Category : culturale

ParisPolice1905_Reveal_A#Amvazut in avanpremiera Paris Police 1905. Serialul rezolva crime din La Belle Epoque si va putea fi vazut pe Focus Sat. De vazut neaparat.

#Amvazut in avanpremiera Paris Police 1905. Serialul rezolva crime din La Belle Epoque si va putea fi vazut pe Focus Sat. De vazut neaparat.

Am vazut in avanpremiera doua episoade din sezonul 2 al serialului francez „Paris Police 1905” si mi s-a facut dor sa citesc carti despre La Belle Epoque, perioada in care Parisul a pus bazele culturii noastre moderne, perioada in care Parisul i-a gazduit pe Paul Gauquin, Henri Matisse, Toulouse Lautrec sau Picasso, iar Moulin Rouge si Folies Bergere si-au inceput activitatea.

Serialul va putea fi vazut din 30 martie, in exclusivitate in Aplicatia Focus Sat, acolo unde gasiti si primul sezon „Paris Police 1900” care in Romania s-a difuzat in octombrie 2021.

In ultimii ani am inceput sa avem tot mai mult acces si la alte productii decatde acum clasicele filme americanesi am inceput cu totii sa prindem gustul productiilor europene cu seriale in care dinamica actiunii e altfel, avem mai multe planuri ale povestilor si, mai presus de orice, un alt gen de actorie: mai fin, mai estetic, mai bogat in emotii interioare.

Sigur ca nu verbalizam asta cand ne uitam, dar simtim ca e “altfel” un serial european la nivelul povestii, al felului in care e montat si interpretat.

Imi place mult aceasta varietate care ne imbogateste cultura cinematografica si pot sa va spun ca, daca Sherlock Holmes ar fi fost francez si ar fi trait la inceputul secolului trecut, ar fi fost cam ca detectivul Antoine Jouin (interpretat de Jérémie Laheurte) din “Paris Police 1905”.

Rafinat, intepator, emotionant, plin de suspans si de personaje tulburi, “Paris Police 1905” descrie povesti aflate la extremele societatii – bogatie si saracie, ipocrizia clerului, o burghezie distrusa si, in esenta, un oras aflat in plina agitatie. E foarte mult suspans in poveste, imbinat cu seductie, bogatie si coruptie…

“Paris Police 1905” are o poveste foarte frumos scrisa de scenaristul Fabien Nury, pe care l-am cautat special sa inteleg ce background are, pentru ca povestea e si cool, si cu o dinamica aparte. Ei bine, domnul Nury vine din zona de benzi desenate, are premii internationale pentru munca lui si asta explica mult din partea de cool a povestii, cu bogatia emotionala a personajelor.

Povestea se invarte in jurul unei crime descoperite in Bois de Boulogne, marele parc de la marginea Parisului care si astazi este o zona in care sunt evenimente periculoase. Dar crima e doar un pretext pentru a prezenta viata acelor vremuri, cu prostituate care devin patroane de cazinouri si incearca sa urce pe scara sociala, cu politisti corupti, cu bogatie si saracie extreme in contextul unor boli date de lipsa igienei si a unor medicamente pe care abia mai tarziu istoria le va consemna.

Ce e cu adevarat spectaculos la serial vine din zona vizuala – costumele si imaginea care duc la o imersiune a spectatorului intr-o epoca foarte frumoasa.

Vedeti cateva episoade (sunt sigura ca va va prinde actiunea si veti dori sa stiti cine e criminalul si eu imi doresc acum 😊 ) mai ales pentru imaginea superba si costumele de epoca spectaculoase care acopera toata gama de personaje – de la lux la super saracie.

In plus e un serial foarte foarte destept si suspansul e construit foarte inteligent, din poveste dar si din montaj, incat il veti urmari cu foarte multa placere. Personal m-am gandit ca nu intamplator filmul ca forma de exprimare, mijloc artistic, a fost inventat in Franta (Lumiere a creat proiectorul putin inainte de momentul in care se desfasoara actiunea acestui serial).

Daca va spun ca episoadele din noul sezon „Paris Police 1905” sunt regizate de Julien Despaux („Zona neagra”/„Black Spot”) si Frédéric Balekdjian (premiat la Festivalul de Film de la Berlin 2005, pentru „Les mauvais joueurs”) intelegeti ca e o cu totul alta abordare care arata ca se poate si comercial, dar si foarte inteligent si stilat in aceelasi timp.

Decorurile au fost concepute de Pierre Quefféléan (castigator al Premiului César 2018, la categoria „cele mai bune decoruri”, pentru filmul „La revedere acolo sus”/„Au revoir là-haut”). Iar de garderoba – care este axata pe piese vestimentare de iarna, cand are loc actiunea – s-a ocupat Anaïs Romand (castigatoare a 3 Premii César, pentru costume).

Tineti minte din 30 martie, la Focus Sat TV in exclusivitate in Romania noua productie Canal+ Original „Paris Police 1905” (sezonul 2 al serialului noir francez „Paris Police 1900”)va putea fi urmarita in fiecare luni si joi de la ora 22.00 in  Aplicația Focus Sat si la Focus Sat TV.

Cei care nu sunt clienti Focus Sat au posibilitatea sa testeze gratuit timp de 7 zile Aplicatia Focus Sat.

*

10335
Early ReleaseSerialul Time pe BBC First de joi 26 ianuarie. Despre puscarii si ce pui mai presus: familia sau etica

Serialul Time pe BBC First de joi 26 ianuarie. Despre puscarii si ce pui mai presus: familia sau etica

Am fost în pușcărie. De 7 ori, câte o zi. În 2 ani.

Și au fost unele dintre cele mai emoționante și mai dure experiențe pe care le-am trăit. Încă o dată am avut în față dovada că oamenii nu sunt 100% buni sau 100% răi, nici măcar intențiile lor nu se împart în bun sau rău.

Am mai povestit despre asta și experiențele de atunci, care sunt în continuare foarte emoționante pentru mine, pot fi citite aici

Mi-am adus aminte de aceste experiențe zilele astea pentru că am văzut cele 3 episoade din primul sezon al mini seriei BBC – Time.

E un serial artistic, nu documentar, scris de Jimmy McGovern, care spunea la momentul lansării în vara anului trecut că speră să pună în lumină realitatea sistemului penal britanic.

McGovern, un scenarist renumit, care s-a aflat și la originea filmelor Broken și Accused, a povestit că a avut inițial ideea de a plasa o dramă într-un bloc de celule în urmă cu aproape patru decenii. Și numai cine nu știe cum e pe bune într-o pușcărie (sincer nici nu vă doresc să aflați, dar nu e chiar ca în Umbre, Clanul sau serialul Vlad, sau ce ați mai văzut în filmele românești), nu înțelege că ai nevoie de multă onestitate cu tine și de întelegere a sensului vieții, de înțelepciunea de a nu judeca și a pune etichete înainte de a vedea întreaga poveste.

McGovern a recunoscut că a comis infracțiuni fără violență în tinerețe și asta dă o perspectivă onestă asupra felului în care se uită la răufăcătorii din film.

Cea mai recenta dramă a lui McGovern, Time, îl urmărește pe Mark Cobden (interpretat de Sean Bean), un fost profesor care a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru conducere sub influența alcoolului, după ce un accident rutier în care a fost implicat a provocat moartea unui biciclist.

Pentru  început, impresia pe care o are spectatorul este că locul lui Cobden nu este în pușcărie. Este un om blând, educat, care s-a trezit închis cu niște tineri foarte violenți, care nu se gândesc decât cum să se tortureze, la propriu, unii pe alții.

Serialul e greu de vizionat pentru că ilustrarea faptelor e foarte imersivă, atmosfera e foarte sumbră și te doare carnea pe tine, la propriu (mai ales că sunt și secvențe de automutilare), când urmărești acțiunea.

Deși e un serial ficțional, la momentul premierei în Marea Britanie, purtătorul de cuvânt al Serviciului Penitenciar a simțit nevoia să facă o declarație publică despre importanța educației în reabilitare și despre preocuparea instituțiilor britanice pentru reintegrarea deținuților. Cam atât e de puternică, autentică și credibilă această miniserie.

Picture Shows: Mark Cobden (SEAN BEAN)

E despre pușcării și deținuți și nu are partea de „relaxare” din Orange Is The New Black unde e și o perspectivă feminină, dar Time e de văzut și de către femei nu doar de bărbați, cum v-ați gândi la o primă citire. Pentru că sunt acolo și laturi ale poveștii care pun problema moralității din perspectiva alegerii dintre familie și corectitudine, iar acesta e un pretext să ne uitam puțin la propriile alegeri și decizii.

Mă întorc la experiența mea din penitenciar pe care am descris-o în prefața ediției române a cărții Orange Is The New Black. Povesteam acolo cum deținutele au vrut să ne facă un cadou pentru cursul și întâlnirea noastră cu ele, așa că au invitat-o pe o colegă de-a lor să ne cânte ceva. Fata – care cânta dumnezeiește – n-a avut curaj să cânte uitându-se la noi, așa că s-a dus într-un colț și întoarsă spre perete a început să cânte.

Cand s-a întors, ea plângea, noi plângeam.

Întotdeauna e o cale să fim pe aceeași lungime de undă cu cei pe care nu-i dorim aproape pentru ca au luat niște decizii greșite în viață. Mă emoționează în continuare gândul la acea întâmplare și seamănă mult cu ce veți vedea în miniseria TIME.

TIME poate fi urmărit pe BBC First, cu subtitrare în limba română, începând din 26 ianuarie, în fiecare joi, de la ora 22.30. BBC First, locul dramelor britanice premium, poate fi găsit pe poziția 99 în grila de televiziune digitală DIGI.

7964
portocaliul(prefata carte Portocaliul este noul negru) Am fost in puscarie. De 7 ori, cate o zi. In 2 ani. –

(prefata carte Portocaliul este noul negru) Am fost in puscarie. De 7 ori, cate o zi. In 2 ani. –

Textul de mai jos a fost publicat aici in 2020 si scris in 2014. Il readuc in atentie pentru ca tocmai am vazut o mini serie britanica Time care e despre un profesor aflat intr-o puscarie din Anglia si va fi de saptamana viitoare pe BBC First Romania. Scriu curand despre film, pe larg.

*

Ieri a comentat cineva pe facebook ca a descoperit prefata cartii Orange is the new black si ca a plans, dupa ce a citit-o chiar de doua ori.

Nu mai stiam ce scrisesem, sunt aproape 6 ani de atunci, am cautat textul, il las mai jos, e despre cum oamenii nu sunt nici fundamentali buni, nici definitiv rai

Prefata pentru cartea Portocaliul este noul negru, aparuta la editura Publica in 2014. Cartea poate fi cumparata de aici.

Am fost in puscarie. De 7 ori, cate o zi. In 2 ani.

N-am fost condamnata, dar am stat cate 10 ore in fiecare dintre zilele respective inchisa intre portile mari de fier ale penitenciarului de maxima siguranta de la Targsor. Un penitenciar pentru femei.

Prima data, in 2005, in septembrie.  Motivul? Cel mai frivol dintre orice v-ati imagina: un pictorial pentru rubrica de moda a revistei Tabu, al carei redactor sef eram, pictorial in care vorbeam despre expunerea feminitatii in spatii care minimalizau esenta unei femei; protagonista – o tinara de 25 de ani condamnata pe viata.

Pastrez in minte o secventa foarte colorata, la propriu. In curtea destinata celor care erau la regim “inchis”, adica ieseau la plimbare doar o ora pe zi, era un perete pictat cu umbrele si flori mari in culori foarte aprinse. Genul de desen pe care l-ai gasi in curtea unei gradinite. Fotografului (Cosmin Bumbut) i-a placut locul si l-a ales pentru unul dintre cadre. Fata care poza fusese machiata si coafata, asa ca a fost imbracata de stilista in haine scumpe – camasa, fusta plisata, pantofi, toate intr-un violet pruna– si s-a trecut la munca.

Pentru ca nu era un model obisnuit, fetei nu i s-au cerut posturi speciale, miscari ale capului sau ale trunchiului pe care le fac, de obicei, modelele profesioniste in fotografiile de moda pentru ca hainele sa fie puse in evidenta. Trebuia sa se uite la fotograf si sa zambeasca. Fata a refuzat sa zimbeasca, avea probleme mari cu dantura, dar s-a uitat fix in cadru cu ochii ei albastri, senini, care nu lasau nimic de banuit din crima la care fusese partasa.

Locul de fotografie era foarte aproape de geamurile unui dormitor, asa ca detinutele de acolo au inceput sa se afiseze la ferestrele cu gratii si sa comenteze ironic. Una dintre ele si-a schimbat look-ul de trei ori cat in curte s-a realizat fotografia. Si-a pus peruci diferite, blonda cu par lung, blonda tuns bob si roscata cu par lung, si-a scos o oglinda pe geam si a inceput sa strige:

“Doamna, doamna, eu sunt mai frumoasa decat ea, pe mine nu ma fotografiati?” Si ea avea niste dinti lipsa.

*

Cea de-a doua imagine pe care o pastrez din acelasi penitenciar e o intamplare din 2010, 5 ani mai tarziu de la prima mea vizita.

In clubul penitenciarului (un fel de sala de clasa cu tabla, catedra, scaune rabatabile si o mica scena) o tanara statea intr-un colt, cu fata aproape lipita de un perete, si cinta “I will always love you”. Era imbracata in haine de strada potrivite cu o cafenea luxoasa din mijlocul Bucurestiului, parul blond il prinsese cu o cordeluta lata pe care o intuiai doar pentru ca printre buclele vesele se facuse un spatiu mare ca un sant.

Notele de sus de la refren le atingea ca si cum ar fi fost acolo langa ea pe zidul de care aproape ca-si lipea fata. Canta impecabil iar intre spatiile dintre note, sau dintre cuvinte, era mult mai multa tensiune si jale decat erau in cantecul original.

Tinara care canta era inchisa pentru trafic de droguri, reteaua din care facea parte plimbase pe teritoriul Romaniei cateva sute de kilograme de heroina. Cantecul era cadoul colegelor ei pentru mine si colegii mei la incheierea unui curs special pe care-l facusem prin revista: invatasera sa faca fotografii.

Fetei ii fusese rusine sa cante uitindu-se la noi, asa ca se auto pedepsise si se dusese in coltul scenei, ca sa cante cu fata la perete.

Cand a terminat si s-a intors catre public (erau 9 persoane in incapere – 7 detinute , un gardian si cu mine) i-am vazut lacrimile siroaie pe obraji  cum si ea a vazut lacrimile celor care erau in sala.

Toata lumea plangea. Fara exceptie.

*

Cea de-a treia amintire e despre mine si inceputul unui atac de panica.

Dupa 10 ore de stat in penitenciar, cu toate simturile alerte pentru ca e un loc in care ti se pare poti fi atacat de oriunde chiar daca e un gardian aproape, cu femei care vin la tine si-ti cer tigari, mai intai politicos, apoi mai ferm iar cind le refuzi trec pe linga tine injurand, cu alte femei care-ti spun povesti pe care le-au auzit de la tine cu cateva clipe inainte, doar ca-si imagineaza ca sunt ale lor intr-un transfer bizar de identitate in lipsa unei vieti reale si a unui contact cu realitatea asa cum o stiau cu multi ani in urma cand erau in libertate, cu dispute care se petrec in fata ta, plecate aparent de la nimic dar care  vorbesc despre dorinta de superioritate demonstrata in fata cuiva “de afara” care se poate revarsa in putere si autoritate asupra celor “dinauntru”, dupa 10 ore din astea, aerul de dupa gardurile mari ti se pare mai curat si vrei foarte mult sa fii afara.

In prima zi in penitenciar, aproape de ora la care ar fi trebuit sa parasim locul, pentru ca dupa ora 18.00 nu mai aveau voie barbatii in zona, am ramas fara aer. Eram in curte, a inceput sa ma stranga cutia craniana, inima sa-mi  iasa prin ochi si sa mi se para ca nu mai e nicaieri oxigen.

Am avut nevoie de citeva minute bune in care mi-am spus in gand “curand am sa fiu afara, curand am sa fiu afara” ca sa plece inima catre locul ei, iar respiratia sa revina la un tempo normal.

***

Ce ne imaginam noi despre penitenciare nu e chiar ceea ce vedem daca ajungem acolo. In Romania in penitenciare nu se mai poarta uniforme, ci haine de strada, detinutii care sunt la regim deschis – care merg la munca in timpul zilei si doar noaptea ajung in dormitoarele cu 6 sau 10 paturi – se pot plimba linistiti prin curtea mare care are si-un chiosc de unde isi pot cumpara lucruri de igiena sau suplimente la mancare.

Dar presiunea pe care o simti acolo nu vine din ceea ce stiai, ci din ceea ce nu credeai ca o sa simti.

Ai in jurul tau femei care ravnesc dupa atentie, care n-au notiunea de incredere in sine pentru ca nu prea au experimentat-o, care sunt tatuate din cap pana in picioare sau care poarta tocuri fine si machiaj sofisticat.

Si tu trebuie sa traiesti printre ele, sa-ti gasesti un loc fie si pentru o zi sau, in cazul celor care sunt condamnate, pentru cativa ani. Intr-un mod straniu, iti dai seama ca si dincolo de zidurile alea mari, in libertate, e aceeasi situatie.  Te lupti pentru ce-i al tau, incerci sa-ti faci loc si sa captezi atentia, ti-e incredibil de rusine cand esti in varianta ta cea mai sincera si mai curata, iar in mintea ta se creeaza tornade cand simti ca te ingradeste cineva si nu te lasa sa faci ceea ce-ti doresti.

