Author : Cristina Bazavan

Braiconf Maria(nou) Maiastra – Camasi inspirate de iia romaneasca –

(nou) Maiastra – Camasi inspirate de iia romaneasca –

Se intampla ceva foarte frumos cu Braiconf.

Au rememorat acum ceva vreme camasile copilariei noastre, de pe vremea comunismului, si-au facut-o intr-o forma foarte eleganta si rafinata. Apoi au inceput sa scoata colectii capsula – de Paste – colectia Datina, de 1 decembrie colectia pentru barbati

Astazi au lansat o colectie inspirata dn Iia romaneasca – Maiastra.

Camasile sunt create in fabrica din Braila, contin elemente traditionale romanesti brodate si au cusaturi lejere si feminine.

Cele trei modele create, Maiastra – Maria, Maiastra – Ioana şi Maiastra – Ana vor avea preţul de 230 de lei si vor fi disponibile in toate magazinele din tara, inclusiv pe magazinul online.

Braiconf Ana
Braiconf Ana

Braincof Maria
Braiconf Maria

Braincof Ioana
Braiconf Ioana

Producătorul de cămăşi Braiconf Brăila (simbol bursier BRCR) este o companie românească listată, a cărei istorie a început în urmă cu 67 de ani. Braiconf deține o rețea de 16 magazine în România în orașe precum: București, Brăila, Brașov, Constanța, Craiova, Cluj, Galați, Pitești, Ploiești, Oradea și Timișoara. În fabrica de la Brăila sunt angajate peste 1000 de persoane, Braiconf fiind cel mai mare angajator autohton în industria textilă.

 

1548
daniele-barresi-food-carving-22(foto) Daniele Barresi -sculpturi in mancare

(foto) Daniele Barresi -sculpturi in mancare

Daniele Barresi este un tanar italian (26 ani) care traiete in Sidney si care a devenit celebru in lumea intreaga pentru sculpturile sale in legume si fructe.

Lucararile sale sunt foarte spectaculoase, dar pentru cineva care a mancat prin restaurantele comuniste in anii 80, ele au asa o nota nostalgica (cu arome de panica). Si pe bucatarii romani ii mai apuca decorari artstice in ceapa sau pepene, diferenta intre ei si Daniele e cam ca intre arta si kitsch.

Iata cateva dintre lucrarile lui Daniele, restul le puteti gasi pe pagina lui de instagram.

daniele-barresi-food-carving-1 daniele-barresi-food-carving-5 daniele-barresi-food-carving-11 daniele-barresi-food-carving-13 daniele-barresi-food-carving-14 daniele-barresi-food-carving-22 daniele-barresi-food-carving-23

349
bordsky-baryshnikov_adibulboaca_14iunie_web-08620Film, teatru, oportunism si audiente online

Film, teatru, oportunism si audiente online

Anul acesta participarile la TIFF, dar mai ales la FITS (festivalul de film, respectiv teatru, cele mai mari din RO) m-au facut sa ma gandesc ca oportunitatea intalnirii cu o celebritate care performeaza intr-un domeniu de nisa e o oglinda a imposturii si a ego-ului deformat dupa audienta online.

A fost foarte vizibil la FITS cand jurnalistilor si bloggerilor li s-a oferit o intalnire privata cu Mikhail Baryshnikov si o vizionare a repetitiei spectacolului sau, Brodsky/Barashnikov.

Oameni care n-au vazut in viata lor spectacole de dans cat numarul degetelor de la o mana au devenit rapid cunoscatori ai vietii si activitatii artistului. Gata sa puna intrebari, gata sa transcrie raspunsuri.

(n-au stiut nici sa aprecieze valoarea reala a intalnirii dincolo de mondenitate, n-au stiut ca Baryshnikov are de obicei intalniri cu presa doar contra cost, iar banii se duc catre centrul sau de dans, in acest caz doar charme-ul dlui Chiriac, directorul festivalului, a facut ca imposibilul sa devina posibil)

N-a fost despre a relata, despre reporting in timp real, a fost despre ”hopaaa, sunt eu aici in sala la Baryshnikov pe care l-am vazut in Sex & The City”.

A fost reversul sindromului Toma Necredinciosul (daca nu vad, nu cred), a fost ”e adevarat doar ce vad eu, asa needucat cum sunt, daca am vazut io ce am inteles dupa mintea si pregatirea mea, atunci asa este. pentru ca eu sunt un mic dumnezeu si lumea – inclusiv experienta dansului dlui Baryshnikov – a inceput odata cu mine, cu cat stiu eu despre el”.

Mi-e rusine sa dau exemple din ”cronicile” scrise de tinerele sau mai batranele sperante ale bloggingului din festival, pur si simplu, mi-e rusine. Pentru ca sunt greseli de traducere mot a mot din engleza fara cunoasterea termenilor (din dans ) in romaneste, pentru ca sunt baliverne care se cred poetice si care n-au nicio legatura cu ce a fost pe scena sau categoria ”a fost atat de tare ca n-am cuvinte sa scriu” – cand de fapt pt asta esti acolo, sa ai cuvinte sa scrii. Mi-e, deci, foarte rusine.

Cum mi-a fost rusine si cand am vazut o doamna cu ochelari de soare in sala de spectacol la baiatul din SATC… era fashion.

*

Intamplarea m-a dus insa intr-o lunga si patimasa dezbatere la un pranz cu Alex Negrea si Oana Vasiliu.

Oana era in tabara mea, simtise si ea oportunismul cu panglici frumos ambalat, Alex – mai putin patimas in cum sunt prezentate artele – spunea ca responsabilitatea nu e doar a celui care pune baliverne in spatiul public in formulari autoritare ”eu am simtit, eu am inteles, eu am vazut si eu cred ca”,  ci si a celui care citeste. Pentru ca alege sa citeasca asemenea prostii.

Ma aflu in tabara opusa lui Alex si cred ca nu trebuie ratata nicio sansa de a-i prezenta cuiva care citeste pentru doua minute un text o informatie corecta care ar avea o sansa sa-l duca intr-o sala de spectacol.

Si mai cred ca oamenii care nu au cultura necesara si nici bunul simt sa accepte ca nu stiu, nu ar trebui acreditati de niciun festival. Festivalurile ar trebui sa gireze – pe banii festivalurilor – oameni care sunt responsabili cu continutul despre produsul lor (actiunile din festival)  pe care-l pun in spatiu public. Daca nu au asemenea oameni, atunci sa dezvolte programe prin care sa-i invete sa scrie/filmeze/relateze pe cei despre care cred ca au potential in aceasta directie. Sa construiasca, spre binele lor, pe termen lung.

Iar cei care inteleg ca un festival e de un check in fashionable, ca e exclusiv despre terase si carciumi (desi nu e festivaul berii), ar trebui lasati sa vina pe banii lor, nicidecum validati de organizatori. Pentru ca, indirect, se valideaza mediocritatea si impostura.

E valabil si pentru sponsori. Altfel dati banii in hau, degeaba. Nu veti converti niciodata asocierea culturala (imi imaginez pe bani frumosi) cand ati devenit sponsori ai unui festival de teatru/ film.

 

foto cover Adi Bulboaca/ FITS 2017

2769
Ohad-Naharin- foto Dragos-Dumitru webSIBIU 2017: Cum a inventat Ohad Naharin un limbaj in dans care l-a recuperat din paralizie si a transformat balerinii in dansatori incredibili-

SIBIU 2017: Cum a inventat Ohad Naharin un limbaj in dans care l-a recuperat din paralizie si a transformat balerinii in dansatori incredibili-

La editia 2017 a festivalului de teatru de la Sibiu unul dintre invitatii speciali a fost Ohad Naharin, geniul creativ  din spatele uneia dintre cele mai mari companii de dans din lume, Batsheva Dance Company (Israel).

Programul gandit in jurul lui Ohad (un workshop, doua reprezentatii ale unuia dintre spectacolele sale manifest, Naharin”s Virus, o conferinta si proiectia filmului Mr Gaga care vorbeste despre viata sa) a fost o celebrare bine gandita a acestei vizite extrem de importante pentru ceea ce inseamna festivalul, dar si Naharin la nivelul mondial al dansului.

Vedeta mai mare (din punctul de vedere al notorietatii, nu neaparat al talentului), Mikhail Baryshnikov spunea despre trupa lui Naharin ca ”n-a mai vazut niciodata o asemenea combinatie de frumutete, energie si tehnica.” (e un citat care apare chiar pe genericul filmului despre viata lui Ohad, Mr Gaga).

Chiar si prezenta simultana a acestor doi mari dansatori la Sibiu a fost un privilegiu pentru spectatori si o incredibila carte de vizita pentru festival.

*

Folosesc insa acest prilej pentru a va spune povestea acestui om care a inceput sa danseze la 22 de ani, a fost acceptat la marile scoli de dans din lume, a inventat un limbaj nou in dans – Gaga – si crede , ba chiar are si exemple, ca dansul poate sa vindece.

A descoperit regulile de la baza limbajului lui cand, dupa un spectacol la care parea s-a accidentat la un picior, a ramas paralizat. A fost operat la coloana vertebrala si, cand a inceput recuperarea, a devenit constient de fortele pe care corpul lui trebuie sa le opuna fortei gravitatiei ca sa genereze miscarea.

Si, ca o metafora frumoasa, baza stabilirii exacte a fiecarei forte de opunere e prin ”let it go”, prin relaxarea totala a muschilor si mintii pentru a stabili mai intai viteza de cadere si a intelege cum o poti contracara, folosind-o.

Astazi, la mai bine de 20 de ani de la primele constientizari ale noului limbaj, descoperirea lui e folosita in recuperarea oamenilor cu dizabilitati motrice, dar si de catre dansatori amatori sau profesionisti. Aceleasi principii au fost folosite de Naharin in recuperarea tatalui sau dupa ce acesta a suferit doua atacuri cerebrale.

*

Naharin spune ca intre un alergator olimpic si un om care nu a facut niciodata sport sunt mai multe asemanari decat deosebiri: amandoi pot sa alerge, doar ca sportivul o face mai repede si mai sustinut. La fel e si cu dansul, si cu sariturile… Gaga Mouvement e despre a descoperi si elibera tensiunile din corp pentru a face miscari relaxate si fluide. Tensiuni care vin din propriile blocaje emotionale sau limitari fizice. Gaga mouvement da o sansa fiecaruia de a se exprima prin dans, eliberat de orice judecata si constrangere.

De altfel, in salile de repetitii – sau workshopuri pentru amatori – nu exista oglinzi.

Naharin spune ca ”daca am fi fost pe pamant ca sa ne putem privi tot timpul, am fi avut ochi in degete” si ca ”lumea nu trebuie judecata si privita printr-o oglinda, ci simtita cu tot ce avem, inclusiv privirea”. 

*

”The more you let go of everything in your body all at once, the softness of your flesh will protect you.”

Odah Naharin a trait in Kibutz in saracie, alaturi de sora si fratele sau, dar si de mama dansatoare si tatal actor, specializat in terapii prin psihodrama. Cand era mic a cantat si dansat pentru soldatii care se luptau in Palestina si, mai tarziu, a pus in spectacolele sale durerea pe care o simte legat de acest conflict politic.

A ajuns sa danseze (la 22 ani!, dupa ce terminase stagiul militar) pentru ca mama lui s-a dus la Batsheva – cea mai mare companie de dans din Israel – si le-a spus ca fiul ei e foarte talentat, asa ca ii roaga sa-l primeasca la o auditie. Era talentant, avea un corp ca al unui soldat bine antrenat, dar si o muzicalitate speciala. L-au primit imediat, au inceput sa-l scoleasca iar cand celebra dansatoare americana Martha Graham a venit in Tel Aviv si l-a vazut cat e de spectaculos, l-a luat in spectacolul ei.

De aici n-a mai fost decat un pas sa fie convins sa mearga la New York ca sa dea admitere la School of American Ballet dar si la Julliard si sa fie acceptat in clase in care dansau mari balerini ai vremii. Mai tarziu a recunoscut ca nu avea deloc educatia clasica, dar ca se uita la colegii lui si… ii imita. Asa ii ieseau dansurile.

A dat de greu cand l-a remarcat si Maurice Bejart care l-a invitat in compania lui. Naharin spune astazi ca nu intelege cum nu a innebunit in cele 12 saptamani de munca pentru ca nu ii ieseau miscarile pe care i le cerea Bejart.

S-a indragostit de prim balerina de la Alvin Ailey Company, Mari Kajiwara, care a renuntat la cariera ei spectaculoasa si s–a mutat cu Naharin in Israel unde el a primit directia artistica de la Batsheva. Mari a dansat sub coregrafiile lui, i-a fost alaturi cand – la inceputul directoratului la Batsheva – n-avea mai mult de 10 spectatori in sala, dar si cand spectacolul conceput de el pentru ziua nationala a Israelului in 1996 a fost cenzurat din considerente religioase (un cantec israelian pentru copii fusese transformat in manifest, iar dansatorii erau in lenjerie intima). Sute de mii se oameni au iesit in strada atunci sa-l sustina.

Mira a murit in 2001, la 50 de ani, de cancer, iar Naharin a pus durerea lui intr-un spectacol care se numeste Last Work si a declarat:

”To mourn a big loss and to dance—they don’t contradict each other. It’s like they live in the same space. I really believe in the power of dance to heal.”

mari kajiwara ohad (Mira si Ohad)

Astazi Ohad Naharin are 65 ani, e tatal unei fetite de 7 ani si continua sa danseze cu o mobilitate care ii intimideaza pe dansatorii sai, chiar daca il vad la lucru doar la repetitii.

