Author : Cristina Bazavan

v2_facebook (1)Un cadou de la Bringo de ziua lor

Un cadou de la Bringo de ziua lor

Prietenii mei de la Bringo implinesc 2 ani. Cred ca sunt client din prima luna si am scris de multe ori despre ei si cum mi-au salvat timpul.

Am prieteni apropiati care acum isi fac cumparaturile prin Bringo, cum am si prieteni virtuali care au descoperit Bringo gratie mie si mai comenteaza din cand in cand la vreo postare in care eu multumesc domnilor care ma ajuta la cumparaturi (am avut multe intamplari frumoase cu livratorii de-a lungul timpului)

In astia doi ani de Bringo am cam o comanda pe luna, am prieteni printre livratori (cu plecaciune pentru doamna Mariana care, intr-o zi cand a livrat comanda si a vazut ca nu ma simteam bine, m-a sunat si seara sa vada daca totul e ok cu mine…absolut minunata doamna, cu atentie si empatie), am facut un reportaj alaturi de un livrator ca sa inteleg cum functioneaza sistemul. (il puteti citi aici)

Ba mai mult, de ziua mea, la inceput de octombrie, simpaticii de la Bringo mi-au trimis flori si baloane, plus cadou transportul pentru comenzile pentru multe luni. M-am si gandit “cam cat de mult a intrat in viata mea aceasta aplicatie, daca imi fac cadouri de ziua mea?!”

*

Pentru cei care n-au folosit niciodata aplicatia magica de cumparaturi Bringo, iata cateva detalii despre cum functioneaza dupa ce ai descarcat-o din store pentru iPhone sau Ios.

 Pui adresa de livrare si iti apar magazinele de unde se pot face livrari in zona ta.

Fiecare magazin are zeci de produse pe categorii (Carrefour e unul dintre magazine, deci va imaginati cam ce e acolo. Sunt insa si farmacii, florarii, cofetarii:) ), pe gramaj, pret… Iti alegi ce iti trebuie si trimiti comanda, optand pentru plata cash sau card.

In 90 de min ajunge un livrator la usa cu tot ce ai comandat.

Ai salvat timp si bani pentru ca ramai in lista ta standard de cumparaturi. In plus, daca un produs din lista ta nu se mai gaseste la raft, livratorul te suna si, din fata raftului, iti prezinta alte variante ca sa alegi.

Eu comand uneori inainte de a pleca de la vreo intalnire si ajung acasa aproape in acelasi timp cu cumparaturile ceea ce e o satisfactie deosebita dupa o zi grea de lucru.

*

La aniversarea lor de 2 ani, pentru ca sunt simpatici (cand o sa va intalniti cu livratorii si veti vedea cat sunt de politicosi si de atenti, veti intelege ce spun) au un concurs pentru toti cei care comanda prin aplicatie.

Utilizatorii aplicatiei sunt invitati sa dea review livratorilor direct in aplicatie dupa o comanda si castiga livratorul cu cele mai multe review-uri.

Livratorul castigator primeste un city break oriunde vrea el. Toti cei care l-au votat intra la randul lor in tragerea la sorti pentru: 2 x city breaks.

Alte premii ale campaniei pentru userii care au votat livratorii aflati pe locurile 2 si 3 sunt: 2 x telefon mobil J5 si 2 x abonament livrari gratuite pentru un an. Premiul pentru cea mai frumoasa recenzie: 1 x voucher 500 lei.

Concursul are loc in perioada 22 octombrie – 22 noiembrie gasiti mai multe detalii aici https://www.facebook.com/BringoRomania/

Eu am sa scriu un review pt doamna Mariana pentru ca dincolo de atentia cu care selecteaza fructele si legumele, de faptul ca e femeie si uneori aduce cumparaturi grele (pentru care imi cer scuze mereu), e un super om atent la nevoile clientilor, e foarte empatica si e un om bun in adevaratul sens al cuvantului. (v-am povestit mai sus intamplarea cu telefonul dansei sa vada daca ma simt mai bine, la cateva ore de la livrare)

Dar sigur dintre cei care citesc aceste randuri sunt multi care au si alte experiente frumoase cu alti livratori. (mai era un domn care s–a intors cu banii la 5 minute si mi-a spus ca erau 2 hartii de 100 ron lipite si mi-a dat una inapoi pentru ca primise mai multi bani, trebuie sa caut cum il cheama si pe dansul).

Altfel, daca nu ati folosit aceasta aplicatie niciodata, trebuie sa stiti ca la cumparaturi de peste 100 de ron aveti livrare gratuita la prima comanda. Daca sunteti utilizatori mai vechi, cu un comentariu mai jos va pot trimite un cod promotional cu care aveti transportul gratuit pentru o comanda. Adica economisiti 19.90 ron. Atentie sa completati o adresa valida de mail. Prin tragere la sorti alegem 5 castigatori.

 flyer_spate_text1

noir-disney-princesses-5Ilustratii sexy si amuzante: Printesele Disney s-au facut mari si au ajuns femei fatale –

Ilustratii sexy si amuzante: Printesele Disney s-au facut mari si au ajuns femei fatale –

Un ilustrator american care locuieste in San Diego Astor Alexander a realizat o serie de ilustratii in care printesele Disney au devenit personaje principale in filme noir politiste. Seria se numeste Noir Princesses si e pe alocuri incitanta si pe alocuri amuzanta pentru ca Cenusareasa sau Alba ca Zapada au devenit femei fatale sau detectivi.

Fiecare dintre ilustratiile de mai jos pot fi transformate, la cerere, in tablouri.

Mai multe din munca lui Alexander puteti vedea aici.

Alba ca Zapada

noir-disney-princesses-1
Pocahontas
noir-disney-princesses-2

Frumoasa din Padurea Adormita – printesa Aurora
noir-disney-princesses-3

Mulan

noir-disney-princesses-4

Cenusareasa

noir-disney-princesses-5

Jasmine din Aladin
noir-disney-princesses-6

Belle din Frumoasa si Bestia
noir-disney-princesses-7

Ariel – Mica Sirena
noir-disney-princesses-8

Tiana
noir-disney-princesses-9

 

1204
povestiri_de_tinut_in_palma#decitit Yasunari Kawabata – Povestiri de tinut in palma, o carte cu povestiri de premiul Nobel, dar de lungimea unui status in social media

#decitit Yasunari Kawabata – Povestiri de tinut in palma, o carte cu povestiri de premiul Nobel, dar de lungimea unui status in social media

Pentru aceste zile speciale de toamna, cu o vreme mult mai calduroasa decat obisnuit si cu o lumina calda, va recomand spre lectura o care la fel de speciala: “Povestiri de tinut in palma” – Yasunari Kawabata , o culegere de povestiri unele cat un status de facebook, altele de 4-5 pagini.

Yasunari Kawabata  este un scriitor construit dintr-un aluat diferit chiar si de multi dintre scritorii japonezi si ca sa intelegeti cat e de sprecial, iata o anecdota prezentata in The Newyorker acum cativa ani intr-un profil despre Murakami: mama lui Murakami, profesoara de literatura japoneza i-ar fi spus fiului ei – Kawabata scrie literatura japoneza, tu… esti mai aproape de sufletul occidental.

* Kawabata este unul dintre cei doi scriitori japonezi detinator al premiului Nobel pentru literatura si are o tehnica speciala care, pusa la un loc cu cultura japoneza, reuseste sa surprinda in spatiu foarte ingust al expunerii literare foarte multe emotii, ca intr-o pictura, dar fara sa puna etichete, fara sa traga concluzii…

Citindu-l m-am gandit la americanul Raymond Carver si el un adept al minimalismului si la diferenta culturala – Carver iti induce unele concluzii, Kawabata e distant zen, echilibrat, iti arata o mica secventa de viata si te lasa sa te scufunzi in ea.

Aceasta este una dintre povestirile mele preferate din cartea care e un eveniment literar pentru ca, gratie traducatorului – Flaviu Florea, un rafinat om de cultura si mare iubitor al lui Kawabata – avem cateva povestiri care nu au mai fost traduse pana acum intr-o limba europeana.

povestiri de tinut in palma fragment

De altfel, selectia de povestiri precum si glosarul si notele de subsol ale traducatorului, arata preocuparile lui Kawabata din foarte multe unghiuri. Personal cred ca era un domn care muncea mult pentru forma scurta a scrierlor sale… unul dintre prietenii sai povestea ca inainte cu cateva saptamani de a se sinucide s-a reintors la una dintre cele mai celebre scrieri ale sale Tara Zapezilor, considerate una dintre cele mai rafinate scrieri ale literaturii japoneze (despre este un tânăr care trăiește în Tokyo, specialist în arta baletului și a dansului, care nu știe să danseze, în ciuda faptului că știe poate mai bine ca oricine ce este dansul.) A luat aceasta scriere – e minunata, e tradusa si la noi, tot la humanitas, si a lucrat pe ea reducand-o la cateva randuri…

Cred ca intamplarea asta arata mult din caracterul sau, din incercarile de a scrie si rescrie pana la un echilibru magic al simplitatii.

Si un alt detaliu al caracterului sau. In expunerea sa la ridicarea premiului Nobel, Kawabata a vorbit si despre sinucidere – Oricat de alienata ar fi lumea de azi, sinuciderea nu e o forma de iluminare. Oricat de admirabil ar putea fi, un om care se sinucide e departe de spiritul ingerilor. Nu admir si nici nu am o simpatie deosebita pentru sinucidere, dar… cati dintre cei care analizeaza profunzimea lucrurilor nu s-au gandit si la sinucidere?

Cartea are povesti ironice, povesti cu un erotism special, intamplari ca niste secvente desenate din viata si, cum spuneam, e o experinta foarte speciala si delicata fata de orice altceva ati citit pana acum.

 

 

1184
meghan 0(foto) Toate tinutele purtate de Meghan Markle in primul ei turneu oficial –

(foto) Toate tinutele purtate de Meghan Markle in primul ei turneu oficial –

De 11 zile Meghan Markle se afla in turneu cu sotul, printul Harry, prin Australia, Fiji, Tonga si Noua Zeelanda.

Cum are cam 3 aparitii publice pe zi, Meghan e un rasfat vestimentar pentru noi cei care privim de la distanta. Pentru ea nu banuiesc ca nu e chiar asa o bucurie, oricum dat fiind faptul ca e insarcinata, programul oficial a fost adaptat si toate diminetile sunt libere, iar duminica a avut program de relaxare.

Cat priveste directia vestimentara pe care merge, specialistii de la Vogue de exemplu spun ca protocolul Casei Regale a facut-o sa piarda din partea “chic” a felului in care se exprima prin haine, iar ajutorul ei vestimentar – canadianca Jessica Mulroney (despre care am scris pe larg aici)   – nu ajunge atat de des la Londra pe cat are nevoie Meghan, asa ca pana la angajarea unei asistente personale responsabila cu vestimentatia, Meghan lucreaza cu asistenta lui Kate.

Specialistii spun ca va mai dura cateva luni pana Meghan va invata toate regulile de protocol pentru ca apoi sa le dea un “touch” personal si sa revina la partea chic a tinutelor ei, dar dintr-o noua perspectiva.

Oricum ar fi, multe dintre tinutele de mai jos sunt vandute complet in magazinele de unde provin – sau au fost create liste de asteptare la cumparaturi – dupa ce Meghan a aparut imbracata cu ele.

m4 m5  megan 2 meghan 1 meghan 3 meghan 4 meghan 5 meghan 6 meghan 7 meghan 8 meghan 9

meghan 10 meghan 11

m 2meghan 12

m5m4m1meghan 13 meghan 14 meghan 15 meghan 16 meghan 17 meghan 18 meghan 19 meghan 20

2808
Apron-Sign-LanguageUn restaurant Starbucks in care inveti limbajul semnelor –

Un restaurant Starbucks in care inveti limbajul semnelor –

Starbucks deschide primul ‘Signing Store’ in America, in Washington, incepand din aceasta saptamana.

Desi la prima vedere restaurantul arata la fel ca toate celelalte, diferenta este ca toti angajatii sunt fluenti in limbajul semnelor, unii chiar surdo-muti.

In fiecare zi e afisat un alt semn care defineste un cuvant, pentru ca si clientii sa poata sa invete putin din limbajul semnelor.

Dincolo de accesul celor cu deficiente de auz si de vorbire la munca si la a fi servit la fel ca oricare alt client, acest Starbucks transmite un mesaj despre educatie si toleranta. Si sper sa apara unul si la noi.

cafea semne dc_signing_store

1015
o masa calda 3#binenuesuficient Daca ai stii ca din doar 2 lei se pregateste O MASA CALDA gustoasa pentru un om intr-o situatie grava, ai dona banii ? Citeste si da mai departe!!

#binenuesuficient Daca ai stii ca din doar 2 lei se pregateste O MASA CALDA gustoasa pentru un om intr-o situatie grava, ai dona banii ? Citeste si da mai departe!!

Proiectul „O masa calda” a inceput in 2013 in Cluj, cu participarea unor voluntari de la stiinte politice si jurnalism. Printre ei,  si George Jiglau, jurnalist si profesor la universtate, a fost cu initiativa. La inceput au fost 50 de portii de mancare calda, pregatite de 5 voluntari in bucatariile lor, portii care au plecat catre oameni nevoiasi.

Numele miscarii a venit de la o discutie cu parintele de la Biserica Franciscana din Piata Muzeului. Conform obiceiurilor, parintele daruia in fiecare marti paine celor nevoiasi si cand una dintre initiatoare – Cosmina Paul – s-a dus sa-i ceara voie ca punctul de intalnire pentru oameni sa fie in curtea muzeului, parintele a zis „noi le dam paine, dar cu altceva ar fi pentru ei o masa calda”. „O masa calda” se repeta in fiecare joi de atunci, mereu la ora 16:00. De 5 ani. Mii de portii de mancare, mii de fapte bune.

Doar ca voluntarii de la „O masa calda” sunt exemplul perfect de „bine nu e suficient”, de „mereu se poate si mai bine”.

In vara lui 2014, la un an de la initiativa lor, voluntarii de la „O masa calda” au cautat o a doua bucatarie unde sa gateasca. O vreme ii gazduise joia cantina Primariei, doar ca, pentru ca isi extindeau beneficiarii cu 45 de copii din familii nevoiase pe care o asociatie ii ocrotea printr-un after school, au fost nevoiți să caute o a doua bucatarie. Cantina facultatii de Stiinte Politice, unde George este profesor.

Astazi „O masa calda” are 4 puncte in Cluj. Deserveste 250 de persoane. Exista insa si „o masa calda” la Bucuresti, Bistrita, Satu Mare, Constanta. La nivel national, in fiecare saptamana 900 de persoane aflate in situatii dificile de viata iau o masa calda prin munca acestor voluntari.

o masa calda

Cum functioneaza totul?

Sunt cativa voluntari stabili si atasati proiectului de multi ani, care sunt coordonatori pentru cate o cantina. Ei fac cumparaturile si isi gasesc voluntari pentru gatit. La inceput isi aduceau prietenii, astazi actiunea este atat de celebra in Cluj, incat sunt inscrisi voluntari la gatit pana in primavara anului viitor.

Masa calda livrata in fiecare saptamana respecta cateva reguli: fiecare portie trebuie sa contina carne, legume si carbohidrati. In plus, bugetul total pentru fiecare portie trebuie sa fie de 2 lei.

Reusesc sa se incadreze in pretul acesta pentru ca fac cantitati mari de mancare, au furnizori de la care iau de multa vreme ingrediente si de la care primesc discounturi.

Joi, la ora 14, incepe forfota. Voluntarii au la dispozitie o ora si putin sa gateasca, apoi aranjeaza portiile in recipiente si la ora 16.00 incep sa distribuie mancarea celor care stau la coada.

Toti cei care au voluntariat la gatit participa si la impartitul mesei catre nevoiasi. E acolo o energie magica, o fratie care se formeaza in timp ce gatesc, cand termina sunt toti cu zambetul pe buze si prieteni pe viata. Bucuria aceasta e pusa uneori in balanta cu lacrimile care apar cand impart mancarea si se intalnesc cu beneficiarii.

De unde vin banii?

Din donatii de la cei care afla de proiect si care-si dau seama ca 50 de ron pe care-i pot oferi ei inseamna 25!!!! de portii de mancare calda, de zambete ale unor oameni nevoiasi, de resurse pentru a fi mai putin bolnavi sau – in cazul copiilor – de energie si motivatie pentru scoala care i-ar putea scoate din saracie.

Uneori in motivatia donatiilor apar cuvinte de multumire, mici rugaciuni pentru sufletul voluntarilor sau justificari care reaseaza ritualurile de dupa deces – „sa fie pentru sufletul mamei mele”.

2 lei!!!!

Cantina-OMINIS-Bucuresti-F11

Am vorbit zilele trecute cu una dintre coordonatoarele proiectului – Raimonda Boian – despre cum se descurca si ce-i motiveaza in aceasta munca de voluntariat.

E parte din proiect din 2014 si n-a dormit deloc in noaptea de dinainte să preia gatitul de joi de la cantina primariei. Era departe de a fi o fana a gatitului, in studentie parintii au descoperit ca n-a deschis cateva luni aragazul din casa in care locuia cu chirie, si tot ce avea in minte era: am doar 2 ore la dispozitie sa termin totul. Si-a adus prietenii, au gatit impreuna si totul a fost perfect. Astazi, stie dintr-o privire cum sa organizeze o zi de gatit si ce trebuie sa contina o portie de mancare ca sa fie suficiente calorii, dar si vitamine si sa se incadreze in 2 lei.

In anii astia s-a intamplat ca de cateva ori Craciunul sa cada miercuri sau joi, iar asta a insemnat ca au fost cantinele inchise. Raimonda a facut o sezatoare acasa la ea, a gatit cu prietenii si joi la ora 16, a fost cu portiile ei de mancare pentru cei care nu aveau sarbatori.

In anii acestia a invatat sa se protejeze de emotiile pe care le aduc beneficiarii si povestile lor. Are grija de studentii care voluntariaza si ii mai incurajeaza cand ii vede cu lacrimi in ochi dupa o intalnire cu cate cineva. Nu vrea sa stie numele oamenilor pe care-i ajuta, vrea sa ajute pur si simplu si sa o faca cat mai bine, in mod constant.

2 lei!!!

Atat costa o portie de mancare pentru cei nevoiasi, care vin mereu joi, la ora 16:00, se intalnesc cu aceiasi tineri inimosi si ii revad pe altii aflati in aceeasi situatie grea ca a lor. Joi la ora 16:00.

Cei de la „O masa calda” au reusit, printr-o donatie, sa cumpere o ambulanta veche, pe care au transformat-o in bucatarie, iar asta a rezolvat problema transportului in Bucuresti spre Ferentari unde asociatia are beneficiari, aproape 100 de copii. Duminica, euro parlamentarul Valeriu Nicolae, ajutat de cativa voluntari, are grija de lectiile unor copii in prag de abandon scolar. „O masa calda” s-a alaturat proiectului lui si le ofera copiilor pranzul cald, gatit chiar in bucataria mobila pe care pot sa o aduca cat mai aproape de scoala unde copiii isi fac lectiile.

*

Exita in popor vorba de ocara „esti de doi lei”, adica nevaloros… Tinerii de la  „O masa calda” au schimbat, prin bunatatea lor, prin generozitatea cu care-si doneaza timpul, aceasta zicala… deoarece pentru un beneficiar al unei mese calde de 2 lei, gestul e nepretuit.

Din aceasta toamna, la Cluj, unde e sediul central al asociatiei O masa calda, primaria le pune la dispozitie voluntarilor 4 camere dintr-o cladire. Vor avea deci o bucatarie a lor, vor putea avea spațiu de depozit si vor putea face parteneriate locale ca sa primeasca materia prima pentru gatit. Pana acum au facut cumparaturi mici pentru ca nu aveau unde sa depoziteze produsele.

Daca ati ajuns pana aici, va rog foarte mult sa va ganditi ce ati facut astazi valoros cu 2 lei.

Ganditi-va ce o sa faceti astazi atat de important cu 2 lei. Va luati un covrig?! Ati putea renunta la el?

Astazi scriu ultimul articol din seria oamenilor care schimba lumea din jurul lor cu bunatatea lor. Ii regasiti pe toti aici.

Daca v-au impresionat cu faptele lor, daca v-au dat o speranta ca si tara noastra poate sa fie un loc in care sa ramai, va rog tare mult sa deveniti si voi parte din „bine nu e suficient”.

