Tag : bogdan dumitrache

hope-hands1Mircea Albulescu si Bogdan Dumitrache: “Rabdarea este o virtute, nu si pentru pacienti”

Mircea Albulescu si Bogdan Dumitrache: “Rabdarea este o virtute, nu si pentru pacienti”

Imaginati-va ca suferiti de o boala cronica, acasa aveti copii care depind de voi si-ati vrea sa-i vedeti mari si asezati la casa lor dar boala pe care o aveti va macina zi de zi. Ati aflat de pe internet sau de la prieteni ca in strainatate sunt deja medicamente care maresc speranta de viata in boala dvs. Si-ati vrea sa aveti acces la ele, dar nu aveti bani. Legea din Romania aparent e de partea dvs – ati platit asigurari medicale, statul trebuie sa va plateasca medicamentatia in cazul bolilor cronice. Doar ca statul nu vrea sa recunoasca medicamentele cele mai performante pentru ca sunt foarte scumpe.

Si va simtiti neputinciosi pentru ca sunteti intr-un cerc vicios, vi se pare ca sunteti prea mic ca sa puteti face ceva, ca sa puteti schimba lumea din jurul vostru, ca sa puteti sa va luptati cu sistemul.

*

in Romania anul 2013, bolnavii cronici nu acces la medicamentele ultimei generatii pentru ca statul nu a actualizat de 6 ani lista medicamentelor compensate si gratuite.

lucrez la un articol despre un domn care – pentru a avea acces la medicamentele de ultima generatie in maladia de care suferea – a fost dispus sa faca parte dintr-un proiect experimental: sa fie testat pe el un nou medicament.   il veti citi in curind.

Asociatia Pacientilor Cronici din Romania a inceput una dintre cele mai emotionante campanii din ultima vreme: actori MARI, tineri sau mai putini tineri, citesc scrisori ale pacientilor care sufera de boli cronice si nu pot avea acces la tratament de ultima generatie.

Mircea Albulescu citeste scrisoarea unui pacient cu melanom ocular

Bogdan Dumitrache citeste scrisoarea unei mame al carui copil are artrita idiopatica juvenila si-o sa-i simtiti emotia de tata pe care o controleaza greu in timp ce citeste. pentru ca stie ce inseamna grija pentru viata copilului lui.

Mai sunt in campanie Florin Zamfirescu, Ilinca Goia si Ada Condeescu cu scrisori la fel de emotionante. Voi reveni asupra lor zilele viitoare.

De ce scriu despre asta astazi?
Dincolo de faptul ca e un subiect la care lucrez de citeva saptamini bune si care m-a plimbat prin multe spitale, scriu pentru ca oamenii astia singurei nu pot schimba sistemul.

Dar uniti cu parintii, prietenii lor, cu oamenii care stiu ce inseamna sa fi pierdut pe cineva drag pentru ca nu au fost disponibile medicamentele cele mai potrivite, cu cei care cred in mai bine, uniti, impreuna, oamenii astia pot deveni o forta. Imensa. Si reprezentantii autoritatilor ar trebui sa-i asculte.

In ianuarie 2014 se va revizui lista de medicamente compensate si gratuite. Avem aproape doua luni ca sa ne facem auziti.

Ma ajutati? Puteti incepe cu un share. Bulgarele se va rostogoli online si va deveni mai mare. Multumesc.

1323
shutterstock_celebritatecum sa devii celebru parcurgind un drum profesionist

cum sa devii celebru parcurgind un drum profesionist

lunea trecuta m-a oprit o tinara pe strada, m-a intrebat daca ma cheama Cristina Bazavan si dupa ce, incurcata, i-am spus ca da, a continuat:

– va stiu de pe facebook. mi-a dat un prieten cursul dvs pentru actori, ca sa fie mai cunoscuti (nota mea. e vorba de cursul pe care l-am tinut in ultimii 2 ani la “10 pentru TIFF”). l-am citit, am incercat sa respect tot ce ati spus acolo, dar…

– esti actrita?

– nu, sunt studenta la litere, la spiru haret

– si pentru ce iti trebuie cursul ala?