Are  un centru care antreneaza persoane care nu au nicio legatura cu dansul si traineri care fac terapie prin Gaga in toata lumea, iar de la momentul sosirii sale in Israel (anii 90) a creat peste 40 de spectacole exclusiv pentru Batsheva Dance Company.

Acolo a format un sistem in doua etape pentru a fi acceptat in trupa  – juniorii care petrec 3-4 ani invatand Gaga Mouvement (Batsheva Ensemble- 14 dansatori si 4 stagiari) si veteranii Batsheva Dance company (18 dansatori). Anual compania Batsheva – cu ambele trupe – are peste 230 de spectacole in toata lumea, iar la auditiile pentru Batsheva Ensemble participa 3-400 de dansatori in fiecare an).

La Sibiu a fost prezenta Batsheva Ensemble cu un spectacol creat de Naharin in 2001, Naharin s Virus.

*

Tot la  Sibiu, Ohad Naharin a primit o stea pe Aleea Celebritatilor (drumul care uneste cele doua teatre mari din Sibiu – Radu Stanca si Sala Thalia, prin cetate, o frumoasa metafora despre calatoriile vedetelor mari prin FITS), asa ca vizita lui va ramane cumva in mintea localnicilor si iubitorilor de dans din Romania.

La conferinta pe care a sustinut-o in Sibiu Ohad Naharin a spus ca tot ceea ce a invatat mai bun pentru el in acesti ani a fost ”iubirea”.

ohad naharin fiica

Cand oamenii descopera ca a darui iubire e mult mai puternic si aduce o mai mare rasplata emotionala decat sa stai si sa astepti sa fii iubit, viata lor devine mult mai frumoasa. Eu nu vreau sa fiu iubit. Vreau sa fiu inteles. Si sa iubesc si sa daruiesc eu.  Ohad Naharin, Sibiu 2017

Puteti citi despre tehnicile Gaga si limbajul inventat de Ohad Naharin, precum si cum arata lectiile de initiere, aici.

Sper din tot sufletul ca unui din trainerii lui Naharin sa tina candva un asemenea seminar si la Bucuresti.

P.S. Am avut privilegiul ca la Sibiu sa locuiesc in acelasi hotel cu Ohad Naharin si sa ma intalnesc cateva zile cu domnia sa la micul dejun. L-am privit de la distanta cu mersul drept si hainele soldatesti de care nu se desparte niciodata, i-am auzit glumele cu dansatorii care voiau sa viziteze diverse locuri prin imprejurimi, iar dupa doua dimineti am schimbat zambete familiare. M-am gandit tot timpul ca e un om atat de introvertit incat nu merita agresat cu dorinta mea de a vorbi cu dansul.

*

M-am aflat la Sibiu la invitatia Raiffeisen Bank, partener si sustinator al FITS de 9 ani, dar si un sustinator al teatrului romanesc, cu participari consistente la dezvoltarea Teatrului Act, TIFF, Festivalul de teatru Undercloud.

Bazavan 

 

Aleea-Celebritatilor-Sebastian-Marcovici-23 wevFITS 2017 in trei secvente cu Ada Solomon, Marcel Iures si Gigi Caciuleanu, plus Klaus Iohannis #credeminteatru

FITS 2017 in trei secvente cu Ada Solomon, Marcel Iures si Gigi Caciuleanu, plus Klaus Iohannis #credeminteatru

Stiu ca pentru cei mai multi FITS 2017 inseamna ”anul cand l-am vazut pe Barshnikov de aproape” (in unele cazuri si ”anul cand an facut check in in sala de spectacol sa stie lumea ca am fost acolo), dar eu pastrez dincolo de aceasta intalnire cu un spectacol greu de purtat alte cateva imagini cu romani care schimba pas cu pas lumea artelor din Romania prin efortul lor constant si, sunt sigura, imens.

  1. Marcel Iures intr-o zi in care a avut – conferinta despre teatru, conferinta despre film, o intalnire cu presa si o prezenta la o ceremonie in care i se atribuia o stea pe Aleea Celebritatilor. Pentru o persoana cu caracterul domnului Iures, viata ar fi fost mai usoara cu dublu orelor din aceste intalniri transformate in munca intensa pe platourile de filmare. Domnul Iures nu e o persoana careia sa-i placa sa vorbeasca depre sine si cu toate astea, sub farmecul Irinei Margareta Nistor a povestit despre regretele neparticiparii la cateva filme ale regizorilor romani. Printre ei Mircea Veroiu si Silviu Purcarete. De fiecare data a fost vorba, in luarea deciziei, despre a pune in balanta productiile exact pregatite la Hollywood cu pregatirile cu aroma balcanica.

A fost in regretul exprimat public o frumoasa lectie: uneori trebuie sa lasi putin si de la tine ca sa ai o experienta cu un om a carui munca o admiri, mai ales in lumea filmului romanesc unde totul se realizeaza plecand de la prietenie, nu de la bani.

Putin mai tarziu in aceeasi intalnire, domnul Iures a povestit cum le-a sugerat producatorilor HBO pentru serialul IN deriva sa-l ia pe domnul Rebengiuc intr-unul din rolurile principale. Si cum domnul Rebengiuc a facut pentru prima data un serial, aducand rigoarea dansului de a invata tot textul – zeci de pagini – de la o zi la alta de filmare. Atunci, Marcel Iures a incercat sa-i faca viata mai usoara domnului Rebengiuc si a renuntat la programul sau de filmare, alegand varianta hardcore – cu filmari zilnice (deci si text mult invatat peste noapte) pentru ca domnul Rebengiuc sa aiba cate o zi pauza intre filmarile sale.

Un exemplu discret de generozitate intre actorii mari.

(celebrarea domnului Marcel Iures la aceasta editie FITS s-a facut cu suportul Raiffeisen Bank, partener de 9 ani al Festivalului de Teatru de la Sibiu si un sustinator constant al teatrului ACT – teatru creat de Marcel Iures, primul teatru independent aparut in Ro post revolutia din 1989)

 

  1. Ada Solomon, venita prima data la FITS, ca invitata la o conferinta care era in deschiderea filmului Tony Erdmann, povestind despre regretul ca Romania n-a fost mentionata pe genericul filmului care a mers al Oscar pentru ca … n-a primit finantare de la CNC.

Tot Ada povestind despre coproductiile la care a muncit cu relaxarea mentionarii unor nume mari de producatori la care adauga natural – ”ne leaga o amicitie pentru ca am participat la x seminar au workshop”. Sau ” e prieten cu Corneliu Porumboiu pentru ca s-au intalnit la Cannes…”.

Ascultand-o am realizat inca o data cat de mare e prapastia intre generatia lor de cineasti (care citesc, merg la festivaluri, invata pe la workshop-uri – indiferent de rezultatele lor precedente) si generatia care a contestat legea cinematografiei ( o generatie autosuficienta, cu teama de orice competitie reala).

(pentru cei care o stiu pe Ada Solomon doar din ipostaza de prodcator de film, o precizare: Ada vede foarte mult teatru, de stat au independent, merge si la spectacolele de dans si cred ca e unul dintre oamenii cei mai la curent cu zona de arta expozitionala din Romania. Ramane un mister cum reuseste sa-si faca timp pentru toate, dar o poti zari adesea printre spectatori la teatru)

 

  1. Gigi Caciuleanu la o intalnire cu presa, alaturi de echipa sa de la Emoji, vorbind despre visul sau actual ”sa remontez doua dintre spectacolele mele de la inceputul carierei si sa le joc pe toate in serie intr-un teatru din Bucuresti, in fiecare zi altul, timp de 2 saptamani”. Si bucuria tinerilor din trupa sa care stiu cat de mult au evoluat lucrand alaturi de maestrul Caciuleanu.

Plus o poveste amuzanta dintr-o noapte de la FITS cand domnul Caciuleanu a fost recunoscut de un barbat care facea curat in Piata Mare ”Va stiuuu, ati fost alaturi de Andreea Marin la emisiune”.

Nu va incruntati la asta, mi se pare genial ca intr-o lume in care prea putini oameni merg sa vada dans, un coregraf (nu un balerin) roman e recunoscut pe strada de compatriotii sai. Cum mi se mai pare minunat ca domnul Caciuleanu (impreuna cu producatorul sau, Valerian Mares) a avut capacitatea si puterea de negociere pentru a –si pune amprenta creatiilor sale pentru cateva minute la televiziune in fata a catorva milioane de spectatori.

 Emoji – un spectacol care reinterpreteaza codurile verbale ale tinerilor – va pleca intr-un turneu national care va avea dupa fiecare reprezentatie intalniri cu liceeni si elevi. Faptul ca dansul ajunge prin aceasta forma in scoli e absolut incredibil pentru Romania.

*

Si-o remarca dincolo de orice spectacol de teatru, dans sau alta exprimare artistica. o remarca despre o exprimare a demnitatii si respectului.

Voi pastra in minte imaginea Presedintelui Iohannis alaturi de sotia sa asteptandu-i in fata teatrului Radu Stanca pe invitatii lor speciali, premierul Luxemburgului – Xavier Bettel si sotul acestuia. Plus imbratisarile naturale cand s-au intalnit inainte de a intra in teatru pentru a vedea impreuna o piesa lucrata cu regizor din Luxemburg si echipa de actori din Sibiu.

A fost in gestul acesta al asteptarii in strada si al imbratisarilor un foarte frumos mesaj despre normalitate si diversitate. Sigur ca protocolul spunea ca presedintele putea sa-l intampine pe premier si in holul teatrului, mai ales ca ploua usor,  dar in contextul dezbaterilor din Romania dintre coalitia pentru familie si restul lumii, acest gest e de o diplomatie si o validare care vorbesc despre un caracter foarte frumos.

Mi-a placut mult mult de presedintele nostru si de sotia dumnealui pentru ca au facut gestul acesta minunat.

*

Cover foto Sebastian Marcovici

Ma aflu la Sibiu la invitatia Raiffeisen Bank, partener de 9 ani al festivalului.

Bazavan

1443
bordsky-baryshnikov_adibulboaca_14iunie_web-08620Brodsky/Baryshnikov – descompunerea unor legende. #credeminteatru –

Brodsky/Baryshnikov – descompunerea unor legende. #credeminteatru –

Editia aceasta a Festivalului International de Teatru de la Sibiu s-a concentrat – nedreptatind putin alte aparitii – pe puterea imaginii lui Mikhail Baryshnikov care, dincolo de seria de 11 piruete din White Nights, e mai cunoscut publicului larg (care poate nu l-a vazut niciodata dansand) pentru rolul din Sex & The City.

La Sibiu a venit cu un spectacol de poezie presarata cu dans, un omagiu adus unuia dintre prietenii sai apropiati, poetul Joseph Brodsky nascut in acelasi oras cu Baryshnikov (Riga, in Letonia), refugiat in America si castigator al unui premiu Nobel.

Daca facem abstractie de charisma lui Baryshnikov, show-ul pe care l-am vazut la Sibiu nu e unul care sa poata trai in afara festivalurilor de teatru: poezia e in rusa, deci apare nevoia de subtitrare. Baryshnikov danseaza si cand o alta voce (o inregistrare cu poetul subiect) recita din poezii, iar spectatorul e nevoit sa aleaga: intelege versurile sau il urmareste pe balerin in miscarile sale gratioase.

Show-ul e despre batranete, moarte si descompunerea identitatii unei personalitati – cu notorietate sau nu- un spectacol despre identitate si adevarurile pe care ti le spui inainte de finish.

Din perspectiva aceasta, sa-l vezi pe Baryshnikov la bustul gol, cu urmele gravitatiei care a lucrat pe corpul sau timp de 70 de ani si sa-l auzi vorbind cum dintr-un om  ”pana la capat nu mai ramane decat o parte de vorbire”, e o experienta dureroasa si greu de purtat. Sigur ca nu a disparut charisma, dar degradarea e acolo, o vezi in tensiunea muschilor care tremura cand vrea sa sa se suie pe un scaun sau in urmele de pe mainile sale cu degete ca de pianist.

Brodsky-Baryshnikov35Maria-Stefanescu web

( foto Maria Stefanescu/ FITS2017)

Brodsky/Baryshnikov e despre asumare si curaj. Numai un artist nebun ca Baryshnikov care a facut toata viata doar ce a vrut el, sau ce a fost bine (in forma egoista a expresiei) pentru el, si-ar fi asumat sa faca un spectacol de poezie in limba rusa, expunandu-se la acest nivel fizic si emotional.

Brodsky, pe care  Baryshnikov l-a cunoscut abia cand a ajuns la New York desi ii citea poeziile in liceu, a fost pentru balerin  o proiectie paterna care a dus la o prietenie de 22 de ani (poetul a murit la sfarsitul anilor 90).

De altfel chiar si show-ul acesta, mult mai axat pe actorie (pe recitat) decat pe dans, a venit dupa ce Baryshnikov a lucrat cu Robert Wilson la mult mai celebrul spectacol Nijinski, un portret al genialului balerin care a schimbat scena baletului rus la sfarsitului secolului trecut si care  a ars ca o flacara, mistuit intre iubirile sale tumultuoase.

