Tag : branding

Simona-Halep-interviu-Harpers-BAZAAR-Romania-2-768x535Cate ceva despre brandul Halep…

Cate ceva despre brandul Halep…

Acum ca s-au linistit apele cu Australian Open, am sa scriu putin dintr-o perspectiva tehnica despre brandul Simona Halep. (as fi putut scrie mai devreme, dar am o superstitie sa nu scriu despre cineva in timpul desfasurarii unei competitii, a unui spectacol etc)

Halep e unul dintre cele mai curate si mai vandabile branduri din Romania, dar si din tenisul international

N-a fost niciodata implicata intr-un scandal, e de o sportivitate si de o modestie care te emotioneaza. Sunt recunoscute declaratiile ei despre momentele in care Ion Tiriac o invata sa fie mai rea pe teren, sa se joace cu nervii adversarelor cu mici trucuri la limita eticii; Halep a spus atunci “nu vreau sa fac asta, vreau sa castig corect”.

Are un story pe care poate proiecta multa lume “obisnuita”, mediu dotata fizic sau material. O poveste demna de un film.

Spune istoria unei copile plecata din hau, de la capatul lumii, care a ajuns printre cele mai bune din lume, fara sa aiba vreun avantaj major – nativ (structura corpului) sau material. E povestea pura despre “daca tu crezi cu putere in visul tau si muncesti pana la ultima suflare pentru el, uneori nu doar cu ceilalti, ci si cu tine, ai sa reusesti”. 

E the girl next door

Are un chip foarte placut structurat, cu ochi minunati si un zambet molipsitor. E genul “the girl next door”, politicoasa, discreta, modesta pe care o iubeste toata lumea. (In lumea filmului, la categoria asta intra de exemplu, Sandra Bullock sau Julia Roberts).

E autentica.

Intr-o lume in care cei mai multi incearca sa faca scurtaturi prin viata pentru un drum mai usor, ea alege calea mai grea , vrea sa “treaca” lucrurile prin ea si sa le expuna intr-o forma a ei.

Exista interviuri in care povesteste despre cum a ascultat sfaturile unor traineri mentali cand era mai mica, dar ca a preferat sa munceasca singura ca sa internalizeze mai bine ce are de facut. Are structura campionului care stie ca doar el singur pe teren se poate ajuta in performanta.

Are The Greatness –

acea plamada a marilor campioni din orice domeniu care ii fac alien, nu foarte umani, speciali pana la dumnezeire in efortul lor mental si fizic, in performantele lor. O sa simtim asta despre ea mai bine, la scala istoriei, in 10- 20 de ani.

 

Ce n-are?

Nu e fashionista. Nu isi pune briz brizuri, nu face tam tam si nu e show off.

Poate ca asta nu o ajuta foarte mult acum, dar pe termen lung intr-o lume in care multi ii copiaza pe altii, autenticitatea ei, puterea de a ramane fidela felului ei de a fi, instinctului ei autentic, esentei personalitatii ei, o sa o ajute mai mult decat daca astazi ar deveni mai fashionista si mai mondena.

In plus, nu are o agentie mare de impresariat care sa-i ia un comision gras. A vrut sa ramana independenta si sa vorbeasca doar prin munca ei.

 

Noi, romanii (dar si la nivel international e acelasi fenomen), traim intr-o vreme a sclipiciului si a gargarei, a “cel care urla mai tare are dreptate chiar daca nu spune nimic bun”. Invatam asta de la oamenii pe care-i vedem zilnic pe ecrane, oameni cu un limbaj, un comportament si o pregatire (educatie) indoielnice. Ceea ce vedem zilnic devine obisnuinta, norma si ni se pare ca acela este normalul. Asa trebuie sa fie lucrurile.

Numai ca brandurile autentice, marii campioni sunt croiti din alt aluat. Si cand ne mai dam cu presupusul despre brandul si cat de valabila si vandabila e Halep pe piata, ar trebui sa judecam cu o alta masura.

Cu masura cu care o judeca toti cei care se afla in preajma ei si care stiu sa faca business corect si cu… cojones.

Ce a facut Simona Halep la Australian Open cand a avut curaj sa stea in fata tuturor si sa spuna “joc cu un echipament cumparat din China” a fost un mesaj despre putere.

Intr-o vreme in care femeile lupta pentru drepturile lor tot mai vehement, o fata mica din Constanta a avut curaj sa le spuna marilor branduri ca vrea sa fie platita corect pentru valoarea ei si sa aiba un cuvant de spus despre hainele pe care le poarta.

Atat.

Ca nu face tam tam pe acest curaj, ca e mai degraba in categoria “tace si face”, asta e pentru ca Halep – cum ziceam – e construita din alt aluat. Si pe termen lung se va vinde mai scump decat altii.

*

Ca sa evit orice alta discutie despre “ce competente si knowledge am ca sa ma dau cu presupusul”, cei care au intrebari despre ce stiu sa fac si ce am facut in domeniul branding – marketing sunt rugati sa citeasca in dreapta, unde e o scurta descriere profesionala:)

 

 

 foto Harper’s Bazaar Romania

4981
2-Florin-Piersic(FOTO) In the mood for… Florin Piersic

(FOTO) In the mood for… Florin Piersic

Astazi Florin Piersic implineste 80 de ani, iar cinematografele care tin de Romania film, din toata tara, difuzeaza filmele lui. Un gest minunat de omagiere a unui artist cat inca e in viata, nu clasicele oftaturi dupa ce nu mai e printre noi.

