc foarte foarte mult c-a venit astazi dupa ce tocmai s-a intors de la Paris. Doamnelor si domnilor, Andreea Badala.

Intr-o vreme in care foarte multa lumea se expune, mai ales in zona modei, tu esti poate cea mai discreta dintre personalitatile – stiu c-o sa te deranjeze un pic acest cuvant de personalitate – care lucreaza in moda. De ce tii sa fii atat de discreta si sa nu te lauzi cu numele pentru care ai lucrat sau cu proiectele in care esti implicata.

Andreea Badala: Cred ca sunt doua puncte de vedere aici. Unu la mana, desi pare un domeniu superficial, comparativ cu altele, adica cred ca asta e perceptia generalista despre domeniu in sine, e un domeniu care necesita foarte mult efort, foarte multa munca, si atunci faci o decizie destul de simpla: ce fac astazi? Pai am de facut ce am eu de facut in fiecare zi sau as putea sa merg acolo, si prioritizez. Prioritatea mea nu este sa ma expun, prioritatea mea este sa fac un produs foarte bun si sa creez o lume a produsului meu, o cultura de brand.

 In acelasi timp, e o mandrie ca imbraci o persoana ca Madonna sau ca Beyonce. Si stiu o poveste despre cand Madonna s-a imbracat la premiile Grammy cu un corset de-al tau. Voi ati facut mai multe produse pentru ea, nu stiai daca o sa aleaga sau nu, si pentru ca te-ai uitat pe covorul rosu si ai vazut ca nu si-a deschis sacoul, prin urmare nu se vedea tot corsetul, ai decis „N-o sa promovam”. Pana la urma ea s-a dezbracat si .. dar de ce ai luat aceasta decizie care este pe o granita foarte fina. Astazi toata lumea se lauda cu toate micile lucruri care sunt pozitive si li se intampla in viata. Altcineva ar fi fost pe toti peretii de internet, laudandu-se ca Madonna a purtat corsetul respectiv.

Andreea Badala: Cred ca sunt si niste lucruri pe care nu trebuie sa le faci tu ca si creator. Eu sunt fondator si designer. Da, mi-am format o echipa, da, am creat ceva de la zero, si pentru asta chiar sunt recunoscatoare si sunt foarte mandra ca am facut lucrul asta. Noi venim dintr-o cultura in schimb, si eu sunt educata intr-un mod in care tin foarte mult la a-ti sti locul, la a avea un pic de modestie, e o cultura a estului Europei. Cred ca asta m-a influentat atunci si nu cred ca e cazul, adica vorbim de 2014, in cinci ani de zile cred ca am invatat foarte multe lucruri si am invatat sa fiu mult mai clara si sa gandesc mai business.

Da, era nevoie sa comunic mai mult despre momentul acela. Si da, ar fi fost ideal sa comunice altcineva, nu eu. O sa-ti spun foarte sincer ca motivul principal pentru care am ales ca ceea ce fac eu sa nu aiba numele meu este ca mi-e mult mai simplu sa vorbesc despre altceva. Sa nu fiu eu. Pentru ca venind din cultura asta de modestie, sa zicem, ar fi fost ciudat sa zic hainele „Andreea Badala” sunt absolut exceptionale. Adica sa aduc niste calificative pentru ca as fi asociat imediat cu ceea ce am invatat eu in copilarie ‚Nu e bine sa te lauzi atat de mult.” Si chiar am luat decizia asta stiind c-o sa-mi fie mult mai usor sa vorbesc despre altceva. Plus, ca sa fim seriosi, cat de bine suna Murmur versus Badala? Adica oriunde m-am dus in lumea asta mi-au stalcit numele in toate felurile, in functie de tara in care am mers.

Dar care e protocolul? Cum ajunge o persoana ca Madonna sa aiba haine facute de un designer, tu neintalnindu-te cu Madonna probabil – eu mai stiu un pic – primesti dimensiunile la un moment dat, dar pana primesti dimensiunile intri intr-un tabel foarte sofisticat cu foarte foarte multe lucruri. E un parcurs foarte lung. Ce se intampla? Nu neaparat pentru Madonna, pentru oricare alt artist care ti-a imbracat hainele.

Andreea Badala: Ma intrebi cum functioneaza in general un proiect cu o vedeta?

 Da.

Andreea Badala: In general, lucrez cu echipa vedetei respective. Am avut timp de peste 3 ani, am avut contact direct cu echipele vedetelor sau daca era vorba de o vedeta mai la inceput, chiar cu ea direct. Avem si relatii la nivel personal, avem si relatii intermediate. SI timp de 3 ani am functionat asa. Dupa care am observat ca e nevoie sa avem un intermediar si lucram cu o agentie din LA in momentul de fata. Prin agentie, ajung la noi toate aceste requesturi. Cum functioneaza?

E ca de foarte multe ori ei isi doresc ceva din colectie sau alte ori isi doresc ceva conceput pentru ei, si primesc o poveste, un brief, sa spunem, ca va e familiar. Un brief pe care eu trebuie sa-l urmez, am un deadline strans, trebuie sa raspund la el si am grija intotdeauna sa pozitionez foarte bine imaginea brandului, povestea brandului pe brief-ul respectiv.

Momentele mele preferate sunt acelea in care trebuie sa creez ceva special pentru o vedeta. De dimensiuni, da, e foarte amuzant subiectul pentru ca sunt vedete care efectiv nu-si dau dimensiunile si atunci aproximam din imagini, thank you Google images. Da, aproximam destul de bine din ochi. Sunt vedete care isi dau fisele de masuri de acum 4-5 ani si nu mai sunt valabile si atunci decidem sa avem un pic de lejeritate in masuri pentru ca stim ca intotdeauna exista o echipa de retus in spate si totul va fi retusat in timp util.

Oamenii isi imagineaza la nivelul la care ai ajuns tu in industria modei, ca vii dintr-o familie care te-a ajutat foarte mult si c-ai avut asa – stii ca asta e cultura noastra despre moda in Romania – primesti niste bani si te apuci sa faci un business. Numai ca eu stiu destul de multe din povestea ta personala, si stiu c-ai luat-o de la zero si c-a existat la un moment dat un „angajat” in echipa ta care se numea „Marina”. As vrea sa ne spui povestea Marinei si cine era ea.

Andreea Badala: Te-a amuzat mult povestea..  O sa incep prin a confirma ce crede lumea. Da, parintii mei m-au ajutat foarte mult, extraordinar de mult si sunt mentorii mei. Sunt niste oameni extraordinari din Arges, respectiv Campulung Muscel si comuna Berevoiesti. Sunt niste oameni, primii din generatia lor, care au facut facultate, care au venit singuri in Bucuresti, care au invatat limbi straine, care, nu stiu, au inceput sa se intereseze de arta. Si au zis „Ok, noi n-am avut ocazia sa studiem, nu stiu, muzica, desen, pictura, dar ne place si vedem ca fata noastra e foarte pasionata si toata ziua ori deseneaza, ori canta, ori face..” Asa eram ca eram copil si au fost tot timpul alaturi de mine.

Cred ca e cel mai important lucru si sunt persoanele care mi-au dat cea mai mare incredere, si m-au sustinut indiferent de decizie. Si pentru asta sunt foarte norocoasa. Revenind la povestea Marinei, Marina este una dintre prietenele mele cele mai vechi, am folosit acest nume pentru ca-mi era familiar si foarte la indemana si cand aveam emotii si imi schimbam vocea.

La inceput, in primii doi ani, nu am avut angajati, am avut un singur angajat part time, care era in masina de cusut. Am luat primele comenzi in afara, niste magazine foarte frumoase si mi-am dat seama atunci comunicand pentru prima data cu echipe mari, cu business-uri dezvoltate, mi-am dat seama ca nu pot sa ma prezint eu singura si sa vorbesc cu o gramada de alti oameni.

Adica vorbeam cu Head Buyer care ma intreba despre selectie, facea repartitia pe masuri. Vorbeam cu cineva care ma sfatuia cum sa fac livrarea, ce acte vamale sa fac, ce declaratii sa fac, vorbeam cu inca cineva care imi cerea imagini ca sa le foloseasca sa popularizeze brandul acolo, deci pe partea de PR, si eram doar eu.

Atunci a fost momentul in care a aparut Marina, cu o adresa de email, care eram tot eu, si o singura data, va recunosc, am facut un sol de „role play” la telefon si mi-am folosit un alt fel de voce. Nu stiu daca mi-a iesit pentru ca tonalitatea mea e foarte joasa oricum, nu stiu daca s-au prins, dar eu am incercat.

Deci Marina a prins si viata la un moment dat

Andreea Badala: Marina a vorbit si la telefon, la acelasi numar, aici mi-a scapat un aspect, mda.

badala

 Putina lume stie ca tu si fratele tau in copilarie ati mers impreuna cu parintii vostri in Siria pentru ca tatal tau incepuse un business acolo. Dansul, asa cum povestesti de la Berevoiesti, este un domn care a fost foarte autodidact, eu mai stiu povesti, a invatat foarte mult, foarte multe limbi straine, a ajuns sa faca un business in Siria si iata-te pe tine pe la 7-8 ani, cred ca aveai, nu? Gresesc? Ajunsa in Siria, alta cultura, alta treaba, facand home schooling. Asta mi se pare un lucru foarte greu pentru ca mama ta a trebuit sa-ti dezvolte o disciplina, simti ca a contat home schooling-ul de atunci? Astazi sunt o multime de probleme in sistemul de invatamant si sunt foarte multi parinti care opteaza pentru home schooling. Ce-ti amintesti din perioada aia?

Andreea Badala: Mie mi-a placut foarte mult perioada. M-a influentat foarte mult in sensul in care cred ca m-a disciplinat sa invat singura niste lucruri si sa-mi fac un program singura. Adica tin minte ca mama a avut foarte multa rabdare si nu stiu daca eu as fi in stare de asa ceva in momentul in care voi avea un copil. Sa reia fiecare materie si efectiv sa-mi explice.

Dar am fost si un copil care si-a facut singura programul, care si-a dorit sa invete. Tin minte ca parintii mei erau „Ok, opreste-te un pic si du-te si socializeaza, fa altceva.” Sunt convinsa ca asta m-a disciplinat foarte mult, sunt convinsa ca si cultura araba m-a influentat intr-un sens in care mi-am dezvoltat in perioada respectiva foarte mult fantezia, intr-o perioada in care vedeam toate femeile acoperite si in care relatia intre barbat si femeie era rupta, fix la varsta la care eu incercam sa inteleg ce poate fi ca definitie a relatiei intre femeie si barbat, cred ca cumva m-a influentat foarte mult lucrul acesta sa imi dezvolt eu imaginatia despre ce ar putea sa fie.

De curand m-am gandit ca a fost baza, probabil, a ceea ce creez acum. Deci, da, disciplina a contat foarte mult, faptul ca imi setam eu orele cand sa fac, ce sa lucrez. Iarasi, faptul ca am studiat pianul,  m-a ajutat foarte mult pentru ca numai in domenii de genul asta inveti cat de mult trebuie sa exersezi ca sa reusesti sa faci ceva la un nivel tehnic ok. Iti cultivi rabdarea.

 Si pentru cine te cunoaste astazi stie ca nu exista intamplare profesionala la care sa nu te pregatesti foarte mult inainte. E cumva in radacina ta, in esenta ta, tocmai de aia ma gandeam ca e de undeva din copilarie si din ce te-au invatat parintii. Numai ca la 12 ani ai venit frumos in tara noastra, alta cultura, alta distractie, ai mers la scoala de stat cred, nu? Si cum a fost sa te intalnesti cu colegii romani crescuti in cultura romaneasca? Ce-ti amintesti? Cum a fost adaptarea?

Andreea Balada: Eu tot timpul am fost o persoana timida, acum nu am emotii, dar nu stiu de ce.. Cristina e de vina. Dar tot timpul a fost de timida, tot timpul am fost un copil care mai mult a gandit decat sa exprime. Cand m-am intors m-a socat agresivitatea cred, agresivitatea copiilor mai dezghetati fata de cei care erau mai cuminti si mai tocilari asa ca sa zic.

 O forma de bullying, sa zicem?

Andreea Badala: Da,da,da. Clar.

Si te-a marcat? Ai simtit-o? Te-a lovit? Te-ai intalnit cu ea? Sau observai la ceilalti?

Andreea Badala: Sa stii ca nu, cu mici exceptii, nu mi s-a intamplat. In sensul ca nu stiu de ce, dar cumva am avut asa respect din partea colegilor. Ne-a ajutat foarte mult, dar am simtit in schimb tot asa o ruptura in relatia baieti-fete. Adica o lipsa de prietenie, un trac, tin minte foarte clar ca eu eram educata sa salut pe toata lumea. Si chiar si-n scoala generala si mai incolo in liceu, cum intram undeva salutam pe toata lumea. Ca ok, te-am vazut si ieri, daca te-am vazut si ieri te salut si azi, „Buna dimineata!” si nu primeam inapoi salutul si nu intelegeam de ce. Asta era o chestie de relatie culturala.

