Chinezu a scris de dimineata despre experienta sa de blogger cu o agentie de PR care ii propunea un proiect pt blog, dar pentru care nu avea bani: sa testeze un meniu de la o firma de catering.
De aici, Cristi (chinezu) a desfacut pas cu pas nemultumirile bloggerilor in relatia cu agentiile de publicitate sau de PR. Ruxa, reactionind ca PR, a facut o diferenta de nuanta – “scrii despre produsul meu fara sa-l intelegi? Nu-i nimic, asta ma ajuta sa –ti explic si tie, dar si altora mai multe despre mine”, implicind CONTINUTUL scrierii de pe blog
S-au vehiculat sume pentru o postare pe blog – 30 -100 de euro- si s-au inflacarat comentariile.
Imi permit sa spun un punct de vedere, care mi-as dori foarte tare sa nu fie luat ca obraznicie or superioritate. E o reteta verificata in 15 ani de munca in media. Poate va e de folos.
*
Sa dezvoltam cazul de la care s-a pornit analiza, presupunind ca eu sunt in locul lui Chinezu.
O firma de catering vrea sa si faca reclama pe bloguri si vine sa-mi ceara sa-I testez produsele.
Care sunt primele mele ginduri?
– produsul e relevant pentru ceea ce vreau eu sa comunic oamenilor cu blogul meu? (asta are legatura cu pozitionarea blogului meu, cum vreau eu sa fie perceput de audienta)
daca trec de intrebarea asta cu un raspuns decent, merg mai departe:
– citi dintre oamenii care ma citesc ar “inghiti” un post despre asa ceva consinderindu-l relevant pentru viata lor ( aici e diferenta intre ce obtin cu blogul fata de ce mi-am propus)
daca trec si de intrebarea aceasta pe plus, mai fac un pas:
– ce cistig din asta?
Abia aici intervin banii sau… altceva. Care poate sa fie cum zicea Ruxa beneficiu pentru cititori (amuzament, informatie utila etc)
Eu n-as fi acceptat sa scriu un post despre o firma de catering; oricare ar fi fost ea. Dar, chiar si stiind ca nu au niciun ban de platit bloggerilor, le-as fi propus altceva.
Un pijama party cu citeva bloggerite pentru care sa-i dau firmei de catering citeva cuvinte cheie, iar ei sa pregateasca gustarile pentru seara aceea. Cuvintele cheie ar fi fost in ton cu experienta pe care o anticipez la un asemenea party:amuzant- provocator- confident.
Ce cistig din asta?
– Ma pozitionez DIFERIT de oricare alt blogger.
– Vind o experienta – pentru ca bloggingul e despre ce fac eu/ ce mi se intimpla mie/cum vad eu – subiectiv- lucrurile. jurnalismul e despre ce se intimpla in general, in lume, relatat obiectiv, din mai multe perspective.
– Construiesc niste relatii in industria aceasta care e foarte la inceput (o pijama party intre bloggerite poate crea prietenii, ajuta sa se cunoasca oamenii intr-un context din off line care e o platforma pentru proiecte viitoare)
– Ii ofer agentiei/ clientului un proiect care e mai relevant pentru audienta mea (scriu despre experienta in sine, intr-un context feminin, elegant, cu umor) dar care-l ajuta mult mai mult decit daca ma trimite pe mine la o masa pe care nu mi-o doresc. Oricit ar fi mincarea de buna.
– Dezvolt o relatie cu agentia pentru ca nu o las cind ii e greu, dar imi si asez platforma de lucru pe viitor (ma pozitionez in relatia cu ea) pentru ca agentia va tine minte ca, la o data viitoare, poate sa ma intrebe direct daca n-am o idee pentru clientul lor. sau o sa tina minte ca-s …altfel.
*
Ce vreau sa spun cu aceast exemplu e ca, asa cum se intimpla de obicei, adevarul e cumva la mijloc. Sunt preturi mici in industrie si sunt multe gratuitati, pentru ca totul e foarte la inceput, dar…
Vrei contexte publicitare relevante pentru blogul tau? -> inventeaza-le pentru ca tu iti stii cel mai bine produsul pe care l-ai creat. Prezinta-le cind ti se ofera ocazia, ai in minte ca nu doar banii sunt importanti, dezvolta-ti relatiile si …diferentiaza-te.
Dupa o vreme, daca perseverezi si esti foarte creativ in solutiile pe care le propui agentiilor, 30 sau 100 de euro o sa fie maruntis.
Plus ca ati construit si ati crescut impreuna – si tu, si agentia- cautind cele mai bune solutii. Iar asta inseamna prietenie.