Si in Nijinsky, spectacol care a avut premiera acum 3 ani, Baryshnikov a recitat mult si a dansat mult mai putin , iar cand jurnalistii britanici l-au intrebat de ce a acceptat dupa 15 ani de insistente acest rol  a recunoscut ca simte o disperare a sfarsitului si ”isi pune in farfurie mai mult decat poate manca” din cauza fricii.

nikinski baryshnikov wilson

(imagine din spectacolul Nijinski, in regia lui Robert Wilson)

Ca o coincidenta frumoasa, Bob Wilson – cel care l-a convins sa-l readuca pe scena pe Nijinski – s-a aflat cu un spectacol in Sibiu in aceeasi editie de festival. Iar asta e o dovada minunata despre ce amploare are acest festival la nivel international, despre urmele pe care el le poate lasa in mintile pasionatilor de teatru sau dans din Romania si despre privilegiul pe care-l avem ca suntem romani si putem ajunge aici cu costuri minime.

*

Iar daca e sa-l ”descompunem” pe Baryshnikov – ca in emotionantul exercitiu poetic din spectacolul pe care l-am vazut la Sibiu – daca e sa ne gandim ce va fi artistul cand va ramane doar o parte de vorbire, cand in scoala pe care el si Nijinski au urmat-o va fi afisat si unul dintre costumele din spectacolele sale celebre, atunci partea de charisma se va fi dus, cum si rolul din Sex & The City nu va mai conta.

(cand studia baletul la celebra scoala Vaganova unde a invatat de altfel si Nureyev, dar si celebra balerina Natalia Makarova), Baryshnikov se lovea zilnic pe hol de o cutie de sticla care proteja costumul lui Nijinski din Le spectre de la rose fara sa isi imagineze ca peste ani il va interpreta pe scena ca sa-l reaminteasca lumii dintr-o alta perspectiva).

Peste ani, in dreptul lui Baryshnikov banuiesc ca va conta versatilitatea sa de la executiile impecabile in baletul clasic (unde era comparat in tinerete cu Nureyev) pana la deschiderea spre dansul contemporan (cu prieteniile cu Maurice Bejart, Martha Graham sau Mats Ek), dar si nonconformismul de a se asocia cu virtuosi de street dance precum Lil Buck pentru campanii publicitare.

Va mai ramane rigurozitatea lui, un amestec de disciplina si tiranie, de pe vremea cand a fost director artistic al American Ballet Theatre, unde si-a exercitat nu doar seductia ci si puterea asupra balerinelor. (exista cateva biografii celebre ale balerinelor care au lucrat cu Baryshnikov si care vorbesc despre presiunile pe care le punea ca sa slabeasca foarte mult si despre metodele mai neortodoxe de lucru si de promovare – asemanatoare cu cele ale directorului companiei de dans din Black Swan, filmul lui Aronofsky. )

Cum va ramane si intelegerea lui profunda despre cum functioneaza sistemul si cum poate sa-l exploateze in folosul propriilor idealuri (cand a ajuns in America si-a angajat unul dintre cei mai mari publicisti – Edgar Vicent -care ii mai avea in grija pe violonistul Yehudi Menuhin, dar si pe mezzo soprana Cecilia Bartoli) si despre cum poate sa uneasca artele, exploatandu-si extrem de exact si mercantil brandul pentru a construi ceva care sa ramana pe mai departe in lumea dansului – centrul lui de dans.

Brodsky-Baryshnikov39Maria-Stefanescu web

( foto Maria Stefanescu/ FITS2017)

Sunt secvente de dans in spectacolul Brodsky/ Baryshnikov in care face referire la colaborarile sale anterioare (scaunul lui Mats Ek, pe care-l regasim si in Nijinski, e una dintre ele, ) si asta face ca dialogul dintre poet si dansator despre bilantul in viata sa fie si mai emotionant.

 E o replica printre versuri de purtat cu noi mereu: ”omul e ca un balon, iar firul e sufletul sau”.

cover foto Adi Bulboaca/ FITS 2016

(ca o coincidenta frumoasa, Adi Bulboaca este cel care a facut fotografiile pentru spectacolul Rinocerii pe care Robert Wilson l-a montat la Craiova in urma cu cativa ani)

*

ma aflu la FITS la invitatia Raiffeisen, partener si sustinator al festivalului de 9 ani.

Bazavan

998
fits 2017#credeminteatru – Trei lucruri pe care le-am invatat de la FITS in acesti ani

#credeminteatru – Trei lucruri pe care le-am invatat de la FITS in acesti ani

Prima mea amintire despre festivalul de teatru de la Sibiu e de la 3 ani de la aparitia festivalului – pe vremea aia era local, dar tot cu domnul Chiriac la conducere.

Am amintirea exacta a domnului Chiriac aflat in biroul meu de la Europa FM incercand sa ma convinga sa ne parteneriem media cu festivalul – imi spunea ca o sa fie unul dintre cele mai mari festivaluri din Europa, ca o sa vina unii dintre cei mai mari actori ai lumii, ca va fi ceva cum n-am mai vazut – si eu ma gandeam: ”Doamne, cine e nebunul asta de la mine din birou?!”

Culmea e ca tot ce a spus atunci a devenit realitate, iar pentru mine domnul Chiriac este ce mai bun exemplu de nebun frumos cu o ambitie incredibila si o inteligenta uimitoare care nu se lasa pana nu face lucrurile sa se intample asa cum si le-a imaginat el.

E cel mai bun exemplu ca, daca iti doresti cu adevarat ceva si lupti in draci pentru visul tau, ti se indeplineste. (Domnia sa vorbeste de succese si se incarca din ele, dar nu mentioneaza niciodata greutatile incredibile, oboseala dincolo de limita si… alte sarificii )

*

Pe vremea aia, la inceputul anilor 2000, nu-mi placea teatrul.  Ratasem momentul Andrei Serban de la Teatrul National, deci nu apucasem sa simt teatru pe bune, asa ca toate intalnirile mele post revolutionare erau cu un amestesc de urlet experimental si text care rabdase in sertar sa iasa la vedere atat de mult incat ii simteai frustrarea printre cuvinte.

Nu-mi placea, deci, teatrul.

A fost nevoie sa-i descopar pe Radu Afrim si Andrei Serban, sa am privilegiul imens al unor lungi conversatii cu dansii, sa plang cu suspine la piesele lor, sa ma uit la bucataria din culise (la propriu, la Sibiu, la repetitiile lui Andrei Serban am mancat in bucataria teatrului) ca sa invat sa ma uit la teatru dincolo de text.

Ca sa invat sa ma uit la ce parte din sufletul actorului e oglindita de regizor prin poveste, la cum actorul lucreaza cu el ca sa –mi arate mie, spectatorul, emotia fina care pare autentica si sa ma convinga sa stau acolo, in povestea lui, mult timp si dupa ce textul s-a incheiat.

Abia apoi am inceput sa am curajul sa scriu despre teatru. M-a incurajat Andrei Serban, m-a indrumat si in ce ar fi bine sa citesc si m-a responsabilizat pentru sinceritatea mea. Ne-am certat de cateva ori bune in viata asta pe viziunile noastre diferite asupra unor lucruri, dar fara domnia sa, fara Radu Afrim – si fara Razvan Penescu (care mi-a oferit spatiul Liternet-ului) – n-as fie scris despre teatru niciodata.

Astazi ma uit la tinerii bloggeri care vin la FITS si ma gandesc ca, in lipsa unor intalniri asemeni celor pe care am avut marele privilegiu sa mi se intample, le-ar trebui un training de cateva ore odata cu primirea acreditarii. Un training despre structura unei cronici, despre cum ceea ce vezi e parte dintr-un context pe care ar fi bine sa-l cunosti (sau sa incerci sa-l descoperi prin cercetarea dincolo de wikipedia) si despre cum… parerea ta conteaza prea putin in puzzle-ul mare (adica nu esti dumnezeu, stai linistit si nu pune etichete; fii responsabil cu adjectivele pe care le insiri ca pe niste panglici in jurul unui cadou.)

*

Ieri, dupa amiaza tarziu, aproape de apusul soarelui, eram in Piata Mica si se auzea foarte tare Ludovico Einaudi – Fly (scrisa pentru coloana sonora de la minunatul film Intouchables)

Muzica era divina, vedeam oamenii cum zambesc si m-am indreptat catre locul unde era un spectacol de strada… doi acrobati cu bicicletele faceau tumbe spre amuzamentul copiilor intr-o poveste despre Rivalitatea Strazii. In public zambea de la distanta domnul Purcarete.

rivalitate_adibulboaca_15iunie_web-3862

 

(foto Adi Bulboaca)

M-am gandit ca spectacolele de strada nu sunt doar pentru cei care nu intra des in salile de teatru si spre bucuria copiilor, ci ele dau idei pentru creatorii de spectacole indoor.

Se intampla asta inca de la prima samanta de teatru, inca de la serbarile populare pe pajisti noroioase sau la balciurile din satele sarace. Intotdeauna vor fi artisti care ii vor inspira pe cei care se afla cu o treapta mai sus decat ei (ca productie, ca gand, educatie), dar pentru asta e nevoie de smerenie.

Asa ca ieri m-am gandit ca doar cei mari – cu adevarat mari in gand si spirit – au rabdarea si relaxarea sa se uite inapoi, acolo unde e sinceritate neambalata, unde e o esenta,  pentru a se inspira.

(cumva e mai usor de inteles cu ceea ce se intampla in moda – trendurile marilor branduri vin din cercetari ale strazii in zonele cele mai creative)

*

P.S. e in FITS anul acesta o expozitie cu cateva fotografii facute de regizorul Siviu Purcarete. E minunat sa-l simti dincolo de  mesajele pe care le transmite cu ajutorul unui text celebru si al unor actori care-si pun si ei personalitatea intre vorbe. Mi-e rusine sa postez aici fotografii facute la imaginile expuse pentru ca le stric atmosfera, dar pot sa va spun ca la unul dintre cadre m-am apropiat sa-l ating sa vad daca nu e colaj, atat era de surprinzatoare imaginea.

***

Ma aflu la Sibiu la invitatia speciala Raiffeissen Bank care este partener FITS de 9 ani si unul dintre cei mai generosi sponsori in a omagia si celebra personalitatile care sosesc in Sibiu si sunt premiate pe Aleea Celebritatilor.

Bazavan

145
waiters-dementia-tokyo-restaurant-2Emotionant – The Restaurant of Order Mistakes – chelneri cu Alzheimer sau Dementa

Emotionant – The Restaurant of Order Mistakes – chelneri cu Alzheimer sau Dementa

Recent a fost deschis in Tokio un restaurant foarte special – doar pentru 3 zile.

The Restaurant of Order Mistakes a avut drept chelnerite 6 femei care sufera de dementa sau Alzheimer si a facut parte dintr-o inedita campanie de constientizare a efectelor acestor boli ale batranetii.

Cele 6 chelnerite au luat comenzi ca in orice alt restaurant, dar clientii stiau ca e foarte posibil sa primeasca o comanda gresita si si-au asumat acest lucru.

Fiecare greseala, si au fost destul de multe, a fost intampinata cu zambetul pe buze de clienti.

Bucatarii erau unii dintre cei mai faimosi chefi din Tokio, toti participand probono la proiect.

In lume peste 47 de milioane de oameni sufera de dementa si aproape 10 milioane sunt diagnosticati cu aceasta boala anual.

Mi-ar placea ca si in Romania sa faca cineva o campanie similara…

waiters-dementia-tokyo-restaurant-6 waiters-dementia-tokyo-restaurant-1 waiters-dementia-tokyo-restaurant-2 waiters-dementia-tokyo-restaurant-9

882
tiff gala 2017TIFF 2017, despre prietenie si ce face sa mearga lucrurile inspre mai bine

TIFF 2017, despre prietenie si ce face sa mearga lucrurile inspre mai bine

Merg la TIFF si la FITS de foarte multi ani. In ultimii 4 ani am mers aproape mereu in aceeasi gasca, dar oricum ar fi fost, domn Manafu a fost in echipa si am facut impreuna lucruri frumoase.

Miza noastra e sa aratam celor de acasa putin din atmosfera, sa oferim povesti care sa contina elemente memorabile cu efect de trimitere catre sala de cinema sau de teatru.

Sau cu efectul dorintei de a veni si tu la TIFF/FITS in anul urmator.

Anul asta, dupa premiera filmului Breaking News m-am gandit ca tot ceea ce tine unite industriile acestea doua este prietenia.

Prietenia care ii face pe actori regizori si producatori sa munceasca aproape pe gratis doar ca sa-si duca la indeplinire visul de a-si vedea filmele gata

*

Eram la finalul filmului Breaking News, vedeam distributia care urca pe scena de pe scaunele de langa mine si ma gandeam ca pe ei toti ii leaga o prietenie stransa.

Andi Vasluianu, eroul din film, e prieten de multi ani cu Oana Rasuceanu – scenarista alaturi de Ana Agopian, dar si cu Iulia Rugina regizoarea filmului. Era si Tudor Giurgiu acolo, si el prieten cu Vasluianu (a fost protagonist si intr-un film de-al lui – Despre oameni si melci), dar si cu Oana Rasuceanu care a muncit multi ani ca PR al TIFF.

In sala printre cateva sute de spectatori eram noi , o gasca de prieteni bloggeri care ii asteptam pe eroii de pe scena ca sa ne facem o fotografie impreuna ca sa-I ajutam la promovarea filmului care vine din septembrie pe ecrane.

Si in minutele alea cand ii ascultam pe protagonisti multumind emotionati celor care i-au ajutat si sprijinit ca sa poata sa-si faca filmul, mi-am adus aminte iar cat de mult inseamna astazi in Romania participarea privata – sponsorizarile de la “multinationalele” hulite de cei care nu vor sa vada ca dezvoltarea Romaniei e datorata mult strainilor sositi printre noi care ne-au profesionalizat in multe domenii.

