Category : culturale

disney coverCat de chinuite au fost printesele Disney anul trecut

Cat de chinuite au fost printesele Disney anul trecut

Cu o notorietate imensa, dar si un grad de simpatie urias, Printesele Disney sunt subiect de parodii, de analize si de inspirate de zeci de ani.

Numai in ultimul an au fost peste 10 proiecte de design ale unora dintre cei mai talentati artisti tineri, proiecte care le-au avut subiect pe Printesele Disney.

Se estimeaza ca mai mult de jumatate din copiii planetei s-au intilnit macar o data cu o poveste animata unde era implicata o poveste Disney, asa ca publicul acesta este o masa uriasa de manevra pentru captarea unor audiente pe diverse nise.

Una ar fi cea a ilustratiilor amuzante.

Ce au patit printele Disneu anul trecu?

In primul rand au fost imbatrinite. Ca sa vada si ele, dar mai ales publicul cum e cu ridurile. Exista programe speciale care fac asta, dar au fost si artisti care au pus photoshopul in functiune cu mult talent.

Aged Disney Princesses1Aged Disney Princesses2

Aged Disney Princesses3Aged Disney Princesses4 Aged Disney Princesses5

 

Creatiile de mai jos ii apartin unui artist care semneaza cu pseudonimul Life, Art & Times, iar proiectul lui a fost despre imbatrinirea pana la data desenului (2015) in raport cu data la care s-a nascut/ a fost creat personajul.

disney-illustrations pseudonym Life Art and Timespseudonym Life Art and Times1

pseudonym Life Art and Times2 pseudonym Life Art and Times3

pseudonym Life Art and Times4pseudonym Life Art and Times5

 

 

Din categoria ce au mai patit printesele Disney avem… demachierea. O artista cu mult umor dar si ceva urme de feminism, Loryn Brantz, a decis ca lumea ar trebui sa le cunoasca pe printesele Disney si fara make-up. Rezultatul e ca o veste buna pentru companiile de cosmetice, chiar si frumoasele printese Disney arata mult mai bine cu make-up.

without-any-makeup Loryn Brantz

Loryn Brantz 1 Loryn Brantz 2

Loryn Brantz 3Loryn Brantz 4 Loryn Brantz 5Loryn Brantz 6

 

Dar cum ar fi daca printesele Disney ar fi tatuate? la intrebare asta a raspuns un alt tinar artist care a dorit sa capteze atentia unui public global. Joel Santana se numeste artistul si nu cred ca l-ar fi facut foarte fereicit pe domnul Walt Disney cu munca lui.

Joel Santana 2 Joel Santana1 tattooed-disney Joel Santana

 

Din categoria ”ce sa lemai facem noi printeselor Disney care nu a mai fost facut niciodata, dar sa atingem un public tot mai mare” avem… minionii transformati in printese. Sau printesele transformate in minioni, depinde cum privesti situatia.  Proiectul ii apartine lui Jen Lewis si a distrat pe multa lume.

disney-princess-minionsJen Lewis 1 Jen Lewis 2Jen Lewis 3 Jen Lewis 4Jen Lewis 5 Jen Lewis 6 Jen Lewis 7Jen Lewis

 

1844
angela-gheorghiu-photo-01#Colectiv – Inca o lectie grea invatata via Angela Gheorghiu

#Colectiv – Inca o lectie grea invatata via Angela Gheorghiu

Speta suna asa: Angela Gheorghiu, profund marcata de nenorocirea de la Colectiv, a decis in decembrie 2015 sa faca prima ei gala caritabila in Romania si prima gala pe care a organizat-o vreodata de la cap la coada, ca sa stranga fonduri pentru victimele de la Colectiv.

Imaginati-va o soprana – poate cea mai mare soprana a lumii in acest moment – care se apuca sa dea telefoane sa-si faca echipa ca sa organizeze gala umanitara (de obicei, artistii de calibrul domniei sale sunt invitati la gale si nu au treaba cu organizarea lor) si tot efortul pe care-l implica acest drum pe care nu esti obisnuit sa mergi.

Pentru ca am prieteni apropiati care s-au aflat la capatul celalalt al telefonului cind doamna Angela Gheorghiu i-a rugat sa se implice – probono – in organizarea acestei gale, stiu foarte bine cum au stat lucrurile.

A fost un efort imens – logistic si uman, toti cei implicati (orchestra, cor, dirijor, echipe de top in stringere de fonduri, in organizare de evenimente, in comunicarea lor) au fost cooptati probono si evenimentul a avut 3 directii:

– stringere de fonduri pentru victimele colectiv si un mesaj de incurajare si sustinere pentru familiile lor

– un mesaj cu putere de exemplu pentru ca si alti artisti de calibrul Angelei Gheorghiu sa faca actiuni similare, dar si o forma de educatie sociala prin cultura

– un concert rar de care bucurestenii sa se poata bucura, intrucit programul Angelei Gheorghiu nu e foarte darnic cu vizitele si concertele la Bucuresti

In colaborare cu fundatia Pretuieste Viata a Andreei Marin (cooptata pentru ca avea experienta foarte mare in stringere de fonduri) , cu donatii externe dar si cu sumele incasate din bilete s-au strins 430.000 RON.

Numai ca banii incasati din bilete – adica  231.525 RON  – care ar fi trebuit sa fie achitati de operatorul S.C. Project Expoziție Games & Sports S.R.L (biletoo.ro) catre Fundatia Pretuieste Viata nu au fost nici pana acum livrati.

Si-acum situatia arata asa:

Angela Gheorghiu si Andreea Marin (prin Pretuieste Viata) si-au dorit si isi doresc sa faca totul intr-un cadru foarte organizat si au stabilit ca vor da banii mai departe catre Fundatia Estuar care are in evidenta 150 de familii afectate de incendiul de la Colectiv.

Victimele de la Colectiv au tot mai multa nevoie de bani pentru ca au iesit din spitale, au de facut recuperari, au de mancat si platit facturi, iar ei nu pot munci pentru ca sunt inca – multi – incorsetati in bandaje mai ales la maini.

– pentru ca Gala Caritabila a fost un eveniment ultra mediatizat (mediatizarea a ajutat la strangerea banilor), victimele incep sa solicite bani de la Fundatia Pretuieste Viata si, sub imperiul frustrarilor (de la oboseala, stres, boala) sa se revolte ca nu primesc bani in clipa in care-i cer.

Banii sunt inca in aer pentru ca baiatul care a incasat biletele nu i-a livrat. (ceilalti bani din donatiile directe au plecat catre Estuar).

ce am invatat eu din asta?

Ca in Romania e foarte greu sa faci bine. Si de multe ori cind vrei sa faci bine si sa si educi prin actiunea ta, te lovesti de ziduri grele si ramai cu rani rele.

Cred ca Angelei Gheorghiu ii era mult mult mai simplu sa faca o donatie directa catre citeva familii ale victimelor de la Colectiv cu banii pe care i-a strins din donatii directe. Doar ca n-a vrut sa faca o “susha” si a incercat sa lucreze asa cum se face peste tot in lume, sa aiba o gala umanitara prin care sa stringa bani, dar sa si miste suflete ca sa se declanseze un alt sir de donatii.

Intre timp, pentru ca e in Romania, a inghitit-o sistemul.

Personal ma bucur ca am avut intelepciunea sa realizez in acele momente de criza ca e mult mai eficient sa donez direct in conturile prietenilor care au fost afectati la Colectiv. Am gindit pragmatic stiind ca au cheltuieli urgente si ca, prin orice fundatie, dureaza pina ajung banii la ei.

Am donat in primele zile dupa accident mai multor victime aflate in situatii de criza, am donat si in saptaminile urmatoare si, mi-am promis, am sa donez constant o perioada mai lunga pentru ca oamenii respectivi nu pot munci si trebuie sa-si plateasca medicamente si facturi. (chiar si asa, am facut si donatii pentru Crucea Rosie si Mereu Aproape via sms)

Dar lectia asta trista, despre cum apare o rotita din mecanism care se impotmoleste si strica ceasul atunci cind ai mai mare nevoie de el, e ceva ce ar trebui sa invatam sa schimbam. Pentru ca nu e eficienta calea individualismului – donez si tac -, ci cea  in care ne unim eforturile si emotiile si miscam muntii.

9986
meda4Scurtmetrajul Meda, in regia lui Emanuel Parvu, la Festivalul de film de la Rotterdam

Scurtmetrajul Meda, in regia lui Emanuel Parvu, la Festivalul de film de la Rotterdam

Scurtmetrajul Meda, in regia lui Emanuel Parvu, a fost selectat in cadrul programului As Long as It Takes: Short, al Festivalului International de Film de la Rotterdam, care se va desfasura intre 27 ianuarie si 7 februarie 2016.