 Mai stiu o poveste de la tine despre cum ai mers sa faci un stagiu la Alexander McQueen, si nu stiu daca-ti mai amintesti tu cand mi-ai povestit, mi-ai spus „voiam sa-mi rezolv un lucru. Nu aveam rabdare, eram creativa, dar nu aveam rabdare pe executie.”Si eu am fost uimita atunci pentru ca de obicei oamenii merg sa faca un stagiu ca sa si-l treaca in CV. Evident, ca sa ajungi sa faci un stagiu acolo, dai un examen, ti se intampla niste lucruri, o proba, o treaba. Dar tu din nou erai foarte analitica cu tine si un pic cam critica cu tine ”voiam sa-mi rezolv un lucru”. Ne povestesti cum a fost experienta din stagiu de la Alexander McQueen?

Andreea Badala: Sunt 10 ani de atunci. E o experienta foarte valoroasa. Ce am invatat din ea? Ok.. am invatat multe lucruri de la colegii mei asiatici, apropo de rabdare si apropo de disciplina. Cred ca aveam o frica pe care mi-o exprimam de nou. In sensul ca aveam ceva de facut, ma gandeam la subiectul respectiv si primul impuls era sa cer ajutor. Si prietenul meu cel mai bun pe care l-am cunoscut la stagiu la Alexander McQueen mi-a zis un singur lucru „Gandeste-te tu si daca dupa ce te-ai gandit pe toate partile n-ai aflat raspunsul, atunci intreaba.” Si atat mi-a fost. Mi-a fost suficient.

Momentul ala mi-am trecut granita si mi-am depasit frica asta de a zice „nu stiu, n-am mai facut asa ceva pana acum.” Ok? Si? Faci lucruri noi in fiecare zi. Am vazut cat de mult se munceste, am vazut ce inseamna sa ai o echipa si fiecare om din echipa sa fie extrem de important si sa fie o piesa din domino si am avut sansa extraordinara sa-l cunosc pe marele Alexander McQueen, sa schimb niste vorbe cu el care pentru mine au ramas, m-au inspirat foarte mult, sa vad cum functioneaza, cum lucreaza, cum directioneaza echipa, a fost o experienta absolut valoroasa.

Acum zambesc pentru ca-mi aduc aminte ca mi-ai povestit ca te-ai suit cu el in lift si ca tu l-ai salutat si ca nimeni nu vorbea cu el. Era atat de artist.

Andreea Badala: Aaa, da. Am facut niste gafe mari. Da, m-am urcat cu el in lift, n-am stiu ca nu poti sa urci cu el in lift. E foarte simplu, dupa aceea am inteles. Atunci nu am inteles si am crezut ca e asa o barfa, stiti ca toata lumea retine partea asta de barfe si mi-am dat seama ca sunt super importante pentru ca sunt funny, te dezgheata, nu ti-ai baut cafeaua, vrei sa razi de ceva, e ok.

Bun, doua chestii m-au socat atunci apropo de barfa: asta cu liftul n-am inteles-o. Ok, am apasat pe buton, ce mai era sa fac? Am facut-o deja. Am zis si Hello! ceea ce iar nu trebuia sa zic si va explic dupa aceea de ce nu trebuia sa zic. Si a doua chestie care mi s-a parut incredibila: eram la Milano, in timpul Fashion Week-ului si urma show-ul de menswear. Si el a cerut sa i se aduca cu DHL-ul din Londra post-it-uri roz. Ok, adica nu se gasesc in Milano? Ok, e weekend, nu se gasesc, ma rog.

Bun, e foarte simplu. Normal ca exista aceste reguli simple de genul – nu te urci cu el in lift – pentru ca nu vorbim despre un om normal, vorbim despre un om care trebuie sa faca atat de multe lucruri, care nu e un om normal ca noi, restul. E un om care trebuie sa creeze, e un om care trebuie sa stie tot ce se intampla, e un om care trebuie sa integreze un feedback de la echipa si el sa creeze in continuare, e un geniu practic. E un geniu care e suprasolicitat, pentru ca trebuie sa faca nu stiu cate colectii pe an, si atunci e normal sa-si impuna aceste reguli pentru ca momentul in care el merge cu liftul de la parter la etajul 3 e momentaul ala in care, nu stiu, se trezeste, e singur, nu-l bate nimeni la cap efectiv. Deci, da, am facut o gafa.

La fel, ca vrea post-it-uri roz? Inteleg perfect si chestia asta acum. Ma enerveaza sa pun o idee intr-un layout care nu e pe placul meu, nu e in proportia potrivita, nu e in armonia pe care o gandesc eu. El asta decidea. Acele pe care le foloseam cu perluta aceea trebuiau vopsite in negru. Deci daca aveam o pauza, oricine avea o pauza acolo, vopsea biluta aceea in negru. De ce? Nu vrei sa-ti distraga atentia alta culoare, nu? Tu lucrezi cu anumite culori si vrei ca elementele ajutatoare sa nu-ti distraga atentia, sa nu-ti influenteze proportia si ceea ce faci tu acolo. Deci, da, pare absurd dar nu e.

E la categoria cancan dar de fapt are o justificare foarte profunda in spate. Noi am vorbit de multe ori despre cat de mult ai lucrat tu si ti-ai rafinat brandul Murmur si cat de atenta ai fost sa creezi o identitate a colectiilor tale, care sa se regaseasca de la sezon la sezon. Avem in sala o multime de oameni care lucreaza cu brandul personal sau pentru alte branduri. Din experienta ta de a-ti rafina brandul si a ajunge la inima lui, ce i-ai sfatui pe oameni ca exercitiu sa faca pentru ce ei sa mearga de la un nivel la altul cat mai sus in brand.

Andreea Badala: Pfu, dificil. Dificil pentru ca in doi ani vom face 10 ani de la lansare. Deci avem 8 ani. Opt ani nu inseamna mare lucru in a dezvolta un brand. De la 10 ani in sus poti sa zici ca da, am pus bazele, stiu unde functioneaza, ce am facut bine, ce n-am facut bine. Nu stiu, probabil ca parerea mea ar putea sa fie relevanta si o s-o spun, dar in acelasi timp cred ca mai am atat de mult de invatat incat daca vorbim peste doi ani, voi sti cu totul altceva. Cred ca cel mai importat este sa ai o identitate, si identitatea respectiva sa aiba si autenticitate, dar sa aiba si o relevanta pentru piata. Si cred ca acea identitate trebuie adaptata si trebuie studiata in relatie cu piata pe care vrei sa functionezi. Nu stiu, ajuta in vreun fel ce-am spus?

Da, da, ajuta. Sigur ca ajuta. Eu recunosc in orice moment orice produs de-al tau dintr-o colectie noua pentru ca are un feeling, are niste linii care sunt ale tale si imi imaginez ca este un efort destul de mare sa declini aceeasi identitate si pe alte produse, nu doar pe corset. Sa fie si in pantaloni, sa fie in orice alt item. Ceea ce mi se pare foarte puternic si foarte greu in acelasi timp.

Andreea Badala: Da, cred ca e principiul de baza cand dezvolti un produs, este sa poti sa-l recunosti si intr-un alt context si sa aiba o legatura dintr-un sezon in altul. Nu cred in altceva. Cred ca pur si simplu e o chestie de baza corecta, pe care o fac. Iarasi, e nevoie de foarte mult timp ca sa popularizezi ceva nou. Deci e un al doilea motiv pentru care vrei sa continui ceea ce ai inceput si trei, ia foarte mult timp sa faci un produs bun.

Adica, nu stiu, ce port acum, dau un exemplu care mi-e la indemana. Port un body din denim. Aceasta forma am facut-o din 2011. Am facut-o prin toate testarile, prin toate materialele. In 2018, am incercat pentru prima oara aceasta forma pe denim. Am lucrat cu cei mai buni producatori in denim care lucreaza pentru Diesel. Sunt din Romania, da. Am dezvoltat cu totul o alta proiectare, numai partea de material, fitting si partea de cum se uzeaza acest denim, deci partea de testare, ne-a luat in jur de 6 luni.

Si atunci cum ar fi logic sa incepi ceva, sa abandonezi ce ai inceput si s-o iei de la zero, cand tu de fapt in jumatate de an, un an, abia reusesti sa faci un produs bun. Dupa care mai ai nevoie de.. in functie de care e viteza ta de promovare si care e expunerea ta, mai ai nevoie de atat de mult timp ca sa va fac pe voi toate femeile,  sa probati acest body. Pentru ca primul lucru la care va ganditi poate fi „Dar de ce sa port eu asa ceva? Unde o sa port asta?” Sunt convinsa ca e una dintre intrebari. Si atunci da, ai nevoie de foarte mult timp, si da, ai nevoie sa creezi identitatea si sa duci mai departe ceea ce ai reusit deja.

Si luand in calcul tot mecanismul pe care l-ai spus, la care noi de obicei nu avem acces, pentru ca alegem un produs din magazin, il luat de-a gata, il probam, poate avem o zi proasta, poate in ziua aia ne simtim mai cu silueta si atunci cumparam. E o decizie super emotionala. Luand in calcul toate aceste lucruri si partea de data la care avem acces astazi, pentru ca stim comportamentul consumatorului pe tari, pe zone, pe generatii, cum faci tu sa te pozitionezi, pentru ca avem si oameni de business in sala, pe piata luxury, pentru ca-ti doresti sa activezi acolo, in zone in care sunt in crestere, citeam ca in America de Nord e crestere. Tu de aici din Romania pe dreapta, sigur, stai mult la Paris, maine pleci intr-o alta parte a globului, dar cum faci? Care e strategia ta ca sa te pozitionezi eficient avand in vedere efortul pe care il ai in spate pentru fiecare dintre produse.

Andreea Badala: Cred ca pot sa dau un exemplu, de care prima interactiune cu un cumparator, sa zicem, cand zic cumparator ma refer la cineva care reprezinta un magazin din orice alt colt al lumii, cu care interactionezi direct intr-un showroom, adica intr-un punct de expunere, indiferent care e acel punct de expunere.

Si, da, e o intrebare foarte relevanta pentru ca la inceput, in momentul in care auzeau de Romania, tara noastra nu reprezenta incredere, nu reprezenta niciun fel de garantie pentru ca efectiv nu este pe harta domeniului in sine. Si trebuie sa recunosc ca timp de cel putin 3 ani, peste tot unde am mers, in momentul in care auzeau originea brandului ziceau „Da, ok, poate revin.” In orice caz, dadeau abort mission.

Cu timpul am invatat si cum sa prezint brandul si am invatat si ce trebuie sa spun in prima faza. Pentru ca daca in prima faza spui ceva legat de calitatea si povestea brandului, si abia dupa aceea spui care e originea si le explici de ce originea aceea poate fi un avantaj, nu au cum sa nu aprecieze lucrurile. Deci introducerea pe care o fac in momentul de fata este in primul rand despre brand, o fraza care explica brandul, dupa aceea o fraza care spune unde a fost pozitionat brandul si cine sunt celelalte persoane care ofera incredere pentru brand, pentru ca acest lucru se transmite foarte usor. Dupa care spun care este originea brandului si de ce poate fi un avantaj pentru ei.

Avantajele pot fi din zona… eu daca as fi cumparator mi s-ar parea avantajos sa am un brand care in momentul de fata nu e peste tot in lume. Toata lumea poarta Louis Vuitton, Balenciaga, toata lumea poarta. Daca vreau sa fiu deosebita si vreau sa spun o poveste eu ca purtator, reiau povestea de brand si mai departe pot sa zic „e din Romania, ai auzit de tara asta? E in estul Europei. Stii de fata aia? Stii de echipa? Stii cat de mica e echipa? Stii ce fac oamenii astia? Stii unde produc? Stii ca produc unde produc si toti astia mari, dar ei fac piese putine si eu sunt una dintre persoanele acelea care poarta unul dintre produsele putine pe care brandul acela le face.  ”

 Si acum, prin explicatia ta, mi-ai intins putin la fileu mingea. In sala aveam o multime de oameni care traiesc din brandul personal, din exploatarea ca persoana publica, in mediile din online, in brandul personal. Tu ai lucrat foarte mult pentru brandul tau si ai si invatat sa-l vinzi altfel decat ne invata scoala de aici pentru ca viata te-a invatat. Ce i-ai sfatui pe cei care se afla in sala sa depaseasca din educatia noastra, ca sa se vanda mai bine si mai ales eficient pe termen lung. In sensul sa nu se consume, sa nu se arda astazi. Sa reziste 10 ani, 12 ani, 15 ani.. greu.

Andreea Badala: Eu sper sa fie mai mult decat sa reziste. Dar da, bine spus, pentru ca, clar, in primii ani trebuie sa rezisti. Cred ca cel mai bun sfat pe care as putea sa-l dau este sa gaseasca echilibru intre ce simt ei autentic si ce ceea se cere pe piata, am reluat ideea asta pentru ca mi se pare foarte relevanta.

De ce? Pentru ca nu poti sa muncesti atat de mult cat iti cere piata in momentul de fata, daca nu-ti si place ceea ce faci. N-ai cum sa dedici atatea ore, nu ai cum, efectiv. Nu ai cum sa te gandesti in continuu la acelasi lucru, atatia ani. Zi de zi, noapte de noapte, nu ai cum. Deci trebuie sa ai foarte multa pasiune, trebuie sa-ti placa foarte mult ca sa poti sa te dedici atat de mult.