Un simplu exemplu pe care-l cunosc bine: Raiffeisen in 20 de ani de prezenta in Romania a participat la programe culturale si sociale cu peste 13 milioane de euro. Zilele filmului Romanesc de la TIFF se desfasoara cu participarea exceptionala a Raiffeisen, iar  multe dintre spectacolele de la Teatru ACT cu Oana Pellea sau Marcel Iures au ajuns la Festivalul de Teatru de la Sibiu sau in turnee in toata tara, tot gratie Raiffeisen.

13 milioane de euro investiti in cultura de catre un brand privat, cu profesionalismul unui brand privat, urmarind rezultate eficiente (calitatea asocierii, un numar mare de spectator, dar si o constructive solida pe termen lung), adica nu mici lovituri ca la finantarile de la stat.

tiff prieteni breaking news

Cand am vazut fotografia pe care o facusem impreuna – echipa de la Breaking News si noi, gasca de bloggeri, acreditati special pentru zilele filmului romanesc de catre Raiffeisen, mi –a parut a fi un exemplu despre doua lumi care sunt unite pentru ca au aceleasi afinitati, aceleasi valori si gusturi. Si culmea, au fost unite de catre … un sponsor care a indentificat afinitatile comune.

Nu degeaba anul asta am spus ca avem #poftadefilmebune.

*

Acum cativa ani Oana Rasuceanu, Ana Agopian si Iulia Rugina m-au primit la cursul lor de scenaristica pentru scurt metraj de la Control N ca sa invat cateva tehnici care imi erau de ajutor  in ceea ce scriu eu. Vineri, la premiera filmului lor Breaking News le-am rugat sa-mi dea cateva pagini din scenariu sa vad cum au lucrat, Ana mi-a raspuns “ce misto! Dar vezi ca am avut 17 drafturi”

Pe Andi Vasluianu il stiu dincolo de ce vedeti dvs in filme sau la televizor, il stiu drept un actor foarte generos si frumos asezat pe dinauntru care e gata oricand sa-si ajute mai tinerii colegi, explicandu-le propriile frici ca sa le dea lor curaj.

Despre Cristi Manafu sau Ana Onisei care  apar in fotografia de mai sus, as putea scrie romane, pentru ca ne cunoatem de mai bine de 10 ani si am lucrat de multe ori impreuna. Ne-am ajutat unii pe altii lucrand.

(v-as povesti putin si despre prietenia dintre Manafu si Gabi Nedelea – care e si el in poza, in fata, jos, dar ca sa nu fiu foarte indiscreta am sa spun doar ca eu ii numesc “fratii Petreus”)

Cristi Sutu si Radu Băzăvan sunt si ei in gasca TIFF de 2 ani, dar pe mine – personal – ma leaga de ei multe alte proiecte facute impreuna… Plus o legatura de rudenie intre mine si Radu, dat fiind numele noastre asemanatoare (doar el are diactritice in numele de familie, eu nu!)

Credeti-ma ca aceasta combinatie, cu toti la un loc e exploziva… si radem f f f f f f mult.

Ce vreau sa spun cu aceasta postare?

Participarile cu fonduri private in asemenea evenimente culturale fac sa se miste lucrurile mai bine. Statul roman nu ar putea sustine nici un festival precum TIFF, nici pe unul precum FITS, iar impactul acestor festivaluri in dezvoltarea industriilor din care fac parte, dar si in educarea unor generatii, este imens.

Ca sa nu mai vorbesc de sprijinul moral, dincolo de cel financiar, pentru ca niste actori imensi sa poata sa continue sa faca proiecte in spatiul public.

 *

TIFF 2017 s-a incheiat exact in linia despre care scriu mai sus: au fost premiate proiecte care n-ar fi putut fi facute niciodata fara finantare privata – las mai jos intreaga lista de premii ca sa puteti cauta filmele cand vin la Bucuresti zilele viitoare, dar mentionez aici un singur premiu pentru documentar oferit catre doi jurnalisti/ fotograf freelanceri:

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru Debut, în valoare de 1.000 de euro, oferit de Raiffeisen Bank – The Last Kalderash / Ultimul căldărar, r. Cosmin Bumbuț, Elena Stancu

*

Ne revedem cu cronici despre teatru, actori si proiecte frumoase in doar cateva zile, cand ajung la Sibiu, la Festivalul international de teatru.

Sa aveti #poftadefilmebune  si sa le si intalniti!

*

PREMIILE CELEI DE-A 16-A EDIȚII TIFF

Trofeul Transilvania, în valoare de 15.000 de euro, oferit de Staropramen – Familia mea fericită/ My Happy Family, regizat de Nana Ekvtimishvili și Simon Gross

Premiul pentru Cea mai bună regie, în valoare de 5.000 de euro – Guðmundur Arnar Guðmundsson, pentru filmul Piatră pe inimă/ Heartstone

Premiul Special al Juriului, în valoare de 1.500 de euro, oferit de HBO – Tărâmul binecuvântat/ God’s Own Country, regizat de Francis Lee

Premiul pentru Cea mai bună interpretare, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Conceptual Lab – Ia Shugliashvili din Familia mea fericită/ My Happy Family

Mențiunea Specială a Juriului – Gloria/ Glory, regia Kristina Grozeva și Petar Valchanov

Premiul FIPRESCI, oferit de juriul Federației Internaționale a Criticilor de Film unui film din secțiunea Alt.Rom.Com – Dezîndrăgostire/ Afterlov, regizat de Stergios Paschos

Premiul Publicului, oferit de MasterCard – Piatră pe inimă/ Heartstone

Premiul Publicului Cinepub, pentru filmul cel mai popular din secțiunea Zilelor Filmului Romanesc, în valoare de 1500 Euro, oferit de Cinepub – Planeta Petrila, regia Andrei Dăscălescu

Premiul pentru întreaga carieră – Alain Delon

Premiul de Excelență, oferit de Mercedes-Benz – Tora Vasilescu

Premiul pentru întreaga carieră – Violeta Andrei

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru secțiunea Lungmetraj, în valoare de 6.000 de euro (servicii de post-producție), oferit de Cinelabs România  – Inimi cicatrizate, în regia lui Radu Jude

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru Debut, în valoare de 1.000 de euro, oferit de Raiffeisen Bank – The Last Kalderash / Ultimul căldărar, r. Cosmin Bumbuț, Elena Stancu

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru secțiunea Scurtmetraj, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Jameson și servicii echipament cameră & electrică & grip, oferit de R3 Film Rental, în valoare de 4.000 Euro – Scris/Nescris/ Written/Unwritten, regizat de Adrian Silișteanu

Mențiunea specială a juriului pentru scurtmetraj în Zilele Filmului Românesc – Offstage, regia Andrei Huțuleac 

Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj din secțiunea Umbre, în valoare de 500 de euro, oferit de Shorts TV – Panta/ Curve, în regia lui Tim Egan

Mențiuni speciale în secțiunea Umbre-scurtmetraj: Eu sunt ieșirea/ I Am The Doorway, în regia lui Robin Kasparik, și În spatele tău/ Behind, de Ángel Gómez Hernández

 

1483
sieranevada cristi puiu(interviu) Cristi Puiu: “Dragostea de oameni este un lucru care nu poate fi predat, nu poate fi pus in cuvinte”

(interviu) Cristi Puiu: “Dragostea de oameni este un lucru care nu poate fi predat, nu poate fi pus in cuvinte”

Ieri dupa amiaza, la TIFF, a fost lansarea filmului Sieranevada pe BluRay, intr-o editie de colectie, care include si o carte cu fotografiile realizate de regizorul Cristi Puiu pentru a gasi cea mai potrivita imagine pentru afisul filmului sau.

Filmul, aflat in Selectia oficiala la Cannes anul trecut, este povestea unui medic care merge la parastasul tatalui sau si, fata in fata cu angoasele rudelor, se confrunta cu propriile frici legate de moarte, de supravietuirea zilnica, de rutina care macina si care judeca.

Lansarea pe BluRay a beneficiat si de participarea regizorului Cristi Puiu la o intalnire cu publicul, moderata de Mihnea Maruta.

M-am uitat cu multa atentie la Cristi Puiu in timpul intrebarilor de la lansare si mi s-a parut a fi un om care stie ca nu va putea descrie niciodata in cuvinte intreaga lume din mintea sa legata de o stare sau o intamplare. Avea momente in care cauta – cu pauze generoase – un cuvant cat mai aproape de simtirea sa si, pentru ca i se parea ca nu-l gaseste, gesturile mainilor sale aratau incordare… suparare.

La sfarsitul lansarii am avut privilegiul unei scurte intalniri, asa ca l-am intrebat despre asta.

*

Uitandu-ma la dialogul de mai devreme din prezentarea bluray-ului Sieranevada, m-am gandit ca sunteti foarte aspru cu dvs…

Aspru? Nu sunt aspru, sunt realist… (pauza) Si nu suficient!

Iata ca ati facut si o completare – ”si nu suficient!”.  Desigur, nici nu pare ca puneti presiune pe dvs…:)

Nu, dar asa functioneaza mintea mea, in timp ce apare enuntul, apare si contraenuntul.

Dar de fiecare data cand nu gaseati cuvantul exact care sa descrie starea din mintea dvs, va pedepseati… Era un gest care arata ca sunteti suparat pe dvs pentru ca nu ne puteti explica in miime de microni gandul dvs.

Dar nu e o pedeapsa, e doar procesul natural de cautare, de aflare a cuvintelor potrivite.

Si nu vi se pare ca puneti o presiune foarte mare pe dvs?

Absolut deloc! Asta este natura mea, pentru altii poate ca pare asa, dar asta este natura mea. E vorba despre a trai la timpul prezent, iar oamenii ma pot judeca cum socotesc ei. Pana la urma fiecare plateste pentru ceea ce face.

Mie mi se pare ca e infinit mai important ca, in viata asta scurta pe care o avem, sa ne acordam aceasta libertate de a trai la timpul prezent. Nu de a veni cu lectiile facute de acasa. Pare ca e acolo o falsificare sinistra, a propriei tale personalitati a propriei tale fiinte. Propriul suflet.

Pe de alta parte mi se pare ca exista o smerenie in dvs pentru ceea e inseamna a fi regizor, la nivelul aspirational a ceea ce inteleget dv prin a fi regizor,  dar exista in dvs si incapatanarea de a face lucrurile doar in felul in care stiti ca va reprezinta. Cum se impaca aceste doua stari?

Nu stiu daca am un respect mai mare pentru meseria de regizor decat am pentru meseria de gunoier, cred ca le respect in egala masura. Ceea ce respect cu adevarat este lucrul bine facut. Ceea ce respect dincolo de lucrul bine facut este aceasta stare de prezenta. Obiectele care rezulta din racordarea noastra, a mea, la cosmos, la viata, pot fi – si sansele sunt foarte mari – imperfecte, neimplinite. Sau pe moment implinite, sa le socotesti implinite…

*

Si pentru ca mereu la Cristi Puiu e vorba despre lucrul bine facut, Sieranevada a iesit pe Bluray, nu pe DVD (chiar daca asta i-a redus dintre spectatori, dar i-a mentinut standardul de calitate), are cartea cu fotografiile pe care regizorul le-a facut prin Bucuresti  – 979 fotografii -, un interviu cu regizorul (ca un omagiu de a da inapoi catre cei interesati din ce a invatat la randul sau din cartile cu interviuri ale marilor regizori), dar si un detaliu fin si unic: cate un fragment scris de mana de Cristi Puiu din scenariul filmului. Fiecare pachet are citatul sau scris de regizor.

In scurta noastra conversatie, post lansarea Bluray-ului, l-am intrebat daca – in dorinta de a face lucrurile cat mai aproape de perfectiune – nu sufera mai tarziu, peste ani, cand se gandeste ca poate s-ar fi putut si mai bine.

Asta se intampla cand esti tanar doar. Dupa ce cresti putin, suferinta se diminueaza.

Stiti cum e… Daca esti onest cu tine insuti, daca nu te lasi pacalit de propriile tale fictiuni, atunci vei gasi beneficiul acestui proces, care la prima vedere pare sa fie un exercitiu inutil. Energofag. Pentru ca e foarte multa energie care se pierde acolo. Dar in realitate eu socotesc ca este singurul lucru cu adevarat important: ai o viata, ti s-a dat acest parcurs, moartea e acolo pentru noi toti, iar visele pe care le pui tu pe fel de fel de impliniri, realizari sunt niste pacaleli. In mod autentic niste pacaleli, daca esti onest cu tine insuti si daca te examinezi cu seriozitate.

Daca vrei sa stai in jocul asta al povestilor frumoase despre tine insuti n-ai decat. Pe mine nu ma intereseaza lucrul asta!

Da, dar traim intr-o lume care pune – si isi pune – foarte repede etichete, iar dvs va expuneti prin filme intr-un mod foarte foarte vulnerabil – va prezentati angoasele, fricile…

Stiti cum e? Eu fac un drum si le povestesc oamenilor despre ce vad eu pe drumul meu. Mi se pare obligatoriu pentru mine si, mai mult decat atat, mi se pare obligatoriu ca toti ceilalti sa o faca.

