Tag : ana onisei

tiff gala 2017TIFF 2017, despre prietenie si ce face sa mearga lucrurile inspre mai bine
filme simpa
8 years ago

TIFF 2017, despre prietenie si ce face sa mearga lucrurile inspre mai bine

Merg la TIFF si la FITS de foarte multi ani. In ultimii 4 ani am mers aproape mereu in aceeasi gasca, dar oricum ar fi fost, domn Manafu a fost in echipa si am facut impreuna lucruri frumoase.

Miza noastra e sa aratam celor de acasa putin din atmosfera, sa oferim povesti care sa contina elemente memorabile cu efect de trimitere catre sala de cinema sau de teatru.

Sau cu efectul dorintei de a veni si tu la TIFF/FITS in anul urmator.

Anul asta, dupa premiera filmului Breaking News m-am gandit ca tot ceea ce tine unite industriile acestea doua este prietenia.

Prietenia care ii face pe actori regizori si producatori sa munceasca aproape pe gratis doar ca sa-si duca la indeplinire visul de a-si vedea filmele gata

*

Eram la finalul filmului Breaking News, vedeam distributia care urca pe scena de pe scaunele de langa mine si ma gandeam ca pe ei toti ii leaga o prietenie stransa.

Andi Vasluianu, eroul din film, e prieten de multi ani cu Oana Rasuceanu – scenarista alaturi de Ana Agopian, dar si cu Iulia Rugina regizoarea filmului. Era si Tudor Giurgiu acolo, si el prieten cu Vasluianu (a fost protagonist si intr-un film de-al lui – Despre oameni si melci), dar si cu Oana Rasuceanu care a muncit multi ani ca PR al TIFF.

In sala printre cateva sute de spectatori eram noi , o gasca de prieteni bloggeri care ii asteptam pe eroii de pe scena ca sa ne facem o fotografie impreuna ca sa-I ajutam la promovarea filmului care vine din septembrie pe ecrane.

Si in minutele alea cand ii ascultam pe protagonisti multumind emotionati celor care i-au ajutat si sprijinit ca sa poata sa-si faca filmul, mi-am adus aminte iar cat de mult inseamna astazi in Romania participarea privata – sponsorizarile de la “multinationalele” hulite de cei care nu vor sa vada ca dezvoltarea Romaniei e datorata mult strainilor sositi printre noi care ne-au profesionalizat in multe domenii.

Un simplu exemplu pe care-l cunosc bine: Raiffeisen in 20 de ani de prezenta in Romania a participat la programe culturale si sociale cu peste 13 milioane de euro. Zilele filmului Romanesc de la TIFF se desfasoara cu participarea exceptionala a Raiffeisen, iar  multe dintre spectacolele de la Teatru ACT cu Oana Pellea sau Marcel Iures au ajuns la Festivalul de Teatru de la Sibiu sau in turnee in toata tara, tot gratie Raiffeisen.

13 milioane de euro investiti in cultura de catre un brand privat, cu profesionalismul unui brand privat, urmarind rezultate eficiente (calitatea asocierii, un numar mare de spectator, dar si o constructive solida pe termen lung), adica nu mici lovituri ca la finantarile de la stat.

tiff prieteni breaking news

Cand am vazut fotografia pe care o facusem impreuna – echipa de la Breaking News si noi, gasca de bloggeri, acreditati special pentru zilele filmului romanesc de catre Raiffeisen, mi –a parut a fi un exemplu despre doua lumi care sunt unite pentru ca au aceleasi afinitati, aceleasi valori si gusturi. Si culmea, au fost unite de catre … un sponsor care a indentificat afinitatile comune.

Nu degeaba anul asta am spus ca avem #poftadefilmebune.

