Author : Cristina Bazavan

padurea spanzuratilor 5#devazut Padurea Spanzuratilor la TNB – o alta provocare a lui Radu Afrim –

#devazut Padurea Spanzuratilor la TNB – o alta provocare a lui Radu Afrim –

Am vazut spectacolul Padurea Spanzuratilor de la Teatrul National din Bucuresti cu doar cateva zile inainte de Craciun si, desi au trecut mai bine de doua saptamani de atunci, inca ma mai gandesc la show.

S-a vorbit mult despre spectacol inca dinainte de a fi fost premiera pentru ca a fost promovat prin fotografii foarte bine alese in social media si pentru ca Teatrul National a ales sa faca mini conferinte de presa pentru spectacolele noi din toamna ( o initiativa cool, e mult mai multa viata in departamentul de comunicare de la TNB )

Asa ca in decembrie Padurea Spanzuratilor a fost sold out, era spectacolul acela pe care e ”un must” sa-l vezi , iar faptul ca in ianuarie au programat spectacole si la matineu spune multe despre dorinta spectatorilor de a vedea aceasta montare.

Sa recapitulam…. vorbim despre Liviu Rebreanu, Padurea Spanzuratilor, un roman greu pe care foarte putini dintre noi (spre deloc) l-am iubit la scoala. Cum a devenit el atat de dorit odata transformat intr-un spectacol de teatru?!

In mare parte datorita regizorului Radu Afrim care are aceasta abilitate de a aduce in prezent si a face accesibil pentru tineri subiecte pe care altfel le-ar ocoli. O parte importanta e datorata scenografiei lui Cosmin Florea (curata, perfecta, ca un tablou la care s-a lucrat mult, si cu cateva solutii geniale pentru momente emotionante din poveste) si restul – fara sa le minimalizez efortul celorlalti – le este datorat lui Alexandru Potocean (Apostol Bologa) si lui Marius Manole (constiinta lui Bologa).

padurea spanzuratilor afis

Stiu munca lui Afrim din ultimii 10 -12 ani, in tinerete am fost si eu printre grouppies care mergeau la toate spectacolele lui prin tara (si astazi sunt tineri care se duc oriunde are spectacol, o admiratie care l-a facut din totdeauna pe regizor sa aiba o aura de rock star). Intre timp, pe mine m-a luat viata si munca si am mai ratat cateva montari de la Sfantu Gheorghe, Piatra Neamt sau Timisoara, recuperand cand show-urile au ajuns in Bucuresti in Festivalul National de Teatru.

In toti anii acestia, Afrim a fost ceea ce se definea prin anii 60 in America – un ”cultural provocateur”. A adus prin spectacolele sale teme cu care spectatorul se confrunta si le proiecteaza in propria viata. Textele spectacolelor n-au fost decat un pretext pentru show pentru ca ele, intotdeauna, au fost transformate ca sa provoace discutii, ca sa puna probleme.

Si, undeva pe drum, de la dezbaterea de pe scena, Afrim a coborat in sala, in strada: a inceput sa scrie el textele spectacolelor si a devenit vizibil implicat in viata urbei.

Ce face acum la Padurea Spanzuratilor (unde nu va asteptati sa auziti replicile unu la unu cu ceea ce a scris Rebreanu) e o continuare de la spectacolul ”Despre oameni si cartofi”, montat la teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe.

(”Despre oameni si cartofi” e un spectacol inspirat de un caz real, un accident de tren in care au murit 9 persoane care se intorceau de la cules de cartofi, o poveste despre saracie in comunitatea rroma, un text scris de Afrim si stilizat pe scena cu temele si simbolurile care fac parte din lumea lui, o poveste despre supravietuire. Dupa premiera de la Sfantu Gheorghe spectatorii au donat haine si alimente comunitatii de rromi, impactul a fost atat de puternic incat si de la Bucuresti au plecat cateva donatii).

Acum la Padurea Spanzuratilor esti pus, ca spectator, fata in fata cu problemele tale cu autoritatea si constiinta respectarii unor reguli care sunt impotriva moralei tale.

E un schimb de replici in spectacol care te urmareste (e aproximativ citatul)

 ”Dar nu se poate ca noi sa luptam impotriva noastra!”, spune Bologa iar raspunsul pe care-l primeste –  ”Ba se poate!”  – e exemplificat pe un ecran urias din spatele decorului cu imagini de la protestele din 10 august 2018 cand zeci de oameni au fost gazati pentru ca protestau impotriva coruptiei din tara.

E confortabil sa vezi replica cu imagini de la miting (ii simti pe spectatori cum au o reactie de satisfactie), e un semn ca mesajul anti coruptiei e si pe scena mare de la TNB, e spus o data si inca o data pentru cat mai multi oameni.

Doar ca doua ore mai tarziu, aproape de final, pe acelasi ecran vezi imagini din ultima suta de ani de razboaie, proteste, saracie,  catastrofe si nu ti se mai pare chiar asa de usor de dus, nu mai ai nicio satisfactie imediata cand esti pus fata in fata cu incapacitatea omului de a progresa, cand vezi ca ne-am invartit in cerc o suta de ani dominati de orgolii si interese stupide.

Si, brusc, dintr-un text pe care l-ai studiat superficial la scoala, ai in fata o analiza a evolutiei noastre ca neam, ca natiune in 100 de ani (sunt 99 de ani de cand Rebreanu s-a apucat sa scrie cartea, primele pagini au fost scrise in 1919, chiar daca aparitia ei a fost abia in 1922)

padurea spanzuratilor 7padurea spanzuratilor 6

Padurea Spanzuratilor – spectacolul, nu romanul – are tineri care n-au citit cartea pentru BAC, are parinti plecati in Italia, are povestea lui Rebreanu cu sacrificiul din credinta si datoria fata de tine, mai presus de ceea ce-ti cere o autoritate, are dans (cu o coregrafie puternica si emotionanta– conceputa de Andreea Gavriliu – cu actori dansatori, pe bune)  si mult umor.

Il are pe Manole care vibreaza pe scena si pe Potocean care e intr-una dintre cele mai rafinat-intelectuale interpretari ale sale. O are pe Raluca Aprodu si vulnerabila, dar si jucaus ironic dominatoare ca o unguroaica care se respecta (e Ilona) si pe Ada Gales, amuzant naiva in infidelitatea ei ( E Marta, femeia pentru care pleaca Bologa la razboi).

Are secvente foarte foarte emotionante, atat vizual cat si actoricesc, cu o mentiune speciala pentru o discutie intr-un cimitir creat din valize de soldat luminate in care sunt chipurile soldatilor morti.

Are un cantec de jale si pe Teodora Purja, artist popular adus de la Bistrita alaturi de fata ei- Lenuta, care-l canta in asa fel incat, desi nu intelegi mult din ce rosteste, ti se zbarleste pielea si te gandesti la toti cei care au plecat spre alte lumi.

Mai are intelegerea profunda a filosofiei lui Rebreanu (care a scris romanul ca un omagiu pentru fratele sau ucis in razboi cand a vrut sa treaca in armata romana) si a zonei in care a trait pentru ca Afrim si Rebreanu sunt nascuti pe langa Bistrita, in sate vecine.

padurea spanzuratilor 2

Si mai are statuia soldatului necunoscut, langa care sta o sticla de Coca-Cola, si-un cap urias care vegheaza sau devine amenintator peste intreaga sala cand confruntarea morala ajunge la apogeu.

Capul acesta mi-a adus aminte de o intamplare.

In comuna doljeana Terpezita, de 1 decembrie 2018, autoritatile au depus coroane, cu ocazia Centenarului Marii Uniri, la o statuie reprezentand un soldat fara cap.  Soldatului i s-a furat capul si n-a avut cine sa repare statuia pana la ceremonia care marca Centenarul Marii Uniri.

padurea spanzuratilor 4

P.S. In seara in care am vazut spectacolul in sala se afla si domnul Victor Rebengiuc, cel care l-a interpretat pe Bologa in filmului omonim al lui Liviu Ciulei realizat in 1964 si premiat la Cannes doi ani mai tarziu. Un transfer emotionant de mesaje peste generatii.

P.P.S In timpul spectacolului mi-am adus aminte de filmul lui Radu Muntean ”Hartia va fi albastra”, o poveste despre deruta soldatilor in noaptea din 22 decembrie 1989. Alexandru Potocean, care e Bologa in spectacolului lui Afrim, era in film -Vasile- unul dintre soldatii din Militie, coleg cu tanarul care dezerteaza ca sa lupte alaturi de popor.

Istoria e precum cusca in care noi, soriceii, alergam in gol.

(fotografii de Adi Bulboaca)

Padurea spanzuratilor se joaca in ianuarie astfel

 11 Ian 2019 (Sala Mare)19:00

12 Ian 2019 (Sala Mare)11:00

25 Ian 2019 (Sala Mare)19:00

26 Ian 2019 (Sala Mare)11:0

 

5540
brain#personal Curatenie in mintea mea –

#personal Curatenie in mintea mea –

De cativa ani buni am grija sa am grija de mintea mea.

Fac curatenie in ea in fiecare dimineata si seara la fel ca si cum imi fac dus, fac exercitii dimineata pentru  antrena muschiul care e creierul meu, iau vitamine care stiu ca-l ajuta la regenerare si fac exercitii de respiratie pentru ca oxigenul e cea mai importanta hrana pentru creier. (aici si aici o parte din exercitiile mentale pe care le urmez)

(chiar simt creierul ca pe un muschi in unele momente in care exercitiile mentale ma pun la incercare, il simt cum se contorsioneaza sau se intinde ca sa gaseasca raspunsul corect sau sa faca – intr-un fel de pilates mintal – ceea ce-i cer)

Am mai povestit ca la fiecare final de an, asa cum fac curatenie in casa, tot asa incerc sa elimin din mintea mea si gunoaiele pe care le-am adunat peste an – frustrari, informatii inutile, stress, oboseala, dorinta prosteasca de a ma preocupa de ce fac altii (ba uneori sa si critic).

Critica e semnul ca sunt obosita si nu m-am relaxat inca… Sigur, tot timpul vad mizerii care trebuie corectate in spatiul public sau in online, cu lucruri care nu sunt facute corect, cu oameni care-si falsifica viata, cu furturi, plagiate, exercitii ale lui Narcis care se scalda in propria vanitate, le vad in fiecare zi din an dar… doar daca sunt foarte obosita si am acumulat frustrarile mele (de la prea multe prostii din astea vazute), doar asa ma apuca dorinta de a comenta si a spune unde e greseala, de a atrage atentia.

Altfel, ma uit la ele, le privesc cu ironie si, undeva intr-un sertaras din minte, e asezat numele persoanei respective pentru a avea grija daca ma voi insoti cu ea pe vreun drum in viata.

In vacanta aceasta, in profundul program de curatare (am avut un an foarte aglomerat cu foarte foarte multe job-uri) am realizat inca o data ca avem un creier ca un burete: daca punem in el mizerii, o sa genereze mizerii si viata noastra o sa miroasa urat.

Daca punem in el lucruri curate, emotionale, motivationale, o sa infloreasca si-o sa ne faca sa zambim pe dinauntru – cel mai valoros dintre zambetele noastre.

Mai mult ca niciodata, zilele acestea am avut certitudinea faptului ca daca-mi incarc mintea cu informatii si emotii inutile (uneori vin din seriale, stiri si emisiuni tampite), imi hranesc creierul cu o materie pe care o voi folosi sa iau decizii pe ura, pe aroganta, pe invidie.

Am facut deci curat in ceea ce voi urmari in timpul meu liber, cu ceea ce imi voi hrani mintea in 2019.

Va doresc sa faceti acest exercitiu: sa urmariti cu atentie ce reactii emotionale va dau stirile pe care le priviti/cititi, ce acumulati emotional din serialele/filmele pe care le vedeti si ce amintiri, senzatii trezesc in voi cartile pe care le cititi.

Cu muzica e si mai rau, intra in creier si sta acolo cu versurile ei tampite. Si de multe ori intra fara voia ta, o asculti in taxi, in magazine etc…

Urmariti-va emotiile, ele sunt o combinatie dintre depozitul de stari pe care le-ati pastrat in minte peste ani si ceea ce aduceti in creier in fiecare zi.

Stiti cand stiu ca sunt pe drumul bun cu partea de curatenie din mintea mea?

Cand vad o prostie si am intelegere pentru ea, cand nu ma grabesc sa pun verdict si sa judec cand spun ”ok, omul asta e chinuit de ceva, o sa-i ia niste ani sa se curete”.

Stiu insa ca nimeni nu poate face ”curatenie” in mintea si in comportamentul nostru, daca nu ne implicam noi activ in aceasta activitate.

 

 

1742
noua ne pasa flancoNoua ne pasa – Dragos Sirbu (Flanco) – Sa ai rabdare, sa fii consecvent si ambitios si… sa nu uiti niciodata de unde ai plecat –

Noua ne pasa – Dragos Sirbu (Flanco) – Sa ai rabdare, sa fii consecvent si ambitios si… sa nu uiti niciodata de unde ai plecat –

Zilele acestea e un spot la tv in care angajatii Flanco spun ”in ultimii 5 ani am invatat peste 4000 de poezii”, ”doar anul trecut am scris peste 10.000 de compuneri” si, desi pare straniu, e adevarat.

Nu, nu s-au apucat de lectii suplimentare cei de la Flanco, dar prin munca lor si a clientilor au ajutat ca peste 600 de copii din sate sa mearga la after school, sa inceapa sa invete constient de responsabilitatea unui examen si cu un obiectiv clar, urmarit si evaluat constant, examenul de capacitate. Copii de la sate, aflati in situatii de abandon scolar.

E programul de CSR Flanco, Noua ne pasa, care a creat la sat after school cu profesori specializati, dar si cu o masa calda pentru copiii care vin la lectii.

Am vorbit chiar in ziua de Ajun, cu Dragos Sirbu, Director General Flanco, despre acest proiect si inca o data mi s-au confirmat doua dintre teoriile mele despre dezvoltarea in educatie si sanatate a tarii noastre: fara participarea companiilor private in investitia in educatie /sanatate nu am fi avut progrese reale, in plus, proiectele private de CSR facute cu inima, cu dorinta concreta de a ajuta, realizeaza performante minunate cu mult mai putini bani decat cei investiti arbitar si fara evaluari de autoritati.

Iata parcursul unui proiect care poate deveni studiu de caz pentru initiativa pe care a anuntat-o recent ministrul invatamantului – crearea de afterschool in zonele defavorizate pentru ca elevii sa poata recupera materia scolara.

Dragos Sirbu web   ”Am devenit director general la Flanco in 2014 si cand imi faceam planul cu lucrurile pe care le am de facut, mi-am marcat ”ce facem pentru comunitate”. In 2014 mi-aduc aminte ca nu am facut nimic, in schimb in 2015 am ajuns la fundatie grupului nostru, fundatia Emag, unde aveau mai multe proiecte care trebuiau sustinute,” isi aminteste Dragos Sirbu.

