Category : culturale

27 pasiAgassi, Noica, Fassbender si cei 27 de pasi ai lui Tibi Useriu –

Agassi, Noica, Fassbender si cei 27 de pasi ai lui Tibi Useriu –

Am citit ieri cartea ultra maratonistului Tibi Useriu – 27 de pasi – si, dincolo de povestea uluitoare, m-a socat, emotionat, marcat profilul de barbat care reiese printre randuri.

Titlul vine de la numarul de pasi cu care Tibi Useriu cuprindea intreaga curte din inchisoarea in care a fost scos la plimbare o ora pe zi timp de 9 ani si 8 luni.

”27 de pasi” este o carte despre libertate dar nu pentru ca vorbeste despre un om care a stat aproape 10 ani intr-o puscarie de maxima securitate, ci pentru ca acel om a invatat sa-si simta corpul separat de suflet, sa-si simta mintea/gandul separat de inima/instinct si sa lucreze cu ele inspre evolutia lui.

Este o carte despre libertatea pe care o obtii in spatiile care par inguste (mintea, corpul tau) dar care sunt, de fapt, nemarginite.

Astazi Tibi Useriu e un model pentru multi tineri pentru forta cu care a luat-o de la capat, pentru puterea si vointa de a-si da restart intr-o noua viata. Dar e in carte un capitol pe care sper sa-l citeasca toti psihologii si administratorii din penitenciarele din RO, un capitol in care povesteste cele 6 luni de iad din libertatea de dupa eliberare cand ar fi facut orice ca sa se intoarca la puscarie, intre cei patru pereti perfect albi.

Si mai sper ca marturisirile lui Tibi sa ajunga si in penitenciarele din Romania pentru ca si acolo va schimba mult in viata si intelegerea libertatii a celor care sunt inchisi.

***

Cunosc locurile de pe langa Bistrita despre care vorbeste Tibi in carte, am fost de cateva ori acolo, ba chiar il cunosc si pe fratele lui – Alin – pe care am avut bucuria si onoarea sa-l intervievez cand era la inceputul constructiei miscarii care se numeste Tasuleasa Social, una dintre cele mai mari scoli de voluntariat si mentorat din Romania.

Stiam o parte din povestea copilariei lor plina de abuzuri si violente, descrisa barbateste de Alin, in putine cuvinte, in discutiile noastre din afara inregistrarilor pentru interviu. Stiam chiar si ca Tibi era, la un moment dat, in puscarie in Germania pentru ca fratele lui nu ascundea intamplarea, dar nici nu a pus niciun fel de presiune sau vina cand a mentionat asta la una dintre intrebarile mele.

Cand citesti cartea insa, si vezi cat de mult a coborat garda Tibi ca sa povesteasca ce i s-a intamplat in copilarie si in primii ani ai tineretii, incepi sa simti multele nuante de gri dintre binele si raul pe care il face sau il primeste un copil sarac care s-a nascut intre munti.

***

Cartea mi-a adus aminte de biografia lui Agassi, la care si face o trimitere, dar nu pentru partea de sport (Useriu – 42 ani – este un atlet care a castigat unele dintre cele mai grele curse de maraton / ultramaraton din lume), ci pentru partea de singuratate din sport, partea in care se lupta cu mintea si trupul lui in conversatii contradictorii in timpul curselor, pentru partea in care iti arata cum si-a dezvoltat vointa si determinarea.

Intr-un fel foarte foarte ciudat, mi-a mai adus aminte de o carte pe care am citit-o prin adolescenta – Jurnalul lui Constantin Noica – si de o propozitie care ma urmareste de atunci ”libertatea este neatarnarea de oameni si lucruri”. Pentru ca Tibi Useriu a invatat si isi traieste libertatea exact asa cum o descria Noica.

Si mi-a mai adus aminte de un film, Shame – cu Michael Fassbender si Carey Mulligan in rolurile a doi frati ale caror copilarii  dificile se resfrang la maturitate intr-o dependenta (sexuala, la el) si o tulburare emotionala de personalitate (la ea).

Useriu seamana putin la infatisare cu Fassbender si poate si de aceea m-am gandit la acest film.

E o secventa catre finalul filmului in care personajul lui Fassbender iese din spitalul in care se afla la recuperare sora care incercase sa se sinucida, si incepe sa planga in ploaie. E atat de multa forta, vulnerabilitate, sensibilitate si singuratate in secventa aia, si atat de mult adevar incat cred ca toate premiile de actorie pe care le-a castigat Fassbender pentru acest rol s-au asezat in acele 2 minute.

Si Tibi Useriu plange prin ploaie si iti povesteste in carte cum plangea in ploaie in timpul curselor lui de ultra maraton.

Ma rog, si cititorii plang acasa. Mult.

***

Am vrut sa citesc mai intai cartea si abia apoi sa vad orice inregistrare, interviu video cu Tibi Useriu, stiind ca – prin natura meseriei – am sa vad prin ”imagini” lucruri care mi-ar fi dat un portret al lui din perspectiva mea, si nu versiunea pe care vrea el sa o arate lumii, asa cum se intampla intr-o naratiune controlata, asezata frumos pe hartie, editata de cateva ori. ( felicitari prietenului lui Tibi care l-a ajutat la carte pentru structura si pentru solutiile tehnice de a pastra si masculinitatea, barbatia dar si emotia intr-o stare cat mai pura).

Dupa ce am citit cartea, m-am uitat la interviul pe care l-a facut Andreea Esca pentru Europa FM cu Tibi Useriu. Si, dincolo de povestile pe care Andreea le-a aflat in plus, dincolo de zambetul si vorba linistita ale lui Tibi, am sa tin minte multa vreme gestul de mangaiere pe care –l face cu degetul mare pe manerul scaunului de cate ori e intrebat ”in rafala” lucruri din copilarie. E foarte vizibil in prima si in ultima parte a interviului, cand emotiile pentru el erau mai mari.  ( puteti vedea aici tot interviul)

E in gestul acela asa de multa nevoie de tandrete si de afectiune cat nu poate fi ascunsa de zeci de maratoane sau mii de kilometri alergati.

Sa cititi cartea, nu pentru senzationalul ei, ci pentru a intelege si simti cat de multe poti sa faci cu mintea ta in conditii extreme. Si cat de multe pierdem in viata pentru ca nu suntem pusi/ sau nu ne punem in situatii care sa ne dezvolte vointa, care sa ne invete sa constientizam separarea spiritului de trup.

Si, mai ales, pentru ca nu avem puterea sa stam o vreme singuri ca sa ne cunoastem.

*

Imi place mult o secventa din carte in care Useriu se pregateste pentru primii sai 213 km de alergare- o cursa din Pasul Tihuta pana la Cluj, cu final pe Arena centrala. Intr-o dimineata, inainte de antrenament, aude la radio o stire despre el si despre cum gestul lui va fi in beneficiul copiilor bolnavi care beneficiaza de dializa si realizeaza, inca o data, ca nu are cum sa abandoneze. Mintea lui nu concepe sa-i dezamageasca pe copiii aceia.

E o frumoasa lectie despre cum libertatea in sensul lui Noica (neatarnarea de oameni sau lucruri) poate fi inteleasa deplin doar in compania altora.  Pentru ca emotiile sunt mai puternice si mai frumoase daca sunt impartite, cu iubire, cu cei din jur.

 

 

 

 

4964
datelii locuinta frida kahlo“Casa Azul”, universul intim al artistei mexicane Frida Kahlo

“Casa Azul”, universul intim al artistei mexicane Frida Kahlo

Culori vibrante, multa lumina naturala, numeroase tipuri de plante si detalii artizanale, acestea sunt doar cateva elemente definitorii pentru muzeul Frida Kahlo, locatie cunoscuta sub numele de “Casa Azul” (Casa Albastra), ascunsa bine in centrul cartierului Coyoacan din capitala Mexicului.

Daca ajungi in Ciudad de Mexico, viziteaza casa artistei Frida Kahlo, ce a devenit muzeu in 1958, conform dorintelor sale si ale sotului ei, Diego Rivera, dorinte exprimate inainte de a muri. In prezent, acesta este unul dintre muzeele cele mai cunoscute si vizitate din capitala mexicana.

Casa Albastra este un refugiu intim, plin de personalitate, un loc pe care Frida l-a aranjat cu generozitate, in care vei gasi obiecte personale, vopsele tempera, lucrari de arta, tot universul artistei latinoamericane, recunoscuta la nivel mondial. Fatada si accentele puternice albastre te transpun in alta lume, una plina de viata, energie si creativitate. In aceasta casa poti admira si cateva lucrari importante realizate de Frida: Viva la Vida (1954), Portretul tatalui meu Wilhem Kahlo (1952).