Sunt foarte multe branduri in momentul asta pe piata, foarte multe branduri, mult mai multe branduri decat avem noi nevoie in momentul de fata. Singurul lucru pe care poti sa-l faci este sa creezi inca o nevoie prin ceva care sa porneasca din tine, autentic. Nu cred ca din zona asta de branduri care sa fie create din nevoie, cred ca mergem deja intr-o alta zona, mai tehnica, ok, de ce ar fi nevoie? Lumea calatoareste foarte mult acum, mie mi-ar placea sa am haine pe care le am comprimate asa, stiti ca exista tricourile acelea atat, le deschizi, le bagi in apa si se fac mari, genul asta, da, e un brand de care ai nevoie dar poate in 15 ani nu mai e wow. Dar daca vine cineva cu o poveste, autenticitate, poate rezista putin mai mult, zic eu.

N-as zice ca in sine e atat de greu sa creezi un brand, pentru ca e un act de creatie, as zice ca in mod special acum e greu pentru ca e piata suprasaturata, pentru ca totul e foarte efemer, in sensul ca poate oricine sa faca haine, de exemplu, si sa le fotografieze frumos, sa le puna pe Instagram, si sa vanda extraordinar de mult pentru o perioada de timp. Totul porneste de la intrebarea „Ce-ti doresti?” Iti doresti sa vinzi timp un an si sa inchizi sau iti doresti sa creezi ceva relevant?

Si ultima mea intrebare, dupa care luam 3 intrebari de la public, aproape ca imi vine mie sa zambesc sa-ti pun intrebarea pentru ca te cunosc. Traim intr-o epoca a Instagramului, stiu discretia, modestia ta si dorinta de a fi foarte departe de ochii publici, dar daca astazi ai avea un cont personal de Instagram, cu scopul de a face business din exploatarea imaginii tale, stiu, nu se va intampla niciodata, dar daca ai face asta, care ar fi strategia ta? Pentru ca avem in sala oameni, avem fete, cred ca si baieti, care au conturi importante pe Instagram, din care ori fac bani ori intentioneaza sa faca bani. Si in exploatarea imaginii personale, ce ai face tu, daca te-as lasa in locul lor?

Andreea Badala:  In primul rand sa nu zicem niciodata. Cine stie ce se va intampla in 4 ani, cum o sa am nevoie de un refresh. Mi se pare ca sunt foarte multe conturi de instagram foarte cosmetizate, nu mi se pare, asa e. Si exista si trendul asta in care in partea opusa, nu stiu, urmaresc cateva fete frumoase, nu pot sa nu ma uit la fete frumoase, adica n-ai cum sa nu te uiti la fete frumoase pe Instagram, si ma uit la cateva fete frumoase pe Instagram care sunt si destepte si stiu sa arate un pic de autenticitate, dar tot foarte marketate, in sensul ca „Hei, imi arat vergeturile, hei, va arat cum arat dimineata fara sa-mi pun fond de ten.”

Cred ca daca as face asta, n-as merge nici in prima zona, nici in a doua pentru ca niciuna nu consider ca sunt autentice. As merge in zona de mijloc, de real, in care foarte multe persoane sunt acum, in care iti arata efectiv, e un soi de reality show, in zona asta as merge daca mi-as asuma vreodata asa ceva, prin absurd.

 

Daca a fost ceva in cariera care, nu stiu, un brand sau un produs, v-a cerut ceva si ati spus NU, daca a fost ceva ce v-a incalcat principiile sau identitatea sau ceva nu ati vrut sa faceti ca va incalca si poate refuzati o suma mai mare de bani sau imaginea.

Andreea Badala: Foarte relevanta intrebarea. Si da, imi place sa spun NU. Tot timpul cand incep un proiect am in vedere daca asocierea cu alt brand este potrivita pentru brandul meu, daca avem valori comune. E ca intr-o prietenie daca vrei, nu poti sa fii prieten cu cineva care n-are macar baza de valori comuna cu a ta pentru ca n-o sa aveti ce sa va spuneti, n-o s-aveti unde sa mergeti impreuna si n-o sa aveti nimic in comun. Acelasi principiu il aplic si pentru brandul propriu si da, au fost foarte foarte multe momente in care am refuzat, au fost momente in care as fi avut nevoie de proiecte din punct de vedere financiar, dar le-am refuzat pentru ca pe termen lung ar fi facut mult mai mult rau decat binele pe care il puteau face pe termen scurt doar la nivel financiar. Am incercat tot timpul sa gandesc lucrurile pe termen lung si sa proiectez acest brand pe o viata sanatoasa si o evolutie sanatoasa.

Ai spus la un moment dat, facand referire la episodul Madonna, ca in timp ai invatat sa te promovezi mai bine si sa eviti anumite etape, sa le spunem, pe care nu le-ai exploatat la maxim. Care ar fi, sa spunem, cateva greseli pe care le-ai facut si lucruri pe care ai fi vrut sa le faci diferit, daca privesti acum retrospectiv.

Andreea Badala: Oh, multe. Dumnezeule! Cristina, trebuie sa fac o lista? Am gresit enorm si ma bucur foarte tare c-am gresit enorm. N-ai cum sa le stii. In pozitia in care creezi ceva, gresesti in continuu. E o pozitie care favorizeaza greselile una dupa alta. Dar – si o sa sune asa, adorm efectiv cand zic asta – dar asta e adevarat – dar inveti din greseli, n-ai cum altfel. Cred ca o sa pot sa enumar doua sau trei greseli, ca sa nu va plictisesc, ca altfel nu m-as opri.

O prima greseala a fost sa asociez comportamentul meu personal cu comportamentul de brand, apropo de momentul Madonna. Ok, ca eu personal nu m-as duce intr-un bar sa ma vad cu tine la bar si sa nu te lasi sa vorbesti si sa vorbesc doar despre brand si de cat de minunat e ce fac eu, da, n-as face asta. Dar asta sunt eu la nivel personal, pe de alta parte la nivel de brand, business, a aparut o vedeta, vedeta aceea nu te crediteaza. Nu te crediteaza, adica e alt subiect.

Sunt vedete care crediteaza tot ceea ce poarta, sunt vedete care nu crediteaza, apropo, pentru ca asta e un business. Sunt vedete care iau 200k pe post, deci de ce m-ar credita pe mine? Bun, si atunci este fix ceea ce trebuie eu sa fac sa ma promovez si sa transform acea imagine in vanzare si faptul ca nu am facut-o si faptul ca am aplicat varianta personala este cea mai mare greseala. Eu sunt eu, business-ul e business and that’s it. E buna greseala asta sau mai zic?

Pare ca te concentrezi foarte mult pe promovarea in afara, de ce faci asta si de ce nu ai inceput mai mult in Romania, parefoarte mult din ceea ce faci de la inceput ai dus in afara, e corect sau e doar o perceptie?

Andreea Badala: E o perceptie corecta a intentiei mele. Nu am un brand care sa aiba o o inspiratie locala, unu la mana, adica in tot ceea ce fac leg de manifesto de brand. Daca eu, de exemplu, as fi facut un brand inspirat de ia romaneasca ar fi avut tot sensul din lume sa ma concentrez pe asta si dupa aceea sa duc in afara. Asta e un motiv. Si al doilea e o strategie sa zicem.

Consider ca toti, inclusiv eu, toti apreciem mult mai mult ceea ce vine din afara pentru ca avem un pic de feeling de inferioritate, de natie, si atunci da, e o strategie sa vreau sa fiu pozitionata in afara, ca apoi voi de aici sa credeti in ceea ce fac. Pentru ca doar daca ma vedeati, nu stiu ca nu ma uit la televizor,  ma vedeati la emisiuni la televizor, ma asociati cu niste persoane in care nu ati fi crezut neaparat. Si trei, da, e si o dorinta a mea personala pe care am oglindit-o in brand.

Adica mi-am dorit sa vad cum interactioneaza brandul cu diverse culturi. Nu e ca nu ma intereseaza piata de aici, evidenta ca ma intereseaza, de asta sunt aici. Imi face o deosebita placere sa fiu aici, nu aveam timp pentru asta, am venit, apreciez invitatia, adica nu e dintr-o zona de genul asta, dar pur si simplu mi s-a parut mult mai logic si sincer va captez atentia pentru ca lumea ma apreciaza in afara. Si de ce o faceti oare? Nu din motivul pe care tocmai l-am spus? Pentru ca-i consideram pe ceilalti un pic mai sus decat noi? Si da, au mai multa experienta, au mai multa traditie in domeniu, adica au o istorie fata de noi, in domeniul asta cel putin.

Mi se pare un final foarte frumos care ne ajuta sa reflectam si la felul in care ne apreciem noi valorile daca vrei. Pana nu vii cu o validare de afara, ne gandim, oare e suficient de bun? Poate a fost o intamplare c-a avut acest succes la acest eveniment, e cumva din cultura noastra care e mai axata pe critici, decat pe a pune omul in valoare. Stiind cum esti tu, iti multumesc din tot sufletul c-ai venit astazi.

Andreea Badala: Multumesc si eu.

Cristina: Pentru ca apari foarte, foarte rar si acum ati inteles de ce apare foarte foarte rar. Iti multumesc si iti doresc mult succes si cred ca toti cei de aici se bucura astazi ca te-au descoperit asa cum esti.

Andreea Badala: Multumesc. Mai vreau sa spun un singur lucru, tot sunt aici, chiar voiam foarte mult sa comunic ideea asta: mi-as dori foarte mult pe plan local  sa fim mult mai deschisi, in sensul sa comunicam mult mai mult. Stiu ca eu personal si brandul nu a facut-o foarte mult, dar si cu ocazia asta in care ne-am vazut aici, mi-as dori sa va simtiti foarte deschisi sa vedeti produsul, sa-l probati, sa ne vizitati in aterlier. Pentru ca suntem in acelasi spatiu, dar mi se pare ca nu interactionam suficient de mult. Dar tu ce faci? Dar tu cum faci? Nu comunicam suficient de mult. Si las o invitatie deschisa la comunicare, la parerile voastre despre produsul meu, las o invitatie deschisa in showroom si in atelier, unde daca intrati nu va obliga nimeni sa cumparati, veniti sa probati si orice spuneti voi, pe mine ma va ajuta in continuare sa fac produsul mai bine cu parerea voastra. Asta voiam sa spun.

Cristina: Multumim mult.

 

550
jurnalOpinie – despre bun simt, etica, pragul decentei in divertismentul romanesc –

Opinie – despre bun simt, etica, pragul decentei in divertismentul romanesc –

Uneori ma apuca disperarea cand vad ce e in jurul nostru si imi vine sa ma duc in padure si sa traiesc acolo pentru ca mi se pare ca nu e locul meu aici.

Stiu, sunt oameni care au probleme mai presante decat ale mele – care n-au ce manca, copii care n-au parintii langa ei – dar in lumea mea, care a devenit mai relaxata si mai usoara decat a multora pentru ca am muncit si muncesc f f mult, sunt si alte probleme.

Zilele trecute am aflat ca un om foarte talentat si un profesionist in domeniul lui a ales sa se duca la o emisiune mizerie, gen reality show, unde se va “porcai” cu alti colegi de filmare.

De ce sa vrei sa faci asa ceva? Omul despre care vorbesc are o cariera profesionala minunata, munca lui e recunoscuta international, e departe de orice problema financiara.

Si el alege sa dea ca exemplu pentru comunitatea lui profesionala si pentru oamenii cu care lucreaza ca o cale in viata e prin emisiuni reality show in care se injura mult, sunt caractere indoielnice si oameni care n-au facut mare lucru in viata, dar trebuie sa traiasca si ei cumva asa ca se duc sa se mascareasca la tv.

O prietena mi-a zis ca e nevoia de adrenalina. Ca poate isi doreste aventura.

Doar ca are banii sa-si asigure singur orice fel de activitate producatoare de adrenalina in orice colt de glob.

De ce sa fii educat, rafinat, sa te fi plimbat prin toata lumea, sa fi intalnit familii regale si tu sa vrei sa transmit ca mesaj pentru cei din jur ca e cool si e bine sa te mascaresti cu prostii intr-un reality show?

Pur si simplu mintea mea nu poate sa inteleaga de ce ai accepta asa ceva. Nu vad decat consecintele foarte grave, pe termen lung la nivelul mesajului pe care-l transmiti comunitatii tale, dar si oamenilor din afara ei, oameni care natural vor zice “ daca si X face asa ceva, e ok”.

Asa se creeaza obisnuita prostului gust. Asa devin normal si “divertisment” superficialitatea,  mascareala fara sens, cuvintele vulgare.

Si, pe termen si mai lung, copiii care se uita la televizor copiaza acest comportament.

Pur si simplu, mintea mea nu intelege de ce sa vrei sa faci asa ceva, de ce sa vrei sa rostogolesti un bulgare de prost gust peste oameni, ajutandu-i sa se prabuseasca etic.

Cum m-am inteles, si am fost teribil de mahnita, de ce Tudor Chirila s-a dezbracat in prime time la televizor in chiloti.

Inteleg tehnicile de show tv, le inteleg foarte bine, stiu ce s-a urmarit cu aceasta “miscare”, inclusiv cu rapida replica postata dupa ce s-a terminat show-ul.

Dar, de ce sa faci asta din primul moment? Nu merge explicatia cu “m-a luat valul”, pentru ca acolo a fost – in tot contextul – ceva f trivial care tinea un anume public, iar Tudor e un profesionist, stie exact ce face in show, uneori are gandite de acasa  – scriptate chiar de el – lucruri pe care sa le spuna/faca.