”Toata lumea promova un proiect pentru olimpici. Intamplarea a facut ca in acele zile sa particip la o intalnire cu astfel de olimpici, cred ca au fost 30 de medaliati. Mi-aduc aminte ca cineva i-a intrebat ce vor sa faca in viitor. Niciunul dintre cei prezenti nu avea planuri legate de tara. Si cu gandul acesta, la fundatie, am spus ca eu nu vreau sa merg pe individualitati in proiectele sociale, ii las pe altii pe acest proiect, si ma concentrez pe baza. Asta e fost startul. Nu aveam nimic in acel moment, nu aveam absolut nimic similar facut in istorie (nici a companiei, nici in experienta mea personala), in schimb mi-a placut. Probabil ca are legatura si cu trecutul meu, dar asa a fost drumul real al acestui proiect: a fost ales dintre proiectele fundatiei.”

Astazi proiectul e in 15 scoli si beneficiaza de el peste 600 de copii. Ce inseamna aceste after school-uri? Grupe de alfabetizare pentru clasele mici, grupe de citire constienta (pentru a crea deprinderea copiilor sa gandeasca si sa analizeze ceea ce citesc), grupa de lucru cu calculatorul, grupa de teme pentru zilele viitoare, dar si teme creative – elevii propun in fiecare zi o activitate creativa pe care sa o faca la afterschool. Si, desigur, o masa calda care e pentru multi parinti, motivatia pentru care ii lasa pe copii sa mearga in plus la scoala, in loc sa ”faca treburile de la camp sau de pe langa casa.”

Cum functioneaza din perspectiva Flanco acest proiect?

”Noi rugam efectiv in magazine clientii daca vor sa doneze, dupa ce le explicam programul, dam banii catre fundatie, impreuna cu o sponsorizare din impozitul pe profit, conform legii, iar fundatia se ocupa sa implementeze programul. Intre timp fundatia a creat si o metoda dupa care fac after school, au facut o aplicatie prin care sa urmareasca cum evolueaza fiecare copil, exista evaluari permanente si se stie evolutia fiecarui copil din program.”

Anul acesta – in al treilea an consecutiv al proiectului –  clientii Flanco au donat peste 1.100.000 lei pentru centrele after school ”Noua ne pasa”si-au fost gesturi care au impresionat pe toata lumea. Capitala se afla pe primul loc in topul oraselor care au contribuit la susținerea centrelor after-school, urmata de Pitesti, Ploiesti, Ramnicu Valcea, Caracal, Craiova, Slatina, Oradea, Constanța si Targu Mures.

“Am avut inclusiv donatii de valoare mare – 1.200 lei de la un client din Pitesti, cate 1.000 de lei de la doi clienti din Mangalia si Urziceni”, spune Dragos Sîrbu care s-a implicat si dincolo de sarcinile standard. ”Eu am un avantaj – cunosc foarte bine una dintre scoli si sunt foarte apropiat de unul dintre directori. Cea de la Magura din judetul Buzau. Am stat de vorba in amanunt si am inteles care sunt lucrurile pe care le facem bine, dar si ce ratam. Directorul mi-a zis: ”fii atent, noi ii ajutam astazi pe cei care au reale probleme sa treaca clasa, sa recupereze ca sa treaca examenul de evaluare. Dar am in scoala o serie de alti copii care sunt senzationali la invatatura dar acasa nu au niciun fel de suport.”

Si-atunci ne-am gandit sa mai facem o clasa si pentru copiii acestia. Noi practic acum mergem alaturi de acei copii care au cele mai mari sanse sa abandoneze scoala, dar nu sunt neaparat ce mai efervescenti la rezultate la invatatura. Dar sunt si acesti copii buni la invatatura pe care ii vom ajuta in viitor.”

Spun mereu ca actiunile de CSR sunt dupa chipul si asemanarea celor care le creeaza, asa ca am avut curiozitatea sa-l intreb pe Draos Sirbu despre originea respectului sau evident pentru educatie.

”Eu sunt nascut si crescut la tara, undeva langa Buzau, am facut liceul la Buzau  si apoi facultatea la Bucuresti. Tata a fost profesor de matematica la scoala aproape 35 ani, mie mi-a placut matematica, dar nu la nivelul sa fac facultatea si dupa care sa-l urmez pe el, in schimb am luat din matematica ce mi-a trebuit si imi trebuie si azi. Stau si ma gandesc de multe ori, ma rog am si copiii de varsta asta – scoala gimnaziala – , cred ca as putea sa fac o trupa senzationala de copii sa invatam lucruri.

Daca ar fi sa trag o concluzie de pe urma experientei de pana acum, cred ca am facut un lucru bine si anume, eu am rabdare cu mine, nu rezonez foarte bine la show off,  la rezultate pe termen scurt.

In momentul in care ai rabdare si iei fiecare interactiune pe care o ai ca pe o sursa generatoare de experiente, la un moment dat, ajungi sa beneficiezi de invataturile din ele si iti folosesc in viata.

In momentul in care nu ai rabdare si ajungi sa fugi dintr-o parte in alta, e mai greu sa construiesti ceva solid. Eu le spun, tuturor: aveti rabdare sa stati intr-un mediu sanatos la cap, corect, care sa va respecte dar pe care si voi sa-l respectati. Pe termen lung fiecare experienta pe care o aveti o sa va ajute in ceea ce faceti pe mai departe.”

Cu un asemenea background care e sfatul pe care l-ar da Dragos Sirbu, director general Flanco, pentru  un copil care s-a nascut la sat si caruia ii e greu, dar a inceput sa invete si sa-si dea seama ca scoala il poate ridica.

”E complicat sa dai sfaturi unui copil care intelege de mic cat de grea e viata, dar eu cred ca sunt doua lucruri pe care oricine trebuie sa le faca in viata: sa aiba rabdare cu el, sa fie consecvent si ambitios pana isi atinge un nivel care sa-l satisfaca si, doi, sa nu uite niciodata de unde pleaca. Adica sa-si respecte in permanenta valorile familiale. Cred ca asta e cheia.

Daca esti ambitios atunci nimic nu-ti va sta in cale si, cum de mic – de la inceput- esti obisnuit cu greutatile, ai sa reusesti.”

nnp

In anul scolar 2018-2019, programul „Noua Ne Pasa” se desfasoara in 14 centre din 8 județe Magura (Buzau), Cerasu si Slon (Prahova), Vaduri, Gadinti si Bistrita (Neamt), Limanu si Negru Voda (Constanta), Putineiu (Teleorman), Cernica si Clinceni (Ilfov), Jacodu (Mures), Moldovita si Argel (Suceava). Aici (https://www.flanco.ro/noua-ne-pasa) puteti vedea evolutia proiectului pe fiecare an.

Fiecare centru primeste o bursa anuala in valoare de 10.000 euro, care acopera cheltuielile pentru masa copiilor, materialele didactice si plata profesorilor. In proiect sunt implicati peste 600 de copii si 63 de profesori. Potrivit ultimei evaluari semestriale, elevii au reusit sa obtina note de trecere in proporție de 80% la limba romana si de 73% la matematica.

In Romania, aproape 50% dintre copiii care invata la sat nu promoveaza examenul de capacitate. Rata abandonului scolar la sate e in continua crestere pentru ca familiile sunt tot mai sarace si sunt mai degraba preocupate de hrana zilnica decat sa investeasca in educatia copiilor.

Data viitoare cand ajungeti intr-un magazin Flanco si vedeti la casa cutiile pentru donatii pentru programul ”Noua ne pasa” facet o donatie oricat de mica. Inseamna mult pentru un copil dintr-un sat sarac, un copil care vrea sa invete.

 

2047
CB (3)O sugestie de cadou exclusivist si absolut minunat – parfumurile ambientale Dr. Vranjes Firenze –

O sugestie de cadou exclusivist si absolut minunat – parfumurile ambientale Dr. Vranjes Firenze –

E demonstrat stiintific ca parfumul ne conecteaza cu amintiri importante din viata noastra. Asa ca daca sa ne alegem un parfum care sa faca magie in casa noastra, cel mai bine e sa mergem la marii maestri.

Unul dintre acestia este Dr. Vranjes Firenze, considerat unul dintre cele mai rafinate branduri de parfumuri ambientale.

Eu am o pasiune speciala pentru orasul Florenta, aproape la fiecare inceput de an ajung cateva zile la Florenta sa vad noile expozitii, sa ma incarc de energia unui oras care iubeste arta, care isi educa generatiile urmatoare in cultura modei, a parfumurilor, a artei. Am mai scris aici despre grija pe care o acorda oficialitatile din Florenta educatiei copiilor.

Si in ianuarie 2019 ajung la Florenta si am in plan sa vad si boutique-ul Dr Vranjes Firenze.

Am descoperit recent parfumurile ambientale Dr Vranjes Firenze in superbul boutique Obsentum de la Baneasa (raiul aromelor super rafinate, exclusiviste), fiind mai intai atrasa de spectaculoasele sticle care sunt inspirate de Dom-ul din Florenta  si am cautat sa descopar mai multe despre parfum.

Familia Vranjes – Paolo si Anna Maria – au creat compania Antica Officina Del Farmacista in 1983. Pentru oricine iubeste Florenta stie ca ea inseamna mestesugari meticulosi si rafinati, cu un cult al detaliilor imbinat cu o educatie profunda in meseria lor. Puneti aceste calitati rare in pasiunea de a lucre cu parfumuri si esente si intuiti putin din rafinamentul acestor parfumuri.

Paolo Vranjes e atat de pasionat de ideea de a crea parfumuri pentru anume resedinte incat in momentul in care creeaza un nou parfum stie cand a fost construita cladirea care e inspiratie pentru el, cum cade lumina in interiorul ei, ce materiale sunt folosite pentru parchet si mobilier… si abia apoi ajunge la destinatia camerei – daca e de relaxare sau biroul, unde mintea trebuie sa fie alerta.

El spune ca parfumul potrivit cu locul e ca o urare de bine ai venit, care merge dincolo de orice parte rationala, vine direct in sufletul celui care intra in camera.

Am citit cateva interviuri cu el si am descoperit cateva dintre trucurile lui – pune ca pentru o camera in care e multa lumina, recomanda note marine sau de flori albe pentru ca un loc foarte luminous te conuce sa inspiri adanc, iar pentru camerele care au mult mobilier din lemn, ca biroul sau biblioteca, recomanda parfumuri condimentate care sa ti tina mintea alerta sis a tea jute la concentrare.

Iata doua dintre parfumurile Dr Vranjes pe care va recomand sa le incercati in ambientul dvs.

Poza Produs  (2)Dr. Vranjes Firenze – Calvado’s

Este inspirat de celebrul lichior de mere din Normandia, cu nume eponim. Calvado’s este un parfum elegant și delicat, creat cu esență de măr roșu, note de coriandru și indulcit cu lemn de santal prețios.

CB (1) 

 

Poza Produs  (1) Dr. Vranjes Firenze – AMBRA

Este o esență de parfum bogată cu note orientale, realizată din componente elegante și rare. Un amestec rafinat de iris, chihlimbar, lemn de santal și un amestec delicat de vanilie cu nucșoară și cardamom.

CB (3)

In 2 saptamani am sa fiu in Florenta si am sa vizitez si boutique Dr Vranjes Firenze care, dupa cum ii simt parfumurile, presimt ca este un loc despre la dolce vitta, despre bucuria de a trai si a-ti crea amintiri frumoase. Amintiri pe care le vei asocia cel mai repede cu parfumul atmosferei unui loc, e demonstrat stiintific:)

Va arat fotografii din Florenta foarte curand. Pana  atunci, cu o vizita la OBSENTUM in Baneasa aduceti Florenta in casa voastra.

3253
horia tecau cartiHoria Tecau – sau despre caracterul unui campion vazut prin cartile pe care le recomanda –

Horia Tecau – sau despre caracterul unui campion vazut prin cartile pe care le recomanda –

Zilele trecute am avut privilegiul sa ma intalnesc cu Horia Tecau inainte de o actiune pe care o avea in libraria Carturesti Verona.

Ca sa incurajeze lectura, dar si cadourile carte, Tecau a pus post-it-uri cu mesaje simpatice pe 10 dintre cartile lui preferate si le-a lasat la raft in Carturetii Verona.

Banuiesc ca nu mai exista niciuna dintre cartile cu post-it-uri pentru ca am vazut cum s-a cumparat una imediat ce a pus-o la raft, asa ca mai jos veti gasi cartile alese de Horia Tecau precum si motivatia alegerii scrisa chiar de el.

*

Stiam ca Horia Tecau e un mare campion (are 3 Grand Slam-uri, medalie de argint  la Olimpiada,  plus alte 32 de titluri in competitiile de dublu), stiam ca e un om de foarte mare caracter (am prieteni la UNICEF si mi-au povestit despre cat de atent e cu fiecare copil pe care-l intalneste ca ambasador UNICEF, cum mi-a povestit si Amalia Nastase despre implicarea lui financiara pentru a ajuta dotarea maternitatilor cu incubatoare pentru noi nascutii prematur) si cu toate astea a fost foarte surprinzator sa-l vad cat de concentrat si dedicat e cand se implica intr-un proiect.

Si-a ales cartile pe care le va recomanda dupa ce a facut o selectie atenta, s-a intors chiar sa reciteasca cateva fragmente ca sa aleaga cat mai potrivit cuvintele pe care urma sa le scrie pe post-it-uri. Apoi,…. pentru ca mergea in Carturesti, a verificat pe site-ul librariei daca se gasesc cartile pe care el voia sa le recomande ca fie sigur ca sunt in stocul librariei!!!

Pentru mine a fost o bucurie sa descopar ca Horia Tecau e un cititor educat si rafinat si ca se gandeste cand recomanda o carte la beneficiul pe care l-ar avea cititorul in raport cu nevoia sa in acel moment. Adica recomanda nu neaparat pentru placerea pe care el a avut-o cand a citit-o, ci pentru castigul direct (emotional si spiritual) al celui care va citi, iar asta arata o rapida analiza a personalitatii celui pentru care daruieste carti si un grad mare de empatie.

Iata recomandarile lui Horia Tecau pentru cadouri de Sarbatori, la sfarsit e o poveste despre o carte care nu se afla intre aceste recomandari dar este una dintre preferatele lui… o carte pe care a prezentat-o in conversatia noastra atat de sincer si de intens ca… acum o citesc.

 IMG-20181220-WA0004Micul Print – Antoine de Saint-Exupery

Mi se pare cartea perfecta pentru toate varstele mai ales pentru copii, care pot citi despre spiritul aventurii, prietenie si valori. O carte pe care o poti intelege altfel la fiecare etapa din viata.