Fotografii de Bethlehem Imaz

casa frida kahlo detalii muzeu frida kahlo tempera frida kahlo detalii datelii locuinta frida kahlo

914
furt uite cine danseaza alison vs maricaun furt la #UiteCineDanseaza

un furt la #UiteCineDanseaza

Update – intr-o lume in care distantele nu mai exista gratie internetului, a fost doar o chestiune de ore pana autorul coregrafiei copiate sa afle.

S-a intamplat asa: blogul meu e citit de oameni apropiati lumii dansului, in comunitatea mea de pe facebook sunt multi oameni conectati la lumea dansului la nivel international. Cineva a vazut filmul si i l-a trimis.

Probabil ca rezolvarea incidentului se va face cu discretie departe de ochii publicului, dar intamplarea e un bun caz de studiat in conferintele despre comunicare si internet.

Nu m-am gandit nicio clipa ca textul /filmul va ajunge la Travis Wall, am scris sambata la suparare pentru ca remarcasem furtul. Dar parcursul vestii (in 30 de ore a ajuns la cel despre care scriam si locuieste in partea cealalta a globului) e o dovada  ca nu mai poti sa crezi ca lucrurile pot merge oricum, ca esti departe de aia de la care te ”inspiri” si nu o sa stie nimeni.

(mai jos povestea initiala)

Editia din 27 martie Uite cine danseaza a prezentat un mic furt.

Este vorba despre dansul lui Liviu Teodorescu ”coregrafiat” de Marica Derdene.

Nu ma astept ca Florin Calinescu, Cabral, Mihaela Radulescu sau Andreea Marin sa stie ca e un dans furat, cum as putea sa le gasesc scuze si lui Mihai Petre si Gigi Caciuleanu ca nu stiau ca a fost un dans copiat pentru ca sunt multe productii de gen.

Dar ma asteptam ca producatorii emisiunii sa fi stiut ca acest dans este furat pentru ca este unul super super premiat in versiunea dansata de Allison si Robert, coregrafiata de Travis Wall.

Ca sa nu existe discutii, formatul emisiunii spune ca fiecare dintre coregrafi trebuie sa CREEZE un dans pentru fiecare editie. Nu sa-l fure:)

versiunea din america

versiunea din romania

 

Scriu abia acum pentru ca astazi am reusit sa vad emisiunea. Si mai scriu tocmai pentru ca mi se pare foarte foarte romanesc sa furi de la altii chiar si cand e vorba despre o poveste atat de dramatica.

Domnul Gigi Caciuleanu stie pasiunea mea pentru dans si stie ca aceasta remarca vine din dorinta de a fi respectata munca fiecarui dansator si coregraf. (De altfel puteti citi aici o bucurie de interviu cu domnul Gigi Caciuleanu pe care l-am facut in urma cu aproape 9 ani, iar acest link va va duce catre o serie de cronici ale spectacolelor domniei sale pe care le-am vazut, spectacole de o profunzime, o emotie si o teatralitate aparte. Pe care vi le recomand din inima.)

Liviu Teodorescu e un baiat foarte talentat, nu e vina lui, nu el trebuie sa aiba cultura si background-ul de dans (desi e foarte posibil sa i se fi aratat miscarile din clipul original), dar e incorect fata de munca unuia dintre cei mai talentati si premiati coregrafi de dans contemporan ai momentului, Travis Wall (care si-a pus in aceasta coregrafie povestea mamei lui).

E o problema a coregrafei lui Liviu Teodorescu si a producatorilor emisiunii.

O problema mare, de etica, zic eu.

6090
dadu shinDadu Shin, inspiratie in culori saturate si stari vibrante

Dadu Shin, inspiratie in culori saturate si stari vibrante

text de Eliza Manolescu

Ilustratiile lui Dadu Shin, un artist american ce provine dintr-o familie asiatica, sunt realizate in culori vibrante, saturate, ce exprima optimism si putere.

Shin locuieste in Brooklyn (New York) si si-a dorit intotdeauna sa deseneze. Creativitatea lui a inceput sa se dezvolte inca din copilarie. Adult fiind, Dadu Shin s-a inscris la cursurile scolii de design din Rhode Island, iar apoi s-a mutat la New York, unde si-a inceput cariera ca artist-freelancer.

Este un tip modest, care a declarat intr-un interviu ca singurul lucru la care crede ca se pricepe cel mai bine este desenatul. De asemenea, Shin se gandeste serios sa-si incerce talentul pe viitor si in domeniul modei si a designului de tesaturi.

Mai jos poti vedea o parte din lucrarile sale:

dadu shin lucrari shin desen shin lucrare dadu shin 2 dadu shin desen

671
vaze ceramicaMalwina Konopacka si vazele pictate manual

Malwina Konopacka si vazele pictate manual

Malwina Konopacka este un designer ilustrator care creeaza obiecte decorative in forma de vaze din ceramica, pe care le stilizeaza. Prima ei serie de vaze se numeste OKO si fiecare piesa iese in evidenta prin diferite concavitati desenate, colorate sau cu detalii ale chipului uman, in special ochiul, ce te captiveaza de la prima vedere.

Malwina a absolvit Facultatea de Arta din Varsovia si are o diploma de ilustrator de la Universitatea din Berlin. A participat la diverse expozitii in Varsovia, New York sau Milano, colaborand in acelasi timp si cu presa poloneza. In prezent, atentia ei este concentrata pe colectia de vase OKO.

Vazele din ceramica sunt pictate manual si sunt creatii unice sau in editii limitate, ce au influente din cultura traditionala poloneza a portelanului prin utilizarea culorilor alb si albastru de cobalt, precum si modele care amintesc de anii ’60.

Malwina Konopacka

vaza designer polonez

Ultima serie, “Jungle”, contine 20 de vaze caracterizate prin detaliile din natura, cum sunt frunzele, palmierii, bananele sau cactusii, care combina nuanta de verde cu portelanul clasic englezesc, in ilustratii moderne. De asemenea, colectia include si doua omagii pentru pictorul francez Henry Rousseau si 10 modele de vaze cu elemente de aur.

vaza omagiu henry rousseau

750
josh si cainele sau(foto) Inspiratie pop in culori vibrante, de primavara, de la Josh Sperling

(foto) Inspiratie pop in culori vibrante, de primavara, de la Josh Sperling

Nuantele vibrante, inspiratia din cultura pop art, accentele vesele si frumoase estetic captiveaza atentia lucrarilor vibrante ale lui Josh Sperling. Activitatea artistului american, nascut in 1984, prezinta o combinatie perfecta de forma si culoare.

Josh creeaza structuri super colorate pe care le atarna pe perete pentru a crea un mix armonios, dand viata unei compozitii pline de bucurie prin formele rotunjite, ca si cum nu exista loc pentru unghiuri si duritate.

Sculpturile sunt create din scanduri de lemn care sunt puse impreuna ca un puzzle pe o panza alba. Abstract sau figurativ, piesele artistului au un impact vizual puternic, dar in acealasi timp dau impresia unui univers extrem de prietenos.

josh lucrare

josh speling

josh sperling

733
crihana culori“Europa indestructibila” prin ochii artistului Florian Doru Crihana

“Europa indestructibila” prin ochii artistului Florian Doru Crihana

Elvetia pare sa fie locul in care artistul roman Florian Doru Crihana se simte cel mai bine, in orasele de poveste asemanatoare cu cariera sa.

A debutat in 1987 intr-o expozitie colectiva la Braila. Si-a facut o imagine asupra lumii rascolind saptamana de saptamana, timp de 20 de ani, temele arzatoare ale societatii contemporane. Concluziile sale grafice au fost premiate de 80 de ori in toata lumea.

Insa acum cinci ani a hotarat sa intre mai adanc in istoria unor comunitati europene, pentru a descoperi ceea ce mai era de descoperit – o misiune aproape imposibila. Dar, dupa cum scrie criticul de arta Mariana Tomozei Cocos, a reusit: « Crihana vrea sa inteleaga – si sa ne faca si pe noi sa intelegem – atitudini umane din prezent si din trecut, eventual consecinte ale lor proiectate in viitor, acele sensuri care scapa investigatiilor facute de istorici sau sociologi.  »

Si asa a procedat cu mai multe orase din Europa: Venetia, Brugge, Legnica, Sacile, Pordenone, Bologna, Potsdam, Strasbourg, La Reole si Berna.

afis fribourg

Noua sa expozitie despre orasul Fribourg din Elvetia se aliniaza perfect la aceasta serie pentru ca publicul prezent la vernisaj a confirmat afirmatiile criticului : « Parcurgand cu privirea lucrarile, cautand cheia imaginilor, inevitabil se instaleaza o perceptie a ansamblului, dincolo de detaliile amuzante; este chiar orasul, vazut prin prisma autorului, orasul acesta care parca pluteste, cu monumentele lui celebre, cu legendele lui vechi care se amesteca cu prezentul si nu poate fi despartit de istorie. »

galerie cathedrale fribourg

Imediat dupa vernisajul din galeria Cathedrale  (prima galerie de arta din Fribourg, fondata in 1966), elvetienii au venit sa vada, sa se vada. Unii au plecat cu cate un tablou, ca sa nu uite. Artistul a ramas mai multe zile in orasul elvetian deoarece vestea se duce cam greu, pentru un roman. Asteapta presa nu pentru el, ci pentru ei.

lucrare expo fribourg crihana

crihana sevalet

Crihana isi ia mereu cu el sevaletul, ca sa nu se opresaca din lucru. De data aceasta pentru berlinezii care il asteapta la Potsdam, in luna august ,cu noua sa serie despre oras – a doua . Da, a doua pentru ca acolo unde merge, este asteptat sa continue cu partea a doua. De aceea anul acesta este anul seriilor 2 (la Potsdam si Venetia), lucrari de la 35 la 70.