– vreau sa devin celebra… stiti eu am jucat si in Iubiri nepotrivite, la Kanal D, eram ispita pentru un doctor…

mi-a spus si data in care a fost difuzat reality show-ul, m-a invitat sa ma uit la el – “e pe youtube”. ma uitam la ea – genul de frumusete acum la moda: blonda, par lung pina dincolo de umeri, drept, ochi deschisi la culoare – machiati  “coada de pisica”, fatza rotunda. era frumoasa. cu anii si slefuirea pe care i-ar da-o experienta de viata, ar spala provicialismul din privire si-ar avea mai multa incredere. (toate am trecut prin slefuirea asta, nu e nimic grav)

… acum incerc sa vorbesc cu cineva de la Playboy, sa apar acolo.

aveam in minte doua directii opuse de raspuns si amindoua impertinente (stiu ca o sa citesti, draga fata blonda, ia aminte, nu prea cred ca asta e calea):

1. cauta-ti un iubit cu bani si/sau faimos, e mai cost effective si se rezolva acum cit esti tinara

2. pune naibii mina pe o carte si invata ceva, o sa devii celebra cind o sa faci ceva diferit de restul lumii, cu substanta si/sau amuzant.

nu i-am spus asta, pentru ca imi vorbea cu bun simt, ci i-am recomandat sa caute agentiile mari de casting si de modeling, sa-si puna cv-ul acolo, sa faca niste cursuri care sa o ajute sa se dezvolte altfel, dar in acelasi timp sa o puna in legatura cu lumea din domeniile care i-ar aduce celebritatea (gen Intact Academy, scoli de actorie tinute de actori etc)

*

marti m-am intilnit cu Bogdan Dumitrache – Boogie – pe care-l stiti din roluri principale in filme multi premiate ca “Din dragoste cu cele mai bune intentii”, “Pozitia Copilului” sau cel mai recent film al lui Corneliu Porumboiu, “Cind se lasa noaptea peste Bucuresti sau metabolism”.

Boogie e faimos, a obtinut o parte din momentele de celebritate la care viseaza tinerii, dar nu se bazeaza pe asta. Boogie n-a trait niciodata din actorie, desi are unele dintre cele mai frumoase roluri in filme in ultimii ani; Boogie a avut intotdeauna si activitati complementare meseriei lui: o agentie de casting.

de o luna, Bogdan Dumitrache a lansat o platforma care face conexiunea intre agentiile de casting si actori si/sau aspiranti la o forma de celebritate sau la a cistiga niste bani intre doua job-uri ca figurant intr-o reclama/ film.

platforma se numeste http://www.e-talent.eu/ si functioneaza astfel:

producatorii de film/ agentii de castig au acces la baza de data gratuit.

cei care doresc sa fie in  atentia oamenilor din industrie ( fie ca sunt copii, oameni obisnuiti care vor sa fie figuranti speciali in reclame sau filme ) se pot inscrie in baza de date contra unei sume decente, 60 de ron pentru 6 luni sau 100 ron pentru un an. actorii profesionisti se pot inscrie GRATUIT.

li se face un portofoliu si sunt expusi privirii oamenilor din industrie.

si functioneaza: in luna aceasta de cind exista platforma s-au inscris 400 de persoane si… 10 oameni care nu au nici cea mai mica legatura cu domeniul au obtinut job-uri (aparitii in reclame)

*

asa ca draga fata blonda si frumoasa, dar si oricine altcineva vrea o portita mica spre celebritate sau doar niste bani cit se afla intre doua job-uri, inscrieti-va pe http://www.e-talent.eu/

Boogie mi-a promis ca imi face cunostinta cu unul dintre oamenii care n-au lucrat niciodata in domeniu si care a aparut intr-o reclama, gratie acestei platforme. o sa va spun curind povestea lui/ ei.

o precizare suplimentara: agentia de casting a lui Bogdan Dumitrache a facut castingul pentru filmele Marti, dupa Craciun, Boogie sau Din dragoste cu cele mai bune intentii. veti fi deci, pe miini foarte bune. si sigure, bine conectate la industria filmului.