Stirea e publica de ieri si ma bucur sa fie si aici nu doar pentru ca stiu personal o parte din echipa de la acest film, ci pentru ca si dincolo de ecran el inseamna niste pasi importanti pentru prietenii mei.

Filmul e povestea unei fetite de 13 ani, Meda, care e in plasament familial de la 5 ani si careia ii moare mama adoptiva, asa ca trebuie sa se intoarca la orfelinat. Intr-un sistem social bolnav, tatal ei adoptiv nu se poate impaca cu gandul ca o va pierde.

Scurtmetrajul ii are in rolurile principale pe Radu Zetu si Florin Zamfirescu, alaturi de Monica Davidescu, Mircea Rusu, Rodica Negrea, Andreea Gramosteanu, Meda Guta si Ingrid Micu-Berescu. Catalin Simioana semneaza imaginea, Stefan Parlog montajul, Sorin Neagu sunetul, iar Adriana Popa costumele.
Meda este un scurtmetraj independent, produs de Domestic Film.

Domnul Emanuel Parvu e un regizor si un actor foarte bun, dar si un profesionist cu o atentie extrema pentru detalii.

Nu am vazut inca filmul, dar stiu interesul lui pentru a spune povesti adevarate, nuantate si puternice.

Despre Emanuel Parvu am scris acum citiva ani un amplu articol in care puteti vedea atentia lui marita pentru detalii, dar si generozitatea profesorului care vrea sa mearga mai bine domeniul in care activeaza. Il puteti citi aici

*

Programul As Long as It Takes: Short 2016 cuprinde scurtmetraje din toata lumea, grupate in compilatii cu tematici diferite. Meda este singurul scurtmetraj din Romania prezentat in acest program si va fi proiectat in cadrul compilatiei Short Stories: Words of Wisdom, Words of Strife alaturi de alte trei scurtmetraje- Nuestro mar, regia Eileen Hofer, Love Story Not, regia Yosep Anggi Noen, Kwassa Kwassa, regia Tuan Andrew Ngyen & Superflex.

meda6 meda5 meda4

 

1442
shonda rhimesCe am invatat din cartea uneia dintre cele mai influente femei din televiziune: Shonda Rhimes

Ce am invatat din cartea uneia dintre cele mai influente femei din televiziune: Shonda Rhimes

Shonda Rhimes, doamna care sta in spatele unora dintre cele mai de succes seriale americane ale momentului: Grey’s Anatomy, Scandal si How to get away with murder.

Atat de succes incat practic detine ziua de joi la televiziunea ABC cu toate aceste seriale difuzate unul dupa altul.

Despre Rhimes s-a zis multa vreme ca e atat de afurisita si un fel de doamna de fier, incat nu are nimeni curaj sa vorbeasca cu ea. Nu zambeste in public, e total antisociala si nu e chiar cea mai simpatica persoana pe care sa vrei sa o ai alaturi.

In noiembrie Shonda a scos o carte, Year of Yes -How to Dance it Out, Stand in the Sun, and Be Your Own Person, in care a povestit lucruri nespuse din viata sa si lumea a inceput sa o vada si altfel, au inceput sa inteleaga de ce oamenii din echipa ei o iubesc atat de mult, desi admit ca e foarte bossy.

Cartea e o bucurie. E super amuzant scrisa (doar vorbim de una dintre cele mai de succes scenariste din lume), pare foarte relaxata ca forma de lectura dar livreaza multe adevaruri valabile nu doar in viata lui Rhimes ci a multor oameni.

Se numeste Year of Yes pentru ca e despre anul in care a luat decizia sa accepte tot ce i se propune, fiind cunoscuta ca refuza mai tot timpul orice.

Rhimes e o femeie foarte timida, o femeie care a fost obisnuita sa stea in pijamale acasa la ea si sa scrie pentru seriale. Cand a dat norocul peste ea si a inceput sa faca Grey’s Anatomy (un proiect pe care l-a creat de la zero), a fost nevoie sa iasa din pijamale si sa mearga la birou. Si-a iesit f mult din zona ei de confort.

Cind si-a angajat un publicist primul lui job a fost “sa nu apar niciodata in presa”.

This is who I am. Silent. Quiet. Interior. More comfortable with books than new situations. Content to live within my imagination. I’ve lived inside my head since I was a kid. My earliest memories are of sitting on the floor of the kitchen pantry. I stayed there for hours in the darkness and warmth, playing with a kingdom I created out of the canned goods.

Lucky for me, my parents held the unusual in high regard. And so when I wanted to play with the cans in the pantry for hours on end, my mother didn’t tell me to stop messing around with the food and go somewhere else to play. Instead, she declared it a sign of creativity, closed the pantry door and let me be. You have her to thank for my love of long-form serialized drama. (…)  I had a wonderful childhood, but I lived so deep in my imagination that I was happier and more at home in that pantry with the canned goods than I ever was with people. I felt safer in the pantry. Freer in that pantry. True when I was three years old. And somehow even more true at forty-three. As I sit on my sofa staring into the Christmas lights, I realize that I would still be partying in my pantry if I thought I could get away with it. If I didn’t have children who needed me to be in the world. I fight the instinct every day.

E un fragment in carte in care se vor recunoaste toate persoanele (femei sau barbati cu un program aglomerat), Rhimes vorbeste despre ce poate si ce nu poate face. (Ca sa aveti o imagine completa, are 3 copii acasa si o companie care are 600 de angajati – pentru ca acum produce aceste seriale si le da pe toate de-a gata televiziunii ABC care le difuzeaza)

And people are constantly asking me, how do you do it? And usually, they have this sort of admiring and amazed tone. Shonda, how do you do it all? Like I’m full of magical magic and wisdom and specialness. How do you do it all? And I usually just smile and say, “I’m really organized.” Or if I’m feeling slightly kind, I say, “I have a lot of help.” And those things are true. But they also aren’t true. (…) as a very successful woman, a single mother of three, who constantly gets asked the question “How do you do it all?” For once I am going to answer that question with 100 percent honesty here for you now. Because it’s just us. Because it’s our fireside chat. Because somebody has to tell you the truth. Shonda, how do you do it all? The answer is this: I don’t. Whenever you see me somewhere succeeding in one area of my life, that almost certainly means that I am failing in another area of my life.
If I am killing it on a Scandal script for work, I’m probably missing bath and story time at home. If I am at home sewing my kids’ Halloween costumes, I am probably blowing off a script I was supposed to rewrite. If I’m accepting a prestigious award, I’m missing my baby’s first swim lesson. If I am at my daughter’s debut in her school musical, I am missing Sandra Oh’s last scene ever being filmed at Grey’s Anatomy. If I am succeeding at one, I am inevitably failing at the other. That is the trade-off. That is the Faustian bargain one makes with the devil that comes with being a powerful working woman who is also a powerful mother. You never feel 100 percent okay, you never get your sea legs, you are always a little nauseous. Something is always lost. Something is always missing.

*

In carte Ronda marturiseste ca nu a acceptat niciodata nimic pentru ca e foarte timida si ca in anul in care a spus numai DA a avut mult de luptat cu ea, dar efectele au fost uluitoare: nu doar ca si-a facut mai multi prieteni, dar a si slabit fara sa tina diete speciale, a avut mai mult timp pentru copii, a devenit o sefa mai buna si mai calma.

Unul dintre primele Da pe care le-a zis a fost pentru un interviu in emisiunea lui Jimmy Kimmel si cum, practic, a murit de frica acolo. Inca ii mai multumeste lui Kimmel ca a vorbit el mai mult decat ea. Cum mai povesteste despre cat de speriata era si mai este de orice aparitie publica si cum isi inventa orice motiv doar ca sa nu mearga. Si cum si-a promis ca in serialele ei sa prezinte realitatea – de aceea e cea mai mare diversitate de personaje cu sexualitati diferite, rase diferite, probleme diferite,

Si mai povesteste de ce e responsabila sa nu minta in seriale: si-a petrecut toata copilaria incercind sa-si indrepte parul ca sa aiba o coafura ca a lui Whitney Huston, iar cind a intrat in industrie si-a dat seama ca, de fapt, cantareata purta peruca. I s-a parut atat de gresit ca echipa ei nu a comunicat asta si a lasat zeci de pustoaice de culoare sa spere ca vor avea un asemenea look, incit si-a promis ca ea nu-i va pacali pe telespectatori.

