Tag : antena 3

defaimareCazul Mircea Badea si 4 jurnalisti care au fost dati afara pentru mesajele din social media

Cazul Mircea Badea si 4 jurnalisti care au fost dati afara pentru mesajele din social media

Daca o greseala foarte mare si foarte grava nu e semnalata, oamenii vor  crede ca e ceva normal sa existe.

Zilele trecute, Mircea Badea a comentat in spatiul public (pe facebook) numind studentii – in contextul gratuitatilor pentru transport pe care parlamentul vrea sa le retraga – “javre drogate”

Am scris despre asta pe facebook, dar vreau sa dezvolt putin pentru a intelege ce s-a intamplat in alte tari in situatii in care un jurnalist a derapat in limbaj pe retelele sociale.

1. Emily Austen, reporter sportiv la Fox TV, a fost concediata dupa ce intr-un live pe fb pentru un canal care nu avea legatura cu statia ei (fusese invitata sa comenteze) a spus despre mexicani “nici macar nu stiam ca sunt atat de destepti”.

Acesta este declaratia de presa a vicepresedintelui statiei tv care a dat-o afara

“We were made aware that Emily Austen appeared in a social media video unaffiliated with FOX Sports in which she made insensitive and derogatory comments,” the statement said. “She was not speaking on behalf of FOX Sports, nor do we condone any of the statements she made in the video. Emily has been advised that her comments were unacceptable, and she is not scheduled to appear on any upcoming FOX Sports Florida or FOX Sports Sun broadcasts.”

(detalii aici)

2. Octavia Nasr – senior editor la CNN a fost data afara de postul de televiziune ca urmare a unui mesaj pe Twitter care a fost considerat defaimator. In el isi exprima regretul pentru moartea unuia dintre liderii Hezbollah.

Nasr si-a cerut scuze mai tarziu, dar CNN a concediat-o pentru  ca a fost afectata credibilitatea ei ca senior editor pentru Orientul Mijlociu.

Detalii aici 

 3. Gavin Miller – un prezentator radio din Australia a fost dat afara dupa ce a facut remarci jignitoare la adresa unei persoane care era impotriva casatoriilor persoanelor de acelasi sex. Directorul statiei radio a specificat intr-un comunicat ca nu isi doreste asemenea remarci urate la adresa unei persoane sa fie facute de un angajat al lui, indiferent de subiect si chiar daca sunt in social media, nu in direct la radio.

Detalii aici

4. Catherine Deveny o editorialista de la ziarul The Age din Australia a fost concediata dupa ce a postat pe twitter un comentariu defaimator in timpul unei gale de premiere locale in august 2010.

Jurnalista care este si stand up comedian a scris atunci ca una dintre premiante ar trebui sa aiba parte si de ceva sex. Premianta avea 11 ani la momentul respectiv.

Deveny a spus ca ceea ce a scris e satira, pamflet, dar redactorul sef a concediat-o precizand intr-un comunicat ca nu a respectat standardele morale si profesionale ale publicatiei sale.

Detalii aici 

*

Sunt multi alti jurnalisti dati afara pentru limbaj nepotrivit in social media, dar ma opresc aici cu exemplele pentru ca vreau sa subliniez cateva lucruri legate de incidentul romanesc.

  1. Nu e prima data cand Mircea Badea face asemenea mizerii in online (pe facebook sau blogul lui), bazandu-se pe faptul ca nu este reglementata aceasta zona de exprimare si nu poate fi dat in judecata.
  2. Mircea Badea are o multime de alte procese pierdute pentru defaimare.
  3. Probabilitatea ca seful si prietenul lui sa-l dea afara din televiziune este zero, desi mizeriile sunt evidente pentru toata lumea.
  4. Exemplele de mai sus sunt o dovada ca nu exista justificarea – cand vorbim de companii serioase de media – ca  el poate sa faca ce vrea pe facebook/twitter. Nu exista “poate sa faca ce vrea cand nu e la tv, poate sa faca ce vrea pe pagina lui de facebook, pe contul lui de twitter” cand se aduc injurii grave oamenilor.

Cum ziceam si ieri pe facebook, cred ca angajatii de la Antena 3 ar trebui sa aiba curajul si coloana vertebrala sa le spuna lui Badea si Gadea ca un asemenea comportament atrage consecinte asupra intregii echipe.

Daca oamenii ii urasc si dispretuiesc astazi pe prezentatorii Antena 3, in mare parte e din cauza limbajului folosit de Mircea Badea, si abia mai apoi pentru forma in care prezinta ei informatiile la tv.

Nu exista scuza pentru un asemenea limbaj. Nu exista motiv moral (frica sa nu-ti pierzi leafa e doar lasitate) sa nu iei atitudine sa-i spui unui coleg care a derapat in acest hal. Jurnalistii de la “In premiera”, Carmen Avram, ce faceti? Cristina Topescu?

De ce plecati capul? De ce inchideti ochii?

De ce vreti sa va insotiti pe drumul profesional cu asemenea mizerii?

retro-tvun promo de la antena 3 care face rau cit pentru scoala unei generatii

un promo de la antena 3 care face rau cit pentru scoala unei generatii

e un promo la antena 3 care , dupa mintea mea de ignorant, face un imens rau Justitiei si  ne invata sa furam si sa incalcam legea. tocmai pentru ca mi se pare una dintre cele mai urite abateri de la ce inseamna etica, scriu despre el.

in promo – care anunta un interviu cu Giga Popescu – se spune…

“mai exista o tara in lume care si distruge simbolurile cu singe rece?!