4707
Obiect_Cristina1o cina ca-n povesti: Amici di Peroni

o cina ca-n povesti: Amici di Peroni

merg rar la evenimente , chiar si cind e vorba de intimplari foarte exclusiviste: am tot felul de motive pe care le invoc – timpul, distanta, caldura etc – dar de fapt, de multe ori as putea sa trec peste toate astea si sa merg… daca as simti ca apartin lumii respective.

saptamina trecuta am mers la o asemenea cina fara sa stau pe ginduri (ma rog, am avut ceva dubii la lungimea rochiei, dar…) pentru ca o parte din invitati chiar sunt din lumea mea. sau mi-ar placea sa fiu in lumea lor.

e vorba de cina care celebra proiectul Collaborazioni by Peroni, proiect in care 3 artisti si-au unit talentul sub acelasi concept – elegant, rafinat, al fresco – ca sa creeze elementele unei cine ca-n povesti. Pentru distractie au avut fiecare artist si cite un insotitor la proiect, dar distractia a fost a insotitorilor, artistii au avut de munca.

asta e vaza care avea si o mica functie de iluminare, creata de Ana Wagner a carei insotitoare am fost eu. vaza a fost obiectul central al mesei, tot decorul a fost gindit in jurul ei.

a fost pictata manual de Ana si, desi nu vedeti in aceasta fotografie, o parte importanta din desen e din puncte de platina: mii de puncte desenate manual.

acesta este un detaliu al stergarului de pe masa – Patchwork , e cuvintul tehnic – creat de Adrian Oianu din mii de panglici cusute una peste alta, una linga alta. erau 13 metri ! “insotitorul” pe proiect pentru Adrian a fost Alex Moise.

daca va uitati cu atentie, veti vedea cum vasa Anei are ceva in comun cu patchwork-ul lui Adrian – desi n-au vorbit nimic intre ei despre ce vor crea pentru aceasta cina…. magie:)

acesta e un detaliu cu o parte din minunile preparate de Roberto dal Seno, chef la Collage, celalalt artist al serii. fotografia vorbeste de la sine si, daca n-ati mincat de ceva vreme la momentul cind va uitati la ea, imi pare rau pentru voi. insotitoarea de proiect pentru Roberto a fost Cristina Mazilu.

au fost invitati super simpatici: Oana Igrisan si Bogdan Dumitrache, minunata Monica Birladeanu – o prezenta extrem de discreta, Andreea Raicu care arata ca o primavara, Mihaela Bilic – care nu militeaza cum v-ati astepta pt “sa nu mincati”, ci din contra “sa mincati ce va place”, my lovely Mirela Bucovicean, Adi Nartea, Mihai Albu, redactori sefi de reviste glossy etc

puteti sa trageti cu ochiul la atmosfera de acolo in acest filmulet

sper ca ati vazut band-ul care ne-a cintat live. eram linga lac, am prins si apusul soarelui. si…. ceea ce nu se vede, am ajuns si am plecat de acolo cu limuzina.

***
pentru mine a fost o placere sa particip la acest proiect. dincolo de partea lui creativa, de suportul pe care Peroni si l-a afirmat public pentru artistii romani, eu am descoperit generozitatea, calmul si fragilitatea Anei Wagner. si nu vorbesc doar despre creatiile ei in portelan. Vorbesc despre ea, ca persoana.

P.S. va rog sa va mai uitati o data la fotografia cu preparatele minunate ale lui Roberto. dupa ce mai inghititi o data in sec, uitati-va la aceasta fotografie cu portelanurile Anei. nu vi se pare ca seamana?

1108
din-dragoste-cu-cele-mai-bune-intentiice am mai vazut… Din Dragoste

ce am mai vazut… Din Dragoste

am inceput sa vad filmele pe care le-am ratat anul trecut pentru ca trebuie sa votez pentru Gopo.
Zilele trecute am vazut “Din dragoste cu cele mai bune intentii”.

cel mai tare mi-a placut gaselnita de filmare – e tot timpul filmat din unghiul subiectiv al unui personaj care e in cadru, chiar daca nu e personaj principal. are insa 2 secvente (eu remarcasem doar una, dar Marc Solomon – 14 ani!!!! – m-a corectat pentru ca a urmarit mai atent decit mine) , ambele in casa protagonistului unde nu mai stii cine e unghiul subiectiv .

daca n-ati vazut filmul, sa-l vedeti . e fain. iar Bogdan Dumitrache e minunat. (sunt fana Boogie)

***
si daca tot am vazut filmul sa va spun ca Alina Grigore (sotia personajului principal in Din Dragoste… cu care am facut un interviu la momentul cind lucra la film) si-a deschis scoala de actorie. InLight se numeste scoala si cum o stiu eu pe Alina de constiincioasa si perfectionista, sunt sigura ca o sa aveti experiente frumoase la cursurile ei.