In cel mai recent serial al ei, How to get away with murder – Viola Davis (actrita de culoare) are de citeva ori secvente in care arata cum isi da peruca jos :)

Iata unul dintre fragmentele finale ale cartii

We all spend our lives kicking the crap out of ourselves for not being this way or that way, not having this thing or that thing, not being like this person or that person. For not living up to some standard we think applies across the board to all of us. We all spend our lives trying to follow the same path, live by the same rules. I think we believe that happiness lies in following the same list of rules. In being more like everyone else. That? Is wrong. There is no list of rules. There is one rule. The rule is: there are no rules. Happiness comes from living as you need to, as you want to. As your inner voice tells you to. Happiness comes from being who you actually are instead of who you think you are supposed to be. Being traditional is not traditional anymore. It’s funny that we still think of it that way. Normalize your lives, people. You don’t want a baby? Don’t have one. I don’t want to get married? I won’t. You want to live alone? Enjoy it. You want to love someone? Love someone. Don’t apologize. Don’t explain. Don’t ever feel less than. When you feel the need to apologize or explain who you are, it means the voice in your head is telling you the wrong story. Wipe the slate clean. And rewrite it. No fairy tales. Be your own narrator. And go for a happy ending. One foot in front of the other. You will make it.

Cartea nu a fost tradusa la noi, am cumparat-o in versiune Kindle de pe Amazon

year of yes

3802
cover vedete globuri  2016 instagramGolden Globes 2016 si postarile vedetelor pe Instagram

Golden Globes 2016 si postarile vedetelor pe Instagram

Am scris de multe ori ca imi place sa urmaresc o ceremonie din asta mare, unde e vorba despre control, imagine, sa fii impaiat ca sa arati perfect, sa inveti speech-ul dar sa pari natural si proaspat etc etc etc, imi place sa o urmaresc prin ochii vedetelor de la fata locului care se apuca sa faca postari pe instagram.

unele dupa cum le taie capul, sau le tine umorul.

altele dupa filmele din capul lor sau dupa imaginea la care nu vor sa renunte.

iata cateva dintre postarile pe instagram ale vedetelor de la aceasta editie a Globurilor de aur

categoria Zana am fost, Zana raman.

Jennifer Lopez are doua fotografii care arata lupta ei cu… orice, intru perfectiunea unei dive ca-n filme. inclusiv cand ii coase stilista rochia pe ea.

jlo

Jlo a postat si din culisele ceremoniei, nu doar din camera ei de hotel

kate hudson, jennifer lopez lady gaga

Tot la categoria Zana intra si Heidi Klum (care altfel are f mult umor) si Kate Bosworth

heidi klum gg2016

kate bosworth 2kate bosworth

Apoi avem categoria aparent relaxat (si, uneori, amuzant)

Brad Pitt in conversatie cu Selena Gomez. o postare pe intagram a drei Gomez

brad pitt selena gomez

Eva Longoria si Katy Perry

eva longoria katy perry

Melissa McCarthy

mellissa mccarthy

dar si categoria: asta e… ce vreti acum de la mine

Julia Louis Dreyfus cu bigudiuri, pregatindu-se pentru ceremonie.

Julia Louis-Dreyfuss

Mark Ruffalo scriindu-si speech-ul . (a postat si un filmulet in care a zis ca “in eventualitatea in care totusi iau premiul, sa am ceva pregatit)

mark ruffalo

Si mesajele de felicitari primite de Rob Lowe

rob lowe msgrob lowe

Sunt sigura sigura ca la Oscar va fi cu si mai mult spectacol pe instagram pentru ca vedetele, chiar daca nu sunt nominaliate sau nu urca pe scena pentru un premiu, stiu cit de important e sa se asocieze in vreun fel cu ceremonia Oscarurilor.

Nominalizarile se anunta joi pe 14 ianuarie, deci mai avem f f f putin de asteptat pana la primul spectacol: al reactiilor post nominalizari.

Sa aruncati o privire si pe contul de instagral golden globes. anul acesta au avut o activare f f frumoasa cu fotografii alb negru cu vedetele de la ceremonie. le puteti vedea pe toate aici

1960
golden-globesMaine se dau Globurile de aur : cateva amintiri super emotionante si ceva dorinte

Maine se dau Globurile de aur : cateva amintiri super emotionante si ceva dorinte

Maine se imparc Globurile de aur, pentru filmele de cinema dar si pentru productiile de televiziune.
Am si eu preferatii mei, ca toata lumea, dar dintre toate premiile posibile, doua imi doresc foarte foarte mult sa se intimple.

Un Glob de aur pentru coloana sonora pentru Ennio Morricone care a scris muzica pentru filmul The Hateful Eight al lui Tarantino. Morricone are 87 de ani, n-a castigat niciun Oscar desi a scris muzici pentru unele dintre cele mai mari filme ale tuturor timpurilor, iar Globul asta ar putea sa-i deschida calea catre marele premiu cat inca mai este in viata. Are doi mari concurenti in categorie – Carter Burwell (pt filmul Carol) si Alexandre Desplat (The Danish Girl), dar ca o rasplata a istoriei si de dragul unui moment foarte emotionant la gala, mi-ar placea sa castige Ennio Morricone.

Si-mi mai doresc un Glob de aur pentru scenariu de la Spotlight scris de Tom McCarthy si Josh Singer. Filmul e povestea unui caz real de investigatie jurnalistica din America in 2001-2002, ivestigatie despre nenumaratele cazuri de molestari de copii facute de preotii catolici. Ce fac domnii acestia doi cu scenariul este o magie mi-nu-na-ta. Si ei au concurenta serioasa (pe mult mai cunoscutii, Aaron Sorkin pt filmul Steve Jobs si Quentin Tarantino pentru The Hateful Eight.

Dincolo de premii, ceremoniile acestea sunt despre momentele in care apar discursurile emotionante de multumire: o usa mica deschisa catre sufletul unor mari actori care – antrenati prea bine in ceea ce inseamna media – nu mai spun lucruri personale de multa vreme in interviuri.

Iata 3 dintre cele mai emotionante discursuri de la Globurile de aur. Atentie, o sa plangeti:)

Discursul lui Kevin Spacey de anul trecut cand, pentru prima data in cariera dupa foarte multe nominalizari, a castigat un Glob

Discursul de multumire (cu lacrimi) al lui Michael Keaton, pentru Globul obtinut cu rolul din Birdman, in 2015

Prezentarea lui Robert Downey Jr care o introducea pe Jodie Foster drept castigatoarea premiului pentru intreaga cariera, plus discursul foarte foarte foarte emotionant al lui Jodie din 2013

Ceremonia 2016 a Globurilor de aur are loc maine (noapte, dupa fusul nostru orar) la Los Angeles. Aici puteti vedea intreaga lista de nominalizati.

1468
Marie AntoinetteV&A Museum duce interactivitatea la un alt nivel

V&A Museum duce interactivitatea la un alt nivel

Cum faci ca un tanar sa acceseze informatiile dintr-un muzeu, stiind ca e calea cea mai simpla sa afle o parte din istorie si sa nu mai repete/sa invete din greselile altora ?

Toti am raspunde fara sa stam pe ganduri ca trebuie sa aduci muzeul la tanar via internet si stim cu totii galeriile google ale marilor muzee.

Ei bine, Victoria & Albert Museum din Londra a dus la un nivel superior aflarea informatiilor din istorie prin interactivitate digitala.

V&A – un muzeu care e preocupat de arta si design – are o expozitie in care face un parcurs istoric al perucilor.

Pentru vizitatorii care nu ajung in muzeu ca sa afle ca prima peruca a aparut in 1624, la Louis XIII care chelise si a gasit o solutie ingenioasa sa-si acopere scalpul cu par de la cai  ( fiul lui, Louis IV a introdus peruca in vestimentatia nobililor si de aici incolo, distractia a fost din ce in ce mai mare. In vremea lui Marie Antoinette perucile au inceput sa fie imbibate cu pudre parfumate si sa capete constructii din ce in ce mai inalte, accesorizate de bijuterii, pene si tot felul de obiecte din os) pentru acesti viziatori, V&A a creat o aplicatie super amuzanta si care da dependenta: poti sa construiesti propria ta versiune de peruca asemeni celor din sec 18, in timp ce ti se livreaza informatii despre cum se faceau aceste podoabe capilare.

aceasta este creatia mea

peruca V&A

puteti sa va jucati la acest link. atentie, cum spuneam, creeaza dependenta :)

879
spotlight-one-sheetSpotlight – unul din filmele pe care, la Oscar 2016, vor fi puse toate luminile

Spotlight – unul din filmele pe care, la Oscar 2016, vor fi puse toate luminile

Am vazut o notita despre filmul asta – Spotlight – in revista Time care-l trecea in categoria celor mai bune filme ale anului 2015 si mi-am adus aminte ca, pe vremea cand era doar o idee de scenariu, aparea pe site-urile de specialitate drept scenariul pe care-l asteapta toata lumea.