Si uite asa romanul nostru face istorie prin Europa, dar i-ar trebui vreo trei vieti sa acopere tot Estul si tot Vestul. Lui insa nu-i pasa, traieste simplu la Galati, se trezeste la 5 dimineata si alearga pe faleza, iar in timpul zilei e cu mintea pe strazile vreunui oras medieval.

caricatura crihana fribourg crihana caricatura fribourg

1440
canvas bernard SBernard Simunovic si tablourile sale pline de vitalitate

Bernard Simunovic si tablourile sale pline de vitalitate

Artistul croat Bernard Simunovic, ce traieste acum in orasul Dortmund din Germania, isi petrece timpul intre arta pura si lucrarile grafice.

Tablourile sale pe panza (canvas) au un simt al miscarii continue si o scanteie de vitalitate spontana. Acestea se deosebesc prin elementele grafice de pe fundalul cu puncte pline de culoare, ce uneori sunt imbinate cu forme suprapuse, intr-o singura culoare, pura, si prin figuri umane, chipuri si profiluri care sunt evidentiate clar si pronuntat.

Datorita folosirii liniilor negre si subtiri, care contrasteaza cu restul detaliilor, tablourile seamana cu niste schite vesele, in miscare, dar sunt de fapt picturi unice, elaborate cu grija, care indica anii in care Simunovic a studiat arta.

Stilul se recunoaste prin complexitatea cu care sunt realizate, facandu-l pe privitor sa vrea sa descopere povestea spusa in fiecare tablou.

canvas Bernard Simunovic Bernard canvas linii negre lucrare Bernard Simunovic

Sursa: bernard-simunovic.com

1068
The-Oscars-2017-Betting-OddsPR & Promovare – campaniile cu care studiourile incearca sa castige Oscaruri in 2017

PR & Promovare – campaniile cu care studiourile incearca sa castige Oscaruri in 2017

La noapte se impart Oscarurile intr-o ceremonie care va fi foarte politica si care a debutat cu un mic scandal.

Cu o zi inainte de ceremonie, unuia dintre posibilii castigatori  i-a fost retrasa nominalizarea pentru ca nu a respectat regulile de promovare si de campanie pentru castigarea statuetei. Mai exact: si-a sunat fostii colegi care sunt membri in Academie si i-a rugat sa-l voteze, regulamentul interzicand express lobby-ul prin telefon.

Este vorba despre Greg P. Russell care era nominalizat pentru Sound Mixing pentru filmul 13 Hours: The Secret Soldiers of Benghazi 

Cu o stire ca asta am zice ca Academia Americana de film e mai catolica decat papa, doar ca asa cum am scris in anii trecuti narativul unei campanii pentru Oscar poate aduce multe statuete si sa cheltuie muuuulte mii , uneori chiar milioane de dolari, in asemenea campanii.

(aici despre campaniile din anii trecuti)

Sa vedem ce idei de campanii au avut anul acesta.

Regele manipularilor in campaniile pentru Oscar – Harvey Weinstein – are anul acesta Lion – un film cu 6 nominalizari, incluzand cel mai bun film, cel mai bun actor si actrita in rol secundar ( Dev Patel si Nicole Kidman) si cel mai bun scenariu adaptat.

Daca nu va mai aduceti aminte de nastrujniciile lui Weinstein intru castigarea statuetelor (puteti citi mai multe aici), am sa va reamintesc doua situatii.

Lupta cea mai mare e pentru a fi in atentia celor 7000 de membri ai academiei cu tot felul de informatii, asa ca in 2014, cand Weinstein avea Philomena in competitie, a luat-o frumos pe actrita din rolul principal si pe scenarist si i-a dus la o intanire privata cu Papa, la Vatican, unde au vorbit despre Philomena Project – o asociatie care voia sa atraga atentia asupra adoptiilor ilegale. Asociatie pe care o creasera ei, ca sa fim exacti.

Un an mai tarziu cand avea in competitie The Imitation Game, Weinstein in persoana s–a dus la Londra si a somant guvernul britanic sa isi ceara cuze miilor de homosexuali ale caror vieti au fost ruinate de legile englezesti impotriva homosexualitatii. Ba chiar a amenintat ca va dona decoratia primita de la Regina Marii Britanii daca nu se va intampla sa fie scuze publice. A fost in toate ziarele cu aceasta afirmatie, scuze n-au existat, medialia a rama acasa la Weinstein, dar gay-ii de la Hollywood s-au simtit bine ca  se gandeste cineva la ei.

Va dati seama ca nu putea rata momentul noii nominalizari – in Lion e vorba despre un copil indian adoptat de o familie de americani care se intoarce acasa ca sa-si afle adevaratii parinti – in contextul interdictiei lui Trump de a accepta musulmani din 7 tari in SUA.

Lion a avut o reclama full page in Los Angeles Time care il infatiseaza pe actorul Sunny Pawar in varsa de 8 ani, insotit de textul ” A fost nevoie de un mare efort ca sa obtinem viza pentru un actor de 8 ani sa vina pentru prima data in America. La anul s-ar putea sa nu mai putem face asta.”

lion los angeles times

Si apropos de telefoanele pe care le-a dat domnul caruia i-a fost retrasa nominalizarea, la casele mai mari se procedeaza cu petreceri private – organizate de socialite care aparent nu au legatura cu filmul – la care sunt invitati membri ai Academiei si actori din filmul care a platit, de fapt, petrecerea. Asa s-a intamplat zilele trecute, inainte de trimiterea pachetelor cu voturile, la Monkey Bar in New York unde Nicole Kidman gatita pruna intr-o rochita Louis Vuitton a venit insotita de acelasi pusti indian de 8 ani, imbracat la costum, chipurile sa socializeze… erau acolo muuulti dintre membri academiei, iar evenimentul era organizat de… UNICEF.

Ca sa nu credeti ca doar Miramx cu Lion face tumbele astea, e bine sa stiti ca in aceeasi zi, la RainBow Room Paramount a organizat un pranz la care au participat Amy Adams si Martin Scorsese, iar Kenneth Lonergan si Casey Affleck – regizorul , respectiv actorul principal – din Manchester by the Sea au facut frumos la faimosul restaurant ”21”.

Manchester by the sea s-a bucurat si de o petrecere gazduita de Jeff Bezos, presedintele Amazon Studios, in curtea domeniului sau.

*

Ryan Reynold care a pierdut Globul de aur, deci are un start intarziat pentru Oscarul pentru Deadpool, are o campanie cu mult umor.

Ad-ul care promoveaza filmul si nominalizarea lui face misto de toate premiile.

ryan reynolds

In plus, echipa de comunicare a scos o scrisoare ca din partea lui Reynold pe care a trimis-o membrilor academiei, in care din nou sunt multe ironii la adresa Hollywoodului. Printre altele, spune ”Campania noastra a avut un buget mai mic decat bugetul pentru cocaina al unui studio mare”

Mai jos fotografia cu una dintre scrisorile trimise

scrisoare ryan reynolds

Partea cea mai vizibila a campaniilor – pentru cei din afara sistemului, mai ales – sunt aparitiile in presa. Toate talk show-urile posibile, toate morning show-urile si copertele de reviste…

Emma Stone a fost coperta Vogue in noiembrie, Ruth Negga  in ianuarie tot la Vogue, Natalie Portman a fost pe coperta Marie Claire, Michelle Williams pe coperta Elle, si toate nominalizatele au stat frumos pe coperta editiei speciale Vanity Fair.

La domni lucrurile sunt mai restrictive, dar tot avem Ryan Goslin pe coperta GQ si Mahershala Ali pe coperta Hollywood reporter.

*

Echipa de la La la Land a mers si pe categoria ”sa intalnim membrii academiei in aria lor” si si-a trimis actorii – Ryan Gosling si Emma Stone – la un festival foarte mic, dar cu participare numeroasa a viitorilor votanti: Santa Barbara Film Festival. Unde desigur au fost petreceri, fotografii si- ca la electorale – multe strangeri de mana.

*

Si anul acesta s-au bagat milioane in reclamele din Variety si Hollywood Reporter ( un sfert de pagina costa 65.000 de dolari in Variety pentru o singura aparitie) si s–au facut multe calculi pe demograficele membrilor academiei.