1364
Leontina VaduvaPozitia Copilului

Pozitia Copilului

in seara asta am fost la filmarile de la “Pozitia copilului”, pelicula pe care o are in lucru acum Calin Peter Netzer, cu Luminita Gheorghiu si Bogdan Dumitrache in rolurile principale.

secventa pe care am vazut-o s-a filmat la Teatrul Odeon in sala studio (acolo unde se joaca Micul Print) si a facut parte din proiectul Teatrul pe scena – in public nu erau doar figuranti, ci si invitati care asistau la un master class tinut de Leontina Vaduva.

sa tii in  friu 100 de figuranti  nu e treaba usoara. cind printre ei se afla si oameni care nu sunt obisnuiti cu filmarile si sunt tentati sa se uite in camera, lucrurile devin si mai delicate.

fermitatea si diplomatia cu care tinea in mina zecile de oameni asistenta regizorului, Cristina Iliescu, m-a facut sa ma gindesc la Sergiu Nicolaescu. nu stiu daca Cristina e happy de comparatie, dar – in timp ce o vedeam cum ii aseaza meticulos pe fiecare dintre invitati in locuri “safe” (sa si vada ceva, dar – in cazul in care vor sa plece – sa nu incurce racordul pe secvente) – eu ma gindeam: “cit de tipicar a fost Sergiu Nicolaescu cind filma cu sute de soldati?!”

***

mi-a placut mult ca Leontina Vaduva si elevii sai cu care tinea masterclass-ul repetau si discutau pe chestiuni tehnice de interpretare (Tosca era in studiu) chiar si cind era pauza de filmare. pur si simplu voia sa foloseasca orice secunda  ca sa ii mai invete ceva pe elevi.

apoi se dedublau si intrau in rolurile de cinema, studiau in continuare pe Tosca in fata camerelor cind se auzea “Motor!”, in regim de cinema, adica repetind secventa care tocmai fusese filmata.

***
“Pozitia Copilului” este un film despre traumele sufocării copiilor prin dragoste si despre amprentele pe care le lasa parintii asupra personalitatii acestora.

Alaturi de Luminita Gheorghiu si Bogdan Dumitrache, in “Pozitia copilului” mai joaca Natasa Raab, Ilinca Goia, Florin Zamfirescu, Cerasela Iosifescu, Mimi Branescu si Vlad Ivanov.

Din cum am vazut ca filmau operatorii (cu camerele pe umar, nu fixe) cred ca va merge intr-o zona experimentala…

***

P.S.  ca si la Medalia de onoare, muzica e foarte atent aleasa in acest film. asa ca nu e intimplator ca se cinta Tosca, intr-o mica secventa.

1551
alina-grigore1Din dragoste… – Alina Grigore

Din dragoste… – Alina Grigore

in decembrie trecut am realizat un interviu cu Alina Grigore pe care o vom putea vedea curind in proaspat premiatul la Locarno, Din Dragoste, cu cele mai bune intentii (premiul pentru regie Adrian Sitaru, premiu pentru cel mai bun actor Bogdan Dumitrache)

din dragoste pentru premiul lor, ca sa-i cinstesc cum pot eu, pun aici interviul de atunci.

(am fost si la o zi de filmare la pelicula aceasta… cum a fost?:) )

aaaa… si mi-as dori sa fac un interviu cu Boggie, dar toate la vremea lor:)

*
un interviu cu Adrian Sitaru puteti citi aici (pentru ca Ana Maria Onisei a fost rapida si bine conectata la actualitate)

*

Alina Grigore – Din Buftea, in America

Ne gåndim adesea ca fetele tinere care joaca in telenovele sunt frumoase si-atåt. Daca suntem generosi sau mai deschisi la minte, le dam ceva credit gåndindu-ne ca au terminat o facultate de profil, deci stiu ele ceva scoala. Uneori, insa, sunt mai mult de atåt.