Banuiesc ca va e bine astazi. Sunteti la birou sau acasa, ati citit un text despre niste oameni incredibili si v-ati bucurat de bunatatea lor. Dar cum ar fi sa deveniti parte din faptele lor?

Ce inseamna pentru voi 2 lei? Haideti sa-i transformam astazi, la finalul acestei campanii, intr-o masa calda pentru cineva pentru care inseamna supravietuire si un zambet de la un prieten necunoscut.

Puteti dona aici Asociatia O Masa Calda
Cluj-Napoca, CIF: 34407182

Lei: RO78BTRLRONCRT0292723301
Euro: RO28BTRLEURCRT0292723301 (SWIFT: BTRLRO22)
Paypal: omasacaldacluj@gmail.com

o masa calda 3

„Bine nu e suficient” este o campanie a Retelei de Sanatate Regia Maria care – inspirata de medicii care au ales sa ramana in tara si sa ajute aici la dezvoltarea unui sistem medical la standardele cele mai inalte – aduce in fata publicului oameni care schimba lumea gandindu-se ca daca mie mi-e bine, asta nu e suficient. Si cu gandul lor bun, dar si faptele lor sustinute de perseverenta, schimba in bine lumea din jurul lor.

812
bradleycooper_nyc_fi(foto) Cum arata noua casa a lui Bradley Cooper –

(foto) Cum arata noua casa a lui Bradley Cooper –

In plina campanie de promovare pentru A star is born, debutul lui ca regizor, Bradley Cooper are preocupari casnice: tocmai a cumparat o  noua casa in Manhattan in care va locui alaturi de iubita lui, Irina Shayk, si fetita lor de 2 ani, Lea.

bradley cooper child

 

Casa are 6 dormitoare si 5 bai, o terasa transformata in gradina si l-a costat 13,5 milioane de dolari.

Cum Brandley, dincolo de imaginea lui de baiat frumos, are multa scoala ( a studiat stiintele politice si diplomatia) acasa are si un birou/ sala media (cinematograf) mare.

Bradley mai are doua proprietati pe coasta de vest a Americii pe care le foloseste mai mult pentru vacanta.

iata cum arata casa pe care o imparte acum cu super modelul rus, Irina Shayk si fetita lor.

bradleycooper_nyc1 bradleycooper_nyc2 bradleycooper_nyc3 bradleycooper_nyc4 bradleycooper_nyc5 bradleycooper_nyc6 bradleycooper_nyc7 bradleycooper_nyc8

2730
Ad_glob Ciuleandra(interviu) Art & Craft – ce amintiri despre Romania sunt in casele turistilor –

(interviu) Art & Craft – ce amintiri despre Romania sunt in casele turistilor –

Acum cateva zile scriam ca am descoperit magazin cu bucurii in aeroport de unde poti sa faci cumparaturi si pentru cadouri pentru prieteni din tara, dar mai ales pentru cei din strainatate. (magazinul are si versiune online)

Am mai  cercetat putin, pentru ca mi se pare un business frumos si cu responsabilitate, si am ajuns la Alexandra Ungureanu, managerul de comunicare Art & Craft, simpatica domnisoara care poate sa spuna povestea acestui concept de magazin. Asa ca am povestit putin cu ea.

Intr-un fel, Art & Craft se ocupa de amintirile strainilor care vin in tara noastra despre Romania. Ce va doriti voi sa ramana in mintea oamenilor despre tara noastra?

Da, intr-adevar misiunea Art&Craft este de a crea o experienta memorabila atat strainilor, cat si romanilor care ajung in magazinele noastre. Ne dorim sa transmitem prin produsele noastre ideea unei Romanii frumoase, calde, o tara in care s-au pastrat traditiile si mestesugurile, istoria si basmele. Ne dorim ca turistii care ne trec pagul sa fie atat de impresionati incat sa isi doreasca sa revina in Romania.

Cum a venit ideea unui asemenea magazin acum 15 ani? A fost greu la inceput? Au fost obiecte de la producatori sau si productii proprii?

Ca toate inceputurile, nici la noi nu a fost usor. Ideea unui magazin de suveniruri a venit in contextul in care ne-am dorit sa prezentam Romania ca un spatiu in care se impletesc traditii, legende si spirit modern. Ideea de suvenir este doar un atribut al intregului concept Art&Craft, as zice ca prima caracteristica este o afirmare a ceea ce reprezinta Romania, apoi se adauga zona de functional, decorativ si cadou.

La inceput, nu am avut productii proprii, am avut obiecte de arta populara si artizanat, pe care le-am luat de la mesterii populari, care ne-au sustinut si ne-au fost alaturi inca de la debut. De la targuri selectam acei mesteri care aveau produse calitative si cu potential comercial, apoi unii dintre ei ne recomandau alti mesteri, mergeam prin tara pentru a ne intalni in atelierele lor si in zona respectiva aflam de alti artisti populari. E o comunitate care are o mentalitate sanatoasa, oameni care muncesc cu placere si impartasesc bucuria lor de a trai, care nu percep ca munca ceea ce fac, ci stiu ca daruiesc din talentul lor celorlalti.

Cum se fac colectiile de suveniruri? Aveti mai multe branduri proprii care au linii cu produse diferite de la magneti la dulciuri. Cine stabileste si cum ce va contine ca executii/obiecte o colectie?

Intr-adevar, de cativa ani am inceput sa dezvoltam branduri proprii Art&Craft, acestea cuprizand produse foarte variate, pentru toate varstele si gusturile. In aceste branduri sau colectii, cum le numim noi, veti gasi atat magneti, pixuri, agende, cani, scrumiere, farfurii, cat si genti, portofele, tricouri, accesorii si, nu in ultimul rand, dulciuri delicioase. Un aspect foarte important este ca aceste colectii se gasesc doar la noi si au design unic si original, stabilit de departamentul nostru de design si de managerul general. Nu este deloc usor sa stabilesti ce va cuprinde urmatoarea colectie, aceste decizii se iau in urma unor studii de piata, dar si pe baza a ceea ce este emblematic pentru Romania si noi vrem sa transmitem mai departe.

canuta art craft once upon a time

Una dintre colectiile mele preferate este cea inspirata din basmele romanesti. Are ilustratii absolut minunate. Cine le face?

Este vorba despre colectia Once Upon a Time in Romania, care a fost inspirata din basmele si povestile copilariei, la care s-au adaugat elemente moderne si stilizate in asa fel incat produsele sa fie cat mai actuale si adaptate pentru zilele noastre. Colectia a fost realizata de departamentul nostru de design si urmeaza sa fie completata cu cat mai multe produse, intrucat a prins foarte bine pe piata.

Exista si executii foarte amuzante – liliecii care se invart in jurul lui Dracula in globurile de sticla sau stiloul in forma de sicriu. Mai stii cum au venit ideile astea? Care sunt povestile din spatele acestor obiecte?

Toate aceste obiecte au la baza legenda lui Dracula, care este atat de cunoscuta in intreaga lume. La noi in magazin este cerere foarte mare pe produse ce au ca tematica Dracula, Transilvania si Castelul Bran, asa ca ne-am gandit sa dezvoltam o gama foarte variata de produse pe aceasta tema si astfel au luat nastere colectiile: Transylvania, Dracoola, Bloody Famous, Kisses from Transylvania si Vladut’s Story. Pe langa produse clasice sa le spunem, precum magneti, cani, pixuri, agende, ne-am dorit sa avem si produse aparte, dar si amuzante, care sa reflecte foarte bine legenda lui Dracula. Printre aceste produse se numara si stiloul si ochelarii de soare Transylvania care au ca ambalaj o cutie in forma de sicriu sau globul cu lilieci de care tu aminteai.

GlobBloody_OCT 2017

Care sunt cele mai vandute produse?

Printre cele mai vandute produse se numara nucile si cornuletele umplute de la Via Delice, prunele in ciocolata Vladut’s Story, canile din colectia Once Upon a Time, globurile suvenir, dar si produsele de arta populara, luate direct de la mesterii populari.

Ati deschis si un magazin gourmet cu bunatati autentice romanesti. Ce cumpara turistii din magazinul gourmet?

Da, in luna iunie am deschis in incinta aeroportului Otopeni magazinul Delicious. Delicious este spatiul care imbina ideea de cadou romanesc si bucuria gustului. Am adunat intr-un singur magazin toate brandurile noastre si ale partenerilor nostri, astfel incat clientii sa se poata delecta atat cu aromele dulci din casele romanilor-  ale dulceturilor, gemurilor, cozonacilor sau prajiturilor de casa, cat si cu cele mai fine ciocolate, trufe sau specialitati. Magazinul cu bunatati este la mare cautare, facem frecvent si degustari, iar turistii straini sunt innebuniti dupa nucile si cornuletele umplute, dupa turta dulce, dar si dupa zacusca si dulceturi.

Cum a luat nastere magazinul online?

Magazinul online www.artandcraft.ro  a luat nastere acum aproximativ 3 ani si jumatate. Aveam doar pagina de Facebook unde tot postam fotografii cu produse care se gaseau in magazinele din aeroporturi si am inceput sa primim cereri, tot mai multi oameni isi doreau produsele noastre, dar nu puteau ajunge in aeroport. Asa a venit ideea magazinului online, care a prins foarte bine si pe zona de corporate.

Unde in tara mai aveti magazine?

Avem magazine si brand corner-uri in aeroporturile din Otopeni, Sibiu, Targu-Mures, Timisoara, Iasi, Cluj-Napoca, Constanta, Craiova, Bacau si Suceava.

Nucile umplute si salamul de biscuiti sunt deserturile copilariei mele si ale altor catorva sute de mii de romani. Cum le explicati turistilor ce reprezinta acest desert?

Turistii straini sunt atrasi de dulciurile romanesti si ne intreaba mereu ce ar putea sa cumpere sa fie traditional si specific romanesc. Exact asa cum ai spus si tu, le povestim despre dulciurile copilariei noastre – nuci umplute, cornulete, salam de biscuiti, le povestim cum mamele si bunicile noastre ne rasfatau cu aceste dulciuri, iar daca avem si o degustare in magazin la momentul respectiv, cuvintele sunt deja de prisos.

horezu art craft

Din cate zone aveti mestesugari si producatori care isi vand produsele prin Art & Craft? Stiu ca ati avut si o campanie de promovare a mesterilor populari din Romania…

Avem mestesugari in intreaga tara care lucreaza pentru noi, intrucat si gama de produse de arta populara pe care noi o avem in magazine este foarte diversificata.

In anul 2016 am demarat campania “Art&Craft sustine mesterii populari din Romania”, o campanie video in care am batut tara in lung si in lat, am mers acasa si in atelierele mesterilor populari si i-am filmat si fotografiat in timp ce lucrau produsele care se gasesc in magazinele noastre. Prin aceasta campanie am vrut sa aratam cata iscusinta, migala, talent si rabdare se ascund in spatele realizarii unui produs de arta populara si sa ajutam mesterii populari sa iasa din conul de umbra in care au intrat, din pacate, iar traditiile sunt pe cale de disparitie. Toate video-urile realizate in cadrul acestei campanii se gasesc pe canalul de Youtube Romanian Art&Craft.

Anul acesta Art & Craft s-a implicat in proiectele Let’s do it Romania! Cum v-ati gandit la aceasta asociere?

De-a lungul timpului, Art&Craft a sustinut mai multe cauze din cadrul Let’s DO IT Romania!, deci suntem parteneri mai vechi. Anul acesta am decis sa ne alaturam World Cleanup Day din 15 septembrie, intrucat, din luna iunie, si noi am demarat campania ECO-ACUM, o campanie prin care am sustinut protejarea mediului inconjurator de invazia pungilor din plastic. Astfel, am lansat si o sacosa noua, eco, dar am oferit si discount de 20% tuturor sacoselor din material textil disponibile pe www.artandcraft.ro. Si promitem ca actiunile de genul acesta vor continua!

vladuuts art cradt

1872
mihaela_orosBine nu e suficient – Mihaela Oros, doctorul care n-a dormit multe nopti ca sa creeze primul si singurul Centru de Somnologie Pediatrica  din Romania –

Bine nu e suficient – Mihaela Oros, doctorul care n-a dormit multe nopti ca sa creeze primul si singurul Centru de Somnologie Pediatrica din Romania –

In ritmul alert in care traim, in avalansa de informatii de care ne lovim, tot mai putini oameni gasesc resurse sa se opreasca si sa cerceteze in profunzime un subiect.

Intr-o Romanie care exceleaza la rezultate internationale in primii ani de scoala – in cadrul olimpiadelor si concursurilor din multe arii de studiu – ai nevoie de multa pasiune si dedicare pentru meseria ta, pentru a dori sa faci cercetare.

Si ca sa mergem si mai departe, ca sa vrei sa faci cercetare in medicina – un domeniu in care noi ne luptam cu multe greutati – trebuie sa fii nu doar dedicat, ci si sa ai o doza de nebunie frumoasa, sa crezi cu toata fiinta ta ca “bine nu e suficient”, ca intotdeauna pot fi depasite limitele, si ca prin efortul (uneori si sacrificiile personale) iti poti ajuta mai mult pacientii.

Astazi vorbim despre… somn si va prezint o doamna doctor cu o specializare rara in Romania, o doamna doctor care are in grija somnul copiilor vostri. Doamna doctor Mihaela Oros, pe care o intalniti in primul si singurul Centru de Somnologie Pediatrica din Romania, aflat in cadrul Retelei de sanatate Regina Maria.

*

Cu cat inaintam in varsta, ne dam seama cat de important este somnul in viata noastra, nu pentru ca obosim sau ne e lene, ci pentru ca descoperim, din ce ne uitam mai cu atentie la noi, ca somnul ne ajuta sa ne regeneram, ne incarca cu o energie care nu stim de unde vine, dar ne face mai alerti, ne putem concentra mai bine, suntem mai veseli.

De-a lungul vietii mele am avut o relatie cu nabadai cu somnul – uneori am avut prea mult de munca si am preferat sa-mi ocup orele de somn cu activitati profesionale, alteori eram atat de stresata de lucrurile de peste zi incat mi se parea ca undeva in mintea mea e o creatura care alearga si nu vrea sa coboare ritmul. Nesomnul si stresul mi-au adus cateva probleme de sanatate cu care m-am luptat putin.

Cu vremea, am inteles importanta somnului, am invatat chiar puterea unor power naps (somn de 20 de min) si dupa multa meditatie si exercitii cu creierasul meu (exercitii de concentrare, de relaxare, in special exercitiile lui Alexis Castorri despre care am scris aici ), am ajuns la performanta de a adormi in mai putin de 5 minute si de a ma trezi, fara ceas, la ora la care mi-am propus inainte de culcare. De unde rezulta ca avem un ceas interior pe care daca invatam sa-l accesam, ne facem viata mai usoara.

*

Insa pana sa aflu despre activitatea primului si singurului Centru de Somnologie Pediatrica din Romania, aflat in cadrul Retelei de sanatate Regina Maria, nu m-am gandit niciodata ce delicat e cu problemele de somn la copii; ca sa fiu foarte sincera nu m-am gandit nici ca cei mici pot avea probleme foarte mari cu somnul, pentru ca in mintea mea de femeie fara copil, cei mici dorm mult pana cresc. Ma gandeam ca mai au ceva probleme cand au colici, dar cam atat… nu m-am gandit niciodata ca, de fapt, noi ii invatam pe copii cum sa doarma.

Doamna doctor Mihaela Oros este unul dintre acei medici despre care viitorii studenti vor invata la scoala; este doctor în științe medicale, medic primar pediatru si specialist pneumolog, cu supraspecializare in somnologia pediatrica si polisomnografie; dupa cum scriam mai sus, este unul dintre acei medici pentru care “bine nu e suficient” si care incearca sa dezvolte in tara noastra centre de cercetare si de tratament in ramuri noi ale medicinei.

Daca e sa glumesc, cred ca are multe nopti nedormite ocupate cu studiatul problemelor de somn la adulti si la copii.

Tulburarile de respiratie in timpul somnului la adulti se cerceteaza de relativ putin timp si la nivel mondial (din anii 70), dar, cu participarea exceptionala a medicului Mihaela Oros, astazi in Romania exista o baza importanta de informatii statistice despre tulburarile de respiratorii in somn la copiii nostri.

Domnia sa este autoarea primului studiu din Romania depre incidenta tulburarilor de respiratie in timpul somnului in randul copiilor. In colaborare cu Institutul de cercetare Gfk Romania au fost obtinute, ca urmare acestui studiu, date care sa reflecte dimensiunea reala a deficientelor respiratorii in somn si in Romania.

Somnul unui copil este esential pentru sanatatea lui. Este de altfel o functie fiziologica de baza, la fel de importanta ca respiratia si alimentația. Si totusi, studiul pe care l-am efectuat a evidentiat faptul ca in Romania 9,6% dintre copii sunt la risc pentru tulburari de respiratie in timpul somnului, dintre care forma cea mai severa este apneea obstructiva in somn. Cu alte cuvinte, 1 din 10 copii risca sa dezvolte astfel de probleme.”

Asa se face ca, odata ce a avut aceste date, dar si cu pregatirea profesionala a domniei sale (a participat la numeroase cursuri postuniversitare internationale, a obținut competente in somnologie nivel I+II, in medicina respiratorie pediatrica si in epidemiologia bolilor netransmisibile) a creat Centrul de Somnologie Pediatrica REGINA MARIA Baneasa, unde copiii au parte de tratament special.

Pentru cei mici care au probleme cu respiratia in timpul somnului (si de aici efecte negative in dezvoltare) se fac investigații interdisciplinare, de la consultul ORL pana la investigațiile care se efectueaza in timpul somnului – poligrafia cardiorespiratorie sau polisomnografia.

In cadrul Centrului de Somnologie Pediatrica REGINA MARIA Baneasa exista mai multe paturi pentru copii, care dorm supravegheati alaturi de parinti, dar si pentru tehnicieni ai somnului. Este singurul centru din tara care studiaza asemenea probleme si implica echipe din ramurile genetica medicala, neurologie, psihiatrie, pneumologie, alergologie, ortopedie, cardiologie, ecografie, nutritie si somnologie pediatrica.

Identificarea precoce a unui copil cu tulburări de respiraţie în timpul somnului poate fi privită ca o acţiune de prevenţie a viitoarelor evoluţii nefaste ale viitorului adult. Impactul sindromului de apnee de tip obstructiv în timpul somnului (SASO) este cu atât mai important la vârsta pediatrică cu cât necesităţile de somn sunt mult mai crescute decât la adulţi – durata de somn este mai mare, corespunzând intensei dezvoltări neuronale şi somatice de la această vârstă. În plus, patogenia tulburărilor de respiraţie în timpul somnului se suprapune pe un sistem fiziologic aflat în dezvoltare dinamică, generând astfel vulnerabilităţi specifice care nu se întâlnesc în mod obişnuit la adulţi” Mihaela Oros

*

In vremuri in care pare ca ne-am pierdut speranta in mai bine, si asteptam tot mai mult ca rezolvarea problemelor din jurul nostru sa vina de la altii, oricare ar fi acesti altii – Reteaua de sanatate Regina Maria a ales sa prezinte publicului oameni care au in ADN-ul lor o vointa si o credinta speciale, care-i fac sa lupte ca lumea din jurul lor sa fie mai buna si mai frumoasa.

Printre ei sunt medici minunati, cu credinta in meseria lor, asa cum este doamna doctor Mihaela Oros, sau tineri care vin din zone diferite de activitate si care au ales sa se implice in viata sociala ca sa faca lumea din jurul lor mai buna si mai frumoasa. Oameni pentru care “bine nu e suficient”. Puteti citi despre ei aici , dar si in profilele pe care le-am scris (aici)

5200
shondarhimes_hpsh23(foto) Regina serialelor americane, Shonda Rhimes, isi scoate la vanzare una dintre case –

(foto) Regina serialelor americane, Shonda Rhimes, isi scoate la vanzare una dintre case –

Shonda Rhimes, regina serialelor de televiziune (are in palmares Grey’s Anatomy si Scandal, dar si How to get away with Murder) a scos la vanzare una dintre proprietatile ei din Los Angeles.

Domeniul este listat cu 9,950, 000 dolari si este intr-o zona verde din aproprierea LA, Hancock Park – unde doamna Rhimes mai are inca alte 3 case (dar are si 3 copii in dotare deci trebuie sa le faca zestre:) )

Oricum banii sunt ultima problema a doamnei Rhimes caci tocmai a semnat un contract cu Netflix pentru un contract de 4 ani in care va primi anual 25 milioane de dolari pentru compania ei Shondaland cu care trebuie desigur sa faca un nou serial.