Nu e o problema ca un actor se dezbraca pe o scena, intr-un spectacol de teatru sau un film in care naratiunea sustine aceasta actiune, problema e cand alegi (sau accepti) sa faci asta cand iesi din acest cadru doar pentru o audienta facila la tv, doar pentru un mic scandal care sa atraga atentia asupra ta/show-ului intr-o mare de alte stiri.

De ce sa vrei sa cobori nivelul atat de jos? De ce sa vrei sa arati ca asta e divertisment?

De ce tu, care stii ca ai devenit un model pentru tineri prin munca ta sustinuta, prin crezurile tale, alegi sa faci ceva care e departe de limita bunului simt?

*

Cele doua exemple pe care le-am dat ar trebui sa fie pentru etica de viata a fiecaruia dintre noi un prag de asa nu. Asta cred eu, dupa reperele si ceea ce-mi doresc sa las in viata ca exemplu, ca forma de exprimare in spatiu public – forma care stiu ca ii poate inspira pe altii. Din cand in cand trebuie sa facem un pas in spate si sa incercam sa ne uitam obiectiv la decenta actiunilor noastre, la reperele de bun simt pe care le transmitem.

Stiu ca sunt din ce in ce mai putine repere de decenta si bun simt in tara noastra, in spatiu public – pentru ca oamenii de bun simt nu-si doresc nicio asociere triviala – dar cred, si sper, ca va aparea curand un punct de cotitura sa ne intoarcem la reperele bune. Sa-i luam pe cei educati si rafinati, care au trecut prin multe in viata, drept reper si sa ne intrebam cand ne ia valul vietii cu cate o prostie; “ei ar face asta?”

Doar sa nu-i distrugem intre timp pe toti cei care ne-ar putea fi repere. Zilele astea incercam sa demitizam un om care e istorie vie: dl Mihai Sora.

637
bazavan1Impreuna acasa, o rugaminte foarte foarte speciala.

Impreuna acasa, o rugaminte foarte foarte speciala.

Peste vara am fost implicata intr-o actiune dedicata copiilor ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate, parte a campaniei „Impreuna Acasa”,  derulata de Salvati Copiii cu sprijinul Delikat. I-am cunoscut pe o parte din copiii din program, m-am jucat cu ei, le-am daruit carti si mi-am promis ca o sa-i urmaresc indeaproape ca sa incerc sa le ofer activitati specifice varstei lor la care poate n-ar avea acces daca nu ar fi in grija Salvati Copiii (mers la teatru, la concerte, la muzee).

Astazi scriu despre aceasta activitate nu pentru ca vreau sa ma laud cu ce am facut peste vara (nu e niciun motiv de lauda, sincer) ci pentru ca vreau sa va arat niste cifre, cateva situatii si sa va rog sa ma ajutati cu ceva.

Conform Ministerului Educatiei peste 160.000 de copii au parintii plecati la munca in strainatate, in acest moment, in Romania. Unii cresc cu bunicii, altii cu fratii mai mari si problemele care apar – cu toata buna intentie a familiei – sunt uriase, cu urme definitive, pe viata. De la abandonul scolar pana la autoizolare, tulburari emotionale si comportamentale – agresivitate, automutilare etc.

Salvati Copiii a remarcat problema si a initiat in 2010 un program complex destinat protectiei si educatiei copiilor ramasi singuri acasa, program in cadrul caruia asigura servicii de interventie directa pentru copii si familii in 17 centre locale din intreaga tara.

Aici copiii beneficiaza de pregatire scolara suplimentara, consiliere psihologica si activitati de socializare si timp liber. De la initierea programului, peste 7.500 de copii si 5.200 de persoane in grija carora au ramas (rude, parinti) au beneficiat de suportul echipei Salvati Copiii. Mai multe despre acest program complex puteti afla la www.copiisinguriacasa.ro.

Sunt doua scoli si in Bucuresti in care Salvati Copiii deruleaza acest program, sa nu va imaginati ca e o realitate indepartata de capitala. Cand am fost intr-una dintre aceste scoli era in vizita mama unui copil care era in programul Salvati Copiii, mama care nu mai fusese in tara de 3 ani si care intelegea foarte putin din situatia scolara a celui mic.

Intre acesti 160.000 de copii sunt povesti extrem de emotionante care duc la un alt nivel definitia cuvantului intraductibil “dor”.

Campania “Impreuna acasa” din care sunt onorata ca fac parte si-a propus sa arate o parte din povestile acestor copii. Sunt mai multe persoane cu notoritate care au scris povestile unor astfel de copii, tocmai pentru a va arata ce inseamna nevoia de a avea parintele langa tine si cat de mult ii poate ajuta pe acesti copii consilierea de specialitate si incadrarea intr-un program in care sa se dezvolte educational sub supraveghere.

Ei sunt Amalia Enache, Ana Barton, dr. Mihail Pautov, Paul Ipate, Catalina Grama, Ela Craciun, Otilia Mantelers si Calin Goia.

Le gasiti povestile despre copii pe site-ul impreunaacasa.ro , dedicat acestei campanii.

Tot acolo gasiti si posibilitatile de donatii daca vreti sa ajutati acest proiect special.

Va rog mult luati-va o jumatate de ora si plimbati-va putin prin povestile din site, o sa va emotionati foarte tare si o sa priviti din alta perspectiva spoturile pe care le vedeti in online sau la tv care vorbesc despre miile de copii care nu au parintii alaturi la masa.

Va rog mult sa vizitati platforma impreunaacasa.ro si sa faceti o donatie cat de mica. De fapt e inestimabila pentru ca arata ca, intr-o vreme tot mai individualista, avem puterea sa ne adunam intr-o comunitate care sa-i ajute pe cei in nevoie.

Si, daca vreti, va anunt cand mai merg la copiii din Bucuresti care se afla in acest program si mergem impreuna. Au mare nevoie de dragoste.

553
DreamLabDreamLab – telefonul tau face un bine, in timp ce dormi, dar cum functioneaza aplicatia? –

DreamLab – telefonul tau face un bine, in timp ce dormi, dar cum functioneaza aplicatia? –

Sunt dintre cei care beneficiaza din plin de tehnologie: o mare parte din veniturile mele sunt generate pe platforme online, iar eu utilizez telefon smart sau laptop performant pentru a produce continutul pe care-l prezint public.

Si cu toate astea, spun adesea ca m-as muta in padure, langa un rau ca sa am sursa de apa, intr-o casuta cu panouri solare ca sa am sursa de energie si sa fiu cat mai autonoma, fara sa ma invadeze tehnologia.

Ma fascineaza in schimb modalitatile de utilizare a tehnologiei prin care se creeaza comunitati care aduc un plus valoare in cercetarea din orice domeniu.

Am mai scris acum cativa ani despre o aplicatie pe care daca o aveai in telefon si te jucai putin, astfel incat softul sa inteleaga cum te raportezi tu la echilibru, participai activ la un studiu despre Alzheimer.

 Zilele trecute au aparut in spatiu public informatii despre DreamLab, aplicatia care iti foloseste procesorul telefonului smart ca sa analizeze date de cercetare despre cancer, totul petrecandu-se pe timpul noptii, cat avem oricum telefonul la incarcat.

 Am cercetat putin despre Dream Lab ca sa inteleg, pe limba mea, cum functioneaza.

Cercetatori din domeniul oncologic au realizat un algoritm sofisticat care se bazeaza pe inteligenta artificiala pentru a analiza date complexe, acesta necesitand o putere foarte mare de procesare.

Pentru ca telefonul tau sa contribuie la acest sistem de analiza a datelor e nevoie de trei lucruri:

– sa ai aplicatia DreamLab,

– sa ai telefonul in priza la incarcat

si sa fie conectat la o retea WiFi. Daca nu este setat pe WiFi, aplicatia consumand date de pe reteaua mobila la care esti abonat.

In Romania, pentru ca e o initiativa a fundatiei Vodafone din Australia in colaborare cu un prestigios centru de cercetare (Garvan Institute of Medical Research), volumul de date consumat de aplicatie este gratuit.

Pe parcursul noptii aplicatia DreamLab foloseste puterea de procesare a acestuia pentru a rezolva calcule care ajuta unui proiect de cercetare a cancerului, apoi trimite rezultatele inapoi institutului de cercetare prin tehnologie cloud.

 IMPORTANT: aplicatia nu iti foloseste si nici nu preia din informatiile personale din telefon.

 Ea poate fi descarcata din App Store sau Google Play Store, fiind compatibilă cu sistemele de operare iOS 10 sau mai noi, si cu dispozitivele Android cu „KitKat” v4.4 si ulterioare.

Tu poti sa alegi pentru care dintre temele de cercetare vrei sa fie folosit procesorul telefonului tau, in acest moment aplicatia e folosita pentru urmatoarele proiecte:

tumori maligne – descifrarea corelațiilor genotip-fenotip (Garvan Institute of Medical Research – Australia),

medicamente personalizate genetic pentru tratamentul anti-cancer (Imperial College London – Marea Britanie),

folosirea arhitecturii genomului în elaborarea medicamentelor personalizate pentru pacientii cu cancer (Istituto Firc di Oncologia Molecolare – Italia).

Mai multe informații sunt disponibile pe https://fundatia-vodafone.ro/dreamlab/.

 

Din 2015 cand a fost lansata si pana in acest moment,  aplicatia a fost descarcata de peste 320.000 de ori si a contribuit la rezolvarea a doua teme de cercetare pentru lupta impotriva cancerului: un proiect care face legatura intre profilul genetic al pacientuui si tipul e cancer de care sufera, si un alt proiect care a identificat sute de molecule anti cancer prezente in alimentele de zi cu zi, escoperire care – evidet – ajuta in tratarea bolnavilor de cancer.

Stiu ca e o postare tehnica, destul de greu de urmarit pentru multimea de informatii tehnologice. Dar daca vreti a ajutati la cercetarea pentru vindecarea cancerului, a contribuiti cu cat puteti voi de putin, si DreamLab e o optiune.

Sa va uitati va rog la acest film, e despre oameni simpli ca noi care pot schimba lumea cu un milimetru in mai bine, doar pentru ca le pasa de cei din jur.

1611
spital judetean constanta fundatia vodafoneCateva consideratii de dincolo de stiri despre refacerea compartimentului de terapie intensiva neonatala din Spitalul Judetean Constanta – 

Cateva consideratii de dincolo de stiri despre refacerea compartimentului de terapie intensiva neonatala din Spitalul Judetean Constanta – 

Am fost marti la inaugurarea compartimentului de terapie intensiva neonatala din Spitalul Judetean Constanta, o ceremonie la care au participat investitorii (pentru ca totul s-a facut cu inventitie privata) si oficialitatile locale si judetene, si am ramas cu o emotie mare, dar si cu o incruntare care e inca acolo, pe fruntea mea.

In spitalul judetean din Constanta nu s-a mai facut nicio reparatie majora de 50 de ani. E un spital de care depinde toata zona de sud est (Galati, Tulcea, Braila, Mangalia), plus toti turistii care vin vara pe litoral.

Am fost si eu in studentie acolo, la urgente, cand ma muscase o gaganie si am facut o alergie periculoasa. E la fel pe holurile de la parter, imi aduc aminte foarte bine.

Acum vorbim despre o investitie de aproape 2 milioane de euro in reconstructia etajului 7, recompartimentarea lui, asezarea lui – de la sistemele de aerisire pana la chiuvetele din fiecare salon, de la aparatura de telemedicina pana la un cadru gandit pentru a ingriji individual fiecare nou nascut, in camera lui, cu nevoia lui de lumina sau de medicamente.

Dar cum spuneam e o investitie privata, generata de sufletul mare a reprezentatilor a doua Asociatii si ale unei fundatii – Daruieste Aripi (din Constanta) si Inima Copiilor (din Bucuresti), fiecare cu o contributie de peste 200.000 euro, plus Fundatia Vodafone care a donat 1.540.000 de euro.

spital judetean constanta fundatia vodafone 1

In sectia noua totul a fost gandit in super detaliu si supravegheat indeaproape de incredibilul om care este dr Catalin Carstoveanu, cel care a implement si reconstructia sectiei de la Marie Curie.

L-am vazut povestind despre imbunatatirile pe care le-a facut la Constanta fata de sectia din Bucuresti, pentru ca a studiat indeaproape comportamentul asistentelor si al medicilor lui. De la chiuvete mai adanci ca sa nu sara stropi de apa cand se spala medicul (sunt in fiecare salon pe sectie, totul este gandit ca sa ingrijeasca cate un bebelus pe salon) pana la automatizarea usilor de  la salon sau modalitatea prin care se deschid in caz de urgente cand trebuie adusa o masa/targa insotita de medici.

Medicul Carstoveanu nu face rabat la niciun detaliu, la niciun amanunt, iar calitatea lucrarilor de la Constanta pe aceste lucruri care tin de structura saloanelor si integrarea lor in sectie e, cred, impecabila. Pur si simplu, vedeai cand iti povestea, cum i se umple fata de fericire ca e facut totul la standardele cele mai inalte.

Ce ma face sa ma incrunt insa e faptul ca in sectia noua nu sunt inca dotarile medicale, aparatura medicala sofisticata pentru care s-a creat deja spatiul perfect.

Medicii sunt trainuiti de cateva luni de dr Carstoveanu la Bucuresti, dar acolo – la Constanta – aparatura trebuie achizitionata prin banii Consiliului Judetean si al Ministerului Sanatatii, prin licitatii publice care vor dura cel putin pana la jumatatea anului viitor (conform unei reprezentante a consiliului judetean).