Sunt foarte putini oameni care au privilegiul sa experimenteze ceea ce am trait eu. Cartea aceasta va ajuta insa sa va uitati la lumea dinauntrul penitenciarelor si sa nu mai judecati. Sa va ganditi ca nu exista om fundamental rau sau fundamental bun.

Si intelegeti ca libertatea e in mintea noastra cand suntem stapani pe noi si mintea noastra si cand ne gasim un loc potrivit in puzzle-ul care reprezinta imaginea lumii in care, pentru o vreme, traim.

8031
cover carti provocare 2023Provocarea Voxa pentru 2023– de ascultat o carte pe luna. 12 recomandari care sa te ajute sa fii mai bun

Provocarea Voxa pentru 2023– de ascultat o carte pe luna. 12 recomandari care sa te ajute sa fii mai bun

Am povestit de multe ori ca, la 22 de ani, cand lucram la radio si am realizat ca am colegi mult mai destepti si mai cititi decat mine, am luat decizia – si mi-am facut o promisiune – sa citesc o carte pe luna.

M-am tinut de promisiune in ritmul o carte pe saptamana, uneori si mai multe fie pentru ca imi trebuiau pentru vreun proiect, fie pentru ca (in ultimii ani) una o citeam, alta o ascultam in trafic.

Bine, acum de cand am abonamente la toate aplicatiile cu audiobook romanesti sau straine am uneori aceeasi carte si ebook si audiobook si depinde de dispozitie loc si timp ce formula aleg pentru citire.

Si in continuare am si carti in versiunea print, format clasic, pentru ca sunt unele pe care pur si simplu imi place sa le pastrez in biblioteca sau sa le fac cadou (de multe ori cand imi place o carte f f mult, am mai povestit, o cumpar in multe exemplare si imi chinui prietenii cu ele, la lectura obligatorie)

Relatia mea cu cartile e de notorietate, scriu si aici la cateva luni distanta ce am mai citit, ce am mai ascultat.

Acum vreau sa va prezint o provocare pe care o lanseaza Voxa la inceput de an si mi se pare simpatica pentru ca va ajuta sa va formati o obisnuinta noua utila pentru dvs, o carte pe luna de ascultat, obicei care poate fi mixat cu timpul in care stam in trafic, in care gatim sau facem curat si, cum spun mereu, e o forma foarte eficienta de a folosi timpul (si, sincer, de a ne distrage atentia de la unele activitati care nu sunt intotdeauna placute)

Si cum scriam candva, timpul e cea mai valoroasa avere a noastra.

https://bazavan.ro/2022/12/timpul-e-cea-mai-valoroasa-avere-a-noastra/

La inceput de an ne facem promisiuni si rezolutii, ne dorim sa fim mai buni, sa progresam personal si profesional. Toate astea se intampla doar cu efortul nostru, nimeni nu poate sa faca asta in locul nostru. Oricat ne-am dori, fara a actiona noi, nu se intampla.

Asa ca la capitolul sa fiu mai bun – mai educat, mai cunoscator, mai rafinat – parcursul unor carti (citit sau ascultat) e unul dintre cele mai sigure drumuri.

Am intrat in jocul voxa.ro si iata-ma cu propuneri pentru fiecare luna a anului, in functie de ce cred eu ca v-ar ajuta, v-ar complete o parte din cunostinte, dar audiobook-ul ar fi si un companion simpatic pentru activitatile cotidiene.

Ianuarie. Daca sunteti ca mine si vreti sa incepeti anul curati la minte si la suflet, sa eliminati cat mai multe din frustrarile de anul trecut, va recomand sa incepeti in ianuarie cu De ce nu mi-a spus nimeni asta pana acum, Dr Julie Smith. (am mai scris despre ea, pentru ca in ultimele 2 luni de cand e lansata audio, m-am intors de multe ori la ea)

https://bazavan.ro/2023/01/despre-procastinare-de-ce-amanam-lucruri/

in Februarie o sa se vorbeasca mult despre dragoste, o sa fie totul cu inimioare si ciocolata, iar eu va recomand o carte cu proze scurte, mici bijuterii despre iubirea la prima vedere. E o carte calda ca o zi de primavata si ca o imbratisare. E perfecta de ascultat in trafic prin orasul pregatit de Valentine’s Day.

Povesti de dragoste la prima vedere, in lectura Gabriel Liiceanu, Mariana Mihut, Radu Paraschivescu

Martie. In 2011 cand a aparut Cea mai frumoasa carte din lume, de Eric Emmanuel Schmitt am rmandat cartea tuturor prietenilor mei. Pe voxa.ro e in lectura Medeei Marinescu si vocea ei calda si eleganta da o alta perspectiva asupra povestilor. Mai jos ce scriam acum 12 ani despre carte, sunt si cateva fragmente din ea…

https://bazavan.ro/2011/06/cind-eric-emmanuel-schmitt-e-sexy/

Aprilie. Ce e cu adevarat fascinant la marii oameni de afaceri ai lumii e modul sintetic in care gandesc, cum isi organizeaza mintea si cum triaza informatiile, relaxarea cu care trec mai departe in diverse situatii in care unui alt om i-ar fi fost afectata mandria, ego-ul si curajul de a risca. Cartea lui Jeff Bezos Inventeaza si viseaza e despre asta. Sa o ascultati pentru a capata curaj sa mergeti pe drumul vostru

Mai. O carte exceptionala. Apeirogon – Colum McCann. Prietenia dintre un iranian si un palestinian. O poveste despre toleranta si intelegere, despre lumea nebuna in care traim. O lectie despre a fi mai buni, la propriu.

Iunie. Poate ca n-ati citit nimic pana acum de Ludmila Ulitkaia, poate ati citit capodoperele ei. Carticica asta e de fapt un scenariu si vorbeste despre Rusia care e cea de la stiri, dar si cea din lectiile de literatura de la scoala.

E un scenariu pe care autoarea l-a gasit intr-un sertar in perioada pandemiei, e scris de multi ani, si e frumos sa vedeti cum a surprins spiritul unui popor si cat de actuala e. E foarte scurta, 2 ore jumatate, intr-o duminica dimineata in bucatarie, invatati si simtiti multe despre Russia de la o mare doamna a literaturii.

Iulie. Suntem la un pas de vara, ne pregatim de vacante. Iata o carte care va plimba intr-o lume glamour, dar si a curajului.

Riviera lui Chanel, de Anne de Courcy… o poveste si despre feminism, si despre moda, si despre minunata Franta. Ca o vacanta

Pentru august si vacanta va recomand o carte care o sa va surprinda. Pema Chodron, Cand totul se prabuseste in jur.

Am mai scris despre Pema e o calugarita budista cu o minte de matematician, clara, concisa si cu intelepciune. Daca vreti ca dupa vacanta sa aveti incarcate si bateriile mintii, sa aveti un creoer care sa aseze frumos lucrurile, asta ar trebui sa ascultati.

https://bazavan.ro/2020/04/living-beautifully-with-uncertainty-and-change-consumam-emotiile-pe-care-le-acumulam-acum-unde-si-cand-vor-refula/

In septembrie ne e greu sa ne intoarcem la munca, desi psihologii spun ca e momentul in care incepe anul biologic si putem reseta cel mai bine lucruri. Am o recomandare super motivationala super emotionanta . Viata fara limite de Nick Vujicic

Octombrie e cu lumina calda, copaci ca niste picturi si mancare divina pentru ca avem multe legume si fructe. E vremea pentru un Llosa, pentru un Eugenides, pentru un Johnathan Franzen sau o Zadie Smith. e vremea pentru o literatura mare contemporana. orice veti alege va fi minunat.

Viktor E Frankl e supravietuitor al Holocaustului si cartile lui despre a trai cumpatat si intelept fac mai mult decat ale oricarui guru de birou care scoate carti astazi. Daca vreti o carte care sa va faca educatie si training pentru viata asta e foarte potrivita “Spune Da Vietii, orice s-ar intampla”

Stiu ca in decembrie e cu “de Craciun fii mai bun”, dar asta ar trebui sa se refere nu doar la donatii financiare si ci la felul in care ne comportam noi in societate, felul in care avem abilitatea si intelepciunea sa-i punem in valoare pe cei din jurul nostru, cum ii protejam si ii respectam pe cei dragi noua.

E o carte pe care o fac adesea cadou si catre e frumos sa fie parcursa in decembrie. Ne ajuta sa fim mai buni.

Codul bunelor maniere – Aurelia Marinescu

Acestea sunt recomandarile mele pentru cineva care vrea sa intre in provocarea o carte pe luna pentru 2023. Sunt sigura ca la sfarsitul anului veti fi o alta persoana si noul obicei de consum – ascultatul cartilor – va intra in ritmul vostru de viata pe termen lung.

Toate aceste titluri le gasiti pe voxa.ro. Sigur ca in acest an vor fi noi lansari de carte, voi mai scrie si eu despre unele titluri de la noi sau international, dar daca va tineti de programul de a asculta o carte pe zi, timp de un an, poate chiar cu recomandarile mele, veti fi la sfarsit foarte castigati. Si veti avea multumirea de sine ca ati facut ceva pentru dvs personal, pentru mintea si sufletul dvs.

Un an bun

6347
Guilt 2 - Episode 1Guilt, un serial BBC First pe placul celor care au vazut Trainspotting. Premiera vineri, 20 ianuarie, pe BBC First Romania

Guilt, un serial BBC First pe placul celor care au vazut Trainspotting. Premiera vineri, 20 ianuarie, pe BBC First Romania

Prin amabilitatea BBC First am văzut serialul Guilt care are premiera și pe TV săptămâna aceasta, vineri 20 ianuarie de la ora 22.30. (găsiți BBC First, cu subtitrări în română, pe poziția 99, în grila de televiziune digitală DIGI).

Serialul e un thriller polițiste cu mult umor scoțian, cu o vorbire și un ritm (dat mai ales de muzica foarte faină) care mi-au adus aminte rade Trainspotting și cu o miză filosofică fină – despre ce e vinovăția și cât de curați (nevinovați) suntem fiecare.

Avem doi frați Max și Jake care au un trecut cu multe infracțiuni (Max tocmai iese din pușcărie pentru că a luat asupra lui vina fugii de la un accident mortal) și o dorință de răzbunare pe care o intuiești din primele clipe, dar nu știi cum și de ce se întâmplă asta. Știi că are legătură cu o tânără înstărită și rafinată care are doi morți în piviniță, unul e soțul ei – dependent de droguri –  care a furat o geantă cu 100.000 de lire și altul e proprietarul genții, dar te intrigă asocierea ei – care pare foarte educată – cu această lume dubioasă.

Nu am să vă dezvălui mult din poveste pentru că are farmecul ei: felul în care e scrisă și e construită, cum îți arată că fiecare personaj are doza lui de vinovăție raportat la lege și morală în ceea ce a făcut în viață, dar de dragul așteptării vă spun că femeia rafinată, Erin, e fiica unui mare răufăcător, pe care vrea să-l răzbune Max.

Picture Shows: Max (MARK BONNAR)

Guilt e o mini serie deșteaptă, criticii au asemănat-o cu Fargo poate și pentru că femeile sunt foarte puternic prezentate și vor să „repare” o lume care o ia razna. Erin este una dintre aceste femei. La fel și detectivul Yvonne, care a căzut în dizgrație și de care Kenny, fostul prieten al lui Max, se îndrăgostește la o cafea proastă, la o întrunire a alcoolicilor anonimi.

Dar inima serialului nu este cine ce a făcut, cui și de ce, ci montajele muzicale, paleta sa vizuală sumbră și ritmul cu care vorbesc personajele, aruncându-și glume seci înțepătoare când te aștepți mai puțin (poate și de asta m-am gandit la Trainspotting, pentru că muzica e foarte cool, rock indie britanic contemporan, iar dialogul pare uneori un duel în ironii, cu accent scoțian)

Sezonul 2 din „Vinovăția” este o aventură criminală solidă, cu actori fascinanți.

Titlul Guilt – Vinovăția dă o cheie filosofică serialului care oferă versiuni contradictorii ale semnificației acestui cuvant. Pentru Jake, vinovăția este personală – ceva ce simți atunci când faci ceva ce știi că este greșit. Pentru fratele lui, Max, este o noțiune juridică fără moralitate sau emoție atașată – dacă scapi nepedepsit, nu ești vinovat. Între ele, se află celelalte personaje ale serialului care, în grade diferite, fac cu toții lucruri pe care simt că nu ar trebui să le facă cu adevărat. Ca în viață.

Să vă uitați la acest serial, e foarte smart și cu totul altfel față de ce seriale polițiste avem acum la TV. Sunt curioasă dacă și vouă vă aduce aminte de Trainspotting și dacă vă face să zâmbiți amar gândindu-vă la multe laturi ale vinovăției (Anul trecut am avut în cinematografe un film românesc – Marocco – care punea problema vinovăției din perspectiva consecințelor micilor gesturi fără intenții rele care duc la mari catastrofe… cumva Guilt abordează aceeași temă, deși intențiile personajelor de aici sunt ceva mai rele).

Guilt are premiera vineri, 20 ianuarie, de la ora 22.30. (găsiți BBC First, cu subtirari în română, pe poziția 99, în grila de televiziune digitală DIGI).

Picture Shows: Max (MARK BONNAR)

5205
doctor who<strong>BBC First prezintă în România, din 11 ianuarie, unul dintre legendarele seriale de televiziune britanice: Doctor Who</strong>

BBC First prezintă în România, din 11 ianuarie, unul dintre legendarele seriale de televiziune britanice: Doctor Who

Pentru cine nu s-a întâlnit până acum cu Doctor Who e bine să știți că e una dintre cele mai importante serii britanice care se difuzeaza din anii ‘60, o versiune de serial SF cu puterea lui James Bond, doar că pe televiziune.

Serialul e în Cartea Recordurilor pentru longevitatea sa, iar distribuția pentru Doctor Who, personajul principal a generat de-a lungul anilor dispute mai ceva ca alegerea actorilor pentru James Bond. În plus, cine ajunge să fie distribuit în Doctor Who e sigur că va avea o carieră spectaculoasă apoi în filme pentru cinema sau teatru.

Doctor Who urmărește aventurile personajului principal, un Lord al Timpului cu origini oarecum necunoscute, care poartă numele de “Doctor”. Doctorul a fugit de pe Gallifrey, planeta Lorzilor Timpului, cu un TARDIS furat (“Time and Relative Dimension in Space”), o mașină a timpului care călătorește materializându-se în vortexul temporal și dematerializându-se din el. TARDIS are un interior vast, dar pare mai mic la exterior și este echipat cu un „circuit cameleonic” menit să facă mașina să ia aspectul obiectelor locale ca o deghizare.

De-a lungul timpului, numeroasele încarnări ale Doctorului găsesc adesea evenimente care le stârnesc curiozitatea și încearcă să împiedice forțele malefice să facă rău unor oameni nevinovați sau să schimbe istoria, folosind doar ingeniozitatea și resurse minime.

Pentru cei care au fost fanii serialului Star Trek, Doctor Who îi duce în acea atmosferă, cu o notă ceva mai intelectuală și mize istorice mai mari în subiecte (asta și pentru că inițial a fost conceput ca „ramă”/context pentru un program educațional care le oferea spectatorilor posibilitatea de a descoperi istoria prin călătoria în timp).

Serialul este, în continuare, pentru multe familii britanice, definiția ideii de a petrece sâmbătă seara în familie. La noi va fi difuzat pe BBC First în fiecare zi, pe platforma Digi, de luni până vineri, pe canalul 99, de la ora 18.00 și este o producție care va fi foarte pe gustul adolescenților.

Sezonul 11 care se va difuza la noi o aduce drept Doctor Who pe prima femeie care preia acest rol, Jodie Whittaker.

Zic să vă uitați la Doctor Who ca să înțelegeți de ce este un așa fenomen în Marea Britanie. Acesta are declinări în benzi desenate, jocuri pe computer și podcasturi. Un fun fact: asasinarea președintelui Kennedy a fost o mare problemă pentru britanici, din cauza știrilor despre aceasta, s-a întârziat începutul serialului cu câteva minute.

De miercuri, 11 ianuarie în Romania, pe BBC First, la ora 18.00 – Doctor Who.

3204
dracula bbc first 1Mini seria Dracula pe BBC FIRST Romania incepand de duminica la ora 22.00. Si o exclusivitate:  romanca – Simona Dinu – care a lucrat la acest film ne da detalii din culise :)

Mini seria Dracula pe BBC FIRST Romania incepand de duminica la ora 22.00. Si o exclusivitate: romanca – Simona Dinu – care a lucrat la acest film ne da detalii din culise :)

De duminica pe BBC First, canalul cu seriale britanice super premium pe care-l vedeti in reteaua Digi, cu filme cu subtitrare in romaneste, avem Dracula lui Bram Stoker adaptat de domnii care au facut serialul Sherlock,  Mark Gatiss & Steven Moffat.

 De-a lungul anilor ati intalnit multe referinte la cartea Dracula lui Bram Stoker, cel care a facut celebra o legenda populara din Transilvania si care apoi a fost dezvoltata in multe alte idei si productii, dar cred ca foarte putini au vazut primul film inspirat de roman in 1922, precum si productia regizata de Francis Ford Coppola in 1992 cu un Gary Oldman exceptional in rolul lui Dracula.

Asa ca avem acum sansa sa vedem o versiune relizata cu mijloacele moderne de productie, sub managementul unor britanici de super succes (ceea ce aduce o pedanterie si o eleganta speciale si pentru actori, dar si pentru productie  – costume, decoruri) si cu un actor superb care-i da viata lui Dracula, Claes Bang. O versiune care se intoarce la origini (au fost filmate inclusiv exterioare cu castelul care apar in primul film cu Dracula), iar scenaristii au mers mult mai departe si au luat din arhivele bibliotecilor din Londra si Philadelphia, unde se afla arhiva lui Bram Stoker, toate insemnarile legate de legenda lui Dracula si cum isi imagina scriitorul ca ar trebui sa fie Dracula, ce face si ce nu poate face personajul, detalii neintrate in romanul final.