Ca sa stiti ce vedeti diseara, inchei cu cateva cifre din demograficele votantilor:

Sunt 7000 de membri dupa noile admisii in academie, noi admisii generate de nevoia de diversitate si de intinerire a votantilor.

89% sunt ”albi”

73% sunt barbati.

70% sunt peste 50 de ani

Printre votanti se afla si… o calugarita. Mother Dolores Hart – are 78 de ani. E membra a academiei din 1960, a fost admisa la 3 ani dupa ce a jucat in Loving You alaturi de Elvis Presley. Intre timp s-a calugarit, locuieste intr-o manastire din Connecticut si, da, vede toate filmele nominalizate pe care trebuie sa le voteze.

*

sa ne bucuram de ceremonie si  sa avem parte de discursuri care sa motiveze alti tineri sa mearga pe drumul lor, sa-si urmeze visurile.

 

2680
tavan flori uscate lawRebecca Louise Law si ploaia de flori

Rebecca Louise Law si ploaia de flori

Inspirata de primavara, natura si pietele pline de ghiocei, zambile si lalele, am descoperit aceasta artista care face magie folosind instalatii si.. flori.

Daca ai visat vreodata sa ai un tavan acorperit cu sute de flori, te poti inspira de la Rebecca Louise Law, o artista britanica, specializata in instalatii si opere de arta alcatuite din materiale naturale: flori, ramuri, frunze si ferigi. Opera ei este fizica, feminina si senzuala, si aplica in mod constant jocul din relatia om – natura.

Pasionata de transformarea si conservarea naturii, Rebecca ofera un concept alternativ de frumusete prin lucrarile sale, care evolueaza pe masura ce natura isi urmeaza cursul.

rebecca louise law

Lucrarile ei sunt expuse, printre altele, la The Garden Museum din Londra, Centrul Cultural Onassis din Atena si Chandran Gallery in San Francisco.

In prezent, proiectul ei “The Beauty of Decay Series” organizat in colaborare cu fotograful Rachel Warne, poate fi vazut la 100 Columbia Road, dupa ce a ocupat Luton Hoo Estate in Bedfordshire. Cele sase piese investigheaza frumusetea trecatoare a florilor.

Intre 3 februarie si 28 mai 2017, ii puteti vedea expozitia personala “Pride” in Danemarca, mai exact la muzeul Skovgaard, sarbatorind astfel orasul Aarhus ca fiind Capitala Culturala in 2017.

[gallery ids="46598,46595,46594"]
1342
origami sculptura caroline prestonOrigami – arta plierii hartiei si minunatiile Carolinei Preston

Origami – arta plierii hartiei si minunatiile Carolinei Preston

Tot ce iti trebuie pentru a crea magie origami este creativitate. Hartia pliata poate lua forme diverse, de la fluturi, flori, pana la diferite figuri geometrice, abstracte.

Caroline Preston este o artista desavarsita. Pentru ea creativitatea nu are limite, imbinand arta origami cu elemente diverse, pentru a crea sculpuri, bijuterii si tablouri deosebite.  De exemplu, pentru realizarea unui pandantiv, artista foloseste trei tipuri diferite de printuri, din hartie japoneza “washi”, speciala pentru origami datorita proprietatilor sale rezistente.

Caroline Preston este un artist origami ce traieste si lucreaza in Devon, Marea Britanie. S-a nascut in 1979 si a absolvit facultatea de Arta. Lucrarile sale sunt expuse si colectionate in toata lumea. Maestra in origami, Caroline este reprezentata de The Art Movement Gallery si a expus atat national, cat si international, in New York, Londra sau Galeria 360 din Florenta.

Cocorul se numara printre cele mai reprezentative figuri origami japoneze. Legenda spune ca “cine va impaturi o mie de cocori de hartie, i se va indeplini o dorinta”. Cu siguranta pana acum, Caroline a pliat peste o mie. Cocorul origami este un simbol al pacii, dragostei si longevitatii.

In lucrarile sale, Caroline pliaza fluturi, ce simbolizeaza speranta, schimbarea, frumusetea si fragilitatea, cat si cocori putin modificati, avand o forma complet unica. Artista a învățat maiestria impaturirii hartiei în timp ce era în Japonia si a fost inspirata de povestea lui Sadako Sasaki.

[gallery link="none" ids="46585,46584,46580"]
788
golden globes instagram(super fun) Golden Globes 2017 de pe instagramul vedetelor –

(super fun) Golden Globes 2017 de pe instagramul vedetelor –

Spun in fiecare an ca e o mare distractie sa te uiti pe canalele de socializare ale artistilor de la Globurile de Aur/Oscar in timpul ceremoniilor pentru ca ei se simt bine si-si fac tot felul de fotografii pe care nu le-ar putea obtine niciun fotograf.

Iata cateva dintre cele mai simpatice postari din noaptea trecuta, cu copii care se uita de acasa de pe covor la tatal pe scena:), cu actrite prin avioane in intarziere la ceremonie, cu actrite in pregatire pentru ceremonie distrandu-se cu echipa de beauty, cu domnul Jimmy Fallon facand ce stie el mai bine – promovare amuzanta pentru a atrage o audienta tot mai mare.

We’re ready. 👊🏼 tune into the #GoldenGlobes tomorrow @ 6pm ET/ 3pm PT

A photo posted by SISTINE STALLONE (@sistinestallone) on

Back. #goldenglobes kick off. A photo posted by Elizabeth Banks (@elizabethbanks) on

Snowed in…#delayed #nyc #LA #goldenglobes #nosleep #asusual #flysafe #grrrr #zzzzz A photo posted by Priyanka Chopra (@priyankachopra) on

Moment of stillness before the #goldenglobes #MissSloane A photo posted by Jessica Chastain (@jessicachastain) on

Love these kids and their show ❤️💛❤️ #StrangerThings #GoldenGlobes

A photo posted by Reese Witherspoon (@reesewitherspoon) on

Ok really my last photo #goldenglobes ps I had the best time. Home At ten.

A photo posted by Drew Barrymore (@drewbarrymore) on

#goldenglobes

A video posted by Kerry Washington (@kerrywashington) on

Grateful to have time to hang with my fairy godmother #eddieredmayne

A photo posted by Brie (@brielarson) on

@jimmyfallon this was MY picture ✨✨✨✨😂😂😂#goldenglobes2017

A photo posted by Sofia Vergara (@sofiavergara) on

Super pumped for the Golden Globes 💃🏼

A photo posted by Goldie Hawn (@officialgoldiehawn) on

Home. Contents of purse and contents on head and hands. And in ears. Time for a burger and a Moscow mule. X, sj

A photo posted by SJP (@sarahjessicaparker) on

Rest well my pretties and thank you. X, sj

A photo posted by SJP (@sarahjessicaparker) on

2460
carriefisher22(inedit) 25 de fotografii rare de la filmarile primului Star Wars facute publice de interpretul lui Chewbacca

(inedit) 25 de fotografii rare de la filmarile primului Star Wars facute publice de interpretul lui Chewbacca

Actorul care s-a aflat sub masca celebrului personaj Chewbacca din Star Wars, Peter Mayhew, i-a adus un omagiu emotionant actritei Carrie Fisher care a decedat in urma cu cateva zile ca urmare a unui atac de cord.

Peter facut publice o parte din fotografiile realizate in anii 70 pe platourile de filmare de la Star Wars, fotografii rare si unice care nu au facut parte din comunicarile catre presa la vremea respectiva.

Un rasfat pentru fanii Star Wars.

carriefisher1-900x563 carriefisher2-900x1304 carriefisher3-900x675 carriefisher4-900x574 carriefisher5 carriefisher6 carriefisher7 carriefisher8 carriefisher9 carriefisher10 carriefisher11-900x605 carriefisher12 carriefisher13-900x604 carriefisher14 carriefisher15 carriefisher16 carriefisher17 carriefisher18-900x585 carriefisher19-900x599 carriefisher20-900x597 carriefisher21-900x627 carriefisher22 carriefisher23-743x1024 carriefisher24 carriefisher25

2338
rain-man-23(inedit) Cum au ajuns sa joace impreuna Tom Cruise si Dustin Hoffman in Rain Man, un film care a luat 4 Oscaruri?

(inedit) Cum au ajuns sa joace impreuna Tom Cruise si Dustin Hoffman in Rain Man, un film care a luat 4 Oscaruri?

Anul trecut (in 2016, adica) am citit o carte care vorbeste despre una dintre cele mai mari agentii de impresariat si management pentru industria divertismentului american – CAA – Power House, The Untold Story of Hollywood’s CREATIVE ARTISTS AGENCY.

Power_House_CAA_Cover_embed

Printre multele povesti inedite de acolo e una la care ma intorc cu gandul adesea. Povestea din spatele filmului Rain Man.

