Tag : Barbara Hangan

inelsynchronicity: doua inele, acelasi mesaj si doua femei care s-au vazut o singura data

synchronicity: doua inele, acelasi mesaj si doua femei care s-au vazut o singura data

stiu ca titlul de mai sus pare ca un teaser de roman, dar el reflecta o realitate mai aproape decat va imaginati.

in turneul nostru lung cu Scoala Flanco ne-am oprit pentru o zi (si-o seara) la Cluj si-am avut ocazia sa o revad pe Barbara hangan, o doamna pictorita foarte foarte talentata pe care Sorana o place foarte mult.

Chinezu se obisnuise deja cu micile noastre popasuri culturale (la Craiova, dupa cursuri, a mers la Casa Minerva in vizita si a fotografiat vitraliile) si era la un pas sa vina cu noi in atelierul Barbarei.

ne-am asezat insa la un pahar de vorba (si de Aperol Spritz pt mine, pt Chinezu bere, desigur, doar Sorana a ramas la limonada) si Barbara ne-a vizitat pe terasa hotelului unde urma sa dormim.

dupa cateva minute de conversatii Barbara s-a intors catre Sorana si i-a aratat inelul pe care tocmai si-l facuse.
one sees clearly only with the heart, scria pe el

inel barbara

 

cand am inteles ce are pe inel, l-am scos pe al meu si am rugat-o sa citeasca

“limpede vezi doar cu inima”, scrie pe el

inel

 

Cand Sorana a vazut coincidenta a exclamat “e o intamplare de-a ta”, uitandu-se la mine si facand referire la multele coincidente care imi apar in viata.

*

citatul de pe inelul ei e mai lung pentru ca si spatiul e mai mult.

m-am mai intalnit cu Barbara o singura data, la cateva zile dupa una dintre expozitiile pe care le-a avut in bucuresti.

*

cum i-am povestit si Barbarei, am pierdut acest inel la inceputul anului, l-am cautat mult si m-am resemnat spunand ca poate cat a fost sa stea la mine, a stat si-acum va bucura pe altcineva.

l-am gasit intr-o zi de vineri la cateva ore dupa ce luasem o decizie radicala de a renunta la o colaborare. nu-mi placeau oamenii cu care trebuia sa lucrez, nu stiau meserie, minteau si barfeau prea mult.

din momentul in care l-am gasit am stiut ca am luat decizia cea mai buna de a renunta la acel contract.

“limpede vezi doar cu inima”

 

4108
barbara hangan1Barbara Hangan – efectul devastator al aripii de fluture

Barbara Hangan – efectul devastator al aripii de fluture

text de Sorana Savu

Cu 25 de lucrari pretioase, desprinse parca dintr-un alt univers, atemporal si fermecator, Barbara Hangan (www.barbarahangan.ro) a revenit la Bucuresti, instalandu-le confortabil la Carol Parc Hotel pentru toata luna noiembrie.

Sunt creaturi gratioase si inteligente, care isi dezvaluie trairile intense in fata privitorilor cu un amestec de sinceritate si pudoare care nu are cum sa nu te cucereasca.

“The Butterfly Effect” e o colectie foarte personala, construita cu grija, in care Barbara si-a inclus si cei doi pusti – pe Luca si pe Toma – transformandu-i in personaje de poveste, pentru totdeauna.

Sursele de inspiratie ne sunt familiare – de la un parfum al lui Guerlain, la un vers eminescian, de la o poveste pentru copii la un cantec de care n-am uitat. Toate se distileaza si se metamorfozeaza in imagini captivante, capturate in rame delicate si readuse la viata din dezolarea targurilor de vechituri ardelenesti.

Expozitia ei e un minunat inceput de weekend – boem, cu aer istoric si decadent, dar si meditativ si incarcat de emotie.

Nu va spun mai multe – decat ca in luna noiembrie gasiti tablourile pe Aleea Suter 22-24, iar din decembrie, in ambianta eleganta si englezeasca a showroomului Bentley Bucuresti, din Soseaua Pipera 1/x. Pentru cine se gandeste deja la “Downton Abbey”cand vede tablourile…

Mergeti, experimentati, alegeti…

 

 *
Sorana Savu este Senior Partner Premium Communication
1878
mb1Moodboard-ul Inspiratiei: Muza

Moodboard-ul Inspiratiei: Muza

dam vina pe ea pentru neputintele noastre. spunem “nu vrea sa vina” cind, de fapt, nu suntem suficient de relaxati ca sa primim ce ne dau ceilalti.

inspiratia e ca un val care se aseaza peste valuri tesute de altii, sau colectate de noi din experiente anterioare.

e ca o pictura care apare dupa ce pinza a fost revopsita in alb ca sa acopere o alta pictura.

nu stiu de ce credem ca inspiratia e femeie – Muza. dar ar putea fi una dintre femeile pictate de Barbara Hangan. femei colaje de stari si emotii, din fotografii de familie sau reviste Vogue. de azi sau de acum 100 de ani.

femei care-ti vorbesc dintre rame, fara sa rosteasca nimic. ca tabloul “Fata care a plecat sa se regaseasca la Buenos Aires”.