Va avea Ministerul Sanatatii banii pentru aparatura? Va face Consiliul Judetean Constanta o licitatie eficienta si corecta sa achizitioneze aparatura cat mai repede ca sectia sa fie functionala?!

spital judetean constanta fundatia vodafone 2

Cum spuneam tot ce s-a facut in acest moment in sectia respectiva, dedicata copiilor nascuti prematur si cu probleme, este impecabil. Oamenii de la Vodafone cu suflet mare, implicati in multe alte proiecte pe sanatate in Romania, sper ca sunt sincer mandri de contributia lor (uriasa valoric) la sansa la viata a mii de copii care se vor naste prematur in sud estul tarii.

Este fara indoiala o investitie in viata, o investitie care ramane pentru cel putin alti 50 de ani in tara aceasta.

Dar poate statul sa continue sa duca mai departe proiectul ca sectia sa fie functionala?!

Cred ca din acest moment e datoria fiecarui constantean sa faca presiuni pe consiliul judetean sa achizitioneze cat mai rapid aparatura.

*

Spun mereu ca in Romania ultimilor 30 de ani am evoluat gratie multinationalelor care, cu tot respectul, ne-au educat discret – de la ce inseamna respect civic pana la voluntariat, de la igiena (cand produsele companiei veneau din zona aceasta) pana la rigoare.

Cele mai mari investitii in sanatate si in educatie le-au facut multinationalele, prin burse pentru elevi si studenti si prin asemenea investitii majore in renovarea spitalelor sau ale centrelor de transfuzie ( o alta investitie majora a fundatiei Vodafone care a acoperit intreaga tara).

Dar de la un pas incolo trebuie sa punem presiuni pe autoritatile locale. Acum e exact aceasta situatie in Constanta.

 

 

 

 

 

536
sanatatea mintiiDoua exercitii de relaxare si antrenare a mintii din cartea lui Alexis Castorri, trainerul mental sportivilor –

Doua exercitii de relaxare si antrenare a mintii din cartea lui Alexis Castorri, trainerul mental sportivilor –

Ieri a fost pentru mine ziua de relaxare si de curatare a mintii. M-a ajuns putin oboseala cu lansarea noului site (urban.ro, avem niste materiale foarte faine despre o lume buna fara barfe si mizerii, plina de culoare, arta si artisti), dar si de la alte proiecte pe care le am in paralel.

Simteam ca sunt fara niciun pic de energie. Golita cu totul de orice m-ar fi putut tine in miscare si cu trupul si cu mintea. Acum dupa putin peste 30 de ore de la intamplare, sunt Speedy Gonzales inapoi si m-am gandit sa va spun ce am facut, poate va ajuta si va inspira.

Am dormit mult de vineri seara – 10 ore vineri spre sambata, alte 4 ore in timpul zilei de sambata si aseara inca 8 ore… (eu de obicei dorm maximum 6 ore pe noapte )

Intre ele am mancat multe proteine si carbohidrati, am baut ceaiuri energizante si antiinflamatorii (scotioara, ghimbir, lamaie si ceai verde – o combinatie p ecare o prepar singura acasa), am ascultat multa muzica de relaxare si doua interviuri faine, m-am plimbat o jumatate de ora in soarele de toamna si mi-am relaxat mintea cu doua exercitii pe care le-am facut de cate ori am putut, cam imediat dupa fiecare trezire.

Exercitiile sunt din cartea lui Alexis Castorri despre care am scris cu mult inainte sa se stie ca e si trainerul mental al Simonei Halep (aici si aici). Am ajuns la ea citind despre cum isi reorganizeaza sportivii mintea cand sunt epuizati si dezamagiti dupa o infrangere. (ma fascineaza puterea lor de a o lua de la capat dupa o mare infringere)

*

Fac de mai bine de 2 ani exercitii mentale si ma simt foarte bine, am o putere mai mare de concentrare si de munca, pastrandu-mi timp si pentru viata mea personala. Exercitiile acestea ma ajuta sa fac switch mental in cateva secunde de la editarea unui text lung pe un domeniu care nu e din zona mea de cunostinte, deci necesita si mai multa atentie, la a scrie un spot pentru un turneu al unui artist sau a rezolva o chestiune de PR. In plus, am invatat sa scot pur si simplu  mintea din priza si sa nu ma mai gandesc la nimic de munca dupa ora 19.00

Pentru cine nu a facut niciodata asemenea exercitii par lucruri stranii, dar nu judecati pana nu incercati cateva zile consecutive. La un moment dat o sa simtiti cum mintea dvs e ca un muschi, pur si simplu incepe sa se tonifice, sa se intareasca.

Putin mai tarziu incepeti sa constientizati profund ca mintea e un organ pe care-l hranesti cu informatii si incepeti sa selectati si ce sa cititi si ce sa vedeti de la film, la serial, la tv…

*

Iata cele doua exercitii pe care le-am facut de cateva ori ieri si pe care am sa le mai fac si astazi.

mai intai un exercitiu de relaxare, aproape ca o meditatie din zona vizualizarii.

alexis relaxare 1alexis relaxare 2 alexis relaxare 3

 

 

si un exercitiu mai alert, pentru antrenarea concentrarii (genul acesta de exercitii, mai am inca doua asemanatoare, obisnuiesc sa le fac la cafeaua de dimineata)

alexis antreneaza-ti mintea 1 alexis antreneaza-ti mintea 2

ambele exercitii sunt din aceasta carte pe care ca om meschin si arogant (nu mai stiu cum mi-a spus o doamna acum ceva vreme ca sunt, dar mai era ceva, nu o dau sa o copiati. in cateva luni cartea va fi tradusa la noi si o sa o puteti cumpara)

exercise your mind cover

1633
Vodafone & UPCImpreuna, mai buni – ofertele comune Vodafone & UPC

Impreuna, mai buni – ofertele comune Vodafone & UPC

Am fost marti la prima intalnire cu presa a managementului Vodafone, de dupa achizitia UPC si am aflat cateva lucruri despre dezvoltarea viitoare. Inainte de ele cateva consideratii personale.

Sunt client al ambelor branduri, dinainte de fuzionare ( la Vodafone am depasit doua decenii, dar ce sa facem, avem o varsta), si sunt foarte curioasa cum vor face activari pentru multzimile disjuncte de clienti, adica cei care au contract doar cu unul dintre branduri, ce le vor propune sa faca switch pentru fratele din familie si cum se va face campania de branding pe termen lung.

Mi se pare un exercitiu foarte bun de urmarit si de identificat o structura a ceea ce vor construi. Pentru ca poate fi aplicabil pe foarte multe alte proiecte (ale noastre, nu ale lor:) ).

Inca o observatie, e prima data cand o vad live pe  Murielle Lorilloux, CEO Vodafone si UPC Romania. Wow, wow si iar wow.

O doamna cu eleganta chic a frantuzoaicelor, dar foarte aplicata in partea de business si cunoscatoare in detaliu a chestiunilor tehnice (am vazut-o in sesiunea de Q&A, cat de aplicat raspundea la intrebari care veneau din public)

Iata primele oferte speciale  lansate pentru utilizatori, ca semn de celebrare a momentului care marcheaza debutul unei echipe noi, a unui « impreuna » foarte puternic pe piata.

 

  • pentru toti utilizatorii de servicii Vodafone si UPC sunt bonusuri de bun-venit care includ date mobile nelimitate si mii de ore de filme si seriale disponibile oricand, in aplicatia Vodafone TV, precum si acces la cele mai interesante competitii sportive prin serviciile de televiziune digitală UPC.

 

  • clientii persoane fizice care utilizează în prezent servicii Vodafone sau UPC se pot bucura de o experiență completă alegand ceea ce li se potrivește cel mai bine în cea mai bună rețea de date mobile, cu cel mai mare număr de canale TV și cea mai bună experiență Wi-Fi, primind extra-beneficii în valoare de 100 euro, la achiziția la achiziția de noi servicii. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina impreuna.vodafone.ro

(m-am uitat pe site la situatia mea, adica am ambele branduri, foto stanga la bonusuri, dar si ce primesti daca ai doar UPC, foto dreapta)

bonus upc vodafone doar upc

Clienții business vor putea accesa o suita completa de servicii menite sa sustina digitalizarea afacerii lor, inclusiv cea mai buna experienta Wi-Fi si acoperire extinsa in cadrul sediilor, dar si o lista completa si diversificata de canale TV si multiple beneficii nelimitate prin abonamentele Red Infinity.

Companiile se pot bucura de solutii complete de securitate cibernetica si de cloud hosting.

In plus vor avea beneficii exclusive care includ pana la 12 luni gratis de opțiuni TV sau discounturi pentru smartphones. Mai multe detalii sunt disponibile pe adresa www.vodafone.ro/business/impreuna.

Mie, sincer, mi-a placut foarte mult si spotul pe care l-au lansat, e pe emotional si pe importanta educatiei, desi nu are direct expusa aceasta latura, dar prin repetitii, pe orice cale, pic cu pic se face mare informatia si in mintea noastra:).

Acum astept sa inteleg ce canale de sport am sa am in telefon si daca pot sa o urmaresc pe domnisoara Halep oricand, oriunde.

574
urban experientePrima saptamana de urban.ro si reactii de tot felul –

Prima saptamana de urban.ro si reactii de tot felul –

Martea trecuta a fost anuntul public ca am preluat Urban.ro si l-am si transformat:)

Muncim de fapt de la inceputul lui august, dar eu am mai petrecut cateva saptamani bune gandindu-ma la structura, valori, dezvoltare, cum vom scrie ca sa fim unitari si alte mascari tehnice care nu sunt la vedere.

Sunt atat de nebuna ca atunci cand ne-am apucat de scris in echipa, a primit toata lumea model de cum e structura unei stiri sau a unui articol de forma mai lunga.

De asemenea, cum arata titlurile, pentru ca NU VOM AVEA TITLURI SPECULATIVE, MIZERII MINCINOASE .

Imi doresc sa poti intelege din prima despre ce e vorba, daca citesti doar intertitlurile pentru ca esti grabit, sa ramai cu informatii importante si sa stii daca vrei sa vezi acel spectacol, de orice categorie e el – teatru, muzica, film etc.

Si da, absolut toate textele trec pe la mine si le editez, sa fie curate, sa nu emitem judecati, sa nu ne dam cu parerea gratuit. Sa fie destepte prin continut, prin informatiile inedite, prin unghiul jurnalistic,  nu prin utilizarea unor cuvinte pompoase.

Adica, cu totul altfel decat avem acum in presa din RO.

 

La categoria reactii despre continut am avut diverse intrebari – dar de ce avem prea mult din X, dar de ce scriem intr-un anume fel, dar de ce nu scriem si despre Y.

Raspunsul cel mai simplu e PENTRU CA ASA VREAU EU.

Stiu exact ce prajitura vreau sa coc, ce ingrediente vor face diferenta pe termen lung, ce public vreau sa crestem… si care sunt mijloacele pentru asta.

Asa ca o sa fie mereu stiri despre Regalitate pentru ca inseamna educatie pur sange si o eleganta de la care ar trebui sa invatam cu totii, cum nu o sa fie niciodata tv & carti -> nu reprezinta going out. (pentru carti, ramane acest blog cu spatiu suficient, timp sa fie de citit, si disciplina)

Despre continut urban.ro am scris pe larg aici

Reactii emotionante:

Un prieten actor foarte mare si-a cumparat bilete la Londra la un spectacol de teatru pentru ca a aflat de pe urban.ro despre spectacol si avea si toate link-urile accesibile de unde sa-si cumpere. Mesajul lui de bucurie a fost cu adevarat nepretuit. (aici textul poate vreti si voi la teatru la Londra sa vedeti super actori pe care de obicei ii vedeti in filme :) )

Prieteni fotografi ne-au anuntat ca ne dau orice fotografie din spectacolele de teatru care s-au jucat, doar sa-i anuntam ce ne trebuie.

Doua branduri mari au anuntat ca ne-au inclus in bugetele lor, unul chiar inainte de a fi oficial comunicata lansarea. Bine, o parte importanta in aceasta chestiune e increderea pe care o au brandurile in domnul coleg publisher Orlando Nicoara. Dar si aici, la doar cateva zile de la lansare sa avem feedback real ca brandurile ne pun in bugetele lor a fost ca si cum ne-ar sulfa milioane de oameni in panze ca sa zburam mai sus, a fost prima confirmare ca se poate si cu entertaimentul smart spre intelectual, curat si sofisticat. (iar eu am dat de baut prietenilor:) )

Nu a existat vreun refuz din partea unui actor sau regizor sau balerin pentru lucrurile pe care le-am solicitat pentru materialele viitoare, nici macar nu m-au intrebat in detaliu ce trebuie sa faca. Au zis: “da, facem”, super categoric si ma inclin cu sufletul plin pentru increderea si generozitatea lor.

Am primit biscuiti cu logo-ul nostru nou la redactie (multumim Fifi si DeliCake) ca sa incepem cu dulce inainte… Stie Fifi ce stie despre potentialul meu de “acritura”:)) si flori acasa.

biscuiti

La categoria ego, avem bucuria mare ca ne-au cerut deja site-uri sa preia continut, ca ne-au preluat ziare (cu sustinerea news.ro), ca ne-au felicitat public oameni care au facut lucruri importante in cultura contemporana .