Casa pe care o scoate acum la vanzare a fost construita in 1920 si are 6 dormitoare, 6 bai full option si 3 bai de serviciu. Evident are piscina cu o gradina minunata, dar o terasa separata si retrasa langa biroul Shondei.

*

Eu una cred ca doamna Rhimes merita tot ce-i mai bun pe lumea asta. Sunt o mare fana a ei, i-am citit cartile, i-am urmat si cursul de scriere online si am invatat cateva lucruri care mi-au ordonat munca si m-au motivat foarte mult. Anul asta prin ianuarie am decis ca voi trai dupa principiul din cartea ei The Year of Yes si, dupa ce am acceptat multe dintre lucrurile pe care nu voiam sa le fac, m-am trezit intr-o conjuctura cu totul noua in viata mea si cu, probabil, unul dintre cei mai buni ani ai mei. Dar despre asta insa alta data:)

* Iata cum arata casa pe care o scoate la vanzare

shondarhimes_hpsh1 shondarhimes_hpsh2 shondarhimes_hpsh3 shondarhimes_hpsh4 shondarhimes_hpsh5 shondarhimes_hpsh6 shondarhimes_hpsh7 shondarhimes_hpsh8 shondarhimes_hpsh9 shondarhimes_hpsh10 shondarhimes_hpsh11 shondarhimes_hpsh12 shondarhimes_hpsh13 shondarhimes_hpsh14 shondarhimes_hpsh15 shondarhimes_hpsh16 shondarhimes_hpsh17 shondarhimes_hpsh18 shondarhimes_hpsh20 shondarhimes_hpsh21 shondarhimes_hpsh22 shondarhimes_hpsh23 shondarhimes_hpsh24 shondarhimes_hpsh25

1383
sushiA aparut restaurantul unde platesti cu like-uri pe Instagram :)

A aparut restaurantul unde platesti cu like-uri pe Instagram :)

In Milano exista un restaurant unde nu platesti cash ci cu… like-uri pe Instagram: ThisIsNotaSushiBar

Restaurantul care vinde sushi ofera discounturi in functie de numarul de followers de pe Instagram.

Cum functioneaza?

Clientii comanda si tag-uiesc restaurantul. In baza numarului de followers pentru urmatoarea comanda sunt discounturi: intre 1-5K urmaritori primesti o portie gratis de sushi sau sashimi, pentru pana la 10k urmaritori primesti doua portii, iar daca depasesti 100k primesti 8 portii:)

Restaurantul apartine fratilor Matteo si Tommaso Pittarello care spera ca initiativa lor o sa-i ajute sa vanda mai bine.

Matteo recunoaste ca nu e o idee originala ca in urma cu cativa ani un restaurant londonez a incercat o actiune similara la care a renuntat dupa cateva saptamani, la fel cum s-a intamplat si cu un restaurant in St Petersburg.

Matteo zice ca vrea sa fie primul restaurant din lume care va avea permanent aceasta activare cu discounturi pentru cei care sunt populari pe Instagram, deci daca ajungeti prin Milano cautati-l.

this-is-not-a-sushi-bar-esterno-e9b30

1347
george 10(foto) Nastrusniciile micului print George la nunta matusii Eugenie –

(foto) Nastrusniciile micului print George la nunta matusii Eugenie –

S-a dus printul George la nunta matusii Eugenie pe post de simpatic copil din alaiul care insoteste mireasea.

S-a intalntit cu vara-sa Savannagh cu care s-a mai afirmat la o ceremonie cand taica-su, printul William, il sageta cu privirea din spate caci erau toti in privirea multimilor de la balconul regal si George, ajutat de vara-sa, incalca protocolul.

balcon george verisoara

Ei bine, cand se intalneste George cu verisoara lui iese cu distractie pentru spectatori.  Cred ca le fac muuuult instructaj doicile si parintii, dar e o chimie intre acesti doi copii care e mai presus de orice protocol.

Si e asa simpatic pentru ca oricat de print ar fi, tot copil ramane, tot pus pe nastrusnicii.

Iata cateva imagini cu micul print George de la nunta de ieri, unde iar a furat totul show-ul si toate privirile au fost asupra lui.

george 1 george 2 george 3 george 4 george 5 george 6 george 7 george 8 george 9 george 10

5314
beard-brothers-512x288Bine nu e suficient – Cornel Hoza creatorul unei retele de sute de voluntari, Beard Brothers –

Bine nu e suficient – Cornel Hoza creatorul unei retele de sute de voluntari, Beard Brothers –

In vremuri in care barbatii cu barba sunt incadrati in curente si trenduri cu nume ciudate, barbosii din Cluj s-au unit intr-o fratie (Beard Brothers) ca sa creeze un trend propriu: sa faca lumea din jurul lor cu un milimetru mai buna.

Fratia Barbosilor din Cluj a stiut dintotdeauna ca „bine nu e suficient”, ca depinde de fiecare dintre noi sa fie si mai bine, acolo unde multi vad ca e rau.

Initiativa Fratiei Barbosilor i-a apartinut lui Cornel Hoza care, in 2013, la o discutie cu alti doi colegi motociclisti – cu barba, cum altfel – s-au gandit sa faca un club  asemeni acelora de peste Ocean in care motociclistii mentoreaza tineri elevi sau studenti, insufland valori ca loialitatea sau solidaritatea.

Hoza n-a fost cel mai extrovert copil cand era in liceu, ba chiar era subiect de glume pentru copiii de la bloc pentru ca a fost nevoit sa-si petreaca timpul ca voluntar ca sa nu i se scada nota la purtare pentru purtare necuviincioasa.

A ajuns la Fundatia Romana pentru Copii, Comunitate si Familie unde, dupa cateva ore pe saptamana de voluntariat, ceva s-a deschis in sufletul lui.

Pe vremea aceea nu se gandea ca-si va face propria asociatie cu care sa voluntarieze in locuri unde sistemul social nu mai face fata si trebuie ajutat, dar a inteles pe pielea lui ca ideea de voluntariat nu e cool pentru tineri.

Mai tarziu, cand a vrut sa adune in jurul lui pentru Beard Brothers mai multi tineri, cu experienta glumelor de pe seama lui din liceu, a inceput sa schimbe perceptia despre voluntariat a celor din jurul lui: a creat petreceri la care participantii plateau intrarea ce finanta, in final, o fapta buna.

Cornel i-a invatat pas cu pas pe tinerii din Cluj ca a ajuta pe altii e ceva ce te incarca pe tine cu o energie nepretuita si iti da forta sa te dezvolti ca om.

Dar chiar si asta a descoperit-o pe pielea lui.

barbosii-hoza

Cand a ajuns de la Campia Turzii la Cluj, la facultate, si-a luat un job … intr-un bar cu ‘pacanele’. Doi ani mai tarziu, a ajuns sa se ocupe de angajati si stocuri pentru un lant de localuri din Cluj. Cand si-a dat seama ca nu va profesa ca economist pentru ca nu e ce vrea sa faca in viata, s-a intors la pasiunea lui din liceu – design grafic.

A batut la usile companiilor care l-ar fi putut invata mai multe despre design grafic, dorindu-si un internship; doar ca ceea ce i se parea atunci ceva foarte dificil de tolerat intalnirea cu refuzurile companiilor, s-a tranformat prin propriul crez si educatie intr-o promisiune: va ajuta tineri in mentorat.

Astfel, peste ani (in 2016), una dintre actiunile Beard Brothers, The Tutors, a avut drept obiectiv pregatirea copiilor pentru a vedea scoala altfel. Fratia le-a dat posibilitatea copiilor care veneau din medii defavorizate sa participe la workshopuri creative – ateliere menite sa le deschida mintea pentru a intelege singuri cam ce si-ar dori sa faca mai departe in viata, sa aleaga mai bine facultatea pe care si-o doresc. Copiii au invatat ceva nepretuit: ce inseamna implicarea sociala si cat de important este sa-ti urmezi un vis.

De 5 ani de cand exista Fratia Barbosilor, aproape 500 de tineri au fost implicati in actiuni care au schimbat ceva in bine in jurul lor, care au completat/venit cu solutii acolo unde sistemul social sau medical n-a stiut sau n-a putut sa faca bine. 500 de tineri care nu mai asteapta ca statul sa le aduca schimbarea. Pentru ca o fac ei in fiecare zi, cu orice resursa au la dipozitie. 500 de tineri pentru care ”bine nu e suficient”.

Au strans bani pentru dotarea Centrului de transfuzii din Cluj cu aparatura noua pentru a permite gestionarea unui numar mai mare de donatori.

Au cumparat o masina pe care au transformat-o in taxi comunitar (intr-un proiect cu Breasla Barmanilor, au amplasat urne mobile pentru donatii in baruri si cafenele). Taxiul transporta persoane cu deficiente, ”pe barba lor” a asociatiei, adica… gratis pentru calatori.

Au donat un microbuz pentru Gradinita Speciala din Cluj pentru a-i ajuta pe copiii cu nevoi speciale sa se deplaseze la activitati in afara Clujului.

Au reparat IN DOUA ZILE o scoala din Magoaja care statea sa cada; au pus parchet, au facut toaleta in scoala, au creat un sistem de drenare a apei.

Ca sa stranga bani pentru un baietel bolnav, s-au dus in centrul Clujului si s-au tuns cu totii la zero. Au strans intr-o singura zi 3354 de euro. Acum baietelul e bine, s- a vindecat.

Au renovat un etaj al Clinicii de Pediatrie III din cluj Napoca, s-au implicat in organizarea Maratonului Internațional Cluj, la Untold, dar și la Eurobasket, iar lista e mult mai lunga.

Cum functioneaza lucrurile?

Daca un membru din fratie descopera undeva o problema, o prezinta colegilor si se organizeaza cu totii intern ca sa gaseasca solutii. Toti sunt croiti din acelasi aluat: vor sa schimbe in bine lucrurile din jurul lor si nu asteapta sa vina schimbarea de la altii, stiu ca ei pot face diferenta. Din 2015, exista si o divizie de fete, The Sisterhood.

*

“O fratie a barbosilor cu spirit de initiativa, care isi doresc sa schimbe mentalitati prin implicarea activa in societatea civila si care lupta impotriva stereotipurilor sociale și a discriminarii de orice fel” – aceasta e cartea de vizita a Beard Brothers.

La invitatia Retelei de sanatate Regina Maria, scriu astazi despre ei ca despre un model de urmat pentru a invata bucuria de viata, perseverenta, dorinta de a-i ajuta pe ceilalti, efortul de a construi pentru binele comunitatii care, indirect, devine si binele individual.

Puteti citi mai multe despre ei aici , precum si despre alti oameni extraordinari inclusi in campania Retelei de sanatate Regina Maria “Bine nu e suficient”, o initiativa menita sa aprecieze/ recunoasca si sa stimuleze gesturi sociale de “mai bine”.

3978
vlad voiculescuInterviu Webstock 2018: Vlad Voiculescu: “Cel mai bun lucru pe care il pot face parintii pentru un copil e sa-i arate, din cand in cand, ca are o valoare, indiferent ce face, si sa-l incurajeze” –

Interviu Webstock 2018: Vlad Voiculescu: “Cel mai bun lucru pe care il pot face parintii pentru un copil e sa-i arate, din cand in cand, ca are o valoare, indiferent ce face, si sa-l incurajeze” –

Iata in continuare transcrierea interviurilor pe care le-am facut la Webstock 2018, in sectiunea Inspiration.

In acelasi panel au mai fost interviuri cu Cornel Amariei, Andreea Esca si Mihaela Noroc

inspiration stage

Invitatul urmator este creatorul mecanismului neoficial, dar legal, prin care sute de pacienti si-au primit medicamentele de care aveau nevoie in lupta cu cancerul. Celebra retea a citostaticelor care a ajuns subiect de stiri in toata lumea si chiar film documentar. A fost ministrul sanatatii in Guvernul Dacian Ciolos si a creat MagiCamp – tabara in care copiii bolnavi de cancer merg sa si recapete increderea de sine. A schimbat mii de vieti cu munca lui  si cu viziunea lui despre lume. Doamnelor si domnilor, Vlad Voiculescu.

 

In ultima vreme, in ultimele luni, a fost foarte prezent in online discursul tau de la TEDx Cluj din februarie, de la inceputul acestui an. Pentru mine a fost o surpriza acel discurs pentru ca am descoperit punctul, sa zicem, de plecare al faptelor tale bune. Ai povestit atunci cum o familie din satul tau ti-a cerut ajutorul, si l-ai dat cu putina intarziere, dupa ce ai cerut opinia mai multor persoane. Intrebarea mea este daca ai primit reactii si au simtit oamenii la fel ca mine ca te-au descoperit prin acel discurs si daca parintii au reactionat si au primit simpatie sau cum au primit mesajul publicului legat de acel discurs de la TEDx.

Discursul de la TedxCluj a inceput cu povestea unui baiat de la mine din judet, care a fost gresit diagnosticat si mi-a fost cerut ajutorul si l-am oferit foarte tarziu si s-a dovedit a fi prea tarziu. Nu stiu daca oamenii m-au descoperit pe mine, dar cu siguranta filmuletul a ajuns foarte departe. Mi-a spus cineva chiar zilele trecute ca sunt cativa calugari de la o manastire din nordul Moldovei care vor sa ma cunoasca si asta cumva m-a bucurat foarte tare, c-a ajuns filmuletul la manastire, un filmulet de la Tedx.

Ce sper ca au inteles multi sau ca au vazut multi, ca au descoperit multi e nu persoana mea, cat cateva mesaje. Si sper, de asemenea, ca am vazut de la inceput, ne vorbea Cristi Manafu despre Robert Cadar, el este, de asemenea, unul dintre cei foarte multi care au fost gresit diagnosticati. Tanarul despre care am vorbit in discurs a fost, de asemenea, gresit diagnosticat. Ce am inceput apoi a fost pe de o parte reteaua citostaticelor, pe de alta parte ajutor punctual pentru pacienti din Romania.

E un lucru pe care nu l-am povestit de multe ori sau aproape deloc, dar atunci cand ai un potential diagnostic de cancer, asta se face pe baza unei biopsii care se duce la anatomopatolog si se analizeaza in laborator. Am luat cateva sute de astfel de bucati de tesut de biopsii si le-am dus la laboratoare din strainatate specializate pe un anumit tip de tumora si pot sa va spun ca de-a lungul anilor, undeva pe la 40% erau diagnostice gresite. Deci daca ar fi un mesaj, dincolo de orice emotie, dincolo de orice mesaj mai inalt de transmis, ar fi second opinion intotdeauna atunci cand se pune un diagnostic grav. E esential.

De ce spuneam ca eu te-am descoperit prin acel discurs este pentru faptul ca am interactionat cu tine cand deja aveai Magicamp si cand apoi ai fost Ministru al Sanatatii in guvernul Ciolos, dar nu stiam ca ai plecat dintr-un sat, ca ai avut o bursa in Austria si ce m-a marcat pe mine, si asta vreau sa subliniez pentru ca e un exemplu foarte puternic despre caracterul tau, ai plecat la o bursa la care ai invatat germana in timp ce erai in bursa. Adica ai munci in draci, imi cer scuze pentru exprimare. Cat de greu ti-a fost sa te adaptezi acolo? Cred ca avem si parinti care vor sa-si trimita copiii afara, cred ca avem si tineri care vor sa meaga sa studieze afara. Povesteste-ne putin despre cum era sa pleci dintr-un sat si sa ajungi in Austria ca student.

Eu am plecat mai intai de la mine din sat, unde mama era invatatoare si eu premiant, in consecinta, am plecat la oras, la Pucioasa si nu stiu daca mai greu mi-a fost sa plec de la mine din sat la Pucioasa sau apoi sa plec de la Pucioasa la Viena. Au fost cumva relativ grele amandoua.

Cand am plecat la Viena nu stiam germana si m-am inscris la facultate mergand la un internet cafe la Targoviste, asta era la 15 km, si am pacalit secretara de la Universitatea de la Viena ca stiu germana, mi-am invatat replici de acasa, si apoi neavand bani de cursuri de germana, am avut destui bani sa-mi cumpar un CD pe care era un dictionar german-englez si aveam un calculator 486, nu stiu.. isi mai aminteste cineva de calculatoarele 486? Sunt cativa, dar nu multi. Am pus CD-ul acolo si traduceam fiecare manual de la facultate.

Din fericire, in Austria si in general in lumea civilizata, nu trebuie sa notezi tot ce spune profesorul la cursuri sau sa copiezi notitele altora, ci ai un manual dupa care daca inveti poti sa fii sigur ca iei examenul, asa ca le-am tradus pe toate aceste handbooks, cuvant cu cuvant, si mi-a luat 3 ani, dar 3 ani pana sa vorbesc cu adevarat germana si 3 ani in care am fost destul de mut, am adunat atunci destule frustrari pentru toata viata.

Banuiesc ca si partea sociala era destul de grea.

Vlad: Da, practic, a fost o perioada relativ lunga cand am trait foarte singur. Si viata mea era in vacantele in care veneam acasa. Undeva la 2-3 luni imi cumparam un bilet de tren. Pe vremea aceea facea 14 ore, acum face 17. Dar asta era momentul cand eu ma simteam acasa, cand ma urcam in tren, la cuseta de 6 locuri. Cei care vindeau biletul spuneau „Vrei la 12 picioare?”

Pentru ca ziceam ca sunt foarte multi tineri care vor sa plece la studii in strainatate, cu experienta ta din aceasta perspectiva, ce sfaturi le-ai da? Ce recomandari? Ca sa le fie mai usor acolo?

Sa plece. Serios. Cred ca pentru mine a fost o experienta esentiala si cred ca pentru orice tanar, e esential sa pleci. Calatoriile, in general, sunt esentiale cred ca sa pleci undeva si sa locuiesti intr-o tara straina pentru mai mult de una, doua, trei luni, este esential.

Cred ca e bine sa pleci ca sa recunosti ce ai lasat in urma si ca sa te intorci acasa cu tot ce ai invatat acolo. Cred ca e bine sa pleci, cred ca e bine sa stii ca insemni ceva, to know your worth. Your own somebodiness.

Cred ca e foarte important sa stii ca esti cineva si cred ca apropo de, am ascultat cu atentie interviurile de mai devreme, cred ca cel mai bun lucru pe care il pot face parintii pentru un copil e sa-i arate, din cand in cand, ca are o valoare, indiferent ce face, si sa-l incurajeze. Eu am avut norocul asta.

Apropo de parinti, pentru oricine te vede si prima data, chiar daca nu te stie, desi tu in ultima vreme ai avut multa expunere publica, este absolut evident ca esti un om foarte bun pana in maduva oaselor. Nu cred ca este cineva aici care se indoieste de asta. Ce ti-au spus tie parintii si cum te-au crescut de-ai ajuns asa?

Eu cred ca in fiecare dintre noi e bunatate. Avea Catalin Tenita o postare pe Facebook la un moment dat spunea ca fiecare avem in noi ceea ce se cheama clasa, si normal ca trebuie hranita. Cred ca esentiale sunt, stiti ca-i vorba aceea ca … o sa uiti ce ti-au spus altii sau ce ti-au facut altii, dar n-o sa uiti cum te-au facut sa te simti.

Cred ca e esential sa descoperi bucuria de a-i bucura pe altii sau bucuria de a-i ajuta pe altii, destul de devreme. De asta cred ca e foarte bine atunci cand cineva face voluntariat inca de la o varsta frageda sau pur si simplu sa descoperi bucuria asta imensa care este in a-i ajuta pe altii.

Suntem animale sociale si avem nevoie de aprecierea altora. Einstein spune foarte frumos cat de enorm de mult conteaza fiecare gest, fiecare uitatura buna sau rea, fiecare lucru pe care il facem e esential. Daca atunci cand am intrat in sala asta am intalnit cateva priviri bune, asta m-a ajutat si asta cu cat esti mai la inceput de drum si cu cat esti mai sensibil, mai firav, cu cat nu esti atat de constient de propria valoare, cu atat lucrurile astea mici iti pot influenta viata si cred foarte tare in asta.

Am o curiozitate, daca tu te enervezi vreodata. Pentru ca in ultima vreme, de cand esti in spatiul public dincolo de Magicamp, ai fost tinta orchestrata al unor atacuri, bullying-ul la tine este pe scara mare, mai ales cand erai Ministru, si n-am vazut niciodata, nici macar in postarile tale de pe facebook cand justificai si argumentai lucruri, n-am simtit un ton de enervare. Deci te enervezi si cum faci in cazul ca te enervezi?