Dar cand cititi cronicile? Pentru ca ele pun etichete…

Ma bufneste rasul…

Pun etichete unor lucruri dupa cum stie fiecare, iar dvs pretuiti semnificatia in esenta a fiecarui cuvant la alt nivel…

Eu pretuiesc responsabilitatea foarte mult, iar eu nu ma ridic la inaltimea exigentelor mele, sa stiti…

Daca e sa vorbim doar despre film – lasand la  o parte faptul ca traim intr-o lume in care etichete se afla in libertate, fiecare tranteste cate o eticheta dupa ce-i trazneste -, dar noi traim intr-o lume in care educatia a facut posibil acest lucru. Ca absolut oricine sa socoteasca ca se pricepe la arta si la frumos. Si asta vine din scoala pentru ca oamenii care aveau 10 la matematica si la romana, aveau 10 by defaut si la muzica si la desen.

Si atunci tu incepi viata cu constiinta foarte clara ”Cum, nu stiu eu ce e frumos?!”

Mi-a zis cineva ca a vazut filmul meu, doar doua ore si jumatate, si ca a iesit pentru ca nu i-a placut deloc.

I-am raspuns – “ok”.

A continuat – „nu vreti sa va pun de ce nu mi-a placut?”

„Nu, nu vreau.”

A insistat ”Ba da, de ce, chiar nu vreti?!”

„Cu ce va ocupati?”

„Sunt avocat.”

„Si dvs ati vrea sa stiti ce cred eu, neavizat despre ceea ce faceti dvs ca avocat?!”

„Pai nu, dar avocatura este altceva… nu puteti…”

„Dar dvs puteti?”

„Pai nu faceti filme pentru noi?”

Mi s-a parut foare interesant ca oamenii aleg foarte usor sa gandeasca ca ”domne, daca imi place mancarea din restaurantul asta, sigur pot fi bucatar. Nu e asa…”

Din perpectiva aceasta, oricine scrie in online se da cu parerea, are o comunitate si se crede un mic dumnezeu…

Da, dar online-ul  e o planeta pe care eu nu o vizitez.

Ispita de a fi dumnezeu ii bantuie pe multi, nu doar pe oamenii care se misca in online. Si un bucatar e poate simti dumnezeu la el in bucatarie… E bine? Nu e bine!

Dar cei din online primesc mai mult feedback , intr-o cantiatte mai mare…

Dar e real?

Nu e.

Pai si atunci….

Sunt insa foarte multi care, odata ce au un telefon si filmeaza cu el, se simt regizori…

Mi se pare ca este obligatoriu ca fiecare sa-si poarte crucea. Ajungem sa devenim victimele propriilor noastre minciuni. Si asta e…

sieranevada afis  Pentru fotografiile pe care le-a realizat cautand cadrul care sa exprime starea filmului, regizorul s-a plimbat de la est la vest prin Bucuresti intr-un periplu care are radacinile in copilaria sa. „Am plecat de la cimitirul Marcuta din Pantelimon, am trecut pe acasa, prin Balta Alba prin Ozana, pe la maica-mea, apoi pe acasa pe la noi, pe Polona, in centru, Dorobanti, Piata Victoriei, Lacul morii, m-am abatut un pic spre sud – am vrut sa ajung prin Berceni pentru ca acolo stateau mamaia si tataia si acolo am copilarit.”. Cadrul ales e de la Lacul Morii, un loc unde inainte de a fi lac a fost un cimitir care a fost stramutat in anii de comunism.

Pare ca a documentat Bucurestiul sau, drumul sau in viata prin Bucuresti, inchizand un cerc.

De altfel regizorul s-a reintors la pictura dupa foarte multi ani, si-a inchiriat un atelier in Bucuresti si picteaza din nou, semn al unor alte cercuri care se inchid cumva in viata sa.

In intalnirea noastra, cand am vorbit despre lucrul bine facut in regie, Cristi Puiu a ripostat scurt la momentul in care ii spuneam ca astazi oricine poate sa fie regizor.

Uite, eu sunt un diletant, intelegeti?

Va alintati…

Nu. Ma bizui pe un enunt foarte limpede… Imi place sa ma bucur si caut placerea, delectarea, de acolo vine dilectant… Si ma intereseaza sa nu cad in capcana structurilor fabricate de mintile oamenilor. Iar cinema-ul este o structura de felul asta… sau pictura…

Teritoriile pe care le-am explorat, le-am explorat aproximativ pentru ca ceea ce se petrece in relatia pe care eu o am cu lumea…

Oamenii care se specializeaza intr-un domeniu ajung sa fie cerberi in domenul respectiv. Eu nu vreau sa fiu un cerber. Daca cineva vrea sa faca un film, usa e deschisa, ii invit pe toti sa faca film… Unul de la mine din cartier a vazut Marfa si banii si-a zis ” ce p..a mea, cum a pus asta camera pot sa fac si eu…”

Dar ia-o si fa si tu.

Asta vine din nesuguranta pentru ca nu primim raspunsurile pe care nici nu stim ca le cautam. Suntem stapaniti de frica si asta ne consuma pe de-a intregul. Progresiv, ajungem sa fim victimele propriilor noastre frici…

 

In excursia aceasta lunga prin Bucuresti pentru fotografia pentru afis, n-ati gasit si intamplari care sa va aduca  o raza de bucurie? Un zambet? Stiu ca starea pe care o cautati era in directia opusa, dar ma intreb daca viata nu v-a pus si un zambet pe drumul acela, intamplator.

Cred ca fiecare fotografie contine ceva frumos. Nu vreau sa cad in capcana cliseistica, dar frumusetea e in the eye of the behoder… Cred ca e important ce se intampla in mintea privitorului.

Eu nu pot sa fac drumul pe care-l face cel care se uita la fotografiile pe care le-am facu eu, nici un autor nu o sa faca drumul pe care-l fac eu din pozitia de cititor, de spectator.

*

Cand am transcris discutia noastra mi-am dat seama ca nu am rostit decat doua dintre intrebarile pe care le pregatisem. Fusesem atat de surprinsa de lupta lui Cristi Puiu de a sta in prezent si de a nu se amagi, de a se auto-contra (in ceea ce mie mi se pare a fi multa presiune pe sine), incat m-am dus cu valul, am trait in prezent, si-am vorbit alte lucruri. Si mi s-a parut interesant cum, desi mi-a dat de la inceput cheia gandirii sale –„dupa ce spun un enunt, in mintea mea apare imediat si contra enuntul”, cand a vorbit despre dilentantism prima mea reactie, in moment, a fost „va alintati”… Asta dupa ce incepusem prin a spune ca e foarte aspru cu sine:)

Drumul meu in conversatia cu domnia sa a fost probabil si despre cum si eu pun etichete si despre ce mai am de invatat din viata in intalnirea cu ceilalti. De asta finalul discutiei noastre mi s-a parut – post factum – un moment de mentorat.

 Un lucru mi se pare important, dincolo de absolut orice…

Sunt multe lucruri pe care nu le poti preda si nu le poti invata. Pasiunea nu se invata. Si nu exista profesori care sa-i invete pe studenti sa fie pasionati.

Dragostea de oameni este un lucru care nu poate fi predat, nu poate fi pus in cuvinte. Asta e cel mai important lucru… Nu poti face film, din pozitia de regizor daca nu-i iubesti pe oameni, desi sunt foarte multe filme facute de regizori care nu-i iubesc pe oameni. Dar pentru mine alea nu mai exista. Adica le inregistrez prezenta, dar nu ma intereseaza. Cand regizorul se suie la amvon si predica: „uite, asa stau lucrurile.”

Oare?!

 

Sieranevada pe DVD poate fi gasita in magazinele de specialitate, a aparut in editie limitata de 979 exemplare, fiecare box contine si un fragment de scenariu, transcris de regizor. Fotografiile realizate de Cristi Puiu pot fi vazute in prima sa expozitie dupa 1993 incoace la Galeria BARIL (Fabrica de Chibrituri, 9A) in Cluj.

Proiectul pe bluray a fost realizat cu sprijinul Raiffeisen care de 4 ani este partenerul oficial al Zilelor filmului romanesc la TIFF si care ne face mereu #poftadefilmebune.

 

 

 

1726
bazavan nespresso VRCum am ajuns pe o plantatie de cafea din Columbia direct din mijlocul Bucurestiului –

Cum am ajuns pe o plantatie de cafea din Columbia direct din mijlocul Bucurestiului –

Zilele trecute am fost in vizita la prietenii mei de la Nespresso Boutique, in Dorobanti, la magazinul lor concept.

Sunt o clienta veche Nespresso si radeam cu reprezentatii brandului in Ro ca am obiceiuri de consum foarte specifice: o anume cafea pentru Ristretto (Indriya from India), un alt sortiment pentru cand vreau sa beau cafea cu lapte (Vanilio) si pentru sambata dimineata, specific pentru acea zi daca sunt acasa, un alt sortiment de cafea (Rosabaya de Colombia)

Imi place pentru sambata dimineata acest sortiment pentru ca micul dejun din ziua aceea e, de obicei, cu fructe pe terasa… Cum Rosabaya de Colombia e o cafea cu note de fructe rosii si nuante subtile de vin, mi se pare mie ca imi da o nota de rasfat si eleganta cu care ma simt bine diminetile de week end la mine pe terasa.

La Nespresso Boutique am descoperit insa ca tocmai au facut un eveniment dn sortimentul acesta de cafea: Rosabaya de Colombia .

Mai exact, au adus tehnologia de ultima ora in zona experientei consumatorului care vrea sa stie ce bea si cum este preparata cafeaua pe care o bea.

In Nespresso Boutique poti vedea un film de 5 min in VR care te transporta la propriu pe plantatia din Columbia unde se cultiva cafeaua pe care urmeaza sa  consumi, daca alegi Rosabaya de Columbia.

Am mai povestit ca am acasa o planta de cafea pe care o cresc intr-un ghiveci in forma de ceasca :) si ca am un parfum cu aroma de cafea, atat de mult imi place aceasta aroma acestui bob in versiunea lui prajita, desigur.

Stiu deci o multime de lucruri despre cum arata fructul de cafea (ca o cireasa, care se curata pana la sambure pentru a se lua bobul), dar chiar si asa tot mi s-a parut super spectaculos sa vad in film in VR care mi-a permis sa ma plimb pe plantatie si in fabrica in care boabele de cafea sunt curatate.

Mi se pare foarte tare ca tehnologia se imbina astfel cu pasiunea pentru cafea, dincolo de aparatura sofisticata pe care o perfectioneaza fiecare brand.

Un film ca acesta te face sa apreciezi si mai mult ceea ce bei, sa stai sa-ti tragi sufletul si sa te bucuri in fata unei cesti de cafea, sa redescoperi savoir vivre-ul.

Puteti face o excursie 360 pe plantatie aici ( e o experienta foarte speciala ca si cum ai fi parte dintr-un joc… pe o plantatie de cafea),  iar la TIFF daca ajungeti o sa vedeti si filmul in VR. Sau daca ajungeti la Nespreso Boutique din Dorobanti…

Filmul a fost realizat anul trecut cam pe vremea asta (mai iunie) si chiar e o experienta speciala.

Cat despre tehnologie, m-am jucat putin cu noul aparat Nespresso care e deja un mini computer gratie unei aplicatii care-l conecteaza la tableta sau telefon. Poti sa programezi ora la care sa-ti faci cafeaua, cati mililitri de apa…

Chirurgie in cafea:)

Revenind la unul dintre sortimentele mele preferate, Rosabaya de Colombia, e bine sa stiti ca in aceasta perioada, gratie acestui film care celebreaza cafeaua provenita din Columbia el face parte dintr-un pachet special cu alte 3 sortimente (Indriya, Bukeela Lungo, Dulsao) si poate fi cumparat desigur din Nespresso Boutique.

Iar acesta este unul dintre proprietarii de plantatie de cafea de unde se culeg boabele pentru Roabaya de Columbia.

nespresso columbia

 

942
deschiderea_tiff_2017_credit_foto_marius_marisDespre TIFF si doua programe care schimba vieti – pofta de filme bune –

Despre TIFF si doua programe care schimba vieti – pofta de filme bune –

Cand a inceput TIFF-ul – in 2002, festivalul era departe de ce e astazi. Sunt sigura ca el a fost creat de mintea vizionara (si bine antrenata cu niste carti si intalniri foarte cool) a lui Tudor Giurgiu sa fie mai mult decat o serie de proiectii de filme: sa fie o piata de desfacere/prezentare pentru filmele romanesti, sa ajute micii distribuitori, sa creeze niste legaturi (nu doar in sens de networking) pentru ca industria de film din Romania sa creasca pe teritorii mai stabile. Sa se apropie de a fi un business, pentru a fi sustenabila.

Astazi festivalul – in partea lui ”pentru spectatori”, filmele din programe adica – are versiuni la Sibiu, la Bucuresti si la Chisinau.

In 2002 au fost 43 de filme in program – dintre care 11 in competitie, Jason Priestley (din Beverly Hills 90210, un serial icon pentru generatia de adolescenti de la sfarsitul anilor 80), regizorul Michael Radford ( Il Postino şi 1984) printre invitati – unul ca sa atraga atentia rubricilor mondene si altul pentru partea ”serioasa” a cinefililor.

jason  priestley tiff 2002

Probabil ca au fost mai multi, dar pe acestia doi mi-I amintesc pentru ca m-am intrebat de multe ori cum naiba i-au convins sa vina, in Cluj, pe dreapta, la un festival care era la prima editie?!

TIFF pastreaza de atunci reteta aceasta a invitatilor – cu cel putin un nume f f popular  si alte nume mari “tehnice” din industrie. Anul acesta Alain Delon tine capul de afis, anul trecut a fost Sophia Loren… si lista e lunga si minunata.