Si cea mai mare bucurie e ca, in august, cand inca nu se stia ca am preluat site-ul, dar era deja alt continut pe care-l promovam pe fb, vedeam actori pe care-i plac f tare pt munca lor, cum dau like la texte:) Am print screen de la toti, o sa le pastrez multa vreme. Emilian Oprea si Adrian Vancica au fost primii (pun pariu ca nici macar nu isi amintesc, dar pentru mine au fost AUR la incurajari). Mi-am promis ca voi face cele mai bune interviuri care li s-au intamplat vreodata, ca sa le multumesc pe limba mea.

Am avut si reactii care ne spun “n-aveti nicio sansa, texte lungi, nu mai citeste nimeni asa ceva; lumea e prea ocupata, se uita orice in cateva minute cum apare ceva nou etc”

Le-am pus la categoria reactii amuzante, pentru ca –nu e vreo lovitura dar – in 7 zile ne-am apropiat de un total de 10.000 unici, cu o medie de citire peste 3 minute:) si o rata de recurenta in crestere considerabila de la o zi la alta.

Avem si articole care au durata de citire de 5 minute, altele de 4 minute, dar va asigur ca sunt texte misto cu lucruri nescrise la noi – despre cultura si stil de viata.

Au fost si foarte multe intrebari despre ce va fi mai incolo, dar tot ce vreau sa spun e ca va fi ceva ce nici cu mintea nu ganditi. :) si ca tot ceea ce vedeti acum pe site e doar nivelul 1 din produsul multi level pe care vi-l pregatim.

Saptamana asta a avut evident doar 7 zile, dar mi se pare ca a trecut o luna de la anuntul oficial. Anyway, va mai povestesc despre premiere in zilele ce va sa vina cand apar noi lucruri pe urban.ro.

Daca nu l-ati vizitat, aruncati o privire scurta aici si dati feedback, dupa cum vedeti supravietuiesc oricarei reactii si fac tot ce stiu eu.

urban experiente

845
DouglasZetaJones_Irv9(foto) O casa noua pentru familia Michael Douglas si Catherine Zeta Jones –

(foto) O casa noua pentru familia Michael Douglas si Catherine Zeta Jones –

Familia Michael Douglas si Catherine Zeta Jones si-a cumparat un nou domeniu pentru 4, 5 milioane de dolari. La inceputul anului cei doi au vandut o casa in New York cu 20 de milioane de dolari (o cladire construita la 1930, cu 22 de camere si 18 bai)

Noul domeniu e la distanta de o jumatate de ora de New York, are 8 dormitoare si 10 bai. 7 seminee, candelabre de cristal si foarte multe marmura.

Casa are piscina interioara si exterioara, sala de gimnastica, sala de jocuri si, afara, o bucataria de vara. In plus exista si un teren de tenis si o casuta pentru oaspeti.

Cuplul Douglas – Zeta Jones este cunoscut pentru preferintele lor pentru casele foarte luxoase, istorice. Cei doi mai detin un domeniu in Bermuda, dar si o proprietate cu 10 dormitoare in Majorca, precum si un apartament langa Central Park si o alta casa in tara Galilor, in orasul natal al lui Catherine.

E foarte posibil ca aceasta casa sa mai fie redecorata de familia Douglas, dar ea arata minunat chiar si acum.

DouglasZetaJones_Irv1 DouglasZetaJones_Irv2 DouglasZetaJones_Irv3 DouglasZetaJones_Irv4 DouglasZetaJones_Irv5 DouglasZetaJones_Irv6 DouglasZetaJones_Irv7 DouglasZetaJones_Irv8 DouglasZetaJones_Irv9 DouglasZetaJones_Irv10 DouglasZetaJones_Irv11 DouglasZetaJones_Irv12 DouglasZetaJones_Irv13 DouglasZetaJones_Irv14 DouglasZetaJones_Irv15 DouglasZetaJones_Irv16

819
cover culise enescu3 lucruri pentru care sa fii mandru ca exista Festivalul Enescu in Bucuresti

3 lucruri pentru care sa fii mandru ca exista Festivalul Enescu in Bucuresti

Poate ca nu ai mers la niciun concert din Festivalul Enescu, poate ca te gandesti ca muzica clasica nu e pentru tine, dar… Festivalul Enescu te atinge mult mai mult decat te-ai fi gandit.

Suntem la jumatatea festivalului si as vrea sa-ti arat o fata mai putin cunoscuta a ceea ce aduce pentru fiecare dintre noi acest Festival. 

  1. Festivalul Enescu are un impact foarte puternic asupra turismului in Bucuresti in aceasta perioada, dar si asupra unor… meniuri din restaurantele tale preferate

Festivalul Enescu e fara indoiala cea mai mare manifestare culturala pe care o are Bucurestiul. E atat de mare si implica o defasurare de forte uriasa ( si umana si financiara), incat se intampla o data la 2 ani dar ne duce pe prima pagina a tuturor publicatiilor culturale. In cifre, anul acesta au fost 2500 de artisti internationali si 1000 de artisti romani, cu 84 de concerte in Bucuresti si peste 30 de concerte in tara (ba, mai mult, in 6 orase din lume in aceste zile sunt in repertoriu lucrari de Enescu, in cinstea Festivalului).

O asa desfasurare de artisti se transforma si in 8500 de nopti de cazare (adica o crestere a businessului  hotelier din bucuresti), dar si o crestere a business-ului florariilor -> in fiecare zi se consuma 1,5 km de flori proaspete pentru decorarea scenelor.

Exista insa si restaurante care au introdus in meniul lor produse legate de viata lui Enescu. La Hilton, de exemplu gasiti Prajitura Enescu, iar daca la sfarsitul cinei aratati un bilet de la un concert din cadrul festivalului primiti un delicios gelato din partea casei. Restaurantele “La Mama”, “Noua”, “Caju”, Meatic by Adi Hadean, Kaiamo au si ele un meniu Enescu, la fel cum si cofetaria Mara Mura de langa Ateneu are cateva prajituri tematice.

0003

  1. Festivalul Enescu e si un pretext pentru a schimba mentalitati si a vorbi despre incluziune, acceptare si non discriminare

Stiu ca nu va ganditi ca un asemenea festival poate deschide minti si in alta perspectiva, nu doar privind cultura muzicii clasice. Dar avem cateva actiuni pentru care parintii copiilor cu dizabilitati sau chiar persoanele adulte cu dizabilitati le sunt recunoscatori organizatorilor si sponsorilor.

Gratie Mastercard, care e unul dintre sponsorii principali ai festivalului, in Piata Enescu a fost instalat Sensory Playground, o initiativa adresata incluziunii la spectacolele de muzica pentru persoanele cu deficiente de auz.

In piata Enescu a fost amenajata o instalatie formata dintr-o sfera si un cilidru care translateaza la nivel sensorial muzica de pe scena: daca luai in brate sfera uriasa, ea vibra in ritmul muzicii de pe scena, iar tu simteai muzica in tot corpul; in plus, pe un ecran care era la baza cilindrului muzica se transformata in efecte vizuale. (Va aduceti aminte ca Mastercard a avut acest proiect si la Electric Castle, cand au fost traduse in limbajul semnelor hiturile de la Florence and The Machine sau Thirty Seconds to Mars.)

Eu am testat instalatia si va asigur ca e o senzatie foarte emotionanta. Duceti-va copiii in Piata Enescu, va fi un prilej sa discutati despre alti copii sau adulti care sunt diferiti, despre acceptare si empatie.

Din aceeasi categorie, e bine sa stiti ca la Opera Comica pentru Copii sunt spectacole care explica pe intelesul copiilor pana in 10 ani mari lucrari muzicale, iar proiectul este deschis si copiilor cu dizabilitati. Daca anuntati inainte de a merge la spectacol ca aveti un copil care are nevoi speciale, vi se vor crea toate conditiile pentru ca el sa experimenteze spectacolul asa cum ii place. (e o intamplare rara, pentru ca – de obicei – copiii cu nevoi speciale au acces greu la asemenea spectacole)

bazavan enescu mastercard

 

  1. Copiii bucuresteni cu talent muzical sunt foarte bine pusi in evidenta, motivati sa munceasca mai mult si… au puterea sa va influenteze energia cand si unde va asteptati mai putin

In Piata Enescu in fiecare week end canta pe scena amplasata in aer liber, micutii care studiaza muzica la scolile de specialitate din Bucuresti sau din tara. Vorbim de copii de 7-12 ani, care se pregatesc pentru un mic recital in fata unui public care e obisnuit cu muzica clasica. Va dati seama cate emotii pentru ei si pentru parinti…

Mai mult de atat, copiii din Corul Radiodifuziunii au fost inclusi in concertele mari, sub bagheta unor dirijori imensi, alaturi de unele dintre cele mai mari orchestre ale lumii.

Am fost la concertul Orchestrei Radiodifuziunii din Berlin, dirijat de Vladimir Jurowski (care e si directorul festivalului), iar pe scena la Simfonia nr 3 de George Enescu au urcat si 6 copii din Corul Radiodifuziunii romane. N-avea niciunul mai mult de 16 ani. E nepretuita intamplarea pentru emotiile si rasplata a muncii lor. Concertul Radiodifuziunii din Berlin a fost oferit de Mastercard, ca parte a unei experiente de nepretuit in cadrul festivalului.

Si daca n-ati fost acolo, sa-i ascultati pe copiii din cor, sa stiti ca puteti intalni pe strada cand va asteptati mai putin cate un cor de copii din proiectul Cantus Mundi care interpreteaza lucrari din Enescu.

Cei care lucreaza in centrele de business din Pipera au inceput sa-si schimbe programul pentru ca stiu ca in pauza de pranz apare un cor la receptia cladirii si, absolut emotionant, imi povestea o prietena cum angajatii din corporatiile de acolo au inceput sa aduca mici daruri pentru copiii din coruri.

Ii mai intalniti pe copiii din Cantus Mundi in parcuri, in centrele universitare si chiar… duminica, la piata Obor.

Puteti sa le aflati programul in aplicatia festivalului pe care o descarcati de aici

 

Si la aceasta editie a Festivalului Enescu, Mastercard este partener al evenimentului și este cardul preferat al Festivalului.

 

 

571
boiron fapte buneOameni buni si fapte bune cu Omeoart si pictorul Gregorio Mancino la Spitalul de pediatrie –

Oameni buni si fapte bune cu Omeoart si pictorul Gregorio Mancino la Spitalul de pediatrie –

Saptamana trecuta oameni buni, prieteni cu mine, au pus mana de la mana in renovarea Spitalului de Pediatrie.

Din pacate n-am putut sa ajung si eu sa dau o mana de ajutor, dar ma bucur sa scriu acum despre intamplare pentru ca, intr-o tara saraca si dezorganizata cum e Romania, unde ministerele sunt precum garile – vin si pleaca conducatorii la fiecare 15 minute politice-, singura sansa de progres e in initiativa privata.

Si de fiecare data cand o companie privata alege sa investeasca in a face ceva spre folosul copiilor din spitale trebuie laudati si incurajati.

Astfel, prietenii mei de la Boiron au ajutat la renovarea Spitalului de Pediatrie prin Omeoart, Asociatia Culturala Boiron.

Din mai si pana in  septembrie au lucrat om la om pe tot terenul la renovarea si modernizarea zonei de izolare a sectiei de primiri urgente a unei unitati spitalicesti care avea nevoie urgent de suport si sustinere financiara.

Proiectul a presupus renovarea si echiparea a 10 rezerve situate in imediata vecinatate a compartimentului de Primiri Urgente al Spitalului de Pediatrie. Anul viitor e in plan sa continue proiectul si ajute la renovarea compartimentului de primiri urgente.

boiron fapte bune 2

Dupa ce au ajutat financiar ca sa fie dotate cele 10 rezerve, prietenii mei (ii cunosc personal pe aproape toti angajatii din Ro, plus ca am avut onoarea sa ma intalnesc cu vizionarul lor sef, Christian Boiron) au invitat un pictor specializat in infrumusetarea spitalelor pentru copii sau a azilelor de batrani

Pictorul asociatiei Omeoart, Asociatia Culturala BOIRON, Gregorio Mancino este fondator al Movimentart (arta in miscare) si ofera momente caritabile spectaculoase in intreaga lume. (23 spitale pictate in lume, 42 scoli, 6 gari, 4 penitenciare)

De multi ani isi pune talentul in scopuri caritabile si umanitare. Implicat activ pentru TELETHON si purtator de cuvant al UNICEF, Gregorio Mancino e om cu har care cauta intotdeauna acel fir numit dragoste care uneste totul si toata lumea.

Despre Omeoart puteti citi mai multe aici https://www.omeoart.org/ .

Sincer, va doresc sa nu aveti ocazia sa vedeti de aproape renovarea, adica micutii votri sa fie sanatosi si voiosi si sa nu ajungeti cu ei in spital. Dar daca se va intampla asta, acum la Spitalul de Pediatrie rezervele sunt mai curate, noi si mai ales mai vesele … o sa-I ajute pe micuti sa treaca mai usor peste spitalizare.