Tabu, decembrie 2010

Alina Grigore are 24 de ani si o stiti din „Ingerasii”, „Aniela” sau „Om sarac, om bogat”. Casatoria cu actorul Bogdan Albulescu, coleg pe platourile de filmare din studiourile Media Pro, a fost un punct de atractie pentru revistele de can can-uri, dar Alina a revenit in atentia presei cånd a anuntat ca renunta la tot ce a construit aici, ca s-o ia de la capat in America. |nainte de plecare jucase teatru in regia lui Dragos Galgotiu, facuse film cu Cristi Puiu si era una dintre vedetele Media Pro. Nu exista niciun motiv pentru care sa se duca in celalalt colt al lumii, unde n-avea niciun contact cu industria filmului. Dar in cåteva luni, Alina a ajuns sa fie reprezentata la Chicago de una dintre cele mai bune agentii, Lily’s Talent Agency, sa aiba un agent al ei (Stephanie Potakis), sa fie pe short list-ul rolului principal pentru un film american produs in Paris, dar si sa joace rolul principal al noului lungmetraj al lui Adrian Sitaru, „Din dragoste, cu cele mai bune intentii”.

„Am invatat sa ma vånd. In scoala la noi nu-ti spune nimeni cum sa-ti faci un book de prezentare pentru o agentie, nici cum se face un reel (nota red. un mix comercial din toate productiile – teatru, film, tv, reclame – realizate). Ba chiar e indus cumva ca e rusinos sa stii sa te vinzi pentru ca asta inseamna ca nu mai esti actor”, spune Alina dupa experienta primelor luni americane. Nici ei nu i-a fost usor sa invete lectia „uita-te la tine ca la un produs” si i-a fost rusine sa aplice in Romania, la filmul lui Adrian Sitaru, ceea ce o invatase agentia: exploateaza-ti imaginea.

„Sper ca peste 20-30 de ani sa fim, si eu si Bogdan, suficient de relaxati in vietile noastre si sa ne intoarcem in tara ca sa aducem o parte din experienta, din knowledge-ul industriei americane de cinema. Acolo esti tratat ca un actor, chiar daca mai dur, dar nu am simtit niciodata abordarea de aici «daca esti actor, esti sarac». Conteaza ce stii sa faci, ce ai facut si ce imagine ai”.

Pustoaica baietoasa din „Om sarac, om bogat” e, de fapt, in viata de zi cu zi, cerebrala si disciplinata, mult mai matura decåt vårsta pe care o afiseaza. Dar asa a fost inca din copilarie. Era in clasa a X-a la liceu, in Piatra Neamt, cånd a fost aleasa sefa trupei de teatru. |n job-ul ei intra sa strånga bani pentru realizarea spectacolelor, sa inscrie trupa la festivaluri din strainatate, dar si sa fie trainerul tuturor elevilor actori, chiar daca unii mai mari decåt ea. Cånd priveste in urma nu-si poate explica cum de aveau parintii incredere sa–si lase copiii cu ea in deplasarile din tara, la festivalurile de teatru pentru liceeni. „Eram o chestie mica si pasionata de ceea ce faceam, asta e imaginea pe care pastrez”. A intrat din prima la actorie, la UNATC, dar experienta din liceu a pus-o in fata unor noi provocari. „Eram prima la toate jocurile de actorie din anul intåi pentru ca eu le facusem patru ani de liceu. Vrånd, nevrånd, in primele luni, am fost un singura care am luat 10. Cumva a fost bine, dar pe de alta parte putea fi foarte periculos pentru mine sa fiu un copil care stia prea multe. |n meseria asta e important sa te integrezi, nu sa fii prima si sa iei zece peste tot.” Erwin Simsensohn, sufletul cercului de teatru din Piatra Neamt – initiatorul primei trupe de teatru din liceu, acum absolvent de regie – o avertizase de importanta lucrului in echipa. Si-a respectat toate sfaturile lui. Astazi crede ca anii de teatru din liceu au ajutat-o sa dobåndeasca o disciplina a muncii.

„E o limita foarte ingusta intre a fi firesc si a cadea in «micul adevar», in vorbitul usor din buze, incet. Sunt niste etape pe care trebuie sa le parcurgi, asa simt eu… Am parcurs in liceu o etapa, iar in facultate am trecut la urmatorul nivel.
Am fost colega cu Alexandru Potocean, Florina Gleznea, Cristina Casian care facusera si ei teatru in liceu. Iar ei, care aveau un pic de experienta, erau cei mai modesti, cei mai disciplinati la ore.”
La un festival de teatru pentru elevi la care a fost chemata ca trainer in perioada studentiei a primit diploma pentru „cel mai creativ trainer”, iar premiul – care nu conteaza in CV – e cel la care tine cel mai mult.