Dar dintre toate programele si proiectele paralele (sunt cateva sute de filme in program, cred), doua imi sunt foarte dragi :

  • EducaTIFF, proiect aparut in 2009 (la 8 ani de la debutul festivalului) – in care copii fac ateliere din multe ramuri ale cinematografiei, de la cronica de film pana la animatie sau regie de film. Printre pustii care au fost acum 8 ani sunt deja tineri care vor sa faca cinema sau au facut primul lor scurt metraj.
  • 10 pentru film – un proiect care a aparut in 2012 si care propune (ca urmare a selectiei unui juriu) 10 actori de teatru pentru a fi in atentia producatorilor de film.

Proiectul are super rezultate, iar o parte din actorii care au fost in acest program in anii trecuti au deja filme la activ –  Alexandru Ion (il vedeti in Atletico Textila) , Maria Obretin (HBO< Umbre), Vlad Balan (HBO, Valea Muta) sau Silvana Mihai (pe care o veti descoperi in toamna asta in noul sezon Umbre la HBO).

Imi plac mult aceste proiecte paralele (publicul mare, platitor de bilete, nu se „loveste” direct de ele) pentru ca sunt completari cu rost intr-un puzzle mare care este o industrie de cinema.

Si, in vremurile in care din considerente politice, legea cinematografiei n-a trecut in Parlament, imi face placere sa remarc aceste programe care construiesc cu fonduri private, cu munca suta la suta privata si care ajuta cinematografia „de la radacina”.

Sigur ca o sa vorbim mult zilele astea despre TIFF, sunt filme bune, sunt invitati minunati, Clujul e o bucurie de oras (am sa scriu curand si despre lucrurile/locurile mele preferate din Cluj in care puteti sa va simtiti ca-n orice mare ora european, in pauzele dintre proiectii), dar eu vreau astazi sa le multumesc celor care muncesc din greu pentru EducaTIFF si pentru 10 pentru TIFF pentru ca, la propriu, sunt proiecte care schimba vieti.

 

(cover foto e de la deschiderea TIFF de anul acesta, credit Marius Maris)

1354
cover cannes3 lucruri pe care le-am invatat din experimentul Cannes Promenada

3 lucruri pe care le-am invatat din experimentul Cannes Promenada

Anul acesta Festivalul de la Cannes mi-a adus o provocare. Am fost invitata sa caut in magazinele din mall-urile din trei orase tinute care seamana cu cele pe care le descoperim pe covorul rosu in zilele de festival.

Tinute care-mi plac mie.

Dupa cum stiti eu nu sunt un fashion stylist, cred insa ca am cultura visuala peste medie – data (si) de experienta de a lucra foarte multi ani pentru o revista glossy, dar si de  reflexul de a urmari trendurile (in comunicare, in visual, in fashion) pentru a fi informata pentru clientii pentru care lucrez. Asa ca am luat aceasta provocare ca pe un exercitiu din care sigur voi invata ceva si despre mine.

*

Cannes-ul a fost anul asta cu mai multe femei celebre ca niciodata; pe de o parte a fost o editie aniversara, 70 de ani, dar pe de alta parte a fost vorba si despre dorinta comunicatorilor/brandurilor de a profita cat mai mult de atentia concentrata pe Croisette.

Dincolo de marile nume ale cinematografiei, de la actori pana la producatori, Cannes-ul 2017 pare ca a marcat cel mai mult trecerea spre divertisment. Chiar si Rihanna s-a deplasat pana la Cannes pentru o petrecere a unuia dintre sponsori.

In plus, am vazut pe covorul rosu mai multe tinere cunoscute pentru reclamele la lenjerie ca niciodata, precum si tinere “socialite”.

Nu stiu daca e bine sau rau, dar e o directie care va fi simtita si mai bine de toata lumea in anii viitori. O directie care si-a facut simtita prezenta in momentul care filmele de deschidere au inceput sa fie blockbustere hollywodiene.

*

Anul acesta a intrat insa in istorie cu Sophia Coppola castigand premiul pentru regie (la 69 de ani distanta de o intamplare similara cand o femeie a luat premiul pentru regie) si, pentru o vreme in care a fost mult showbiz, premierea Sophiei Coppola a fost un contra balans minunat.

*

Reintorcandu-ma la experienta mea legata de covorul rosu am cateva concluzii.

– acum cativa ani am fost la Cannes si n-as putea spune ca mi-a placut experienta covorului rosu… a fost, pentru mine cel putin, prea multa presiune pentru … aproape nimic- niste fotografii care sa-mi satisfaca ego-ul. Eu nu eram o celebritate, eram invitata de un sponsor la premiera unuia dintre filmele din competitie si, prinvind retrospectiv, doar ego-ul meu a avut de castigat de acolo :) am si eu o fotografie pe covorul rosu de la Cannes. N-o fac publica pentru ca as trece in partea de trufie deja:)

– experimentul de anul acesta mi-a confirmat ca poti sa fii elegant si cu bani putini, dar si cu bun simt.

– mi-a mai confirmat ca e important sa te uiti inainte de toate la proportiile corpului tau, apoi sa adaptezi ceea ce-ti place pentru a-ti sta tie bine.

– si ca mai simplu inseamna mai frumos.

Aici puteti gasi articolele cu exercitiile de stil inspirate de covorul rosu de la Cannes – Promenada  Mall , Shopping  City Timisoara, Constanta

Daca va pregatiti de o ceremonie unde aveti nevoie de o tinuta de gala, e bine sa tineti minte brandurile mentionate acolo pentru ca mai mult ca sigur ca va vor salva din situatie cu produse care arata impecabil, la un pret accesibil.

Mai jos 5 dintre prezentele de pe covorul rosu de anul acesta care mi s-au parut minunate.

juliette binoche  2 lili rose depp Liu wen Nicole Kidman  2 Uma Thurman 1

1066
Laura Coroianu_2192-photo credit Cristian Vasile webPovestea Awake – sau cum entuziasmul unor tineri a facut sa existe un festival unic langa orasul lor

Povestea Awake – sau cum entuziasmul unor tineri a facut sa existe un festival unic langa orasul lor

Anul acesta a aparut un nou festival pe harta distractiilor cool in aer liber, Awake, un festival creat de Emagic, compania care a fost si mama pentru B’ESTFEST.

Cei mai multi il stiu insa drept festivalul pentru care vine in Romania  Rag’n’Bone Man, revelatia muzicala a anului.

Zilele trecute am aflat de la Laura Coroianu, CEO Emagic, povestea din spatele acestui festival nou nascut.

Laura Coroianu_2181-photo credit Cristian Vasile web  “Dupa 7 editii de B’ESTFEST, discutand cu foarte multi dintre cei care au un stil de viata activ, am ajuns la concluzia ca bucuresteanului, cel putin, ii place sa evadeze din orasul lui. De aceea sunt si cozile alea infernale spre Valea Prahovei sau spre mare.  Ideea de city break si weekend get away e foarte impamantenita in sudul tarii, asa ca ne-am gandit sa o folosim.

Am stabilit ca daca vrem sa mai facem un festival trebuie sa indeplinim doua conditii.

  1. Sa fie in afara Bucurestiului, mai departe pentru ca oamenii care vin din Bucuresti sa evadeze in alt spatiu
  2. Sa fie cea mai frumoasa locatie pe care o gasim. Un loc nou cu o poveste frumoasa, cu o vibratie extraordinara,” isi aminteste Laura Coroianu.

Pentru ca planetele se aliniaza frumos, cam in aceeasi perioada a evaluarilor post B’ESTFEST, in vara lui 2013, un tanar sudent din Targu Mures, care o cunostea pe Laura prin parintii lui, a inceput sa faca presing om la om pe tot terenul ca sa-i convinga pe cei de la Emagic ca ei, tinerii, au nevoie de un festival.

Era momentul in care se inchisese si Festivalul Peninsula, iar Electric Castle abia facea primii pasi, iar el si prietenii lui isi doreau tare mult sa faca un festival in judetul lor.

De aici incolo e o poveste despre perseverenta si despre cum iti indeplinesti visul daca tu crezi foarte tare in el si depui toate eforturile in dezvoltarea lui.

 Tanarul student a facut echipa cu prietenii lui si i-au vorbit Laurei atat de frumos despre judetul Mures, despre oamenii din zona, despre tinerii care vor sa se distreze frumos, incat ea le-a spus: „daca gasiti un loc frumos, cu poveste care sa se incadreze standardelor noastre, luam in calcul sa facem un festival in Judetul Mures.”

Au inlaturat imediat posibilitatea de a face o noua versiune Peninsula, asa ca au inceput sa bata judetul pas cu pas, sa fotografieze locuri si castele, sa caute povestile din spatele cladirilor. Dupa un an de scouting inedit, in care au trimis multe fotografii catre Emagic, au facut chiar excursii la Bucuresti ca sa-i convinga ca Tg Mures e magic, intr-o zi au trimis imagini cu Castelul Teleki.

Nu erau spectaculoase fotografiile pentru ca erau facute cu un telefon modest, dar chiar si asa se vedea ca locul – care e amplasat la 17 km de Tg Mures – are ceva special.

Putin mai tarziu Laura si colegii ei de la Emagic au aflat si povestea uluitoare…

Domeniul Teleki_AWAKE (3) web

In acest castel s-a nascut in 1739, Samuel Teleki cel care avea sa devina fondatorul primei biblioteci publice din Transilvania si Comanditarul Palatului Teleki din Dumbravioara.

O generatie mai tarziu in 1789, fiul lui Samuel Teleki transforma parcul palatului din Gornesti – odata cu reconstructia cladirii  – intr-o gradina franceza, unica in zona unde se practicau amenajari baroce, cu modele inspirate din costumele populare maghiare.

20 ani mai tarziu, parcul din domeniul Gornesti primeste influente britanice, iar in gradina sunt saditi arbori rari in Romania.

In 1849 trupele rusesti care ii sprijineau pe habsburgi in inabusirea revolutiei au distrus pentru prima oara castelul: tablouri rupte, carti arse – iar pielea copertilor lor folosita pentru seile cailor. Un secol mai tarziu, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, tot rusii au devastat castelul si au distrus biblioteca. Se estimeaza ca avea peste 60.000 de exemplare si o colectie impresionanta de ilustrate din toata lumea. O mica parte din aceasta colectie se afla la Biblioteca din Tg Mures.

Domeniul Teleki_AWAKE (4) web

Dupa o vizita la Castelul Teleki si dupa ce a simtit puterea acestui loc cu gradinile sale uriase, cu copaci care se afla in patrimoniul national, Laura si sotul ei, Guido Janssens, parteneri in Emagic, le-au dat pustilor vestea pe care si-o doreau de multa vreme. Se face un festival la ei acasa.

Domeniul Teleki_AWAKE (11) web

Awake se numeste si e un festival boutique care face un melange intre arte – nu va fi doar muzica artistilor care sunt acum prezenti in topuri (Rag’n’Bone Man,Tom Odell, Modestep, Dirtyphonics, Aeroplane, Mazde), ci si un concurs international de instalatii de arta, concurs care le va oferi castigatoriilor sansa unei expozitii unice, in uriasul parc din jurul castelului.

Designul intregului festival – care va fi centrat in jurul unui cub cu carti (inpirat de povestea faimoasei biblioteci Teleki)  – va fi coordonat de Attila Kim, unul dintre cei mai talentati arhitecti romani, autorul conceptului pentru Pavilionul Romaniei la Bienala de la Venetia 2015. El  va face echipa cu Roberta si Doru Boeriu si Raluca Rugina.

In memoria bibliotecii Teleki, in cea mai frumoasa parte din parc, unde este un lac dar si unii dintre cei mai spectaculosi arbori din zona, va fi The Forest Library.

Domeniul Teleki_AWAKE (4) web

Daca va intrebati cum il cheama pe cel mai hotarat dintre tinerii care au luptat timp de 4 ani pentru un festival in judetul lor, e bine sa stiti ca el este Horia Grigoras. Intre timp a terminat facultatea de istorie, este membru in mai multe asociatii civice si… este Local Festival Manager la Awake. Va veti intalni cu el in septembrie la Castelul Teleki.

Horia Grigoras web

Echipa Emagic are insa un nou obiectiv: sa stranga bani – odata cu promovarea nationala si internationala a festivalului Awake – ca sa ajute la reconstructia minunatului castel Teleki.

Laura Coroianu recunoaste ca nu s-ar fi ajuns la Festivalul Awake daca echipa de la Bucuresti nu s-ar fi hranit din energia acestor tineri minunati, daca n-ar fi vazut entuziasmul lor molipsitor. Dar cumva si pentru ea e o intoarcere la radacini pentru ca bunicii erau din judetul Mures si are cateva amintiri despre frumusetile din zona, din povestile lor.  In plus, arhitectul Attila Kim – coordonatorul echipei de design – este si el originar din Targu Mures.

Festivalul Awake are loc pe 1-3 septembrie, la Castelul Teleki, la 17 km de Tg Mures

Pe langa The Forest Library, locul unde va fi o biblioteca in aer liber, pe domeniul din Gornesti vor mai fi amplasate:

Serenity Meadow – zona de “wellbeing” pentru cursuri de yoga si pillates

The Brewery – locul unde poti degusta cele mai interesante tipuri de bere artizanala

The AWAKE Platform – o platforma sociala destinata initiativelor creative, cu workshop-uri, conferinte inspirationale.

Pe durata festivalului va fi si un teatru de strada in colaborare cu Facultatea de actorie de la Targu Mures.