Spotlight e o poveste cu jurnalisti in stilul celei din All President’s Men. Pleaca de la un caz real, o ancheta a departamentului de investigatii a ziarului The Globe din Boston despre un preot care a molestat un copil si ajunge la unul dintre cele  mai mari scandaluri din istoria Americii – sute de preoti care au molestat mii de copii, cu stiinta mai marilor bisericii.

Cazul real s-a intamplat in 2001 si o parte din ancheta departamentului de investigatii se suprapune peste 9/11, iar jurnalistii sunt nevoiti sa intrerupa munca la aceasta ancheta pentru 6 saptamani ca sa scrie o serie ampla de articole despre atacurile teroriste de la World Trade Center .

Spotlight are unul dintre cele mai bine scrise scenarii ale filmelor lansate anul trecut, surprinde atat de fin nuantele meseriei de jurnalist – lupta ca sa castigi increderea sursei, sacrificarea vietii personale, atasarea de un subiect pana se pierde obiectivitatea, presiunea politica, raportarea la sefi intr-o redactie etc – si-o face in secvente care se incadreaza perfect cu povestea.

Spotlight e unul dintre filmele care i-ar putea motiva pe tineri sa se faca jurnalisti, iar pe jurnalisti sa o ia de la capat in munca lor de Sisif (de la zero la fiecare nou articol)  cu mai mult entuziasm si cu convingerea ca pot schimba lumea.

E unul din filmele, asemeni lui All the president’s men sau Frost/ Nixon sau Good Night, and Good Luck, care aduc un frumos omagiu meseriei de jurnalist, dar nu o fac cu laude patetice, ci aratand vulnerabilitatile meseriei, puterea de care trebuie sa dea dovada un om care se vrea a fi un jurnalist bun.

*

Dupa ce am vazut filmul am cercetat sa inteleg cat de mult s-au apropiat actorii din personajele principale (Michael Keaton si Mark Ruffalo) de personajele reale, jurnalistii din redactia Spotlight .

Am descoperit ca si actorii au fost marcati de aceasta poveste care a schimbat America incat au vrut sa faca lucrurile… istorice. Rufallo il ruga pe jurnalistul pe care-l juca sa-i citeasca replicile din film in fiecare pauza, iar Keaton l-a socat pe seful departamentului Spotlight – Walter Robinson- cand a inceput sa-l imite: “era ca si cum te-ai vedea in oglinda, doar ca nu poti controla imaginea ta de dincolo de sticla”

*

O sa va placa mult mult filmul asta. E despre munca cu pasiune, e despre perseverenta, e despre a-ti asuma greselile (o parte din redactia Spotlight a avut subiectul in fata si cu ani in urma dar – in viteza lucrurilor dintr-o redactie – l-au ratat) si mai ales e despre a vedea THE BIG PICTURE.

E o secventa minunata cind seful redactiei vede materialul pe care-l au jurnalistii – dovada ca un cardial stia de abuzurile sexuale al unui preot – si nu-i lasa sa-l publice.

Le spune ca nu e doar despre un caz, e despre sistem si daca fac dovada ca e un fenomen care e raspandit in tot Bostonul si-au facut datoria ca jurnalisti. Cateva luni mai tarziu, jurnalistii descoperisera 87 de preoti, iar dupa publicarea primului articol (au fost aproape 600 pe parcursul a unui an), mii de oameni au sunat la redactie si au povestit ca, in copilarie, au fost abuzati sexual de preoti.

E frumoasa morala asta, intr-o lume in care vrem sa dam lovitura si sa fugim catre altceva: sa te uiti tot timpul la THE BIG PICTURE ca sa poti povesti despre impactul adevarat al unei povesti individuale si ai puterea sa stai pe subiect – oricat de tentat ai fi sa arati ce ai descoperit – pana obtii mai multe nuante ale aceluiasi Adevar.

Josh Singer si Tom McCarthy au scris scenariul ( McCarthy a si regizat) acestui film si sper din tot sufletul sa ia un Oscar pentru scenariu original anul acesta. Sunt nominalizati la Globurile de aur pentru cel mai bun scenariu si cel mai bun film/drama.
Josh Singer a scris pentru seriale celebre West Wing, Lie to me si face mi-nu-na-tii, magie in acest film prin structura povestii.

Va rog sa va uitati la Spotlight  – fie ca aveti treaba cu jurnalismul, fie ca nu.

Filmul ajunge pe ecranele noastre in februarie, am sa va mai amintesc de el si atunci.

1707
Glyn Warren Philpot Young Man Wearing a Sun VisorGlyn Warren Philpot – un pictor de care o sa va indragostiti

Glyn Warren Philpot – un pictor de care o sa va indragostiti

Zilele trecute am descoperit in expozitia Belezza Divina (tra Van Gogh, Chagall e Fontana) care e la Palazzo Strozzi in Florenta doi artisti care m-au emotionat teribil.

Expozitia era dedicata lucrarilor de inspiratie religioasa ale unor mari pictori ai lumii, randuiti cronologic pentru a oferi vizitatorilor o perspectiva si asupra evolutiei raportarii la religie de-a lungul timpului.

Intre toate lucrarile care faceau trimitere la Iisus, la semne religioase si ingeri, sau care reinterpretau povesti biblice era o pictura care parea foarte fashion.

Foarte moderna, foarte actuala, chiar daca era realizata in 1925. Numele ei este Angel of The Annunciation  si este realizata de pictorul britanic Glyn Warren Philpot.

 

glyn warren philpot angel

 

(n-am gasit nicio fotografie care sa arate culorile reale din pictura si, din pacate, nicio fotografie nu poate reda puterea pe care o are o pictura cind o vezi fata in fata, in real, si simti volumetria usoara a straturilor de vopsea)

Cu pictura aceasta in fata, am avut sentimentul ca echipa care s-a ocupat de stilizarea lui Cate Blanchet in filmul Elisabeth: The Golden Age a avut in moodboard si referinte de la acest pictor.

Cate Blanchett as Queen Elizabeth I in, Elizabeth The Golden Age (2007).blanchet elisabeth

 

Am cautat apoi informatii despre acest pictor, am descoperit ca era britanic si a fost unul dintre fondatorii The National Portrait Gallery, dar si ca picturile lui au o atentie speciala pentru moda si ar putea fi oricind pictoriale in marile reviste de moda de acum.

[caption id="attachment_41028" align="alignnone" width="490"](c) The Ashmolean Museum of Art and Archaeology; Supplied by The Public Catalogue Foundation (c) The Ashmolean Museum of Art and Archaeology; Supplied by The Public Catalogue Foundation[/caption]

Gerald Heard by Glyn WarrenGlyn Philpot Portrait of a young man Glyn Warren Philpot - Portrait of Henry Ludwig Mond, 2nd Baron Melchett of Landfordglyn warren philpot 1935 Gwen Mond Lady Melchett

[caption id="attachment_41034" align="alignnone" width="232"]Mrs Gerard Simpson 1937 Glyn Warren Philpot 1884-1937 Presented by the Trustees of the Chantrey Bequest 1937 http://www.tate.org.uk/art/work/N04893 Mrs Gerard Simpson 1937 Glyn Warren Philpot 1884-1937 Presented by the Trustees of the Chantrey Bequest 1937 http://www.tate.org.uk/art/work/N04893[/caption]

Glyn Warren Philpot Young Man Wearing a Sun VisorGlyn Warren Philpot Monsieur Julien Zaire Tom Whiskey 1931-32

Glyn_Warren_Philpot-Mrs_Woolmer

 

Domnul Glyn Warren Philpot (5 October 1884 – 16 December 1937) a fost interesat in mod special sa faca portrete ale unor personalitati contemporane lui si avea un interes deosebit pentru a le stiliza si vestimentatia.

 

Iata-l intr-un autoportret realizat in 1908.

Glyn_Warren_Philpot_by_Glyn_Warren_Philpot

*

Expozitia Belezza Divina (tra Van Gogh, Chagall e Fontana)  e la Palazzo Strozzi din Florenta pana pe 25 ianuarie, daca ajungeti acolo nu o ratati.