(…)

l-au acuzat pe uriasul comediei romanesti ca a furat un rinichi. ca raspuns, romanii i-au dat si inimile lor maestrului arsinel.

acum vor sa-l umileasca pe campionul campionilor, capitanul celei mai bune echipe din lume, capitanul echipei nationale a romaniei. vor reusi?”

*

daca va aduceti aminte , domnul Arsinel a avut nevoie de un transplant de rinichi si in citeva zile s-a rezolvat situatia, in conditiile in care inaintea domniei sale pe lista de transplant erau multi alti oameni. s-a vorbit atunci de bani si influenta. si de un grad mare de simpatie pe care-l are domnul Arsinel.

dincolo de ele, Dl Arsinel incalcase legea.

(sigur ca ar fi frumos sa existe un sistem prin care oamenii care au “valoare” pentru Romania sa fie protejati si, in situatii ca aceasta, sa beneficieze rapid de servicii medicale. dar cine si cum stabileste ce om e mai valoros decit altul? si cum pui asta intr-un cadru LEGAL? pentru un copil al carui parinte are nevoie de transplant de rinichi, acesta e mult mai valoros decit dl Arsinel, chiar daca are toata aprecierea pt domnia sa)

Giga Popescu e un mare sportiv, dar a… furat. repetat, dupa acelasi pattern, pe durata a mai  multi ani.

sigur ca ar fi frumos sa existe un cadru legal prin care sa plateasca daunele pe care le-a facut si sa nu faca puscarie. dar cadrul asta LEGAL n-ar trebui sa mentioneze ca inculpatul a fost un model pentru multi pusti care s-au uitat la fotbal si care au invata prin el ca, daca muncesti mult si ai determinare, vorba cu buturuga mica rastoarna carul mare e adevarata.

dar, de data asta, dl Popescu a furat. si trebuie sa se supuna legilor asa cum sunt ele acum, ca oricare alt cetatean.

*

ce invata oamenii din promo-ul de la Antena 3?

ca e ok sa te folosesti de influenta si de simpatia pe care o ai ca sa scapi usor in fata legii. ca poti sa furi, sa dai mita ca sa-ti urmaresti scopul. mai ales atunci cind e unul despre viata si moarte.

si mai e o nuanta fina acolo “l-au acuzat”, “vor reusi” – e un personaj colectiv anonim care face rau respectind legea. e usor sa zicem ca e manipulare  (chiar e), dar consecintele pe termen lung in comportamentul cetateanului care priveste vor fi mai mari si mai grave decit micile interese de a denigra justitia intr-un anume moment.

mici interese pe scala istoriei pentru ca peste 30-50 de ani, ei nu vor mai fi (ei oricare dintre ei cei care se lupta acum) dar influenta manipularii lor asupra publicului – ca e ok sa furi, ca e ok sa minti – va fi parte din comportamentul copiilor copiilor lor.

cel mai trist este ca nu exista nicio autoritate care sa le interzica sa faca asa ceva.

stiu ca o fac pentru audienta, dar ma gindesc ca nu au cum sa nu stie ca ceea ce fac acum va avea consecinte pe termen lung si se va intoarce impotriva copiilor lor cind se vor fi aflat in situatii limita.

 

 

(comentarile pentru acest post sunt inchise. multumesc pentru intelegere)

1052
fifi aniversarecum e sa fii cadou la ziua de nastere a cuiva.

cum e sa fii cadou la ziua de nastere a cuiva.

sunt unele intimplari care, desi par a fi aparute ca sa-ti hraneasca ego-ul, te aseaza cuminte in matca si te domolesc pentru multa vreme.

saptamina trecuta am fost cadou la aniversarea zilei de nastere a lui Fifi (Cristina Popa) si, pt o clipa, intimplarea m-a incurcat putin.

dorinta suna ” sa beau o cafea cu Cristina Bazavan”… cum sa-si doreasca cineva asa ceva de ziua lui/ei?!

*

mai intii am aflat de dorinta lui Fifi marcata pe wishlistul de pe blogul ei via Diana Iurkiewicz printr-un mesaj privat pe FB. apoi m-a sunat Roxana Toma, colega cu Fifi la Antena 3 si prietena cu mine din primele zile ale noastre prin capitala. si-am inceput sa ne facem planuri.

prima idee a fost sa merg la birou si sa o cheme cineva in vreo sedinta unde , de fapt, sa fiu eu. “nu merge asta, tocmai a facut ea o surpriza similara, s-ar prinde imediat”, mi-a taiat elanul Roxana.

sa o scoatem la o cafea ca si cum ar fi o intilnire cu cineva de la birou…”nu-i scapa nimic lui Fifi, nu e bine nici asa”

si – am ajuns ca mai bine mergem acasa la ea, dimineata, ca sa fiu acolo inca la prima ei gura de cafea.

de aici a inceput iuresul.