Da, ma enervez. Ma enervez mai ales, dar atat de tare ca in ultimii 3 ani nu m-am enervat in toata viata mea. La minister e foarte interesant cred ca daca or sa ia domnii aceia care inregistreaza ce se intampla prin birourile demnitarilor, daca or sa ia vreodata inregistrarile de la mine din birou or sa auda niste lucruri.

Dar cumva in ce scriu pe Facebook sau unde reusesc sa mai scriu, in raspunsurile pe care le dau unor oameni, care sunt furiosi ar putea fi incadrati la categoria „hateri”, cumva nu iau deloc in nume de rau atunci cand cineva nu intelege ceva sau cand cineva a fost alimentat cu ura si cu cine stie ce idei, si cred ca a fost intr-o buna masura si greseala mea, greseala pe care am facut-o multi in 2016.

Cand am intrat in guvernul tehnocrat, multii mi-au spus ce defineste politicienii? Politicienii sunt definiti prin faptul ca vorbesc si nu fac nimic, nu? Si am zis eu sunt tehnocrat, eu o sa fac, n-o sa vorbesc. Prost, dar prost rau. Pentru ca daca nu spui ceea ce faci, daca nu-ti spui propria poveste, oamenii o interpreteaza prin propriul filtru si altii spun lucruri.

S-a spus ca sunt actionar AKH, ceea ce e un concept interesant, ca si cum cineva ar fi actionar la, nu stiu, spitalul Floreasca. O gramada de lucruri. M-am gandit c-o sa ma afecteze mult mai tare, dar ceea ce e foarte interesant e ca atunci cand iti asumi responsabilitatea pentru ceea ce faci, mai ales atunci cand responsabilitatea asta te apasa destul de tare pe umeri si stii ca ceea ce faci e bine si ca ai dat tot ce ai putut, lucrurile astea nu te ating, dar nu te ating deloc, pe mine nu m-au atins absolut deloc tot ce a fost.

Apropo de atins, cred ca traim niste vremuri in care avem nevoie de foarte mult bine in prezenta noastra si de fapte bune cum le numesc eu, iar ceea ce ati reusit voi cu Magicamp, cu MagicHome chiar, a fost sa atingeti niste resorturi in oameni, care sa se indrepte si sa faca alaturi de voi fapte bune. Cum crezi sau care a fost reteta sau cum facem fiecare dintre noi sa atingem ceva in sufletelul celui de langa noi sa faca si el bine impreuna cu noi?

Cred ca media de varsta e destul de joasa aici in sala, dar stie cineva Cat Stevens, Father and son?  Cat Stevens are o vorba, spune “You can argue with a philosopher, but you can’t argue with a good song. ” Poti sa te certi si sa te contrazici cu oricine, pe orice, de fapt, dar nu poti sa contrazici o melodie buna. N-ai cum sa contrazici o melodie buna si faptele bune, lucrurile pe care le facem  mai mult decat lucrurile pe care le spunem. Lucrurile pe care le facem asta sunt, sunt o melodie buna.

Daca faci lucruri bune, si daca iti pui sufletul si energia si timpul pentru a face niste lucruri, asta vorbeste de la sine, intr-o masura mult mai puternica decat orice altceva. Si un exemplu foarte bun a fost campania pentru MagicHome, cu scaunul de spital. Si atunci promisiunea a fost cat se poate de simpla.

Am spus asa: pentru cine nu a vazut, am pus un scaun de spital, langa un pat de spital, intr-o expozitie din Bucuresti si am pus o camera si totul transmis live pe Youtube, si am zis asa: noi echipa Magicamp ne vom aseza pe scaunul ala si vom sta asa cum stau parintii copiilor bolnavi de cancer si vom sta pe scaunul ala unul dupa altul pana se gasesc 100.000 de oameni care sa doneze cate 2 euro printr-un sms si nu ne vom ridica.

Si asta are cateva componente de care cred ca avem mare, mare nevoie si care sunt si esenta succesului din punctul meu de vedere – 1. Commitment – nu ne vom ridica. 2 – o explicatie foarte clara a ceea ce vrem sa facem. Ce vrem sa facem e o casa unde vrem sa stea acesti parinti. Foarte clar exprimat ce vrem, foarte simplu. Commitment foarte clar si cererea de ajutor foarte clara. De multe ori avem nevoie de ajutor dar nu stim sa-l cerem si asta e un lucru pe care eu l-am invatat dupa foate multa vreme.

L-am invatat cand nu am putut sa transport destule medicamente in Romania si a trebuit sa-mi fac cont de Facebook si sa scriu acolo cine zboara de la Viena la Bucuresti. Apoi a trebuit sa gasesc pe cineva care sa mearga de la un aeroport sau altul din alt oras din Romania catre spitale ca sa duca medicamentele. Apoi la Magicamp retelele de socializare sunt esentiale in tot ce am facut, pentru ca acolo poti sa faci lucrurile astea. Sa exprimi ceea ce vrei sa faci, sa arati propriul commitment si trei, sa ceri ajutorul. Foarte foarte important.

In ce stadiu este acum MagicHome?

MagicHome a strans 500.000 de euro in 3 saptamani, noi ne gandeam c-o sa dureze vreo doua luni si, de fapt, din toata echipa eu eram singurul care credeam c-o sa stranga 100.000, toti credeau ca sunt nebun, iar dupa 3 saptamani aveam 500.000 de euro, intre timp suntem pe la 1 milion si jumatate. Am asteptat aproape un an de zile dupa autorizatia de constructie, desi e o renovare, nu e o constructie, schimbam fatada, si probabil ca in noiembrie o sa fie gata casa din Bucuresti, dar surpriza o sa vina in noimebrie, va spun ca n-o sa fie doar o casa.

Minunat. N-am cum sa nu te intreb si de politica. In speech-ul tau de la Tedx de la Cluj, plecai de la o plida – „N-am om” – care spunea despre un paraplegic care se afla langa un rau vindecator si n-avea om care sa il arunce in apa ca sa se vindece. Ai anuntat ca vei candida la primarie si cred ca nu e nimeni din sala asta care sa nu-si doreasca sa insanatosesti Bucurestiul. Sincer. Ai creat o platforma in care sunt peste 90.000 de oameni alaturi de tine, printre care si eu. Deci tu ai oameni. Cum te putem noi ajuta?

Multumesc. E o minge la fileu asta. Cred ca noi in tara asta, in care am decis sa ma intorc dupa 14 ani acum 3 ani, cred ca trebuie sa facem 3 lucruri sau 3 lucruri trebuie sa se intample. Astea sunt cele 3 mari pariuri pe care le avem:

  1. Cred ca implicarea civica, asta insemnand si implicare, macar sa intelegem ce se intampla in politica sa votam si lucrurile de genul asta. Cred ca asta e primul pariu.
  2. Implicarea politica. O societate asa functioneaza, o democratie asa functioneaza. Noi delegam puterea, oamenii deleaga puterea catre politicieni si politicienii vin cu niste promisiuni pe care dup-aia ca sa le indeplineasca au nevoie de putere pentru a le indeplini promisiunile alea, nu altceva. Deci punctul 2 sa avem mai multi oameni implicati in politica.
  3. Aici trebuie sa ajungem in 5-10 ani, sa construim institutii puternice, asta face diferenta dintre o tara de succes si o tara care esueaza. Nu resursele naturale, nu nimic altceva, ci institutii puternice.

Ce inseamna institutii puternice? Inseamna institutii cu oameni cu cap si sira spinarii. Atat. Cap si sira spinarii. Si daca va uitati in orice domeniu in Romania, ai oameni care sunt si muncitori si n-au nicio intentie sa fure sau sa se imbogateasca rapid si stiu ce au de facut, isi cunosc meseria, dar oamenii astia foarte foarte rar ii gasesti la stat, foarte foarte rar ii gasesti in institutiile statului.

Si mi se pare ca asta este esential dincolo de orice ideologie, dincolo de orice alt program de guvernare, dincolo de o fata sau alta fata. Asta e ceea ce trebuie sa facem. Cum aducem oameni noi in institutii publice, oameni competenti in institutii publice, din pacate nu se poate face asta decat prin politica.

Deci trei pariuri: implicare civica, implicare politica si prin asta institutii puternice, institutii autonome, independente care sa nu atarne de vointa unui politician sau altuia. Asta aveam in minte,  exista o carte White Nation, daca cititi, e o carte esentiala din punctul meu de vedere. Concluzia daca ar fi s-o tragem intr-o propozitie asta e: institutii puternice, asta-i diferenta.

In Ministerul Sanatatii, dupa experienta de acolo, am inteles cateva lucruri. Mai intai am inteles cat de grava e situatia, cat de praf sunt institutiile publice, dincolo de cat de destept sau cat de bine vorbeste limba romana un ministru sau altul. E esential sa ai oameni care sa stie sa-si faca treaba, sa ai o structura functionala. Daca capul se schimba asta ar trebui sa fie  mai putin important.

Uitati-va la America, la tari precum Austria. Poti sa ai la un moment dat un esec al democratiei, dar daca ai institutii puternice lucrurile merg mai departe, asta trebuie sa facem. Cum putem sa facem asta?

Prin politica si politica este elementul asta pe care, acum ma gandeam cand m-ai intrebat despre povestea asta pe care am spus-o la TEDx, cu un tanar diagnosticat cu cancer, politica este intr-o anumita masura ca un cancer. In ce sens? Atunci cand iti afecteaza viata personala, atunci cand o simti personal s-ar putea sa fie prea tarziu. Daca nu te intereseaza sa vezi semnele dinainte, atunci cand o simti s-ar putea sa fie prea tarziu.

Este esential sa ne intereseze politica. Politica nu este o nebunie de la televizor, nu este circul de la diverse talk-showuri. Politica este despre fapte.

Ce vreau eu sa fac? M-a interesat intotdeauna impactul. M-am dus catre sanatate pentru ca acolo am crezut ca pot sa am cel mai mare impact. In momentul asta cred ca cel mai mare impact putem sa-l avem pornind de jos, de la alegerile locale, pornind de la administratia locala. Prin asta se tine in momentul asta si peste tot in lume, prin asta politicienii din partidele mari, reusesc sa tina o tara prizoniera. Pornind de acolo, de acolo vine puterea. De asta cred ca schimbarea trebuie sa inceapa de acolo si ce poate sa faca fiecare dintre noi.

Cred ca suntem intr-o lupta complet inegala. Ai tari precum Romania, Ungaria, Turcia, Polonia si din ce in ce mai multe, care aplica un software. Este un software realizat in alta parte si care este downloadat aici la costuri foarte mici. Acelasi software care spune, acelasi virus daca vreti, care ne face sa spunem ca noi suntem buricul pamantui, ne scorneste dusmani, fie ca este un domn ungur cu origini evreiesti, straini, in general, mutinationalele. Este exact acelasi virus peste tot. Si repet: costurile de dowloadare al acelui virus intr-un sistem sau al altuia sunt foarte mici. Si noi, ceilalti, care intelegem ce se intampla, ce arme avem? Avem propriile retele personale, propriile retele de cunostine si de prieteni si de familie, avem retele de socializare in masura in care functioneaza, avem cateva metode de a ne exprima.

Daca noi nu reusim sa ne mobilizam si asta n-o sa vina un politician sau altul sa faca „tzac” si lucrurile sa se intample. Cealalta parte a societatii care intelege trebuie sa se mobilizeze pentru ca, repet, nu e vorba de un circ la televizor, este vorba despre viata fiecaruia dintre noi si a copiilor din tara asta si a viitorului tarii asteia. Cred ca vremurile pe care le traim sunt extrem de serioase si problemele sunt extrem de serioase.

La nivel politic, lasand la o parte problemele pe care le constatam, faptul ca nu avem spitale, n-avem scoli, n-avem.. daca nu intelegem ca la nivel politic lucrurile se duc intr-o directie extrem de periculoasa. E extrem de periculos si de asta sunt aici, si de asta si pentru mine a fost o decizie extrem de grea,  sa ma focusez pe activitatea asta politica. Asta vine cu niste costuri, asta vine fara deloc sa incerc sa ma martirizez aici, dar e o expunere care mie nu-mi vine natural.

Si in directia asta vreau sa te intreb ce zic parintii tai ca te-ai intors la politica?

Da, e foarte interesant cum este vazuta politica in aceasta tarisoara, stiti despre tot in lume daca ai spune ca mergi sa lucrezi pentru Ministerul Finantelor sau spui c-o sa fii ministru intr-o tara, asta ar trebui sa fie mandria familiei, adica trei generarii, bunicul, strabunicul a fost ministru, unchiul nu stiu care.

Ai mei m-au incurajat teribil de mult, chiar cand nu aveam dreptate si cand am plecat la Viena stiu ca taica-miu..  cateodata primeam un telefon si eu ma speriam cand primeam telefon de acasa ma gandeam  mai intai nu aveam bani sa vorbim despre asta si mai tarziu cand ne puteam permite asta – na, te suna mama, tata la ora 10 seara, te intrebi ce dracului s-a intamplat. Si era taica-miu care zicea: Alo, Viena, uite sunt aici cu vecinul, voiam sa-i spun ca fiul meu e la Viena, si spune cum mai e vremea la Viena? Apoi ce face era sa ia carti de vizita de la diversele mele joburi care sunau din ce in ce mai bine, functiile sunau din ce in ce mai bine si logo-urile erau cunoscute de la diverse banci, si cand veneam acasa taica-miu mereu ma intreba “Ai niste carti de vizita?”. Si cartile astea de vizita le impartea prin sat, pe la prieteni: “uite, fii-miu, e la Viena.”

E, si asta s-a intamplat pana cand m-am intors in Romania. Si cand m-am dus acasa si le-am spus “Stiti, am vorbit cu Dacian Ciolos si mi-a spus ca ar trebui sa ma gandesc si am 2 zile sa ma duc ministru la sanatate”, “- vaai, mama, dar de ce faci asta? Dar nu mai bine stai tu sef de cabinet acolo? Ca poti sa-ti faci si treaba si nici nu te injura nimeni, hai ca-i mai bine asa.

Cam asta este respectul sau cumva cum se vede functia publica, iar ce a fost interesant dupa, dupa ce s-a terminat si mi-am luat toate injuraturile de rigoare si la un moment dat a venit o matusa de-a mea si mi-a spus: “Dar de ce nu-i lasi sa faca transplant pulmonar, ca mor oameni?” I-am explicat si a inteles, si dup-aia le-a explicat si colegilor de la serviciu.

Iar ce s-a intamplat dupa e foarte interesant, ca am avut o perioada in care eram in dilema, si m-am reapucat de MagicHome si alte lucruri, si la un moment dat am mers acasa si am intrebat-o pe maica-mea:” – Mama, uite, ce sa fac?” “ – Pai ce sa faci? Baga-te, mama, da-i dracului.”

Deci cam asa.

 

 

26912
mihaela norocInterviu Webstock 2018 – Mihaela Noroc (The Atlas of Beauty) “daca toti am improsca cu dragoste, cred ca n-am mai avea probleme si suferinte” –

Interviu Webstock 2018 – Mihaela Noroc (The Atlas of Beauty) “daca toti am improsca cu dragoste, cred ca n-am mai avea probleme si suferinte” –

Si anul acesta la Webstock am gazduit prima sesiune, cea motivationala. 4 invitati cu povesti exceptionale de viata, povesti care ascund – dincolo de zambete si de aparenta de “usurinta” – foarte multa munca.

Invitatii au fost in ordine: Cornel Amariei, Andreea Esca, Mihaela Noroc si Vlad Voiculescu. Pentru cei care n-au fost la webstock si, mai ales, pentru ca sunt de moda veche si cred ca google search functioneaza pe text cand vrei sa te documentezi despre cineva, transcrierile acestor interviuri le gasiti rand pe rand aici.

Interviul cu Cornel Amariei poate fi citit aici, aici interviul cu Andreea Esca, iar aici cel cu Vlad Voiculescu.

inspiration stage

A plecat de la un proiect mic online si a ajuns cunoscuta in foarte multe tari din lume.  A renuntat la job-ul ei pentru a fotografia femei din lumea intreaga iar munca ei a ajuns la CNN sau BBC, a luat forma unui album de arta care e bestseller in multe piete de la Japonia pana la Germania. A transformat o pasiune intr-un job si a creat atlasul frumusetii, un proiect global despre diversitate, acceptarea altor culturi si despre frumusetea feminina… doamnelor si domnilor, Mihaela Noroc.

 

Multi dintre cei care se afla in aceasta sala viseaza sa renunte la jobul lor si sa plece in lume ca sa-si indeplineasca marele vis. Tu ai luat decizia asta, ai renuntat la tot si ai plecat prin lume ca sa-ti urmezi visul. Iti mai aduci aminte fix momentul cand ai luat decizia? Si cum a fost? Ti-a fost teama?

Da. Pe mine foarte multa lume ma intreaba lucru asta si pot sa spun ca mi-a fost foarte usor sa iau decizia pentru ca eram extrem de nefericita la locul de munca. Asa cum spunea si Andreea, ma duceam la munca, si nu mi-a fost deloc greu, a fost o decizie usoara, ce ma astepta in fata era oricum infinit mai frumos si infinit mai interesant decat tot ce am lasat in urma. Deci n-a fost greu, a fost foarte usor. Momentul exact nu stiu sa ti-l spun pentru ca a venit de la sine. Pur si simplu cand am avut destui bani am zis „Gata, plec in lume.” Si asta a fost.

Dar facusei un plan inainte? Sa pun bani deoparte ca sa-mi indeplinesc visul?

E foarte mult sa spui voiam sa-mi indeplinesc visul. Si niciodata nu am facut lucrurile in felul acesta, „ma duc sa-mi indeplinesc visul” pentru ca m-as fi speriat si as fi lasat totul balta. Deci nu as fi procedat in felul asta, am luat-o incet, pas cu pas. Azi un pic, maine inca putin si cred ca asa functioneaza pentru unele persoane, inclusiv pentru mine, sa iei lucrurile incet incet, ca sa nu-ti fie frica de ce te asteapta.

Stiu ca te-ai apucat sa faci fotografii pe la 16 ani si te-ai lasat de fotografie pentru ca sa te intorci dupa aceea. Cum ai inceput sa faci fotografie? Ca era clar ca acum s-a dovedit ca e o pasiune si ca e directia ta in viata, ca sa spunem. Dar cumva cineva ti-a taiat aripile pe drum. De ce?

Da, uite, asa este si din pacate foarte multi oameni renunta la ce este pentru ei pentru ca cineva nu ii incurajeaza sau nu le da destula incredere, dar si asta s-a intamplat si cu mine. Am mers la Facultatea de Arte Plastice din Bucuresti la sectia foto-video si, din pacate, acolo nu am gasit sustinerea sau poate directia mea nu era potrivita cu directia lor si atunci am zis la final „Asta nu e pentru mine. Fotografia in niciun caz nu este pentru mine. Sunt atat de multi oameni care se pricep mult mai bine decat mine si o sa las asta pentru ei.” Am mers si am lucrat in alte domenii, pentru ca aveam nevoie de sustinere financiara, deci acolo am gasit, la joburi, partea asta foarte importanta, si la un moment dat am simtit ca nu mai pot sa lucrez unde lucrez si hai sa incerc din nou fotografia, care ramasese deoparte.

Eu nu m-am atins de aparatul de fotografia vreo 6 ani. Nu l-am atins. Era acolo, ramasese asa ca un fel de, nu stiu, o mica durere, sa zic. Am avut probabil si o teama sa-l ating. Era un proces psihologic foarte dificil si in momentul in care am zis „Asta e ultimul tren. Il iau, ma urc in el. Daca n-ajung nicaieri, asta este.”

Iti mai aduci aminte ce ai pus in bagaj cand ai plecat? Prima calatorie mare?

Esentialul. Pentru ca asa e cel mai usor sa calatoresti si mi-aduc aminte ca dupa primul an de calatorie mergeam cu un backpack si aveam dureri foarte mari de spate si am trecut ulterior la trolly. Pentru ca nah, backpacker poate sa fie si cu un trolly. Si ce iau cu mine? Un sac de dormit foarte mic, care sa-mi ajunga pentru 10-15 grade, 2-3 perechi de pantaloni, nu stiu, esentialul, nu iau foarte multe. Chiar si bagajul de fotografie este foarte mic, iau cat mai putine pentru ca trebuie sa le car singura si nu vreau sa-mi fac rau singura.

Dar nu ti-e greu uneori? Stiu ca la inceput ai calatorit impreuna cu sotul tau, in primul an si inca cativa. Dar se mai intampla sa nu calatoresti cu sotului tau. Si nu ti-e greu singura pe drumuri in hau pe dreapta?