Rain_Man_poster

Rain Main e filmul in care Tom Cruise e un tanar egoist care are un frate mai mare, autist – Dustin Hoffman – frate care a mostenit de la tatal lor ntreaga avere de mai multe milioane de dolari. Personajul lui Cruise incearca sa descopere de ce fratele lui care pare ca traieste in alta lume a primit toti banii, iar filmul e un road movie care e si comedie si drama si are o pilda frumoasa.

Rain Man a castigat Oscarul pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu original, cel mai bun regizor si cel mai bun actor in rol principal – Hoffman –  in 1989 si este unul dintre cele mai indragite filme din toate timpurile, dar…. a fost la un pas sa nu se faca.

Intial actorul Bill Murray era in carti pentru rolul lui Raymond – domnul autist, iar Hoffman era fratele – rol care a ajuns apoi la Tom Cruise, asta pentru ca in scenariul original baiatul autist era cel mai mic dintre cei doi frati.

Pentru acest proiect s-a muncit mai bine de 5 ani pana a ajuns in faza de productie pentru ca… desi le placea subiectul, toti producatorii  si regizorii implicati aveau retineri sau isi doreau sa modifice scenariul atat de mult incat n-ar mai fi ramas ideea initiala. Pentru ca le-a placut atat de mult ideea filmului, Rain Man a fost un proiect integral al agentiei CCA, agentie creata de Michael Ovitz, unul dintre cei mai puternici oameni de la Hollywood..

PAULA WAGNER, agenta care raspundea de Tom Cruise (pe atunci era foarte la inceputul carierei, Wagner nu mai lucreaza din 2008 cu Cruise) isi aminteste: Eram ntr-un meeting si Mike Ovitz a spus “Avem filmul asta pe care Dustin il tot numeste Rain Man, o sa fie un film foarte emotionant si foarte frumos dar trebuie sa gasim cine il va interpreta pe fratele mai mare a lui Dustin.” Fratele mai mare insemna desigur cineva mai in varsta decat Dustin Hoffman. Citisem scenariul, plansesem si ii spuseem sotului meu – Tom Cruise trebuie sa joace rolul asta, asa ca in sedinta m-am auzit spunand “In loc de un frate mai mare, cred ca ar trebui sa fie un frate mai mic si Tom Cruise sa-l joace”. Toti au reactionat ferm negandu-mi ideea, doar Mike a tacut o vreme si apoi a spus “Crezi? Interesant”.

Numai ca atunci Wagner nu stia ca, intr-un fel, planetele fusesera aliniate cu grija de multa vreme. Iata ce isi amintesc actorii din rolurile principale.

TOM CRUISE:  Eram impreuna cu sora mea intr-un restaurant cubanez si ea l-a vazut la o masa pe Dustin Hoffman. Eram uimit amandoi ca-l vedem aproape si sora mea ma tot inghiontea “trebuie sa te duci sa-I saluti” Nu voiam sa fac asta, pentru ca era evident ca nu trebuia deranjat la masa, dar sora-mea nu s-a lasat “ii iubesti munca, daca nu te duci tu, ma duc eu si te prezint”. Asa ca m-am dus la masa, rusinat.

“Ma scuzati, domnule Hoffman”

“Tom Cruise!”

Nu-mi venea sa cred ca imi stie numele, era in ultima saptamana de reprezentatii cu piesa Moartea unui comis voiajor, era nebunie pe bilete si el m-a invitat pe loc, impreuna cu sora mea, la spectacol. Ne-am dus in culise dupa spectacol si l-am felicitat, iar el mi-a spus atunci “o sa lucram candva impreuna, sunt sigur”, iar 2 ani mai tarziu mi-a trimis scenariul de la Rain Man.

Hoffman are si el o poveste simpatica despre cum s-a intalnit cu cel care avea sa fie regizorul filmului – Barry Levinson.

DUSTIN HOFFMAN: M-am dus cu copiii la Cirque du Soleil, prima lor reprezentatie in Los Angeles. Copiii nostri erau mici pe atunci si a fost o experienta minunata. In spatele meu statea un tanar cu nevasta si copiii lui. S-a prezentat drept Barry Levinson, regizor. Ne distraseram bine impreuna cu copiii nostri la spectacol, asa ca am iesit imediat dupa cu totii la masa. Am vorbit despre ce proiecte avem fiecare si Barry a fost de acord sa se uite putin pe scenariul de la Rain Man caruia nu-I dadeau de capat de cativa ani. Amandoi am rost ca punct de intalnire un restaurant mexican, Paradise Cove. Am spus “ e restaurantul meu preferat” iar el a adaugat “si al meu” si am stiut de atunci ca o sa fim prieteni si o sa facem proiectul acesta impreuna.

*

Imi place mult povestea asta pentru ca e despre perseverenta si sincronicitati.

E despre cum oamenii mari – ca Hoffman sau Cruise – devin mai mici sau egali in fata oamenilor pe care-i plac si cu care au lucruri in comun.

E o poveste despre generozitate.

Daca n-ati vazut Rain Man, va rog tare sa-l vedeti.

oscar rain man

2390
cinema city vip parklakeExperienta: Bucatar care-ti pregateste cina in cinematograf inainte de a vedea filmul –

Experienta: Bucatar care-ti pregateste cina in cinematograf inainte de a vedea filmul –

Pana unde va merge experienta spectatorului in sala de cinematograf ?

Zilele trecute am fost la noul Cinema City din mall ParkLake, la o experienta VIP.

Pe scurt, intr-o sala cu un design special am putut lua cina pregatita in interiorul cinematografului de un bucatar aflat acolo!!, am insotit mancarea de un vin (putea fi si sampanie), am mancat o prajitura, ne-am luat pop corn si apa si ne-am dus in sala VIP ca sa ma instalez intr-un scaun care s-a facut canapea, in care as fi putut sa dorm linistita.

(cand am fost eu, bucatarul era adus din Israel, unul faimos, iar mancarea era pe masura diplomelor domnului chef)

vip cinema city park lake vip cinema city park lake 1

Dupa care am trecut la vizionarea filmului.

M-am simtit ca si cum as fi fost intr-un living foarte misto si modern si, dupa ce am luat cina, ma uit in familie la film. Nu-i cunosteam pe ceilalti spectatori din sala, oricum erau la mare distanta de mine (e asa un spatiu mare intre scaune si un confort incat practic ai impresia ca esti singur in sala)

Asta m-a facut sa ma gandesc unde se va duce experienta spectatorului in sala de cinema, ce se mai inventeaza ca sa il convingi pe spectator sa vina sa vada filmul in sala.

cinema city park lake 1

Experienta VIP este una foarte speciala.

Ce am experimentat pe pielea mea la Cinema City din Park Lane e fix de business class. E atentie maxima asupra nevoilor tale din partea oricarui angajat al cinematografului.

Trend-ul experientei VIP in cinematograf a aparut in urma cu cativa ani si a fost foarte greu primit de proprietarii de sali: cum adica sa scoatem scaune, deci sa vindem mai putine bilete, si cu toate astea sa incasam mai multi bani?

Numai ca, dincolo de spatiu intre scaune si mancare in cinematograf, sunt mult mai multe detalii care fac ca spectatorul sa vina in sala la un film care in realitate se afla la concurenta cu un ecran mare de acasa, pirateria, drumul pana la cinematograf, confortul de acasa.

Ce fac astazi proprietarii salilor de cinema ca sa le fie mai bine? Sau ce face Cinema City (ca sa dau de la ei din casa, pentru ca citind chestiuni despre consumatorii de filme la cinema am inceput sa vad ce fac ca mecanisme de marketing) este foarte multa stiinta (research, adica) si foarte multa atentie la ce isi doreste publicul.

 Au grija ca lobby-urile cinematografelor sa fie un bun loc de intalnire si cand nu ai treaba cu vreun film: cafeneaua de la AFI e perfecta pentru acest exemplu. Imi aduc aminte ca am vazut acolo acum cateva luni un cuplu de amanti (m-am prins din conversatia lor) si ma tot gandeam de ce naiba nu sunt intr-o carciuma…

Designul lobby-urilor trebuie sa aiba un puternic impact visual si auditiv pentru ca imersiunea sa fie profunda.

Daca se poate cu un foarte bun internet wi-fi, pentru ca pustii care vin la film vor dori sa impartaseasca I prietenii ce mai e nou.

La VIP scaunele au devenit mici roboti, au propriul ”creier” – un computer care semnalizeaza o multime de detalii despre cum e folosit.

cinema city vip cinema city vip 2

Citeam in urma cu cateva luni ca sansa cinematografului la batalie cu televizoarele HD care invadeaza livingurile e sa creeze inca din copilaria spectatorului un obicei de consum: sa organizeze petreceri de zilele de nastere ale copiilor in salile de cinematograf, cu participarea unui super erou din filme… sa le dea cadouri de fidelitate copiilor  pentru ca asa ii vor cuceri sip e parinti.