Cine a urmarit seriale britanice de-a lungul anilor, cu influenta succeselor din ultimii ani – cu revolutionarul The Black Mirror in frunte, dar si cu Peaky Blinders, Tokyo Vice sau The English cu Emily Blunt in rolul principal, stie ca marile atu-uri ale acestor productii vin dintr-o interpretare actoriceasca devenita brand de tara, foarte fina si foarte puternica, avand actori care au super experienta si in teatru (la urma urmei, ei il au pe Shakespeare si fac teatru de cateva sute de ani). Evident si intreaga distributie de la Dracula se incadreaza in acesti parametri cu o Dolly Wells (pe care ati vazut-o si in The Inside Man) in rolul calugaritei Agatha si cu un Dracula, sexy super inteligent si provocator in persoana actorului Claes Bang.

 

(Claes Bang e cel care a detinut rolul principal in The Square al lui Ruben Ostlund, film castigator la marelui premiu la Cannes in 2017 si nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film strain.)

De data aceasta Claes are o transformare spectaculoasa (povesteste in making of ca statea si cate 4 ore la make-up), dar chiar si imbatranit in unele momente, e in continuare foarte sexy si seducator.

https://www.youtube.com/watch?v=6sqpXeAtXBY&ab_channel=BBCTrailers

Dracula in versiunea noua de la BBC First e evident un film de groaza, e fidel povestii originale, dar reuseste sa-si faca un loc unic intre multele productii cu vampiri din ultimii ani, precum si multele productii cu Dracula (care cred ca e un fel de Romeo si Julieta raportat la puterea brandului declinat in nenumarate productii teatru, film, musical).

Si cred ca partea de unicitate o castiga la actoria in spirit britanic, nationalitatea lui Bram Stoker, si la mijloacele pe care le foloseste de la imaginea cu filtre speciale ca sa nu te deranjeze sangele pana la machiajul spectaculos.

Simona Dinu a fost al doilea asistent de regie adica mana dreapta a regizorului secund pentru filmul Dracula; ea are un CV foarte bogat cu proiecte care includ Wednesday al lui Tim Burton sau The Protégé al lui Martin Campbell (cu Samuel L Jackson si Michael Keaton), si am vorbit putin cu ea despre participarea la acest film

In ierarhia standard a pozitiilor si job-urilor de pe un platou de filmare, Simona s-a ocupat de organizarea interdepartamentala si realizarea programului pe ore si minute pentru fiecare om de pe platourile de filmare. Programul se numeste in limbaj tehnic intern Call Sheet si are pe ore implicarea fiecarui om de pe set, de la actori, make-up, scenografi, costumiere, masinisti, operatori, soferi, oamenii de la catering etc. Un asemenea call sheet este un document foarte complet care are inclusiv previziunile meteo, distanta pana la cel mai apropiat spital, numere de telefon in caz de urgente, pe categorii.

“Al doilea asistent de regie este responsabil de a anunta sau a comunica cu toti cei care trebuie sa faca ceva pentru a doua zi, la ce ore sa fie gata, cu ce sa fie gata etc. Este persoana care comunica cu toate departamentele si organizeaza a doua zi de lucru conform unui program de filmare, conform unor asteptari si planificari din partea productiei, a secundului, a regizorului etc. Adica este o persoana care trebuie sa comunice cu foarte multi oameni.

El sau ea este acela care impreuna cu directorii de productie trebuie sa stie cam care este situatia tuturor departamentelor in evolutia pregatirilor pentru filmarile din zilele viitoare, ce probleme au etc. Timpul pe care il avem la dispozitie pentru a filma orice este intotdeauna limitat, oricat de mare ar fi bugetul.” explica Simona job-ul pe care l-a facut pe platourile de la Dracula.

Unde s-a filmat?

S-a filmat in mare parte in Londra. Este in mare parte film de studio, iar majoritatea filmarilor de locatie, de exterioare, au fost in Slovacia. Una dintre locatiile din Slovacia a fost castelul Orava, care apare in primul film cu Dracula din 1922, Nosferatu simfonia groazei.

Au vrut sa reviziteze peste ani acelasi castel, ca loc cunoscut pentru Dracula, dar si ca sa se intoarca la cea mai bine cunoscuta ecranizare a lui Dracula. La fel si cu scenariul, unde au vrut sa fie cat mai aproape de carte, sa se intoarca cumva la origini. Scenaristii sunt foarte talentati. Cu unul dintre ei, cu Mark Gatiss, care este actor in acelasi timp scenarist si producatorul executiv al filmului, mai lucrasem in Romania, la fostul MediaPro si ne-a facut mare placere amandurora sa ne regasim. Ne-am recunoscut dupa aproape 17 ani.

Care e amintirea ta cea mai draga de la aceste filmari?

Mi-a facut foarte mare placere sa lucrez cu artistii prosteticieni de la Dracula – Dave si Lou Elsey. Imi amintesc cu mare, mare placere de ei. Eu am crescut la Castel facand filme de groaza, asa ca pentru mine machiajul prostetic nu este un domeniu pe care nu-l inteleg, ba dimpotriva. Intelegeam procesele lor, nevoile lor si am facut echipa foarte buna cu ei.

Altfel, amintirile si emotiile mele speciale sunt legate mai mult de locuri. In Anglia s-a filmat in Bray Studio, locul unde Eric Clapton a filmat concertul/albumul Unplugged iar eu ii ascultam si imi placea foarte mult. Pentru mine a fost impresionant sa calc pe acelasi pamant pe care au calcat si ei si sa lucrez in acelasi loc.

Imi amintesc ca la un moment dat m-am dus la Mark, pentru ca pe Mark Gattis pe producator, care e scenarist, il stiam mai bine decat pe restul, m -am dus la urechea lui si am zis  “nu vrea să mă bag. Dar, aveți voi niste cuvinte romanesti acolo, in scenariu, nu sunt rostite cum trebuie”. Si apoi i-am povestit lui Claes, cum trebuie sa pronunte, ceea ce l-a facut sa rada si sa spuna “Normal ca trebuie sa avem o romanca in echipa. Cum sa vorbim altfel de Dracula?!” “

(povestea Simonei Dinu o cititi pe urban.ro zilele viitoare)

*

Ca fapt divers, cateva informatii simpatice.

  1. Pentru ca tot vorbeam de influenta actorilor de teatru asupra elegantei serialelor britanice, Bram Stoker a fost directorul Lyceum Theatre din Londra, o institutie creata la 1765 care functioneaza si acum. Stoker s-a apucat de scris romane fantastice intr-o perioada (anii 1880) in care scriitorii epocii reambalau miturile britanice si povestile populare care circulasera pe cale orala, iar el a vrut sa vada aceste povesti dintr-o perspectiva noua si a ales ca “dusmanul” – eroul negativ – sa fie din Estul Europei, din afara Angliei.
  2. Pentru ca serialul pe care-l vedem acum pe BBC First e creat de cei care au facut si serialul Sherlock, e simpatic sa stiti ca istoria e ciclica; autorul lui Sherlock, Sir Conan Doyle era mare admirator al lui Bram Stoker si in istorie sunt consemnate scrisorile pe care Doyle le trimitea lui Stoker ca sa-l felicite pentru munca lui.
  3. Actrita care o interpreteaza pe calugarita principala, Agatha, Dolly Wells, a fost in Romania in urma cu doi ani; a filmat la Castel Film,tot un serial britanic, Ocolul Pamantului in 80 de zile dupa romanul omonim al lui Jules Verne.

*

Dracula poate fi vazut in fiecare duminica incepand de la ora 22.00 pe BBC FIRST Romania, canalul 99 in reteaua Digi.

2072
moehringerJR printul harryBiografia printului Harry si cel care a scris-o de fapt. J.R. Moehringer. Despre scriitorii “fantoma” ai biografiilor celebritatilor. Plus, o corespondenta personala cu Moehringer

Biografia printului Harry si cel care a scris-o de fapt. J.R. Moehringer. Despre scriitorii “fantoma” ai biografiilor celebritatilor. Plus, o corespondenta personala cu Moehringer

Saptamana viitoare, pe 10 ianuarie, va fi lansata biografia Printului Harry, Rezerva, inclusiv in romaneste – la noi cartea apare la editura Nemira

Despre povestile de acolo se va scrie foarte mult pentru ca printul si sotia lui genereaza multe controverse si, prin urmare, fac audiente peste tot deci vor fi preluati peste tot.

N-am citit inca aceasta carte, o voi citi saptamana viitoare, acum vreau sa fac cateva remarci despre scriitorul care se afla in spatele ei, pentru ca este scrisa de J.R. Moehringer, domnul care a scris una dintre cele mai bune biografii ale ultimilor 50 de ani ( Open  – Andrei Agassi) si care are un premiu Pulitzer, dar si o autobiografie transformata in film – Tender Bar ( filmul e regizat de George Clooney cu Ben Afleck in rolul principal)

Cand Penguin Random House a prezentat coperta pentru viitoarea autobiografie a printului Harry, multa lume a spus ca imaginea de pe coperta aminteste mai degraba de memoriile lui Andre Agassi – un cadru care seamana cu portretele in stil National Geographic. E simpatic si ca amandoua cartile au titluri de un sigur cuvant, versiunile in engleza sunt la Harry – “Spare”, la Agassi “Open”.

Cartea lui Harry face parte dintr-un contract de 40 de milioane de dolari pentru trei carti asa ca ne vom mai delecta cu discutii complicate despre moralitate si ce si cat spui in spatiu public despre o familie cu reprezentare la nivelul politicii si vietii unei tari.

La momentul anuntului contractului printul spunea in comunicatul de presa “Scriu aceste randuri nu ca printul care m-am nascut, ci ca omul care am devenit”, iar Moehringer nu a fost mentionat in mod expres atunci si nici de atunci nu a mai fost mentionat, desi implicarea sa este deja notorie pentru cei apropiati de cercurile editoriale.

Sigur ca e normal ca aceasta biografie sa aiba in spate pe cineva de specialitate, care stie sa creeze imagini prin cuvinte, care are o tehnica de a scrie pentru a transmite mesaje pe mai multe layere … si asa mai departe.

E o practica foarte uzitata, nu doar la Hollywood. Pastrand proportiile, chiar si eu am fost ghost writer pentru doua biografii din Romania (la una dintre ele mi s-a solicitat chiar sa-mi pun numele pe coperta, dar n-am vrut pentru ca as vrea ca prima mea carte sa fie A MEA, nu despre povestile altora; in plus nu cred ca as fi ajutat in mod special la vanzarea cartii cu numele meu pe ea)

Ca sa ma intorc la Liga Mare, in America avem nume foarte mari de jurnalisti care au lucrat pentru biografii celebre Ariel Levy  – care a colaborat la memoriile lui Demi Moore din 2019, Inside Out, Buzz Bissinger  – care a colaborat la memoriile lui Caitlin Jenner din 2017, The Secrets of My Life. In aceste cazuri, colaboratorii nu au fost mentionati nicaieri pe cartile in sine, desi munca lor a fost documentata intr-o serie de reportaje ulterioare publicarii.  Chiar si Michelle Obama a fost ajutata cu bestsellerul ei din 2018, “Becoming”, desi asistenta ei, Sara Corbett, se numeste pe sine “consultant pentru carte” nu ghost writer.

Ozzy Osbourne, de exemplu, a povestit despre autobiografia sa, “I Am Ozzy” procesul scrierii in felul urmator: “Credeti-ma, nu am stat jos si nu am pus stiloul pe nenorocita de hartie. Inca as fi scris prima pagina. Am angajat un ghostwriter, Chris Ayres, si a fost relativ usor sa lucrez cu el. Am o mie si una de povesti, asa ca a mers destul de repede. De fapt, aveam destule pentru doua carti.”

Keith Richards a fost, de asemenea, mai mult decat sincer cu privire la scriitorul sau fantoma, James Fox, atunci cand a fost vorba de memoriile sale best seller din 2010, “Life”.

Sa fii ghost writer pentru o biografie este o munca extrem de specializata care necesita un amestec de abilitati… cei mai buni sunt in egala masura editor, reporter, scriitor si psiholog. Conform publicatiilor de specialiate din zona de publishing carti, cum e Publishing Weekly, sunt pana la 50 de asemenea jurnalisti scriitori in America in categoria celor care fac un job spectaculos si au un CV impresionant, iar fee-urile sunt intre 100.000 si 300.000 de dolari pe an pentru cei mai buni dintre ei.

Revenind la Moehringer, cel care scrie biografia lui Harry, vreau sa fac cateva precizari… personale 😊.

In urma cu 11 ani, dupa ce am citit biografia lui Agassi i-am scris un mesaj spunandu-i ca mi-a placut  foarte mult cartea, ca am plans foarte mult in unele  fragmente si ca sunt fascinata de structura capitolului prim. Ca ii doresc ce-i mai bine pe lume si ca mesajul meu din celalalt capat de lume nu-si doreste decat sa-i aduca o bucurie, oricat de mica, pentru ca pe mine m-a bucurat mult cartea pe care a scris-o el.

Nu ma asteptam sa-mi raspunda, eu am vrut doar sa vada ca e citita cartea lui si a impresionat oameni si la multa distanta de viata lui.

Mi-a raspuns dupa 10 zile si mi-a spus printre altele ca fusese bolnav, in spital, si ca in ziua respectiva iesise din spital, cand era si ziua lui de nastere, asa ca mesajul meu a fost un cadou foarte frumos.

Mi s-a parut magica intamplarea si m-am bucurat ca, macar pt o clipa, i-am adus un zambet ca rasplata pentru bucuria imensa pe care mi-a adus-o mie acea carte.

Open a fost de altfel o carte pe care in 2011 am cumparat-o in foarte multe exemplare si am daruit-o multor prieteni ca sa o citeasca.

*

Ca si in cartea pe care a scris-o pentru printul Harry, Moehringer a mai relatat povesti complicate de familie, relatii tumultuoase intre fiu si tata (o face si in Open, si a facut-o si in Tender Bar, biografia lui).

John Joseph Moehringer are 58 ani, e din New York, dar a lucrat mult in Los Angeles.

Cum spuneam a castigat un premiu Pulitzer, aici e textul din 1999 cu care a luat cel mai mare premiu in jurnalismul american.

 A crescut cu o mama singura, tatal lui – povesteste in Tender Bar – era DJ la radio si a avut o viata tumultuoasa care a inclus consum excesiv de droguri si alcool.

El are in Romania tradusa inca o carte Sutton, o poveste politista despre un jurnalist care insoteste timp de 24 de ore un criminal proaspat eliberat din inchisoare pentru a-i face un profil.

3219
cover top voxaTopul meu din cartile Voxa.ro. Si ultimele ore pentru o reducere generoasa la abonamentul pentru 2023

Topul meu din cartile Voxa.ro. Si ultimele ore pentru o reducere generoasa la abonamentul pentru 2023

La sfarsit de an se fac topuri, eu imi ordonez lucrurile prin jurul meu (prin casa) si prin mintea mea, dar mi-e frica sa mai fac bilanturi.

M-am gandit anul asta ca ideea/ notiunea de succes e foarte relativa, si ca e destul de greu sa stai pe drumul tau si pe ceea ce iti doresti tu in conditiile in care societatea are alta idee despre ce ar fi succes si te-ar putea valida.

Am de cateva luni abonament la Voxa, o platforma romaneasca de audiobooks, si m-am distrat mult cu ea, mai ales in orele de program administrative sau cand eram in trafic, pentru ca pot asculta – in romaneste carti si informatii faine in timp ce fac si alte lucruri.

Am facut un top de sfarsit de an si din ce am descoperit/ascultat in Voxa , top care va poate inspira in propriile alegeri.  Dar primul lucru pe care vreau sa vi-l spun e ca de doar cateva zile pe Voxa e Theodoros, noua carte a lui Mircea Cartarescu in format ebook. 😊

Arta razboiului – Sun Tzu

Nu o citisem desi stiam multe referinte la aceasta carte mai ales din cursurile de marketing politic de acum cativa ani. E o carte care te invata stategia propriilor miscari prin viata, e despre aliati si “dusmani”, despre cum nu toate victoriile fac bine, cum nu toate infrangerile sunt rele.

Cand totul se prabuseste – Pema Chodron

Am scris de multe ori ca am o mare simpatie pentru aceasta calugarita buddhista si ca i-am daruit cartile in multe exemplare prietenilor mei. E o carte la care ma intorc cu mult drag de fiecare data cand simt nevoia sa fac curat in mintea mea, sa ma reasez pe un drum bun al gandirii pentru ca, oricat nu as vrea, tot ma fura viata  si ma provoaca sa ma uit la ce fac altii, sa ma compar cu altii, sa ma dau cu parerea despre altii. Incerc sa traiesc echilibrat si sa nu ma amestesc in vietile altora, iar cartea asta ma ajuta mereu sa fiu mai buna. Unul dintre cele  mai destepte lucruri pe care le-am invatat de la PemaChodron este ca o emotie nu dureaza in forma ei de reactive chimica prin organism maim ult de 90 de secunde. Orice e in plus e antrenat de mintea si orgoliul nostrum. Si acest gand ma ajuta mult sa nu ma enervez fara rost si sa merg mai departe cautand solutii nu vinovati. Cartea e epuizata in tiraj de multa vreme si singura sansa sa o mai cititi e via voxa.ro

Revenirea in forta – Brene Brown

N-am incredere in guru facuti peste noapte, dar am incredere in oamenii care au trait intens, fara restrictii impuse de societate si au relaxarea sa spuna in spatiul public emotiile pe care le-au trait. De asta imi place Brene Brown si am citit tot ce a scris.