***

nu stiam unde sta, dar Roxana a gasit solutia sa afle adresa. aveam nevoie de un complice si cel mai bun pentru asta era sotul lui Fifi, Adi Popa, doar ca Roxana nu avea numarul lui de telefon. a fost ca in filmele cu detectivi si Roxana si-a mai dovedit inca o data calitatile ei de investigator care, acum ceva ani, o calificau drept un super reporter.

si iata-ma miercuri 19 iunie, cu un buchet de frezii albe si un dar cu multe calorii, sprijinind o piatra pe trotuar la Romana, in asteptarea Roxanei care si-a dus la scoala odrasla simpatica (pe Tudorica, vedeta de cinema, a fost erou in HoHoHo).

in cartierului lui Fifi, Adi era in fata blocului. nu mergea interfonul si, ca sa ajungem pina la usa fara interventii speciale, s-a gindit ca e cel mai bine sa ne astepte afara… “am sa am gunoi pregatit, de dus afara”, ii spusese Roxanei  si aranjase lucrurile inca de seara in acest sens.

nu-l stiam pe Adi Popa, l-am cunoscut acolo, in fata blocului, in timp ce povestea ca o mai pacalise ca darul lui vine prin curier si ca trebuie sa mearga si pentru asta pina jos. mirosise Fifi ca e ceva straniu pentru ca el se imbracase mai frumos decit in celelalte dimineti. “sa nu te uiti pe geam, da? sa nu incepi cu din alea de ale tale, sa astepti sa vina curierul si vezi tu ce ti-am pregatit de ziua ta”, i-a spus Adi inainte de a cobori.

cind am intrat in casa Fifi vorbea la telefon; era 9 dimineata si ii sunau telefoanele ca unui om care se stie cu jumatate din lumea importanta a acestei tari si e si ziua lui de nastere. (Fifi e unul dintre producatorii de televiziune care au facut unele dintre cele mai mari si mai importante emisiuni de stiri)

si-a intrerupt conversatia si-a inceput sa plinga. “a venit Cristina la mine”. momentul a fost atit de intens incit si mie mi-au dat lacrimile instant.

“vai, sa ma imbrac in altceva”, s-a redresat dupa o imbratisare.

***

ne-am asezat pe terasa ei plina cu flori si-am aflat povesti despre aparitia fetitei lor pe lume ( brusc am iubit-o pe Dana Grecu, despre care acum cred din inima ca e un om foarte bun si ocrotit de Doamne Doamne pentru bunatatea ei, in ciuda rolului agresiv cu care ma streseaza la televizor. daca  o sa ma lase Fifi sa spun povestea, o sa o iubiti si voi pe Dana Grecu), povesti despre surprizele pe care le-a facut Fifi de-alungul timpului (si sunt multe, foarte foarte multe) si mai ales povesti despre intimplari mici din viata care aratau, de fapt, iubirea.

cel mai tare m-a emotionat cuplul pe care-l formeaza cu Adi: ea mi-a vorbit numai de el, el mi-a povestit numai despre ea. si in toate detaliile era dragoste.

***

mi-a luat o vreme sa diger emotiile incercate in ziua respectiva si, desi eu am fost darul de ziua ei, de fapt eu am fost cea rasplatita si care a primit multe lucruri din intilnirea asta.

prima a fost lectia despre bun simt si simplitate. sa ai in telefon unii dintre cei mai mari oameni ai tarii si tu sa vrei de ziua ta sa intilnesti un om care merge absolut necunoscut pe strada, dar cu care tu imparti niste valori morale si emotionale, e un lucru rar astazi.

apoi lectia despre amintiri. intr-o lume in care toti alearga dupa lucruri materiale, sa-ti doresti de ziua ta intimplari care sa se concretizeze in amintiri e un gest care spune imens despre tine, cel care primeste cadoul.

si-a mai fost lectia despre iubire. despre a te aseza intr-o relatie cu gindul la celalalt si cu fapta pentru binele lui. oricit de mare si de important profesional ai fi tu. Fifi vorbea despre Adi ca despre centrul universului ei, iar Adi era acolo prezent nu doar fizic, ci si cu fiecare simt al lui ca sa o faca sa se simta bine. se protejau unul pe celalalt din gesturi sau cuvinte si in conversatie conta celalalt, niciodata propria persoana.

***

la multi ani inca o data Fifi. iti multumesc. de fapt, tu mi-ai facut un cadou de ziua ta.

1969
carmen avramdespre Carmen Avram si In premiera

despre Carmen Avram si In premiera

in ultimele doua duminici am plins cu suspine uitindu-ma la televizor. Cum sezonul 3 “In premiera cu Carmen Avram” a inceput cu reportaje care nu te lasa indiferent, m-am gindit sa pun aici pe blog interviul pe care l-am facut cu Carmen anul trecut pe vremea asta.

e lung pentru ceea ce inseamna text pentru internet, dar va rog sa-l cititi pina la capat pentru ca veti descoperi o parte din bunul simt, modestia si emotiile lui Carmen. daca puneti astea linga profesionalismul care e eticheta numelui ei, o sa intelegeti de ce eu (si alte citeva zeci de mii de oameni) o iubesc asa de tare.

fotografia este realizata de Marius Vilau pentru Adevarul si am ales-o pentru ca mi se pare ca o surprinde cel mai bine pe Carmen.

***
text aparut in Tabu, aprilie 2011

**

In diminea a zilei de 2 martie, Carmen Avram a plâns de bucurie. A sunat-o Mihai Gâdea i i-a spus ca prima editie a emisiunii „În premieră” a avut un rating imens. Imediat dupa asta, a intrat in panica.