*

Acum cativa ani Oana Rasuceanu, Ana Agopian si Iulia Rugina m-au primit la cursul lor de scenaristica pentru scurt metraj de la Control N ca sa invat cateva tehnici care imi erau de ajutor  in ceea ce scriu eu. Vineri, la premiera filmului lor Breaking News le-am rugat sa-mi dea cateva pagini din scenariu sa vad cum au lucrat, Ana mi-a raspuns “ce misto! Dar vezi ca am avut 17 drafturi”

Pe Andi Vasluianu il stiu dincolo de ce vedeti dvs in filme sau la televizor, il stiu drept un actor foarte generos si frumos asezat pe dinauntru care e gata oricand sa-si ajute mai tinerii colegi, explicandu-le propriile frici ca sa le dea lor curaj.

Despre Cristi Manafu sau Ana Onisei care  apar in fotografia de mai sus, as putea scrie romane, pentru ca ne cunoatem de mai bine de 10 ani si am lucrat de multe ori impreuna. Ne-am ajutat unii pe altii lucrand.

(v-as povesti putin si despre prietenia dintre Manafu si Gabi Nedelea – care e si el in poza, in fata, jos, dar ca sa nu fiu foarte indiscreta am sa spun doar ca eu ii numesc “fratii Petreus”)

Cristi Sutu si Radu Băzăvan sunt si ei in gasca TIFF de 2 ani, dar pe mine – personal – ma leaga de ei multe alte proiecte facute impreuna… Plus o legatura de rudenie intre mine si Radu, dat fiind numele noastre asemanatoare (doar el are diactritice in numele de familie, eu nu!)

Credeti-ma ca aceasta combinatie, cu toti la un loc e exploziva… si radem f f f f f f mult.

Ce vreau sa spun cu aceasta postare?

Participarile cu fonduri private in asemenea evenimente culturale fac sa se miste lucrurile mai bine. Statul roman nu ar putea sustine nici un festival precum TIFF, nici pe unul precum FITS, iar impactul acestor festivaluri in dezvoltarea industriilor din care fac parte, dar si in educarea unor generatii, este imens.

Ca sa nu mai vorbesc de sprijinul moral, dincolo de cel financiar, pentru ca niste actori imensi sa poata sa continue sa faca proiecte in spatiul public.

 *

TIFF 2017 s-a incheiat exact in linia despre care scriu mai sus: au fost premiate proiecte care n-ar fi putut fi facute niciodata fara finantare privata – las mai jos intreaga lista de premii ca sa puteti cauta filmele cand vin la Bucuresti zilele viitoare, dar mentionez aici un singur premiu pentru documentar oferit catre doi jurnalisti/ fotograf freelanceri:

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru Debut, în valoare de 1.000 de euro, oferit de Raiffeisen Bank – The Last Kalderash / Ultimul căldărar, r. Cosmin Bumbuț, Elena Stancu

*

Ne revedem cu cronici despre teatru, actori si proiecte frumoase in doar cateva zile, cand ajung la Sibiu, la Festivalul international de teatru.

Sa aveti #poftadefilmebune  si sa le si intalniti!

*

PREMIILE CELEI DE-A 16-A EDIȚII TIFF

Trofeul Transilvania, în valoare de 15.000 de euro, oferit de Staropramen – Familia mea fericită/ My Happy Family, regizat de Nana Ekvtimishvili și Simon Gross

Premiul pentru Cea mai bună regie, în valoare de 5.000 de euro – Guðmundur Arnar Guðmundsson, pentru filmul Piatră pe inimă/ Heartstone

Premiul Special al Juriului, în valoare de 1.500 de euro, oferit de HBO – Tărâmul binecuvântat/ God’s Own Country, regizat de Francis Lee

Premiul pentru Cea mai bună interpretare, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Conceptual Lab – Ia Shugliashvili din Familia mea fericită/ My Happy Family

Mențiunea Specială a Juriului – Gloria/ Glory, regia Kristina Grozeva și Petar Valchanov

Premiul FIPRESCI, oferit de juriul Federației Internaționale a Criticilor de Film unui film din secțiunea Alt.Rom.Com – Dezîndrăgostire/ Afterlov, regizat de Stergios Paschos