Abonamentele se gasesc in continuare la pret de early-bird, respectiv 151 de lei (fara camping), sau 175 de lei (camping inclus) si pot fi achizitionate online, de pe Eventim.ro, sau din reteaua magazinelor partenere. In perioada 1 iunie – 31 august, abonamentele vor costa 181 de lei, respectiv 205 lei (inclusiv camping).

Domeniul Teleki_AWAKE (7)  web

credit foto: Cristian Vasile, Mihai Raducanu, Andrei Zaițiu si Csaba Friss.

awake_poster_preview_final_low res

shutterstock_cartiBookfest- 5 carti magice si un concurs cu vouchere de 100 ron

Bookfest- 5 carti magice si un concurs cu vouchere de 100 ron

Update: castigatoarele sunt Oana, Marta si Andreea D. Veti primi fiecare un mail cu detalii cum intrati in posesia voucherului. Multumesc tuturor pentru participare. A fost o bucurie sa va citesc comentariile si sa descopar carti pe care mi le voi cumpara de la targ zilele viitoare.

De joi incepe Bookfest si e din nou vremea sa petrecem muuulte ore printre carti, sa ne intalnim cu scriitorii nostri preferati si… sa cumparam compulsiv:)

Anul acesta va recomand cu drag cateva carti de care sunt legata emotional:

  • Anul gandirii magice – Joan Didion.

Asteptam de multa vreme traducerea acestei carti. Este o bijuterie de carte, o poveste despre cum te impaci cu tine si cu viata pe care ai trait-o alaturi de persoana care te stia cel mai bine si-a parasite aceasta lume, o poveste despre regasirea de sine cand esti in doliu. Un filigran al emotiilor descrise fara pic de emfaza, puse pe hartie cu gratie si … liniste.

E cartea mea preferata din toate timpurile, e cartea pe care am daruit-o in zeci de exemplare (in limba engleza), acum am sa o cumpar in romana sa o mai daruiesc o tura:). A aparut la editura Pandora M, in traducerea minunatei Virginia Costeschi care a reusit sa pastreze si in versiunea ei intreaga atmosfera fina si eleganta a scrierii lui Didion.

Va rog tare tare tare sa cumparati cartea aceasta, o sa fie un balsam pentru suflet pentru fiecare dintre voi.

 

  • Ion Ratiu –  Jurnal. Volumul 1. Inceputurile unui exil indelungat (1940–1954)

Fac parte dintre cei multi care regreta ca in urma cu 20 de ani nu am fost suficient de educata si inteligenta sa inteleg pe deplin vorbele domnului Ion Ratiu care se intorsese in tara noastra bantuita de sechelele comunismului. N-am stiut sa apreciem atunci prezenta domniei ale printre noi si regret teribil ca am ratat aceasta sansa, noi ca natiune, nu doar eu personal.

Am citit zilele acestea primul volum al Jurnalului pe care Ion Ratiu l-a tinut pe parcursul intregii sale vieti. E o lectie de istorie si e o radacina pentru a intelege de ce omul acesta si-a construit toata viata ca sa ajute tara lui, Romania. Chiar si dupa disparitia sa, Fundatia Ion Ratiu aflata la Turda continua o activitate de o tinuta exemplara in a sprijini democratia, cultura si recuperarea istoriei. Ca si viata domnului Ratiu, totul se face cu eleganta si smerenie pentru beneficiari. Despre fundatia Ion Ratiu puteti citi aici, cu volumul I al jurnalului dlui Ion Ratiu va intalniti la Editura Corint, cartea se va lansa sambata 27 mai si beneficiaza de prezenta fiului lui Ion Ratiu, Nicolae Ratiu.

 

  • Martha Bibescu si Vocile Europei (corespondenta si dosar CNSAS  1941 -1945)

Intr-o lume in care pierdem pas cu pas esenta a ceea ce inseamna aristocratie, intr-o vreme in care cei mai multi copiaza forma “elegantei de salon”, fara sa fi avut vreodata backgroundul cultural al ceea ce a insemnat “conversatia de salon”, memoriile printesei Bibescu sunt cu adevarat un eveniment si o lectie despre viata.

Nu am cultura istorica sa plasesc corect (din perspectiva obiectivizarii) in istorie faptele descrise dar cartea, in partea in care sunt transcrieri ale gandurilor Marthei Bibescu este o dantela de ironii si de descrieri savuroase ale membrilor din aturajul regilor Europei si marilor oameni de cultura europeni care si-au desfasurat activitatea intre 1941 -1945).

Toate aceste exprimari super delicate si rafinate, chiar si cand sunt descrieri ironice sunt puse fata in fata cu observatiile Securitatii asa cum apar ele in dosarul CNSAS. E inspaimantator sa constati ca femeia era urmarita si raportata la Securitate de cele mai bune prietene, cum la fel de inspaimantatoare sunt descrierile grosolane facute de cei care scriau notele nformative.

Intr-un fel, cartea aceasta este o metafora despre aristocratie si educatie pusa fata in fata cu ceea ce a facut comunismul din noi.

O gasiti la Editura Corint.

Mai am doua recomandari din categoria memorii si biografii.

N-am citit inca aceste carti, dar stiu ca o sa-mi placa si ca merita sa fie citite. (le achizitionez si eu de la Bookfest, sambata cand imi petrec toata ziua acolo): Driblingul meu. Autobiografia lui Johan Cruyff si Autobiografia Rod Laver.

*

Si acum un concurs simpatic:

Cu participarea exceptionala a organizatorilor Bookfest pun la bataie 3 vouchere de 100 de ron fiecare de cheltuit la standul unei edituri, la alegere, la targ.

Ce trebuie sa faceti?

Pana maine sa scrieti la comentarii care este carte ape care doriti cel mai mult sa o cumparati anul acesta de la Bookfest. (in felul acesta facem si o colectie de recomandari)

Joi dimineata la ora 10 anuntam castigatorii. 

Miercuri seara anuntam castigatorii, mai puteti comenta pana la ora 14.00

(cu scuzele de rigoare, dar maine nu voi fi in Bucuresti)

P.S. Am avut 5 vouchere cadou, dar 2 le-am daruit unor copilasi. Asta ca sa fie public totul:)

 

1374
catalin muraruDoi dintre fondatorii Roton intr-o spectaculoasa cursa ciclista in beneficiul copiilor bolnavi de cancer –

Doi dintre fondatorii Roton intr-o spectaculoasa cursa ciclista in beneficiul copiilor bolnavi de cancer –

Vin momente in viata in care trebuie sa dai inapoi pentru ce ai exploatat de la altii. Si sa “pay it forward” pentru ce, cu generozitate, ti-a oferit destinul.

Acesta e unul dintre acele momente si e un indemn pentru radiouri, televiziuni, ziare, reviste care au facut audiente (deci bani) din artisti ca Inna, Akcent, Alexandra Stan, Connect-R, Andreea Balan, Gabriel Cotabita, Jean Gavril sa dea putin inapoi din ceea ce au primit.

Bine, si artistii numiti mai sus, precum si multi, multi altii ar trebui sa dea si ei ceva in schimb, sa sprijine actiunea despre care scriu mai jos.

*

Doi dintre fondatorii casei de discuri Roton, Catalin Muraru si Dan Muraru (al treilea fondator este Bogdan Maxim), participa pe 1 iunie la o spectaculoasa actiune umanitara internationala de strangere de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer: o cursa ciclista de 18 km pe o panta cu o inclinare medie de 8% prin Alpii Francezi. Echipa #WeArmada din care fac parte si romanii are 36 de ciclisti olandezi plus alti 9 veniti din toate colturile lumii si a fost creata de CEO Armada Music (compania care il are in grija pe Armin Van Buuren).

Dupa ce fiul lui Maykel Piron a fost diagnosticat cu leucemie, acesta a decis ca isi va folosi notorietatea, relatiile si influenta internationala ca sa ajute cu orice poate alte familii care trec prin iadul prin care a trecut si el. Asa a aparut #WeArmada, o echipa de ciclisti “muzicali” care s-a alaturat celei mai mari actiuni de strangere de fonduri din Olanda, un eveniment care are mai bine de 10 ani vechime si un “palmares” de peste 140 de milioane de euro stransi in beneficiul copiilor bolnavi de cancer, eveniment organizat de Alpe d’HuZes/ KWF Cancer Society.

Ce puteti sa faceti fiecare dintre voi ca sa-i sustineti pe cei doi romani care s-au alaturat in acest an acestei curse nebunesti (Bogdan, partenerul lor in Roton, ii sprijina total, chiar daca nu poate participa din considerente medicale) :

Puteti sa donati in dreptul ciclistilor din Romania, aici. (atentie trebuie sa marcati pagina in limba engleza ca sa puteti dona cu cardul)

Puteti sa dati mai departe vestea ca doi romani – usor nebuni :) – s-au antrenat cateva luni bune ca sa poata concura cu bicicletele intr-una dintre cele mai grele curse de profil din lume pentru a transmite un mesaj de sustinere tuturor celor care se lupta cu cancerul si rudelor lor.

*

Il stiu pe Catalin Muraru mai bine decat il stiu pe fratele lui, Dan. Stiu dragostea si atentia cu care-si creste copiii, detaliile pe care le urmareste in buna lor educatie, valorile pe care incearca sa le imprime in sufletele lor.

Mai stiu si munca imensa pe care a depus-o alaturi de fratele sau si de Bogdan Maxim pentru dezvoltarea a ceea ce inseamna Roton Music (si extensiile de brand), o companie care are peste 100 de angajati.

Si mai stiu ca pentru vremurile cand i-a fost greu (pentru ca si in meseria asta nu e doar cu sclipici pe pereti si vedete zambitoare in mari concerte) s-a intors la sport – la bicicleta sau alergat – si si-a incarcat bateriile pentru ca sa o ia de la capat in a crea momente/ artisti care sa bucure milioane de oameni.

Stiu deci ca si pentru el, sportul e o forma de echilibru si o sursa de energie in momente limita in viata. Poate tocmai de aceea a inteles mai bine decat noi mesajul pe care #WeArmada incearca sa-l transmita.

Dan si Catalin se antreneaza de cateva luni intens in fiecare zi, in pauza de masa, pentru a participa a aceasta cursa care vorbeste despre solidaritate, prietenie, vointa, perseverenta, lupta cu tine si propriile limite. Ca atunci cand in familie e un necaz legat de o boala.

Zic sa-i sustinem si sa le mediatizam efortul. Puteti dona pentru sustinerea cauzei lor aici.

Multumesc.

2403
kangbin-lee-coffee-art-3(foto) Senzationale picturi in cafea –

(foto) Senzationale picturi in cafea –

Am descoperit un barista din Koreea care intrece orice imaginatie cand e vorba de art latte coffee

Departe de flori, inimioare si ursuleti (stiu eu un barista care deseneaza panda din lapte si cafea:) ) Kangbin Lee  reuseste intr-un mod dincolo de imaginatia oricum sa reproduca intr-o ceasca de cafea picturi celebre ale unor mari pictori ai lumii.

Van Gogh de exemplu.
kangbin-lee-coffee-art-1

Pentru mine e socant sa descopar ca exista pigmenti (comestibili) care pot sa reproduca in spuma laptelui culorile pictorilor si, evident, e uluitoare indemanarea lui Kangbin Lee.

Ca sa nu credeti ca e photoshop, am lasat la sfarsitul acestei postari si un film de trei minute cu realizarea unei creatii, mai intai insa cateva dintre latte-urile lui geniale.

Doua ganduri mai am inainte de asta: Oare cine are curaj si nu ii e mila sa le bea:) si … cata munca pentru o arta efemera, intr-o ceasca de cafea.

 

kangbin-lee-coffee-art-2 kangbin-lee-coffee-art-3 kangbin-lee-coffee-art-4 kangbin-lee-coffee-art-5 kangbin-lee-coffee-art-7 kangbin-lee-coffee-art-8 kangbin-lee-coffee-art-9 kangbin-lee-coffee-art-10 kangbin-lee-coffee-art-15

Iata si filmuletul cu munca koreanului magic

867
salata hei rompetrolO salata Hei! sau cand marketingul in timp real e facut cu suflet

O salata Hei! sau cand marketingul in timp real e facut cu suflet

Chiar inainte de Pasti am inceput o disputa in gluma cu colegu’ Chinezu despre alimentatia sanatoasa vs bere (care, da stiu, e si ea sanatoasa – chiar e – in cantitati moderate).

*

Spun mereu ca ma leaga de Chinezu o prietenie de foarte multi ani si ca ne-am ajutat adesea neconditionat. Asa ca disputele noastre – nu doar in cazuri “alimentare” – sunt prietenesti si chiar nu au nicio miza de ego sau “cine e mai tare”.

(Precizarea asta e ca sa ramana aici pentru cei pe care-i mai apuca mirarea cand comentam unul la altul – mai mult eu:) – in contra la ce scrie celalalt si se intreaba “ce are cu tine?!”. Avem unul cu celalalt o prietenie care ne permite sa spunem si sa gandim si lucruri diametral opuse, fara sa moara de inima neagra celalalt) .

*

Revin la subiectul initial.

Am inceput o disputa pe considerente alimentare fiind amandoi constienti de ceea ce punem in spatiu public, fiind constienti de responsabilitatea mesajelor noastre, dar mai ales bazandu-ne pe comportamentul nostru alimentar. A fost ceva natural, nu ne-am facut un plan – hai sa ne contram pe ceva… Pur si simplu, el m-a chinuit cu Berea anul trecut in deplasarile pentru Turneul Scoala Flanco si m-am gandit ca e randul meu sa –l bat la cap sa guste diverse lucruri sanatoase.