La inceput Carmen Avram a refuzat oferta de a veni la Antena 3. Dar Mihai Gâdea credea cu putere in talentul ei de a descoperi povesti si, cum voia o emisiune care sa ofere publicului un alt tip de informatie si emotie, a perseverat. „A fost singura mea optiune pentru aceasta emisiune”, spune cu bucuria ca intuitia i-a fost confirmata de audientele primei emisiuni. Atunci, Carmen se uita neincrezătoare la el când ii spunea: „O sa fie cea mai frumoasa perioada profesionala din viata ta daca accepti acest proiect”.

Pentru ea, cele mai frumoase momente fusesera cele de la începutul Pro TV-ului, invatase cot la cot cu toata echipa cum se face televiziune, traise emotiile primului live, plecase in prima deplasare, fusese atacata cu pietre in Teritorii si, pentru ca scapase nevatamata, simtise iluzia invincibilitatii.

Vara trecută i-a dat seama ca dupa atâtia ani de munca in televiziune e momentul sa dea mai departe ceea ce stie, sa-i invete si pe ceilalti. „Astazi nu învata nimeni pe nimeni, toti copiii din tv fura meserie de pe unde pot, dar neghidati, necizelati. Si eu am învatat la fel, dar eram intr-o institutie in care toti invatam pentru ca era începutul.” Asa a acceptat oferta lui Mihai Gâdea.

La sfârsitul lui septembrie 2010 era numita sefa departamentului corespondenti speciali de la Antena 1 si Antena3, stia ca trebuie sa aiba in grija campaniile speciale ale celor doua posturi si sa-si faca echipa pentru emisiunea de reportaje si anchete „In premiera”. Când, cinci luni mai târziu, Gâdea anunta sec oamenii că, de la 1 martie, Carmen e director editorial al stirilor celor 2 posturi, echipa pe care abia si-o formase a izbucnit:
– Am venit aici sa invatam meserie si tu pleci.
-7 ani am fost autodidact si-am sperat ca acum voi invata de la tine, iar tu pleci si n-o sa mai ai timp de mine.

S-a suparat pentru ca i se reprosa ceva ce nu tinea de ea, a iesit din birou, dar s-a intors sa o ia de la capat in câteva clipe.

„Sunt niste oameni care depind foarte tare de mine. Eu n-am mai trait asta niciodata. La Pro TV esti parte dintr-o masinarie foarte mare si responsabilitatea a ceea ce faci tu e în alta parte. Acum, dintr-o data, responsabilitatea e cu totul a mea. A emisiunii, a oamenilor, a ratingului. Desi nu eu fac emisiunea, ceilalti o fac.”

Asa ca a mai străns putin butonul oalei sub presiune în care s-a bagat de buna voie si-a mers mai departe. La foc mare.

*

In duminica în care se difuza cea de-a doua editie a emisiunii „În premieră”, Carmen Avram a venit in redactia noastra. Îmbracata in pantaloni cu bretele si turul larg, cu un hanorac gri si o vesta de fâs bleumarin, parea o pustoaica pasionata de hip hop, departe de omul serios si, cumva, rigid pe care-l stiam din transmisiile in direct de la tv.

„Eu sunt o fire foarte emotiva. Chiar si dupa atâtia ani, pentru mine e un stres maxim să fac un live. Poate daca as fi avut in fiecare seara un live m-as mai fi obisnuit, dar asa… Îmi imaginez cum se uita la mine oamenii de acasa, imi spun ca ma fac de rusine daca ma încurc si-mi impun sa fie perfect. Mi-a povestit un prieten care lucra la radio ca, într-o zi când citea
jurnalul de stiri, a avut un blanc si nu a mai fost in stare sa rosteasca nimic.
Eu imi scriu pe un clipboard un text pentru situatiile astea. Problema mea e ca uit sa ma uit in clipboard-ul ăla. Un alt prieten german, care face la Pro 7 ce făceam eu la Pro Tv, mi-a spus «nu imi mai e frica din momentul în care am înteles ca cei din fata televizorului nu stiu ce am eu de zis si nu se prind daca am uitat ceva». Cu asta m-am mai relaxat, dar chiar si asa in 80% din live-uri sunt foarte stresata.”

Ne vorbea cu un usor accent ardelenesc, extrem de deschis, cu o voce mai „inalta” decât cea de la tv si, desi era îngrozitor de obosita (se culcase la 4 dimineata, iar la 1 era la noi proaspat machiata, pregatita pentru interviu si fotografii), simtul umorului si autoironia erau prezente in raspunsurile ei.

În ultimele doua luni, Carmen Avram n-a avut zile libere („dar nici nu ma gândesc la asta, n-am nevoie acum”), a muncit cu noua ei echipa pentru emisiuni („avem deja materiale pentru patru emisiuni”) i-a fost la un pas de a fi linsata in Egipt, intr-una dintre cele mai dificile deplasari din cariera.

*

Când a anuntat ca pleaca din Pro TV si ca va incepe o emisiune de reportaje si anchete la Antena 3, au aparut primii voluntari in echipa.

„Daca tu pleci, eu vin cu tine”, i-a spus Mihai Dină, operator la Pro Tv. A încercat să-i explice ca ea se baga într-o aventura, dar Mihai – cu care facuse multe reportaje – n-a cedat.

Apoi a sunat-o Andrei Captarenco, moldovean de peste Prut, pe care l-a placut atât de mult când au filmat în 2004 celebrul reportaj de la Cernobâl, încât l-a adus la Bucuresti.