Anihilare – Michel Houellebecq

E o carte mare cu multe mesaje politice, o anticipare a Frantei electorale din 2027 dar si o analiza a societatii actuale cu multe ironii la adresa mediocritatii culturale si spirituale contemporane , cu multa amaraciune pentru lumea pe care o vede Houllebecq dezvoltandu-se in jurul lui.

E una dintre cartile importante ale acestui an; stiu ca oamenii sunt mai tentati astazi sa citeasca lucrurile care-I ajuta direct, sau cred ca ii ajuta, de aici si self education books in mare crestere la vanzari. Chiar si eu am inceput cu aceste carti in topul meu, care nu e un clasament, ci o insiruire de nominalizari. Houellebecq spune “citim ca sa ne pregatim pentru tragediile din vietile noastre” si are si el o lista de carti care ar trebui parcursa neaparat, a publicat-o anul asta o gasiti aici.

Solenoid – Mircea Cartarescu

Am citit Solenoid acum doi ani dar m-am reintors anul acesta la carte in asteptarea lui Theodoros, cel mai recent roman al domnului Cartarescu, dar si sub influenta faptului ca a fost tradus in America, a avut super cronici in marile publicatii internationale americane si colegii mei au scris despre acest roman la urban.ro.

Sa stiti ca pe voxa.ro gasiti si Levantul dlui Cartarescu 😊

Vitrina cu sarlatani  – Radu Paraschivescu

Asta e o carte pe care o recomand din inima  pentru analiza fina, pentru umor si pentru ceva ce dl Neagu Djuvara mi-a spus intr-o dimineata la Sinaia la un ceai “ un gentleman poate spune lucruri grele despre o persoana in foarte multe cuvinte, fara sa foloseasca niciun element jignitor”.

O altfel de carte despre fake news, creduli, naivi si discernamant.

Si daca as mai trai o data – Marc Levy

Marc Levy scrie povestioare de viata, cu nota de romantism si povesti de dragoste fatala, dar are undeva intre straturile povestii intelesuri si indemnuri pentru valorile esentiale in viata.

Acum ceva ani am facut un interviu cu domnul Marc Levy ocazie cu care l-am descoperit un om cald, asezat, simpatic… asa sunt si cartile domniei sale, iar Si daca as mai trai o data e cea mai recenta aparitie a lui.

Singur. Viata lui Mihail Sebastian – Tatiana Niculescu

Am un mare respect pentru efortul doamnei Tatiana Niculescu ( fosta jurnalista BBC) de a recupera prin povesti si romane cu biografii fictionalizate viata unor mari personalitati din Romania. E una dintre marile sanse ca o generatie noua sa-si cunoasca istoria.

Mihail Sebastian e iubit de foarte multi romani, scrierile sale au fascinat multi tineri, iar cartea asta e pentru cei care nu au citit Jurnalul lui. E foarte emotionanta si, pentru mine, Trista.

In search-ul meu in aplicatie, am mai gasit pe voxa si mi-am marcat in biblioteca virtuala de citit zilele astea:

Lumea in Si Bemol – Dia Radu, Dan Grigore; Cazul Victor Ponta – Emilia Sercan; O istorie literara a vinului – Razvan Voicu; Cele 7 pacate capitale ale Hollywood-ului Oriana Fallaci ; Retete vegetariene din toata lumea – Giuliana lomazzi; Cartile care ne-au facut oameni – Dan C Mihailescu

Poate va inspira vreuna dintre aceste carti pentru lecturile din aceste zile sau poate puneti la rezolutiile pentru 2023 vreun titlul de aici.

Daca vreti sa va faceti abonament la voxa.ro il puteti achizitiona cu 25% reducere pentru primele 6 luni pe Voxa cu codul BAZAVAN aplicat neaparat pe web, www.voxa.ro. Codul este valabil pana pe 31 decembrie 2022 si inseamna acces la peste 45.000 de titluri de carti, in limba romana.

3892
marcus aurelius voxa 1Ganduri catre sine Insusi – Marcus Aurelius pe voxa.ro in lectura lui Marcel Iures. Sau cum sa facem curatenie (si) in noi la sfarsit de an

Ganduri catre sine Insusi – Marcus Aurelius pe voxa.ro in lectura lui Marcel Iures. Sau cum sa facem curatenie (si) in noi la sfarsit de an

Am scris de multe ori ca folosesc o parte din vacanta de sfarsit de an pentru a “ma curata” si a ma incarca emotional.

Oricat de mult as incerca peste an sa fiu zen, sa nu ma incarc negativ cu intamplari rele din jurul meu, tot ajung sa fiu stresata, suparata de multe lucruri marunte care la o scala mare si inteleapta a lucrurilor n-ar trebui sa conteze. Dar care pe mine ma afecteaza in luarea unor decizii pentru ca vin cu un bagaj gresit.

Fiecare dintre noi avem bagajul asta si nu stiu daca aveti timp sau va luati timp sa faceti o asemenea curatenie.

Pentru mine n-a inceput inca vacanta, dar sunt literalmente epuizata (m-am intalnit si cu gripa pe drum) si, in timp ce mai rezolv lucruri, imi zic “nu mai pot”, “nu mai pot”…

Asa ca ieri mi-am luat cateva ore ca sa ascult ceva care sa ma incarce. Pe voxa.ro e de ieri “Ganduri catre sine insusi” – Marcus Aurelius, un jurnal intelept de auto curatare a ego-ului si a lucrurilor neesentiale cu care ne ocupam timpul si mintea.

Stiu cartea, am citit-o acum cativa ani (a aparut la Humanitas), dar audio book-ul care e acum pe voxa.ro e in lectura lui Marcel Iures care are amploarea interpretarii si gandirii, dar si o voce exceptionala, ca sa nu interpreteze textul, ci sa-l spuna curat, autentic. Pe Voxa.ro, pentru cei care au abonament, e si un interviu exclusiv cu Marcel Iures despre aceasta carte si experienta de narator al acestui text, il gasiti aici

Nu am background-ul de istorie ca sa pot face conexiuni intre numele la care face referire textul, dar esenta vorbelor si intelepciunea de a trai curat, minimalist, fara emfaza si fara a amplifica in mintea noastra lucrurile, asta pot intelege si rezonez foarte puternic cu tot ce spune Marcus Aurelius.

Mi se pare incredibil cum de mii de ani aceste vorbe si ganduri raman valabile, chiar daca societatea a evoluat uimitor.

Iata cateva exemple pe care le-am transcris, special ca sa va conving sa ascultati cartea de pe voxa pentru ca stiu ca o sa va faca mult bine. O gasiti aici

***

Despre propria educatie.

Am deprins faptul de a nu tine nici cu verzii, nici cu albastri, nici cu cei cu scuturi mici, nici cu cei cu scuturi mari. Faptul de a suporta greutatile, de a ma multumi cu putin, de a face totul cu mainile mele, de a nu ma ocupa de treburile altora, de a nu da ascultare calomniilor, faptul de a nu ma ocupa de lucruri fara rost, de a nu da crezare celor spuse de magicieni si sarlatani, despre descantece, despre izgonirea demonilor si despre alte astfel de lucruri.

Faptul de a-mi compune scrisorile intr un stil cat mai simplu, asa cum facuse el (n.mea tatal sau) pe vremea cand ii scrisese mamei mele.

Faptul de a ma arata prietenos fata de cei care sunt suparati si gata sa ii iert pe cei care m-au ofensat de indata ce ei ii vor dori sa se caiasca.

Faptul de a studia textele cu grija, de a nu ma multumi cu o cunoastere generala a lor…

Spiritul independent si luarea de decizii bine chibzuite. Faptul de a nu tine seama catusi de putin de nimic altceva decat de ratiune, de a ramane mereu la fel si in timpul durerilor puternice si cu prilejul pierderii unui copil si in timpul bolilor de lunga durata.

De a vedea clar, printr-un exemplu viu, ca acelasi individ poate fi foarte violent si ingaduitor in acelasi timp, de a nu ma lasa stapanit de manie. de a vedea un om care socoteste in mod clar drept cele mai neinsemnate calitati ale sale, de a invata cum trebuie primite asa zisele favoruri din partea prietenilor, nelasandu-ma coplesit de ele, nici tratandu-le cu indiferenta.

Sfaturi pentru ceilalti

Dupa cum medicii au intodeauna la indemana instrumentele si ustensilele din fier necesare pentru a oferi ajutor in cazuri neprevazute, tot asa sa ai si tu pregatite principiile …..

Trup, suflet, minte; trupului ii apartin senzatiile, sufletului – impulsurile, mintii – invataturile.

Micul mestesug pe care l-ai invatat iubeste-l si bazeazat-te pe el. Petrece-ti restul vietii ca un om care a incredintat, cu tot sufletul, zeilor toate bunurile sale si care nu se face nici tiranul, nici sclavul altui om.

…care este lucrul spre care trebuie sa ne indreptam efortul? Unul sigur: o gandire conform dreptatii, actiuni potrivite cu interesele comunitatii, un logos care sa nu ne insele niciodata si o predispozitie sufleteasca in stare sa primesca orice intamplare ca necesara, ca familiara, ca provenita din acelasi principiu si din aceeasi sursa.

Totul este efemer, si cel care-si aminteste, si cel care este amintit.

In primul rand, fereste-te sa actionezi la intamplare si fara un scop precis; in al doilea rand, nu raporta actiunile tale la altceva decat la scopul util binelui comun.

**

Nu transcriu mai mult; cartea merita ascultata sau citita. Poate fi un exercitiu bun de autoevaluare la sfarsit de an, un sistem de repere pentru ce avem bun in noi si ce am mai putea slefui ca sa fim mai buni cu noi si cu cei din jur.

Si o puteti asculta in zilele acestea cand stati mult in trafic, cand faceti lucruri casnice. E, daca vreti, o hrana pentru suflet care se potriveste acum in postul Craciunului, fie ca sunteti crestini practicanti, fie ca nu.

Si daca vreti sa va faceti un cadou de sarbatori, sau sa faceti un cadou cuiva de sarbatori va recomand un abonament la voxa.ro. Il puteti achizitiona cu 25% reducere pentru primele 6 luni pe Voxa cu codul BAZAVAN aplicat neaparat pe web, www.voxa.ro. Codul este valabil pana pe 31 decembrie 2022 si inseamna acces la peste 45.000 de titluri de carti, in limba romana.

Viata noastra – indiferent de religie, societate, loc de munca, gura lumii – e mai frumoasa daca suntem preocupati constant sa o facem mai frumoasa.

2507
gaudeamus 2022Gaudeamus 2022. Ce carti vreau sa-mi cumpar, plus 6 carti pe care vi le recomand pentru ca le-am citit

Gaudeamus 2022. Ce carti vreau sa-mi cumpar, plus 6 carti pe care vi le recomand pentru ca le-am citit

E targul Gaudeamus si o sa fie un week end plin pentru cumparaturi de carti; cum e si Craciunul deci vreme de cadouri, va trebui sa fim atenti la buget.

N-as fi foarte sigura ca doar o carte functioneaza drept cadou emotionant de Craciun pentru ca sunt putini oameni care au o pasiune asa de mare pentru carti.

Eu, de exemplu, care=mi cumpar carti in engleza cum apar (versiunea Kindle) si care mais I primesc de la editurile din Romania noile aparitoo ( va multumesc mult inca o data) nu sunt dintre cei caruia sa-I daruiesti o carte de Sarbatori. E foarte posibil sa o fi citit/ ascultat via audiobooks sau sa o am deja acasa. In plus, am mai spus asta, cum exceptia anumitor editori de la editurile din Romania si a Cristinei Balan (pe care nu o cunosc personal, dar o citesc via facebook si are un gust minunat, dar si o cultura vasta intr-un mix de poezie si exactitate matematica) sunt foarte putini oameni in ale caror recomandari de carti am incredere.

Ma rog, fiecare cu reperele lui.

m-am gandit insa sa va spun ce carti am eu pe lista de cumparaturi pentru acest week end la Gaudeamus… am adaugat si alte cateva carti pe care eu le-am citit deja si care cred ca ar fi o bucurie pentru o lectura de vacanta.

Ce vreau sa-mi cumpar:

Mircea Cartarescu Theodoros – Editura Humanitas. Noua carte a domnului Cartarescu despre care am citit numai lucruri frumoase si despre care domnia sa a povestit cu emotie cat de mult “l-a chinuit” in procesul de scriere

Haruki Murakami Persoana intai singular, editura Humanitas – Fragmente autobiografice. Am citit mai multe dintre cartile dlui MIrakami, iar asta imi pare din ce am citit despre ea in linia analizelor interioare din Autoportretului scriitorului ca alergator de cursa lunga

Genki Kawamura Daca pisicile ar disparea din lume, editura Humanitas. Dl Kawamura e regizor si producator de film, am citit o proza scurta a domniei sale si cateva interviuri facute de el si cred ca aceasta carte are potential de “incalzitor pentru suflet, iarna, langa un ceai aromat, cozonac si o patura pufoasa”

Radu Paraschivescu – Podul Diavolului, Humanitas. E cea mai noua aparitie a dl Paraschivescu si imi place foarte mult cum scrie domnia sa. Are eleganta si umorul cu care poate sa-ti spuna cele mai grele lucruri despre tine si sa nu te superi, ba chiar sa-I multumesti pentru ca si-a indreptat atentia asupra ta. Si face asta la nivel de popor, de nastiune.

Colm Toibin Magicianul – un roman biografic in care detaliile cele mai mici capata valoare de metafora. Am citit despre el, n-am vrut sa citesc varianta in engleza (domnul scriitor e irlandez) pentru ca mi se pare ca are poezia pe care o traducere buna  o sa ma faca sa o simt altfel in limba mea nativa.

T S Eliot Taramul pustit si alte poeme 1909 -1962. Cred ca imi va da o stare buna in vremuri aspre. Asa descriu cartea asta despre care nu stiu multe dar pe care vreau sa o cumpar.

Pandora M

Pranzul dezgolit – William S Burroughs – n-am citit-o desi stiu ca David Cronenberg a facut-o film prin anii 90, e despre cultura americana intre sexualitate si divertisment.

Exasperare creatoare – corespondenta – Geo Bogza Sasa Pana. Nu stiu nimic despre aceasta carte dar imi imaginez ca trebuie sa fie intima, emotionanta, dar si o radiografie a unei epoci din Romania culturala. Sasa Pana se numea de fapt Alexandru Binder si era medic militar, redactor sef al unei reviste culturale pe la 1930. Trebuie sa fie interesanta corespondenta lui cu Geo Bogza.

Nemira

Matthew Perry Friends, iubiri si marele lucru teribil – am citit foarte multe despre cartea asta, am crescut cu Friends e un must la lecturile din vacanta care vine.

Pe lista de recomandari pentru cumparat pentru voi, pentru ca eu le-am citit deja, mai am.

De la Editura Publica

Dave Grohl Istorisiri din viata si muzica, Povestitorul – despre cum sa castigi 15 premii Grammy si sa-ti pastrezi umorul si pofta de munca. Ma rog, domnul de la Foo Fighters e genial dansul in viata lui, cu totul, si o arata si cartea asta de memorii.

Bourdain: biografia orala definitive- Laurie Woolever asistenta lui Bourdain a facut interviuri multe interviuri despre un om cu un suflet si o minte speciale. O confirmare ca oamenii altfel schimba lumea, chiar si prin mancare.

Stanley Tucci Gust, Autobiografia mea culinara.

Domnul Tucci a mai scris carti cu tema gastronomica, iar Gust e o bucurie despre viata, mancarea buna, cinema, iubire… cred ca e un om f f fain domnul Staley Tucci nu doar un actor minunat.

De la Nemira

U de la Uliu – Helen Macdonald

O carte despre doliu si pierderi importante in viata. Pentru cei care au iubit Anul gandirii magice al preaminunatei doamne Didion, e o alegere foarte frumoasa si foarte emotionanta, e o carte catharsis.

Pandora M – Pasiune simpla. Confesiunea Adolescentei, Annie Ernaux (pentru cei care au Voxa, e acolo si in ebook si in audiobook)

Si o mentiune speciala, la standul Help Autism, pavilion B, stand 181, gasiti cartea lui Daniel Tammet – Nascut intr-o zi albastra, dar si alte cateva carti scrise de copii cu autism. Cumparati-le cartile, va vor da acces la o lume cu o alta perspectiva si veti face si o fapta buna.

Cu Daniel Tammet, savant autist, considerat unul dintre cei mai inteligenti oameni din lume,  am facut un interviu pe care-l gasiti aici.

Pastrez in minte foarte multe lucruri destepte spuse de el, dar ce ma emotioneaza cel mai tare e cum explica faptul ca orice copil, oricat ar parea ca nu intelege ce e in jurul lui, percepe iubirea in cel mai direct mod cu putinta.

1847
covers scriitori ro1 decembrie  – 10 carti de autori romani pe care ar  fi bine sa le citesti

1 decembrie  – 10 carti de autori romani pe care ar  fi bine sa le citesti

Pentru ca e ziua nationala a Romaniei, m-am gandit care ar fi 10 carti scrise de autori romani care sa nu lipseasca din bibliotecile noastre, parte din educatia noastra, dar care sa fie citite si peste 30 de ani si sa aiba aceeasi valoare.

Sigur ca e o selectie subiectiva si mai sunt multe alte titluri care ar trebui mentionate dar aceasta e selectia mea, care urmareste si istoria, si partea literara “de manual”, dar si literatura contemporana.

Carti care arata mai multe laturi ale personalitatii noastre si care pot fi traduse oricand intr-o limba universala ca sa transmita un pic din spiritul romanesc, cu bune si (g)rele.