Premiul Publicului, oferit de MasterCard – Piatră pe inimă/ Heartstone

Premiul Publicului Cinepub, pentru filmul cel mai popular din secțiunea Zilelor Filmului Romanesc, în valoare de 1500 Euro, oferit de Cinepub – Planeta Petrila, regia Andrei Dăscălescu

Premiul pentru întreaga carieră – Alain Delon

Premiul de Excelență, oferit de Mercedes-Benz – Tora Vasilescu

Premiul pentru întreaga carieră – Violeta Andrei

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru secțiunea Lungmetraj, în valoare de 6.000 de euro (servicii de post-producție), oferit de Cinelabs România  – Inimi cicatrizate, în regia lui Radu Jude

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru Debut, în valoare de 1.000 de euro, oferit de Raiffeisen Bank – The Last Kalderash / Ultimul căldărar, r. Cosmin Bumbuț, Elena Stancu

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru secțiunea Scurtmetraj, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Jameson și servicii echipament cameră & electrică & grip, oferit de R3 Film Rental, în valoare de 4.000 Euro – Scris/Nescris/ Written/Unwritten, regizat de Adrian Silișteanu

Mențiunea specială a juriului pentru scurtmetraj în Zilele Filmului Românesc – Offstage, regia Andrei Huțuleac 

Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj din secțiunea Umbre, în valoare de 500 de euro, oferit de Shorts TV – Panta/ Curve, în regia lui Tim Egan

Mențiuni speciale în secțiunea Umbre-scurtmetraj: Eu sunt ieșirea/ I Am The Doorway, în regia lui Robin Kasparik, și În spatele tău/ Behind, de Ángel Gómez Hernández

 

0
3953
oameni din "aluatul bun"
15 years ago

Domnul Radu Cosasu

Sighisoara

Sighisoara are un cer inventat de Mozart,
Case cu flaute, intr-o zi am auzit un clavecin dintr-o
casa, sus, linga un cimitir, pe o rina, intins pe iarba,
am citit intr-o dimineata Moby Dick si un copil mulgea
o vaca, laptele si nu mortii imi dadeau pacea lumii, apoi
am coborit la o cofetarie si am cerut cafea cu lapte, sa
bei cu iubita cafea cu lapte la Sighisoara, cine-i iubita ta?
m-a intrebat mama, la 46 de ani ai mei, am sarit pe ringul
de dans
si-am valsat pina-n zori cu un paharel gol pe nas, pe cap,
pina mama mi-a spus ca va muri cu aceasta imagine a
mea,
in fata ochilor: niciodata nu te-am vazut mai vesel, asa
sa ramii – si asa voi ramine, pentru a-i asigura ultima imagine.

Radu Cosasu, Opere I

*
Saptamina trecuta Dragos Bucurenci scria pe blogul lui despre Domnul Cosasu. Citindu-i punctul de vedere despre “arta compromisului” mi s-a facut dor de dl Cosasu.

Vineri, Ana Onisei mi-a dat un interviu minunat facut de Ovidiu Ioanitoaia cu dl Cosasu si iar mi s- a facut dor.

– Colegi de-ai dumitale pretind că eşti ipohondru, că fugi de televizor spre a nu fi recunoscut pe stradă şi, eventual, atacat!
– Sînt un pic ipohondru, parcă Fănuş Neagu nu e? Toţi sîntem mai mult sau mai puţin. Dar nu de asta evit micul ecran.

– De ce?
– Pentru că televiziunea a modificat totul şi rareori în bine, şi pentru că sînt timid. Camerele TV parcă mă înstrăinează de mine însumi. Dacă nu mă plac eu, cum să mă placă alţii?! În plus, nici n-am conştiinţa autorităţii. Îmi recunosc limitele, mă bazez pe creionul meu şi numai pe el.