– Carmen tu ai făcut mereu curbe în viata mea si acum eu vreau sa vin cu tine, într-o noua curba.
– Vorbeste cu sotia ta, s-ar putea sa nu fie la fel de fericita cu curbele astea, a râs Carmen.
– Am vorbit cu Maria, e bucuroasa sa merg cu tine, i-a replicat Andrei.

O parte din echipa s-a format asa: oameni care au aflat de proiect si s-au oferit cu entuziasm sa i se alature. Pe altii i-a rugat ea sa vina.

„Eu le spun «oamenii ultimei sanse». Sunt oameni din trei televiziuni: Pro TV, Realitatea si Antena. Cei mai multi dintre ei făceau stiri si erau pe punctul de a renunta la televiziune sau de a face orice altceva: prezentatori tv, promo. I-a unit entuziasmul pentru proiectul acesta.”

Astăzi sunt 22 de oameni în echipa dintre care 10 reporteri, 4 operatori, 2 editori de montaj. Muncesc intr-o mansarda unde si-au luat o canapea rosie de la Ikea – locul unde-si beau cu totii cafeaua si tin sedintele, iar entuziasmul inceputului a adus in ei un spirit autentic de familie. La prima difuzare „În premiera”, o parte din echipa a mers la Mihai Gâdea in emisiune,
iar cei care n-au fost în direct s-au întâlnit ca sa celebreze împreuna primul episod la care au muncit luni de zile, desfacând fiecare reportaj in zeci de bucătisi declaratii, asamblându-le si reasamblându-le ca pe un lego în căutarea formei care să aibă cel mai mare impact.

„Sunt foarte misto oamenii astia. Îi iubesc de nu mai pot. Mie nu mi-a zis nimeni de atâtea ori intr-un timp asa de scurt ca ma iubeste.” Când spune asta, Carmen are un ton cald, tandru si se uita undeva, in dreapta, in cautarea amintirii momentelor pe care le traiesc impreuna. Momente care, din afara, sunt incredibile: au vazut primul reportaj gata montat tinându-se de mâna; se imbratisează pentru fiecare reusita; când oboseala depăseste granitele imaginate, dupa ore în sir de montaj, se încurajează: „sunt îndârjit, nu renunt”.

*
La masa rotunda din sala de conferinte a redactiei noastre, Carmen Avram vorbeste aparent relaxat, dar cu ambitia ascunsa în inclestarea maxilarelor, despre cea mai recenta deplasare în Egipt. Când a aflat de conflicte, i-a spus lui Mihai Gâdea ca vrea sa relateze de la fata locului. „Du-te, dar sa stii ca eu nu sunt de acord”, i-a raspuns Gâdea precum un rabin care vrea sa dea dreptate tuturor.

A ajuns în Cairo în mijlocul a 20.000 de oameni care au avut ordin să –i prinda pe jurnalisti, sa-i bata, sa-i sperie, orice, numai sa-i alunge din tara. A fost prima zona de conflict în care jurnalistii au fugit, nu pentru ca era dificil, ci pentru ca ei erau cei vânati.

Televiziunea cu ajutorul careia facea transmisiile pentru Antena era într-un bloc pe malul Nilului, vis a vis de piata în care se afla masa de huligani. Înainte de direct, seful statiei i-a anuntat:

-Nu intrati în panica, dar avem informatii ca vom fi atacati. Sediul Associated Press a fost atacat, sediul Cairo Tv la fel.

Carmen transmitea cu spatele la piata, in fata unui geam si stia ca poate sa fie o tinta vie. L-a rugat pe director s-o lase sa relateze din partea celalalta a camerei, dar acesta a refuzat. N-a avut ce face si s-a asezat in dreptul geamului cu doua reflectoare îndreptate spre ea.

„Când am auzit «acum intrăm în direct», erau – fizic – două persoane în mine. De la brâu în jos era o persoană: picioarele îmi tremurau îngrozitor. Peste drum erau unii care se puteau juca, apăruseră luneti tii, tiam că sunt carne de tun.
Dar de la brâu în sus eram foarte bine, altă persoană. Am relatat fără probleme.
La sfâr it mi-am spus că dacă eu am putut să mă stăpânesc în seara aceea i să fac un live, înseamnă că n-am stat degeaba în televiziune atâ ia ani.”

În Egipt a sim it pentru prima dată bucuria că România e o ară în care nu se întâmplă asemenea conflicte. „Nu eram în siguran ă nicăieri; nici în hotel, nici în ma ină, nici pe stradă, nici măcar în ambasada noastră care era într- un bloc fără armată, fără pază. Am avut tot timpul un nod în gât i o stare de tensiune cum n-am mai avut în nicio altă deplasare”, recunoa te Carmen.

Dar asta n-a împiedicat-o ca atunci când era la un pas de a fi lin ată de 30 de huligani care îi văzuseră că filmau, să aibă o incredibilă prezen ă de spirit. Si-a adus aminte că arabii au o problemă cu femeile care plâng, s-a prefăcut bolnavă i -a început să plângă până când, ea i operatorul Cristi Tama , au fost lăsa i să treacă mai departe.

A plecat din Egipt cu convingerea că noua genera ie de tineri arabi va schimba lumea într-un mod dramatic în câ iva ani. A fost profund impresionată de câ iva adolescen i cu care a vorbit la o baricadă. „Când trăie ti într-o casă în care părin ii s-au temut toată via a să vorbească, să treacă la ac iune, să nu rămână fără mâncare, fără bruma de liberate, tu devii mai puternic i încerci să faci ceva pentru ei”, i-a spus un pu ti a cărui privire încă o mai urmăre te.