Experienta VIP introdusa acum in RO – cu bucatar care-ti pregateste cina in cinematograf – e tot despre familie… doar ca e cu 3 clase mai sus.

Sa incercati aceasta experienta. Mai e un avantaj pe care nu vi l-am spus: daca aveti copii, ei pot alege alt film decat voi – luati cina impreuna si apoi fiecare merge in sala lui – care are intrarea din salonul VIP (si nu e accesibila altor spectatori, deci sunt in siguranta).

cinema city park lake

 

4825
magical music disneyEventim, Disney, Delia si inselatorii specifice industriei de spectacole din Romania

Eventim, Disney, Delia si inselatorii specifice industriei de spectacole din Romania

Acesta este un articol care arata o frauda. El nu va schimba lumea, nu e punctul cu care incepe sau se incheie o cariera/ o activitate.

Scriu despre aceasta intamplare pentru ca sper ca Ministerul Finantelor Publice sa se uite mai cu atentie la ce fac oamenii care cresc business-uri in industria spectacolelor. Si mai scriu pentru ca ma intalnesc zilnic in aceasta industrie cu multe mizerii si stiu ca daca raman doar un martor incruntat nu se va rezolva nimic.

Imi doresc sa muncesc intr-un domeniu (mai) curat. Si, cumva, sa pot ajuta la curatenia lui.

*

Speta este aceasta:

La inceputul acestei saptamani am remarcat pe drumurile mele prin Bucuresti ca au aparut postere noi cu spectacolul Disney Magical Music from the Movies care o contin pe Delia in spectacol, desi artista a sustinut in urma cu 2 saptamani ca a aparut dintr-o eroare pe afis si ea nu participa la show.

Afisele respective erau deci publicitate mincinoasa, publicul e inselat si indemnat sa cumpere bilete la un show care nu exista in formula in care e promovat.

            Conform legii 158/2008 referitoare la publicitatea inselatoare si publicitatea comparata, definitia publicitatii inselatoare este “publicitatea care, in orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce in eroare persoanele carora i se adreseaza ori care iau contact cu aceasta si care, din cauza caracterului inselator, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciaza ori poate prejudicia un concurrent”. Publicitatea inselatoare se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 30.000 lei. Puteti citi despre lege mai multe aici.

Am vrut deci sa inteleg despre ce e vorba si am intrebat toate partile implicate.

Putin context – Pe 15 august Zoso a scris despre ipocriziile declansate si despre participarea Deliei la un show pentru copii in conditiile in care cu doar cateva zile in urma isi certase public feminin (‘mamico nu-ti educ eu copiii… ia-i din fata televizoarelor cand sunt eu pe ecran’) pentru criticile aduse ca urmare a unui clip “soft porn”, cum spunea el. Echipa Deliei a comentat si a precizat ca “prin acel articol au vazut ca afisele exista” si ca “probabil agentia din Romania a evenimentului s-a folosit de numele Deliei”, “aiurea”.

Doua saptamani mai tarziu, pe 1 septembrie, nici echipa Deliei, nici organizatorii nu au trimis niciun comunicat continuand sa promoveze prin afise un show care nu exista si… sa vanda bilete.

Ce spune organizatorul concertului?

Desi comunicatul de presa al evenimentului trimis pe 6 iulie este semnat de Oana Ivanel de la Asociatia Grand Show (si o contine si pe Delia ca artist in show, vedeti aici comunicatul cum a fost preluat de stirileprotv.ro), reprezentanta acestei institutii m-a indemnat sa vorbesc cu Adrian Bucurei de la Eventim, precizandu-mi ca el este organizatorul.

Intr-o conversatie telefonica pe 16 august, imediat dupa ce echipa Deliei a sugerat ca numele ii este folosit “aiurea”, Adrian Bucurei a afirmat ca exista un contract, ca se afla la momentul in care trebuia sa faca prima plata, dar ca acum artista doreste sa iasa din proiect, iar Eventim si Global Records (agentia care o reprezinta pe Delia) vor cauta o solutie impreuna.

Pe 1 septembrie, acelasi reprezentant Eventim precizeaza “Delia a aparut pe afise pentru ca ea trebuia sa cante si pentru ca a existat un contract in acest sens. Mult dupa ce a aparut afisajul a venit decizia ca ea nu mai participa.

 

adrian bucurei 1

adrian bucurei 2 adrian bucurei 3

Bucurei mi-a recomandat sa vorbesc cu Ana Treaba, din partea Global Records pentru ca ea a negociat iesirea din proiect.

*

PR-ul Deliei, Edvigia Taru, intr-o corespondenta pe mail:

Da, s-a purtat aceasta discutie despre aparitia Delia pe afise pe care sa o remedieze. Intern insemnand intre noi si Eventim, nu public. De unde deduci ca incurajam publicitatea mincinoasa? Le-am transmis schimbarea numelui ei si am crezut ca s-a terminat. Despre aparitia afiselor noi aflam de la oameni ca tine care dau de ele. In mod normal nu ne suna nimeni sa ne spuna ca au vazut-o pe Delia pe un afis. 

 Nu a existat aceasta “iesire de comun acord”, pt ca nu a existat din ce sa se iasa.  

 Cred ca ar trebui intrebati cei de la Eventim de ce inca mai apar afise cu Delia. Noi le-am transmis sa le scoata. 

Ca un om care fac meseria aceasta de foarte multi ani, stiu ca e datoria ta – ca reprezentant al unui artist – sa verifici permanent daca ti-au fost respectate cerintele, mai ales in cazurile in care iti este folosit numele fara acordul tau.

Ana Treaba, reprezentatul Global Records, infirma afirmatiile PR-ului Deliei despre inexistenta proiectului si spune “exista in acest moment dorinta Deliei de a se retrage din proiect, organizatorii au fost de acord cu acest lucru. Nu a fost inaintata o pozitie oficiala in acest sens de catre organizatori. In urma discutiilor avute a rezultat ca vor reflecta acest lucru intr-un comunicat, cat mai curand.”

raspuns Ana Treaba

 

Cat despre contract, Eventim spune ca el exista, PR-ul Deliei spune ca nu exista, ca au existat discutii dar nu s-a semnat niciodata nimic, iar reprezentantul Global Records m-a trimis la managerul Deliei, Razvan Munteanu, spunandu-mi ca e o informatie pe care doar el poate sa mi-o dea.

Razvan, intr-o conversatie pe sms pe care nu o fac publica pentru ca nu-si doreste, a precizat ca exista un “agreement”, ca a rugat sa fie scoasa promovarea din online si ca de la stabilirea iesirii din proiect pana la comunicat mai dureaza cateva zile.

(am vorbit si cu Delia, ea m-a sunat – chiar de 2 ori –, dar nu voi povesti aici conversatia, fiind una off the record . pot spune doar ca a recunoscut ca stia de concerte, cate orase, cate cantece avea de cantat, deci nu era un proiect total strain de ea)

Mai fac insa o precizare de nuanta, in aceasta situatie nu vorbim de o anulare a distributiei in conditii de forta majora, independent de vointa celor care au un contract semnat intre ei, este vorba despre o situatie in care se anunta si se promoveaza un spectacol cu o distributie care nu e reala.

*

Aceasta intamplare arata cateva lucruri definitorii pentru industria spectacolelor de la noi.

  1. Pentru bani, oamenii fac multe “nefacute”, mai ales ca publicul nu urmareste detaliile, are incredere in artistii pe care-i iubeste si nici nu stie unde sa se planga cand e inselat. Si da, se pun pe piata afise la spectacole pentru care nu exista contracte, ci doar intelegeri verbale.
  2. Se promoveaza spectacole – cu buna stiinta de ambele parti, artist si producator eveniment – care nu vor arata asa cum sunt comunicate, cu scuza ca daca “publicul vrea banii inapoi i se vor da, la cerere”. Iar asta e publicitate mincioasa care ar trebui sanctionata conform legii.
  3. Se minte mult si nimeni nu-si pune problema sa-i intrebe pas cu pas pe cei implicati, pe acte si fapte, de ce fac asemenea inselatorii. Asa ca inselatoriile cresc.

Pe parcursul micii mele investigatii jurnalistice (am intrebat toate partile implicate in Romania, am sa intreb si compania care are licenta Disney pentru acest show, zilele viitoare), cei de la care solicitam raspunsuri au incercat sa insinueze ca am ceva personal cu ei pentru ca… lucrez pentru alti artisti.

Asta pentru ca nimeni, niciodata, nu-i intreaba de fraudele si inselatoriile mai mari sau mai mici pe care le fac.

Ca sa evit orice alta speculatie, nu am nimic personal cu Delia sau echipa ei, ba chiar de multe ori le-am laudat proiectele si initiativele. Si in scris si in conferinte de specialitate.

Acum e insa o situatie de inselatorie fata de public, e chiar o situatie in care se aduc prejudicii brandului Disney (Arhi a scris- ca urmare a confirmarilor PR-ului Deliei – ca Disney a folosit numele artistei pentru bani, fara sa aiba acordul acesteia).