As incepe cu cartile “ de scoala”

  • Jurnalul lui MIhail Sebastian – ca sa intelegem o parte din istoria tarii, dar si istoria personala a unui scriitor exceptional nascut in vremuri grele.
  • Patul lui Procust , Camil Petrescu – nu doar ca e utila la examene, ci pentru ca e o carte care face o radiografie a societatii romanesti de dupa razboi si are o scriitura foarte foarte fina
  • Ca sa raman la istorie, am ales cartea lui Neagu Djuvara – O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri. (mi-ar fi placut sa am un profesor ca dl Djuvara, nu doar pentru felul in care spunea istoria ci si pentru eleganta si rafinamentul domniei sale care ar trebui sa inspire cat mai multa lume)
  • Stau in perioada interbelica si pastrez in colectia de recomandari Panza de paianjen – Cella Serghi (o carte pe care as da-o spre lectura oricarei adolescente care vrea sa simta vremurile lumii de alta data si n-a fost prietena prea mult cu lecturile; o sa descopere bucuria de a citi)
  • Vin mai aproape de zilele noastre cu Viata pe un peron – Octavian Paler, o  carte ca un balsam pentru suflet… plus ca vedeti si d eunde sunt furate multe dintre citatele de Instagram si poate ii convingeti pe cei tineri sa-l citeasca pe dl Paler.

In istoria lecturilor personale contemporane, am sa pastrez oricand pe primele locuri Degete Mici – Filip Florian, Despre destin- Gabriel Licceanu – Andrei Plesu, Solenoid – Mircea Cartarescu si Florin Lazarescu – Noaptea plec, noaptea ma-ntorc.

Si pentru oricand pe lumea asta, ca o radiografie eleganta si cu mult umor a ultimilor doi ani in Romania, anii cu pandemia si post pandemie. Noi suntem Romani (nimeni nu-i perfect) – Radu Paraschivescu.

Mai ales ca traim vremuri in care imediat atacam cand cineva nu e de acord cu noi, dar militam pentru egalitatea de sanse si dreptul la libera exprimare (cam ca in fabule “vrem egalitate, dar nu pentru catei”); ne prinde bine sa vedem ca se pot spune lucruri impotante si grave in cuvinte foarte elegante.

Oricare dintre aceste carti poate fi un cadou frumos de sarbatori sau o lectura buna de vacanta. Uneori e frumos sa ne intoarcem la cartile pe care le-am citit cu multi ani in urma, ne dau o masura evolutiei noastre emotionale.

2578
cover voxa de ceO carte faina pe voxa.ro – De ce nu mi-a spus nimeni asta pana acum – Dr Julie Smith. Abonamentul voxa (acum cu reducere) e un foarte frumos cadou de sarbatori

O carte faina pe voxa.ro – De ce nu mi-a spus nimeni asta pana acum – Dr Julie Smith. Abonamentul voxa (acum cu reducere) e un foarte frumos cadou de sarbatori

Zilele astea cand sunt intr-o decompresie emotionala dupa foarte multa munca (interviuri internationale care m-au consumat emotional si fizic foarte mult pt ca m-am documentat multe ore pentru ele) am ascultat pe Voxa.ro o carte care mi-a facut putin ordine in ganduri.

De ce nu mi-a spus nimeni asta pana acum – Dr Julie Smith e un audiobook despre cum am putea s ane gestionam emotiile si care sunt comportamentele noastre care ne duc pe diferite drumuri emotionale in care suferim sau ne relaxam.

Audiobook-ul e in lectura Cristinei Stanciulescu si suna foarte bine, linistitor, lady like… asculti de la un prieten partener. E poate cea mai buna voce feminine pe care am auzit-o pe cartile romanesti. Nu are pretentia de a interpreta pe voci (cum au facut doamne care nici macar nu sunt actrite), citeste cu creierul si iti transmite coerent si cu o logica a frazei.

De obicei ascult cartile (si in ro si in engleza) cu viteza 1.2 sau 1.5, pentru ca asa e potrivit cu ritmul meu. Si ma enerveaza tare cand pe viteza vocea devine ca si cum ar fi personaj de animatie. Nu e cazul aici, chiar mi-a placut si mi-a dat confort la o carte care oricum e putin mai greu de dus – iti face curat in ganduri si iti spune pe unde gresesti in rutina ta zilnica – lucruri care afecateza starea emotionala si, pe termen lung, sanatatea.

 De ce nu mi-a spus nimeni asta pana acum – Dr Julie Smith nu e chiar o sedinta de terapie la psiholog. Sunt multe lucruri pe care eu le stiam, si dintre cele pe care le fac bine, dar si dintre cele pe care le fac rau, dar ele sunt asezate intr-o structura care te face sa te intrebi – de ce nu modific astea, pentru ca mi-ar fi mult mai simplu.

Si nu sunt explicatii de vraci, cu numerologie, zodii si alte bazaconii, totul e stiintific, cu explicatii de psiholog.

Sa o cautati si sa o ascultati, nu intamplator e in topul celor mai ascultate carti all time la voxa.ro – e pe locul 5.

In perioada aceasta de sfarsit de an cand facem curatenie de mai multe feluri – in casa, in minte si in suflet – e o auditie perfecta. Si o puteti mixa de programul casnic din aceste zile.

Si daca vreti sa va faceti un cadou de sarbatori, sau sa faceti un cadou cuiva de sarbatori va recomand un abonament la voxa.ro. Il puteti achizitiona cu 25% reducere pentru 6 luni din abonamentul anual pana la final de decembrie (cu codul BAZAVAN) si inseamna acces la peste 45.000 de titluri de carti, in limba romana.

Bonus, aveti acces si la cateva reviste romanesti in pdf 😊

E un cadou frumos de sarbatori si pentru dvs, si pentru cineva la care tineti; o sa descopere ca isi valorizeaza mult mai bine timp in traffic sau in activitatile casnice si – intr-un an – e mai bogat emotional si intelectual.

Sa faceti alegeri inteligente 😊

2817
batman nissanNoul Batman e in cinema si am bilete cadou :)

Noul Batman e in cinema si am bilete cadou :)

Cel mai nou dintre filmele cu Batman e pe ecrane din acest week end si aveti cum nu se poate mai multa nevoie de el: traim vremuri complicate si simtim nevoia unei evadari intr-o lume a fantasticului cu eroi care fac lumea mai buna.

Noul Batman il aduce pe ecrane pe Robert Pattinson care este un actor bun si si-a castigat fanii lui inca de la seria Twilight. De data aceasta ne arata un Batman care atunci cand poarta costumul munta muntii si invinge raul, iar cand e doar Bruce e vulnerabil, putin adolescentin.

Filmul are atmosfera peliculelor noir, un sunet impresionant si efecte speciale care trebuie vazute si simtite in cinematograf la toata capacitatea cu care au fost gandite.

2022 ne aduce si un nou parteneriat de imagine intre Warner Bros Pictures si Nissan

Nissan sprijina debutul cinematografic al noului film „The Batman” si aduce in prim plan emblematicul crossover Nissan JUKE, cu accente inedite de design,  care-i subliniaza spiritul liber, puternic, indraznet, asemenea personajului principal al filmului.

Va las mai jos cateva imagini de la lansarea oficiala si va invit pe Instagram unde am cateva provocari care, gratie Nissan, le ofera celor care reusesc sa raspunda corect bilete la The Batman.

batman 2 batman redcarpet

Zoë Kravitz attend the world premiere of "The Batman" at Lincoln Center Josie Robertson Plaza on Tuesday, March 1, 2022, in New York. World Premiere Of "The Batman", New York, United States - 01 Mar 2022,Image: 665946509, License: Rights-managed, Restrictions: , Model Release: no, Credit line: Profimedia

Robert Pattinson attend the world premiere of "The Batman" at Lincoln Center Josie Robertson Plaza on Tuesday, March 1, 2022, in New York. World Premiere Of "The Batman", New York, United States - 01 Mar 2022,Image: 665946390, License: Rights-managed, Restrictions: , Model Release: no, Credit line: Profimedia

P.S. Va recomand sa faceti un test drive cu Nisan Juke si sa-i testati sistemul Around View Monitor, care ofera vedere 360 de grade, dar si optiunile Advanced Safety și Driver Assist care ofera o siguranta de parca ar avea grija de tine un super erou.

Ne vedem pe instastories la provocari 🙂

 

2237
carti toamna iarna 2021Ce am mai citit in toamna – iarna 2021. Part 1. Carti despre scris/ jurnalism/ scriitori

Ce am mai citit in toamna – iarna 2021. Part 1. Carti despre scris/ jurnalism/ scriitori

 

Toate cartile despre care voi scrie in urmatoarele zile sunt in aceasta fotografie (ca sa va salvez timpul, poate nu vreti si detalii despre ele)

carti toamna iarna 2021

 

N-am avut energie la sfarsitul de an sa scriu despre cartile pe care le-am citit din septembrie incoace (prima parte a lecturilor din an am acoperit-o deja) e aici si se regasesc in aceasta imagine

carti martie august 2021

 

2021 a fost foarte aglomerat pentru mine si colegii mei de la urban.ro (cand am facut bilantul am remarcat ca am publicat 135 de interviuri nationale si internationale (!!!) pe langa alte 2000 de articole, facute de doar 3 oameni; le gasiti aici)

Mai am cateva zile de recuperare/vacanta in care mai degraba incerc sa fac curat prin computer si prin restantele editoriale (intotdeauna las deoparte ce vreau sa scriu “de suflet” in locul chestiunilor pentru urban.ro, ceea ce nu e neaparat bine, dar trebuie sa ajut proiectul sa creasca), deci nici acum nu citesc foarte mult.

Inainte de vacanta am filmat un mesaj scurt pentru comunitatea myhive cu cateva recomandari de carti si doua filme de vazut, mesajul e aici.

Acum las mai jos lecturile (si audio books) care m-au insotit in diminetile de toamna iarna 2021.

Stiu ca am un pattern de cativa ani buni pentru ce carti citesc si, in 2022, mi-am promis ca voi iesi din el. Deocamdata sunt tot in formula carti despre jurnalism, carti scrise de jurnalisti (cel mai adesea biografii), carti despre tehnici de scris/scriitori, biografii de artisti, carti de marketing, carti despre sanatatea mintii si a trupului. Si foarte putina beletristica, din pacate. Voi remedia asta in 2022, primele luni mi-am promis ca voi citi doar beletristica.

Cartile nu sunt in ordinea in care le-am citit, ci mai degraba grupate pe subiectul lor. Si pentru ca scriind mi-am dat seama ca, daca pun si cate un fragment din carte, mic dar relevant, am ceva mai multe sanse sa va ocup timpul cu folos (macar va duceti direct la sectiunea de carti care va intereseaza) si sa va conving sa cititi ceva in plus, am impartit articolul intr-un mic serial.

Acum carti despre scris/ jurnalism/ scriitori

(in aceasta directie, cred ca cei care fac podcasturi cu interviuri fara sa fii citit macar o carte despre tehnica interviului si diferentele intre un interviu scris, vorbit, sau cu public isi bat joc de munca lor si timpul oamenilor. Nu e o scuza faptul ca nu esti jurnalist, daca vrei  sa fii responsabil cu timpul celui care te urmareste si sa ai un produs pentru audienta care sa stea in picioare si peste ani, nu conversatii banale cu prietenii, pune mana si citeste macar aceste doua carti si nu-ti imagina ca lumea incepe si se termina cu tine; mai trebuie sa si inveti ca sa ai un produs bun:

howardLarry-Grobel-The-Art-of-The-Interview

Howard Stern – Comes Again (in engleza) –tatal interviurilor la radio care explica aplicat unde a gresit in structuri si intrebari pentru unee dintre cele mai faimoase interviuri din lume, in conditiile audientei masurate la fiecare 15 min – cititi aici) si The art of the interview a lui Lawrence Grobel care e tradusa si la noi. Grobel e jurnalistul care a facut cele mai multe interviuri cu vedete la Hollywood si singurul cu care Al Pacino accepta sa faca interviuri. Am scris prefata editiei in RO a acestei carti, e aici, poate va conving sa o cititi  )

Iata si lecturile mele pe tema din toamna iarna 2021.

1. proces the writing

  1. Process the writing life of great autors – Sarah Stodola.

O analiza a rutinelor de lucru pentru scriitori ca Hemingway, Kerouac, Nabokov,  Virginia Woolf, Margaret Atwood,  David Foster Wallace,  Toni Morrison, George Orwell, Zadie Smith sau Joan Didion (care, din pacate, ne-a parasit la sfarsitul anului, cea mai recenta carte a sa Let me tell you what I mean – o colectie a eseurilor pana in anii 2000 – am citit-o in primavara, detalii aici).

In Process the writing life of great autors, fiecare scriitor beneficiaza de o analiza a lucrarilor sale in contextul in care au fost scrise, care era viata scriitorului la momentul respectiv, care era contextul social si ce era relevant in epoca si  fiecare capitol se incheie cu cateva paragrafe despre rutina zilnica de lucru.

Am ales pentru exemplificare rutinele a doua doamne ale caror scrieri le iubesc foarte mult si care sunt traduse si la noi.

Joan Didion wakes up and spends the breakfast hour dreading writing. She ultimately forces herself to enter her study, where most often, after an hour or so, the words find her.

She begins by rewriting her own work from previous days, capturing the rhythm of her own prose and eventually breaking new ground, progressing further into the book. At some point in the morning, she takes a walk.

And at the end of the day, just before dinner, she retreats with a single drink to review her day’s work, marking it up for the next day’s revisions. Finally, for most of her adult life, she’d then dine with her husband, maybe see friends. And always, she is looking for the next picture to present itself.

 

Zadie Smith does not adhere to any particular daily schedule as a writer, and in fact has spent long stretches not writing at all. These days, she writes around her duties as a professor at New York University and a mother to two children (and a dog).

She prefers to hunker down in a small room, the blinds drawn to keep out the afternoon light. At the start of a session, Smith opens up the Internet-blocking program, Freedom, and reviews her work from the previous day before adding new pages.

If the work is going well, she might work a full day on it. If it’s not, an hour or two is all she has in her. Smith enjoys a low-key conversation, a glass of wine, and time spent with her family as the day winds down.

 

Cartea nu e tradusa in romaneste, dar cred ca e o lectura frumoasa pentru cei care studiaza literatura universala, chiar daca nu sunt interesati sa faca din “scris” o profesie din care sa castige bani. Cum e o lectura frumoasa pentru cei care vor sa stie putin mai mult despre scriitorii lor preferati.

2.   The Elements of Style, Fourth Edition de William Strunk Jr

2. elements of style

O carticica scrisa la inceputul secolului trecut de un profesor la Universitatea Cornell care este si acum biblia tuturor celor care studiaza in America “cum se scrie”.

O carte despre cum sa scrii cu bun simt si corect gramatical ( in engleza), cum sa faci diferenta intre o compunere libera banala de scoala si o scriere elaborata, cu structura, gandita ca sa generezi anumite emotii in mintea celui care citeste.

O carte despre bunul simt de a-l pune pe cititor si emotiile lui pe primul plan si abia apoi propriul ego de a insira cuvinte.

Intr-o epoca in care textele sunt la persoana I-a, despre PAREREA MEA, carticica asta e ca o gura de cafea parfumata dupa o noapte lunga.

Vigorous writing is concise. A sentence should contain no unnecessary words, a paragraph no unnecessary sentences, for the same reason that a drawing should have no unnecessary lines and a machine no unnecessary parts.

This requires not that the writer make all sentences short or avoid all detail and treat subjects only in outline, but that every word tell. There you have a short, valuable essay on the nature and beauty of brevity — fifty-nine words that could change the world.

Having recovered from his adventure in prolixity (fiftynine words were a lot of words in the tight world of William Strunk Jr.), the professor proceeds to give a few quick lessons in pruning. Students learn to cut the dead-wood from “this is a subject that,” reducing it to “this subject,” a saving of three words.

They learn to trim “used for fuel purposes” down to “used for fuel.” They learn that they are being chatterboxes when they say “the question as to whether” and that they should just say “whether” — a saving of four words out of a possible five. The professor devotes a special paragraph to the vile expression the fact that, a phrase that causes him to quiver with revulsion.

The expression, he says, should be “revised out of every sentence in which it occurs.” But a shadow of gloom seems to hang over the page, and you feel that he knows how hopeless his cause is.

 

  1. Speak Like Churchill, Stand like Lincoln de James C Humes- 21 Powerful Secrets of History’s Greatest Speakers – (audio book)
  2. 3.speel lik churchill

O carte despre cum sa scrii concis si sa-ti prezinti eficient ideile, foarte utila si pentru cei care lucreaza in corporatii si au de facut multe prezentari, dar si pentru cei care vorbesc in spatiu public.

E un exercitiu frumos, oricat de greu ar fi sa vorbesti in spatiu public, un discurs monolog (nu interviu- Q&A- unde e o alta tehnica) pentru ca, pregatindu-te sa vorbesti pe un timp prestabilit si sa tii captata atentia publicului, inveti sa fii eficient cu cuvintele, sa urmaresti un fir narativ pe mai multe planuri.

E o carte frumoasa pentru cei constiinciosi si constienti cu vorbele lor, in scris sau in fata unui public. (dupa ce o cititi o sa realizati cam cat de profani sunt cei mai multi dintre cei care glasuiesc in conferintele din Romania)

Un citat care mi-a placut “Leadership sometimes demands more than verbiage. It requires visible acts.”

 

  1. Nora Ephron – Last Interview.4. nota ephron last interview

O carte cu trancrierile ultimelor interviuri acordate de Nora Ephron- o scenarista, scriitoare, eseista si mai tarziu regizoare –  care a schimbat mult mediul presei din America in anii 70-90, a fost de altfel prima femeie reporter in redactia The Post. E cea care a scris scenariile pentru filme ca “ When Harry Met Sally” sau “You’ve got mail”

Aceasta carte arata doua lucruri frumoase: cat de seriosi erau reporterii care ajungeau sa faca interviuri cu ea si cat de mult o respectau prin calitatea intrebarilor, dar si lumea din spatele textelor lui Ephron, cat de constiincioasa era si ce presiune punea pe ea. Intr-o vreme avea de scris o opinie lunara in Esquire si muncea minimum 2 saptamani pt ea. Unele dintre textele opinie semnate de ea sunt si acum legendare.