De fapt, asta o fascinează la deplasările în zonele de conflict: întâlne te oameni cu pove ti extraordinare, iar ei îi plac pove tile. Nu crede că e curajoasă, ci mai degrabă curioasă; e atât de fascinată să în eleagă ce se petrece, încât nu mai are timp să se gândeasca cât de periculos e. Dacă ar sta să con tientizeze asta, probabil că i-ar face
griji pentru îngrijorarea familiei ei.

*
Dupa aproape 15 ani de deplasari in zone de conflict, familia lui Carmen Avram a învatat sa faca pace cu emotiile. Glumeste si spune ca tatal ei a devenit atât de religios din cauza grijilor la care l-a supus cu deplasarile ei, dar apreciaza discretia lui: nu o suna niciodata sa o întrebe cum îi e într-o deplasare, prefera sa –i sune prietenii sau sotul (jurnalistul Adrian Ursu) si
îi trimite mesaje de încurajare. La fel fac si socrii care-i scriu în sms-uri ca o iubesc, iar când se întoarce acasa îi trimit flori sau mici daruri. Stie ca sunt mândri de ea, cum stie ca nu-si arată îngrijorarea pentru ca sa nu o faca sa se simta vinovata ca pleaca. Cel mai mândru e fratele mai mic care e inginer la Bosch în Viena. În seara difuzarii primului episod „În premieră”, i-a dat un sms: „esti mare, nu esti doar sora cea mai mare”.

Când e în zonele de conflict, cu el vorbeste cel mai mult; îi trimite sms-uri si bancuri („are cel mai misto umor pe care l-am întâlnit la un om”) si-l simte aproape chiar dacă îi despart multe mii de kilometri.

Poate ca asta e una dintre supapele de descarcare a emotiilor pe care le traieste în zonele de conflict. Multa vreme si-a spus ca nu se acumuleaza emotional nimic din stres-ul pe care-l traieste acolo. Pâna în iarna aceasta.

A fost în Cambogia si Venezuela într-o vacanta alaturi de sot, câtiva prieteni si de familia fratelui ei. La o plimbare printr-un sat lacustru, pe un canal îngust a început să simtă disconfort. Erau pe o barca, toti se simteau bine, beau sampanie; ea purta vesta de salvare si nu se distra foarte tare.

Când au ajuns în larg, fara niciun punct de sprijin la orizont, respiratia i s-a îngreunat, asa ca a cerut sa întoarca barca i sa se opreasca cât mai repede la mal. Dupa o exotica întâlnire cu un copil cu un sarpe atârnat de gât, o trecere pe lânga o crescatorie de pesti care se zbateau în apa si o groapa cu crocodili pe marginea careia prietenii faceau poze, a clacat: nu
mai putea respira, se sufoca, pierduse controlul. A avut nevoie de câteva minute bune ca sa-si revina din atacul de panica.

Mai târziu a derulat filmul evenimentelor si –a realizat ca declansatorul a fost gândul ca fratele ei ar fi putut cadea în groapa crocodililor pentru ca pasise pe o scândura fragila, dar în adâncul sufletului a stiut ca totul a fost o revarsare a emotiilor acumulate. Un pret pe care l-a platit pentru efortul pe care –l face mintea ca sa tina ritmul cu evenimentele.

*

Si-n ultimele trei luni a facut eforturi mari, chiar daca nu recunoaste. Pentru fiecare reportaj din „În premiera” a petrecut zeci de ore alaturi de reporteri si de editorii de montaj. Doar ca ei s-au rotit, pentru ca fiecare a avut în grija alt subiect, iar ea a ramas acolo, pentru fiecare, ca sa-i învete si sa-i cizeleze.

Cum a promis.

„Într-o buna zi eu nu o sa mai am ce sa caut acolo. O sa fie atât de buni singuri singurei; de fapt, o să fie perfecti, acum sunt foarte buni. Eu o sa vin, o sa prezint emisiunea si o sa ma duc la cafea. Scopul meu e să-i învat sa fie autonomi”, spune cu acelasi amestec bizar de îndârjire si umor pe care îl au toti din echipa. Când erau obositi si le era greu le- a explicat cât de important e sa lucreze la un proiect mare.

„Daca noi stabilim un reper cu emisiunea asta, daca o sa înceapa sa se vorbeasca despre noi «ati vazut ce au facut aia la „În premieră” aseara?», asta o sa fie foarte bine pentru echipa, dar extraodinar pentru fiecare în parte. Pentru ca daca
faci un produs foarte bun, te urmăreste. E important sa-ti legi numele de ceva care e puternic si pe care tu-l construiesti.” Asa i-a motivat si n-au mai simtit oboseala.

Cu emisiunea asta si-a propus mai mult decât o scoala în priza directa pentru o echipa de reporteri senzationali. Ai crede ca e mai degraba interesata de puterea informatiei, dar ea vrea sa expuna stari si sa transmita emotii. Carmen Avram vrea ca „În premiera” sa te socheze, emotioneze, distreze.

Spera ca oamenii, daca întâlnesc un produs jurnalistic bun, sa-l recunoasca si sa se bucure de el. Traieste un amestec de
bucurie si uimire pentru ca a început sa primeasca telefoane sau scrisori cu propuneri de subiecte, iar oameni pe care i-a intervievat în urmă cu multi ani o suna sa o felicite pentru noua emisiune.