– Ce creion?!
– Am scris totdeauna numai de mînă şi cu creionul. Fără pix, fără stilou. Cu cît creionul se toceşte, cu atît mă ataşez mai tare de el. Cînd îl înlocuiesc, mi se rupe ceva în suflet.

Ovidiu Ioanitoaia in dialog cu Radu Cosasu*
*

Asa ca astazi, in ziua mea libera m-am intors un pic la domnul Cosasu. La cartile domniei sale. Mai sus e o scriere pe care, parca, am trait-o eu:)
Intr-un fel straniu, cind scrie Dl Cosasu parca scrie despre mine. Culmea e ca la fel simt probabil alte citeva sute de oameni care nu se stiu intre ei.
Dar asta e darul oamenilor alesi, sa scrie despre sine si sa se recunoasca altii in textele lor.

0
1592
carti simpa
15 years ago

o nuvela minunata: Camera dupa camera – J. Safran Foer

Proza scurta scrisa de Jonathan Safran Foer in Antologia Granta (americana) 2007 e unul dintre cele mai rafinate si mai minunate lucruri pe care le-am citit in ultima vreme. O bijuterie de scriere.

Mai jos citeva fragmente si un hint despre cum este construita povestirea, ca sa va fac curiosi sa o cautati. Antologia Granta – cei mai buni tineri prozatori americani (editia a II-a – 2007) a aparut la Editura Leda.

 

Camera dupa camera

 

Femeia isi vede rasuflarea in camera viitorului ei.

Daca ar fi ceva mai cald, hirtia polaroid care tapeteaza peretii s-ar developa.

Isi misca degetul mare peste una dintre fotografii, ca si cum ar freca o lespede de mormint. Caldura face sa apara ochii caprui aai unui copil. Sunt ochii ei, dar cum sa mai fie ea copil in propirul ei viitor? Freaca in continuare pentru a revela mai mult – minute vinetii – si frigul trimite ochii inapoi in substantele chimice.

Doctorul i-a spus sa doarma. E ainsa recheama ganduri din copilarie, ca si cum gindurile acelea nu i-ar mai fi trecut niciodata prin minte. Gindurile sunt atit de opace, atit de voalate de chimicale, incit pare imposibil sa-i revina  a doua oara.

Freaca pe mai departe. Priveste in ochii copilului din nou. O aude parca pe maica-sa spunindu-i sa se imbrace mai gros, ca sa nu raceasca in viitorul ei, sau mai rau.

 

 

Inima ei este pastrata intr-o camera cu un sistem de securitate foarte scump.

Cind i-a spus doctorului ei care era cifrul, omului nu i- avenit sa creada cit de banal putea fi.

–         Oricine te cunoaste l-ar putea ghici, a zis el, facind niste insemnari pe fisa ei de observatie.

–         Devine evident doar daca il afli, i-a raspuns ea.

In plus, acela nu este decit primul nivel de acces. Exista palierul pe care nu-l poti atinge, matricea de lasere, ciinii hamesiti de zile intregi. Cind are ochii rosii si fisurati, nici macar ea nu reuseste sa scaneze cu retina.

 

Urmeaza capitole mai mari sau tot de lungimea celor doua de mai sus, fiecare dintre ele incepind cu o propozitie cu italice.

 

 

Doctorul isi trece unghia degetului mare prin direle de pe perete.

(…)

Camera trupului ei are marimea si forma trupului ei.

(…)

Constiinta lui este o camera cu oglizi cu doua fete.

(…)

Zidurile par negre dar nu sunt. Zidurile sunt albe.

(…)

Exista camere in care ea nu a intrat niciodata.

(…)

 

Exista camere in care el nu a intrat niciodata.

(…)

 

In fiecare dintre aceste paragrafe se merge inauntrul mintii unuia dintre personaje ( pacienta si medic) si sunt presarate discret detalii care sa te faca sa intelegi cu ce se ocupa pacienta.

 

Dupa care ti se da o noua cheie de interpretare.