 

djuvaraO scurta istorie a romanilor povestita celor tineri -Neagu Djuvara

Fiecare roman trebuie sa cunoasca momentele importante din istoria tarii, iar Neagu Djuvara are un stil aparte, direct, fara prejudecata.

useriuTibi Useriu – 27 de pasi

Povestea surprinzatoare a unui roman care a ajuns sa-si depaseasca toate limitele fizice/mentale prin castigarea celor mai dificile ultra maratoane din lume… E puternic, alerga cu fizicul. Dupa ore si ore, fizicul ceda, apareau durerile. Cand fizicul ceda se ajuta de mental, isi spunea mantre pozitive, dar de la oboseala crunta dureri si foame ii ceda si mentalul. Atunci, ultima bucata de cursa, o alerga cu inima. Mereu pentru o cauza, mereu pentru ceva mai mare decat el. Si reusea de fiecare data.

 

pelerinul rusPelerinul Rus –

O carte plina de smerenie si generozitate care se duce direct la suflet

 

IMG-20181220-WA0006Patrick Mouratoglou – Coach-ul,

Foarte interesant sa citesti despre nivelul implicarii unui antrenor in viata unui sportiv si cum isi asuma rolul sa-l aduca mereu la potentialul lui maxim, fizic, tehnic si mental.

 

rafa-povestea-mea_1_fullsizeRafael Nadal-Povestea mea.

Povestea uneia dintre cele mai modeste legende ale sportului. Afli cum fiecare membrul al familiei s-a dedicat visului lui Rafa si cum fiecare si-a preluat un rol, Cum a invatat de mic sa respecte pe toata lumea , care au fost fricile lui si cat de mult si-a dorit sa ajunga campion.

(Cand vreau sa ma specializez intr-un anumit domeniu, caut mereu sa citesc literatura de specialitate si experiente traite de oameni care au avut succes in acel domeniu. )

ted talksTed Talks – Dupa ce-mi inchei cariera de jucator, va urma cariera de antrenor si e f important pentru mine sa invat cum sa transmit mai departe din experienta acumulata. Sa invat cum sa vorbesc cu un Copil fata de un profesionist, cu un jucator fata de o jucatoare. Fiecare reactioneaza mai bine la un anumit ton al vocii, in functie de informatii.

 

IMG-20181220-WA0002Susan Cain – Quiet

Fiind introvertit, cand eram mic, eram ala mai ‘ciudatel’ care prefera sa stea singur mai mult. Nu stiam de ce, pur si simplu asa simteam. nu-mi placea deloc ca eram etichetat ca fiind “Diferit”  de vreunul din educatorii/profesorii mei. Din cartea asta am invatat despre diferentele dintre tipologiile Introvertit/extrovertit. Informatii foarte utile pentru parinti,educatori, antrenori ca sa stie cum sa comunice cu copiii in functie de felul lor de a fi. Copilul poate sa fie introvertit, sa se incarce cu energie cand sta singur, sa fie foarte focusat cand primeste un singur lucru de facut dar slab la multitasking etc si daca e etichetat sau fortat sa fie altfel decat firea lui, poate creste crezand ca nu e suficient si are el o problema, cand de fapt el e perfect normal.

John-Gray__Barbatii-sunt-de-pe-Marte-femeile-sunt-de-pe-Venus__973-645-657-2-785334274450 John Gray- Barbatii sunt de pe marte, femeile sunt de pe venus

Alta revelatie cand am citit despre diferentele dintre sexe, ce are nevoie fiecare, cand si in ce forma  etc. Te ajuta sa intelegi cum sa comunici, cum sa ti se comunice. Toata lumea ar trebui s-o citeasca

***

Inainte de intalnire – un cadou de Sarbatori de la prietena mea Lavinia Chican – m-am gandit mult ce carte sa-i fac cadou lui Horia Tecau.

Pentru mine, un jucator de tenis de dublu e un exemplu perfect despre slefuirea ego-ului: in timpul meciului, daca vrei sa faci performanta cu adevarat, nu-ti mai dai timp sa te rasfeti, sa te scufunzi in propria suferinta sau bucurie pentru un punct ratat/castigat.

In plus, pentru ca ai un partener trebuie sa fii atent la nevoile lui tot timpul (adica imi imaginez ca in echipele de dublu care fac performante spectaculoase), dincolo de abilitatile tehnice, e vorba de a avea empatia pentru a fi plasa de siguranta emotionala pentru coleg tot timpul.

Doar ca atunci cand esti copil si incepi de acest sport, nu pune nimeni accent pe spiritul de echipa, totul este despre individualism, despre a castiga TU, despre a dezvolta si specula EGO-ul care sa te duca spre victorii in momente grele. Asa ca, sa ai relaxarea sa te muti de la simplu la dublu, sa accepti ca poti face performanta si altfel decat ai fost crescut sa gandesti, iar apoi sa muncesti cu gandul la nevoile de pe teren ale altcuiva, mi se pare un exercitiu foarte foarte greu de slefuirea ego-ului.

In ideea aceasta, ma gandisem sa-i ofer lui Horia Tecau cartea Curajul de a fi vulnerabil – Brene Brown.

Doar ca… am vazut ce carti alesese drept recomandari, l-am vazut pe Micul Print acolo si mi-am dat seama ca i-ar placea sa descopere personalitatea lui Antoine de Saint Exupery.

(introvert, extrem de tenace in a-si urma visurile, pasionat de zbor si un aviator foarte talentat, cu un accident complicat in desert – cand a parcurs desertul la pas, fiind aproape de a-si pierde viata. Micul Print incepe cu un aviator naufragiat in desert, iar o parte din povesti sunt inspirate din viata lui – floarea Micului Print, trandafirul, e o metafora a sotiei lui, Consuelo pe care a chinuit-o mult cu plecarile lui cu avionul, dar care ii intelegea pasiunea in ciuda disconfortului pe care il avea ea).

siant exupery a biography  Asa ca am ales pentru Horia Tecau biografia lui Antone de Saint Exupery scrisa de Stacy Schiff .

Numai ca am povestit putin despre de ce am vrut initial sa-i fac cadou o alta carte si despre cum lucrezi cu propriul ego si inveti sa-ti accepti personalitatea in raport cu partenerul cand esti campion.

Si Horia Tecau a mentionat Scoala Zeilor – Stefano Elio D’Anna, o carte pe care a citit-o de cateva ori, la care se intoarce adesea pentru lectiile de constiinta, integritate emotionala si morala, o carte care l-a ajutat sa fie un coleg mai bun, un campion mai puternic.

De doua zile citesc Scoala Zeilor si vad speech-uri si interviuri ale autorului, Stefano Elio D’Anna.

Daca aveti copii pana in 14-15 ani, cumparati-le cartea lui Horia Tecau – Viata in ritm de tenis, explica pe intelesul copiilor, prin propriul exemplu, cum se slefuieste un caracter de campion.

viata in ritm de tenis

 

4167
bazavan sarbatori 2018Pentru 2019 am o rezolutie prin care vreau sa schimb putin comunitatea mea. Sunt prea indrazneata? –

Pentru 2019 am o rezolutie prin care vreau sa schimb putin comunitatea mea. Sunt prea indrazneata? –

Cei care citesc constant pe acest site stiu ca sunt o persoana organizata, ca am liste cu to do, ca am o disciplina devenita rutina creata din nevoia de a avea timp si pentru a progresa eu – spiritual si profesional –, dar si pentru a-mi duce la bun sfarsit task-urile zilnice.

Aici despre cum imi structurez listele cu to do:)

Povesteam cateva zile despre rezolutia pe care am avut-o pentru 2018 – sa spun mai mult DA la proiecte si lucruri care tin de viata sociala pe care din comoditate sau oboseala le-am tot refuzat in anii trecuti. (aici intreaga poveste si efectele ei… pentru ca da, m-am tinut de respectarea rezolutiei ).

Mai sunt cateva zile din 2018 si ne pregatim de un nou an, noi sperante, noi planuri, noi proiecte.

Eu tocmai am intrat in vacanta, asa ca pana la sfarsitul anului folosesc o mare parte din timp sa-mi fac curatenie in minte si in viata ca sa pot sa incep 2019 cu noi puteri: imi evaluez proiectele, prieteniile, viata personala, vad ce am gresit – cu toata onestitatea pe care pot sa o pun fata in fata cu propriul meu ego – si trag concluziile pentru ce as putea sa fac mai bine anul viitor.

Va fi timp de analiza si de recompense, de multumiri pentru mine dar si pentru cei din jurul meu, de confruntarea cu unele greseli pe care le-am facut. O sa fie frumos la sfarsit, fac asta in fiecare an, am deja un ritual care include si… curatenie prin casa, haine si sertare:)

Dar chiar daca n-am facut inca aceasta curatenie mentala, emotionala si prin gospodarie, stiu una dintre marile mele rezolutii pentru 2019.

Mi-am gandit mult cum as putea sa pun intr-un context una dintre pasiunile mele – cartile, cititul- cu dorinta de a avea in jurul meu oameni tot mai educati, mai fericiti, mai rafinati.

M-am mai gandit ca in loc sa ma vait ca oamenii citesc din ce in ce mai putin, sa ajut ca pasiunea lor pentru citit sa devina mai mare. Si, ca miza sa fie frumoasa, la fel ca si anul acesta, fac rezolutia publica, am un target cuantificabil si la sfarsitul anului viitor vor povesti cat am dus la indeplinire din planul meu.

Am inregistrat rezolutia mea pe https://ro.vodafoneresolutions.live/ . Puteti pune si voi rezolutiile voastre acolo.

Se va crea astfel o poveste care n-a mai fost spusa pana acum: o poveste  a emotiilor, dorintelor, aspiratilor oamenilor din toate colturile tarii si, indirect, o poveste a unor dorinte nationale.

Cum faci sa-ti inscrii rezolutia?

  • Cand esti gata sa spui tuturor de angajament ti-ai luat, incarca filmul aici.
  • Ai grija ca imaginea ta sa nu fie foarte mica in cadru – vrem sa te vedem!
  • Fii la obiect – 15 secunde e perfect, dar filmul poate fi putin mai lung daca ti-ai luat un angajament absolut extraordinar!
  • Tine telefonul in pozitie orizontala (NU vertical!) cand filmezi.
  • Maximum 3 filme, te rugam.

De ce sa-ti inregistrezi rezolutia?

Ca sa fii parte dintr-un proiect unic in online – un live stream care va aduna rezolutiile a zeci de oameni, un carusel de emotii si de povesti, live streaming care va fi pe 31 decembrie, adica tocmai potrivit pentru a porni noul an motivat si plin de ambitie.

In plus, daca-ti faci rezolutia publica, o sa te tii de ea stiind ca prietenii si apropiatii tai stiu ce ti-ai promis.

Eu spun mereu ca daca ne promitem ceva nu avem nicio scuza pentru care nu ne tinem de cuvant. Poate suntem lenesi, poate nu suntem disciplinati, poate nu suntem suficient de ambitiosi ca sa ne urmam visul. Dar nimeni altcineva nu ne poate duce visurile la indeplinire, asa ca pentru binele nostru – pentru ca vom fi singurii care vom regreta ca nu am incercat sa facem ceea ce ne bucura – ar trebui sa gasim resurse in noi sa invingem lenea, indisciplina si orice ne mai tine in loc.

Abia astept sa va citesc rezolutiile pentru 2019 si sa ma bucur impreuna cu voi peste cateva luni ca ne-am indeplinit cu totii visurile.

Ne vedem aici  https://ro.vodafoneresolutions.live/  

 

 

2214
carti pt liviu dragneaCarti despre barbati adevarati si ”barbatie” pe care ar trebui sa le citeasca domnul dragnea…

Carti despre barbati adevarati si ”barbatie” pe care ar trebui sa le citeasca domnul dragnea…

… da, despre onoare, demnitate, adevar si a fi barbat adevarat se invata si din cartile pe care le cumparati de la librarie… dar la dvs in teleorman nu mai exista ncio librarie.

 

Domnul dragnea, arogant si incult s-a grabit sa minimalizeze efortul celor care citesc, chiar daca erau psd-isti nu foarte iubitori de carte care-i ascultau discursul din Consiliul National.

”Barbatia nu se cumpara de la librarie”, a spus pe un ton superior conducatorul lor suprem care era suparat ca oamenii nu radeau la glumele sale (asa ca radea singur), barbatul (dupa gen) care le cerea reactii cu forta celor care-l ascultau, obligandu-i sa repete raspunsurile pana aveau o intensitate care sa-l satisfaca.

Sunt sigura ca in sala respectiva erau multi oameni mai cititi decat dragnea (chiar si in contextul in care s-a insotit doar de oameni needucati) si e uimitor cum toti au stat ca niste animale dresate si au raspuns la aport. Tot asa cum e uimitor ca al treilea om in stat s-a gandit sa faca misto de carti si de cei care citesc; sigur, n-a gandit prea mult cand a facut pe arogantul, dar faptul ca aceasta comparatie i-a iesit spontan spune multe despre aprecierea dumnealui pentru ceea ce gasim in librarii.

Domnule dragnea, de la librarie cumparati carti, care pot sa va deschida mintea si sufletul, care va pot oferi modele de moralitate si onoare, care va pot inspira in viata sa fiti oameni mai buni, care va pot educa. Pentru dvs, iata cateva carti despre barbatie… carti scrise de barbati sau despre barbati care au facut dovada onoarei, loialitatii, curajului, ambitiei prin faptele lor. Le-am ales la intamplare aproape, pentru ca as putea pune o lista de sute de carti in care sunt lectii despre barbatie.

 

Scrisorile regelui Ferdinad I al Romaniei

E o carte ca un jurnal, impresionanta, puternica, despre dilemele unui adevarat barbat care trebuie sa ia decizii importante pentru tara lui, in defavoarea familiei lui. E despre sacrificiu si onoare. Un conducator care a intrat in istorie pentru UNIREA MARE si pentru sacrificial sau in raport cu propria familie.

Ceva ce dvs nici macar nu concepeti pentru ca nu faceti decat sa folositi poporul ca sa scapati de puscarie.

Cartea o gasiti aici

 

Viktor E Frankl – Omul in cautarea sensului vietii

Psiholog, parintele logopediei, doctor in neorologie si filosofie, Frankl e supravietuitor al holocaustului. Cartea e povestea vietii sale, scrisa cu intelepciune si empatie, e o poveste despre cum dintr-un numar in lagar a ajuns un om care sa-I ajute pe ceilalti, sa influenteze istoria si stiinta. (adica si-a construit viata pentru ceilalti, nu pentru beneficiul lui – nota mea, traducere pentru domnul dragnea)

O gasiti aici

Mike Sager – Wounded Warriors

Povesti despre viata de dupa razboi ale soldatilor americani care, raniti fiind sau cu sechele emotionale, traiesc intr-un centru special destinat veteranilor de razboi. Este o colectie impresionanta de povesti de viata , despre oameni care-si cauta un sens dupa ce si-au servit patria si au fost profund afectati de efectele razboiului. Barbati care-s puternici in vulnerabilitatea lor, in invaliditatea lor si care inteleg si traiesc ”barbatia” in sensul ei profund de datorie si onoare.