A început chiar sa primeasca flori de la telespectatori, dar cu toate acestea e panicata. Stie ca odata cu prima emisiune a stabilit un standard pe care e nevoita sa-l depaseasca cu fiecare noua emisiune. De asta, pe 2 martie când a sunat-o Mihai Gâdea sa o felicite pentru audienta record, dupa lacrimile de bucurie a venit panica.

Când s-a dus în redactie în ziua aceea a vrut sa sarbatoreasca, sa bea sampanie. S-a luat însa cu treaba: „Avem materiale suficient de puternice pentru a ne bate propriul record?”

*
Emisiunea „În premiera” poate fi urmărita în fiecare duminica de la ora 21.00 la Antena 3.

4569
old_tvpresa da stiri tabloide. dar tu?

presa da stiri tabloide. dar tu?

ieri dupa amiaza am fost la antena 3 sa vorbesc despre proiectul Hotpoint Family Portraits, despre interviul cu Steve McCurry, dar si despre de ce se uita oamenii mai mult la nunti si botezuri la tv, decit la stiri serioase.

cind m-am intors acasa, am vazut o parte din reactiile celor care s-au uitat la emisiune. cei mai multi condamnau stirile tabloide de la tv.

***

nu ma mai uit de ceva vreme la tv (am descoperit DIVA international si AXN si imi sunt de ajuns, restul stirilor ma lovesc oricum via internet), de asta nici n-am fost capabila sa spun in emisiune cam cum ar arata jurnalul meu cu stirile zilei respective. nu stiam stirile.

dar cred ca e treaba televiziunilor/revistelor/ziarelor/radiourilor private sa dea ce vor ele… sa faca business-ul pe care si-l doresc.

ce ma deranjeaza e ca tu – cel care comentezi ca televiziunea ar trebui sa educe – nu faci nimik. in epoca internetului si a retelelor sociale, tu, cel suparat pe stirile tabloide, ai putea sa fii furnizor de informatii de calitate pentru prietenii (cititorii) tai. ai putea sa inlocui macar putin presa; ai putea aduce macar un gram de alt gen de informatie in balanta zilei.

***

cite stiri despre oameni frumosi si talentati, oameni care au miscat muntii cu talentul si vointa lor, ai pus pe pagina ta de facebook? ieri. azi.

cite carti/filme/muzici care sa inspire si educe ai recomandat? ieri. azi.

cite povesti frumoase – opusul celor tabloide – le-ai aratat prietenilor tai? ieri. saptamina trecuta.

***

cred ca daca ne-am face o promisiune noua, catre propriile persoane, ca macar de 2 ori pe saptamina vom promova ceva de calitate- educational- inspirational pe canalele pe care noi le avem la dispozitie (facebook, twitter, blog) , avalansa de vesti tabloide ar pali putin.

pentru ca schimbarea – oricare fel ar fi ea, in orice domeniu – daca e sa vina, trebuie sa porneasca cu fiecare dintre noi, nu sa asteptam sa se schimbe altii pentru noi.

***

asa ca, da, sunt de acord presa difuzeaza stiri tabloide, dar tu? tu ce faci?

2333
newsparcursul unei stiri

parcursul unei stiri

Joi, 7 iulie Institutul Cultural Roman de la New York a postat pe pagina sa de facebook despre aparitia lui Mircea Cartarescu in Time. E poate cel mai constant si perseverent biroul al institutului cultural roman, are in palmares multe aparitii pozitive despre cultura romaneasca in presa americana.

Simbata 9 iulie, dimineata, am vazut stirea si-am pus-o pe blog & Facebook & twitter. A fost preluata de citiva.

Seara am postat pe blog o analiza cu prezenta Romaniei in revista Time in ultimii 10 ani ca sa explic, indirect, ca aparitia lui Mircea Cartarescu in saptaminalul american e una foarte importanta in termeni de respect pe care l-am putea cistiga pentru noi si pentru tara. Eram suparata ca stirea nu ajunsese la tv.

Postarea asta a fost plimbata pe peste 400 de pagini de Facebook si a fost Retweet-erita de peste 30 de ori. De simbata seara si pina luni dimineata.

Duminica, Adevarul luase deja decizia ca e o informatie importanta si-a pus-o in ziarul de luni 11 iulie, cu trimitere pe prima pagina.

Luni 11 iulie, la 15.39 Mediafax a considerat ca stirea de la Adevarul e importanta si-a preluat-o in flux.
In aceeasi zi, la ora 23.53 Realitatea Tv a prezentat stirea.
Marti 12 iulie stirea a fost preluata si pe Antena 3.ro

Ce am invatat din asta?Ca internetul are puterea de a transforma o stire pozitiva (pe care tv-urile n-o mai considera cu audienta) drept una de interes. Ca o poate duce la TV. Chiar daca are nevoie de citeva zile.

Ce am mai invatat?Ca e inutil sa ne vaitam ca sunt numai manele si pitzipoance la tv, daca suntem perseverenti si, in loc sa ne vaitam, facem noi stirea buna sa circule -> putem sa introducem in programele de stiri si ALTCEVA.

Sigur ca stirea despre dublura fustei dnei Udrea transformata in chilotii dnei Udrea va fi mereu inainte, sigur ca vor ramine in jurnal toate nuntile la care e nas Becali, dar o sa-si gaseasca un loc mic si stirile pozitive.