Urmatoarele 2 paragrafe n-au decit lead-ul cu italice. Fara alte explicatii. Si e semnul ca daca ai citi doar propozitiile cu italice, de la inceputul nuvelei si pina la sfirsit, ai avea o povestire de sine statatoare.

 

Camera maturitatii lui este cleioasa, ca miezul de pine, si are culoarea mortarului.

 

Ochii ei sunt pastrati intr-o camera tapetata cu tifon inmuiat in ceaiul Darjeeling al mamei ei, oparit in vasul de portelan al strabunicii ei.

 

Apoi se reintoarce la lead si explicatii:

 

Camera trecutului lui este retapetata perpetuu.

El nu stie de ce. Hirtia nu se cojeste niciodata, nu se decoloreaza si nici nu se umfla peste tencuiala. Dar de fiecare data cind se intoarce in camera – optiunile care nu pot fi sterse sau acoperite cu vopsea -, gaseste altceva.

(…)

 

Ultimele capitole se deschid cu propozitiile:

 

Camera libidoului lui este tapetat cu casmir, si denim, si catifea reiata, si matase.

 

Fiecare plamin al ei este pastrat in camera lui, cu pereti plini de oglinzi.

 

Camera accidentului sau este tapetata cu monitoare de televizor.

 

Iar finalul, un flashback al dorintelor neindeplinite e darimator si in constructie si in rafinamentul scrierii.

 

Povestirea este f f vizuala si la sfirsitul lecturii mi-am dorit ca Michael Gondry sa afle de textul acesta ca sa-l transforme in film.

 

De ieri noapte, cind am citit-o, ma perpelesc insa la  gindul cum ar fi sa-i dau un sms lui Safran Foer si sa-i spun doar atit: “am citit nuvela, e minunata, cred ca esti genial”

Am numarul lui pt ca Ana Onisei a facut un interviu cu el pt Tabu si a sunat de pe mobilul meu, dar mi-e rusine si mi-e teama sa nu se sperie. Sa nu zica ca-s nebuna.

9
3484
carti simpafilme simpa
16 years ago

cronici personale “text message: politist, adjectiv”

uneori filmele, sau piesele de teatru, sau spectacolele de dans, sau picturile etc ne ating intr-un mod foarte personal. e greu sa explici cuiva de ce tu plingi la o secventa care nu-i misca pe ceilalti.

e ceva foarte intim si nu doar ca ti-e greu sa faci public ceea ce simti, dar e greu sa si verbalizezi emotiile pentru ca le/te confrunti cu tine.
*

la Politist, adjectiv, am fost cu Ana Maria Onisei ( zisa si anaceadesteapta) si ne-am emotionat tare. am discutat mult pe o terasa imediat dupa proiectie, inca mai discutam, si imi dau seama ca fiecare a perceput emotional filmul in aceeasi directie, dar dupa alte repere.
ca si cum am merge pe aceeasi strada, dar pe trotuare diferite. iar asta e o parte din bucuria acestui film (de departe cel mai bun pe care l-am vzt in ultimii ani): universalitatea lui.

e foarte foarte emotionanta experienta ei si ma bucur tare ca a ales sa o faca publica. stiu ca s-a luptat cu ea ca sa scoata aceste cuvinte la suprafata, dar tocmai pt ca sunt de acolo – de prin adincuri – ele sunt f f emotionante.
textul a fost publicat pe liternet.ro si se numeste text message: politist, adjectiv

3
2255
carti simpa
16 years ago

self sex

De ce erotismul este atît de distorsionat în cărţile dvs.? Din perspective sexualităţii, romanele dvs. sînt un fel de povestiri fantasz porno-morbide: cuplul din Cucul şi pupăza experimentează o mutantă schimbare de sex, în Cum trăiesc morţii se face “sex spectral”, în Măreţele maimuţe sexul este doar o acuplare brutală, primitivă, la întîmplare…