Cartea aceasta nu este tradusa in romaneste, dar o puteti comanda la Carturesti si in 7 zile vine, plus ca direct pe amazon o puteti cumpara de aici

Henry Kissinger – Diplomatia

Unul dintre conducatorii de stat care au avut viziune, cultura, au fost educati si au stut sa construiasca diplomatic pentru tara lor.

Cartea a aparut la editura ALL, invatati multe despre barbatie si empatie din ea. Si despre istorie, si despre negocieri. O gasiti aici

 

James Comey – A Higher Loyality – Truth, Lies & Leadership

Cartea fostului sef  FBI aparuta la inceputul acestui an. Pe asta ar fi trebuit sa o cititi pentru ca sunt si multe lectii de politica externa, in plus contextualizeaza mult din istoria contemporana, cu trimiteri directe asupra deciziilor de la Casa Alba.

Sigur, contine si povestea sa impresionanta de viata, cum i s-a schimbat destinul si a inteles altfel viata dupa ce i-a murit un fiu, cum are si multe referiri la viata sa de familie, asezata onesta. E casatorit de 31 ani , iar sotia e marea sa iubire din tinerete.

Stabilitate si consecventa, loialitate – valori pe care trebuie sa le includa ”barbatia”, stiti?

Nu e tradusa la noi, o gasiti pe amazon, si n-aveti nicio scuza daca nu ati citit-o inca (da, stim ca sunteti ocupat cu propriul ego si sa scapati din puscarie, dar aceasta carte v-ar putea juta n conversatiile din cercurile internationale… aaaa, pardon, nu va invita nimeni nicaieri daca nu platiti sa fiti invitat)

O gasiti aici

* bonus, o carticica buna si pt dvs si pentru fiul dvs

Pamela S Turner – Samurai – Razboi si Onoare in japonia medievala

Minamoto Yoshitsune, unul dintre cei mai respectati samurai cu o viata de legenda. Orfan, pleaca la manastire sa invete sa se lupte si a deprinda codurile onoarei. E considerat unul dintre cei mai inteligenti conducatori ai armatelor japoneze.

E o carte care a fsot tradusa si in romaneste, e scria usor ca o poveste pentru copii, o sa va placa pentru ca nu va solicita mult mintea, o gasiti la editura paladin -o gasiti aici

 

Mai puteti descoperi ”barbatia” in sensul ei profund, cu etica si onoarea continute, in Dulcele Bar al lui Moehringer,  in Open – biografia lui Andre Agassi (de fapt in biografiile tuturor marilor sportivi), in biografia lui Steve Jobs scrisa de Walter Isaacson, in biografia lui Leonardo Davinci tot de Isaacson scrisa (un domn mult mai barbat decat dvs, Da Vinci adica – desi orientarea lui sexuala ar fi fost foarte condamnata de partidul dvs).  Si cartea lui Tibi Useriu – 27 de pasi e o lectie despre barbatie (el a facut ani grei de puscarie si a invatat ca ajutandu-i pe ceilalti, se poate ajuta pe sine…)

Si daca vreti, asa intr-o lectura de vacanta si pentru prietena dvs, Irina,  biografia lui Anthony Queen – Pacatul Originar e o lectie despre iubire si barbatie… (bine, dupa aceea, ar trebui sa vada si cateva dintre filmele sale de referinta si sunteti in pericol sa inteleaga ce inseamna un barbat adevarat)

O sa-i rog pe cei care citesc aceste randuri sa mentioneze si ei alte carti ale unor barbati adevarati din care ati avea de invatat foarte multe. Stiu, nu v-a placut scoala, lumea a uitat ca ati fost repetent, dar e scris in foaia matricola…

*

am decis ca fiecare text sa se incheie cu indemnul de a da un SMS la 8828 cu mesajul VLADUT.

Mama lui Vladut (care a fost diagnosticat cu un cancer greu), Eli, este cea care are in grija partea de publicitate de pe acest site. E prietena mea de mai bine de 15 ani. Pentru tratamentul lui Vladut (imunoterapie, chimio, operatie, transplant celule stem) este nevoie de aproximativ 500.000 de dolari. Asa ca fiecare SMS conteaza. Si va multumesc din suflet pentru ele.

vladutzul1

3227
bazavan2018Aproape sfarsit de an, pentru ce sunt recunoscatoare –

Aproape sfarsit de an, pentru ce sunt recunoscatoare –

 

Anul 2018 a fost unul foarte foarte aglomerat pentru mine. La inceputul lui mi-am promis ca ma voi intoarce la disciplina primilor ani de munca si ca va fi anul in care voi spune de mai multe ori DA pentru invitatiile de socializare, pentru proiecte din alte zone decat cele in care ma simt bine.

2018-Year of YES

Aici e textul despre promisiunea de la inceput de an.

Mi-am facut chiar, ca in primii ani de munca la europa fm, o mini agenda in care sa pun ceea ce atunci numeam ”aparitii publice” si mi-am pus aceeasi regula: doua iesiri publice pe saptamana. (a fost o regula setata de primul meu sef francez care ma obliga sa socializez mai mult, ca sa fac networking si sa lucrez mai eficient in comunicare, caci acesta era job-ul meu)  

E greu, foarte greu nu pentru ca n-as avea unde sa ma duc (cum era la inceput) ci pentru ca nu am timp din cauza proiectelor in care stau mult la birou ca sa scriu sau a celor in care am in grija pentru promovare concerte, spectacole de teatru sau filme.

Mi-am respectat promisiunea cu cele doua aparitii publice pe saptamana, trisand putin – nu m-am dus la petreceri mondene pentru ca… nu-mi doresc sa ma insotesc nici macar de forma pentru cateva minute cu oameni cu care nu impart lucruri comune.

am trisat pentru ca am fost speaker la mai multe lansari de carte, am vorbit la cateva conferinte importante (nici asta nu mai vreau sa fac foarte mult pentru ca sunt oameni care vorbesc aceleasi lucruri de mai bine de 10 ani si prefer…progresul), am iesit la mai multe premiere de teatru si la evenimentele conexe lor, la mai multe vernisaje ale artistilor contemporani

am fost la doua dintre cele mai importante gale – Gopo si premierea TIFF, iar cine ma cunoaste stie ca asta a fost o dovada de autodisciplina, de a-mi tine o promisiune fata de mine in ciuda unui disconfort emotional teribil.

Am acceptat cateva proiecte de comunicare/PR pe care nu stiu daca le-as fi acceptat in urma cu un an, gandindu-ma ca nu am timp, nu am resurse etc.

– am facut comunicarea pentru celebrele de acum show-uri de la Sala Palatului (dar si polivalentele de la Cluj si Craiova) pentru Stricam o generatie- Badea, Bordea si Micutzu, pentru show-ul lui Costel de la Sala Palatului, pentru Stand Up Olympics de la Arenele Romane si pentru alte cateva show-uri din zona muzicii pop-rock.

– Am facut comunicarea pentru Vanatorul de Spirite, filmul cu Armand Assante si Lior Ashkenazi care a luat cateva primii internationale importante la festivalurile de profil. Assante si Ashkenazi au fost prezenti la Bucuresti pentru cateva zile de press pentru promovare, iar disciplina lor, dincolo de orice oboseala, a fost o lectie minunata despre cum ai succes pe termen lung. Cum a fost o lectie importanta si bunul simt si modestia celor implicati din partea romana, care au multe succese mari in filme de tv sau cinema.

Ca in fiecare an, m-am intors din nou la scoala, am dovedit 2 cursuri noi de scriere si sunt in plina desfasurare de examene la cursurile de marketing si sponsorship sportiv pe care le urmez prin strainataturi ca sa vad si din alta perspectiva comunicarea pentru staruri.

Am citit mai mult decat in 2017, nu doar pentru ca am participat la mai multe lansari, ci pentru ca anul acesta a fost un an generos in materie de aparitii editoriale internationale ale scriitorilor care-mi plac mie, cum au fost si cateva aparitii de biografii foarte puternice  (cele mai multe carti le-am citit/ascultat in engleza).

Am scris mai mult pentru blog si, din perspectiva campaniilor publicitare, am acceptat mai multe decat in anii trecuti – mai multe, dar in majoritatea lor cu o latura sociala, caritabila. Am fost insa nevoita sa renunt la doua proiecte editoriale mari pentru ca nu aveam capacitatea/pregatirea corecta pentru ele. Clientul voia sa scriu, dar… eu stiam ca nu pot fi la fel de buna pe subiectul respectiv cum sunt in zona culturala sau sociala. Desi mi-a fost greu sa iau decizia (pentru ca erau foarte multi bani implicati), sunt mandra ca mi-am recunoscut nivelul de competenta si nu m-am implicat in ceva ce as fi tratat superficial.

Dar cel mai mare castig al anului acesta, este ca… intre toate aceste activitati (si multe altele care nu-s aici), am reusit sa am mai multe zile libere, sa ies mai des la masa cu prieteni si sa fac mai multe vacante decat in 2017.

La sfarsitul lui 2018 sunt recunoscatoare

  • Celor apropiati ca ma tin cu picioarele pe pamant.
  • Prietenilor care ma intreaba ( e reciproc procesul) ”ce mai fac?” daca nu dau semn de viata o zi-doua ca-s aglomerata cu viata. Cu mentiuni speciale pentru Edi si Fifi :)
  • Celor care au incredere in mine si-mi lasa in grija imaginea proiectelor lor.
  • Celor care au generozitatea sa imparta cu mine ceea ce invata nou – un link la un curs, un film, un articol sunt aer curat intr-o lume de impostura si multa forma fara fond.

Sunt recunoscatoare ca nu m-am suparat, enervat major anul acesta pentru nimic, ca am ajuns la capacitatea de a privi in macro lucrurile si a ma intreba daca pot schimba cu ceva, in real, o situatie sau daca e doar ego-ul meu care se incrunta.

Sunt recunoscatoare ca imi functioneaza corpul si mintea bine (desi au premise, odata cu varsta si afectiunile din dotare, sa o mai ia pe aratura). Pentru la anul le pregatesc un program serios de antrenament:)

*Am scris acest text nu ca sa ma laud cu ceea ce am facut, ci pentru ca s-ar putea sa inspire pe cineva o parte din rigoarea cu care stabilesc ce e bine pentru mine si ma tin de fapte (pe alocuri enervant de plictisitoare pentru cei din jur). Imi doresc foarte mult ca multi dintre cei care citesc aceste randuri sa nu fie tentati de succesul pe termen scurt, de a da o lovitura, ci sa aiba puterea sa construiasca pe termen lung, cu rabdare, perfectionandu-se in fiecare zi. Stiu ca traim vremuri in care conteaza numarul de like-uri pentru vorbele sau fotografiile noastre, like-uri care vin de la oameni pe care nu-i cunoastem si care, rareori, ne pot ajuta sa fim mai buni ca structura umana. Dar daca as putea fi un mic exemplu, cel mai mic, cat o intrebare de 2 secunde in mintea dvs, despre a construi pe termen lung, despre a face ceea ce va bucura cu adevarat, ceea ce poate schimba lumea in bine cu un milimetru, v-as fi foarte foarte recunoscatoare. Fara niciun pic de ego asociat, ba din contra, cu mult respect alaturat, caci stiu ca alegeti un drum greu.

***

De astazi inainte fiecare text se va incheia cu indemnul de a da un SMS la 8828 cu mesajul VLADUT.

Mama lui Vladut (care a fost diagnosticat cu un cancer greu), Eli, este cea care are in grija partea de publicitate de pe acest site. E prietena mea de mai bine de 15 ani. Pentru tratamentul lui Vladut (imunoterapie, chimio, operatie, transplant celule stem) este nevoie de aproximativ 500.000 de dolari. Asa ca fiecare SMS conteaza. Si va multumesc din suflet pentru ele.

vladutzul1

2963
viitorCum isi imagineaza romanii viitorul –

Cum isi imagineaza romanii viitorul –

Au trecut 100 de ani de la Marea Unire si lumea s-a schimbat incredibil in tot acest timp.

Daca le-am fi spus romanilor de atunci ca pot vedea la telefon persoana cu care vorbesc, ca-si plimba telefonul cu ei peste tot si ca… nu mai exista centralista, le-am cam fi bulversat lumea.

BRD a facut un studiu foarte interesant despre CUM ISI IMAGINEAZA ROMANII VIITORUL.

*

”Peste 100 de ani” este un proiect de perspective trecut, prezent si viitor. Lansat prin campania BRD de Anul Nou, a inceput cu povestea mai putin cunoscuta a fotografului de razboi Samoila Marza, autorul singurelor imagini de la 1 Decembrie 1918. Proiectul a continuat cu o perspectiva de viitor si s-a orientat spre a incheia anul centenar cu un exercitiu de imaginatie, in care romani au spus ce idei au pentru urmatoarea suta de ani, cum cred ei ca va arata lumea.

Astfel, impreuna cu D&D Research, BRD – Groupe Société Générale a lansat un studiu care a investigat perceptiile romanilor asupra modului in care va arata Romania la urmatorul centenar.

Aeroport

Actiunea, dincolo de rezultate, e un mesaj emotionant pentru constientizarea faptului ca viitorul depinde de ideile noastre si de perseverenta fiecaruia dintre noi pentru a duce la indeplinire lucrurile in care credem.

Ideile romanilor pentru urmatoarea 100 de ani sunt uneori emotionante, alteori amuzante, dar de cele mai multe ori se potrivesc cu directia unde cercetatorii anticipeaza ca va merge lumea. Un semn ca suntem conectati la ce e nou si suntem pregatiti sa avem propria contributie la inovatii.

M-am uitat putin pe studiu si am ajuns la artele vizuale…

60, 4 % dintre romani cred ca ne indreptam catre  o zona a ARTEI MULTISENZORIALE.

Expozitiile  vor avea un format “full definition”, perceptibil cu toate simțurile simultan – vaz, miros, sunet, imagine, atingere etc.

49% dintre cei chestionati cred ca vom experimenta muzeele din fata calculatorului, adica mizeaza pe ARTA VIZITATA VIRTUAL.

Muzeele vor disparea si arta va fi transpusa integral in realitate virtuala.

Ceea ce e insa o nuanta fina a acestui studiu, este ceea ce au denumit ARTA DE STOCARE – fiecare imagine vazuta vreodata de vreun individ va fi stocata imediat automat si va putea fi accesata ulterior, va supraviețui doar arta cosmetizării acestor imagini.

Tot ceea ce-si imagineaza romanii in acest studiu ca vom avea peste 100 de ani este, cum spuneam, in trendurile internationale, in directia in care merge lumea.

De cateva zile in Washington e o expozitie creata de doi coregrafi, Adrien Mondot si Claire Bardainne, despre care se spune ca deschide noi drumuri in experienta consumatorului de arta. Expozitia se numeste XYZT- Abstract si ofera vizitatorului posibilitatea integrarii sale intr-un décor multimedia, cu o experienta in 4 dimensiuni: orizontal, vertical, adancime si spatiul temporal.