Do you have little exercises you do these days when it’s not coming as easily as you want it to?

EPHRON: I think one thing that you do is just make notes. You have to sit in a period called “not-writing” and write pages and pages of anything that crosses your mind. Or you can read things that will help you. I just did a script that has Pride and Prejudice as one of its themes …

BOREL: Lost in Austen.

EPHRON: Right. And I read the book a zillion times, and I did a kind of outline of the book, and in the end I used absolutely none of it except maybe the first six chapters. But the point is you do something, whether or not it’s the actual writing. When I work with my sister Delia, we outline everything we’re doing. Completely. The outlines are endless, at least fifty pages long. But when I write by myself, I almost never have an outline; I just do it. I know the structure. I know the beginning, the middle, the end.

Cartea nu e tradusa la noi.

Am mai scris despre ea in 2012, cand a decedat la 71 de ani – http://bazavan.ro/2012/06/nora-ephron-a-murit/)

 

  1. Culisele revistei Vogue – Nina-Sophia Miralles. – Editura Rao 5. culisele-revistei-vogue-nina-sophia-miralles

E exact ce spune titlul, descrierea parcursului de 125 de ani din istoria acestei publicatii care acum are editii in 22 de tari si care a influentat imens piata de moda din toata lumea.

In aceeasi directie am mai ascultat in prima parte a anului biografia lui Andre Leon Tatley – The chiffon trenches (am scris despre ea aici http://bazavan.ro/2021/08/ce-am-mai-citit-martie-august/ ) care a fost coordonatorul artistic pentru departamentul moda multi ani la Vogue, dar si in urma cu doi ani, biografia singurul editor sef american pentru Vogue Paris, Joan Juliet Buck- The Price of Illusion (am scris putin despre ea aici http://bazavan.ro/2021/01/carti-2020-limba-engleza/ )

joan-buck-197x300 the-chiffon-trenches

Toate sunt carti care arata inca o data si inca o data ca nu poti sa scrii despre lux daca nu il traiesti, pe bune, real, nu in fotografii fake. Ca pentru a face editoriale de moda care a stea in picioare si peste 30 de ani nu merge cu copy paste de la altii, ci functioneaza cu o cultura vizuala, cu informatii despre istoria artei si a filmului, si cu foarte multa tehnica de imagine si de fotografie.

Poate ca aceste publicatii astazi nu mai sunt atat de bine vazute si vandute, dar pentru cineva care vrea sa aiba treaba cu meseria asta cu scrisul despre lifestyle care sa fie educativ si sa ajute publicul sa se cultive, cred ca sunt lecturi relevante. Sigur ca au si momente cu barfe si mici rautati din industrie, dar chiar si ele sunt parte din viata acestor publicatii.

 

Mai am in asteptare o carte pe care sper sa o dovedesc zilele astea, despre cum a fost creata revista Rolling Stone, Sticky Fingers The Life and Times of Jann Wenner and Rolling Stone Magazine.

Mi-a recomandat-o colega Oana Vasiliu, am cumparat-o versiunea kindle (nu e tradusa la noi) si ii vine randul asap. Ii las titlul aici pentru ca e posibil sa va inspire.

P.S. Daca ati ajuns pana la acest moment cu lectura inseamna ca sunteti interesati de tehnici de scriere, interviu si jurnalism. In aceasta directie, va pot oferi in PDF, un curs despre jurnalismul la persoana I, atat de utilizat astazi la noi (mai degraba sub forma unei pareri personale, decat jurnalism)  de la Universitatea din Missouri care are absolventi castigatori de premiu Pulitzer pentru jurnalism. Lasati-mi un comentariu si, cand vi se cere sa completati mailul pentru a comenta, scrieti-va mailul unde doriti sa primiti cursul si am sa vi-l trimit.

Revin maine cu partea a doua a cartilor din prima imagine.

5351
she said ny times book#decitit She Said, o carte ca un thriller despre o ancheta jurnalistica de aproape 3 ani. Ancheta care a dus la condamnarea lui Harvey  Weinstein

#decitit She Said, o carte ca un thriller despre o ancheta jurnalistica de aproape 3 ani. Ancheta care a dus la condamnarea lui Harvey Weinstein

Am un dispret foarte mare pentru cei care scriu in presa din Romania. Pentru majoritatea, nu chiar toti.

Dar daca citesti ce se intampla si cum se lucreaza cu adevarat profesionist in redactiile mari de presa din lumea asta, intelegi ca suntem la sute de ani distanta in profesionalism, abordare, structura redactionala, increderea in colegi si pregatirea lor, responsabilitatea cu care abordeaza subiectele, etica, discutiile ample despre cum sa vorbeasca cu un potential subiect fara sa-l raneasca, dar sa-i castige increderea, cand e vorba de un subiect delicat.

Cand traiesti in Romania e un efort f f mare si un consum in plus de energie sa nu te murdaresti de ce e in jurul tau in presa, daca faci aceasta meserie. Sa nu te pervertesti, sa nu vrei castigul rapid ci sa cauti calea corecta. Sa ai responsabilitatea textului scris si constiinta faptului ca, in epoca online, ramane pe vecie scris. Sa fii preocupat sa intelegi structuri de scriere ale marilor articole care au facut istorie in lume (pentru ca scoala ro nu ti le preda) si sa-ti mentii entuziasmul incercand sa respecti tot ce tine de etica si profesionalism, indiferent de zona in care scrii (politic, sport, cultura, divertisment)

she said ny times book

Am citit zilele acestea cartea She Said She Said: Breaking the Sexual Harassment Story That Helped Ignite a Movement”  despre ancheta de aproape 3 ani facuta de doua reporterite din The New York Times (  Jodi Kantor si Megan Twohey ) care a dus la dezvaluirile despre Harvey Weinstein, directorul casei de filme Miramax care a agresat sexual multe dintre angajatele sale. O gasiti aici.

Pe de o parte cartea mi-a dat aripi, mi-a dat increderea ca putem ajuta la schimbare si credinta ca, daca fiecare dintre noi isi face treaba bine si arata alte exemple exceptionale de jurnalism care sa-i inspire pe copii, mica noastra bula din meseria asta s-ar putea schimba inspre mai bine.

Pe de alta parte m-a demoralizat teribil, stiind ca suntem inconjurati de prea multi si prea prosti. (vin dupa o saptamana in care un text pe care l-am scris pentru urban.ro – necrologul lui Voicu Radescu – a fost copiat integral de zeci de site-uri pentru ca urban.ro a scris primul despre deces si a publicat un necrolog amplu; si pentru ca prea putini din presa ro de astazi au background-ul sa scrie pe un asemenea subiect, in plus au cultura google cu search pe net si luat de pe oriunde. Btw, am verificat la telefon inainte de publicare cu aproape toti oamenii mentionati in text anii si contextul in care au lucrat cu Voicu, stiind ca e  un text care va ramane, iar citatele din interviurile liternet.ro le-am ales ca sa marchez prietenia lui cu creatorul site-ului, Razvan Penescu, cu care a lucrat indeaproape la sustinerea tinerilor actori. Au fost copiate grupa mare, daca tot erau in text).

 Nu vreau sa dezbat contextul de ce am ajuns sa fim inconjurati de prosti la site-urile care pun stiri (pentru ca nu le scriu, doar le pun cu copy paste de pe unde apuca), la ziare si uneori la tv, am sa va arat insa cateva lucruri frumoase din cartea She Said. Si cred ca mai exista o speranta si pentru presa noastra, pentru exista departamentul investigatii Libertatea, exista Rise Project, Recorder sau DOR.

Investigatia doamnelor Jodi Kantor si Megan Twohey a pornit de la un alt caz de abuz sexual la nivel inalt, de la investigatiile despre abuzurile presedintelui Trump de dupa aparitia inregistrarii in care fostul presedinte SUA pe atunci om de televiziune i-a spus unui coleg ca atunci cand ii place o femeie, trece la actiune adica “grab them by the pussy”.

Editorul coordinator al The New York Times a vrut sa vada daca mai sunt alte cazuri la asemenea nivel in alte domenii si li s-a sugerat sa se uite spre Hollywood. Era in 2015. ( textul final despre investigatia Weinstein a aparut la sfarsitul lui 2018)

A delegat-o pe Jodi pentru un research pe tema pentru ca mai lucrase pe asemenea subiecte.

Iata cine era Jodi la acel moment, intre timp e castigatoare de premiu Pulitzer.

jedy kantor

“in 2013, Jodi had started investigating women’s experiences at corporations and other institutions. The gender debate in the United States already seemed saturated with feeling: opinion columns, memoirs, expressions of outrage or sisterhood on social media. It needed more exposure of hidden facts. Especially about the workplace.

Workers, from the most elite to the lowliest, were often afraid to question their employers. Reporters were not. In doing those stories, Jodi had found that gender was not just a topic, but a kind of investigative entry point. Because women were still outsiders at many organizations, documenting what they experienced meant seeing how power functioned. She wrote back to Rose McGowan, calling on those experiences:

“Here’s my own track record on these issues: Amazon, Starbucks, and Harvard Business School have all changed their policies in response to gender-related problems I exposed. When I wrote about the class gap in breastfeeding—white collar women can pump on the job, lower paid women cannot—readers responded by creating the first-ever mobile lactation suites, now available in 200+ locations across the country. If you’d rather not speak, I understand, and best of luck with your book publication.”

Prezentarea e dintr- un mail pe care l-a scris catre Rose McGowan, o actrita care postase pe twitter ca a fost abuzata sexual fara sa dea alte detalii, cand incerca sa o convinga sa vorbeasca cu ea despre agresiune.

 

Peste mai bine de 6 luni in care Jodi Kantor a vorbit cu mai multe actrite, a cautat printre pozele de la festivalurile de la Cannes sau Venetia confirmari ca femeile – care nu voiau sa-si spuna identitatea in ziar si vorbeau off the record – chiar au fost acolo cu oamenii despre care spuneau ca au fost abuzate, editorul coordinator, Rebecca Corbett, i-a propus sa mai aiba o colega de investigatie.

Pe Megan. Iata ce facuse Megan Twohey  pana atunci.

megan twohey

In mid-June Corbett suggested that Jodi contact a colleague, Megan Twohey, who was relatively new at the paper. Megan was on maternity leave, but she had a real touch with this kind of work, the editor said. Jodi didn’t know what help she would be, but she sent off an email anyway. — When Megan got Jodi’s email, she was caring for her newborn child and recovering from the most bruising reporting stretch of her career. She had arrived at the Times in February 2016 to cover politics, investigating the presidential candidates. Megan had said yes to the job with some hesitation: Politics had never been her assignment or interest. But within weeks of her arrival, Dean Baquet, the executive editor of the paper, had tapped Megan for a specific line of inquiry that drew on her reporting expertise: Had Donald J. Trump’s behavior toward women ever crossed legal or ethical lines? For more than a decade, Megan had been uncovering sex crimes and sexual misconduct. In Chicago, she had revealed how police and prosecutors in the area were shelving rape kits, robbing victims of the chance for justice, and how sex-abusing doctors had continued to practice. Later, she had exposed a black market for adopted children that had delivered some of them to sexual predators.

Si iata si un fragment din carte carte arata cine era Rebecca Corbett, editorul coordonator cea care verifica periodic statusul ancheiet, punea intrebari pentru ca reporteritele sa vada din mai multe perspective si era un suport activ pentru doamnele care au facut reporting.

She was sixtysomething, skeptical, scrupulous, and allergic to flashiness or exaggeration, the cohead of the Times investigation department but so low profile that she barely surfaced in Google search results. Her ambition was journalistic, not personal. But she was revered in newspaper circles because of one quality she did share with Weinstein: She had exerted outsized influence by championing other people’s work. At the Baltimore Sun, she had mentored a twenty-two-year-old reporter named David Simon, pushed him to stop writing short news items about rowhouse fires and murders and pursue more ambitious ones about the sociology of crime and class, and edited him until the day he left the Sun to create shows like The Wire. (In the final season, the character of the city editor, one of the show’s few heroes, was a man, but he was based in part on Corbett.)

A few years after September 11, 2001, when two Times reporters discovered that the National Security Agency was secretly spying on American citizens without warrants, Corbett kept the investigation alive despite internal debate and intense pressure from the White House not to publish, producing one of the biggest scoops of the Bush years. Like Jodi and Megan, she had come of age in male-dominated newsrooms, raising a daughter in the middle of story sprints. When she was appointed to the Times masthead in 2013, it became 50 percent female for the first time, but the milestone went mostly unremarked. Later, people would say that two women had broken the Weinstein story, but it had really been three. As Corbett tracked the growing body of hotel room stories, she had one chief concern. “What is your strategy for getting these women on the record?” she asked every few days. Jodi and Megan had a sort-of answer: If we find enough of them, we can urge everyone to go public at once, for safety in numbers. That was too risky an approach for Corbett. The sources were extremely reluctant, for understandable reasons. There was something inherently unfair in this kind of reporting: Why was it their burden to publicly tell uncomfortable stories when they had never done anything wrong?

Corbett was worried that Jodi and Megan could end up with a shocking pile of off-the-record hotel room stories but no article. Even if the reporters did manage to persuade one or two women, that could lead to the old “he said, she said” problem. The journalists were realizing the Weinstein story would have to be broken with evidence: on the record accounts, ideally, but also the overwhelming force of written, legal, and financial proof.

 

Iar seful tuturor – executive editor la The New York Times, cel care participa impreuna cu reporteritele, editorul coordinator si avocatii dupa aproape 3 ani de investigatii la o intalnire cu Weinstein este Dean Baquet.

Six people, all with some form of authority and some final responsibility for guiding the Weinstein story safely into the paper, sat in Baquet’s office. Baquet was the boss, the journalist charged with supervising the entire, encyclopedic newspaper every day. The ultimate calls were always his. But Corbett had guided the project from the beginning, and Baquet relied on her in part because her instincts were a little different. They were in running conversation with Matt Purdy, who amid the tumult of supervising many stories across the newsroom was still keeping close watch on the investigation. But Jodi and Megan as reporters had their own form of authority and responsibility. They had gathered the information. They had the relationships with the sources. They were writing the story, their bylines would appear at the top, and they would take a great deal of the blame or credit for whatever happened. The sixth figure in the room was David McCraw, the Times attorney. He was there to keep the paper out of legal trouble, so no one present wanted to reject his advice. Corbett felt they needed to give Weinstein forty-eight hours, as much for the journalists’ sake as his. They would be able to say they had done things right and avoid giving Weinstein an opening to say they’d been unfair. To Baquet, that seemed like too much. Nobody in the group trusted Weinstein, but he was the most suspicious. His instincts told him that Weinstein was just going to run out the clock. Besides, the team figured that however long they gave Weinstein, he would take more time. This was a negotiation and the journalists had to start on the short side.

But Baquet also wanted the investigation to be irreproachable. At the start of his newspaper career, he had covered the case of Gerald Hatcher, a small-time actor who was accused of posing as a talent scout to lure aspiring actresses as young as fourteen into private meetings about their future movie careers and then raping them. The way Baquet had written those stories still made him cringe all these years later. The man was guilty, Baquet was sure. But he had been too quick to convict him on the page, he thought, writing in a way that was too sensationalized and melodramatic, without enough fair summary of the arguments for the defense. “It was even probably disrespectful to the women,” he said later. “I always felt like everyone in the courtroom lost a little respect for me, including the prosecutors.” Baquet wanted to expose Weinstein, but correctly.

she said

Acum ganditi-va la cine sunt cei care conduc redactiile de la site-uri, ziarele din ro, televiziuni sau reviste. E o secventa in carte  – care e scrisa ca un thriller – cand editorul coordinator pune presiune pe reporterite sa caute mai mult spunand ca altfel nu publica ancheta.

In Romania te-ai gandi ca, de fapt, editorul a primit un telefon “de mai sus” si va fi oprita investigatia. La ei, desi e vorba despre influenta de milioane toti sefii ierarhici au fost la sustinere pentru reporterite, s-au luptat ca paraleii cand au venit avocatii lui Weinsten peste ele cu amenintari.

 Weinsten angajeaza inclusiv firma din Israel Black Cube – care a fost platita si de PSD ca sa-i faca o imagine negativa Laurei Codruta Kovesi pe vremea cand ar fi facut orice sa o dea afara din DNA. Weinsten voia sa fie intimidate victimele, sa li se faca o imagine negativa in presa ca sa nu mai aiba curaj sa vorbeasca on the record, cu nume si prenume.

Organizeaza si conferinte pentru drepturile femeilor la Hollywood ca sa aiba un cadru sa plateasca reprezentantele din ONG-uri care ar fi putut vorbi impotriva lui.

 

Nu stiu cati redactori din Romania ar fi rezistat presiunilor, cate redactii ar fi avut un asemenea cod de etica si proceduri de lucru. Si un asemenea spirit de echipa intre oameni exceptional de bine educati in meseriile lor. (catre final cand actritele incep sa spuna ca vor sa povesteasca on the record, colegii le ajuta pe reporterite sa rescrie fragmente importante de text pentru ca fi gata in timp pentru tipar)

Aici e textul rezultat dupa 3 ani de ancheta, e semnat doar de cele doua doamne desi a fost o munca de echipa cu foarte multi oameni. E textul care a schimbat istoria la Hollywood si a generat miscarea #metoo. https://www.nytimes.com/2017/10/05/us/harvey-weinstein-harassment-allegations.html

 

Daca lucrati in industria media va rog sa cititi aceasta carte. O gasiti aici.