Unu la mana incerc sa ma protejez cat mai mult. Nu o sa plec niciodata noaptea pe strazi, imi dau seama de pericolele din jurul meu, sunt o femeie care din pacate poate sa cada prada usor unor probleme. Sunt protejata de fapt, avand acces la internet absolut tot timpul imi dau seama unde sa ma duc, ce sa fac, cu cine sa stau de vorba, ma uit la omul respectiv imi dau seama “stai ca poate nu e ceea ce pare”, imi dai seama cand un taximetrist poate nu o sa ma duca unde trebuie daca.. nu stiu, ai un instinct, il urmezi.

M-am documentat uitandu-ma la interviul tau cu doamna Esca caci ai fost la interviu la Europa FM (Mihaela: care a fost sustinatoarea proiectului de la bun inceput si ii multumesc foarte mult). Asta stiu ca te-ai dus cu proiectul la The One, pe vremea cand exista revista si era foarte foarte la inceput proiectul, dar acolo am descoperit ca o parte destul de dificila a proiectului tau a fost sa convingi femeile. Pentru ca mergi pe strada si vorbesti cu ele si am pus asta in balanta cu faptul ca ii povesteai Andreei ca nu esti o persoana care are chiar foarte mare incredere in sine.

Nu, nici acum nu am. Nu vedeti ca nu stiu sa fiu ok pe scena.

Si atunci cum faci? De unde iti gasesti curajul sa abordezi pe strada niste oameni intr-o limba straina cu o cultura diferita si sa le spui „Eu vreau sa te fotografiez” si unde se petrece magia ca uneori in 5-10 minute tu te duci la ele acasa.

Asta-i chestia, ca tu abordezi omul respectiv pentru ca te fascineaza persoana respectiva, trece pe langa tine femeia si pe mine uneori ma lasa si fara respiratie. Imi dau seama ca ea este o opera de arta. Si asta e ceea ce ma motiveaza, in sensul ca stiu ca exista acolo ceva extraordinar, pe care ea nu-l vede de cele mai multe ori, din pacate, si trebuie sa-i fac o fotografie. Uneori reusesc, alte ori nu.

Dar si cum le zici? Adica.. (in toate felurile) Iti dai seama ca daca vine cineva pe strada, se duce la doamna Esca si ii spune ”Doamne! Domnisoara, Doamna, sunteti atat de frumoasa! Vreau sa merg acasa la dvs sa va fac o fotografie”, Bine, doamna Esca cred ca ar accepta. E gresit exemplul. Dar… cum le convingi?

Fiecare loc este diferit, fiecare tara, fiecare cultura este diferita si atunci trebuie sa te adaptezi. Aici in Europa e usor, adica stim toti ce inseamna social media, unde o sa ajunga o fotografia, ce efecte o sa aiba asupra mea ulterior. Cand te duci in alte zone ale lumii, lucrurile devin foarte complicate, decizia nu este doar a femeii pe care o abordezi, decizia este si a sotului, poate a fratelui, si tot asa lucrurile se extind. Sau in America de Sud,  de exemplu, iarasi e o problema cu criminalitatea, imaginea poate ulterior sa fie folosita in detrimentul ei, cineva poate sa o sechestreze, sa o abuzeze. Lucrurile aceasta se intampla pentru ca mi le-au spus femeile pe care le abordam, „nu, nu pot sa fiu fotografiata pentru ca poate faci parte dintr-o grupare mafiota si cineva o sa-mi faca ceva rau”. Si atunci trebuie sa te gandesti de 10 ori. In momentul in care insisti sa-i faci o fotografie, ca ok, e placerea si nebunia mea sa-ti fac o fotografie, dar ce inseamna asta pentru tine ulterior este cu totul altceva. Mi s-a intamplat, de exemplu, eram in Egipt si am fotografiat o fata, studenta la Medicina, tocmai absolvise si ea era foarte multumita si foarte fericita, dar cred ca ceva din limbajul nostru nu s-a pupat pentru ca dupa ce i-am publicat fotografia pe social media mi-a dat repede mesaj si mi-a spus „Tata, da repede fotografia jos c-o s-o vada tata”. Ea fiind femeie de 25 de ani pentru ca absolvise medicina. Mi-am dat seama atunci ca – stai un pic-  nu pot sa ma joc cu asa ceva. Da, deci lucrurile sunt diferite. Cum le conving? Nu le conving pe toate pentru ca am abordat mii de femei si am pana la urma mii de fotografii, dar am abordat de doua ori mai multe sau de trei ori mai multe.

Ce zic eu ca este important, este sa nu renunti. Cand pleci de dimineata de acasa si o iei pe o straduta dintr-un loc oarecare din lumea asta mare, trebuie sa te incarci cu foarte multa energie pozitiva. Noi, oamenii, suntem intr-un fel ca niste animale, si simtim, avem un al cincisprezecelea simt. Simtim omul care vine spre noi si ce poate el sa ne ofere. Si atunci eu daca sunt intr-o dispozitie foarte proasta, ca nu stiu ce mi s-a intamplat mie, persoana respectiva o sa ma simta. Eu trebuie sa ma incarc cu energie pozitiva si sa reusesc sa transmit bunatate si faptul ca nu vreau nimic rau, si poate uneori reusesc sa transmit asta, alteori nu.

Ai plecat de la un mic proiect online si ai ajuns la milioane de oameni care te stiu in online global. Aparitii la CNN, la BBC, o campanie cu Facebook. La inceput, tu si sotul tau ati avut o strategie de comunicare si de promovare in online?

Iarasi un lucru foarte benefic in viata mea, sotul meu, pentru ca el se ocupa de tot ce inseamna partea asta, „birocratia” din viata noastra si eu pot sa ma ocup de tot ce inseamna partea artistica si sa fiu libera si creativa. Daca am avut un plan? O iei gradat. N-ai cum sa ai un plan, cel putin viata noastra nu functioneaza asa. Si viata mea in niciun caz pentru ca sunt genul de om care daca stie ca a doua zi are ceva foarte important de facut, nu doarme toata noaptea, si atunci mai bine eu nu imi proiectez absolut nimic. Si daca se intampla ceva extraordinar, foarte bine. Daca nu, iarasi foarte bine.

Ce am incercat, si asta mi se pare foarte important, sa incerci sa iesi din online cat mai mult. De asta am si insistat sa am o carte tiparita, m-am bucurat foarte mult ca exista pe mai multe piete pentru ca ajunge la cat mai multi oameni. Online-ul se schimba foarte mult. La inceput am avut o viralizare cu Bored Panda care s-a intamplat acum 3 sau 4 ani, ceva de genul asta, si ulterior am avut o viralizare cu un video pe care l-a facut sotul meu si a facut vreo 20 de milioane de vizualizari.

Si putin mai tarziu ai avut o campanie cu Facebook? Despre care poate povestim.

Da, dar important pentru mine este sa fiu prezenta fizic in mainile si in vietile oamenilor, prin expozitie si prin carti.

Si ce zic oamenii care iti vad munca? Care poate n-au fost subiectii fotografiilor.

Sunt foarte multe raspunsuri. Si pozitive si negative. Am si hateri, e ok, si am si oameni care iubesc proiectul si de fiecare data cand sunt un pic mai jos asa, ca am si eu momentele mele, ma duc frumos pe Amazon sau pe Good reads si ma uit la review-uri si zic „Stai ca oamenii inteleg procesul muncii mele, fotografia pe care o fac.” si atunci e bine.

Te incarci mai degraba din reactiile lor, nu? Exact cum spunea Andreea, ca ea isi incarca bateriile din oameni.

E foarte important. Ca asta e, uneori stai si te intrebi „Dar de ce nu ne improscam noi cu mai multa dragoste? De ce alegem sa facem opusul?”. Bineinteles ca fiecare are frustrarile lui. Dar noi ca oameni de la bun inceput, ca acum am un bebelus, e fragila si are nevoie de dragostea mea si incerc sa-i ofer si imi dau seama ca toti trecem prin asta. De la bun inceput avem nevoie de dragoste si undeva, la un moment dat, ne rupem si nu mai primim dragostea respectiva, dar ce lume frumoasa ar fi daca toti am improsca cu dragoste, cred ca n-am mai avea probleme si suferinte.

Apropo de asta, care crezi ca este una dintre cele mai frumoase lectii pe care le-ai invatat de la femeile cu care te-ai intalnit? Caci banuiesc ca ai avut povesti incredibile si super emotionante.

Sunt foarte multe povesti, si emotionante si vesele si triste. Un roller coaster cu tot felul de emotii. Pentru mine, imi este foarte draga Ania care s-a nascut in Polonia, are acum 30 de ani si este o femeie care s-a nascut fara un picior, si din cauza asta mama ei care avea o situatie financiara foarte grea, a trebuit s-o lase in spital si s-o dea spre adoptie. Doctorul care avea grija de ea a incercat sa-i gaseasca o familie in afara Poloniei, undeva in Europa de Vest si asa a ajuns ea in Belgia. Acum, eu am fotografiat-o in momentul in care se pregatea pentru jocurile paralimpice, la alergare, si voia sa ajunga faimoasa ca sa-si gaseasca mama si sa-i spuna ca „nu sunt suparata pe tine ca m-ai dat spre adoptie, ca uite acum pot sa-mi indeplinesc visul si sa fiu alergatoare”. Ceea ce s-a si intamplat, ea si-a intalnit mama, urmeaza sa ma duc sa le fotografiez la un moment dat impreuna.

Ce frumos!

Da, foarte frumos. Ania este o minunata si este de un pozitivism extraordinar, si ne intalnim tot timpul cand eu sunt in Europa de Vest, ea reuseste sa ajunga ba in Berlin, ba in Belgia ne vedem, si cred ca s-ar bucura sa vina si aici sa va vorbeasca despre viata ei. E fabulos de pozitiva si de incantatoare.

Acum cred ca te poti finanta si din vanzarea albumelor si lumea stie de tine si lucrurile sunt mai simple. Dar cum se finanteaza un asemenea proiect, cand vrei s-o iei prin lume? Pentru ca oricat de low-profile ai incerca sa traiesti si cu low-cost, tot platesti niste lucruri.

Da, viata e scumpa. Am avut economiile proprii. Le-am cheltuit pe toate. Puteam sa-mi iau o masina foarte scumpa. Am calatorit foarte bine. Faci niste eforturi. Stiu ca la inceput prietenii mei imi spuneau ca sunt zgarcita, si in continuare familia mea spune ca sunt zgarcita si asa ma percep ei ca nu imi cumpar haine, dar eu toti banii pe care ii fac sau pe care i-am facut la un moment dat, stiam ca sunt pentru un lucru mai important in viata mea. De ce sa-mi cumpar rochia asta daca pot sa stau, sa mananc undeva in Armenia? Sau in Iran o masa. Da, deci mi-am ordonat prioritatile in viata. Asta s-a intamplat cu mult timp in urma, in momentul in care am descoperit calatoria si am vazut ce inseamna. Uite, poti sa calatoresti nu cu foarte putini bani, cu mai putini bani, poti ajunge in anumite zone si de ce sa cheltui eu niste bani in Bucuresti cand pot sa-i cheltui in Columbia?

Vorbesti de niste niste bani pe care ii cheltui, adica ii ai. Dar la un moment dat, banii pe care tu i-ai produs muncind din joburile din Romania s-au terminat. Cum ai facut rost de bani mai departe?

Asta a fost un proiect care a fost facut multumita oamenilor. Fara oameni eu nu faceam absolut nimic si nu eram absolut nicaieri. De la femeile pe care le fotografiez, pana la oamenii care m-au sustinut intotdeauna. Si am facut o campanie de strangere de fonduri, dupa ce m-am intors din prima calatorie care a fost foarte ok. Asa am reusit sa continui. Iar, ulterior, proiectul a devenit si mai de succes si am avut colaborari cu diferite branduri in strainatate, care au platit foarte bine si am reusit sa-mi continui proiectul.

Te-ai intalnit vreodata cu vreunul dintre donatori? A venit cineva sa-ti zica ”Stii, eu am donat..”

Da, bineinteles. M-am intalnit, am stat si la ei acasa sau am iesit. Da, am foarte multi prieteni peste tot.

Mentionam putin mai devreme despre o campanie pe care ai facut-o cu Facebook. Sa povestim putin despre aceasta campanie pentru ca am aflat ca, cumva cu tine au inceput sau ai fost printre primii care au facut Facebook live din sediul Facebook. Cum a ajuns Facebook la tine si in ce a constat aceasta colaborare?

Da, mi-au scris un mail si am zis „Suna prea bine ca sa fie adevarat!”. Eram undeva in Etiopia atunci si stiu ca Etiopia este unul dintre locurile mele preferate si acolo simt eu cumva ca s-a nascut proiectul de fapt. Si eram deja a doua oara si imi doream atat mult sa explorez cat mai mult, sa vad cat mai mult, si imi da mesaj Facebook ca trebuie sa te duci in 10 zile, in 6 tari si sa fotografiezi. Si eu eram „Ah, de ce acum? De ce acum?” Dar a fost foarte ok, am calatorit 2 saptamani in 6 tari, am fotografiat cate o femeie pe care au ales-o ei din tarile respective si eu eram cea de-a saptea, si asta totul pentru Ziua Internationala a Femeii. Am terminat in New York, la sediul Facebook de acolo si am facut un interviu live care a fost difuzat pe Times si pe pagina mea si asta a fost. Acum sunt aici, maine sunt acolo, totul e trecator.

De cateva saptamani esti mama unei fetite.

Oh, Doamne, ce greu este!

Cum s-a schimbat viata ta? Felicitari!

Iti multumesc frumos. Este minunat, dar este si foarte greu. Cred ca acum inteleg ce inseamna pentru o femeie sa reuseasca sa fie si mama si sa reuseasca sa-si vada si de cariera sau de orice altceva, sa iesi din casa cand esti mama e complicat, dar sa faci cariera. Este extrem de greu sa le faci pe toate si multe, multe femei reusesc sa faca asa ceva si pana sa ajungi tu sa faci lucrul respectiv, n-ai cum sa intelegi prin ce eforturi trece persoana respectiva.

Stiu ca iti doreai si o partea a doua a proiectului si banuiesc ca nu te opresti.

Nu, nu ma opresc.

Cum te vei descurca si cu fetita si cu un nou album?

Incercam sa ne adaptam cat mai mult, sa creasca imunitatea si as vrea peste o luna, dupa ce ii facem vaccinul de 2 luni sa plecam un tur din Romania, si daca se comporta bine la inceputul anului viitor plecam mai departe. O sa continui cu a doua carte , de data asta o sa fie o carte mai mult orientata spre copii. O enciclopedie a femeii de la nou-nascut pana la foarte, foarte in varsta, ca un copil sa vada ce inseamna o femeie si sa aiba un instrument de educare sanatos. Pentru ca pana la urma, avand un copil, as vrea sa pot sa-i ofer ce-i mai frumos si sa-i arat ca lumea e si frumoasa si buna.

Ai fotografiat mii de femei. In sala sunt cateva sute de femei, ce le-ai spune lor despre frumusete? Tu ai adus un omagiu frumusetii si diversitatii, dar ce le-ai spune lor despre frumusete?

Cred ca este foarte important sa ai incredere in tine, ca pana la urma frumusetea e un lucru destul de subiectiv. Ca ce mi se pare mie frumos, altuia nu i se pare la fel. Cred ca super super important sa fii increzatoare si asta e mult mai important decat orice trasatura fizica pe care o ai, pentru ca sunt femei care nu sunt considerate frumoase, dar ajung sa fie inspirationale si asta e mult mai important cred eu. Proiectul meu se numeste „Atlasul frumusetii”, dar merge mai departe de atat pentru ca ai foarte multe femei care iti dau un exemplu puternic pe care poti sa-l urmaresti, sa-l urmezi. Deci nu stiu daca frumusetea e neaparat o trasatura fizica si ce inseamna frumusetea, dar increderea e cea mai importanta. Daca ai incredere in tine, poti sa darami munti si daca ai un focus in ziua respectiva in care te trezesti si spui „Uite, azi fac asta” pana la urma se intampla.

Adica chiar si cand n-ai incredere in tine, poate sa iti creasca sansele…

Iti creste increderea, tu esti pe strada si 10 persoane iti spun „Nu, eu nu vreau sa fiu fotografiat de tine.”, dar a 11-a imi zice „da”, e ok. Don’t give up niciodata, nu renunta! O persoana care spune „nu”, are motivele ei. Suntem 7 miliarde de oameni pe fata pamantului, avem de unde alege.

Un „nu” e doar un „nu”.

Da, bineinteles. Intotdeauna.

 

2057
andreea esca webstockinterviu Webstock 2018- Andreea Esca “Daca iti doresti sa existi pe termen lung, trebuie sa-ti consumi bateria in etape lungi” –

interviu Webstock 2018- Andreea Esca “Daca iti doresti sa existi pe termen lung, trebuie sa-ti consumi bateria in etape lungi” –

Si anul acesta la Webstock am gazduit prima sesiune, cea motivationala. 4 invitati cu povesti exceptionale de viata, povesti care ascund – dincolo de zambete si de aparenta de “usurinta” – foarte multa munca.

Invitatii au fost in ordine: Cornel Amariei, Andreea Esca, Mihaela Noroc si Vlad Voiculescu. Pentru cei care n-au fost la webstock si, mai ales, pentru ca sunt de moda veche si cred ca google search functioneaza pe text cand vrei sa te documentezi despre cineva, transcrierile acestor interviuri le gasiti rand pe rand aici.

Interviul cu Cornel Amariei poate fi citit aici.

inspiration stage

Nu cred ca exista cineva in aceasta sala care sa nu o stie pe urmatoarea invitata. O vedem in fiecare seara la televizor si ni se pare deja ca e ruda noastra. A fost cu noi la toate evenimentele importante din ultimii 20 de ani. E un reper in seriozitate si profesionalism, si e unul dintre oamenii care munceste imens de mult si culmea face asta cu zambetul pe buze chiar si in afara reflectoarelor. Doamnelor si domnilor, Andreea Esca.

 

As vrea sa stiu ce faceati dvs acum 10 ani? Pentru ca uite, de exemplu, se aniverseaza 10 ani de Webstock. Dumneavostra acum 10 ani cam ce faceati?

Nu ce facea Cornel. (n.mea. Cornel Amariei, cel care a fost intervievat inaintea Andreei la Webstock)

Adica n-am citit la 3 ani, nu cant la niciun instrument din pacate, mai cant asa, dar nu foarte bine. Ce faceam? Faceam tot ce fac acum. De altfel mi se pare ca sunt extrem de plictisitoare din acest punct de vedere. Ma tot intalnesc cu oameni care sunt in alte locuri, in alte joburi, in alte tari.. „Si tu ce mai faci? – Eu? Cum stii, acolo.”

Faceam acelasi lucru si ca sa vezi cat de plictisitoare sunt, am aceeasi coafeza de la 19 ani si ma duc la aceeasi cosmeticiana de la 12. Ce sa va spun? Ce poate fi mai plicticos intr-o dimineata?

Hai sa mut eu putin discutia, pentru ca eu te stiu si stiu ca tu ambalezi lucrurile cu zambet, dar in acelasi timp cunosc si perfectionismul tau si perseverenta ta de a face lucrurile cat se poate de bine, cel mai bine.

Nu numai ca fac acelasi lucru, il fac si in detaliu, adica, mai grav. (rade)

Exact. Am un prieten pe care tu il stii, care mi-a spus ca daca Esca poate sa fie perfecta in fiecare seara la televizor, nu am nicio sansa, nu imi dau nici un drept sa nu muncesc in draci pana sa fiu si eu macar bun pe scena, el fiind un mare actor. Ce din educatia parintilor tai te-a facut sa fii in felul asta? Si o sa detaliez eu pe drum daca tu nu vrei sa spui de ce esti perfectionista si cum mintea ta nu concepe decat varianta cea mai buna pe care o intelegi tu in momentul ala.