Aici puteti vedea unul din filmele de prezentare pentru aceasta expozitie inovatoare la nivelul experientei consumatorului.

De altfel, si in Romania au inceput sa apara expozitii – instalatii multimedia interactive care sunt o prelungire a spectatorului. Laboratorul de imaginar e o instalatie care a fost prezenta si la targul Gaudeamus in care publicul putea vedea ce se intampla in creierul sau in timp ce citeste.

 

Daca mai punem alaturi si o tendinta prezenta in ultimii ani pentru unele muzee  care au plecat de la a crea un ambient potrivit pentru fotografii frumoase pentru instagramul vizitatorilor si au ajuns la a crea in timp real animatii prin care sa integreze vizitatorul pentru propriul sau film pe youtube, intelegem ca artele vizuale se muta din ce in ce mai mult catre online.

Dar dincolo de executiile unor idei care combina tehnologia cu noile nevoi ale consumatorilor de arta (de a fi interactiv, de a fi protagonisti in creatia altcuiva etc), ceea ce defineste si acum inovatia si o sa o defineasca si peste 100 de ani sunt curajul si perseverenta.

Sa ai curaj sa fii diferit, sa nu iti pese ca te judeca lumea pentru ideile tale care par altfel, si sa ai perseverenta sa ti le duci la indeplinire. Pentru ca, fie ca e vorba de inovatie in arta sau in medicina, despre inovatie in constructii sau in inginerie, fiecare om isi face viitorul. Inclusiv tu:) Si eu.

 

P.S. e ceva care m-a facut sa zambesc in studiul BRD despre cum cred ca romanii ca vor arata urmatorii 100 de ani – cel mai mare scor din tot studiul peste 60% este alocat credintei romanilor ca arta nu va disparea in 100 de ani.

P.P.S apropos de evolutia telefonului de care scriam la inceput: conform studiului de vziune BRD, romanii cred ca peste 100 de ani acest gadget va disparea cu totul. Puteti citi toate rezultatele studiului aici  www.creatoriidemaine.ro.

 

1672
Julio-Anaya-Cabanding-06-768x575@2xMuzeu inedit: mari capodopere din pictura in locurile unde e graffiti –

Muzeu inedit: mari capodopere din pictura in locurile unde e graffiti –

Un artist spaniol face magie in spatile publice renterpretand si graffiti-ul dar si mari lucrari ale pictorilor.

Julio Anaya Cabanding reproduce picturi considerate capodopere ale artei mondiale direct pe pereti din locuri insalubre unde de obicei sunt graffiti-uri.

Lucrarile desenate direct in tencuiala cladirilor au structura unui tablou – rama & pictura, toate reaalizate din desen.

Efectul este foarte spectaculos si lucrarile lui Cabanding ies foarte mult in evidenta.

Artistul spune ca vrea sa faca acele locuri mai prietenoase oferindu-le trecatorilor o versiune inedita de muzeu de arta si ca e forma lui de a aduce arta acolo unde nimeni nu are timp de asa ceva, de a deschide minti si a face educatie.

Tot ceea ce vedeti mai jos e DESEN, nu exista in real rama sau alta interventie de material pe perete.

Julio-Anaya-Cabanding-00-768x439@2x Julio-Anaya-Cabanding-01-768x576@2x Julio-Anaya-Cabanding-02-768x589@2x Julio-Anaya-Cabanding-05 Julio-Anaya-Cabanding-06-768x575@2x Julio-Anaya-Cabanding-07-768x569@2x Julio-Anaya-Cabanding-08-768x614@2x Julio-Anaya-Cabanding-09-768x615@2x Julio-Anaya-Cabanding-10-768x508@2x

986
nu-ti feri privireaNu-ti feri privirea! – sau cum discriminam uneori fara sa ne dam seama –

Nu-ti feri privirea! – sau cum discriminam uneori fara sa ne dam seama –

Daca te gandesti la ce ai facut ieri sau zilele trecute, a fost vreun moment in care ti-ai ferit privirea cand ai vazut ceva care nu-ti convine, cu care ”nu vrei sa ai de-aface”?!

Gandeste-te bine. Internetul ne-a polarizat mintile si gandurile si cautam tot mai mult doar oamenii care gandesc ca noi, care arata ca noi, oameni care ne pastreaza in zona noastra de confort emotional si intelectual, oamenii care ne valideaza gandurile noastre si nu ne provoaca aducandu-ne in fata alte perspective.

Toti facem asta. Dam ignore pe internet comunitatilor care au alte comportamente sau pareri decat noi, pentru ca ni se pare complicat sa ne mai ocupam timpul si ”cu problemele altora”.

Asta e realitatea si cand vorbim despre discriminare – oricat de educati credem noi ca suntem – discriminam fiecare dintre noi de multe ori intr-un an.

Acum ceva saptamani am comentat o situatie din parlamentul romaniei intr-un status pe facebook scriind ca ”politicienii s-au tiganit in timpul unei sedinte”. Voiam sa spun ca s-au certat urat, zgomotos, nedemn de functiile publice pe care le au si am folosit o expresie populara din zona in care m-am nascut.

Nu m-am gandit ca discriminez pana cand nu a comentat un prieten – fotograful Cosmin Bumbut care a documentat mult comunitatile de rromi – spunandu-mi ”tiganit, Cristina?”

Si mi-am dat seama ca am gresit. Sigur ca am avut nevoie de cateva clipe sa inteleg de unde e expresia pe care o stiu din copilarie – foarte aproape de orasul meu natal e satul Buzesti, cel cu palatele rromilor-, dar desi am prieteni din comunitatea rroma cu comentariul meu am jignit multa lume.

Si nu sunt o persoana care nu intelege ce inseamna discriminare, ba chiar am scris de multe ori si am ajutat la popularizarea unor subiecte care sa deschida mintile oamenilor si sa mai elimine din discriminari. Si stiu ca in copilarie am fost si eu discriminata intr-o clasa de bogatasi fiind la categoria printre cei mai saraci, cu prieteni pentru ca … ii ajutam la lectii si le rezolvam problemele la matematica.

Si totusi si eu am discriminat si, sunt sigura, dincolo de exemplu acesta pe care l-am constientizat au mai fost si altele pe care nu le realizez.

Astazi scriu despre o campanie anti discriminare care poarta numele ”Nu-ti feri privirea” e targetata pe cea mai discriminata categorie de persoane din romania, cei care traiesc ci HIV/SIDA, dar e valabila pentru intregul nostru comportament.

*

In Romania nu se mai vorbeste des despre cei care sunt infectati cu HIV/SIDA desi purtam cu noi vina unor mii de copii infectati in spitale in anii 90, copii care au devenit adulti si care incearca sa-si ctraiasca viata.

Astazi infectia cu HIV/SIDA este o boala care poate fi tinuta sub control,  iar – sub tratament medicamentos – speranta de viata e similara cu a oricarui alt om.

Totusi o persoana infectata isi gaseste greu de lucru, e izolata de societate, iar noi – ceilalti – o discriminam din gesturi mici sau uriase. In primul rand ii judecam – ne gandim ca au avut o viata promiscua, ii incadram in grupa LGBT – si de aici un alt val de discriminari si prejudecati – si mai apoi ii izolam, pentru ca e mai usor pentru noi sa nu avem de-a face cu o asemenea situatie.

Sa combatem cateva dintre prejudecatile despre HIV/SIDA

HIV poate fi transmis prin contact sexual, folosirea unor seringi infectate sau de la mama seropozitiva la fat, in timpul sarcinii, daca aceasta nu urmeaza un tratament specific pe timpul sarcinii.

Nu se transmite prin aer sau apa, prin saliva, transpiratie, lacrimi, nu se transmite prin insecte sau animale, prin folosirea la comun a alimentelor sau a toaletelor.

Nu exista niciun motiv logic si de bun simt, altul decat prejudecata si nestiinta noastra, pentru care nu am accepta in preajma noastra o persoana purtatoare HIV/SIDA.

Numai ca integrarea sociala a persoanelor purtatoare de HIV/SIDA este o componenta esentiala a tratarii cu succes a bolii. Noile tratamente antiretrovirale aduc posibilitatea pacientilor unei vieti traite aproape in normalitate, in care virusul este tinut ub control si nedetectabil, reducandu-se pericolul de a fi infectate alte persoane.

Singurul lucru pe care nu-l pot rezolva medicamentele e empatia noastra.

”Nu-ti feri privirea”  este o campania care foloseste simbolul unei legaturi umane fundamentale – contactul vizual – ca metafora pentru nevoia de a empatiza cu pacientii care lupta impotriva bolii si de a nu ceda instinctului de a-i evita.

Zilele acestea veti vedea in spatiu public multe afisaje insotite de cuvintele ”Nu-ti feri privirea”. Va rog mult ca de fiecare data cand le vedeti sa va ganditi cu onestitate la comportamentul vostru real, nu cel pe care credeti ca-l aveti. La micile discriminari pe care le faceti/ facem zilnic.

Daca le constientizam, le putem corecta.

In Romania din 1985 si pana astazi au fost inregistrate 23.665 persoane infectate cu HIV/SIDA, 15.503 sunt in viata si unii dintre ei reusesc sa-si desfasoare o activitate normala dupa standardele sociale.

Altii insa sunt discriminati in mai multe nivele: pentru boala lor, pentru ca sunt saraci, pentru ca apartin unei minoritati – sexuale sau etnice . Doar anul acesta pana la sfarsitul lui septembrie au fost inregistrare n489 de noi pacienti.

Nu va feriti privirea cand cineva e altfel decat voi. Puteti fi un imens sprijin emotional, le puteti da aripi in vindecarea si integrarea lor, cu o privire calda si un zambet. Atat de putin.

”Nu-ti feri privirea” e o campanie de solidaritate a GSK Romania de Ziua Mondiala a luptei impotriva HIV/SIDA.

P.S. se intampla sa stiu (sa fi scris de-a lungul timpului despre) doua persoane purtatoare de HIV/SIDA, ambele dintre copiii infectati ai anilor 90. Una si-a gasit un scop in viata in a ajuta pe altii aflati in situatii defavorizate, cealalta s-a inchis in sine si nu mai are niciun fel de viata.

Ambele sunt sub tratament, pentru ambele persoane virusul este tinut sub control si nu se afla in nicio zona de risc. Una dintre persoane e o frumusete  exotica plina de energie, cealalta a slabit foarte mult si rareori iese din casa.

Una a intalnit in viata persoane care i-au zambit si au ajutat-o sa se integreze iar acum salveaza vieti, cealalta n-a avut atat de mult noroc.

Nu va feriti privirea, puteti/putem schimba atat de multe cu un gest atat de mic.

 

1135
bjork_bk_ph_fi(Design) Casa din New York a lui Bjork nu seamana cu personajul straniu de pe scena –

(Design) Casa din New York a lui Bjork nu seamana cu personajul straniu de pe scena –

Bjork, cantareata care a creat unul dintre cele mai cuoscute proiecte muzicale islandeze, isi vinde penthouse-ul din Brooklyn, New York.

Suma la care este evaluata casa e 9 milioane de dolari.

Ce e cu adevarat simpatic legat de aceasta doamna speciala – al carei nume de familie este Gudmunðsdóttir :) – este ca aceasta casa nu are deloc nebunia personajului creat pentru showbiz. E o casa luminoasa, linistita, cu gradina pe terasa, un candelabru cu sticla venetiana.

Casa a fost decorata de fostul ei iubit, artistul de avangarda Matthew Barney, are 4 dormitoare fiecare cu baia lui, 4 mini dulapuri si totul este minimalist, nimic extravagant sau spectaculos ca deschidere si suprafata.

In schimb e mult bun gust. Iata imagini din interiorul casei

bjork_bk_ph1 bjork_bk_ph2 bjork_bk_ph3 bjork_bk_ph4 bjork_bk_ph5 bjork_bk_ph6 bjork_bk_ph7 bjork_bk_ph8 bjork_bk_ph9 bjork_bk_ph10 bjork_bk_ph11 bjork_bk_ph12 bjork_bk_ph13

1060
Douglas_HOSPICE_1080x1080Douglas – Un cadou cu sens – cosmetice pentru tine, donatie pentru Hospice Casa Sperantei –

Douglas – Un cadou cu sens – cosmetice pentru tine, donatie pentru Hospice Casa Sperantei –

Din cateoria darurilor cu sens pe care le puteti face de aceste sarbatori e aceasta Dream Pallette pe care daca o cumparati- fie din magazin fie de pe douglas.ro  – 10 lei merg la fundatia Hospice.

Campania e valabila pana pe 24 decembrie si e o ocazie frumoasa daca mos Craciun are de facut un dar pentru o domnisoara cocheta sa i se si povesteasca despre caritate, voluntariat si implicare sociala.

E al treilea an in care Douglas face actiunea aceasta discreta, iar banii au ajutat la crearea centrului de la Adunatii Copaceni. Cu suma pe care Douglas intentioneaza sa o doneze catre HOSPICE anul acesta Fundația poate asigura gratuit pentru pacientii adulti si copii care sufera de boli incurabile 45 de zile de internare in unitatile cu paturi ale organizației, 50 de vizite la domiciliul pacientilor si 130 de participari în centrele de zi.

 In Hospice Casa Sperantei la nivel national se afla in acest moment peste 3000 de pacienti cu boli incurabile care sunt ingrijiti zilnic. O parte din actiunile fundatiei merg si catre familiile pacientilor pentru ca durerea, ca si terapia, sunt comune.

Paleta costa 125 ron, o gasiti online aici

DA_CHRISTMAS2018_DREAMPALETTE_OPEN2_4036221977131_600x600

1069
foto claudiu murarasu 5TE ROG: Schimba-ti fotografia de profil si donezi 100 kwh energie unui centru de batrani din Caransebes pe care-l am in grija –

TE ROG: Schimba-ti fotografia de profil si donezi 100 kwh energie unui centru de batrani din Caransebes pe care-l am in grija –

Te rog pune-ti pentru cateva zile rama aceasta la profilul fotografiei tale de pe FB – aici o gasesti, pune hashtagul #daruiestelumina si mentioneaza Caminul Constantin si Elena, Caransebes. Fiecare rama de fotografie inseamna 100 kwh energie pentru ei oferinti intr-o campanie speciala de E.On. Te rog. Multumesc.

Despre centru mai jos.

foto claudiu murarasu 3

Cand vin Sarbatorile – de Craciun sau de Pasti – ne lovim mai des de informatii despre cei aflati in situatii care necesita atentia noastra, de la copii pana la batrani. Dar chiar si-atunci – ca e vorba de o stire au de un mail al unei asociatii care te invita sa contribui cu ceva pentru a le face viata mai usoara celor defavorizati – chiar si atunci, nu ai timp sa intri in detaliile si emotiile situatiei in care ti se solicita ajutorul.