*

Cel de-al doilea artist care m-a impresionat foarte mult se numeste Adolfo Wildt, iar lucrarea pe care am vazut-o in expozitie este The Soul and Forms:

Adolfo Wildt the soul and forms

840
Stormtrooper_CorpsConcurs: ai un fan Star Wars pe aproape? am un StormTrooper de daruit

Concurs: ai un fan Star Wars pe aproape? am un StormTrooper de daruit

Sfarsitul acesta de an e unul Star Wars pentru foarte multi oameni. Deja se vorbeste despre recorduri la incasari de bilete peste hotare si stiu ca si la noi a fost nebunie in pre-sale.

Nu sunt fan Star Wars, nu va suparati pe mine, dar apreciez foarte mult ca si la noi – sub influenta unor blockbuster-e – industria mersului la cinematograf incepe sa creasca (lanturile de sali de cinema au avut un an foarte bun cu premiere Star Wars si 50 Shades of Gray ).

Cum apreciez resursele investite de distribuitorii acestor filme intru promovarea lor. Zilele astea am vazut statii de autobuz decorate cu postere Star Wars, cum am vazut si la Carrefour o initiativa foarte speciala.

Daca sunteti din Bucuresti va rog sa mergeti la Mega Mall ca sa vedeti o activare foarte speciala facuta de Carrefour, cam cum scriam in urma cu ceva vreme despre cumparaturile digitale de la japonezi, in statiile de metrou:

E vorba de un panou interactiv ce foloseste tehnologia Kinect, panou care transforma cumparatorii in adevarati Jedi. Panoul simuleaza rafturile pline de produse ale unui hypermarket si folosind Forta acestia ghideaza produsele de pe ecran cu mana si le introduc in cosul virtual.

La fiecare prag de 405 lei atins prin intermediul interfeței interactive, Carrefour își premiază clienții cu un voucher de 10 lei și 3 cartonase Cosmic Shells.  In plus la sfarsitul sesiunii de cumparaturi, dupa ce confirma comanda, consumatorii isi pot ridica produsele in doar 10 minute de la casa de marcat special amenajata.

Pana pe 21, adica si maine inclusiv, puteti sa va jucati si voi si copiii vostri, initiindu-i in lumea Star Wars  la Mega Mall in zona Food Court.

*

Acum, cei de la Carrefour au fost foarte simpatici cu mine si mi-au trimis un StormTrooper foarte spectaculos.

E mare (are 45 cm inaltime), are un pistol si, scrie pe spate pt ca nu am vrut sa-l desfac sa verific, are 7 puncte de articulatii ceea ce-l face foarte flexibil ( imi imaginez) si foarte apropiat de un soldat real.

Cum spuneam, nu sunt fan si as vrea sa se bucure de el un copil (mai mare sau mai mic) pentru care Star Wars inseamna cu adevarat ceva la nivel emotional.

Asa ca, pentru ca tot suntem in apropierea Craciunului, apelez la spiridusii lui Mos Craciun sa-mi spuna cui cred ca ar fi potrivit sa-l daruiesc si de ce.

Maine seara, luni 21 dec, aleg destinatarul ca sa fie timp suficient sa ajunga sub brad. 

SAMSUNG CSC

angela gheorghiu umanitar colectivconcertul umanitar ANGELA GHEORGHIU – o rugaciune COLECTIVa

concertul umanitar ANGELA GHEORGHIU – o rugaciune COLECTIVa

Am fost aseara la gala umanitara exceptionala organizata de Angela Gheorghiu in sprijinul victimelor de la Colectiv si tot ce am in minte, dincolo de emotia puternica, sunt super energia cu care am plecat din sala și gandul ca acest concert n-a fost despre a canta.

Prin lucrarile alese, Ateneul s-a transformat intr-o biserica in care spectatorii si-au spus rugaciunile. Angela Gheorghiu a si cantat ”Tatal nostru” o lucrare compusa de Anton Pann si, pentru ca stateam foarte aproape de scena – in primul rand -, i-am vazut pe muzicienii din Filarmonica George Enescu cum murmurau cuvintele din Biblie, dar si pe spectatorii din jurul meu cum se emotionasera profund.

In sala se aflau iubitori de muzica clasica, veniti special pentru a o asculta pe Angela Gheorghiu (care canta foarte rar in Romania); erau – in mare majoritate – departe de cei care ar fi mers in cluburi precum Colectiv, iar faptul ca, prin achizitionarea biletelor, au donat pentru familiile victimelor de la Colectiv mi se pare o foarte frumoasa intalnire intre lumi si muzici.

De asta cred ca acest concert n-a fost despre a canta ci despre a uni lumi si spirite: Corul si Orchestra Filarmonicii George Enescu au sustinut  pentru a treia oara in toata istoria lor un concert fara a primi un fee, unul dintre cei mai prestigiosi dirijori romani – Tiberiu Soare – si-a gasit timp pentru repetitii, iar Angela Gheorghiu, dincolo de efortul domniei sale de a-i reuni pe toti – a dat telefoane pentru donatii speciale la prieteni din strainatate si – departe de ochii lumii – a fost in spital sa se intalneasca cu ranitii de la Colectiv si sa-i bucure.

Am vazut o Angela Gheorghiu foarte emotionata si foarte foarte concentrata in prima parte a concertului –  piesele cu influenta religioasa – si-o Angela Gheorghiu cu un zambet cald si cu speranta in a doua parte cand i-a bucurat pe spectatori cu doua fragmente din lucrari de Puccini, aflate in repertoriul sau (Tosca – Vissi D’arte si Gianni Schicchi – O mio babbino caro).

Si-o Angela Gheorghiu care – pe zambet – a facut instructie cu noi, spectatorii: ne-a ridicat in picioare si-am cantat impreuna imnul national.

Mi-a adus aminte de tonul ei dojenitor din timpul unui interviu pe care l-am facut in urma cu cativa ani, cand i-am spus ca mentioneaza mereu in gale si interviuri ca e din Romania.

„De ce puneţi voi, jurnaliştii, mereu problema aşa? Cum să nu spun, dacă aşa este. Îi pun să scrie că sunt din Adjud din România, nu doar ţara. Dacă m-aş fi născut într-un sătuc dinAmerica, n-as fi avut acelaşi respect?”, a ripostat strângând pumnul drept şi aducându-şi mâna pe lângă corp.

Aceeasi incrancenare a pumnului drept am vazut-o si aseara cand canta Imnul National.

puteti dona pentru #colectiv in aceste conturi
RON RO25BRDE445SV33742074450
EUR RO13BRDE445SV33742314450

 

angela gheorghiu umanitar colectiv 2

1360
cotabitaCum am inceput saptamina plingind – Gala Chapeau

Cum am inceput saptamina plingind – Gala Chapeau

Luni dimineata eram pe strada cind am auzit o piesa a lui Gabriel Cotabita la Europa FM, iar George Zafiu mi-a dat sms “da pe radio”. I-am raspuns “ascult”.

Dupa piesa am auzit vocea emotionata a lui Zaf care-l introducea pe Cotabita care a inceput sa vorbeasca ferm, direct, asezat, despre experienta lui de viata recenta si despre un spectacol frumos care are loc miine (Gala Chapeau).

N-a spus nimic din ce sa nu mai fi auzit alta data la oameni care au trecut prin cumpene in viata si cu toate astea, mergeam pe strada si imi curgeau lacrimile.

Se pare că momentul prin care am trecut m-a făcut să ajung la un alt nivel spiritual. Crede-mă, poate ți se pare că e exagerat, dar după ce treci printr-o perioadă în care te întâlnești cu diverse entități, începi să înțelegi că viața are cu totul alte niveluri. Se pare că v-am auzit. Nu m-am dus către lumina albă, de altfel nici nu mi s-a arătat. Si o să spun sincer, este pentru prima dată când mărturisesc asta, eu consider că ceea ce mi s-a întâmplat e un semnal de ”vezi că mai ai ceva de făcut”, adică un fel de reset și ”hai, ia-o de la capăt”. Pentru că, în mod normal, așa cum am aflat ulterior, nimeni nu se mai aștepta să mai fiu aici. Eu încerc să preiau cu bună știință soarta care mi s-a prescris în acest moment, pentru următoarea fază, și cred că voi reuși să fac față.