Cred ca asta mi se trage de acasa, intr-adevar. Poate ca mi-a fost mai usor sau nu stiu, poate mi-a fost mai greu dar in orice caz sunt convinsa ca mi se trage de acasa si exista o poveste pe care o tot spun pentru ca asa am realizat de unde vin toate lucrurile. Mama mea a lucrat toata viata la Spitalul de oncologie si imi amintesc ca odata eram in anul intai de facultate, fusesem la o petrecere, si ca ma ocup si cu petrecerile foarte serios si foarte organizat, in detaliu, si m-am ocupat in detaliu foarte mult, in sensul ca se facuse dimineata si pentru ca sa pot rezist la seminar, pentru ca a doua zi aveam seminar la facultate, am baut un milion de cafele. Drept urmare, dimineata pe la nu stiu ce ora imi era foarte rau, imi iesea inima din piept, ma rog, ma simteam groznic, am crezut c-o sa mor, desigur, pentru ca Fecioarele, nu-i asa, sunt si ipohondre. Si in timp ce simteam ca mor si imi iesea inima din piept am simtit c-o sun pe mama sa-i spun ca mor si sa vina ca sa mor si eu sa nu mor singura. Si am dat telefon, acolo raspundea o secretara pentru ca mama era in operatie si a chemat-o pe mama din operatie si a iesit si mi-a zis „Hai, zi, ce s-a intamplat?”

Pai uite, am fost la petrecere si imi iese inima si o sa mor si imi vine sa lesin si ce i-am mai zis eu pe acolo. Si mama foarte serioasa mi-a zis: – Andreea tu m-ai scos din operatie unde e o femeie bolnava de cancer pe masa sa imi spui ca ti-e rau ca ai fost la o petrecere? Nu stiu, ia o gura da apa cu o lingurita de zahar si la reverede! si mi-a inchis telefonul. Si in momentul ala m-am simtit complet abandonata, am zis „nu, nu e posibil, adica mama mea nu vine, nu ma ajuta, nu nu stiu ce, pentru un om strain”. Numai ca peste ani de zile, am inteles ca a fost o alta lectie de viata pe care ea mi-a predat-o, in sensul ca atunci cand faci o profesie, cand ai o profesie indiferent care este ea, trebuie s-o faci perfect. Trebuie sa fii acolo cu totul, trebuie sa intelegi ce e mai important si ce e mai putin important, chiar daca este vorba de copilul tau, de familia ta, de altceva. Iar o alta lectie pe care mi-a dat-o, a fost atunci cand aveam 19 ani si cand am ajuns la SOTI, ma rog, printr-o intamplare, (pentru cei care nu se nascusera atunci, prima televiziune la care am lucrat se numea SOTI, eram primul canal privat de televiziune) si cand foarte fericita ca luasem acest post de a prezenta Jurnalul la 12 noaptea…

 Spune, te rog, ca ai dat proba astazi si seara ai prezentat..

A, da! Da, am sarit peste asta. Am fost sa dau o proba si dupa ce am dat proba m-au trimis sa citesc dintr-un ziar, undeva intr-o camera de se numea Studio, dar era o camera o masa cu o carpa pe ea, si dupa ce am dat aceasta proba, adica practic am citit acolo ca o gaina ce-mi dadusera, in momentul in care am iesit din sala respectiva, producatoarea jurnalului din noaptea aceea m-a intrebat: „Tu esti domnisoara care a dat aici proba?” Si i-am zis „da”! „Poti sa ramai diseara, sa ne citesti si noua jurnalul? ”. Si eram „Da, da, sigur.”

Eu eram tot asa cu un pulover pe mine, nu ma machiam deloc, nu ma coafam, si am sunat-o pe mama foarte fericita sa-i spun „Stii ca diseara o sa zic d-astea, stirile si nu stiu ce”, si apoi i-am zis ca asta as vrea sa fac si ea mi-a zis foarte serios „Te rog sa te gandesti foarte bine daca vrei sa-ti alegi aceasta profesie pentru ca este ca si cum ai fi actor, ca si cum ai fi balerina, ca si cum ai avea un spectacol in fiecare seara si trebuie sa fii perfecta, si trebuie sa fie totul impecabil, indiferent de ce o sa se intample in viata ta. Pentru ca pe noi, cei care ne uitam la televizor sau noi cei care mergem la teatru, la un film s.a.m.d , ne dorim ca reprezentatia sa fie perfecta in fiecare zi si nu ne intereseaza absolut deloc daca tie ti-e rau in ziua respectiva, daca te-a lasat iubitul, daca a facut copilul nu mai stiu ce. Deci daca nu crezi c-o sa fii in stare sa functionezi asa, sa nu accepti.”Si, vezi, uite, aceste lucruri probabil ca m-au facut sa fiu foarte constiincioasa, undeva in mintea mea exista tot timpul mama care imi spunea „orice profesie ai alege, s-o faci perfect.”

Dar cum ai dus tu mai departe asta la copiii tai?

I-am stresat si eu pe ei, da, la randul meu. Bunica i-a preluat inca de mici, le-a spalat creierul, dupa care am urmat eu. Vezi, asa cum am patit si eu cu mama, probabil ca asa vad si ei ceea ce fac eu. Copiilor nu cred ca trebuie sa le povestesti foarte mult, ei vad. Vad ce faci, vad cum te pregatesti, vad toate aceste lucruri si banuiesc ca se imprima undeva, se inregistreaza undeva, chiar daca vine o vreme in care toti le spunem parintilor ca ei habar n-au, ca nu stiu nimic despre viata, ca viata e a mea si fac cum vreau.

Adica banuiesc ca toti cei care aveti copii ati trecut prin asta, care aveti copii, ma rog, adolescenti, si daca nu, o sa treceti, indiferent de alimentatia prin care o sa-i treceti dvs si toate programele, psihologia copilului si parenting. Toti o sa ajungeti intr-o zi in care o sa vina copilul si o sa-ti spuna ca habar n-ai si ca esti complet depasit si ca el stie ce vrea sa faca si indiferent daca face rau, care e problema? E viata lui si face ce vrea cu ea. Deci, desigur, dar undeva, in spatele mintii sunt convinsa ca inregistreaza tot ceea ce faceti, tot ceea ce le spuneti si acele lucruri vor iesi la un moment dat la suprafata si vor ajuta.

Pentru ca, din nou, sunt multe bloguri de parenting in momentul asta pe piata din Romania, ca sa proiecteze posesoarele de fetite pe termen lung, as vrea sa stiu cum erai tu la gradinita. Daca mergeai la serbari, spuneai toate cele..

Da, normal, nu se vede? Da, eram la toate serbarile, invatam si rolurile celorlalti. Intr-o zi, de exemplu, a lipsit un baietel din echipa de dans, avea un program artistic, se numea Tuki-tuki. Si pentru ca a lipsit copilul de la Tuki-tuki, eu stiind toata coregrafia si echipei lui, m-am imbracat ca aveam parul foarte scurt si nu s-a prins nimeni ca nu eram baiat, mi-au dat tinuta aia, nu stiu, era o pijama alba, ceva, si cu doua bete ca era si cu un dans asa, cu un fel de bete chinezesti si trebuia sa faci cu ele nu stiu cum asa si pentru ca stiam coregrafia am participat deci si la alt program.

Deci posesoarele de fetite care participa la serbari au sanse..

Altfel sa stii ca vorbeam foarte mult si atunci. Eram foarte cuminte, dar vorbeam foarte mult. Si-mi amintesc asta pentru ca mama mi-a povestit ca la un moment dat, educatoarea de la gradinita m-a pedepsit si m-a pus de-adevaratelea, nu sunt povesti, m-a pus pe niste coji de nuca de-adevaratelea sa stau in genunchi. Si mama mea s-a suparat foarte tare si s-a dus sa vorbeasca cu directoarea. Directoarea care era o directoare de gradinita din Berceni, foarte aranjata, cu un coc asa inalt la orice ora si cu ruj rosu si bruneta.

A venit mama si i-a spus „Vreau sa vorbim, ca uitati ati pedepsit-o pe Andreea si nu mi se pare normal sa stea in genunchi”, si ma gandesc eu ce se gandea educatoarea ca va zice mama si ce-a zis ea. Deci probabil ca educatoarea s-o fi gandit ea la ceva si a venit mama cu replica: „Si nu mi se pare normal sa faceti acest lucru, pentru ca poate eu vreau s-o fac dansatoare la bar si i-ati stricat genunchii.” Adica eu imi imaginez discutia aia in anul 1975, in care educatoarea comunista, cu cocul, stii, a venit parintele care ii spune „nu e in regula, ca nu vreau sa ii stricati genunchii, ca poate vreau sa danseze la bar la Athenee Palace.” Asa era la gradinita.

O sa schimb putin registrul si o sa te intreb daca e greu, si vorbesc serios acum, e greu sa fii istorie in viata, adica e cum spuneam mai devreme, nu e om care sa nu te stie. Esti prezenta in manualele scolare, ai prezentat toate marile evenimente care s-au intamplat in ultimii 20 de ani. Cum faci sa ramai cu picioarele pe pamant, stiind, adica nu cred ca nu ai o constiinta de sine foarte corecta si sigur iti dai seama ca esti foarte cunoscuta. Cum faci sa stai terre a terre, sa nu te crezi un mic Dumnezeu, ca acum cand ai venit, lumea se uita, vai, o vad pentru prima data in viata in carne si oase.

In primul rand faptul ca am ajuns aici, unde sunt a fost si datorita unei conjuncturi extraordinar de bune. Gandeste-te ca noi am fost prima generatie de oameni de televiziune de dupa Revolutie, vorbim de un alt tip de concurenta, vorbim de o oportunitate extraordinara pe care ne-au dat-o acele timpuri, adica toate trebuie cumva coordonate. Apoi, cum reusesc, nu fac nici un efort, cred ca este legat tot de educatia cu care pleci de acasa, cred ca e legat de cum esti tu pur si simplu. Nu stiu sa fiu altfel, nu ma chinui niciodata sa fiu altfel, mi se pare foarte complicat sa-ti creezi o imagine si pe urma sa te ocupi nu cumva sa nu iesi din ea si sa fii atenta cum faci si ce zici. Mi se pare o foarte mare pierdere de timp. Mi se pare ca sunt o gramada de lucruri simpatice si de interesante de facut astfel incat sa nu-mi pierd vremea cu asa ceva.

Dar a fost vreun moment in care ti s-a parut „Doamne, sunt Andreea Esca, ma cunoaste toate lumea!”? Adica te-a luat vreodata valul si dupa-aia a trebuit sa vii inpoi?

Da, cand fiul meu face tot felul de glume cu mine in mall si daca nu-l ascult cand spune cate ceva imi zice „Fii atenta ca daca nu esti atenta strig – Uite-o pe Andreea Esca”. Cred ca doar asa. Nu stiu, de la 19 ani fac asta. Nu stiu cum e sa faci altceva, n-am trecut prin niste etape si, dintr-odata, am aparut la televizor si m-am speriat. N-am facut altceva. Mi se pare ca e un job ca oricare alt job, numai ca fiind public, desigur ca ti se intampla aceste lucruri. Dar nu mi se pare ca sunt nici mai desteapta, nici mai importanta, nici mai nu stiu altfel decat alti oameni care sunt in alte domenii dar nu se vad pentru ca nu..

Bine, sunteti pe modestie, lasati ca va intrerup.

Nu, chiar nu sunt modesta, dar asta cred.

Lasati, spuneti-ne care este interviul care va place cel mai mult dintre tot ce ati facut.

Ah, nu stiu, nu pot sa aleg. Chiar nu pot sa aleg. Uite ca vorbeam apropo de stat ani la rand si facut acelasi lucru, am facut un interviu care mi-a placut foarte mult cu Michel Drucker, este un realizator de televiziune francez, care are vreo 70 de ani si de 50 face televiziune. Si apropo de fricile astea pe care le avem si noi, de exemplu, in televiziune, eu am aceasta teama, televiziunea nu este cinematograf, adica nu e cinema, ai jucat intr-un rol foarte bun si ai ramas pentru eternitate. Televiziunea e o treaba foarte perisabila, astazi esti, te stie toate lumea, maine ai disparut, la revedere, nu stiu, in cativa ani nu mai stie nimeni cine ai fost si ce ai facut. Si atunci l-am intrebat pe el, dom’le dar tu cum ai facut sa rezisti atatia ani, adica ai de 50 de ani o emisiune, aceeasi emisiune, si cum se intampla? Si el mi-a zis „Stii care este secretul? Eu sunt clasic. Cumva ca si tine. Atata vreme cat nu incerci tot timpul sa fii extrem de moderna, sa fii in pas cu moda si esti clasic, clasicul nu se demodeaza niciodata.” Pana la urma poate ca uite, inconstient am facut acest lucru.

Dar exista vreun interviu pe care ai vrea sa-l refaci?

Cred ca as vrea sa refac interviu cu Coppola. Si sa-ti spun de ce. Atunci cand mi s-a propus acest interviu, era la Buftea, filma Olivier Martinez. Il stiti pe Olivier Martinez?

O minunatie de domn.

Exact. Iar eu ma inscrisesem sa fac interviul cu el.

Si l-ai primit pe domnul Coppola care are 70 de ani.

Da. Si seful meu mi-a zis: Unde sa te duci sa faci cu scarlavia aia de Olivier Martinez, ce treaba ai tu sa faci cu ala, du-te si fa cu Coppola. Si eu ce era sa zic? Ca n-am comentat niciodata, eu sunt un angajat foarte bun. Si mi-a zis sa ma duc sa fac cu Coppola. Bine, o sa ma duc sa fac cu Coppola, nah, acum ce era sa fac. Si asa m-am dus sa fac interviul. E adevarat insa, ca in momentul in care a inceput interviu si a inceput sa vorbeaca Coppola care da, avea mult mai multi ani decat Olivier Martinez si mult mai multe kilograme, era fascinant. Deci a fost wow. Numai ca, stii, cand nu vii pregatit asa, parca a fost prea mult pentru mine si mi-ar placea sa repet interviul acela si sa plec deja cu ideea ca stiu c-o sa ma fascineze si c-o sa fie extraordinar. Da, cam acela e interviul pe care as vrea sa-l refac.

Sa speram ca mai vine domnul Olivier Martinez la noi in tara.

Nu numai, ca gata, acum nu ma mai intereseaza ca are si Martinez inca 10 ani in plus

Si intre timp a fost si domnul Sebastian Stan si l-ai intervievat si pe el.

Da, exact. E o alta generatie, nu are sens sa ne bagam.

Si asa ajung la interviurile Europa FM caci acolo te-ai intalnit cu Sebastian Stan sau pentru asta ai facut interviul. Eu cred ca lumea a descoperit o alta fata a ta odata cu aceste interviuri de la Europa FM. Si am sa zic putin ceva din culise: ea se documenteaza pe bune pentru acele interviuri. Toti prietenii mei cred ca tu primesti totul de-a gata.

Dar eu vreau sa ramana asa..

Nu, lasati.

Nu, eu vreau asa, ca-mi place sa ma invidieze lumea. Nu vreau sa ma compatimeasca. Da, eu primesc totul de-a gata, doar ma duc si am si ceva in creier care ma pune sa pun intrebarile, las-o asa.

Ai o casca, nu? Lasati. Si mai mult decat atat, are o ambitie teribila, cateodata nu stiu cati stiti formatul  banuiesc ca multi stiti formatul acelor interviuri, vorbeste cu tot felul de rude sau oameni importanti din viata invitatilor.

Asadar, daca doriti numarul de telefon al oricarei persoane din Romania, sunati-ma. Sunt Pagini Aurii, in format nou.

 Aceasta este intrebarea, nu-mi dau seama. Cum faci? Adica stiu o situatie, cel mai recent interviu la care ne-am intalnit noi cu domnul actor, ca sa nu-l numesc, la care tu ai ajuns la fratele lui, care se afla in Elvetia. Dar nu te-ai lasat, adica cu o seara inainte de interviu inca nu-l aveai si dimineata cand am venit la interviu il aveai.

Stai c-o sa uit. Apropo de asta, si pentru ca ne aflam aici la Marriott, vreau sa spun ca acela nu a fost cel mai mare efort din viata mea sa-l gasesc pe frati-su in Elvetia. Cel mai mare efort din viata mea a fost atunci cand Hagi se tot retragea din fotbal si trebuia sa fac un interviu cu el. Si nu dadeam sunt nicio forma. Il innebunisem pe Piturca, il sunam ca nebuna, nu, nu vrei sa stii, nu-mi mai raspundea la mobil. Ma duceam si sunam inainte de jurnal cu 4 minute, de pe un fix, ca ma gandeam ca el crede ca eu acum sunt la jurnal si oricum nu stie care e numarul de fix si o sa-mi raspunda.

Adica hartuire inseamna nimic. Si nu reuseam si nu reuseam, dupa care am aflat ca aici la Marriott, cred ca intr-o sala alaturi de asta, acum ma gandesc, era o nunta la care mergeau fratii Becali. M-am aranjat si am venit la nunta. Am intrat in mijlocul nuntii si m-am dus la domnul Becali Giovani sa-l rog sa faca cumva sa pot sa-i iau  interviu lui Hagi. Tu-ti dai seama s-o vezi pe o nebuna care intra in mijlocul nuntii, n-are nicio treaba „Buna! Buna ziua! Numai putin daca puteti sa..”.  Tu-ti dai seama, „va rog eu frumos, eu trebuie sa fac interviu cu omul asta si nu dau de el deloc, nu-mi mai raspunde Piturca,” ma rog, si i-am zis eu ce aveam.

N-am reusit nici asa. Drept urmare am continuat si cand am vazut ca nu-mi mai raspunde nici Piturca, m-am interesat si erau in cantonament la Saftica. Si uite cum m-am dus eu noaptea la Saftica, pe DN1 si m-am dus la poarta si a raspuns un politist care, stii ca pazesc acolo, stii ca e o usa de asta de fier. Si normal ca omul m-a vazut, „- Doamna Esca aveti intalnire? – Da, am cu domnul Piturca, sigur.” Si mi-a deschis usa si am plecat pe cararea aia mi-aduc aminte si acum. Eu cred ca omul ala chiar a crezut ca sunt nebuna. S-a trezit cu mine noaptea, pe DN1, la Saftica si i-am zis: „V-am gasiiit! Nu facem si noi interviul ala cu Hagi?”

Deci cam asa munceste ea pentru interviuri.

Adica am o istorie in hartuire. Nu e chiar asa de azi, de ieri. Si acum ca-mi aduc aminte, sa stii ca si seful meu la vremea respectiva, eu am crezut ca m-a remarcat la SOTI, unde prezentam jurnalul, dar el dupa multi ani de zile mi-a spus „Nu, nu, te-am remarcat cand mi-ai luat un interviu odata, nu stiu unde si te-am vazut ca erai hotarata sa-mi iei interviul.” Deci probabil ca am avut lucrurile astea cu „daca vreau, chiar lupt.” Si sa stii ca am facut interviul cu Hagi.

 N-aveam nicio indoiala. Dat fiind programul tau foarte aglomerat, iata cum ti-l aglomerezi, mi-ar placea sa le povestesti oamenilor de aici, un pic din culisele muncii tale, de dincolo de hartuire. Spre exemplu, cum a aratat ziua de luni din care eu spre exemplu stiu ca fiind 1 octombrie, era si o fundatie care avea o activitate, ca tu faci parte si din fundatie. Adica, ca sa ne intelegem, n-are doar stirile de la ora 19, face parte dintr-o fundatie, are o revista online, care are si o declinare in print, face si niste interviuri la radio, incep de saptamana asta, maine, sa ne spui ce invitat ai, daca ai voie. Deci cum arata ziua ta de luni?

Nu stiu cum arata ziua mea de luni, dar ziua mea de luni a inceput de vineri seara. Pentru ca am plecat vineri catre Bistrita, pentru ca trebuia sa ajung la Tasuleasa, unde construim un drum, via Transilvanica. Pentru cei care nu stiu vreau sa intrati pe viatransilvanica.com. Impreuna cu fratii Tibi si Alin Useriu si cu multi oameni din zona, incercam sa construim o cale de drumetie care sa strabata Romania, si care sa dezvolte tot ce inseamna sate si zone de jur-imprejurul acestui drum.

Deci am plecat vineri seara dupa jurnal, de fapt. Am ajuns la Bistrita, am rezolvat cu drumul. Pe urma am mers la ziua Danei Rogoz, care era undeva pe langa Sighisoara, pe urma m-am intors in Bucuresti si am tot continuat. Duminica am avut alte activitati, s.a.m.d. si a venit ziua de luni. Nu stiu sa existe o zi care sa semene cu cealalta, dar ce pot sa spun este ca da, intr-adevar, ma duc dimineata la sport de 3 ori pe saptamana, si pe urma am tot felul de activitati legate fie de revista A list magazine pe care sper c-o luati de peste tot de unde o vedeti sau site-ul Alistmagazine.ro unde sunt o multime de oameni extraordinari de simpatici, sau ma ocup de emisiunea la radio, da, prima va fi acum pe 6 , din noul sezon si vor fi invitati Grasu XXL si Guess Who care au fost blana.