Si cred ca daca vrem sa muncim intr-o industrie construita corect, ar trebui sa semnalam autoritatile de fiecare data cand se intampla asemenea inselatorii.

Saptamanile viitoare revin cu un alt articol despre o inselatorie din industria spectacolelor pentru ca, pe parcursul micii mele investigatii, am mai descoperit un subiect care trebuie documentat.

Va incurajez din inima sa semnalati de fiecare data cand se intampla asa ceva pentru a se incepe o curatenie. Si sper ca Ministerul Finatelor Publice sa inceapa sa se uite si la aceste inselatorii (stiu, nu avem spitale, e saracie si mizerie, altele sunt problemele mari).

12745
gradina edenTrei locuri speciale din Bucurestiul pe care-l iubesc

Trei locuri speciale din Bucurestiul pe care-l iubesc

Sunt dintre norocosii care au posibilitatea sa aleaga cartierul in care locuiesc.

Nu tin la proprietati, mi se pare mai importanta libertatea (neatarnarea de oameni si lucruri, descrisa de Noica) si, in vremurile de astazi, mobilitatea.

Asa ca mi-am ales mereu locurile in care am locuit in Bucuresti in functie de starea pe care mi-o transmit.

De cand am avut independenta financiara ca sa-mi permit sa platesc o chirie decenta (cam dupa 5 ani de la venirea Bucuresti), am locuit in cladiri cu poveste, in cartiere in care oamenii au apartinut unei lumi burgheze, am locuit in “Micul Paris”. Daca se poate langa un parc.

Candva am zis ca mi-as dori sa “cumpar” o bancuta in Cismigiu. Sa am eu grija de ea, sa o vopsesc, sa o curat de urmele vizitelor porumbeilor si sa fiu sigura ca si peste 50 de ani va bucura alti oameni de linistea burgheza a locului.

De o vreme, de cand m-am mutat in Floreasca, iubesc parcul Verdi. E salbatic, cel putin intr-o parte importanta n-are nici macar o taraba, chiosculet etc. E ca o padure urbana si, din cand in cand, sunt adusi caii de la Jandarmerie sa se odihneasca in drumul lor prin oras, la evenimente.

In cealalta jumatate a parcului sunt insa o discoteca galagioasa si o piscina acoperita, private desigur. Si locul are un iz de imbogatiti de carton, silicon si beat-uri cu multi decibeli. Nu merg acolo, desi fac 5 minute prin parc, de la mine de acasa.

La o alta margine de parc a aparut un bloc uratzel construit. Vecin cu un alt bloc care a luat din terenul de sport al unui liceu. Viitorii locatari vor fi convinsi cu privelistea minunata a parcului, cu spatiile generoase ale locuintei lor, dar nu le va spune nimeni cat au stricat constructorii in jur.

*

De astazi si pana pe 15 august, un ONG al studentilor si absolventilor de la Arhitectura si Design, MEDS Bucharest, are un proiect care se numeste “City Of Contrasts”: peste 200 de oameni care inteleg urbanismul si ce inseamna arhitectura se vor afla fata in fata cu aspectele contrastante ale Bucurestiului cu scopul de a gandi solutii pentru problemele urbane ale orasului nostru.

Se intampla in campusul din Agronomie si e o activitate care ne poate invata si pe noi, cei care nu avem studii de specialitate, sa valorificam spatiul urban nu doar in folosul nostru – sa-l exploatam adica – ci pentru a construi pe termen lung.

Proiectul MEDS Bucharest 2016 – City of Contrasts e sustinut de  La Fântâna si cred ca e o initiativa care poate lasa urme frumoase pentru viitorul urbanistic al Bucurestiului.

*

Cu ocazia acestui eveniment, m-am gandit sa va las aici 3 locuri frumoase din Bucuresti din care puteti intelege cum, daca faci lucrurile cu cap, poti pastra Micul Paris intr-o lume moderna:

Cladirea THE ARK. – fosta cladire a Bursei de Marfuri, construita la 1898 cu participarea inginerului Anghel Saligny, a fost redata uzului urban pastrandu-i-se integral elemente definitorii ale vechii cladiri – fatada integrala pe al carui frontispiciu figureaza inca denumirea originala – si a reconvertit functionalitatile fostei burse inspre noile tendinte contemporane – o zona de birouri pentru companiile de creatie, un spatiu public dedicat expozitiilor si o piata pentru industriile creative.

Gradina Eden din spatele Palatului Stirbey, o cladire construita intre 1833 și 1835 cu finantarea lui Barbu Știrbei, domnitor al Tarii Romanesti, e fix cum ii spune numele – un colt de rai in mijlocul Bucurestiului (pe Calea Victoriei). O terasa cu hamace, mese din lemn si multa vegetatie care atrage un public care cauta linistea si nu-si doreste sa iasa in evidenta, o terasa care a reusit magia de a imbina atmosfera istorica a locului cu nevoile contemporane.

(Si pentru ca vorbim de contraste in Bucuresti, langa acest palat se vrea a fi construit un Mall. Dar dosarul de constructie a ajuns la sfarsitul anului trecut in atentia DNA).

Cismigiul – oricand, pe ploaie, pe soare, pe zapada. Poate si cu o vizita la Capsa, macar la cofetarie, odata cu plimbarea prin parc, chiar daca pe drumul catre Capsa aveti parte de o priveliste cu multe chioscuri cu covrigi (contraste, deh), desi daca o luati pe langa Teatrul Mic si Control, se mai schimba putin – nu mult – atmosfera.

 

Ce vreau sa spun cu aceasta postare? Si noi suntem responsabili pentru cum evolueaza Bucurestiul, pentru ca, uneori, ne punem banii in locuri care distrug orasul in loc sa alegem locuri simple si frumoase care-i pastreaza aroma vremurilor Micului Paris.

Ne vedem la City of Contrasts – proiect initiat de MEDS Bucharest 2016 – City of Contrasts si sustinut de  La Fântâna – ca sa invatam si sa ne inspiram de la studenti si absolventi de arhitectura cum putem valorifica, nu si exploata, spatiul urban. Noi, simpli cetateni.

Ne asteapta acolo instalatii de lumini si sunete, constructii ecologice, dar si respectul real pentru spatiul urban al unor oameni care stiu ca nu putem opri evolutia, dar ne putem respecta istoria.

 

 

3303
BuenosAiresBookstoreTheatre1o librarie ca un muzeu: El Ateneo Grand Splendid

o librarie ca un muzeu: El Ateneo Grand Splendid

Carturesti Carusel, libraria de pe Lipscani, e considerata ununul dintre cele mai frumoase magazine de gen din lume.

Iata insa o alta creatie din Buenos Aires care, daca ajungeti in Argentina ar cam trebui vizitata.

El Ateneo Grand Splendid a fost desemnata una dintre cele mai frumoase librarii din lume, e si una dintre cele mai mari din lume si e gazduita de un fost teatru care mai intai a fost transformat in cinematograf. Abia cand a ajuns librarie a cunoscut insa celebritatea.

Dincolo de arhitectura speciala a locului cosntruit in 1920, libraria  – care vinde cam 700.000 de arti pe an si are peste 1 milion de vizitatori – e… scutita de orice taxa.

Iata cateva imagini din El Ateneo Grand Spendid

 

BuenosAiresBookstoreTheatre1 BuenosAiresBookstoreTheatre3 BuenosAiresBookstoreTheatre4 BuenosAiresBookstoreTheatre5 BuenosAiresBookstoreTheatre6 BuenosAiresBookstoreTheatre8

1361
Natalie-Portman-6FOTO: In the mood for Natalie Portman

FOTO: In the mood for Natalie Portman

New York Times ii face o campanie frumoasa lui Natalie Portman care se afla la debut ca regizor. Stiind de prietenia ei cu scriitorul Jonathan Safran Foer si de corespondentele lor via email, i-au anuntat ca ar dori sa publice o parte din conversatiile lor, iar eu si-au ”ajustat” putin discutiile si-a rezultat un material foarte personal, foarte cool, dar si plin de idei despre cum munceste fiecare.

Intregul articol il gasiti aici

Conversatiile sunt pline de umor si au o tandrete a marturisilor ca pentru un prieten, un nivel de intimitate la care un reporter ar fi ajuns cu greu.

In fragmentul de mai jos Foer o provoaca sa spuna ce ritualuri are in viata, el explicandu-i cum scrie si ce ritualuri are.

I am woefully lacking ritual in my life, which is among the hardest things and best things about my work. I will never have the boredom or repetitiveness of an office. But every job takes me to a new place with a new schedule, and it requires a reinvention of ritual each time, even more so with a family. Every time I go on location, I have to figure out where to live, what activities are available for my son, how and when we will travel from our home base. You learn how deeply grounding ritual is when you lose it.