Barbara Hangan locuieste in Cluj.

***

timp de o luna realizez un moodboard al inspiratiei cu oameni si intimplari care m-au inspirat , parte din proiectul international LiveInspire la care participa bloggeri din intreaga Europa. ma puteti vota aici🙂

2173
barbaraMo..da’ mai lasă-mă’n pace!

Mo..da’ mai lasă-mă’n pace!

Am primit de la Barbara Hangan, pictorița mea preferată din Cluj, o carte-interviu cu Daniel Wildenstein, a treia generație de negustor de artă, un om liber, cu povești, conexiuni, cultură și o experiență de viață uluitoare, dispus în fine să vorbească lumii despre profesiunea familiei sale.

Ca în cazul lui Berenson, și fondatorul casei Wildenstein a început negoțul cu tablouri dintr-o pasiune hrănită cu stăruință și transferată epidemic și celor din jur. Expertiza de artă și dealership-ul sunt, contrar a ceea ce ne-am aștepta, meserii noi, create să întâlnească banii cu arta și, pe parcurs, pentru mințile deschise și sufletele interesate, să educe, să cultive, să rafineze.

Om liber și în vârstă, cum spuneam, Daniel Wildenstein nu se mai jenează să înfiereze moda, într-un capitol dedicat, deplângând proastele obiceiuri iscate din snobism, lăcomie și oarecari dorințe de parvenire care fac oamenii să stea la coadă pentru a cumpăra tablouri încă ne-născute, care stabilesc că un tablou prost al unui celebru trebuie să coste infinit mai mult decât un tablou bun al unui anonim, care răstoarnă imaginile obiective pe care ochiul le vede și afirmă ritos că ce-i urât e frumos și viceversa. Și toate astea doar în numele modei.

Dacă o lași să intre prea mult în viața ta, ajungi să constați că moda e un exercițiu de putere. Al altora, asupra ta. Un cadru care îți permite să-ți treci opiniile sub tăcere și să le adopți pe ale celorlalți – daca asta e ce-ți dorești. Un aparent joc de seducție, dictatorial în fond, altfel n-ar clama veșnic că you must have this și must have that și nu ar mai avea canoane și nu i-ai deveni (fashion) victim.

Așa s-a și născut, spune povestea, din plictiseala doamnelor de la curtea lui Ludovic al XIV-lea de a se îmbrăca veșnic doar cu rochii unice (fiecare avea furnizorul ei de stofe și croitoreasa proprie, nici vorbă de producție de serie). Ce sens avea – și-au spus ele la un moment dat – să fii unică în fiecare zi? N-ar fi mai interesant să fim nu unicele ci PRIMELE – acelea capabile să influențeze ceea ce poartă TOATE celelalte femei? Dacă nici ăsta nu e exercițiu de putere…

Am uitat povestea, de la 1600 încoace, și tot cădem pradă modei și facem diverse lucruri în numele ei, doar ca, în retrospect, să le găsim groaznic de caraghioase. Crinoline, peruci, tocuri înalte, joase, vârfuri ascuțite, ba pătrate, platforme, vuittoane, unghii false, buze de colagen, corsete, silicon, pomezi. Ne tratăm oglinzile și propriul bun simț drept cei mai aprigi dușmani, încercând, în schimb, să ne înghesuim în haine care vin bine unor manechine ce nu mai reprezintă de mult un standard, ci o extremă. Și ne mirăm de ce nu ne iese și facem depresii pe tema asta.

Nu e nici un haz să te complaci într-o luptă în care ești desemnată victimă și addict a priori. Mai ales cu o chestie așa de frivolă cum e moda. Lucrez în domeniul “imaginii”, e suspect că spun asta, nu? Dar nu e mai simplu să ne alocăm mai mult timp pentru noi, realmente pentru noi, căutând să punem mai bine în valoare cine suntem, în loc să încercăm fără succes și sens să ne prefacem că suntem altcineva?

În loc să ne anuleze puterea de decizie, în loc să ne subjuge, putem să stăpânim noi moda, pornind de la ce ne vine nouă bine, de la ce e frumos pentru că ne place nouă, nu pentru că ne spun alții că trebuie să ne placă. De la ce am descoperit noi și am ajuns să apreciem singure. E doar o formă de egoism bine direcționat. Și, culmea, începe să fie… la modă. Iar ca fundal, sonor, ascultați ce zice Pink.

*
Sorana Savu este Senior Partner, Premium Communication

in fotografia de pe homepage e afisul expozitiei Barbara Hangan, Chipurile

2157

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!