Daca nu ma ocup de radio, am diverse conferinte, mai tin niste speech-uri motivationale, ma intalnesc cu tot felul de prieteni. Adica nu ma plicisesc.

As vrea sa stiu daca iei vreo vitamina, sau ce mananci..

Nu iau nicio vitamina, nu iau niciun drog, sunt impotriva, foarte impotriva daca exista asa ceva. Nu beau alcool, nu fumez, ce sa zic, ce sa spun, groaznic, v-am zis ca sunt extrem de plictisitoare, nu stiu ce sa va mai spun. Dar dansez foarte mult, nu ratez nicio petrecere, plec ultima de la party, adica daca aveti nevoie de o animatoare, da, oricand sunt la dispozitia dvs.

Vezi, mama spunea ca ai putea sa fii dansatoare.

Vezi, s-a gandit ea. Ea s-a gandit foarte bine, a simtit potentialul.

Sa povestim putin despre A list Magazine pentru ca eu stiu la momentul in care revista se lansa ca tu aveai mari emotii, desi lucrasei inainte, creasei o revista in print care avea foarte mare succes. Cum ai gandit aceasta revista si cum ai declinat-o apoi in targuri si tot ce ai facut si mai ales, unde vrei s-o duci.

Sunt un non-exemplu, din acest punct de vedere si din multe altele, in sensul ca n-a existat niciun fel de strategie, n-am avut niciun business plan. Singura chestie care ne-a unit a fost dorinta de a face lucruri frumoase, suntem o gasca de fete si cativa baieti, care ne dorim pur si simplu sa ne simtim bine, dar in acelasi timp sa oferim publicului lucruri interesante si sa facem cumva sa-i facem sa ia parte la toata atmosfera aceea care eu cred ca se numeste asa A list.

Spun ca n-am avut o strategie pentru ca n-am plecat cu ideea uite avem atatia oameni, vrem sa ajungem la atatia, nu, pur si simplu, asta este adevarul. Am plecat o gasca de oameni care voiam sa continuam ceea ce inseamnase experienta revistei de dinainte, voiam s-o ducem mai departe, am inteles ca trebuie sa mergi in online pentru ca acolo este toata lumea, si atat eu cat si colegii mei suntem niste oameni carora ne place foarte mult comunicarea si daca putem sa comunicam prin cat mai multe medii, o facem.

De asta si exista multe, adica in afara de partea online, cum ai zis, avem foarte multe activitati offline, dar care sunt legate tot de A list, targurile probabil la care stiti si veniti la Half is free, interviuri in afara, avem Cina Zodiilor, ( Ce bine ca-i Fecioara Cornel) unde Neti le spune doamnelor tot felul de lucruri despre astre. Avem tot felul de activitati care noua ne fac placere in primul rand, si uite, drept dovada, vezi ca ma gandeam la ce vorbea Cornel mai devreme, care e un om serios si care stie ce inseamna un business, branding, el se gandeste la ce-si doresc oamenii inainte sa se apuce. Noi inainte de toate ne gandim ce ne place noua.

Cum ne distram, da.

Cum ne distram si Doamne-ajuta poate sa gasesc unii carora le place cum ne distram noi, sa se distreze si ei cu noi. Cam aceasta este aceasta strategie extraordinara.

Eu m-am interesat la colegele tale, si le zic colege pentru ca am intrebat cum e sefa si au zis: vine aici si munceste cu noi in fiecare zi.

Da, asta nu reusesc. Cu sefia, nu. Eu voi muri un angajat serios. Asta e, ce sa spun. Imi place sa fiu angajat, ce sa fac, e rau asta? Adica trebuie sa fie cineva caruia sa-i placa sa fie angajat, nu? Mie imi place. Poate, nu ca poate, cu siguranta pentru ca am facut intotdeauna o profesie care mi-a placut. Intotdeauna jobul meu a fost ceva care mi-a facut placere si atunci nu are de ce sa nu-mi placa aceasta pozitie.

 Bine, te mai duc in doua directii repede pentru ca trebuie sa puna si ei niste intrebari, sigur isi doresc. Tu esti in fiecare seara la televizor, de 20 de ani. Mai mult cred, whatever, de ceva ani, esti in continuare foarte proaspata si lumea te place foarte mult.

Pai nu prea au de ales, cred.

Lasati, lasati-ma sa pun intrebarea. Cum sunt in sala o multime de tineri care fac vlogging si se expun in fiecare zi. Cum sa faca si ei, sa nu se arda, adica publicul sa isi doreasca sa fie multumiti cu ei, sa satisfaca publicul, pentru ca publicul tot timpul isi doreste mai mult, si mai mult, si mai mult.

Nu stiu ce as fi facut eu, daca aveam libertatea lor, la varsta lor. Asa incat nu-mi permit sa dau sfaturi. Eu stiu ca atunci cand eram la varsta lor, aveam un sef. Si seful meu nu-mi dadea voie sa fac foarte multe lucruri, pentru care astazi ii multumesc. Atat pot sa spun. Cred ca atunci cand esti tanar si ai atat de multe oportunitati, e foarte greu sa faci o selectie, sa stii cat ar trebui sa faci, pana cand, in ce fel, s.a.m.d. Iar ei in momentul acesta, foarte multi dintre ei, nu mai au un sef care sa-i coorodoneze, care sa fie matur, care sa inteleaga, care sa stie exact cat si cum si sa le spuna lucrurile astea, sau poate unii au, dar vorbim despre cei care nu au, despre asta ma intrebi, si atunci fiecare face dupa cum il duce pe el capul la 17 sau 18 ani. Probabil ca asa am fi facut si noi daca eram de capul nostru.

E important sa existe cineva care sa te coordoneze, e important sa asculti, dar ca sa asculti, persoana respectiva cred ca trebuie sa te faca sa ai incredere in ea, trebuie sa te faca s-o admiri, pentru ca si asta e important. Daca iti zice cineva pe care tu nu dai 2 bani, cu siguranta n-o sa asculti si nu te intereseaza si zici „lasa ca stiu eu mai bine.”, dar daca reuseste sa-ti castige increderea, sa-ti dovedeasca ca ceea ce faci e bine…

Gandeste-te ca, de exemplu, eu mai mult de 10 ani nu am facut altceva decat jurnalul de stiri. Dupa 10 ani, a venit revista The One pe care trustul nostru a cumparat-o, si am inceput sa ma ocup de ea si asa mai departe. Dupa-aceea a venit, uite ca vorbeai de emisiunea la radio si spuneai ca oamenii m-au descoperit pe mine altfel. Stii care este cea mai mare bucurie a mea? Ca eu am descoperit ca exista si alti oameni, si un alt target pe care eu pana la 40 de ani nu-l atinsesem. Adica eu nu am crezut ca se intampla asta. Si uite ca se intampla.

Sunt oameni care au plecat din fata televizorului pentru ca nu vor se mai uite la televizor, sunt oameni care nu s-au uitat niciodata la televizor, si care sunt la radio. Pentru mine asta e cea mai mare satisfactie. Si mai mult decat atat, am satisfactia extraordinara de a avea vreme sa descopar niste oameni minunati in invitatii mei. Pentru ca atunci cand lucrez la stiri, totul este contra-cronometru, cea mai lunga discutie pe care poti s-o ai cu cineva, oricat de interesant ar fi persoana respectiva este de doua minute, adica dupa 2 minute deja iti ia casca foc in cap si producatorul zice „gata, gata, taie-l, gata”, intelegi? Si niciodata parca n-apuci sa intri in profunzime, n-apuci sa intelegi pe deplin cine-i omul respectiv.

Acum am o ora si jumatate, pai cand as fi visat eu vreodata sa vorbesc cu cineva o ora si jumatate? Si asta e bine si pentru mine, pentru ca pricep, inteleg, mult mai mult din invitati, si e bine si pentru cei care asculta, pentru ca si ei la randul lor poate ca n-au avut ocazia sa stea atat de mult si sa afle atat de multe despre un om despre care stiau cateva chestii de la stiri, de exemplu.

Dar cumva, in contextul intrebarii mele, exemplul tau este o lectie despre cum sa consumi in pasi..

Da, cred ca daca iti doresti sa existi pe termen lung, trebuie sa consumi bateria aceea in anumite etape. Si care sa nu fie foarte scurte. Si mai cred un lucru, uite ma gandeam la cate o melodie banuiesc ca vi se intampla si dumneavoastra, auziti o melodie si nu va place extraordinar. Daca o s-o auziti la radio, in fiecare zi, in fiecare zi luni de zile, in final o sa ziceti ca va place sau o sa va treziti c-o fredonati. E foarte important sa faci un lucru multa vreme, serios, la fel. Sa nu va fie frica, a, gata, tre’sa schimb, aoleu s-a plictisit, altceva, altceva, chiar daca suntem in acest consumerim in toate domeniile. Eu cred ca lucrurile care dureaza, care rezista pe termen lung trebuie facute un pic mai mult, mai serios, mai cu baza, dar poate ca sunt doar batrana, nu stiu.

Lasati, o singura intrebare mai am si dupa aceea trec ei la intrebari. Ca vorbeai de baterii, cu ce-ti incarci bateriile? Din categoria ce citesti, pentru ca eu stiu, mai ales ca pui pe social media, o multime de lucruri, ca ai timp sa si citesti, deci nu stiu cand dar..

Sa stii ca citesc, dar citesc mult prin avioane sau cand sunt in vacanta sau seara. Citesc tot felul de carti pe care mi le recomanda prietenii mei, in a caror parere am incredere. Uite, de exemplu, Claudia e una dintre ele. Sau uite acum de curand am citit tetralogia Elenei Ferrante cu „Prietena mea geniala”, pe care mi-a recomandat-o Dana Rogoz. Deci auzim una de la alta si spunem mai departe.

Dar cel mai mult sa stii ca-mi incarc bateriile din aceste lucruri. Faptul ca eu am venit astazi si ca va vad pe voi aici si ca vorbim, de aici imi incarc bateriile. Pentru mine nu stiu, intalnirea cu oamenii este ceva chiar care imi incarca bateriile. Orice poveste aflu de la oricine, stii ca aleg. Sotul meu rade de mine ca daca ma lasa in statie la autobuz 10 minute eu stiu viata tuturor oamenilor care asteapta troleibuzul. Dar pentru ca sunt foarte curioasa, mi se pare ca orice om care aparent ti se pare, ee, e un om de acolo, sigur are o poveste extraordinara undeva. Si din asta ma incarc.

 

 

2671
real-hansel-and-gretel-chocolate-cottage-booking.com-3-1(foto) Casa de ciocolata pe care o poti inchiria si locui in ea –

(foto) Casa de ciocolata pe care o poti inchiria si locui in ea –

In Franta exista o casa cu totul si cu totul de ciocolata care e… perfect functionala si locuibila.

Ba mai mult, inchiriabila prin booking.com.

Casa este creatia unui ciocolatier faimos, Jean-Luc Decluzeau, si este o trimitere la cauta din turta dulce din povestea lui Hansel si Gretel a fratilor Grimm. Creatia – pentru care s-au folosit aproape 2 metri cubi de ciocolata – e parte dintr-o campanie de promovare a diversitatii pe booking.com, compania dorind sa arate ca poti sa locuiesti in locuri incredibile prin site-ul sau.

Cei care inchiriaza casa care se afla in gradinile publice din Sevres beneficiaza de tratament special de dulciuri, dar au interdictie sa manance vreun obiect din casa. Asta pentru ca totul, dar absolut totul, de la pereti, cuier, pat, biblioteca, carti, ba chiar si candelabrul sunt facute din ciocolata.

In pachetul pe care-l cumpara oaspetii care vor sa doarma o noapte in casa de ciocolata, primesc si un atelier de prepararea ciocolatei chiar cu Decluzeau, dar si o cina care are fiecare fel preparat cu cel putin un ingredient care contine si ciocolata.

iata cum arata casuta de ciocolata.real-hansel-and-gretel-chocolate-cottage-booking.com-1 real-hansel-and-gretel-chocolate-cottage-booking.com-2-1 real-hansel-and-gretel-chocolate-cottage-booking.com-4-1 real-hansel-and-gretel-chocolate-cottage-booking.com-5-1 real-hansel-and-gretel-chocolate-cottage-booking.com-6-1 real-hansel-and-gretel-chocolate-cottage-booking.com-8-1 real-hansel-and-gretel-chocolate-cottage-booking.com-10-1 real-hansel-and-gretel-chocolate-cottage-booking.com-11-1

real-hansel-and-gretel-chocolate-cottage-booking.com-3-1

1294
cornel-amarieiInterviu WEBSTOCK 2018 Cornel Amariei (Inventator, 24 ani) – unul dintre cei mai inteligenti tineri de pe planeta: “Innovation must meaning sau, in general, make meaning” –

Interviu WEBSTOCK 2018 Cornel Amariei (Inventator, 24 ani) – unul dintre cei mai inteligenti tineri de pe planeta: “Innovation must meaning sau, in general, make meaning” –

Ca in ultimii 5 ani (cred) si anul acesta la Webstock am gazduit prima sesiune, cea motivationala. 4 invitati cu povesti exceptionale de viata, povesti care ascund – dincolo de zambete si de aparenta de “usurinta” – foarte multa munca.

Invitatii au fost in ordine: Cornel Amariei, Andreea Esca, Mihaela Noroc si Vlad Voiculescu. Pentru cei care n-au fost la webstock si, mai ales, pentru ca sunt de moda veche si cred ca google search functioneaza pe text cand vrei sa te documentezi despre cineva, transcrierile acestor interviuri le gasiti rand pe rand aici.

inspiration stage

E unul dintre cei mai inteligenti oameni ai planetei. La 3 ani invata sa citeasca, la 14 primea medalii pentru inventiile sale privind Securitatea locuintelor. Are 24 de ani si sute de inventii, peste 50 in curs de patentare: printre inventii -ochelarii pentru nevazatori – lumen – care i-au adus notorietate in lumea intreaga. Are 24 de ani si este manager de inovare la Continental, al patrulea producator de anvelope din lume.

Cornel Amariei.

 

Cornel, noi aflam adesea despre copiii minune care citesc cand abia au invatat sa mearga, care au rezultate spectaculoase la scoala invatand materia cu mult inaintea celorlalti, dar rareori ii avem in fata. Tu esti unul dintre copiii geniali, acum adult… te rog spune-mi ce-l face pe un copil sa vrea sa invete sa citeasca de la 2 ani si putin? Ce iti aduci aminte din perioada aceea?

Am invatat sa citesc cu mult inainte de a scrie. Imi amintesc ca ma tinea sora mea mai mare in brate si imi arata albume, imi amintesc cum rasfoia paginile cu mine in brate, asa am invatat. Apoi am avut in casa un calculator si pe tastatura am inceput sa scriu.

Pentru mamele care se afla acum in sala, cand erai mic mancai ceva special? Ai grija ce spui ca zeci de copii o sa manance – cu forta-  de maine doar ce zici tu…

Cartofi prajiti cu branza rasa… (rade). Nu stiu ce mancam, dar asta imi place si acum. (nota mea: dupa interviu a raspuns unui spectator ca in liceu unul dintre obiectivele sale era sa faca bani sa poata a manance cartofi praiti de la McDonald’s in fiecare zi. Si dupa ce a reusit asta, si-a dat seama ca ii trebuie obiective mai inalte :) )

Lasand gluma la o parte, vii dintr-o familie in care totul a fost diferit acasa pentru ca parintii tai au deficiente locomotorii. Cam cat de repede ai inteles ca dansii sunt diferiti de tine si de restul lumii?

Destul de repede pentru ca toata casa era adaptata la nevoile lor. Prizele si intrerupatoarele erau mai jos, totul era modificat in casa pentru ca ei sa poata sa-si desfasoare viata. Cand m-am dus in vizita la prieteni, am vazut ca in mod normal casele nu aratau asa si am inteles ca a noastra e adaptata.

Am citit ca ti-ai dorit sa inventezi unele lucruri ca sa le faci dansilor viata mai usoara. Dansii au fost drive-ul pentru inventiile tale? Cum ai inceput sa faci inventii, inovatii?

Mai intai dintr-o ambitie, imi placea pur si simplu sa creez lucruri. Asta imi place cel mai mult, sa creez.  Indiferent ca e vorba de cantat la instrumente… Imi place sa compun lucruri, ca este vorba de un eurobor sau ca este vorba de un site sau…  Indiferent ce este, imi place sa creez. Ei au avut un impact major pentru ca niciodata nu mi-au oprit curiozitatea, niciodata nu mi-au oprit dorinta de a crea, tot timpul m-au lasat sa fac asta. Cand chiuleam de la scoala ma intelegeau pentru ca chiulesc pentru a construi lucruri. Si intr-adevar, unele dintre lucrurile pe care le-am construit au fost pentru ei, unele produse ma astept chiar sa le aducem pe piata in curand, produse pe care le testez pe parintii mei, ca s-o iau asa, si sper nu doar sa-i ajut pe parintii mei , ci sa-i ajut si pe restul oamenilor care sunt in aceeasi situatie.

Poti sa-mi zici cam ce produse, avem voie sa spunem?

Nu, din pacate nu acum.

Dintre toate inventiile tale, ochelarii de vedere pentru nevazatori sunt cei mai cunoscuti in lume si cumva ti-ai castigat o notorietate globala. Care e povestea acestei inventii?

Accidentala complet. Inovatia vine dintr-o mie de locuri, niciodata de unde te astepti si in cazul acesta a fost complet un accident. Eram in facultate, anul II, la inceput, discutam cu un prieten si din vorba in vorba am ajuns la expresia „ochelari pentru nevazatori”. Am inceput sa cautam, n-am gasit nimic, dar am gasit ca sunt 40 milioane de nevazatori in lume si singura solutie, cainii ghizi, sunt doar 20.000. Brusc ne-am dat seama ca nu exista scalabilitate in solutia ce este acum pe piata, asa ca am inceput noi sa vedem ce putem face. Si usor, usor ne-a venit ideea si usor, usor am inceput sa studiem un pic neurostiinte, sa vedem ce putem folosi din creierul uman, incat vazul pe care nu-l ai sa-l poti simti prin alt simt, cum ar fi simtul tactil sau alte lucruri asemanatoare. Si asa am inceput, asa am continuat, an de an am facut solutia din ce in ce mai buna. Inca tin minte la inceput, 20% din timp poate functiona si acum cand ne apropiem de 90%, si ne apropiem de posibilitatea de a pune pe piata produsul. Ce am vazut in ultimii ani a fost absolut incredibil, inclusiv noi, vazatori, legati la ochi, puteam sa simtim o usa deschisa, fara sa stim unde este; sau pentru nevazator efectiv sa prinda o minge pentru prima data in viata lui cu mainile in aer, o minge de marimi considerabile, dar totusi un obiect pe care nu l-a atins niciodata, sa poata sa-l prinda.

Care e stadiul acum al acestei inovatii? Cand vom avea ochelarii pe piata?

In fiecare inceput de an incep cu un optimism incurabil care spune ca la sfarsit, dar acum sunt la sfarsit de an si sunt cu un optimism incurabil, ceea ce inseamna ca e bine. Adevarul e urmatorul: un astfel de sistem nu are voie sa greseasca vreodata, un om devine dependent de el. Si de la inceput solutia functioneaza, nu asta a fost problema, pana cand, de exemplu, am iesit afara cu ea si era plina de erori, datorita interferentei cu soarele, prea mult zgomot, toate aceste chestii care se intampla. Ne-am dat seama ca nu putem pune pe piata asa ceva pentru ca ar functiona mult prea putin si o persoana care ajunge sa devina dependenta de aceasta tehnologie, pur si simplu se asteapta sa functioneze. O sa treaca strada o data, senzorul o sa dea eroare si va dati seama ce se poate intampla. Acum am reusit sa scadem peste 90% eficienta sau corectitudinea aparatului si ne apropiem foarte repede de acel 99% pe care vrem sa-l atingem pentru a fi noi suficient de impacati cu ce am construit incat sa-l punem in mainile tuturor. Anul viitor o sa facem teste din nou in public si daca totul merge bine, finalul anului viitor, in cel mai rau caz la inceputul lui 2020 putem in final sa dam tehnologia oamenilor care au nevoie de ea.

Daca dam la o parte Lumen, ochelarii de vedere pentru nevazatori, care dintre inovatiile tale iti este cea mai draga?