O sa va arate cat de importanti sunt oamenii cu care va insotiti in meseria asta, dar si cata pregatire e nevoie si cata munca pentru textele care fac istorie si schimba si cu un milimetru lumea. Jurnalismul nu e despre “sa punem ceva online”. Se poate face performanta si  se pot scrie articole exceptionale si cand vorbim despre un actor, un sportiv dar si cand vorbim despre presedintele tarii.

Noi alegem daca facem lucrurile exceptional sau ne scaldam in balegar.

Si cum zicea domnul regizor Andrei Cohn “nu poti sa pui toata viata in tine numai mizerii si, cand vine momentul de rascruce in care trebuie sa fii super erou, sa iasa Superman din tine. De unde sa iasa, bre?!”

Cartea va fi adaptata intr-un film cu Carrey Mulligan si Zoe Kazan in rolurile reporteritelor, am scris pe urban.ro despre el, aici.

 

2092
carti martie august 2021Ce am mai citit… 19 carti care s-ar putea sa va inspire

Ce am mai citit… 19 carti care s-ar putea sa va inspire

Vin dupa o perioada in care am muncit foarte mult ( pentru cartea urbanro TIFF 20 de ani, dar si pentru ceea ce scriem zilnic pe urban.ro, plus proiecte viitoare care acum sunt in pre productie) si in week end, cand lucram la un story pe care-l veti citi curand – un profil al unui domn de la care avem toti de invatat – m-a lovit un gand: am fost atat de ocupata in ultimele 4 saptamani incat n-am citit nimic.

Inainte de asta (re)citisem 3 carti pentru profilul de care spun.

Asa ca mi-am luat o pauza si… am citit o carte.

carti martie august 2021

 

Ce am mai citit cand n-am muncit… intr-o ordine aleatorie poate va inspira spre lecturi de vacanta (mi-am dat seama ca nu am mai scris despre carti  – cu trei exceptii – de pe 5 ianuarie.. am mai pus pe instagram lecturile de week end, dar nu am scris nicodata mai pe larg)

Exceptiile erau – cartea asistentei personale a Melaniei Trump, putin Joan Didion ca a mai aparut o carte de-a ei in ro si, la moartea lui Larry King, cartile pe care el le-a scris si le-am citit cu multi ani in urma. Intr-una e despre un restaurant romanesc unde se ducea adesea…

In acest moment citesc o carte care iti trezeste pofta sa faci jurnalism de investigatie, e un fel de Toti oamenii presedintelui – scandalului Watergate doar ca e cu jurnaliste si miscarea #metoo. Povestea investigatiei jurnalistelor de la The New York Times despre abuzurile lui Harvey Weinstein, She Said: Breaking the Sexual Harassment Story That Helped Ignite a Movement”

She Said Breaking the Sexual Harassment Story That Helped Ignite a Movement

(si da, stiu ca lecturile mele au un pattern in ultimii ani, mai ales acum in perioada pandemiei – maniere, protocol si jurnalism. Asta pentru ca imi aduc confort si simt ca invat ceva care mi-e util acum. dar am sa ma intorc curand si la literatura curata, am un teanc pregatit)

 

Audio books

the-chiffon-trenches

The chiffon trenches – Andre Leon Tatley, memoriile unuia dintre cei mai influenti oameni de la Vogue SUA. Care voia sa se faca profesor de franceza la o scoala privata, a venit din provincie la New York, a dormit pe jos la un prieten ca sa faca voluntariat la un proiect care i-ar fi putut deschide usi in publishingul glossy, a ajuns asistentul lui Andy Warhol si asa a intrat in lumea modei.

Peste ani a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai Annei Wintour, apoi s-au certat si disputa lor a avut notorietate mondiala.

Tatley nu e jurnalist, e om de fashion extravagant care vrea sa fie lumina pe el tot timpul, iar cartea asta face. Ia rand pe rand oamenii mari din lumea modei care l-au inselat cu ceva si descrie intamplarea. Printre polite platite, cartea e insa o privire in culise la mecanismele comerciale ale modei si ale industriei publishingului pana in anii 2010 la aparitia social media.

The beauty of living twice – Sharon Stone

The beauty of living twice – Sharon Stone

Foarte emotionanta si scrisa aproape ca de un barbat, clinic, curat, fara multe adjective. Cand ai un atac cerebral care inseamna si o operatie super complicata pe creier si o iei de la capat cu vorbit, mincat, mers, iar tu esti una dintre cele mai celebre femei din lume, viata se complica pe mai multe planuri. Pierzi cariera, pierzi mult bani, sistemul in care ai lucrat si ai crescut te elimina pentru ca nu mai esti perfecta.

E o poveste – scrisa optimist –  despre a o lua de la capat cand ai trei copii, toti adoptati, si muncesti intr-un domeniu in care sansele sa te mentii in varf tind spre zero cu cat inaintezi in varsta, chiar si cand esti perfect sanatos.

bourdain

Anthony Bourdain World Travel

Un ghid cu tarile vizitate de Bourdain si locurile recomandate de el de-a lungul timpului. Scris de una dintre colaboratoarele emisiunii sale.

[caption id="attachment_54542" align="alignnone" width="300"]Justine Bateman and her Face: One Square Foot of Skin book cover Justine Bateman  Face: One Square Foot of Skin[/caption]

Justine Bateman – Face

Actrita si regizoare, Bateman vorbeste despre raportarea oamenilor la femei pe parcurs ce imbatranesc. Despre nevoia de a fi tanara mereu ca sa ramai competitiva profesional sau social.

 

Books in kindle

nadia

Letters to a young gymnast – o altfel de biografie a Nadiei Comaneci, prin scrisorile ei catre o potentiala gimnasta. E o carte care a aparut in anii 2000, multe informatii sunt de mult in spatiul public, dar e f f frumos ca Nadia nu se amesteca in mizeriile care ar fi facut cartea senzationala. Are un caracter superb si, daca cititi cartea, intelegti exact ce vreau sa spun.

Lady in waiting -  Alice Glenconner

Lady in waiting –  Alice Glenconner – biografia celei care a fost asistenta personala a Reginei Angliei pentru 12 ani. E o carte despre maniere, bun simt, despre cum sa spui cu umor si fara ranchiuna lucruri grave din viata ta. E delicioasa si doamna are un umor taios dar elegant pe care-l expune si cand vorbeste despre propriile decizii. S-a casatorit cu un tanar foarte chipes desi familia sa nu a fost de acord – familia dansei are o vechime si o traditie de 400 de ani de nobilime pur sange – iar tanarul s-a dovedit a fi extrem de instabil emotional si a pus-o in situatii foarte complicate pe care le trateaza in carte cu foarte mult umor. Iar eleganta cu care povesteste anii in care a insotit-o pe Regina in orice activitate publica e de invatat in scoala la stilurile de scriere.

The choice embrace the possible – Edith Eger

The choice embrace the possible – Edith Eger. Doamna Eger a supravietuit Holocaustului, a emigrat in America, a  devenit medic psihiatru si povesteste in aceasta carte cum greutatile inimaginabile pentru noi au ajutat-o sa aiba o viziune luminoasa asupra vietii. E mai mult decat o carte motivationala, sau o carte despre studii de psihiatrie (pentru ca povesteste si despre pacientii sai cu exemple aplicate) e o carte despre cum sa accepti ce ti se intampla in viata si sa te concentrezi pe ce e pozitiv.

Delivering happiness Tony Hseih

Delivering happiness Tony Hseih. Am citit cartea asta pentru ca tocmai descoperisem ca domnul Hseih s-a sinucis, el fiind un antreprenor multi miliardar din lumea tehnologiei care avea o filosofie de viata – ca si in cartea asta – plina de zambete. Contextul vietii lui e mai complicat si inca i se mai ancheteaza moartea – multe droguri, afaceri ilegale si prieteni interesati foarte mult de banii lui.

The son and heir – a memoir – Alexander Munninghoff

The son and heir – a memoir – Alexander Munninghoff. Cartea unui jurnalist german care descopera ca tatal sau a fost nazist. Face o intreaga ancheta jurnalistica ca sa aiba certitudinea faptului ca tatal lui a facut lucruri ingrozitoare si isi confrunta familia odata adunate dovezile. O carte despre asumare si curatarea trecutului. (Cred ca e un exercitiu pe care multi dintre noi ar trebui sa-l facem cu parintii nostri sa vedem daca au fost sau nu informatori ai Securitatii. )

didion

Joan Didion –Let me tell you what I mean. Cartea care a fost oaza mea de rasfat si de relaxare, dar si de studiu. A aparut la inceputul anului si o asteptam ca pe o comoara. Contine eseurile de inceput ale lui Joan Didion anii 70 -2000, doamna Didion fiind poate una dintre cele mai importante voci feminine ale jurnalismului la persoana I -> in carte scrie despre politica, viata, California, dubiile unei femei care vrea o cariera puternica si influenta dar fara sa “calce pe cadavre”.

Sper din tot sufletul ca la universitatile de jurnalism din Romania sa se studieze candva unul dintre eseele ei, sa fie destructurat, analizat, trecut dincolo de mesaj si descoperit ce a facut prin structura si cuvinte ca sa transmita atat de simplu si de elegant atat de multa emotie, fara sa fie patetica, fara sa se scoata artificial in prim plan.

Upstairs at the white house

Upstairs at the white house –  Majordomul sef de la Casa Alba povesteste despre viata lui in serviciul a 3 presedinti si tot atatea Prime Doamne. E din nou despre maniere, protocol la nivel inalt, dar si despre umanitate si despre cum cei mai importanti oameni din lume raman umani, emotionali, in momentele importante din viata lor, in care simt multa presiune. Si, nu, domnul majordom n-a lucrat cu Trump, s-a pensionat inainte.

not preatty enough

Not pretty enough – Helen Gurley Brown. Biografia celei care a creat revista Cosmopolitan si care in anii 60 a scris o carte care se numea Sex & Single Girls, ceva mai mult decat scandalos in epoca. A influentat milioane de tinere fete din lumea intreaga, a vorbit despre power women cand femeile invatau la colegiu retete pentru mesele festive si, ceea ce e foare simpatic, a gasit puterea in tinerete sa treaca peste faptul ca lumea ii spunea ca e uratica si nu o sa-si gaseasca un barbat care sa-i asigure o viata confortabila. A transformat look-ul ei diferit de standardul frumusetii de atunci intr-un atu si a schimbat lumea.

E o carte si pentru cele care vor sa faca produse media destinate femeilor pentru ca doamna Gurley Brown povesteste multe detalii despre industria publicatiilor glossy.

Fire your publicist Ed Zitron

Fire your publicist Ed Zitron –  O carte despre comunicarea vedetelor la Hollywood in vremea social media cand poti pune singur pe Instagram orice vrei si poti transforma agenda zilei pentru jurnalisti, daca intelegi mecanismele si stii ca noii jurnalisti sunt “copy paste” asa ca ii exploatezi cum trebuie.

E mai mult decat atat cartea si e de citit pentru cei care fac comunicare, dar si pentru cei care vor sa ajunga in lumina reflectoarelor.

 

Carti de la editurile ro

Nadia si securitatea –

Nadia si securitatea – Stejarel Olaru. O carte  greu de purtat dupa citire. Iti dai seama in ce mediu toxic au trait sportivii pe vremea lui Ceausescu, dar apreciezi inca o data caracterul exceptional al Nadiei. Chiar si dupa toate problemele pe care i le-au facut, in anii 90 a donat o suma foarte mare de bani federatiei de gimnastica ca sa le ajute pe sportive. Am facut pentru urban.ro un interviu cu domnul Olaru, istoric, care ii face acest profil incredibil Nadiei in contextul restrictiilor Securitatii. E aici.

Joan Didion Nopti Albastre

Joan Didion Nopti Albastre – te rupe in bucatele si te ambaleaza la loc cu respect pentru fiecare clipa traita stiind ca moartea e ceva ce nu vom ocoli niciunul. O scriere incredibil de rafinata si minunat tradusa in romaneste.

Small-Fry-ebook

Lisa Brennan Jobs – Small fry – marturisirea terapeutica a fetei lui Steve Jobs despre viata sa.  Un fel de “aici e tot, nu ma mai intrebati alta data, viata merge mai departe”… am facut pentru urban.ro un interviu cu doamna Brennan Jobs, o minte sclipitoare si mult bun simt, il puteti citi aici

Mi-e-dor-de-tine-cand-clipesc

Mi-e dor de tine cand clipesc –  Mary Laura Philpott – povesti de dragoste si intamplari de viata comentate de o doamna jurnalista care a avut o rubrica la ziar. Este despre femei si feminitate din intamplari marunte si cu tâlc.

11 inele

Phil Jackson 11 inele – domnul antrenor Phil Jackson e un geniu. Are o profunda intelegere a caracterului uman, individual si in echipa. Intr-o vreme in care avem guru peste guru care ne invata si cum sa bem apa, cartea dlui Jackson este o demonstratie minunata de leadership, de cum sa-i convingi pe cei mai mari si mai grei sa fie o echipa si sa renunte la individualismul care i-a facut campioni ( a antrenat echipele de baschet Chicago Bulls si Los Angeles Lakers in momentele lor de glorie cu  Michael Jordan sau Shaquille ONeal si Kobe Bryant)  O carte despre viata si despre management, chiar o bijuterie de carte.

Sa nu ne facem de ras in fata furnicilor, Iv cel Naiv

Sa nu ne facem de ras in fata furnicilor, Iv cel Naiv… o carte nostalgica despre adolescenta generatiei care batea la usile majoratului in anii 90 -2000, foarte emotionanta si cu ceva din Momo al lui Michael Ende.

 

 

2603
melania and meMelania & Me The Rise and Fall of My Friendship with the First Lady, o carte pentru managerii evenimentelelor de mare amploare, cei care fac campanii electorale si cei/cele care scriu pentru publicatii glossy –

Melania & Me The Rise and Fall of My Friendship with the First Lady, o carte pentru managerii evenimentelelor de mare amploare, cei care fac campanii electorale si cei/cele care scriu pentru publicatii glossy –

Stiu ca la prima vedere, Melania & Me – The Rise and Fall of My Friendship with the First Lady  pare o carte despre barfe de la Casa Alba pe vremea mandatului lui Donad Trump, dar cartea scrisa de Stephanie Winston Wolkoff a avut alt scop.

In prima faza am crezut ca e o carte prin care autoarea incearca sa-si consolideze imaginea pentru noi locuri de munca la nivel inalt, dar e o carte in care incearca sa dea context despre cum au fost cheltuiti banii pentru ceremonia de inaugurare a lui Donald Trump (pentru care se afla in ancheta), asa ca apar in integralitate o multime de mailuri din corespondenta din acel timp.

Putin context. Doamna Stephanie Winston Wolkoff a fost timp de multi ani cea care a organizat MET GALA, cel mai important eveniment al revistei Vogue si a fost si producator al Saptamanei Modei de la New York. Vorbim deci de o persoana care stie foarte bine sa organizeze si sa administreze detalii pentru evenimente de protocol zero.

Gasiti informatii despre cum se negociau tinutele cu designerii pentru diverse aparitii, cum publicistii vedetelor negociaza parcursul pe covorul rosu al clientelor lor si ilustrarea in media.

Sunt informatii si despre evenimentele conexe – construite special ca sa sustina brand-ul MET Gala – de la licitatii cu diverse tinute din galele precedente pana la cine si dineuri caritabile pentru networking si consolidarea unor relatii.

Pentru cineva care lucreza in comunicare si construieste branduri de lux, paginile in care este descrisa activitatea doamnei de la revista Vogue, impreuna cu MET Gala, sunt foarte valoroase.

Evident si in acest capitol apare si familia Trump  cu context despre cum construieste un brand din nimic.

In anii 2000, Trump a semnat un contract de publicitate cu Vogue care a publicat mai multe pictoriale cu Melania, pe atunci un model seminecunoscut, dar iubita a magnatului de imobiliare. In contract era prevazut si ca André Leon Talley, directorul creativ Vogue, sa o aiba partenera pe Melania la prezentarile de la Fashion Week la Paris si Milano pentru ca lumea sa o vada in primul rand la prezentari si sa inceapa sa se obisnuiasca cu numele si chipul ei.

Din aceasta perspectiva, e de inteles de ce fosta prima doamna a Americii a fost suparata ca, pe durata timpului petrecut la Casa Alba, revista Vogue nu a vrut sa faca nicio coperta cu ea. I-au propus mai multe articole de interior, dar coperta niciodata.

Tot din colaborarea Vogue si/sau Conde Nast (trustul de presa de care apartine Vogue) un alt detaliu de context: cand Trump a fost desemnat candidat pentru prezidentiale, el a avut un pranz cu toti publiserii si editorii sefi de la Conde Nast (incluzand aici Vanity Fair, The New Yorker, GQ,  Wired, Architectural Digest (AD), Condé Nast Traveler si La Cucina Italiana). Toti sefii, desi scrisesera multe lucruri rele despre Trump, s-au prezentat regulamentar la acest pranz considerat a fi “pentru networking”.

Partea despre evenimentele legate de inaugurarea prezidentiala au detalii foarte bune organizatorice pentru cei care organizeaza la noi evenimente din campaniile electorale, dar si pentru jurnalistii de politic care au comentat si vor mai comenta asemenea evenimente.

Dupa ce citesti aceasta carte, iti dai seama cam cat de superficiali sunt ai nostri jurnalisti la documentare (dar nu e o noutate, pentru ca traim in epoca vitezei, nu mai are nimeni timp sa citeaca mult).