Zilele trecute am fost in Caransebes, la 80 de kilometri de Timisoara, cu treaba. Am vizitat si Caminul pentru Persoane Varstnice „Sfintii Constantin si Elena”care se afla in grija Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului si a Consiliului Judetean Caras Severin.

Intr-o zona ca aceasta din Banat, unde s-a muncit in minerit si foarte multe persoane au plecat la munca in vest, batranii sunt intr-o situatie mare de risc: raman singuri (pentru ca le-au plecat copiii la munca peste hotare), locuiesc in zone izolate. Asa ca in regiune exista trei centre pentru varstici cu o capacitate totala de aproape 200 de locuri.

Nu sunt toate ocupate, dar cand asistentii sociali sau primarii din satele izolate recomanda ajutarea unei persoane, ea intra in grija unuia dintre centre, in baza unui dosar aprobat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras Severin

Iarna e cel mai greu. Un batran singur intr-o zona izolata inseamna acces greu la sursa de caldura (n-are lemne, sau n-are cine sa i le taie pentru foc), dificultatea de a avea medicamente sau la asistenta medicala.

La Caransebes sunt 31 de beneficiari ai centrului pentru varstnici, in acest moment, dar caminul are o capacitate de 50 de locuri.

foto claudiu murarasu 4

31 de beneficiari, femei si barbati, unii trecuti de 80 de ani, cei mai multi singuri pe lume.

Printre ei, femei care au lucrat in mina, sau doamne care au studiat in copilarie in franceza, barbati care au fost profesori pentru generatii sau care au fost agricultori. E o diversitate de profesii, culturi, obiceiuri, educatie, dar – cu siguranta – trairi comune – dorul de cei pe care nu-i mai au aproape.

Locuiesc in camere cate doi, ca sa-si mai povesteasca lucruri, sa mai imparta amintiri. Fiecare camera are baia ei, dar si un televizor. Dimineata si de cate ori este nevoie sunt sunt vizitati de asistentii medicali, iar un medic de familie ii consulta periodic. Au un living cu o biblioteca mare plina de carti – e locul unde se intalnesc si se uita cu totii la plasma mare, ca-n orice familie. Au bucatarie, unde li se pregateste masa zilnic, in timpul postului mancare de post.

Zilele trecute, de 1 decembrie au avut la masa de pranz fasole cu ciolan si, in colturile meselor, langa farfuriile lor, au fost prinse fundite tricolore. Vor avea si brad de Craciun si cadouri de la Mosul (un fruct sau un alt cadou mic pe care si-l doresc). Pentru ca miza cea mai mare pentru cei care ii au in grija e cum sa creeze lucruri pentru ca zilele lor sa fie diferite, sa-i scoata din monotonie.

Crenguta Dragan e directoarea centrului si a creat de cateva luni un program special in colaborare cu elevii unui liceu din oras. Tinerii (cei mai multi in clasa XI-a) vin miercurea si fac activitati cu varsnicii, asculta povestile din alte vremuri, invata istoria cum n-a fost trecuta in carti si, mai presus de orice, aduc o alta energie in camin.

crenguta dragan foto claudiu murarasu

Caransebes e un oras mic si nu foarte bogat, dar are o istorie frumoasa. Primaria e copie fidela a primariei din Viena, pentru ca la inceputul secolului trecut primarul Constantin Burdea a cerut o intrevedere cu imparatul Frantz Iosif, rugandu-l sa finanteze constructia unei cladiri a administratei locale. In primarie e o aula cu scaune rosii de catifea care i-a gazduit pe taranii care au mers din partea Banatului la reuniunea de la Alba Iulia in 1918 cand s-a stabilit Unirea.

In oras nu mai sunt multe fabrici (celebra fabrica de mobila a fost inchisa), iar oamenii traiesc din servicii si, pe alocuri, din turism. Asa se face ca toti sunt obisnuiti sa chiverniseasca banii si sa calculeze orice cheltuiala.

In Caminul pentru persoane varstnice sunt si oameni care au scris o parte din istoria locului, ca domn profesor care a avut cea mai mare scoala de soferi din zona, domn profesor prin mana caruia au trecut multe generatii – parinti si copii. A trecut de 80 de ani, i-a murit sotia de doar cateva luni si, pentru ca durerea e inca vie, mai trece pe holuri plangand. Il vad ingrijitorii, il incurajeaza si, cel mai adesea, reuseste sa intre zambind in livingul unde e toata lumea.

Daca-i intrebi, toti beneficiarii caminului isi doresc cel mai mult sa se plimbe si in afara lui. Cei care se pot deplasa merg in oras, isi cumpara nimicuri sau, pur si simplu, mai vad lumea. Chiar si cei care e deplaseaza cu cadrul au in carucior ies din cand in cand in oras.

Pentru ca le stie dorinta, Crenguta vrea sa le organizeze o zi la cinematograful din oras. Posibil ca sa vada Morometii, pentru ca e un film romanesc care sigur le va placea.

Cand e sa traga linie in dreptul ei, directoarea Caminului, Crenguta Dragan, spune ca intalnirea cu batranii i-a schimbat viata; e un om al cifrelor, exact, calculat, pragmatic, dar dupa cateva luni alaturi de povestile batranilor a devenit mai empatica si si-a luat in serios responsabilitatea de ”fiica adoptiva” a tuturor.

Caminul are 20 de persoane in personal auxiliar si cheltuieli de aproape 50.000 ron lunar. O parte din medicamentele batrinilor le suporta caminul pentru ca multi au pensii mici si, daca n-ar fi fost beneficiari ai caminului, nu si le-ar fi putut cumpara.

Cand o intrebi pe Crenguta ce bucurie le-ar face batranilor daca ar avea mai multi bani, fata i se lumineaza pentru ca, apoi, omul cifrelor sa –si faca simtita prezenta.

”Stiu ce isi doresc cel mai mult: sa mearga la manastirile din zona. E obiectivul meu la anul: sa fac rost de un autocar de la cineva ca sa mearga si dansii la manastirile la care isi doresc. E important pentru ei, nu doar sa iasa din camin, dar sa se si incarce emotional cu ceea ce simt ca au nevoie la varsta lor”.

foto claudiu murarasu 10

Acest reportaj nu-si doreste decat sa prezinte o realitate. Am dorit sa pastram anonimatul beneficiarilor caminului si sa vi-i prezint doar prin detaliile minunate ale fotografiilor lui Claudiu Murarasu, care e om al locului, din Resita.

Batranilor din Caminul pentru persoane varstnice „Sfintii Constantin si Elena” din Caransebes le e bine unde sunt si cum sunt. Sunt ingrijiti, si-au creat fiecare in camera lor o mica oaza de amintiri si cineva ii supravegheaza cu dragoste tot timpul, dar intotdeauna se poate mai bine. Si de Sarbatorile acestea, daca puteti ajuta un batran de oriunde sa o faceti din inima. Dincolo de orice beneficiu material, ceea ce isi doresc cel mai mult e dragoste. Si sa nu se simta singuri.

foto claudiu murarasu 2

Daca te-a impresionat povestea Caminului pentru persoane varstnice „Sfintii Constantin si Elena” din Caransebes, te rog sa ma ajuti ca acestuia sa ii fie putin mai bine. Ne ajuta  E.ON Romania, compania care ofera 3 forme de energie: electricitate, gaz si stradania de a fi bun.

Ce ai de facut concret? Trebuie sa instalezi rama de profil personalizata, disponibila pe pagina de Facebook Daruieste Lumina, (aici) sa folosesti, in descrierea imaginii de profil, hashtag-ul #DaruiesteLumina si sa mentionezi organizatia pe care vrei sa o ajuti, din cele patru incluse in editia de anul acesta a campaniei. E.ON Romania va darui, in numele tau, 100 kwh energie organizatiei mentionate, in acest caz Caminului pentru persoane varstnice „Sfintii Constantin si Elena” din Caransebes.

Campania “Daruieste Lumina”, initiata de E.ON Romania, a ajuns la cea de-a cincea editie si a daruit peste 500.000 kwh in cadrul celor 4 editii derulate pana in prezent.

 

 

6261
intreaba un medicCrezi ca Internetul e doctorul tau? Gandeste-te de doua ori –

Crezi ca Internetul e doctorul tau? Gandeste-te de doua ori –

 

Zilele trecute, cand studentii la medicina au dat examenul de Rezidentiat, a aparut un viral despre un jurnalist de la VICE care „da” si el examenul cu ajutorul informatiilor gasite pe internet.

Totul era parte dintr-un experiment realizat in colaborare cu Reteaua de Sanatate Regia Maria, un experiment care isi doreste sa atraga atentia asupra obiceiului romanilor de autodiagnosticare via internet.

Chiar si eu am dat share la anuntul experimentului si m-am vazut fata in fata cu comentarii despre cum „imi cunosc cel mai bine corpul si daca mi-l ascult, o sa stiu cand am probleme”…

Pentru mine important nu e ca nu stii ca ai probleme, ca asta simti – uneori te si doare – ci ca n-ai cum sa stii, fara multa scoala, cum sa rezolvi problema de sanatate. Cam ca la matematica, daca vreti… stim toti cu adunarea, la ecuatii diferentiale intervin insa ceva complicatii daca nu stii matematica pe bune.

Dar, revenind la experimentul Vice, iata care au fost datele problemei.

Mihai Popescu, senior editor la VICE, absolvent de Jurnalism, cu un curs de prim ajutor la activ – facut chiar la VICE -, cu ceva pasiuni pentru Biologie din scoala ( a dat chiar Bacalaureatul la Biologie) si o tentativa ingropata in fasa de a da la medicina („mi-a zis taica-miu ca nu ma intretine cat sa termin Medicina”).

Candidatul perfect. Cu scoala, deci cu posibilitatea de a filtra si analiza informatiile pe care le-a gasit la o cautare pe internet. Ba chiar si cu un sentiment ca la scoala era bun la materie conexa cu ceea ce are in fata, deci ar putea intelege.

Rezultatul – 18% din raspunsuri rezolvate. Cu tot accesul din lume – referate, forumuri de conversatii, acces la carti de specialitate care au versiuni in online.

Mihai a dat examenul in aceeasi durata de timp ca oricare alt sudent la medicina (4 ore), iar raspunsurile au fost evaluate cu grila standard.

36 de raspunsuri din 200. “Eram convins ca o sa fac corect 25%-30%. Chiar gasisem informatiile necesare pe Google, de pe un site de referate, dar pur si simplu nu am fost in stare sa le procesez. M-am dezamagit singur cand am vazut că am nimerit doar 18%”, spune Mihai post experiment.

A existat vreo intrebare la care era sigur sigur ca a raspuns bine si, de fapt, a fost pe aratura?

”Da, era una de bun simt, pe care eram sigur ca am dat-o bine chiar si fara ajutor de pe Internet, dar mi-am luat teapa. Era legata de simptomele femeilor gravide. Pe langa greturi si schimbari hormonale, am incercuit si ceva in plus, ceva gen ameteli.”

Care a fost morala acestui experiment?

Oricat de bun simt ni se par noua informatiile pe care le gasim in online despre cauzele simptomelor noastre, adevarul e de multe ori de departe de realitate.

Si cum spune domnul doctor Ulmeanu cu care Mihai a discutat post experiment, problema nu este ca iti cauti pe net posibilele cauze ci ca nu ajungi apoi in proximitatea unui medic pentru tratament.

In Romania, automedicamentatia este un fel de sport national.

Sigur ca mai e mult pana va disparea sertarul farmacie din casele noastre, sertar din care luam medicamente dupa cum am invatat noi din mosi si stramosi pentru atunci cand ne doare ceva.

Dar primul pas ar fi sa constientizam gravitatea faptelor si … sa intrebam un medic

Iata filmul experimentului lui Mihai Popescu, uitati-va si luati aminte la statisticile care-l insotesc. Sigur sunteti parte din ele:)

P.S. sunt printre putinii romani care nu a luat antibiotice in ultimii multi multi ani si care nu are un sertar cu medicamente.

881
cover cadouriCum sa treci bine peste Secret Santa – 27 cadouri amuzante si cu mesaj –

Cum sa treci bine peste Secret Santa – 27 cadouri amuzante si cu mesaj –

Nu mai sunt angajat al unei companii de foarte multi ani, dar inca imi mai amintesc ca la inceputul lui decembrie e febra Secret Santa.

Petrecerea de Craciun de la birou unde faci cadou unui coleg  -pe care l-ai tras la sorti. Un cadou care e frumos sa fie simpatic, sa aiba umor, sa fie diferit de ce ar putea gasi si el/ea la indemana in primul magazin, un cadou care sa se potriveasca personalitatii sale si… sa se incadreze intr-un buget prestabilit.

Adica e multa presiune pentru un cadou.

Asa ca m-am gandit sa va fac viata mai usoara si sa va arat cateva cadouri simpatice pentru aceste sarbatori, toate super originale – create de designeri romani intr-un concept care are legatura cu ceva romanesc –  toate de maxima calitate si – atentie!- le poti cumpara pe toate online, adica nu alergi prin magazine in aglomeratie. Vin cumparaturile direct la tine.

Canute dragutze cu mesaj si desene frumoase

Garantez ca veti merge la sigur la o colega cu canutele din email din colectia Once upon in Romania. Eu am daruit in ultimele luni patru bucati si, nu stiu cum se face, cum vine cineva in vizita si vede canuta mea cu fetita, cum o admira atat de mult ca … o daruiesc. Sunt foarte simpatice, amintesc de copilaria de la tara cand beati apa de la fantana si au un design absolut minunat.

Sunt desigur si versiuni pentru domni…

aperwill12_1 cana_fetita_pe_cal_front_view cri_7762_1

 

… dar si versiuni pentru iubitorii de cafea sau se smoothie, baute in drum spre birou

img_5976

 

Pentru doamne si domnisoare, dar si pentru fetitele lor, iata cateva sugestii foarte dragutze

Geanta de panza Once upon a time in Romania, dar si un portfard din aceeasi colectie.

canvas_bag_birds_side_1 canvas_pouch_outr_front

Daca as avea o fetita, i-as face cadou unul dintre obiectele din aceasta colectie si as crea cu ea, intr-o eara inainte de culcare, o poveste cu personajele desenate pe obiect. Si-as invata-o despre bamele romanesti.

Portofel … din basme.

E din panza, e compartimentat si cred ca e un portofel minunat pentru o adolescenta.

canvas_wallet_mandala_outr__front canvas_wallet_mandala_outr__inside_two

Cutie de bijuterii, din lemn, lucrata manual.

cutie_de_bijuterii_din_lemn_handmade_1 cutie_de_bijuterii_in_forma_de_carte_2

Bomboniera din lemn, lucrata manual

bomboniera_2

Daca vreti sa fiti ca in basme, doi dintr-o lovitura, va recomand cadouri in care loviti cu ”manta”, primeste parintele si sa bucura copilul.