*

Ceea ce înseamnă material mi-a devenit total insensibil. Nu mai are niciun fel de importanță. Și asta probabil că ați auzit-o de foarte multe ori, dar crede-mă că nici nu poți să-ți imaginezi cum dintr-o dată dispare orice importanță materială. Și lucrul pe care l-am simțit la un moment dat a fost că, dacă am venit aici, am ceva de spus, iar acum încep să mă simt obligat. Poate că până acum totul a fost o încercare personală de a fi mai bun, acum am simțit că trebuie să fac cumva să dau un mesaj pentru alți oameni. Deocamdată încă aștept să mi se curețe, să mi se așeze gândurile

In primul moment am crezut ca am plins pentru ca-l stiu pe Gabi, pentru ca am simtit emotia lui Zaf si mai ales pentru ca am inteles niste lucruri interne in “ai fost sincer cu mine si cind a fost greu sa faci asta” cum i-a spus Cotabita lui Zaf in direct.

Numai ca dupa ce am trimis catre jurnalisti transcrierea interviului ( a fost primul interviu pe care l-a acordat Gabriel Cotabita dupa accidentul sau), am inceput sa primesc telefoane de la oamenii din presa care, cumva incurcati, cumva rusinati, imi spuneau ca au citit transcrierea si le-au dat lacrimile.

*

Intr-o transcriere nu mai e emotia pe care o simti din tremurul vocii sau din pauzele dintre cuvinte, nu mai e nici intonatia speciala a unor vorbe. Sunt doar cuvintele insiruite unul dupa altul si semnificatiile pe care le aduc cu ele.

Si totusi oamenii s-au emotionat la ceea ce a spus Cotabita.

Interviul a fost preluat de ziare, de televiziuni si mesajul lui – dincolo de curiozitatile triviale (dar cum vorbeste, dar cum este) a fost dus mai departe. (Btw, daca ascultati inregistrarea de la radio veti vedea ca are tonusul cu care suntem obisnuiti, ba chiar si ironiile prin care zice lucruri grele)

*

Insiruirea aceasta de fapte m-a facut sa meditez mai mult la acest interviu si la impactul lui.

Cred ca oamenii isi vor cauta de acum incolo un sprijin in Gabi Cotabita pentru fricile si gindurile lor legate de moarte, se vor uita la el si-i vor asculta vorbele ca sa gaseasca sperante pentru o altfel de viata (cit esti in viata, sau cind ai trecut dincolo).

Iar asta e o miza mare pe care, se pare – din declaratii -, ca Gabi o vede ca pe o datorie.

Si e, indirect, o frumoasa lectie de viata.

*

Miine, la Sala Palatului, e un spectacol special la care va invit sa va luati bilete si sa mergeti.  Gala Chapeau, un spectacol in care unii dintre cei mai importanti artisti ai RO – de la Smiley pina la Loredana  – urca pe scena ca sa cinte versiuni proprii ale hiturilor lansate peste ani de Cotabita. Si Gabi Cotabita va fi pe scena, a spus-o la radio:)

Dar, cu tot respectul pentru Gabi, cred ca nu pentru el trebuie sa mergeti la acest spectacol. Sau nu doar pentru el. Genul acesta de Gale ar trebui sa devina o obisnuinta si-ar trebui sa se “descarce” in dublu “bine”: o bucurie pentru artistul caruia i se aduce un omagiu, plus o donatie catre o cauza care necesita finantare.

Ar fi frumos sa cream un ritual, un obicei, in a ne onora artistii cu ei in sala de spectacol alaturi.

Ne vedem miine la Sala Palatului!

puteti sa va cumparati bilete de aici

gala chapeau

*

P.S. M-am interesat daca in playlist este si cintecul meu preferat din adolescenta “Conventional”. Este!

Imi aduc aminte ca atunci cind Gabi a decis sa remixeze hiturile sale, m-am rugat de el sa fie si aceasta piesa pe CD. Am primit pe email prima varianta de lucru a remixului, care se afla bine pastrata in calculator.

Si imi mai aduc aminte ca, atunci cind a aparut dublul CD cu toate hiturile remixate, l-am sunat pe Gabi sa-i mutumesc ca e si Conventional acolo si ne-am contrat putin pe niste texte.

Mai scriu si aici ceva ce am spus si atunci “daca te hotarasti sa scrii o carte despre viata ta, mi-ar placea sa fiu eu cea care aseaza povestile in pagina”. Chiar daca o sa se incrunte Zaf – cam 2 miimi de secunda – ca o sa fie mai putin timp  pe care o sa-l aloc, temporar, pentru stirile de PR si alte lucruri simpatice de la Europa FM.

 

 

2369
cinepub coverCinepub – filme romanesti, online, gratis, cu drepturi de autor

Cinepub – filme romanesti, online, gratis, cu drepturi de autor

Nu stiu daca stiti de proiectul care se numeste Cinepub.ro, dar daca nu ati aflat lucruri despre el, iata citeva informatii importante.

Cinepub.ro este un site care aduna in acelasi spatiu virtual filme romanesti recente – animatii, scurt metraje, lung metraje, documentare. Toate au drepturile de autor cedate pentru internet de catre autorii lor, adica vizionarea este GRATIS.

Iata citeva dintre filmele de lung metraj pe care le puteti gasi pe site

 

cinepub

 

 

cu un click aici ajungeti direct in pagina site-ului unde se afla aceste filme.

iata citeva dintre documentarele care sunt pe acest site

cinepub documentare

le puteti gasi aici

cred ca dincolo de interesul cinefililor, acest site este o resursa importanta de documentare pentru jurnalisti si pentru tinerii care vor sa faca o meserie in industria cinematografica.

in plus, e minunat ca o parte din filmele romanesti se pot gasi intr-un loc foarte accesibil si pentru cei care nu se mai duc la cinematograf, sau nu au cinematograf acolo unde locuiesc.

asa ca dati vestea mai departe. cinepub.ro

4368
love gaspar noecontroversa: Gaspar Noe revine la Bucuresti vineri cu Love in 3D

controversa: Gaspar Noe revine la Bucuresti vineri cu Love in 3D

Controversatul regizor francez de origine argentiniană Gaspar Noé revine la București la cinci ani după ce a fost invitatul special al Les Films de Cannes à Bucarest (23 – 29 octombrie). Acesta își va prezenta cel mai recent film, melodrama sexuală 3D Love, proiectată în afara competiției la Cannes și interzisă minorilor.

Sâmbătă, 24 octombrie, de la 20:15, la Cinema Studio, Gaspar Noé își va introduce filmul și va sta de vorbă cu spectatorii la final. La proiecția 3D de la București au acces doar cei peste 18 ani, prețul unui bilet fiind 20 de lei.

Biletele la festival pot fi achiziționate atât în ziua proiecției, cât și în avans, pe Eventbook.ro, dar și la casieriile celor trei cinematografe.
*
Am avut onoarea sa ma intilnesc cu Gaspar Noe la precedenta sa vizita in RO si, gratie Adei Teslaru si a lui Cristian Mungiu, sa-l intervievez.

mi-a spus atunci ca viata e un act egoist

cred ca oricåt de multi prieteni am avea, oricåt de mare ne-ar fi familia, suntem singuri. Iar in momentele limita, pe viata si pe moarte, intervine instinctul nostru de supravietuire, un instinct primordial, animalic, si-atunci luam decizii egoiste, pentru ca vrem sa traim.

(…)

timpul si scurgerea lui inseamna altruism, pentru ca ne ajuta sa uitam, sa stergem lucrurile rele care ni s-au intåmplat, sa cernem ce a fost bine si ce a fost rau. E un alt carton care spune asta in „Irreversible”: timpul e vindecarea.

restul interviului aici, impreuna cu detalii despre singura floare pe care o are Gaspar Noe acasa:)

1199
carouselCarousel – cum teatrul il pune in fata pe spectatorul modern

Carousel – cum teatrul il pune in fata pe spectatorul modern

pentru spectatorii care merg zilele acestea la premiera de la Carousel, cel mai recent spectacol al lui Andrei Serban la Teatru Bulandra, intreaga montare va fi o experienta foarte placuta.

spectacolul incepe inca de la intrare, holul teatrului e transformat in parc de distractii, spectatorii se vad in pereti de oglinzi si danseaza cu actorii din distributie.

e o mica magie in primele 10 minute ale contactului cu teatrul pe care spectatorul care vine la Carousel o simte cu toti porii, fara sa se prinda de ce i se intimpla. El devine protagonist (se vede, cum spuneam, in multe oglinzi), se poate fotografia – ca la balci – cu capul in dreptul unor tablouri amuzante, cinta si danseaza alaturi de actori.

in acele prime 10 min  Andrei Serban exploateaza toate nevoile omului modern dominat de internet, de ego si de dorinta de a arata lumii ca a fost undeva: ii da cadrul perfect sa fie el protagonistul si sa ia marturii de la intimplarea la care participa. culmea e ca o face cu mijloacele teatrului clasic ceea ce arata ca, pina la urma, nu ne-am domolit ego-ul prea mult in citeva sute de ani:)

contextul functioneaza perfect. am vazut, la ultima dintre repetitiile cu public din vara, trei doamne trecute de 50 de ani care voiau sa-si faca… selfie cu actorii care treceau pe linga ele. iar actorii, in personaj – angajatii de la Carousel – s-au asezat zimbind la cadru.

spectacolul e o metafora frumoasa despre greselile pe care le facem din ego si pe care daca avem noroc le putem repara peste timp, iar montarea (nu vreau sa povestesc nimic din ce e, de fapt, in sala de spectacol) aseaza spectatorul in lumea propriilor greseli. si-o face intr-o forma aparent amuzanta, pe cintec, ca intr-un musical, utilinzind multe dintre mijloacele moderne ale spectacolului de orice fel.