In povestea pe care a filmat-o recent pentru lungmetrajul lui Adrian Sitaru, „Din Dragoste, cu cele mai bune intentii”, e sotia personajului principal. Delia e psiholog, dar există şi în viaţa reală, iar Alina i-a studiat mult gesturile si modul de a actiona, cumva „pe ascuns”, provocånd-o la povesti.
A mai facut asta in copilarie cånd isi dorea foarte mult sa invete sa cånte la pian, iar mama – care studiase vioara in copilarie si stia ce sacrificii inseamna – a vorbit cu profesorul sa nu o accepte la liceul de muzica.

„Aveam o prietena care avea pian acasa si ma duceam la ea in fiecare zi, cåte o ora pentru ca nici pe ea nu o lasau parintii. |nvatam pian cu ea. Mamei nu i-am spus påna tårziu, in clasa a X-a. Dupa aceea am invatat cu cineva din trupa. Dar s-a vazut ca n-am studiat disciplinat. Eu nu pot sa cånt la pian bine daca ceva nu-mi merge bine in viata. Daca sunt trista, pur si simplu, nu-mi dau drumul, nu iese. Nici sa compun, nici sa reproduc. La pian informatia vine din ochi se duce spre måini, iar la mine se intrerupe undeva fluxul. Cu actoria nu e la fel, pentru ca am invatat-o profesionist.”

La sfårsitul lui octombrie s-a intors in America, unde incepe cu Bogdan un proiect pentru televiziune. A intrat deja in ritmul industriei si stie ca „daca esti activ, proiectele vin”. Stie ca in cele mai multe cazuri va obtine roluri de emigranta, de prostituata din Europa de Est sau de latino americana. Dar si-a asumat asta, pentru ca vrea sa invete meseria si acolo. {i-a promis sa se intoarca in tara pentru orice proiect de lung metraj, stiind ca in limba ei poate juca orice rol. Stie ca ii va fi greu, probabil ca va si plånge uneori, cum a plåns si in primele saptamåni la sosirea in America, chiar daca nu s-a gåndit nicio clipa ca nu va reusi ca actrita, in tara filmului.

„In Romånia, din pacate, mi se pare ca la orice nivel te-ai afla, social, material, undeva trebuie sa minti sa furi … Imi pare rau, dar cred ca trebuie spuse lucrurile astea…
La constructia casutei noastre am fost inselati pe toate partile. Omul care a venit sa ne zugraveasca casa a fugit cu toti banii pe care i-am dat… Nu mai spun de spagile pe care le-am dat. Cred ca asta e sistemul. E vorba de un tip de mentalitate pe care si noi l-am promovat: «vai, tara asta». Eu si Bogdan ne saturasem si am decis sa plecam. Dar uite, am venit mult mai deschisi catre Romånia acum sa lucrez la filmul lui Adrian Sitaru, cu mai multa incredere. Numai ca, fiind in interior, foarte greu mai poti sa vezi si partea buna a tarii…”

Filmul „Din dragoste, cu cele mai bune intentii” va avea premiera in toamna lui 2011.

1761

la filmari la “din dragoste, cu cele mai bune intentii”

Azi a fost penultima zi de filmare de la “Din dragoste, cu cele mai bune intentii” (regia Adrian Sitaru), iar eu am facut o mica excursie pe patourile de filmare.

Iata citeva info simpatice, pe care nu le veti vedea niciodata pe ecran.

*
Pentru ultimele doua zile de filmare sunt in lucru inceputul si sfirsitul filmului care se petrec in casa personajului principal (filmul e povestea unui tinar care e anuntat ca mama a avut un atac cerebral, pleaca acasa la parinti, iar drumul dus-intors inseamna o puternica transformare emotionala)

Casa eroului e localizata in realitate in mansarda unei case aflata pe o strada cu nume de scutire scolara. (nu-i scriu numele pt ca oamenii mai au de muncit si miine acolo)

Astazi filmarile au inceput la ora 13, iar primul om din echipa pe care l-am vazut a fost Bodgan Dumitrache (Boogie)- actorul din rolul principal – care a aparut vorbind la telefon. Era imbracat “in personaj” – jeans, tricou roshu, bascheti asortati plus o bluza de trening albastra pe care scria Kodak. N-a apucat sa intre la machiaj ca a trebuit sa dea un interviu. Nu mie:) ; pt tvr.