Si aici avem o colectie minunata Vladut Story cu o papusa care va e ghid prin multe situatii – de la gardian al timpului (cu un ceas super simpatic), trecand pe la ghiozdan de scoala, carnete, pix … pana la dulciuri delicioase.

agenda_vladut_story_1 backpack_vladut_front ceas vladut

 

 

Pixuri amuzante – cu maturica, coasa, ciocan

Intotdeauna inveselesc orele de la munca… si nu exista coleg care sa nu aiba si el nevoie de un pix care sa stea pe birou sa-l faca sa zambeasca in orele lungi de munca

aartdecor01 aartdecor02 aartdecor08

Jocuri de inteligenta

Mici instalatii din lemn care au cate un obiectiv – sa reconstruiesti o figurina, sa separi o bila de restul constructiei – probleme de nteligenta si, cateodata, de fizica. E oricand un cadou super simpatic si pentru copii, mai ales ca toti ne vaitam ca ai nostri copii stau prea mult in compania tabletei…

aperfrid17407 aperfrid17492

Cu cadourile acestea sunteti in super buget si dati lovitura: sunt originale si sunt lucrare manual sau desenate de designeri romani.

In plus le gasiti pe toate online, cum spuneam – aici pe site-ul Artandcraft.ro – ceea ce inseamna ca vi le livreaza cineva acasa, fara sa va mai luptati cu aglomeratia din magazine sau din trafic.

Bonus, va invit sa vizitati site-ul artandcraft.ro daca aveti colegi expati – gasiti pachete care contin dulciuri traditionale, vinuri romanesti autentice… adica un dar care o sa-l bucure si o sa-i si placa sa-l duca acasa la familie.

Pentru corporatiile care au de daruit cadouri si nu si-au facut inca planurile, gasiti tot pe artandcraft.ro o sectiune speciala unde o sa va rezolvati rapid situatia.

In aceasta sectiune speciala  pachetele au fost special concepute pentru a veni in ajutorul persoanelor grabite, care sunt in cautarea unui cadou special pentru partenerii de afaceri sau pentru cei dragi.

Desigur, pachetele au un pret mai bun decat daca ai cumpara fiecare produs separat, au 3 variante de ambalare (cos, cutie, punga de cadou) si se pot configura in functie de dorinta ta.

Iata trei dintre propuneri:

Pachet Transilvania

Agenda, stilou, praline din ciocolata cu silvoriu, glob 

pachet_corporate_transylvania_simple1

Pachet Kisses from Transylvania, sau cum sa daruiesti cel mai dulce cadou posibil

Portfard Kisses from Transylvania, dulceata de visine cu nuci, cirese in lichior invelite in ciocolata neagra, pix si jurnal

pachet_corporate_kisses_basket

Pachet folclorglob muzical, cutie din lemn pentru bijuterii, penar din piele cu motive traditionale, un borcan cu dulceata de afine, un ou incondeiat cu suport din lemn

pachet_folclor_1__1

Oricum ar fi, orice ati alege, daruiti cu inima deschisa ca sa aduceti bucurie celui care primeste. Si nu va incruntati zilele acestea, nu plecati de la premisa ca trebuie sa alergati mult prin magazine; o cautare inteligenta in online, un loc unde gasiti multe daruri e la fel ca sacul magic al lui Mos Craciun.

Tips: Daca va aflati prin aeroporturi la acest sfarsit de an, gasiti in magazinele Art&Craft din Bucuresti, Iasi, Constanta, Sibiu, Targu Mures, Cluj-Napoca, Timisoara, Craiova, Bacau si Suceava, cadourile individuale de mai sus. Pachetele corporate sunt doar online insa.

2877
centenar_logoA trecut aniversarea centenarului, ok. CE FAC EU…? –

A trecut aniversarea centenarului, ok. CE FAC EU…? –

La 100 de ani de la Unirea cea mare prea putini dintre noi stiu faptele din istorie. Poate putin mai multi, dar doar foarte putini, s-au informat via google sau din vreun reportaj tv.

aici jurnalele Reginei Maria aparute la Polirom,

mai jos cateva dintre copertele cartilor care se gasesc in librarii despre Regele Ferdinand (corespondenta sa emotionanta cu familia, in vremuri grele) si despre Regina Maria

scrisorile-regelui-Ferdinand-vol-I-2-BT733 regina_maria_-_insemnari_01rgb jurnal de razboi regina maria

 

La 100 de ani de la Unire

– traim intr-o tara care are o populatie numeric aproximativ egala cu cea de la 1918 (intre granite) si cu inca o tara – demna de-o alta Unire (morala, mai degraba) – in afara granitelor.

– Bratianu e un nume de strada prin mai toate orasele mari ale tarii, iar in spatiul public sunt niste rapandule avide, inculte pe post de politicieni.

(daca vreti sa cititi corespondenta lui IC Bratianu cu familia sa, o carte ca o fereastra in mintea unui om cu alte valori decat cele pe care le avem cei mai multi dintre noi, o puteti face prin cartea care a aparut la editura Vremea

– ne facem cultura pe facebook sau, daca suntem mai intelectuali, din vreun documentar de la tv, dar ne vaitam cu totii ca nimeni nu mai pune pret pe cultura astazi.

– ne bucuram ca alte tari ne celebreaza aniversarea punand tricolorul pe cladirile lor (dar -plin de ego si cu convingerea ca ni se cuvine orice – uitam sa ne intrebam: cand a fost ultima data o cladire de-a noastra luminata in culorile altei tari la aniversarea ei?!)

De la cel mai mic pana la cel mai mare asteptam sa faca altul – oricare altul – ceea ce credem ca ar trebui facut ca sa ne fie mai bine ca natie – sa citeasca, sa fie corect, sa fie punctual, sa-si respecte cuvantul, sa promoveze cultura, sa se implice in viata comunitatii, sa voteze, sa militeze.

Urla in noi un patriotism de suprafata la o zi aniversara, istorica (100!!! de ani de la Unirea cea mare), ne lovesc emotiile faptelor unor oameni mari care au avut curaj, determinare si putere sa lupte pentru ceilalti, dar uitam (sau nu vrem sa ne gandim) ca si de noi  (fiecare dintre noi, punctual, de tine cel care citesti acum) depind anii care vin. Nu o suta, urmatorii 10, urmatorii 5 ani.

E ziua de dupa aniversarea centenara si mi-ar placea sa ne intrebam toti:

Ce fac eu ca sa fiu un om mai bun, mai corect, care-si respecta cuvantul?

Ce fac eu ca sa rezist tentatiei de a incalca o lege sau o regula – orice lege – oricat de mica…

Ce fac eu ca sa nu ma mai insel pe mine si pe altii, cautand forma fara fond, ca sa dau un ”tun” profesional?

Cum gasesc in mine resurse sa incep sa muncesc pe bune pentru educatia mea, pentru drumul meu?

Cum imi setez mintea ca sa nu mai gandesc la orice lucru pe care-l am de facut ca ”las ca merge si asa”?

Cum ii ajut pe ceilalti inainte sa astept sa fiu ajutat – de stat, de prieteni, de neamuri sau de vreun duh sfant?

Fiecare dintre noi a trait niste ani din suta asta aniversara, cu ce a contribuit fiecare e doar o mica parte dintr-o evaluare de ”a doua zi” dupa aniversare. Ar fi frumos sa fie sincera si fara gandul ”las, ca face altul”. 

1408
anthonyquinnAnthony Quinn – Pacatul Originar ( o autobiografie) – fragment –

Anthony Quinn – Pacatul Originar ( o autobiografie) – fragment –

 

In doua saptamani urmeaza sa fie lansata in librarii autobiografia lui Anthony Quinn, Pacatul Originar.

Cartea apare la Editura Nemira in colectia Yorick dedicata teatrului si filmului si am privilegiul sa o citesc in aceste zile, inainte de a iesi in librarii.

Cum sunt cateva zile lungi de vacanta, m-am gandit ca un fragment din carte v-ar prinde bine si voua. Mai jos e o secventa din primul capitol cand Quinn merge pentru prima data la psiholog pentru ca e nefericit.

Cartea e drumul lui spre intelegerea de sine, e scrisa la persoana I, foarte cinematografic si lasa, printre randurile povestii unui baiat atat de sarac care credea ca o sa-l vanda parintii ca nu au ce sa-i dea de mancare, multe detalii despre cum functioneaza star sistemul de la hollywood si cum succesul iti poate deteriora personalitatea.

Quinn a jucat intr-unele dintre cele mai de succes filme ale anilor 40- 60, cu Zorba The Greek, Viva Zapata sau La Strada. Are doua premii Oscar si a intrat in istorie ca primul actor mexican care a castigat aceasta statueta.

 

pacatul originar

Pacatul Originar – Anthony Quinn, o autobiografie

Fragment

Sigur că da, cred în iubire, acea iubire despre care vorbeau Iisus sau Gandhi. Dar oare fusesem eu capabil vreodată să iubesc necondiționat? Cu siguranță, îmi iubeam copiii și totuși, le impusesem și lor legi.

Cu femeile eșuasem complet. Acolo, condițiile pe care le puneam eu erau învechite și rigide, rezultatul educației mele religioase și al eredității. Sângele indian care-mi curgea în vene era prea puternic pentru a permite orice concepții moderne stridente. Cu femeile eram total inflexibil.

„Căci unde te vei duce tu, acolo voi merge şi eu şi unde vei trăi tu, voi trăi şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu”.[1]

Doctorul îmi aștepta răbdător răspunsul.

-Acel tip de iubire în care cred eu e prea complex pentru a răspunde doar cu Da sau Nu, i-am zis. Dar pentru moment să spunem că da, cred în iubire.

-Atunci nu vă temeți! Totul va fi bine. Nici un om care crede în iubire nu poate fi prea bolnav, a încercat el să facă o glumă.

Am zâmbit vag la gluma slabă.

-Când m-ați sunat zilele trecute, trebuie să recunosc că am fost șocat, a continuat el. Eu și soția mea v-am văzut într-o mulțime de filme. Așa că am făcut ceva cercetări în ce vă privește, înainte să veniți azi, aici.

Și a scos un dosar. Erau o mulțime de tăieturi din ziare. Le-a răsfoit și a găsit-o pe cea pe care o căuta.

-Uite-o! Scrie aici că v-ați născut în Mexic, în timpul revoluției.

-Da. Pe 21 aprilie 1915.

-Și mai scrie că mama și tatăl dumneavoastră au luptat amândoi de partea lui Pancho Villa. E corect?

-Da, cred că da.

-De ce-o spuneți așa?

-Perioada aia e toată o nebunie. Îmi pare rău. Da, au luptat alături de Pancho Villa.

Doctorul a dat din cap.

-Mă tem că tot ce știu despre Revoluția din Mexic este ceea ce am văzut în filmul „Viva Villa”, cu Wallace Beery. Oare așa era Villa în realitate?

-Cred că Beery a făcut un rol foarte bun, dar nu cred că a reușit să prindă ardoare aprinsă a lui Villa.

-Ce vreți să spuneți?

Și atunci i-am povestit o anecdotă, pe care o știam de la tata, despre momentul în care Villa călărise până în vârful dealului și văzuse Pacificul pentru prima dată. Se uitase la imensitatea oceanului minute în șir, fără să spună un cuvânt. Apoi, își strunise calul și o pornise înapoi, în jos.  Locotenentul său, care călărea în spatele lui, a zis: „Ce priveliște, nu-i așa Jefe?” Iar Pancho i-a răspuns peste umăr: „E prea mic ca să-mi sature mie setea”.

-Asta da replică, a zis doctorul. Și când ți-a povestit istorioara asta tatăl tău?

-Când eram puști.

-Și n-ai uitat-o în toți acești ani?

-Nu.

-Simțiți și dumneavoastră că oceanul e prea mic ca să vă stingă setea, dle Quinn?

-Da.

-Dacă doctorul mai avea dubii în privința bolii mele, am simțit că răspunsul meu i le-a risipit.

La naiba cu el! Lasă-l să-și câștige banii, m-am gândit.

Bărbatul avea o față impasibilă și căuta mai departe printre hârtiile din dosar.

-Scrie aici în continuare că tatăl dumneavoastră a fost un aventurier irlandez, iar mama, o prințesă aztecă.

A trebuit să râd puternic.

-De ce râdeți? Nu e adevărat? și-a ridicat el privirea.

-Tata a avut ceva sânge irlandez, partea asta e adevărată. Dar râdeam de treaba cu prințesa indiană.

-Eu și soția mea ne-am gândit că e ceva foarte romantic, când am citit.

-Presupun că exact asta a vrut departamentul de publicitate al Paramount Pictures să simțiți. Nu li s-a părut suficient de romantic ca mama să fi fost o mexicancă oarecare.

-De ce nu?

-Ce naiba, doctore, trăiești în Los Angeles. Știi prea bine ce cred cei mai mulți dintre oamenii de aici despre mexicani.

-Nu știu. Sunt aici doar de câțiva ani, Tony. Pot să-ți spun Tony?

Întrebarea despre mexicani m-a iritat. Începuse deja să arate ca un texan cu gâtul roșu.

-Sigur, dacă pot să-ți spun și eu pe numele mic.

A râs.

-Poți să-mi spui cum vrei – și în câte feluri n-o să-mi spui până o să terminăm.

-Deci… să fii mexican în sudul Californiei nu e tocmai un „Sesam, deschide-te!”. Ani întregi pe ușile sălilor de dans și la intrarea în restaurante au fost plăcuțe pe care scria: „Interzis mexicanilor!” Mexicanii sunt leneși, sunt hoți, sunt murdari. Sunt fie îmbrăcați în costume ciudate, fie Pachuco[2] sau fumători de marijuana.

-Ai fumat vreodată marijuana, Tony?

-Nu, niciodată.

A făcut niște semne pe o hârtie. Mă întrebam ce naiba tot scrie acolo.

Peste drum, într-o altă clădire de birouri, puteam să văd cabinetul unui dentist. Un tip în costum alb, se chiora în gâtul unei doamne în vârstă.

Doctorul m-a văzut că mă uit pe fereastră și s-a ridicat și a tras jaluzelele. Eram bucuros că nu eram eu cel care trebuia să treacă prin acea operațiune de la dentist.

-Te întrebam, Tony, cum era mama ta când era tânără.

Auzisem întrebarea, dar încercam cu disperare să evit răspunsul.

Doctorul a zâmbit înțelegător.

Iisuse! Cum era mama? Fusese oare vreodată tânără?

 

Dacă avem să-i spun nenorocitului ăstuia adevărul, probabil că avea să creadă că am complexul mamei. E atât de simplu… Chiar dacă nu sunt psihiatru, tot îmi dau seama de asta. Ce să-i spun? Că mama făcea cel mai bun chili con carne[3] din lume? Să-i spun despre foame, despre durere? Să-i spun adevărul?