Desi nu suntem inca foarte constienti de asta, noi avem puterea (nu tv-urile) pentru ca exista internetul. Ar trebui sa ne mobilizam mai des.

P.S. multumesc frumos tuturor celor care au promovat stirea despre “Mircea Cartarescu in Time”; fiecaruia dintre voi i se datoreaza victoria de a ajunge in jurnalele tv.

1132

romania – o tara ca o fabula

domnul brinza, deputat, vorbeste la antena 3 despre doamna placinta, ministru

ce minunat ar fi fost sa fie vorba despre o fabula.

956

cum ne omorim legendele

Antena 3 are o emisiune – derivat din istoria/intimplare MJ – cu tema “Noi ne omorim legendele?” cu Mircea Albulescu, Corina Chiriac si Ilie Nastase in studio.

Ma gindesc de ceva vreme, m-am gindit si ieri, la subiectul acesta dintr-o alta perspectiva: Sergiu Nicolaescu, un domn al carui nume nu-l mai mentioneaza nimeni.

Am o teorie despre Sergiu Nicolaescu.
A fost intr- o vreme ( cu Duelul, Osinda, Mihai Viteazul, Nea Marin Miliardar etc) eroul romanilor. A fost cel care a furnizat una din putinele distractii pe care le aveau oamenii in acel moment.

Nu pun in discutie calitatea filmelor in raport cu istoria cinematografica, ma raportez la ce stiau romanii atunci si cum au primit ei filmele in acele vremuri.

Culmea e ca a incercat sa tina ritmul cu filmele pe care le-a fct si, post revolutie, a continuat sa “alerge” dupa legile lui.

La aproape 80 de ani, cu o sanatate subreda, Sergiu Nicolaescu se afla in fata unei drame incredibile si probabil va muri cu o frustrare teribila. Nu va intelege unde s-a separat lumea lui de tot ceea ce e in jur, dar nici romanii nu-i vor intelege drama.

Viata lui de acum e demna de un film – vedeta unui popor care sfirseste nebagat in seama de cei care-l adorau; confuzia si dezarmarea care sunt , cu siguranta, in capul sau.

Din pacate nu doreste sa vorbeasca despre asta, desi ar merita sa i se (de)scrie drama – la rece, fara sentimentalisme, taind cu bisturiul acolo unde trebuie, ca sa iasa puroiul.

Si-ar merita sa i se intimple asta cit mai este in viata, caci ar fi o usurare si pentru el.

*
Nu sunt un fan Sergiu Nicolaescu, ba din contra ultimele lui filme mi s-au parut f f proaste, dar mi se pare nedrept ca intr-o emisiune despre legende – ca asta de la a3 – sa nu i se pomeneasca numele.

1992

vedeta tv

Mircea Badea cearta Realitatea tv ca e priveghi tv. La Antena 3, in timpul zilei, sunt transmisii lungi de la inmormintare. Canale de nisa, de STIRI.
In Anglia o fosta vedeta Big Brother si-a vindut moartea presei.

*

in Romania oamenii se inghesuie sa-i faca poze lui Ion Dolanescu in sicriu.

da, stiu, bunicii nostri isi pastrau pe dulap priveghiurile, dar erau rudele lor. pastrau o amintire. fotografia era scumpa, se facea la nunti si la inmormintari.
pe dulap era si poza de la nunta.

dar ce fac oamenii cu poza cu Dolanescu, mort, cu miinile pe piept? si de ce s-au inghesuit pentru a nu rata momentul imortalizarii?

*
la Londra Jade Goody a fost vedeta absoluta a presei care relata despre ultimele zile din viata unei mame bolnave de cancer.
si-a angajat unui dintre cei mai buni si mai controversari PRi londonezi (Max Clifford) si in aproape un an a obtinut aproape 2 milioane de lire sterline pentru copiii ei, din show-uri la tv, coperte de reviste, exclusivitati …despre moarte.
fosta vedeta Big Brother a murit simbata si una dintre rude a iesit in fata casei rugind ziaristii ca, macar atunci, post mortem, sa aiba putina intimidate.
*
(Poignantly explaining on her show, titled Jade, why so much of her cancer battle was played out in front of the cameras)
“Not even for the money side of things, but it’s a way of dealing with it, it’s done, everyone’s seen it…
“It’s easier sometimes for me to deal with bigger things in the public eye…
*

(Later edit: vad la tv ca ziarele de miine vorbesc despre asta. ne punem cenusa in cap si dam vina pe manele. ca in majoritatea cazurilor editorialelor noastre, lipeste contextualizarea.

si la noi si in lume e la fel): moartea e vedeta tv.

1107

political language

televizorul merge in timp ce citesc lucruri pe net.
i-am auzit pe adrian nastase si pe elena udrea vorbind vorbe cu domn gidea la antena 3.

am intins mina dupa telecomanda sa-i aduc la tacere pina-ncepe Badea si-am vzt ca linga calculator e o carte pe a carei coperta scrie:
“political language is designed to make lies sound truthful and murder respectable, and to give an appearance of solidity to pure wind”

textul asta e scris in 1946. de domn orwell

*
revin curind cu bilantul proiectului dar pentru andrei si cu chestii mai relaxate, nu politice or culturale, pentru ca asa ii sta bine unei dudui care lucreaza la revista de femei:)

758
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!