Asa am ajuns sa ne “mascarim” in mesaje pe facebook. Eu aratandu-i salatele pe care le pregatesc (cele mai multe le postez pe contul meu de Instagram) zilnic, asta pentru ca eu mananc foarte putina carne.

Mesajele noastre au fost vazute de o prietena comuna care lucreaza la Rompetrol si pentru ca ei pregateau in restaurantele HEI! din benzinarii un meniu nou si spectaculos cu salate, ne-au invitat sa ne duelam la ei.

Am fost invitata sa pregatesc o salata cu ce vreau eu din bucataria lor, iar Chinezu sa o deguste.

Au un sistem special la barul cu salate (si la sandvichuri, de altfel) in care poti alegi ingredientele pentru salata si sa faci ceva, unic, pe gustul tau. Totul e super proaspat si e o atentie speciala pentru ingrediente gustoase si sanatoase.

*

Trebuie sa recunosc ca mi-am dorit tare sa fac o salata care sa-l surprinda pe Cristi si care sa fie atat de buna incat sa-si doreasca si prietenii mei sa o guste. Adica m-am luat in serios.

salata hei rompetrol Am ales din bucataria HEI! baza de rucola cu grapefruit (gandind ca va fi o experienta inedita pentru Cristi), am adaugat ingrediente satioase si gustoase (porumb, emmental, piept de pui) – pe toate cele mentionate aici le-am gasit intre ingredientele cu care puteti sa va preparati si voi salatele oricand la Rometrol – si am adaugat un ingredient care poarta semnatura mea pentru ca-l pun foarte des in mancare, boabe de rodie. (Am venit de acasa cu rodia, special pentru asta)

Rezultatul a fost un amestec de texturi si de gusturi care a avut si prospetime, dar a fost si satios. Chinezu a recunoscut ca l-am surprins, toata lumea a fost happy.

Salata asta, fara rodie,  o puteti face si voi in benzinariile Rompetrol. Totul se gaseste acolo, plus niste painici geniale – una cu rosii uscate in ea, alta cu aluat de brezel care e incredibil de gustos.

ingrediente salate hei rompetrol

Dincolo de disputa si de salata in sine cu care sunt foarte mandra, intamplarea a avut si alte efecte:

Pentru ca a fost ceva organic, natural, prieteni ai nostri au venit sa ne sustina in “disputa”, mai mult sa se amuze pe seama lui Chinezu cred eu:). Asa se face ca ne-am revazut in… benzinarie cu o prietena pe care si eu si Chinezu o stim de aproape 20 de ani.

Prietenii nostri care au venit sa ne faca galerie, au postat fiecare pe paginile lor de fb de la intalnire – pentru ca era fun, era autentic si… salatele chiar erau gustoase. (bine, am facut putin deranj prin bucataria HEI! dar fetele au fost foarte dragute si ne-au lasat sa facem ce vrem noi).

A fost atat de mare distractia ca am inceput sa ne gandim cum sa facem intalniri lunare… la salata HEI!, in benzinarie. :)

In zilele urmatoare m-am intors de cateva ori la benzinaria Rompetrol (de pe Sfintii Voievozi)  unde ne-am distrat ca sa mai cumpar salata la fel pentru ca isi doreau prieteni ai mei. Le-am zis ca le fac acasa din ingredient similar, dar … a trebuit sa merg la Rompetrol sa cumpar ca sa guste fix cu sosul lor – Caesar.

Am primit mesaje de la prieteni care se aflau in tara intr-o benzinarie Rompetrol si imi aratau ca isi fac salata “mea”. (sper sa nu se incrunte foarte mult oamenii din benzinarii la auzul “vrem salata cu rucola, grapefruit, piept de pui si porumb cu cascaval” :) )

*

Ce vreau sa spun cu asta?

La capatul liniei e vorba de marketing in real time. Cineva a vazut o oportunitate si a creat expunere pe ceva credibil, autentic. Sper ca la un workshop online sa mai povestim despre Salatele Hei! de la Rompetrol.

1928
alexconu-novapix-95foto Alex Conu – Cand tehnologia se ridica la rang de arta apar proiecte spectaculoase.

foto Alex Conu – Cand tehnologia se ridica la rang de arta apar proiecte spectaculoase.

Unul dintre fotografii pe care eu ii apreciez foarte mult, Alex Conu (am fotografii de-ale sale inramate acasa) are o expozitie speciala saptamana aceasta pe 20 mai, in cadrul evenimentului Noaptea Muzeelor.

Stirea e frumoasa, dar nu asta e totul. Alex locuieste la capatul celalalt al pamantului – in Norvegia, a plecat din tara ca sa-si urmeze pasiunea, sa fotografieze astrele. Are o serie spectaculoasa cu Aurora Boreala, una dintre fotografiile din serie a si fost premiata international, si pe aceasta o aduce acasa la 2 ani de la plecarea sa din tara.

Si, desi avem povestea unui tanar care si-a urmat visurile si a reusit, nu doar asta e intamplarea frumoasa pe care vreau sa vi-o spun.

Detaliile din spatele expozitiei sunt asa: pentru ca si publicul din Romania sa se poata bucura de fotografiile sale si sa le sa poata vedea in culorile lor adevarate, LG Romania i-a propus lui Alex Conu sa organizeze impreuna o expozitie eveniment in Noaptea Muzeelor, punandu-i la dispozitie cel mai spectaculos dintre televizoarele sale, noua gama LG OLED 4K, un televizor care are o tehnologie care se numeste OLED  – control la fiecare pixel, tehnologie care conform testelor internationale reda cel mai profund negru si cea mai realista si intense paleta de culori.

Povestea expozitiei lui Alex la Bucuresti e despre a-ti urma visul, a face lucrurile atat de bine si de frumos, incat esti validat nu doar de premiile internationale, ci si de mari branduri care te ajuta sa arati lumii munca ta.

Nu stiu daca vor fi si filmulete din noptile cu Aurora Boreala, realizate de Alex, pentru ca ar fi foarte interesant dat fiind faptul ca LG OLED 4K are un sistem de sunet surround foarte spectaculos care ar putea crea efect de sala de cinema si-am fi cu toti transportati in locurile magice surprinse de Alex. Dar asta vedem la expozitie.

alexconu-novapix-25

alexconu-novapix-95

alexconu-novapix-47

Daca sambata iesiti la noaptea Muzeelor va rog tare sa nu ocoliti si expozitia lui Alex Conu realizata in parteneriat cu LG Romania, de la Arcub Gabroveni. Incepe la ora 19 si o sa va intalniti si cu Alex acolo.

Puteti vedea mai multe detalii pe pagina evenimentului www.lgoled.ro/eveniment dar si pagina de facebook a evenimentului (https://www.facebook.com/events/1883084311966496/) .

Eu una abia astept sa-l revad si sa-l felicit pentru cum isi traieste viata. Si pentru cum ne arata noua lucrurile frumoase din natura.

foto: Alex Conu

 

 

1423
Connecting for Good 2017_Mihaela Vlaiculescu, Asoc. Sprijin pt Diabet webCorporatiile?! 26 de milioane de euro in 19 ani investiti in sanatate de Fundatia Vodafone.

Corporatiile?! 26 de milioane de euro in 19 ani investiti in sanatate de Fundatia Vodafone.

Am fost de dimineata la reuniunea anuala a Fundatiei Vodafone – Connecting for Good 2017, momentul in care sunt prezentate proiectele finantate de fundatie si rezultatele finantarilor trecute.

Am auzit prezentari de la cateva proiecte, pe unele le stiam deja, dar dincolo de ele, tot ceea ce am vazut a  fost un prilej sa ma gandesc cat de mult au insemnat corporatiile in Romania in ceea ce inseamna cultura voluntariatului, sprijin pentru Asociatiile care au miscat muntii in spatii mici, ajutand in detaliu comunitati pe care autoritatile nu le-ar fi putut ajuta prea curand.

Sunt parte din jurii care finanteaza proiectele ONG-urilor, finanteaza cu banii multinationalelor – uneori veniti din strainatate – de la GRUP, cum se spune – si stiu cat de mult am progresat in sanatate, in ingrijirea copiilor cu deficiente, gratie acestor finantari.

*

Dincolo de acest gand al meu, as vrea sa va spun ca am vazut astazi proiecte care m-au impresionat foarte tare si am inteles inca o data cat de mult inseamna sa-i asculti pe cei care se lovesc de problemele pe care vrei sa le rezolvi. Si din aceasta perspectiva, statul are multe de nvatat din colaborarea intre asociatii si corporatii.

Unul dintre proiectele care m-a impresionat foarte tare vine din zona copiilor bolnavi cu diabet si apartine Asociatiei Sprijin pentru Diabet. Am ascultat-o pe doamna doctor Mihaela Vlaiculescu cum povestea ca micutii intre 1 an si cateva luni si 10 ani isi inteapa deetelele de 8 ori pe zi pentru a li se lua glicemia si ajung la starea de coma in unele situatii in care nu a fost anticipata fluctuatia glicemiei.

Asociatia Sprijin pentru diabet a implementat in Romania cu finantare de al Fundatia Vodafone o aplicatie si aparatura necesara pentru masurarea glicemiei in timp real, fara sa fie nevoe sa mai fie intepat copilul mai des de 2 saptamani.

Medicul vede in timp real stadiul si prognoza pentru nivelul de glicemie, iar copiii care beneficiaza de acest program pilot nu au mai avut NICIO CRIZA, NICIO STARE DE COMA!

Costul pentru aparatura pentru fiecare copil e de 1000 de euro, la care se mai adauga lunar consumabile care se ridica pana la 500 de euro pentru un copil.

Sunt 3000 de copii in Romania care se chinuie cu diabet in forma cea mai grava, iar statul nu i-a putut ajuta la acest nivel pana acum. In programul asociatiei se afla 90 de copii.

Acesta e doar un exemplu despre cum mediul privat ajuta societatea in Romania.

Tot Fundatia Vodafone mai are pe ordinea de zi anul acesta renovarea Sectiei de Neonatologie a Spitalului Judetean Constanta si dotarea ei cu o solutie de telemedicina, proiect implementat impreuna cu asociatiile Inima Copiilor si Daruieste Aripi. Bugetul total necesar pentru acest proiect este estimat la 1,3 milioane de euro. Pentru strangerea fondurilor necesare, asociatiile Inima Copiilor si Daruieste Aripi deruleaza o campanie nationala de donatii, iar suma totala va fi dublata de Fundatia Vodafone Romania.

Asociatiile au strans 300.000 de euro din donatii ale oamenilor, iar procesul este in derulare.

Am vazut in prezentarea proiectului de la Constanta ceva care m-a socat. In Europa rata mortalitatii la nastere e de 3,8, lar in sud estul Romaniei rata e de peste 9 %. Adica sunt copii care daca au ghinionul sa se nasca la Fetesti sau la Mangalia pot muri doar pentru ca spitalul cel mai apropiat nu are aparatura necesara. Aproape 1 din 10 copii!!!!

Nu cred ca poate cineva sa aseze 10 copii nou nascuti in linie si pe unul sa-l dea la o parte si sa-i spuna mamei lui: el nu mai traieste, nu avem cu ce sa-l tratam chiar daca exista tratament pentru suferinta lui.

*

Revenind, Fundatia Vodafone  anuntat astazi proiectele pe care le finanteaza anul acesta (600.000 de euro e totalul finantarilor):

„Connecting for children with autism” – Asociatia Help Autism, „Auzul, un dar. Nu-l ignora!” – Asociatia Smiling Faces Romania, „Click SAVE for life!” – Fundatia de Sprijin Comunitar, „Primul Centru de Telemedicina in Diabetul Pediatric in Romania” – Asociatia Sprijin pentru Diabet, „Impreuna pentru sanatate! 2” – Fundatia de Ajutor Medical Profilaxis, „HOSPICE – Conexiune pentru ingrijire si compasiune” – Fundatia HOSPICE Casa Sperantei si „Telefonul Varstnicului” – Fundatia Principesa Margareta a Romaniei.

Anuntul a fost facut de Ravinder Takkar, Presedinte si CEO Vodafone Romania, reprezentant al membrului fondator al fundatiei, in cadrul conferintei anuale Connecting for Good, care reuneste cei mai importanti parteneri ai fundatiei, ONG-urile si beneficiarii programelor sale.

*

Dupa experimenta intalnirii de astazi am doua mari dorinte:

Sa donati cat de putin puteti pentru renovarea clinicii de la Constanta (Vodafone va dubla suma stransa din toate donatiile) si sa le multumesc mult tuturor fundatiilor multinationalelor care au birouri in Romania pentru ca, asa corporatist cum gandesc ei, ne ajuta sa mergem inainte.

(in 19 ani de activitate ai fundatiei Vodafone, au fost finantate 1.046 de programe derulate de 660 de ONG-uri din intreaga tara in domeniile sanatatii, educatiei, serviciilor sociale. Proiectele au avut 2 milioane de beneficiari copii, tineri, batrani, persoane defavorizate fizic, social sau economic. Investitia la acet moment este de peste 26 milioane de euro )

Detalii pentru cum puteti dona pentru refacerea maternitatii de la Constanta puteti gasi aici. Cum am fost cu domn China, aici puteti citi si experienta lui de astazi. Ma rog, ma da in fapt ca mi-au dat lacrimile.

555