A fost si doamna Esca la pictura pentru infrumusetarea spitalului.

boiron fapte bune esca

 

 

 

481
Diesel-Enjoy-Before-Returning-Collater.al-2-1024x789 (1)(video) Diesel vrea sa-i imprumuti hainele pentru cate o noapte de distractie si sa le aduci inapoi –

(video) Diesel vrea sa-i imprumuti hainele pentru cate o noapte de distractie si sa le aduci inapoi –

Diesel continua campaniile amuzant surprinzatoare in care ironizeaza trendurile de consum alte tinerei generatii.

Cele mai multe branduri de moda se lupta cu noul trend in care tinerii isi cumpara ceva pentru ca, dupa o purtare, sa inapoieze produsele in magazine. Tinerii vor sa schimbe cat mai multe outfit-uri in viata lor urbana si sa detina cat mai putine obiecte in dulapul cu haine.

Evident ca nu e o afacere buna pentru brandurile de haine, dar Diesel s-a gandit ca in loc sa le faca morala, sa ia taurul de coarne si sa faca o reclama pe tema “Enjoy Before Returning”.

Reclama lansata saptamana trecuta arata mai multi tineri care merg la petreceri si apoi isi pregatesc hainele pentru a le returna, in timp ce un voice over recita calm politica de returnare a produselor pe care o gasesti in fiecare magazin.

 

Nu e prima data cand Diesel isi propune sa nu se ia foarte in serios cu problemele pe care le are industria modei. La inceputul anului trecut au creat un magazin de “fake-uri” Diesel intr-o zona din New York unde se vand doar chinezarii. Evident produsele erau originale, doar ca se vindeau la un pret foarte mic si erau expuse in contextul altor fake-uri.

Magazinul a fost deschis doar cateva zile iar brandul pe care-l vindea se numea Deisel :)

diesel

 

574
atelier cologne bazavanDaca tot am facut schimbari in viata profesionala… mi-am schimbat si parfumul – Atelier Cologne –

Daca tot am facut schimbari in viata profesionala… mi-am schimbat si parfumul – Atelier Cologne –

Sunt superstitioasa si, in saptamana in care am relansat urban.ro ca o platforma de going out care creeaza experiente, am mai facut 2 lucruri.

  1. Am facut o donatie pentru unul dintre cazurile sociale care circula acum pe facebook (fac mereu asta cand fie incep un nou proiect mare, fie primesc banii dintr-un proiect mare. -> acum chiar se suprapusesera situatiile, se cuvenea o donatie)

Si

  1. Mi-am luat un parfum nou, atat de fain ca si daca stau prin casa ma parfumez cu el.

Despre el vreau sa scriu. E un brand pe care l-am descoperit la Baneasa Shopping City si se numeste Atelier Cologne. E o parfumerie de nisa care are la baza conceptul original al “eau de cologne” adica parfumul pe baza de citrice creat la 1700 de un parfumier Italian.

Am mai povestit despre importanta aromelor si parfumurilor in viata mea:

  • despre cum imi aleg cu grija dimineata un gel de dus intr-o aroma puternica, in zilele in care nu ma spal cu un produs de la farmacie pentru ca pielea mea este uscata
  • sau despre ceaiurile aromate pe care le beau doar de dragul mirosului pe care-l aduc in casa
  • sau despre parfumurile de interior pe care le folosesc.

Mi se par un destresant puternic, o sursa minunata de inveselire. Si imi plac parfumurile pe care ai vrea sa le mananci…

In general folosesc parfumuri gourmand. Intr-o vreme am fost fana a unui parfum de la 1969 – Histoires de parfums (pe care-l cumparam de la Alexandra de la Createur 5 de Emotion), cu note de grapefruit, portocale, lime, bergamota, dar si vanilie si caramel… Practic o prajitura, sa ma mananci nu alta.

Cand a venit Jo Malone in Romania, m-am dus pe Lime & Busuioc, apoi pe Wood Sage & Sea Salt, tot intr-o zona fresh cu citrice.

Zilele trecute tot un Jo Malone voiam sa-mi iau, cand mi-a iesit in cale parfumeria Atelier Cologne. trefle pur 1Am plecat cu Trefle pur – care miroase ca iarba taiata intr-o dimineata dupa ploaie. Foarte fresh si cand se aseaza pe piele e ca o dupa amiaza de toamna in natura.

cedrat  Mi-au dat cadou inca un parfum mic, 30ml, tot pe baza de citrice cu lamaie, menta si alte arome mediteraneene- Cédrat Enivrant. Si domnisoara care se afla in magazin, pentru ca a inteles pasiunea mea pentru aceste parfumuri gourmand mi-a mai dat 4 mostre de la alte poezii cu pomelo si mandarine, cu bergamote si cafea…

Deci, saptamana asta mi-am schimbat parfumul, pe  langa jumatate de viata:) Va recomand sa faceti o vizita la parfumeria care e vis a vis de intrarea la cinema din Baneasa Shopping City ca sa va rasfatati cu aromele minunate.

E singura parfumerie Atelier Cologne deschisa in Europa de Est. Poate stiu ownerii ceva special despre noi.

Fotografia de la cover (aceeasi cu ce e mai jos) eu am facut-o:) fiecare mostra de parfum a fost insotita cu o carte postala care arata mood-ul parfumului. Poezie.

atelier cologne bazavan

900
shutterstock_scoala(Personal) 10 lucruri pe care eleva Cristina Bazavan de acum 25 de ani le-ar spune astazi unui profesor –

(Personal) 10 lucruri pe care eleva Cristina Bazavan de acum 25 de ani le-ar spune astazi unui profesor –

Am fost o eleva foarte buna la scoala, nu neaparat pentru ca mi-a placut cartea, ci pentru ca stiam ca era singura mea sansa sa-mi depasesc conditia materiala.

Am fost la un pas sa devin profesor (de matematica), dar m-a luat viata si am profesat in alte directii; mai rezolv insa cu copilasi probleme si incerc sa le explic ca nu e nicio tragedie daca nu ai un raspuns imediat la o problema ( ei traiesc in epoca instant gratification) si ca uneori e ca un labirint prin care tot mergi ca sa ajungi in capatul celalalt.

Incepe scoala in doar cateva zile si, cu mintea de acum si multe ore la psiholog, stiu ce au gresit profesorii (si parintii) mei cu mine. Stiu cat m-am luptat sa ma curat de incrancenari inutile, sa ma relaxez in competitia cu ceilalti si sa-mi ingrijesc mintea la fel cum ma ingrijesc sa mananc de 3 ori pe zi.

Cu mintea de acum, din inima, eleva Cristina Bazavan vrea sa-i spuna urmatoarele oricarui profesor pe care-l are la clasa.

 

  1. Invata-ma lucruri noi fara sa ma pui sa memorez fapte si ani, ci dezvoltandu-mi capacitatea de sinteza si abilitatea de a citi dincolo de cuvinte.
  2. Dezvolta-mi spiritul de analiza si respecta-mi parerile chiar si cand le spun soptit, chiar si cand sunt atat de departe de litera manualului incat nu ai idee ce sa-mi raspunzi.
  3. Arata-mi ca si tu ai facut greselile pe care le fac si eu, o sa-mi dea incredere sa fiu mai buna data viitoare.
  4. Invata-ma ca nu sunt perfecta, nici tu nu esti si nu vom fi niciunul niciodata.
  5. Invata-ma ca daca gresesc nu e o tragedie, atata timp cand inteleg cum sa repar greseala, sa-mi cer scuze, sa ma ridic si sa-mi ling ranile ca sa merg mai departe.
  6. Invata-ma sa vad tot ce-i mai bun in mine, o sa descopar singur din infrangeri succesive ca am multe slabiciuni dar, daca-mi dai incredere ca am ceva bun care e NUMAI AL MEU, o sa am energia care sa ma ajute sa inving si obstacole pe care nici tu nu crezi, acum, ca le pot trece.
  7. Ajuta-ma sa cred ca nicio intrebare nu e gresita, nepotrivita si invata-ma ca niciun vis nu va fi niciodata nebunesc sau prea mare, daca e al meu si cred cu tarie in el.
  8. Invata-ma ca nu e totul sa fii numarul 1 sau sa ai 10 pe linie, ca progresul de la o zi la alta, in pasi mici, calatoria pana la nota pe care o vei trece in catalog conteaza mai mult decat cifrele de acolo.
  9. Invata-ma sa ma bazez mai mult pe mine, decat sa depind de tine. Invata-ma sa invat ca sa-mi pot continua drumul si singur.
  10. Invata-ma sa ma uit la colegii mei nu ca sa-i judec, ci ca sa-i inteleg si sa-i ajut. Invata-ma empatia si bunatatea, o sa ma ajute cel putin la fel de mult ca algebra.
2657
bohemian rhapsody cartea#decitit Fragment:  Bohemian Rhapsody – Adevărata biografie a lui Freddie Mercury –

#decitit Fragment: Bohemian Rhapsody – Adevărata biografie a lui Freddie Mercury –

In doar cateva zile veti gasi in librarii cartea lui Lesley Ann Jones, Bohemian Rhapsody – Adevărata biografie a lui Freddie Mercury, care apare la editura Nemira in colectia Yorick de arte ale spectacolului.

E o carte care are la baza multe interviuri, e obiectiva, fara sa se duca in senzational. Veti descoperi marturiile celor mai apropiati oameni din viata starului rock, din copilarie si pana la moarte, cu accent pe perioada anilor 1980, cand trupa Queen incepuse sa se destrame, inainte de spectacolul de la Live Aid care i-a repus pe picioare. Pentru a intelege omul din spatele legendei, Lesley-Ann Jones a calatorit de la Londra în Zanzibar și India.

In fragmentul de mai jos este o parte din istoria piesei Bohemian Rhapsody.

*

În Budapesta, într-o cameră de hotel în 1986, i-am prezentat lui Freddie teoria mea legată de personajele din Bohemian Rhapsody. Scaramouche era cu siguranță Freddie însuși, nu-i așa? Întoarcerea la tema clovnului trist (Paiața din It’s a Hard Life) ne oferă un indiciu. Galileo Galilei, astronomul din secolul al XVI-lea, matematician, fizician și părinte al științei moderne, era clar Brian cel școlit. Belzebut era cu siguranță Roger, cel mai petrecăreț din trupă, cu „un diavol pus deoparte“ pentru prietenul său. Exageram cu o referință ironică la adresa lui John, „cel timid“, pe care îl vedeam în chip de Figaro – nu cel din operă, ci motanul cu frac din Pinocchio, filmul de animație făcut de Disney în 1940. Freddie adora pisicile. Poate că nu asta era interpretarea corectă, dar, după cum a spus Freddie, toate teoriile sunt posibile. Nu spusese niciodată la ce se referă „Bo Rap“, afirmând faţă de Kenny Everett, un DJ prieten cu el, că era doar o rimă fără sens. Așa că de ce să-mi fi spus mie? Nici nu mă așteptam să o facă. S-a uitat fix la mine câteva clipe înainte de a-mi răspunde cu un zâmbet demn de Mona Lisa.

Procesul de înregistrare nesfârșit și-a pus amprenta asupra tuturor celor implicați – plus suprapunerea și acoperirea la nesfârşit a vocilor pe bandă. „Oamenii cred că e o legendă, dar poți să ții banda în lumină și să vezi prin ea… Ori de câte ori Freddie mai adăuga un «Galileo», pierdeam ceva“, a povestit Brian.

La studiourile Sarm East and Scorpio din Londra a început procesul de dublare, care nu s-a petrecut fără incidente, așa cum își amintește Robert Lee, prieten și fost artist. „Tocmai începusem să înregistrez ca parte a Levinsky/Sinclair [un duet cooptat de casa Charisma a lui Tony Stratton-Smith, cunoscut datorită emisiunii The Kenny Everett Show]“, spune Lee, care acum editează site-ul oficial al formației The Who. „Freddie era prieten cu un coleg de apartament de-al meu și ne duceam să cumpărăm antichități în Portobello vinerea dimineață. Îmi amintesc că mereu avea gusturi impecabile: încă mai am două reproduceri chinezești pe care a insistat să le cumpăr când mă uitam după un cadou pentru mama… le-am luat înapoi după ce ea a murit. John Sinclair – acum este rabin și locuiește în Ierusalim – deținea studiourile Sarm din capătul Brick Lane. Jill, sora lui, era acolo, draga de ea! (Apoi a suferit un accident tragic).

Trupa Queen erau acolo și mixa Bohemian Rhapsody. Roy Thomas Baker era la cârmă. Freddie și compania, la pupitru. Era un megamix de douăzeci și patru de piste, care includea benzi de comandă [care conțineau submixuri de pe banda principală pentru a înregistra dublajele], premixuri și repetiții pentru mix. Trebuiau dispuse atent multe regulatoare de intensitate sonoră, ceea ce era problematic. Au petrecut ore întregi ca să le iasă și nu prea reuşeau. Apoi, ca prin minune, au nimerit-o. Totul mergea strună, mai aveau puțin până la sfârşit. Toată lumea era plină de adrenalină, dar foarte fericită.

Și apoi, dintr-odată, luminile s-au stins… și a intrat Jill, ducând cu mândrie în brațe un tort uriaș plin cu lumânări și cântând «La mulți ani, Freddie, mulți ani trăiască!», și au trebuit să o ia de la capăt…“

„Is this the real life… is this just Battersea“, cântă Allan James zâmbind. Bohemian Rhapsody a fost parodiată din prima zi: cea mai sinceră formă de admiraţie. Queen a schimbat totul cu o piesă de șase minute.