Acum 8 ani de zile am construit primul robot care era menit sa-i ajute pe parintii mei, scopul lui era sa se plimbe prin casa sa le aduca obiecte. N-a functionat. Nu bine cel putin, dar a fost prima data cand am facut ceva cu ceea ce eu am cunoscut pentru a ajuta pe cineva care chiar avea nevoie, si cu siguranta acela ar fi dupa ceea ce fac cu Lumen.

Apropo de asta, ai spus candva ca inovatia de dragul inovatiei este o prostie si inovatia de dragul banilor e si mai rau. Atunci ce te motiveaza pe tine sa inovezi lucruri?

Este o chestie pe care o tot zic si nu stiu cum s-o zic in romana: innovation must meaning sau in general make meaning. De exemplu cu Lumen, cand am inceput a fost o ambitie sa rezolvam o problema, noi, ingineri sau oameni de stiinta vedem o problema, vrem sa-i gasim solutia si e suficient pentru noi sa ne ambitionam si sa o rezolvam. Cu Lumen asa am inceput, pana cand a fost nevoie sa obtinem primele fonduri, atunci a fost prima data cand ne-am dat seama cat de mare este piata, e vorba de 7-8 miliarde de dolari. O piata absolut uriasa in care nu exista nici un competitor in acest moment. Atunci mi-am dat seama ca e mult mai important sa faci un meaning si dup-aia o sa vina si banii. Daca chiar incerc sa rezolv o problema, care exista si oamenii se confrunta cu ea, cu siguranta va exista un market, cu siguranta vor exista venituri ulterioare si tot asa.

Ai studiat in Germania, ai fost bursier, ti-a fost bine si te-ai intors in Romania. Stii ca jumatate din oamenii de aici isi doresc sa plece in alta tara, tu de ce te-ai intors?

A inceput din nou accidental, m-am intors intamplator, bine de fapt niste probleme personale. M-am intors imediat dupa facultate si mi-a placut. M-am simtit acasa, n-am avut norocul sa am un loc pe care sa-l numesc „acasa”, tot timpul fiind plecat, am plecat de acasa la 14 ani. Acum cand spun „acasa” nu ma gandesc la un loc anume, dar aici, culmea, ma simteam acasa. Chiar dupa ce am locuit 4 ani de zile in Germania si, de fapt, inca locuiesc o parte buna de timp acolo. Ma simt acasa aici si am avut norocul sa gasesc putinii, foarte putini dar unii oameni absolut incredibili cu care lucrez si e o placere incredibila in fiecare dimineata sa ma trezesc sa mai fac ceva cu ei, si se poate si aici.

Spuneai ca ai plecat de la 14 ani, inseamna din orasul tau ca sa vii aici sa studiezi, in Bucuresti, sau despre ce a fost vorba?

Da. Am plecat din Bucuresti in Bucuresti, ca sunt bucurestean. La 10 ani, parintii mei s-au mutat din Bucuresti, undeva la vreo ora si jumatate, si in timpul liceului am avut ocazia sa stau in caminul liceului, un loc foarte interesant pentru mine la acea vreme, si da, de atunci am plecat. Si de atunci m-am desprins de casa cu totul si am devenit mare adultul independent.

Daca astazi ai avea putere de decizie super multa pentru Romania, ce ai alege sa faci?

E o chestie la care ma gandesc de cateva saptamani. Cu cat stai mai mult in Romania, cu atat de lovesti mai mult de birocratie si de cateva saptamani tot vorbesc cu diversi oameni din acest domeniu cum putem digitaliza toate procesele statului. Le numesc procese ca sunt legi, ca sunt toate partile astea, e o alta discutie. Cum putem unifica toate lucrurile intr-un singur mod, intr-un mod usor, un mod care incurajeaza inclusiv functionarii publici sa foloseasca. Asta este ceva care nu doar ca ar da un mesaj, dar ar ajuta rapid si poate ar da si acest trend ca se poate si ca merita sa introducem tehnologia acolo unde inca ne bazam pe hartie si pe pixuri.

Da, dar oamenii aia care fac birocratia au de trei ori, de patru ori varsta ta. 3 ori, hai, deci o sa fie greu sa le aduci tehnologia.

Steve Jobs a spus in ’79 sau ’80, cand au introdus Apple 2, cea mai mare problema era ca oamenii nu stiau sa scrie la tastatura si a spus ca moartea eventual va rezolva aceasta problema. Sunt foarte macabru in aceasta dimineata.

Ce face un inovator cand nu inoveaza? Spre exemplu, ce citesti? Mentionai putin mai devreme canti la instrumente, la ce instrumente canti? Eu stiu chitara, dar nu stiu daca sunt mai multe.

Sunt mai multe. Pe scena am cantat doar chitara si bass, eu in timpul meu mai cant si la pian si la tobe.

Dar cand ai avut timp sa inveti?

Ca orice om in clasa a VII-a.

Sa ridice mana in sala, cine in clasa a VII-a a invatat sa cante la 3 instrumente. Uite! E cineva in fundul clasei, atat.

Adevarul este ca inovatia si creativitatea vin din a lua pur si simplu ceva din stanga si din dreapta si sa le combini pentru prima data, dar viata academica si viata industriala, sa-i spun asa, ne invata sa ne uitam intr-o singura directie si e foarte important sa ramai si sa fii adeptul la mai multe diversitati, sa incerci un pic de acolo, un pic de acolo, sa faci de toate. Imi place la nebunie sa cant, intr-o zi poate si la voce o sa reusesc.

La Vocea Romaniei, vorbim cu doamna Esca care este aici in fata sa te duca la auditii.

(rade) Imi place la nebunie sa calatoresc, imi place la nebunie sa fac poze, imi place la nebunie sa ma ocup de design industrial. In fiecare an apare ceva nou. Anul trecut mi-am luat licenta de scafandru, anul doi ani am inceput scoala de aviatie, n-am terminat-o. E foarte important ca tot timpul sa faci ceva nou, pentru ca atunci cand te lovesti de o problema o sa poti sa interpretezi prin multe unghiuri. Am avut foarte mare noroc cand am intrat in domeniul automotive, experienta mea foarte limitata de fotograf sa-mi dea cateva idei ce au rezultat undeva la 20 de patente si la cateva milioane de produse. Pur si simplu, anumite probleme in anumite domenii, pot fi rezolvate in alte domenii, cu si 50 de ani inainte, dar pentru ca pur si simplu in cazul meu nu a existat niciodata un fotograf si un inginer automotive in acelasi loc, nimeni nu si-a dat seama. E o lume uriasa, daca nu te expui la cat mai multe lucruri este imposibil sa poti sa rezolvi probleme intr-un mod creativ. Si pana la urma asta este inovatia, ceva din stanga, ceva din dreapta, super simplu, dar e important sa le vezi.

 Dar spre exemplu ce citesti, din ce te inspiri ceva din stanga, ceva din dreapta, din carti, care sunt cartile care iti plac tie cel mai mult sau te-au inspirat?

Cred ca lucrurile pe care le citesc acum cel mai mult sunt legate de people management. Asta e chestia pe care o citesc cel mai mult in ultimul timp, din pacate n-am mai reusit sa citesc asa de mult cum mi-as dori, ma bazez inca foarte mult pe filme. Eu tot ce am invatat de fapt, s-a rezumat la Youtube. Tot ce am invatat, toata viata mea a fost Youtube, multi indieni care predau si asta a fost toata educatia mea pana acum.

Si cand spui filme, te gandesti si la filme artistice?

Cu siguranta.

Da-ne un exemplu de film care ne-ar putea inspira.

Wow, de unde sa incep. Inception, Interstelar, ce mai am in minte acum, The Martian, bine toate science fiction-urile bune. Pana la urma asta e tot la ce ma uit. Nu e atat de greu sa va dati seama.

Pentru noi cei care nu inventam decat cel mult scuze ca sa nu ajungem la birou sau ca nu am facut lucruri, lumea pare putin mai grea, sa zicem.  Sunt sigura ca uneori ai avut si tu momente grele. Cum te motivezi sa treci peste asemenea momente? Vorbeai putin mai devreme despre un optimism incurabil, dar cum te motivezi cand iti este greu caci sunt sigura ca au fost si asemenea momente?

In dimineata asta cand incercam sa ma trezesc. Exact cum spuneam un pic mai devreme, diversitatea. Cand ceva nu imi place, intotdeauna pot sa fac altceva. Most of the time pot sa fac altceva. Oriunde lucrez, am langa birou o chitara sau, mai nou, un cooler range. Invat si acel instrument si cand sunt trist, down, nu stiu ce vreau sa fac, ma duc 5 minute cu chitara si imi ajunge sa ma trezesc inapoi. Intotdeauna schimb cand ceva nu imi mai place, schimb complet cu altceva. In ultimii 10 ani de zile nu m-am plictisit absolut niciodata, nu mai stiu cum se simte senzatia aceea de plictiseala. Intotdeauna au fost lucruri de facut, intotdeauna au fost lucruri in care daca nu-ti placea puteai sa schimbi cu altceva, au fost momente grele, or sa fie intotundea momente grele, nu ma gandesc prea mult la ele, doar caut solutia si merg mai departe. Am vise nemarginite, poate asta e.. nu ma vindec de ea.

In sala sunt foarte multi tineri care viseaza sa fie antreprenori, daca nu sunt deja antreprenori cu mici business-uri in online. Tu la 24 de ani esti deja antreprenor, chiar daca esti manager de inovatie la o companie foarte importanta internationala, la filiala din Romania. Da-le, fa-le o recomandare, cum se vede perspectiva…. Vorbeai mai devreme ca citesti despre managementul oamenilor, ce sa stie tinerii antreprenori sau cei care isi doresc sa faca antreprenoriat?

Ceea ce vad din ce in ce mai putin sau nu neaparat ca tot timpul a fost asa, cand vine vorba de un serviciu sau un produs, give a damn, e singurul mod in care pot sa spun.

De exemplu, eu sunt un mare fan Apple, pentru ca stiu ca fiecare detaliu a fost gandit pana in ultimul, ultimul detaliu si fiecare chestie care pare absolut infima si inutila sa fie in modul in care este facuta, este studiata pana cand oamenii au adormit cu capul pe birou. Si asta imi place sa vad la orice produs si la orice serviciu, ca oamenii chiar s-au gandit si chiar au spus „Da, ne pasa de fiecare pixell, ne pasa de chestiile din spate pe care numai noi le vedem.” Asta incerc sa fac, un stantard ridicol de calitate si un standard ridicol de design si sa se simta ca exista o pasiune in ceea ce faci.

Alte lucruri pe care le vad foarte mult, oamenii se apuca sa faca start-up-uri de dragul de a face un start-up. Ceea ce nu-i deloc bine. Trebuie sa existe o pasiune care sa spuna am o pasiune care sa creeze o idee, iar acea idee sa ajute pe cineva si dupa aceea ne putem gandi la acest cuvant, „start-up” care pana la urma este doar un motor ca sa duci o idee pe piata sa ajute oamenii, sa ajute oameni si intr-un final sa creeze un revenue.

Cu siguranta pasiune sa existe in ceea ce faceti, foarte multa atentie la detalii si la fiecare lucru si chiar ceea ce iarasi este o chestie completa si dureaza ani ca s-o inveti sa te gandesti mai intai la utlizator si apoi la ce vrei sa oferi.

 

16547
fetitaBine nu e suficient – Hadi Rahimian – povestea unui medic care a salvati sute de copii nenascuti inca –

Bine nu e suficient – Hadi Rahimian – povestea unui medic care a salvati sute de copii nenascuti inca –

 Ideea de “Bine nu e suficient” e parte din viata doctorului HADI RAHIMIAN cu mult inainte de a fi expusa de Reteaua de sanatate Regina Maria intr-o campanie dedicata, cu mesaj social. Nu e intamplator, deci, ca domnia sa profeseaza la maternitatea Regina Maria.

Am auzit prima data numele doctorului Hadi Rahimian cand o prietena care era insarcinata cu gemeni a avut o problema, iar micutele erau in pericol. Doctorul Rahimian i-a facut o operatie intrauterina si astazi, la mai bine de un an distanta, cele doua fetite sunt sanatoase, vesele si voioase.

Nu exista cuvinte care sa descrie panica si suferinta unei mame care afla ca e posibil sa piarda o sarcina pe care si-a dorit-o foarte mult. Cand esti in Romania, toate datele problemei devin si mai complicate pentru ca te gandesti ca nu exista conditii ca in strainatate ca sa-ti fie salvat copilul.

Pe forumurile destinate femeilor gravide e insa adesea pomenit numele medicului Hadi Rahimian ca ultima solutie. De fapt, si domnia sa a ales sa faca aceasta specializare rara –chirurgie fetala) – pentru ca, acum aproape 20 de ani, era inexistenta in Romania.

hadi rahimian

Hadi Rahimian s-a nascut in Iran si a ajuns in Romania pentru ca… n-a obtinut viza pentru Statele Unite unde voia sa studieze. In Turcia, de unde spera sa obtina viza, s-a intalnit cu un tanar care venea in Romania sa studieze medicina, asa ca a venit si el aici. S-a indragostit, s-a casatorit (sotia domniei sale este medic anestezist) si a ramas aici.

A facut specializarea obstetrica- ginecologie si, cand a fost martorul decesului unui fat – pentru ca nimeni in Romania nu putea face o operatie intrauterina prin care sa irige cu sange cordonul ombilical – a devenit atat de furios in neputinta sa, incat a decis sa invete pe banii lui oriunde in lume aceasta specializare ca sa salveze copiii – nenascuti inca – din Romania.

Au urmat cursuri in Anglia, Olanda, Spania, zeci de operatii intrauterine la care a asistat in strainatate, repetarea unor protocoale medicale de sute de ori, exersarea lor in cadrul unor operatii complicate, sintetizarea lor si crearea unor noi protocoale pe care astazi dr Rahimian le preda tinerilor care vor sa invete.

*

Dr Hadi Rahimian a realizat multe premiere in Romania: transfuzii intrauterine, sunturi vezico-amniotice si sunturi toraco-amniotice, operatii fetoscopice pentru bride amniotice, operatii transfuzor-transfuzat la gemeni, operatii pentru hernie diafragmatica, operatie de spina bifida.

Astazi este Director Medical in cadrul Spitalului Regina Maria Baneasa, Membru in Societatea Internationala de Ecografie Ginecologica si Obstetricala, in Societatea Americana de Obstetrica si Ginecologie si in Societatea Internationala de Diagnostic Prenatal; si-a dedicat o parte din cariera cercetarii materno-fetale; are competente in ecografia obstetricala si ginecologica, in chirurgia ginecologica laparoscopica si histeroscopie.

Este cel mai important specialist in chirurgie fetala din Romania si, desi are un program draconic, reuseste sa-si faca timp sa stea de vorba pe indelete cu fiecare mama-pacient, dar si cu tatal viitorului copil.

Stiu ca suna ca din carti sau din filmele Shondei Rhimes, dar medicul acesta – stiu din marturiile pacientilor – pune foarte mare pret pe a le explica pacientelor ce li se intampla, de ce vor fi supuse unei anume interventii chirurgicale, care sunt riscurile; si are o abilitate speciala de a le da incredere, de a empatiza cu intreaga familie. (Ii implica mereu si pe viitorii tati in tot procesul aducerii pe lume a vitorului lor copil).

*

Cum ziceam, pentru dr Hadi Rahimian ideea de “bine nu e suficient” e parte din esenta fiintei sale. Pentru cativa ani, la inceputul carierei a fost directorul spitalului Cantacuzino si, desi pentru multi e un statut profesional la care ravnesc, Astazi spune ca prefera sa munceasca in cadrul unui spital privat pentru ca aici gaseste intelegerea si sprijinul de care are nevoie pentru a accesa cele mai tehnologii si echipamente din domeniu. Aici poate sa solicite aparatura noua de care are nevoie si sa o si primeasca in timp cat mai scurt aparatura de ultima generatie care-l ajuta sa faca interventii care par stiintifico-fantastice sau o forma de magie: sa scoata din uter un fat, sa-l opereze si sa-l puna inapoi in uter ca sa se dezvolte in grija mamei lui; sau sa opereze plamanii unui fat de cateva sute de grame care se afla in uterul mamei sale.

In plus, deoarece pentru doctorul Hadi Rahimian “bine nu e suficient”,  domnia sa gaseste timp sa le predea medicilor din tara protocoalele si procedurile sale, iar astazi sunt mai multe cadre medicale care salveaza copii in acest fel.

Pentru mine, dincolo de talentul, determinarea si priceperea domnului doctor, e emotionanta atasarea domniei sale de pacienti. Stiu sigur ca are zeci de pacienti in fiecare luna, sute intr-un an si cu toate acestea isi aduce aminte de fiecare in parte.

Cand prietena mea a mers cu fetitele ei la un control la aniversarea de 1 an, Hadi Rahimian si-a amintit care dintre gemene era mai vesela in uter…

Stiu ca nu exista mod in care o familie ii poate multumi medicului Rahimian pentru minunile pe care le face, dar la fel de bine stiu ca pentru domnia sa cea mai mare multumire e o intalnire cu copiii peste ani, cand ii vede veseli si sanatosi.

*

Aici puteti afla mai multe despre oamenii care sunt inspiratie pentru cei de la Reteaua de sanatate Regina Maria in campania „Bine nu e suficient”. Zilele viitoare am sa va mai prezint cativa dintre ei, oameni obisnuiti sau medici extraordinari care au in ADN-ul lor dorinta de a schimba lumea in mai bine fie si cu un milimetru.

10008
Rainbow LGBT rights icons and symbols. LGBT figures and heterosexual couple.(Leapsa) Povestiti ce inseamna prietenia cu cineva din comunitatea LGBT –

(Leapsa) Povestiti ce inseamna prietenia cu cineva din comunitatea LGBT –

Zilele trecute suparata ca oricare campanie (si cea pro si cea contra) referendum este construita cumva doar pe dezbinare (cei care nu gandesc ca mine – oricare ar fi gandul meu – sunt gresititi, needucati, sunt rai), m-am gandit sa scriu ce inseamna prietenia mea cu unii dintre tinerii care fac parte din comunitatea LGBT.

Vorbesc de prietenii de mai bine de 10 ani, de oamenii de la care am invatat multe lucruri, oameni care mi-au fost alaturi cand mi-era greu. (mesajul pe care l-am pus in social media il gasiti mai jos)

Stiu ca mai sunt persoane care asemeni mie au prieteni in comunitatea LGBT. Mai stiu ca e nevoie zilele astea sa punem in spatiu public, cu exemple concrete, marturii despre bunatate, iubire, prietenie. Asa ca lansez o leapsa.

Daca ai un prieten din comunitatea LGBT scrie in spatiu public o intamplare din care ai invatat despre umanitate, bun simt, despre cultura, empatie… scrie ce ai invatat frumos de la el/ea. Nu trebuie sa-i spui numele, spune o intamplare.

Avem nevoie mult sa fie in spatiu public nu doar negatii, ura, dezbinare; e nevoie pentru cei care vorbesc din auzite – care n-au intalnit niciodata pe cineva din comunitatea LGBT – sa simta si sa inteleaga adevarul celorlalti.

Indiferent de rezultatul referendumului, de pe 8 octombrie vom trai impreuna cu totii aici.

Altfel, da, #stauacasa.

*

Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei fac parte din comunitatea LGBT.
Unii dintre cei mai cultivati, educati prieteni ai mei fac parte din comunitatea LGBT .
Unii dintre oamenii care mi-au influentat cel mai mult viata, invatandu-ma despre pictura, teatru, film, gastronomie, moda fac parte din comunitatea LGBT.
In prietenia mea cu ei n-a fost si n-o sa fie niciodata o situatie de pus pe masa orientarea sexuala.
Pentru ca in realitate, dincolo de orice propaganda, o prietenie – ca si iubirea – sta in afinitati, in a-ti dori sa-i fie bine celui de langa tine, in a-i face bucurii pentru ca bucuria lui/ei o sa te incarce si pe tine.
Nu vreau sa ma cert cu nimeni pe tema referendumului, mi se pare inca o mizerie din partea psd-ului care vrea sa dezbine si mai mult societatea si vrea sa-si valideze sistemul de furat voturi (nu exista nimic altceva decat observatorul la fata locului drept verificare, dar asta nu incurca votul multiplu).
Vreau doar sa spun si aici ca-i iubesc pe prietenii mei pentru ceea ce sunt ei, pentru lucrurile minunate pe care le-au facut in viata pana acum, pentru decenta si curajul de a trai cu capul sus fiind diferiti de majoritate.
Le doresc sa traiasca din plin si dragostea de cuplu care i-ar intregi ca oameni alaturi de sufletul sau inima pereche sau cum s-o numi ea/el.
#boicot

1528