Da, era tânără pe vremea aia, în Juárez. Amândoi eram tineri, pe vremea când eram singuri. Și chiar n-aveam nevoie de nimeni altcineva. Ne aveam unul pe altul. Probabil că de-aici au și plecat problemele. Dar și asta mi se pare prea simplu. Fără dubiu că s-au complicat când s-a întors el.

Eu aveam trei ani și am știut de-atunci că mi-am găsit adversarul perfect. Știam că n-o să-l pot învinge. Era prea mult pentru mine să mă lupt cu el, așa că m-am îndrăgostit de el pe loc. Dar mi-a luat locul și probabil de-asta mi-am petrecut tot restul vieții încercând să fiu ca el.

Cum era mama? Trecuseră doar câteva zile de când o întrebasem. Și știam că răspunsul ar putea fi acolo cumva.

-Mama, mai ții minte când mă plimbam eu pe acoperișul unei colibe de chirpici undeva în El Paso: Sau poate era Juárez? Mi-aduc aminte o colibă și o scară și pe tine, jos, strigându-mă, rugându-mă să fiu cuminte și să nu mă mișc. Ai adus niște bărbați care s-au urcat pe scară și m-au dat jos. Mi-aduc aminte că aproape m-am bucurat că îți fusese atât de frică. M-am bucurat să te necăjesc. Simțeam prin frica și grija ta că mă iubești cu adevărat. Cu cât mai îngrijorată erai tu, cu atât mai fericit eram eu. Și într-un final, bărbații ăștia s-au cățărat după mine și m-au dat jos. Iar tu m-ai luat în brațe și m-ai sărutat de parcă m-aș fi întors din morți.

[1] Biblia, Cartea Rut, Capitolul 1, versetul 16 (n. tr.).

[2] Pachuco se referă la o subcultură mexicano-americană, asociată cu costumele specifice, cu pantaloni largi, cu talia înaltă, și haină lungă, cu umerii lăsați, stil care a devenit popular în rândul comunităților afro-americane, latino americană și filipo-americane, în anii ’40 (n. tr.).

[3] Fel de mâncare tradițional, condimentat cu ardei iuți, carne (de vită), roșii și deseori fasole. Poate fi asezonat cu ceapă, usturoi și chimion (n. tr.).

2058
kidmanurban_frankss_fi(foto) Design: Casa de vacanta a lui Nicole Kidman si a lui Keith Urban –

(foto) Design: Casa de vacanta a lui Nicole Kidman si a lui Keith Urban –

Doamna Nicole Kidman, impreuna cu sotul ei, cantaretul de muzica country Keith Urban, tocmai au vandut  o casa mica de vacanta cu 4 dormitoare si  bai.

Casa amplasata in Tennessee a fost gandita pentru vacantele copiilor, are si un birou dar si o sala de sport, precum si o mini casuta alaturata pentru personal.

Kidman care are in palmares toate marile premii din cinematografie ( Oscar, Globul de aur si Emmy) este alaturi de Keith Urban ( si el castigator de Grammy) unul dintre cele mai influente cupluri din show biz. Nu s-ar fi gandit nimeni la aceasta putere a lui Kidman pe vremea cand a fost casatorita cu Tom Cruise care ii trecuse in contractul de casatorie si ca nu are voie sa faca … mai multe filme decat el.

Cuplul Kidman – Urban este si un actor important pe piata de imobiliare, ei detinand apartamente sau case in toate marile orase unde au si business: un penthouse in Sydney, o vila in Beverly Hills, un apartament in Chelsea, New York.

Iata cum a fost gandita si decorata casa de vacanta pe care tocmai au vandut-o.

kidmanurban_franks1 kidmanurban_franks2 kidmanurban_franks3 kidmanurban_franks4 kidmanurban_franks5 kidmanurban_franks6 kidmanurban_franks7 kidmanurban_franks8 kidmanurban_franks9 kidmanurban_franks10 kidmanurban_franks11 kidmanurban_franks12 kidmanurban_franks13 kidmanurban_franks14 kidmanurban_franks15 kidmanurban_franks16 kidmanurban_franks17 kidmanurban_franks18 kidmanurban_franks19 kidmanurban_franks20 kidmanurban_franks21 kidmanurban_franks22 kidmanurban_franks23 kidmanurban_franks24

 

 

 

1574
Tentatia de a fi fericitDe citit: Tentația de a fi fericit – Lorenzo Marone – (fragment carte) –

De citit: Tentația de a fi fericit – Lorenzo Marone – (fragment carte) –

 

La Gaudeamus a fost lansata o carte scrisa foarte tandru de italianul Lorenzo Marone, Tentatia de a fi fericit. Cartea este un succes international de casa i a fost ecranizata , filmul se numeste La tenerezza, regizat de Gianni Amelio în 2017, cu Renato Carpentieri, care a obținut Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal la Premiile David di Donatello din 2018.

Lorenzo Marone ne propune o poveste puternică și emoționantă, scrisă cu meșteșug, despre viața și moarte, condimentată deseori cu accente comice. Cesare Annunziata, eroul septuagenar al romanului, e prins într-un păienjeniș de relații cu fiul lui homosexual, cu fiica adulteră, cu amanta prostituată și cu toți vecinii de bloc.

*

Motto: Sufletelor fragile care iubesc fără să se iubească.

Prima dintre cele trei femei inaccesibile

 

Când se ajunge la vârsta mea e inevitabil un bilanţ al propriei vieţi, a ceea ce ai făcut şi a ceea ce ai pierdut, al greşelilor comise, al şanselor evaporate. Dar pentru că nu mi-au plăcut niciodată bilanţurile, am evitat şi evit şi acum să fac vreunul. Oricum, orice s-ar spune, dacă m-ar arunca pe pământ de alte zece ori, aş străbate întotdeauna acelaşi drum şi m-aş izbi încontinuu de aceleaşi ziduri. Cea mai mare parte dintre noi suntem ca furnicile, urmăm o cale deja trasată. Aşa că, staţi liniştiţi, n-o să vă plictisesc cu lista regretelor mele, o să vorbesc mai degrabă despre femei, care rămân oricum, după părerea mea, unul din motivele principale pentru care merită să trăieşti.

Am avut multe: frumoase şi urâte, simpatice şi odioase, bune şi canalii. Şi n-am iubit-o pe nici una ca pe singurele trei pe care n-am reuşit să le am. Se ştie, un lucru de care te bucuri, indiferent dacă este o maşină, o casă, un serviciu, sau chiar o femeie, se consumă ca o lumânare. Nu ne vom obişnui însă niciodată cu ceva ce nu avem. Iată de ce, chiar şi acum, când sunt un bătrân amorţit care poate spera doar în altruismul (e un fel de a spune) Rossanei, singurele femei, în afara soţiei mele, care mă caută în liniştea nopţii sunt ele, cele trei harpii care n-au vrut în nici un chip să se culce lângă mine.

Anna era colega mea de şcoală, păr blond, ochi verzi, sâni mari. M-am îndrăgostit imediat ce am văzut-o. Încă de pe atunci aveam o pasiune exagerată pentru formele pline. Problema era că ea era mai mare decât mine, chiar dacă numai cu un an. Dar în adolescenţă cele trei sute şaizeci şi cinci de zile în plus fac diferenţa; în perioada de timp de care pământul are nevoie ca să se învârtă în jurul soarelui, o femeie a înţeles deja că tu, mică şi insignifiantă fiinţă din clasa inferioară, valorezi cât guma lipită sub banca ei.

În viaţa fiecăruia dintre noi vine momentul în care poveştile romantice despre iubiri imposibile pe care le spuneau bunicii şi mătuşile bătrâne nu sunt decât prostii. Dragostea e mult mai crudă decât o rudă bătrână şi-ţi zvârle în faţă adevărul, şi anume că poţi să ai un zâmbet frumos, să scrii poezii de iubire pentru prinţesa ta sau să-i cânţi o serenadă sub balcon, dar dacă ai faţa plină de coşuri şi îţi miroase gura, ea iese cu altul. Aşa că a trebuit să aştept ultimul ei an de şcoală ca să încerc s-o cuceresc. Şi, dacă mă gândesc, a fost mai bine aşa. Timpul petrecut urmărind-o pe ascuns (sau dedicându-i scurte şi trecătoare minute de pasiune în baie) m-a învăţat că, dacă doreşti ceva, aşteptarea se transformă în speranţă şi face ca timpul să fie demn de a fi trăit.

Eram îndrăgostit de Anna aşa cum poate fi un adolescent care nu ştie nimic despre capcanele vieţii. Şi, într-adevăr, aceea e vârsta potrivită pentru a-ţi pierde capul pentru o fată, dacă nu înveţi să iubeşti la cincisprezece ani, nu înveţi niciodată. În ziua în care m-am apropiat de ea, o doream deja de trei ani, ştiam unde locuieşte, cine sunt cele mai bune prietene ale ei, până şi cu ce băieţi fusese. Ea, în schimb, nu ştia nimic despre mine. Şi totuşi, după câteva zile ne-am sărutat.

Nu cred că greşesc atunci când spun că tot ceea ce am devenit mai târziu se datorează acelui fatidic moment. Pentru că eu, odată ajuns acasă, eram convins că mă logodisem. I-am spus-o şi mamei, care a zâmbit şi s-a întors la treburile ei. În primul moment n-am dat prea mare importanţă faptului că a ridicat din umeri, dar aş fi făcut bine să cer explicaţii în legătură cu scepticismul ei. În ziua următoare m-am dus la Anna şi am îmbrăţişat-o, ea m-a privit surprinsă, s-a tras şi m-a întrebat ce fac. Un sărut nu era decât un sărut, cu siguranţă nu trebuia să ne căsătorim pentru asta. Problema e că pentru mine era prima oară. Primele dăţi ar trebui să aparţină exclusiv neofiţilor, altfel cine a trăit deja experienţa potoleşte, chiar şi fără să vrea, bucuria celuilalt. Anna a distrus primul meu sărut. Atunci m-am gândit că, pentru a o cuceri cu adevărat, va trebui să fac ceva mult mai dificil: să trăiesc cu ea o „primă dată“. Adică trebuia să mă culc cu ea.

Am avut nevoie de unsprezece luni ca să-mi duc la îndeplinire planul, luni în care am jucat rolul prietenului căruia să-i facă mărturisiri, care s-o însoţească peste tot dacă e nevoie, care să-i dea sfaturi, care să fie mereu prezent dacă e nevoie, ca un fel de căţeluş. În fond, am fost perfect. Atâta doar că nu te logodeşti cu un prieten, şi aşa şi era: ea se încurca, desigur, cu alţii, nu cu mine. Apoi însă i-a murit tatăl şi, recunosc, pentru mine a fost un mare noroc, pentru că Anna a avut şi mai multă nevoie de subsemnatul. S-a întâmplat ca într-o zi să rămânem aşezaţi mai mult decât de obicei pe patul meu şi să vorbim despre tatăl ei. Dacă ar fi fost după mine, aş fi continuat să ascult toată seara mii de poveşti despre tată, care nu mă interesau absolut deloc, numai că, la un moment dat, ea s-a întors spre mine şi m-a sărutat. Continua să vorbească, iar gura îi era la câţiva centimetri de a mea, chiar să fi vrut mi-ar fi fost imposibil să continui conversaţia ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Atunci ne-am sărutat din nou şi în câteva secunde ne-am trezit pe jumătate dezbrăcaţi, sub pătură.

Îmi aduc şi-acum aminte de senzaţia pe care am trăit-o, pielea mea poate retrăi clipa aceea la infinit. E foarte adevărat că lucrurile pe care le păstrăm cu pasiune nu mor niciodată, oarecum asemenea casei bunicilor, pe care, dacă închid ochii, reuşesc încă s-o vizitez. Iată, primul meu contact cu Anna se mai află încă ramificat într-un capilar periferic al trupului şi atunci când iese la suprafaţă, chiar dacă doar pentru o clipă, simt că mi se face pielea de găină, ca acum şaizeci de ani.

Eram acolo, doar câteva clipe şi i-aş fi dăruit şi eu o „primă dată“, aş fi ajuns pentru totdeauna printre lucrurile de păstrat cu pasiune. Dar, se ştie, dragostea nu te înşală, eventual preferă să te pocnească peste ochi cu o palmă bine ţintită. Aşa că exact când era mai frumos, ea mă opri, îmi luă faţa între mâini şi spuse. „Cesare, îmi pare rău, ţin la tine, dar asta o fac cu bărbatul vieţii mele!“

Aş fi curios să ştiu dacă şi-a respectat promisiunea. Mi-ar face plăcere s-o întâlnesc şi s-o întreb: „Ai văzut? Nobila ta promisiune era o mare tâmpenie! Nu puteai face o excepţie în seara aia? Cine spune că n-aş fi putut fi eu bărbatul vieţii tale?“

N-am spus nimic însă, m-am îmbrăcat, i-am dat o sărutare castă pe obraz şi am condus-o acasă. Nu ne-am mai văzut, nu după mult timp ea s-a logodit, eu am plecat în armată. După câţiva ani am aflat că s-a mutat în Nord, cu soţul ei. N-am mai întâlnit-o niciodată, din câte ştiu s-ar putea să fi şi murit.

Anna a fost prima mea experienţă cu dragostea neîmpărtăşită, o invenţie inutilă, dacă te gândeşti bine. Există atâtea persoane singure pe lume, care ar putea să se întâlnească, să se iubească, să fie fericite, să aibă copii, să se înşele şi apoi să se despartă, în schimb mulţi pierd timpul urmărind pe cineva care cu mare greutate îşi dă seama de existenţa lor.

În orice caz, povestea asta m-a învăţat ceva: persoanele încruntate, arţăgoase şi sceptice nu sunt de fapt rele, numai că, spre deosebire de alţii, nu sunt în stare să facă faţă adevărului că lumea nu e un loc pentru cei buni.

Eu eram bun. Apoi a venit Anna şi piciorul ei în fund.

Ar trebui să le spun povestea asta copiilor mei, să-i explic Svevei că şi eu am fost un om mai bun înainte ca viaţa să mă înveţe să mă uit suspicios în jur, ca un iepure care iese din vizuina lui să caute hrană. Animalul are înscris în ADN-ul său simţul pericolului, se naşte pregătit deja să se apere de prădători, eu însă mi-am pierdut primii douăzeci de ani apărându-mă de vreunul din semenii mei.

Viaţa terestră ar trebui să fie ca o călătorie în Orient, o experienţă care ne deschide mintea şi ne face să devenim nişte fiinţe speciale. Dar se întâmplă exact invers, suntem scoşi afară din gaura neagră atunci când suntem inocenţi şi suntem vârâţi în sicriu după ce am făcut o mulţime de porcării. Am impresia că în timpul în care rămânem pe pământ ceva nu funcţionează cum trebuie.

 

Traducere din italiană şi note de Vlad Russo

Colecţia Raftul Denisei, colecţie coordonată de Denisa Comănescu

© Humanitas Fiction 2018

Tentatia de a fi fericit

2279