„Înregistrarea era o operă de artă completă, cu mult peste ce ofereau ale trupe pe atunci“, afirmă Frank Allen, basistul de la Searchers. Felul în care au suprapus bucățile muzicale în vremea când erau doar aparate analoage de douăzeci și patru de piste, ceea ce era mult pe atunci, dar foarte modest și limitat în zilele noastre, a fost impresionant și a culminat, desigur, cu Bohemian Rhapsody, turul lor de forță. Chiar și acum este incredibil cum le-a ieșit. Fiecare armonie însemna o alterare a calității sunetului, iar diferența dintre genialitate și dezastru era alarmant de mică. Însă le-a ieșit ceva sclipitor.“

Nu era evident pe atunci cât de multe aveau în comun Freddie Mercury și Elton John. Însă niciunul dintre ei nu avea habar în 1975 că Elton va fi printre ultimii care îl va ține de mână pe Freddie când zăcea pe moarte 16 ani mai târziu.

Se întâlniseră fugitiv spre sfârșitul anilor 1960, când Freddie îl văzuse pe pianistul puțin cunoscut pe atunci la vestitul club Crawdaddy din Richmond, Surrey. Clubul era cunoscut în întreaga lume pentru că mulți cântăreți americani de blues concertau acolo și pentru că îi susținuse pe cei de la The Rolling Stones. Înființat de către producătorul de film Giorgio Gomelsky la sfârșitul lui 1962, se afla iniţial la Station Hotel, vizavi de gara din Richmond. Mai târziu s-a mutat lângă terenul de atletism pentru a primi mai mulți fani. Crawdaddy găzduise concertele timpurii ale lui Eric Clapton cu The Yardbirds, Led Zeppelin și Rod Stewart și era exact genul de locație la care aspira Freddie. Avea ceva la care să viseze când începuse să pozeze gol pentru cursul seral de picture de la colegiul lui, pentru zece lire pe săptămână.

(..)

Cum Elton îşi impusese să se retragă o perioadă, după o muncă istovitoare de șase ani, John Reid, care conducea acum casa de discuri a lui Elton, Rocket Records, și era și managerul vedetei, dorea să-și extindă imperiul. Evident că a fost încântat să aibă șansa de a-i manageria pe cei de la Queen. Deși trupa avea în vizor și alți potențiali manageri – Peter Grant care se ocupa de Led Zeppelin, Peter Rudge, managerul de turneu al celor de la The Who, și Harvey Lisberg al celor de la 10cc –, Reid a primit slujba printr-un proces de eliminare. Nu era o situație ideală, deși prima mișcare impresionantă a lui Reid a fost să strângă cele 100 000 de lire pentru ca trupa să-i plătească pe cei de la Trident. Pur și simplu s-a dus la EMI și a cerut un avans în baza viitoarele drepturi de autor.

Elton i-a spus managerului lor comun că va fi un eșec total. EMI și industria muzicală în general s-au arătat sceptice. Posturile de radio s-au întrebat ce naiba să facă cu o piesă de șase minute. Chiar și basistul John Deacon îşi mărturisea temerile, deși numai în particular, că lansarea piesei Bohemian Rhapsody, avea să fie cea mai mare greşeală din cariera Queen. Pentru un cântec care va intra în analele istoriei muzicale ca un clasic al genului rock, a avut parte de un început problematic. Chiar și cei care i-au recunoscut măiestria imediat au fost reticenți să o declare în public, atât de diferită era Bohemian Rhapsody de orice altă convenție acceptată a rockului.

Cine știe ce i-a stimulat imaginația lui Freddie și l-a inspirat să creeze acest cântec? Piesa a atins înălțimi nemaivăzute, avea un aer decadent, plin de agonii personale puțin mascate. Este un amestec imposibil de baroc și baladă, de music-hall și monster rock. Elementele inegale sunt ținute laolaltă printr-o suită de acorduri stridente de chitară, secvențe de pian clasic, aranjamente orchestrale și corale poliedrice, multe dublate, și redublate din nou și din nou încât poate fi insuportabil de ascultat dacă nu ai dispoziția necesară. Sunt puțini fani rock pe planetă care nu știu piesa pe de rost.

„Chiar dacă era cea mai uluitoare bucată muzicală, revoluționară și incredibilă, acum mă plictisește la culme“, recunoaște Phil Swern, producător la Radio 2 și colecționar de discuri. „Este difuzată cu o regularitate alarmantă de posturile radio și este cântată de enorm de multe ori. Însă nimeni nu poate nega că este o piesă extraordinar de inteligentă. Are aproape șase minute și a încălcat aproape fiecare regulă. Ce piesă se apropie de ea? Evident The Beatles: A Day in the Life (ultima piesă de pe albumul din 1967, Sgt Pepper’s Lonely Hearts Club Band, 5 minute și 3 secunde). Stairway to Heaven de la Led Zeppelin are 8 minute și 2 secunde și e cea mai cerută piesă la posturile de radio din SUA, deși nu a fost niciodată lansată pe single acolo. La fel și McArthur Park (7 minute și 21 de secunde) de Jimmy Webb și înregistrată de Richard Harris.“

„Îndepărtează-te suficient de ea și perspectiva schimbă totul“, subliniază Paul Gambaccini.

„Da, Freddie a scris cântecul“, adaugă Paul, “dar Brian a creat acea bucată incredibilă la chitară în mijlocul piesei, Roger, notele înalte și evident că și John a avut aportul său. E fantastic că fiecare a contribuit, la fel cum vor face mai târziu cu toate compoziții, ceea ce sunt sigur că i-a ajutat să continue ca trupă. A fost nevoie de geniul lui Kenny Everett ca să audă și să-și imagineze Bohemian Rhapsody ca un single clasic.“

*

Puteti cumpara cartea  Bohemian Rhapsody – Adevărata biografie a lui Freddie Mercury de aici

1046
fall in loveMergeti in acest week end la festivalul Fall in Love la Mogosoaia –

Mergeti in acest week end la festivalul Fall in Love la Mogosoaia –

E un paradox cu festivalurile de muzica in Bucuresti: pe de o parte bucurestenii isi doresc si la ei in curte nume mari ale muzicii in concerte (sunt atat de putine sali performante pentru concerte incat vara ar trebui exploatata la maximum), dar pe de alta parte asociaza ideea de festival cu un city break si prefera sa plece din oras ca sa se relaxeze si sa se distreze cand e vorba de o serie de concerte.

In plus, ca sa ai un festival adevarat, sustenabil, construit pe nevoile publicului dar si cu un feedback corect de la el, trebuie sa fie un festival cu vanzarea de bilete, nu cu intrare gratuita. Iar bucurestenii, cu participarea exceptionala a primariilor de sector si primariei generale, au tot beneficiat de gratuitati incat li se pare ca un festival de muzica e o distractie gratis la care ei, eventual, platesc o bere si ceva de mancare.

In acest context, noul festival Fall in love care apare la Bucuresti ( e in acest wek end 31august – 1 septembrie la Mogosoia) ar trebui sa se bucure de atentia a cat mai multor oameni. Daca vreti sa aveti aproape de casa un festival, sustineti-l inca de la prima editie, dati feedback organizatorilor si, de la editie la editie, veti avea un festival mai mare si mai bogat.

Si la prima editie e o desfasurare mare de forte, cu 3 scene si Liam Gallagher, Disclosure DJ set, Underworld, Kaiser Chiefs, De La Soul şi Kovacs, dar si cu trupe din zona rockului alternativ, Şuie Paparude, Robin and the Backstabbers, The Mono Jacks, Firma, Soundopamine, Jurjak, Karpov not Kasparov, Otherside si Space Roosters.

Cum vacanta s-a terminat pentru cei mai multi dintre noi, festivalul Fall in love care e la mica distanta de casa poate sa fie o optiune foarte simpatica pentru acest week end.

Daca nu aveti masina, exista transport pus la dispozitie de organizatori cu plecare din statia de metrou 1 mai sau Intermodal Straulesti la fiecare 15 minute, in intervalul 2 pm – 1 am.

Mai jos programul pe ore:)

program fall in love festival program fall in love festival1

846
wendy-carr-ann-burgess(foto) Actorii din Mindhunter versus personajele reale –

(foto) Actorii din Mindhunter versus personajele reale –

 

Serialul Mindhunter de la Netflix se afla la al doilea sezon, iar difuzarea lui se intampla- ca o coincidenta stranie – cand Romania se confrunta cu un posibil criminal in serie aflat in plina Ancheta.

Multi dintre cei care am vazut (si) sezonul 2 ne-am gandit “dar politia noastra de ce nu invata de la oamenii astia?!”, un gand pe furie si revolta pentru ca, desigur, realitatea nu e nici la fel de concisa ca dramatizarea unui film si nici nu are “dinamica” respectiva.

Dar chiar si asa, e o linie fina intre realitate si fictionalizare in Mindhunter pentru ca departamentul FBI de studiere a tipologiilor de criminali in serie a existat, iar baietii care-s personaje in film chiar ii interpreteaza pe cei care s-au aflat la initierea proiectului si sunt alesi sa semene cu ei.

Iata-i fata in fata, actor vs agent FBI din epoca respectiva.

Holden Ford – personajul din Mindhunter – era, de fapt, John E. Douglas

holden-ford-john-e-douglas-fbi-mindhunter

Actorul Jonathan Groff e cel care da viata personajului Holden Ford si care este de fapt , in viata reala John E. Douglas, autorul cartii care a fost inspiratie pentru serie Mindhunter: Inside the FBI’s Serial Crime Unit. 

Douglas a intervievat multi criminali in serie David Berkowitz, Ed Kemper, Charles Manson sau Richard Speck.

Bill Tench versus Robert K. Ressler

bill-tench-robert-ressler-mindhunter-fbi

Colegul lui Ford, Bill Tench ( interpretat de Holt McCallany) are drept punct de plecare agentul FBI Robert K. Ressler care a lucrat in divizia de studiere a comportamentului criminalilor la FBI. El este cel care a folosit pentru prima data termenul “criminal in serie” si a lucrat pentru cazuri celebre ca Ted Bundy sau Jeffrey Dahmer.

Dr. Wendy Carr versus Dr. Ann Wolbert Burgess

wendy-carr-ann-burgess

Profesoara Dr. Ann Wolbert Burgess de la Universitatea din Boston e cea care e inspiratia pentru personajul Dr. Wendy Carr (Anna Torv). In realitate, Burgess a muncit in divizia FBI cu Kessler si Douglas, si au scris impreuna in 1992 un manual cu procedurile standard pentru investigarea si clasificarea crimelor violente. Pentru cei care vor sa citeasca, dar au si stomacul tare, manualul poate fi achizitionat de aici.

Iata cum arata actorii care ii intruchipeaza pe criminalii in serie in sezonul 2, pusi fata in fata cu criminalii reali

Dennis Rader, the “BTK Killer”

killer-dennis-rader-mindhunter

Dennis Rader, actorul care il nterpreteaza se numeste  Sonny Valicenti

Ed Kemper, the “Coed Killer”

ed-kemper-coed-killer-mindhunter-1566317738

Actorul care il interpreteaza pe Ed Kemper este Cameron Britton

Charles Manson

charles-manson-mindhunter-1566318057

Manson este interpretat de Damon Herriman

 

1206
matthewperry_ccs1(foto) Design: Matthew Perry si penthouse-ul sau de 35 de milioane de dolari –

(foto) Design: Matthew Perry si penthouse-ul sau de 35 de milioane de dolari –

Domnul Matthew Perry pe care-l stim bine din serialul Friends tocmai a decis sa-si vanda o casa din Los Angeles cu o suma care mi se pare incredibila si, oricat am cercetat, nu inteleg de ce e atat de mult: 35 de milioane de dolari.

Vorbim de un penthouse intr-o cladire cu alte apartamente, adica nu o casa pe pamant sa cumpere si proprietatea cu totul. E adevarat ca respectivul apartament e in Century Tower unde mai locuiesc si Rihanna si Candy Spelling, complex care are valet 24/7, concierge care ii poate rezolva orice situatie (de la spalatul hainelor pana la biletele de avion), ca locatarii cladirii au restaurant si crama cu vinuri din colectii private la dispozitie 24 din 24 si ca mai exista si o librarie care isi schimba periodic cartile cu noutati in functie de preferintele locatarilor, dar si un cinematograf doar pentru ei.

Dar chiar si asa, 35 de milioane un apartament cu 4 dormitoare, si 5 bai e mai mult cu mult decat proprietatile pe care si le-au cumparat Ellen deGeneres sau Reese Witherspoon – 6,5 milioane, ca sa dau doar doua exemple dintre multele case minunate pe care le tot postez.

Casa e decorata de doi dintre cei mai celebri arhitecti, respectiv designer de interior din America, Scott Joyce si LM Pagano si e intradevar spectaculoasa.

Banuiesc ca sunt foarte putin oameni care se gandeau ca baiatul din Friends locuieste in asemenea lux. Ce-i drept a implinit recent 50 de ani si a muncit mult in perioada asta.

matthewperry_ccs1 matthewperry_ccs2 matthewperry_ccs3 matthewperry_ccs4 matthewperry_ccs5 matthewperry_ccs6 matthewperry_ccs7 matthewperry_ccs8 matthewperry_ccs9 matthewperry_ccs10 matthewperry_ccs11

1067