La americani, ceremonia de investire prezidentiala e precedata de o serie de evenimente de ordinul zecilor – intre 30 si 50 de la un mandat la altul – unele create sa le multumeasca sindicatelor, donatorilor din campanie, altele pur si simplu pentru a strange alti bani.

Bugetele pentru aceste evenimente sunt impresionante. De exemplu, un detaliu care apare in carte este ca la Balul de dinainte de inaugurare, familia Obama a daruit principalilor donatori cate un glob de cristal de la Tiffany’s, un cadou pe care l-a copiat si familia Trump.

Si da, si la ei sunt oameni de o calitate indoielnica, unii au plecat acasa cu mai multe globuri de cristal. 🙂

In seria aceasta de evenimente preinaugurare a fost si cel la care a participat si s–a pozat domnul Dragnea, eveniment care se afla acum in ancheta pentru cum a fost finantat si cum s–au cheltuit banii. In carte e explicat procedeul in care oamenii ca Dragnea ajung la ceremonie, sunt pachete de 1 milion de dolari pentru 5 invitati, si pachete de 5 milioane de dolari pentru 20 de invitati.

Conform datelor facute publice din ancheta lui Dragnea, aparute in presa, el a fost pe pachetul de 1 milion de dolari impreuna cu alti politicieni aspiranti la glorie internationala si influenta de la America.

*

Si cateva detalii picante daca ati ajuns pana aici cu lectura.

Consilierul personal de imagine al lui Trump, inainte de a fi orice candidat politic, e domnul care a creat The Aprentice si Survivor. El i-a facut un scenariul despre cum sa-si anunte logodna cu Melania, ca sa aiba cat mai multa acoperire media, la o Gala Met pe covorul rosu. Imaginea de mai jos e din 2004, de la acea gala MET. Erau la inceputul campaniei de imagine, nu aveau acces la fotografii pe trepte, asa ca aranjau poze in fata.

melania trup met gala

Pentru familia Trump deviza principala este “nu conteaza adevarul, ci perceptia pe care o cream legat de un eveniment”

Da, a fost un razboi deschis intre Ivanka Trump si Melania, fiecare incercand sa aiba o mai buna prezenta in presa. Fiica lui Trump a dovedit-o in cele din urma pe Melania, dar vedeti in carte detaliile.

La inaugurare Melania a avut un plan exact unde sa se aseze, unde sa fie Ivanka asezata pentru ca fiica lui Trump sa nu apara in imaginile cu juramantul de investitura. ( e un detaliu sordid dar arata nivelul acestei familii si a disputelor din interiorul ei)

Melania a avut pe perioada mandatului de prima doamna un stilist – designerul american de origine franceza, Hervé Pierre Braillard, care a avut in grija si alte prime doamne – Laura Bush, Hillary Clinton si Michele Obama – stilist pe care a refuzat sa-l plateasca in prima jumatate de an, considerand ca e o onoare pentru el ca munceste pentru ea, deci nu mai are nevoie de bani 🙂 .

Da, cum banuiau multi oameni de comunicare, fotografiile cu Melania nud au fost facute publice cu acordul lui Donald pentru ca avea nevoie sa se mute atentia publica de la problemele sale.

Cartea e si un profil indirect al Melaniei Trump, o femeie care nu a fost deranjata nici de infidelitatile sotului, nici de faptul ca a fost pusa in situatii penibile in fata opiniei publice internationale, atat timp cat a avut asigurata viata luxoasa pe care si-a dorit-o.

In plus, femeia facea doar ce voia ea in materie de respect fata de protocol. La vizita premierului nipon cu sotia in New York pentru ca echipa de comunicare a sotului (separata de echipa ei, si condusa de Ivanka) a pacalit-o cu detaliile de organizare, rezultatul fiind ca a atacat-o toata presa ca nu a fost non stop langa sotia premierului, la primul moment de intalnire cu Akie Abe– o plimbare printr-o gradina japoneza – s-a imbracat cu o rochie alba Dior si nu a avut lenjerie intima.

Cam asta era nivelul sordid al disputelor dintre ei. Dar nu aceste detalii sunt importante pentru profesionistii din comunicare, astea sunt amuzante la cafea.

melania-trump-akie-abe

3363
carti en bazavan 2020Ce carti am citit/ascultat in 2020 (cartile in limba engleza) –

Ce carti am citit/ascultat in 2020 (cartile in limba engleza) –

2020 n-a fost cel mai bun al meu in materie de lecturi si nu va lasati inselati de insiruirea de mai jos. Multe sunt carti audio, pe care le-am ascultat in plimbarile lungi prin parc, cand trebuia sa fac numarul de pasi zilnic care sa ma ajute dupa efectele izolarii.

Ca de obicei am trei surse de lecturi, pentru ca ma deranjeaza sa citesc doar “ce citeste lumea” pentru ca e pe val sau tocmai a fost lansat la noi. In ordine sursele mele sunt: propriile descoperiri din ce articole sau carti citesc (cand intr-o carte se face referire la o alta, adesea ma duc sa o citesc si pe cea care e referinta), recomandarile editurilor dintre aparitiile la noi (multumesc foarte mult pentru toate cartile pe care le primesc si, mai ales, multumesc ca nu-mi trimiteti vrac orice lansati; stiti care e zona mea de interes), si a treia sursa e din interviurile pe care le fac, cand unul dintre subiecti recomanda o carte, adesea o citesc.

Anul acesta am constatat ca influenta algoritmilor care iti livreaza doar ceea ce e relevant pentru tine sau ti-ar face placere se simte si in lecturile oamenilor care abandoneaza usor cartile care nu le plac. Eu sunt dintre cei care le citesc pana la capat, gandindu-ma ca are si scriitorul o strategie, o structura care trebuie respectata si urmarita pana la capat. Am mai observat un comportament al unui grup mare de oameni care au citit doar carti motivationale sau biografii si care au o intelegere diferita despre lectura in sine. (ma gandesc sa scriu separat despre asta).

Iata ce am citit/ascultat in 2020 , cartile in limba engleza (e si una in franceza, m-am dus in continuara lecturilor dintr-o alta carte)

Am impartit cartile pe cateva categorii: biografii (citesc multe – in special ale artistilor si oamenilor de media pentru ca ma ajuta in job), politica (tot la limita biografiilor, dar imi plac pur si simplu), carti despre sanatate, nutritie si organizarea mintii, precum si carti despre media/marketing si publicitate.

iata biografiile pe care le-am citit

avedon simething personal GREEN LIGHTS iger

mamba mentality sally field the life grace kelly TREVOR NOAHLONDON, ENGLAND - JANUARY 30:  Jim Carrey attends the Gala Screening for "Sonic The Hedgehog" at Vue Westfield on January 30, 2020 in London, England. (Photo by David M. Benett/Dave Benett/WireImage) Memoirs and Misinformation A NOVEL By JIM CARREY and DANA VACHON CR: David M. Benett/WireImage; Penguin Random House

 

Dintre toate, am doua mentionari speciale – cartea lui Robert Iger – fostul sef Disney care cred ca se pregateste pentru o candidatura la prezidentiale: e o carte despre lidership si despre cum sa faci fata presiunilor, sa ai super viziune si sa o iei usor peste oameni ca sa-ti urmezi drumul. (pentru cei care vor sa faca cariere in corporatii, mentalitatea pe care o arata Iger in aceasta carte poate fi un model)

Si a doua mentiune, cartea lui Jim Carrey – care e un mix intre fictiune si realitate, recunosti multe intamplari din viata lui daca esti familiar cu lumea de la Hollywood, dar nu stii niciodata daca tot ce spune e un cadru real. E o abordare interesanta din punct de vedere literar, si-a transformat viata in literatura la limita fictiunii.

In rest, toti cei de mai sus au muncit mult, n-au avut cariere la noroc; au avut strategii exacte despre unde vor sa ajunga in cariera si mai putin unde vor sa fie in viata personala, si le-au urmat cu strictete.

 

ce carti din politica am citit/ascultat

albright comey trump bio yhe rook where it happends220px-A_Promised_Land_(Barack_Obama)

N-am prea multe de spus despre ele; le-am citit mai mult de curiozitate sa vad unde merge lumea – iar cele despre Trump ca sa inteleg cat e de nebun. Cu toate astea, cred ca “Too Much and Never Enough”, scrisa de nepoata lui Trump e profund neetica, cu inregistrari ale membrilor familiei fara ca ei sa stie ca vor aparea intr-o carte, cu frustrarile autoarei ca tatal ei nu a primit partea de bani din mostenirea familiei Trump, si multe altele.

Cartea dlui Obama mi s-a parut putin ciorba reincalzita, poate si pentru ca Michele a scris inainte despre o parte din evenimente (si pentru ca i-am citit celelalte carti ale lui). Dar sunt fascinata in continuare de felul in care povestesc amandoi si cum sunt structurate cartile, care au povesti care par fluide.

*

La limita dintre biografii si media/publicitate am citit cartea primului si singurului redactor sef Vogue Paris de origine americana, Joan Juliet Buck- The Price of Illusion.

E carte care arata ceea ce sustin de multi ani: nu poti sa scrii despre lux daca nu ai trait luxul pe banii tai, daca nu te-ai educat in lux. (de asta mi se par fake toate caprioarele noastre care “joaca” luxul). La Vogue Paris nu erau primiti in anii 70-80 nici la internship decat cei care veneau din familii foarte bogate si aveau educatie estetica speciala. ( E un capitol foarte frumos despre tatal filosofului si scriitorului Alain de Botton, Gilbert de Botton – un mare vizionar si un om foarte foarte bogat).

De la cartea doamnei Buck am ajuns la Madame Claude, doamna care a inventat notiunea de Call Girl si cel mai luxos bordel din lume ( e un capitol in care Kennedy, ajuns in vizita de stat la Paris, se duce la una dintre fetele lui Madame Claude dupa ce incurca adresa… super funny). Cartea – cartile de fapt (o biografie si o autobiografie) vorbesc despre lumea glamour din spatele a ceea ce se vede, despre sex si influenta, una e in franceza ( a fost o provocare simpatica sa o citesc)

joan buck madame claude alo oui madame claude

 

La categoria carti despre sanatate si organizarea mintii, am sa pastrez multi ani in minte cartea lui Dalai Lama despre etica pe care am ascultat-o in primavara imediat dupa ce am iesit din izolare. O asociez cu plimbari lungi prin parc, in care imi distrageam atentia de la durerile de spate, cu soarele cald de primavara vara si cred ca e o carte absolut minunata. Absolut minunata pe care daca o cititi, o sa va faca curat in suflet.

BEYON RELIGIONS

Am citit mai multe carti despre alimentatie, una chiar recomandata de una dintre actritele mari venite din America de la filmul pe platourile caruia am fost la inceputul anului.  Sunt preocupata de foarte multi ani de ceea ce mananc, nu sunt nici vegetariana, nici vegana – desi mananc f f putina carne, dar ma intereseaza mult impactul alimentatiei asupra corpului nostru pentru ca ma gandesc mereu la noi ca la niste masinarii complexe carora, daca le dam combustibilul corect, le facem foarte mult bine.

eAT FOR LIFE simplify YOUR BODY IN BALANCE zappos

La categoria carti despre publicitate, despre business si organizarea mintii am citit urmatoarele

FIRT BREAK ALL THE RULES humankind timoty morton mind THE CULTURE MAP

 

Iar la literatura am stat cel mai prost, din pacate (am compensat insa citind literatura in limba romana: cred ca ne ajuta mult sa citim literatura dincolo de biografii si carti profesionale, pentru echilibrul nostru mental, pentru o apreciere mai buna a calitatii celorlalte carti – de la structura cartii pana la cea a frazei)

a grieg observed eugenides freh smith

Imi plac foarte foarte mult cei trei scriitori, Eugenides cred ca are una dintre cele mai spectaculoase constructii de fraze (fragmentul in reverse de la inceputul lui Middlesex il stiu pe dinafara, am scris despre el acum 7 ani, il gasiti aici), iar Zadie Smith este una dintre cele mai fine scriitoare britanice contemporane care pur si simplu imi merge la suflet. Ma bucur ca sunt tradusi amandoi si la noi. Le citesc cartile de obicei si in ro si in engleza, ca sa ma bucur pe deplin de munca lor exceptionala.

 

 

4223
2RambursOriceRamburs Orice – o noua asigurare cu care iti recuperezi banii de la evenimentele, vacantele la care nu mai poti ajunge –

Ramburs Orice – o noua asigurare cu care iti recuperezi banii de la evenimentele, vacantele la care nu mai poti ajunge –

Dupa cum stiti sunt o foarte mare consumatoare de experiente – in general culturale, dar si de travel. M-am dus de-a lungul anilor in diferinte tari si pentru o singura zi ca sa vad un anumit spectacol, la fel cum am fost la noi in tara in orasele mari uneori doar pentru o noapte cat sa vad un spectacol de teatru sau de dans.

In viata asta am sarit cu parasuta (l-am “inchiriat” pe campionul national pentru asta, pentru ca era importanta siguranta mea), m-am plimbat cu masina de formula 1, in dreapta soferului care conducea cu viteza de avion (ne urcam pe pereti la propriu), m-am “dat” cu balonul de aer cald sau cu parapanta (cu un campion national) si as mai incerca o multime de asemenea lucruri pentru ca ma ajuta sa ma cunosc si sa traiesc senzatii noi.

Partea de culise a acestor experiente este ca, atunci cand vrei sa fie exclusiviste si foarte in siguranta pentru tine, te costa un pret corect, dar peste medie. De asta intotdeauna, am ales sa experimentez aceste senzatii cu planificari riguroase inainte – de la programul meu pana la balanta financiara. Pentru fiecare dintre ele, pot sa spun cu mana pe inima ca au meritat din plin.

De cand a inceput pandemia mi-am pus tot mai des problema cum imi securizez eu, consumator de experiente, investitiile in vacantele mele, in evenimentele la care vreau sa particip.

Inteleg ca sunt lucruri care nu depind de mine – anularea unor evenimente in caz de cutremure, pandemii etc – dar pentru aceste situatii exista legislatie si reglementari care implica voucherele valorice care acopera pretul experientei.

In aceasta perioada a fost prima data cand mi-am pus problema daca pot sa am eu – cetatean obisnuit – asigurare pentru un eveniment pentru care am platit si, daca nu mai ajung undeva, imi pot primi banii inapoi?

Am aflat ca zilele acestea s-a lansat un asemenea produs de protectie a cheltuielilor pe care le facem cu vacante sau experiente in Romania, si ca in caz de neprevazut, iti poti recupera banii investiti.  . Aceasta  se refera la evenimente, vacante si experiente pe care ti le cumperi pe teritoriul Romaniei  si tu, clientul/consumatorul, nu mai poti sa mergi dintr-un motiv sau altul.

E despre client nu despre organizatorul de eveniment, dar e o asigurare unica pe piata in Romania, e foarte accesibila si foarte usor de facut. In plus, iti creeaza un confort personal al utilizarii corecte a banilor tai in orice conditii personale.

Asigurarea apartine companiei Eurolife FFH, se numeste RAMBURS ORICE si este prima asigurare de tip storno pentru calatoriile, experientele, tabere de copii, evenimentele din Romania disponibila 100% online, din piata locala.

RambursOrice2

Pentru ce putem sa ne securizam cheltuielile: vacante, city break in tara, conferinte, de pe teritoriul Romaniei pe care le-am platit dar nu mai putem ajunge din cauza obiectiva care ne apartine: ne-am imbolnavit noi sau copiii inainte de a pleca in vacanta, a intervenit decesul unei rude apropiate si ni s-a schimbat programul, a intervenit nasterea unei rude apropiate si, din nou, ni s-a schimbat programul, ni s-au furat actele si nu ne mai putem deplasa, ni s-a intamplat o dauna materiala la casa si necesita prezenta noastra deci nu mai putem pleca, am fost implicati intr-un accident pe durata deplasarii catre un eveniment si nu mai putem ajunge la el, a intarziat avionul peste 3 ore si  nu am mai putut ajunge la eveniment/ spectacol/concert.

In mod optional si in pas cu vremurile actuale, se poate opta pentru extinderea acoperirii si in cazul diagnosticarii  cu COVID-19 (SARS-CoV-2), in urma careia trebuie sa fim spitalizati, izolati sau carantinati, situatie care duce implicit la anularea deplasarii, vacantei, experientei.

 

Ce se ramburseaza:

  • Sejur Romania – recuperarea costurilor aferente cazarii & transportului / recuperarea penalitatilor de anulare/modificare
  • City-break in Romania – recuperarea costurilor aferente cazarii & transportului / recuperarea penalitatilor de anulare/modificare
  • Calatoriile cu avionul – recuperarea costului biletelor
  • Tabara / Excursie – recuperarea costului pachetului
  • Delegatie – recuperarea costurilor aferente cazarii & transportului / recuperarea penalitatilor de anulare/modificare

EVENIMENTE:

  • Conferinte / Cursuri (cursuri individuale) – recuperarea costului biletelor
  • Concert – recuperarea costului biletelor

 

EXPERIENTE

  • Hobby (fotografie, design etc)
  • Food&Drink, Spa&Beauty – relaxare
  • Aventura, Zbor, Nautic, Personal Development etc

Pentru toate iti poti recuperare costulbiletelor/voucherelor.

 

E prima asigurare de acest gen din Romania, mi se pare ca e un pas important si de actualitate pentru a ne eficientiza si securiza chetuielile pentru experientele din timpul liber. E o asigurare care ne ofera un confort in aceste vremuri tensionate si e foarte usor de facut, online, prin doar cativa pasi de urmat.

Va invit sa mergeti pe site-ul Eurolife FFH  si sa parcurgeti putin pasii ca sa intelegeti cat de simplu este si mai ales ca sa pastrati in minte ca exista aceasta varianta pentru momentul achizitionarii unor vacante si experiente speciale care conteaza pentru voi.

3168

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!