When I’m not working, I’m pretty much exclusively with my family, so my rituals have to do with school, meal preparation, playdates, bedtime. Weekends are best for ritual, because I own them completely. I do the whole week’s laundry, which I love because it’s a task with a clear beginning and end. And then we spend the weekend together as a family — usually somewhere in nature, often with friends who have children. Lots of cooking. I like weekends better when I’m working because then they truly feel like I’m regenerating energy, whereas when I’m not working, time blends into one continuous, undifferentiated stream.

Aceasta conversatie via email mi-a adus aminte ca Natalie Portman a fost intotdeauna foarte discreta, foarte asezata la casa ei, cu un bun simt deosebit si… cu diplome in cercetari stiintifice in chimie si psihologie publicate la Harvard.

Plus vorbitoare de japoneza, franceza si idish (e nascuta in Israel)

Filmul cu care Portman debuteaza ca regizoare e despre evrei, e biografia lui Amos OZ – Despre Dragoste si intuneric (scriitorul a refuzat pe multi sa le dea cartea spre ecranizare, doar ea a reusit sa-l convinga!).

 Iata-o in 40 de fotografii care vorbesc despre frumusetea discretiei ei. Si ganditi-va ca nu are nimic din tipologia frumusetilor construite de Hollywood, n-are silicon nici in obraji, nici in piept, nu a fost implicata in niciun scandal, nu e o persoana mondena… Si cu toate astea are un Oscar (si o nominalizare) , doua Globuri de Aur si multe multe alte premii.

Iar acum face pasul catre regie.

Celebrity-Style-NYC-Ballet-Gala-SJP-Natalie-Portman main natalie portman rexfeatures_3266332a

miss-dior-natalie-portman2natalie portman 1 NATALIE PORTMAN 2 HD _C_ Heather Sommerfield for Christian Dior Parfums natalie portman 2natalie portman 3 natalie portman 4 natalie portman 5 natalie portman 6 natalie portman 7 natalie portman 8 natalie portman 9 natalie portman 10 natalie portman 11 natalie portman 12natalie portman 13

natalie portman 14natalie portman 15 natalie portman 16 natalie portman by inez van Lamsweerde natalie portman child natalie portman leon 1 natalie portman leon  natalie portman natalie_portman_photo_shoot_2014-1920x1080

Natalie_Portmane_Cover3 Natalie+Portman+wearing+oversized+grey+sweaternatalie-photoshoot-7-msc Natalie-Portman 7Natalie-Portman 8 Natalie-Portman-6 -NATALIE-PORTMAN-Backless-Evening-Celebrity-Dress-at-Vanity natalie-portman-elle-uk-february-2010_2 Natalie-Portman-image-natalie-portman-36791650-1101-1440 Natalie-Portman---Miss-Dior-Perfume-2013--02-e1364834157869 Natalie-Portman-Net-Worth-How-rich-is-How-Much-Money-1 Natali-Portman1 portman by bruce webber portman leon

3362
tomjonesPR Stunt – sau cum au inceput femeile sa arunce cu lenjerie in Tom Jones

PR Stunt – sau cum au inceput femeile sa arunce cu lenjerie in Tom Jones

citesc biografia unuia dintre cei mai mari publicisti de la Hollywood, Jay Bernstein – Starmaker: Life as a Hollywood Publicist with Farrah, The Rat Pack, & 600 More Stars Who Fired Me  – un domn care a lucrat pentru Sinatra, Sammy Davis Jr si muuuuulti multi altii.

 Bernstein nu se fereste sa dea detalii din viata lui profesionala, sa explice strategii, sa arate cam cum gandea cand isi transforma clientii in vedete. (capitolul despre Farrah Fawcett si decizia de a-i promova … sfarcurile intr-un poster e mai mult decat un studiu de caz)

Cum a fost unul dintre cei mai influenti oameni de la Hollywwod (a murit in 2006) nu prea i-a apasat f tare de indiscretiile pe care le-a facut prin biografia lui, asa ca exista si intamplari care poate n-ar fi trebuit sa fie acolo, mai ales cele legate de viata lui amoroasa cu diverse actrite.

starmaker

Dincolo de asta, iata o poveste despre cum Jay Bernstein a stiut sa speculeze sex appealul lui Tom Jones si sa-l transforme dintr-un cantaret de hol de hotel intr-un sex simbol mondial.

Welsh singer Tom Jones was already a bona fide hit when I became his publicist in 1968.

In previous years he had been part of the swinging music scene, scoring hits with movie themes like “What’s New, Pussycat?”and James Bond’s “Thunderball.”

He was a powerful singer, masculine and roguish in appearance, with an onstage bare-chested presence that at least one nameless woman found extraordinarily sexy. Gordon Mills, Tom’s manager, hired me to launch the singer’s first American performance, at the famous Copacabana in New York City. The Copa was a supper club with an intimate atmosphere that allowed an entertainer to move about in the room as he performed. I had a front-and-center table with half a dozen guests in case Tom’s debut needed extra bodies. It didn’t. The place was packed on opening night.

During his performance a strange incident occurred. Tom was moving from table to table, stopping here and there, singing directly, as if personally, to some of his female fans. Suddenly a woman stood up, slipped off her panties and handed them to him. Gordon Mills told me later that Tom was startled; women had slipped him dinner napkins with their telephone numbers written on them, but never their underwear.

Later that year, Tom opened at the Flamingo Hotel in Las Vegas. After a few days Gordon called me. The crowds were small and lukewarm. Tom wanted to be more than a saloon singer who had to compete with the clink of cocktail glasses. “Think you can do something for us?”Gordon wanted to know.

I flew to Vegas and took in the Tom Jones show. It was sexy and dynamic, but I didn’t think it had the oomph to put him over the top as a long-term Vegas hit. It needed a push, a headline-making push. I talked to Tom and Gordon. They had old-fashioned concepts and came up with the same type of stuff rockers had been doing for years. I went to my suite to think about it. In the process I remembered the knickers incident at the Copa. I had an idea that might work.

By this time, through Sammy and other clients, I was well-known in Vegas by management. It wasn’t difficult to persuade the hotel to give me a couple dozen bogus keys with the Flamingo logo on them. I then went to a lingerie shop and bought several pairs of ladies’lacy silk underwear.

That night I stood at the entrance of the Flamingo showroom. When I saw a good-looking young woman without a date, I approached her. She was usually with another girl or one of a trio. I chose the ones who seemed extroverted and hungry for a laugh. I offered one of two deals. I would give twenty-five dollars if she would throw a room key on the stage while Tom was performing or fifty dollars if she would throw a pair of panties. I had no trouble getting girls; they were like actors at central casting.

Now I had to choreograph the show. I wanted one girl here, one there; I needed them spread throughout the room, planted in strategic spots. Furthermore, timing was everything. They needed to wait until Tom had supposedly worked them into a frenzy with his sex appeal. Tom was in the dark; he knew nothing about my gambit. The show began, and in his usual way Tom began working up to his most popular songs—“It’s Not Unusual,”“Delilah”and “Help Yourself.”

He had great presence, his own style (helped by his friend Elvis) and a sort of waterfront masculine appeal. He wore tight pants and his shirt open to his navel. He was belting away when the first girl threw a room key. Tom paused ever so briefly, swept up the key and looked at it in one quick gesture, and then continued singing. A couple of minutes later another girl tossed a pair of panties.

Tom picked up his pace. Another girl tossed a room key. It was like shots of electricity suddenly bolting through the room. Tom really began to sing and move, convinced that he was motivating the women by virtue of his sexuality.

The women responded in kind, and the more they did, the more magnetic Tom became. The room keys, the panties, Tom’s gyrations and his sensuous songs—they added up to an explosive performance, both onstage and off. I stayed in Vegas a week, repeating the same routine every night. Gordon and I purposely left Tom out of the loop.

By the time I went back to L.A., Tom thought he was the most magnetic man on the planet. During the second week, however, without panties and room keys, the show lost its magic. It was good, but it lacked that indefinable dynamic called sex appeal. Gordon gave me a call; I returned to Vegas. I got more keys and another bunch of panties.

This time, however, I invited members of the press to attend and gave them the Bernstein royal treatment before the show. The same thing happened: Tom began to jive and the women went nuts. Each night was wilder than the one before. The press coverage gave the campaign its needed kick. By week’s end, the hotel had enlarged the letters of Tom’s name on the marquee and women were lining up at the ticket window.

I went back to Los Angeles and kept up with the coverage in the papers. There were no more bogus keys and panties bought at wholesale. The real things were now landing on the stage. Tom was transformed into an authentic Vegas star. What began as a gimmick had become a phenomenon. Tom eventually moved to ever-larger showrooms—the Hilton International, Caesar’s Palace, and the last I heard he was packing the room at the MGM Grand.

I’ve always felt a sense of pride in that particular campaign. I was a ghost, an invisible man who motivated the audience in obscurity.

1768
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!