Carousel ( r. Andrei Serban) il are in rolul principal pe Vlad Ivanov (care cinta, danseaza si uimeste pe toata lumea, din nou), dar si alte nume mari ale actoriei (de teatru si film din Ro – Ana Ularu, Rodica Lazar, Maria Obretin, Radu Iacoban) si se joaca la Sala Izvor de la Teatrul Bulandra.

in vara m-am gindit, vazind mijloacele tehnice, in racord cu obiceiurile actuale de consum ale spectatorilor,  folosite pentru acest spectacol ca, daca e sa fie folosita o holograma intr-un spectacol de teatru, Andrei Serban ar putea fi primul care sa faca asta:)

carousel

 

1998
shutterstock_dansALT Concurs National de Coregrafie -sa ajutam la dezvoltarea companiilor de dans din RO

ALT Concurs National de Coregrafie -sa ajutam la dezvoltarea companiilor de dans din RO

De cind cu concursurile tv care au probe de dans – la noi, dar mai ales la altii – au inceput sa fie virale si filme care au drept subiect dansatori extrem, extrem de talentati care sunt pusi in valoare de coregrafii foarte puternice (inteligente, emotionante).

Un dansator exceptional nu poate exista fara o coregraie care sa-l puna in valoare. poate sa danseze fara muzica (desi il ajuta imens – si pe el si pe spectator – sa transmita emotii), dar fara o idee coerenta, fara o poveste a dansului, maestria lui e rece si neinteleasa de public.

la noi (si-acum stiu ca o sa supar multa lume) nu avem o industrie coerenta a dansului. De la balet clasic pina la dans contemporan sau street dance. Avem o scoala de balet care schioapata, pentru ca s-a accidentat si n-a avut bani de medici, dar tineri care sunt foarte talentati si care pleaca la scoli straine. (ca la performerii de la orice materie scolara)

mai avem (si-acum o sa supar si mai mult lume) o generoasa doza de suficienta, suntem nascuti obositi si nu mai vrem sa ne luptam pentru ideile noastre (mai ales cind e vorba de coregrafi, dansatori, balerini).

sa va dau detalii.

Un coregraf britanic – de origine italiana -, aflat la inceputul acestui an la noi in tara cu un show, a propus sa sustina un seminar pentru dansatorii romani. Nu s-a putut tine acest seminar pentru ca nimeni nu a gasit contravaloarea a 100 de lire. Sau n-au vrut sa gaseasca. Citeva luni mai tirziu, dansatori din toata lumea s-au dus la Londra la seminarul aceluiasi coregraf.

*

Fundatia Art Production, care organizeaza in fiecare an INTILNIRILE JTI cu unele dintre cele mai mari companii de dans din lume, invita de fiecare data studentii la coregrafie, elevii de la Liceul de coregrafie la o repetitie finala a show-urilor. E trecuta in contract aceasta repetitie, si accesul tinerilor de specialitate locali, tocmai pentru a -i inspira si a fi o experienta care sa-i ajute. Citi credeti ca vin la repetitii dintre dansatori sau elevi? Nu mai mult de 10-15. Si niciodata cei care se vaita ca le e greu in industrie.

 

Cred din inima ca, daca oamenii din industria dansului vor sa le fie mai bine, ca asta inseamna sa fie mai multi spectatori in sala sau spectacolele lor sa fie mai bune, ar trebui sa se uneasca, sa reinvete smerenia si sa-si aminteasca ca e o meserie in care inveti tot timpul. toata viata ta de artist.

Si mai cred ca trebuie sa fie constienti ca, in Romania – si din cauza lor -, suntem in preistoria industriei dansului.

Cine sunt eu sa spun asta? Un spectator care se plimba prin lume ca sa vada mari spectacole de coregrafie/dans, care e gata sa plateasca bilet de avion, cazare si accesorii de calatorie, plus bilet la spectacol, ca sa vada anume dansatori despre care stie ca au facut istorie in lumea dansului.

*

In contextul acesta ”necajit” pentru lumea dansului, sunt onorata sa sustin orice initiativa care inseamna educatie pentru coregrafi si dansatori, care inseamna o forma prin care oamenii din industrie pot lasa ego-urile la o parte si sa se adune pentru a construi ceva pe termen lung, coerent.

Sunt onorata deci, sa fiu partener promotor al competitiei  ALT Concurs national de coregrafie care are loc in perioada 17 – 21 octombrie. De astazi incolo, zilnic, am sa va prezint informatii despre cei care participa in concurs, sau despre cei care sustin seminarii.

Sper sa va conving sa fiti spectatori pentru macar o zi la aceasta manifestare care creste coerent ( a inceput cu o zi de competitie, acum – la editia 3 – are 5 zile de manifestari) si care sper ca, in citiva ani, sa se transforme intr-un festival dedicat exclusiv coregrafilor si dansatorilor (asa cum vecinii nostri de la Sofia au in fiecare toamna).

Si mai sper ca, dupa ce le trece supararea ca se trezeste cineva din civilie sa-i traga de mineca pe cei din industria dansului, sa-i vad pe fiecare dintre oamenii care au notorietate in aceasta industrie ca promoveaza aceasta initiativa care, pe termen lung, ii ajuta si pe ei.

 

ALT Concurs va însemna și în acest an un proiect complex cu ramificații internaționale.

Astfel, o vom avea invitată pentru a doua oară celebra coregrafă și directoare artistică Eva Sánchez Martz, care va face parte din juriul #AltConcurs, va susține un atelier de dans bazat pe emoție și energie activă, și va prezenta publicului român o lucrare proprie, ”What is Left” (21 octombrie, Biblioteca Națională a României).

Artista de origine maghiară, Márta Ladjánszki va conduce un atelier dedicat profesioniștilor interesați să-și stabilizeze antrenamentul. Atelierul se va baza tehnica de dans contemporan Horton.

Marta va prezenta duminică, 18 octombrie la Centrul Național al Dansului cel mai recent spectacol al său, UNTITLED, a mediation in one act.

Manuel Pelmuș, unul dintre cele mai reprezentative nume românești pe scena internațională a dansului contemporan, va coordona un atelier de creație pentru profesioniștii români, iar dr. teatrolog Cristiana Gavrilă va juriza competiția.

 

de miine, pe larg, zi de zi:), despre ALT Concurs. detalii despre Concursul National de Coregrafie ALT Concurs puteti citi aici.

alt concurs

trec aici si partenerii ALT Concurs pentru ca merita sa li se multumeasca pentru sustinere.

Parteneri privați
Martz Contemporary Dance Company, L1 Association, X si 0 Dance Project, Aqua Carpatica, Baneasa/Grand Cinema & More, Dance Planet.
Parteneri instituționali:
Centrul Național al Dansului, Biblioteca Națională a României, Ambasada Spaniei la București, Institutul Balassi.
Parteneri media principali:
TVR2, Radio Romania Cultural, Radio Tananana, horiaghibutiu.ro (da, si blogul meu e printre cei care vor sustine, ii vedeti logo-ul pe afis)
Proiectul este comunicat de
Dans Cult Communication și Red Ballerina, membru CID-UNESCO.
cover photo: shutterstock
966
ceausescuSindromul Ceausescu la Artistii Romani

Sindromul Ceausescu la Artistii Romani

Nu stiu daca ati observat dar artistii romani – in special cei care fac muzica (rock, pop, dance etc) – obisnuiesc sa faca tulumbe speciale ca sa atraga atentia asupra zilei lor de nastere ca sa ia aplauze si mai multe la punct fix.

Zilele astea e o reclama la radio care anunta concertul dl Margineanu care are loc chiar de ziua domniei sale pe 2 oct.