Păi, sexul e ciudat, nu !? Uneori foarte primar, foarte brutal, alteori foarte gentil şi tandru… Dar după ce treci prin tot acest spectru, în final rămâne, de fapt, doar inserţia unui corp în altul, iar acest lucru ne sfidează toate ideile noastre despre minţi discrete, percepţii discrete.

will self raspunzind la intrebarile lui marius chivu in dilemateca.
via anaceadesteapta care s-a conversat si ea cu domnul self cind el i-a explicat ce e cu post-it-urile de pe peretele lui. raspunsul in curind. plus detalii despre ceva cu adevarat spectaculos la omul asta si la profesionalismul lui 🙂

3
2505
16 years ago

cadouri de vinzare – dar pentru andrei- cercei Cristal Aura

cercei Cristal Aura – cu cristale Swarovski
50 RON VINDUT PENTRU 70, CUMPARATOR CARE VREA SA RAMINA ANOMIM

*
*
Anul acesta, am decis sa fac publice toate darurile pe care le primesc la companie de Sarbatori, sa le pun pe blog si sa le scot la vinzare. S-au oferit sa mi se alature Liliana Ionescu cu daruri dragutze din divizia Beauty si Ana Onisei cu carti scumpe, bune de daruit intelectualilor rafinati.

Ne gindim ca v-ar placea ca in loc sa va inghesuiti prin magazine dupa un dar de sarbatori, mai bine cumparati lucruri dragutze de la noi; mai ales ca e pentru o cauza frumu.

Banii pe care-i stringem ii donam lui Andrei, un baietel de 5 ani tare simpatic.
Cum puteti sa cumparati si de ce are Andrei nevoie de bani, aflati aici

0
1112
tabu
16 years ago

tabu de decembrie

E editia din an in care vorbim despre oameni care au fct fapte bune. imi e drag sa muncesc la numarul de decembrie si cred ca le e drag si colegilor mei.

Dar numarul asta mi-e mai drag decit toate celelalte. Aici doar citeva lucruri f personale pentru care ma bucur in mod deosebit la aparitia pe piata a lui tabu dec 2008

Imi place fotografia cu Ioana si Elena Basescu.

Mi-a plct si relatia dintre ele de la shooting, dincolo de orice ochi indiscret si fara nicio parada; se protejau si aveau grija una de cealalta, se vedea ca fiecareia ii pasa ca sora cealalta sa se simta bine. a fost frumos si emotionant si mi-a plct tare gestul Ioanei care, pt ca nu avea niciun loc liber nemachiat pe fata Elenei si nu o putea saruta, o mingiia pe virful nasului.

Imi place fashionul Laurei si al lui Bumbutz. Laura a avut un an incredibil de bun si l-a incheiat in glorie.

Imi plac oamenii din dosar si cei de la spatiu privat (romanii care au fct ceva important fara sa se bata cu pumnul in piept, au fct pt ca asta cred ei ca le era datoria). Unii dintre ei imi sunt prieteni. Si sunt fericita ca viata ne-a adus aproape.

Sunt mindra si, daca ar fi sa descriu corect, mi se umple sufletul de bucurie cind ma gindesc ca-l avem cu noi pe Cristi Lupsa a carui magie se simte in Lear – Regii mor in picioare (la care au lucrat cu drag si entuziasm Lavinia Gliga si Georgiana Ilie), dar si la povestea cu Mos Craciun care locuieste in Bucuresti ( unde a adus-o pe Ana Onisei pe un cu totul alt drum decit plecase).
Cu abordarea lui magica asupra subiectelor si cu povesti speciale va veti intilni la anul mult mai mult.

Sunt happy cu creatiile celor care ne-au oferit si anul acesta designul pt hirtia de ambalaj pentru cadouri; preferata mea e cea creata de Olah.

Si-am un motiv special de mindrie: suplimentul pentru barbati tabu. Dar pentru el fac un blog special.

pentru toate acestea, mai mult ca niciodata, imi doresc sa cititi tabu de decembrie.

5
3173

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!