Am ris apoi de vorba de duh pe care a scos-o pentru making of, cind dupa o zi grea de filmare, unul dintre baieti i-a pus o camera in fata si i-a spus “zi ceva misto”
Si-a spus: “treaba noastra la filmare e sa terminam repede ca sa fumam o tigara”

*
Cel mai tare personaj pe care l-am intilnit a fost Mirela – directorul de locatie. Suuuper povesti, de la preproductia pentru acest film dar si pentru altele.
Pentru a stabili care e “locuinta” personajului principal a vizionat 40 de case, ca sa aleaga 10 pentru vizionare. Operatorul si regizorul au avut ultimul cuvint, ei au ales. Cu casele a avut noroc, mai greu a fost cu spitalele: a avut 10 spitale in short list, toate cu aprobari pentru filmare, dar operatorul nu a ales niciunul pentru ca nu avea conditiile tehnice (spatiile de manevra necesare, ferestre etc).

Primul job in cinematografie pentru Mirela a fost sa gaseasca un …WC. Pentru secventa in care mama si fiica isi schimba hainele in filmul Cea mai fericita fata din lume. Timp de 2 saptamini a vazut toate toaletele din benzinariile din si de pe linga Bucuresti. In cele din urma a gasit una – suficient de mare ca sa incapa si aparatura – la 30 de km distanta de Bucuresti.

Mai am si o poveste cind a trebuit sa gaseasca ciini pentru un film: in rolul principal era un pechinez, in rolul secundar un Labrador… cu asta va distrez insa alta data.

*
cea mai tare faza a zilei a fost intilnirea dintre Alina Grigore (actrita care, in film, e sotia eroului principal) si Ana Maria Onisei (jurnalist la Adevarul, prietena cu mine, colega mea de vizita pe platou).
– Te stiu de undeva?, a intrebat Ana…
– Si eu te stiu de undeva, a zis Alina in timp ce-i intindea mina
– Esti din Piatra…?
– Da, si tu? Unde ai facut liceul?

Si de aici incolo totul a fost ca o cascada de amintiri: despre trupa de teatru din care au facut parte amindoua, despre cit de mult a insemnat pentru gasca de liceeni din Piatra Neamt un tinar care se numeste Erwin Simsensohn care i-a invatat actorie si i-a dus la toate festivalurile de teatru, despre colegi care acum sunt actori, sau scenografi, sau regizori.

Mi-a placut Alina, vorbea cu maturitate despre cum scoala nu te invata sa te vinzi si cum si-a obtinut un contract de impresariere in America, la Chicago, la agentia care l-a reprezentat si pe Chandler din Friends:)

La fel de natural vorbea despre cit de greu e sa cinti la pian Rapsodia Ungara a lui Liszt.

*
Cel mai amuzant personaj a fost Vali Duba, proprietar de covor roshu – care la acest film se ocupa de catering si transporturi. Domnu’ Vali Duba detine (si inchiriaza) covorul roshu care a fost la premierele de la Orient Express, Kapitalism – reteta toastra secreta, Cea mai fericita fata din lume, Mar Nero si, in curind, Medalia de onoare.

*
Dupa ce au terminat de filmat prima secventa (cam la 3 ore de la start), echipa a sarbatorit ziua de nastere a unei fete din echipa de productie. Cu tort si cintece. Iar apoi, cind toata lumea s-a regrupat pentru secventa urmatoare – masinistii asezau luminile, scenografa muta magneti pe frigider, regizorul verifica secventa filmata etc – Boggie a inceput sa se pregateasca pentru cadrul urmator pe care-l filma singur.
Si-a luat scenariul – infasurat intr-un dosar de plastic albastru – si-a inceput sa citeasca pe un scaun in bucatarie, la citiva centrimetri de noi. Erau multe insemnari cu pixul pe marginile de garda, dar si pe verso-urile paginilor de scenariu.

Cind s-a prins ca in jur se lasase linistea a zis “ei, acu’ nu trebuie sa taceti daca am venit aici”
Dar noi stiam una si buna: daca actorul munceste, trebuie sa taci si sa stai cuminte.

*
Multumesc frumos Catalin Anchidin pentru excursia de astazi pe platourile de filmare

1375
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!