Horia Brenciu a facut din ziua lui de nastere, an de an, un spectacol, ba chiar si din virsta lui – caci e nume de albume. Si lista tinerilor care fac muzica si s-au gindit ca, de ziua lor, sa lanseze un cintec sau un videoclip e destul de lunga: Alex Velea, Cristina RusElena Gheorghe, CRBL, Aliona MOON, Andrei Leonte,  Ellie White, George Hora (link-urile din dreptul numelui  duc la articolele care vorbesc despre lansari de ziua lor; cu exceptia stirilor despre Alex Velea si Cristina Rus care sunt din 2013, toate celelalte sunt de anul acesta)

In urma cu citeva saptamini, regizoarea Chris Simion lansa invitatii la conferinta de presa a festivalului de teatru Undercloud ca fiind in ziua ei de nastere, o celebrare comuna.

Astea sunt rezultatele obtinute la o documentare rapida, dar sunt sigura ca sunt mult mai multi cei care decid ca de ziua lor de nastere sa puna un act artistic – cind munca lor are legatura cu exprimarea in fata multimilor.

(nu vorbim aici de actorii care au fost programati de teatre sa joace cind e ziua lor de nastere, pt ca ei nu ies pe scena la sfirsit sa spuna e ziua mea, aplaudati-ma)

*

M-am gindit mult zilele astea de ce simt nevoia artistii sa marcheze ziua lor de nastere cu o expunere publica in care sa ceara si mai multa atentie pentru propria persoana.

In termeni tehnici, mesajul se diminueaza si lansarea /concertul/conferinta trec pe locul 2 pentru ca atentia cade pe aniversare.

Sigur ca e o validare in spatiul public de care ei au nevoie pentru ca asa functioneaza ca persoane, asta le e meseria – le e bine cind sunt apreciati de public -, dar de ce romanii simt, mai mult decit oricare altii, nevoia ca, DE ZIUA LOR, sa faca spectacol ca sa ia aplauze?!

Dupa care mi-am amintit si ca domnul Ponta si-a lansat candidatura (ratata) la prezidentiale fix de ziua domniei sale, pe stadion, in uralele multimii. Si el ar fi putut sa aleaga orice alta zi pentru lansarea candidaturii, dar a vrut spectacol la aniversare. O decizie care a implicat mult ego.

*

Cind cresti cu super sarbatori populare care celebreaza aniversarea celui mai iubit fiul al neamului, cind iti ramine in minte – adinc intiparit din copilarie – ca iubirea publicului inseamna uralele aniversare, s-ar putea sa iti doresti, ajuns la maturitate, sa te aplaude multimi de ziua ta.

Si asta e ceea ce am putea numi ”Sindromul Ceausescu la Artistii Romani”.

P. S. n-am gasit situatii similare la Madonna, Michael Jackson … sau n-am cautat suficient de bine:)

 

4747
satrianiCONCURS: Vreti bilete la concertul lui Joe Satriani? Avem!

CONCURS: Vreti bilete la concertul lui Joe Satriani? Avem!

Unul dintre cei mai mari chitaristi ai lumii, Joe Satriani, revine la Bucuresti cu doua concerte minunate: unul la Sala Polivalenta din Bucuresti si un altul la Sala Polivalenta din Cluj, pe 12, respectiv 13, octombrie.

Am doua invitatii duble la concertul de la Bucuresti si le daruiesc celor care pot sa faca dovada ca sunt fani Satriani.

*

pentru ceilalti, pentru ca tot ati ajuns sa cititi acest text, citeva informatii poate va vor convinge sa experimentati muzica celui care e cel mai bine vindut chiarist rock din toate timpurile, care are 15 nominalizari la premiile Grammy si peste 10 milioane de albume vindute.

a cintat cu toate trupele rock care isi pot adauga linga nume “legendara”, Mick Jagger l-a invitat in turneul lui, baietii de la Deep Purple l-au invitat sa cinte cu ei si, in lumea muzicii rock, e un fel de Mozart sau Paganini al chitarei.

Show-urile programate in cele doua oraşe vor cuprinde unele dintre cele mai apreciate si mai ascultate melodii ale virtuozului chitarei, printre care “The Crush of Love”, “Satch Boogie”, “Shine On American Dreamer”, “Cryin'” si “Always with me, always with you”, de altfel, cea mai iubita piesa a sa.

Biletele se gasesc pe bilete.ro , bilet.ro , myticket.ro , fix7.ro , iabilet.ro

*

revenind la concurs: spuneti-mi de ce va place Satriani si v-ati dori sa fiti la concert (sau poate vreti sa faceti o bucurie cuiva, fara sa stie pina la concert:) ) . alegem cistigatorii (doi, la numar, cu invitatii duble) vineri la ora 17.00

multumesc

have fun

joe satriani

Glenn-CloseDaca o vedeti pe Glenn Close pe strada prin Bucuresti…

Daca o vedeti pe Glenn Close pe strada prin Bucuresti…

Zic sa nu va speriati si nici sa nu credeti ca ati dormit prost daca o vedeti pe doamna Glenn Close la plimbare pe strada prin Bucuresti.

Zilele acestea este in Romania pentru filmarile unei productii SF, What Happened to Monday, un thriller SF care va avea premiera in 2016.

De doamna Glenn Close, de altfel si de domnul Willem Dafoe, au grija simpaticii domni de la Castel Film (aceiasi care au contribuit si la filmul cu Nicole Kidman – Cold Mountain, dar i-au gazduit prin Romania pentru diferinte productie pe Sharon Stone, Andy Garcia sau Tim Roth…)

Zic sa ne bucuram si sa-i uram succes sa faca un rol care sa-i aduca Oscarul pe care nu l-a obtinut niciodata. Mai multe detalii despre filmul la care lucreaza acum puteti citi in Variety, aici

Doamna Glenn Close a filmat alaturi de Anamaria Marinca lunile trecute si stiu din sursa sigura ca Anamaria i-a prezentat frumos tara noastra. Puteti citi aici un interviu cu Anamaria Marinca despre filmarile de atunci. (Exclusivitate s!mpa: Anamaria Marinca fata in fata cu Glenn Close)

Si , daca aveti timp, in week end-ul acesta sa vedeti filmul Albert Nobbs pentru care doamna Close a pus deoparte banii pe care i-a facut in 15 ani de cariera ca sa poata sa-l produca – nimeni nu voia sa bage banii in acest film care i-a adus de altfel si o nominalizare la Oscar.

1470
minority report tvMinority report se intoarce. Pe micile ecrane, cu Spielberg producator

Minority report se intoarce. Pe micile ecrane, cu Spielberg producator

peste citeva zile, celebrul film al lui Steven Spielberg, Minority Report, inspirat dupa o nuvela a lui Philip K Dick, incepe sa-si continue viata intr-un serial produs de studiourile Fox (aceleasi care au produs si filmul regizat de Steven Spelberg in 2002)

serialul tv are actiunea plasata la 15 ani diferenta de la momentul actiunii filmului cu Tom Cruise in rolul principal.

serialul pilot circula liber pe net si va recomand sa-l vedeti pentru ca este impecabil facut – de la unghiuri de filmare pina la montaj, desigur cu citeva noi accente in tehnologie.

actiunea serialului urmareste viata unuia dintre cei trei tineri care pot prevedea viitorul – unul dintre gemeni – care a fost separat de fratii lui. programul de prindere a criminalilor pe care-i anticipau precog-ii nu mai este activ, iar tinarul incearca sa gaseasca o solutie pentru a valorifica viziunile din viitor pe care inca le are.

*

la vremea lansarii filmului Minority Report, domnul Spielberg care are relatii strinse cu redactia TIME ( a fost de citeva ori pe coperta revistei) a oferit informatii in exclusivitate despre gadgeturile si inovatiile prezentate pe ecran. toate, dar absolut toate sunt astazi active chiar daca nu sunt folosite in scopurile din film.

aici puteti citi documentatia despre gadgeturile sau tehnologia care in filmul din 2002 parea SF iar acum este deja parte din viata noastra – de la Augmented Reality pina la Touch screen-uri, plus multe multe alte rafinamente tehnologice :)

*

am vazut episodul pilot si sunt si acum prezente citeva inovatii despre care stiam ca sunt in faza de cercetare, asa ca pentru pasionatii de tehnologie filmul va fi din nou o poarta spre noi si noi descoperiri.

 

Minority Report, serialul, este planificat sa inceapa in prima saptamina a lunii septembrie. In rolul precogului este Stark Sands pe care l-ati vazut in Six Feed Under, la HBO. Tineti-i bine minte numele pt ca o sa ia f f multe premii.

minority-1 minority-report-trailer-fox-tv-series

 

1266
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!