Florin Piersic e actorul care a avut si contextul (un unic producator de cinema in RO, o unica televiziune) si datele (uriasa charisma, talent) ca sa fie cunoscut de intreaga tara. E una dintre marile vedete ale acestei tari asa cum probabil va fi foarte greu sa i se mai intample altcuiva.
Dar dincolo de toate astea, Florin Piersic a avut si are notiuni de branding si de marketing dobandite banuiesc uitindu-se la altii si invatand pas cu pas, ascultand nevoile publicului.

Si-a creat o identitate vizuala cu costumul si fularul alb, nu acorda niciodata autografe la intamplare (cheltuieste bani ca sa printeze fotografii special pentru autografe si le poarta in mereu cu el), chiar si “vorbitul mult” l-a transformat in brand personal, desi acum pare ca il enerveaza ca toata lumea face referire la asta.

Pentru ca e ziua domniei sale, m-am gandit sa va arat cateva fotografii din tinerete ca sa va imaginati cam cum oftau mamele voastre cand aparea p eecrane. Avea un mega look occidental, intr-o epoca in care comunistii nu dadeau acces la nimic ce ar fi fost “de afara”.

Piersic a fost occidentul pentru multi.

P.S. va rog sa va uitati cum pozeaza in ftografia in care e cu Andra si cu Smiley (atitudinea, expresia fetei, privirea. E cel mai “star” dintre toti cei prezenti in foto.

1-Florin-tanar2-Florin-Piersic

Ana-Szeles-si-Florin-Piersic

piersic 3

Anna_Sz_les_florin piersicflorin piersic 3

florin piersic 1

 

florin piersic 4florin piersic 5

florin piersic 7

florin piersic ana szelesflorin piersic saptamana_nebunilor_

florin_piersic

florin_piersic2piersic 2

florin_piersic-3__largeflorin-piersic 7

florin-piersic 6

florin-piersic 8Florin-Piersic 9

Florin-Piersicflorin-piersic2

florin-piersic-angela-simileaflorin-piersic-printul-miskin-idiotul

florin-piersic-ultima-halta-spre-paradis

piersic andra si sjmileypiersic

piersic la revedere

 

2417
shutterstock_ rockstarDe ce se pierd artistii in comunicare(a cu publicul)

De ce se pierd artistii in comunicare(a cu publicul)

Acum ceva vreme un tinar domn care are treaba in industria cu muzica avea o problema cu lansarea noului sau single. De fapt cu comunicatul de presa care anunta lansarea.

Ca sa-l preia ziarele (in mare parte, tot ce mai avem ca ziare sunt in format tabloid) comunicatul sau de presa avea un titlu foarte tabloid, scandalos, low ca pozitionare.

Tinarul era necajit pentru reactia pe care o generase pentru ca, desi piesa era cantabila, nu “scorase” cum se asteptase.

Ce se intimplase de fapt?

In dorinta de a fi ACUM in presa, comunicatul vorbea despre ce avea nevoie “presa” sa auda, nicidecum despre ce era artistul ca personalitate, sau ca “personaj” in industrie.

El comunica pentru presa, nu pentru public.

Comunicatul nu construia nimic pentru brand-ul artistului, ba din contra – desi imaginea cu care isi facuse loc pe piata era de tinar cool si modest, acum miza pe obraznicie si o oarecare aroganta.

De asta m-am gindit sa scriu aici ceva care sper sa ii ajute pe artisti, din oricare industrie ar veni.

Daca ai o poveste REALA cu o emotie REALA, publicul o va savura. Iar jurnalistul – care, daca ai noroc si-ti faci bine treaba, poate ajunge si el in publicul tau –  o va prelua pentru ca stie ca publicul sau o va citi.

E un cerc vicios in presa din Romania: jurnalistii spun ca nu e de interes decit “chilotzareala”, artistii nu ofera decit informatii usoare, banale pentru ca le e prea lene, prea greu sa sape in propriile cariere (profesionale sau nu) ca sa scoata de acolo povestile adevarate.

Din zecile, poate chiar sutele, de comunicate de presa pe care le-am trimis in viata mea nu exista unul care sa fi vorbit despre o emotie si sa aiba o poveste frumoasa care sa nu fi fost preluat.

*

Sigur povestea trebuie sa fie reala, sa fie in concordanta cu ceea ce ai de comunicat in dreptul artistului respectiv… dar asta e deja alta discutie.

Rupeti cercul si daca vreti sa fiti bagati cu adevarat in seama de jurnalisti, respectati-i voi mai intii: oferiti-le povesti cu emotii si lucruri din care toata lumea are de invatat.

cover photo shutterstock

1233
tiff 12de ce actorii/artistii trebuie sa stie sa se promoveze (post seminar TIFF)

de ce actorii/artistii trebuie sa stie sa se promoveze (post seminar TIFF)

astazi la TIFF am tinut din nou un seminar de branding personal pentru actorii din proiectul “10 pentru film”. e felul meu in care multumesc pentru bucuriile si emotiile pe care le-am primit de la multi actori mari ai Romaniei.

anul asta a fost mai greu decit anul trecut. “elevii” au fost mai reticenti la ideea de a se promova singuri, mai tematori de fapt de validarea publicului. si de validarea cu propria persoana: daca faci toate lucrurile corect – ca la carte – si totusi nu ajungi unde trebuie, s-ar putea sa realizezi ca nu poti duce pina unde vrei sa ajungi.

 

de fiecare data cind intilnesc oameni care au job-uri cu reprezentare publica si sunt reticenti la a se promova (lasa, ma descopera lumea si-asa/ nu stiu eu sa fac / nu am nevoie etc) am doua mari ginduri:

1. multumesc in gind oamenilor cu care lucrez sau am lucrat pentru deschiderea lor, pentru faptul ca inteleg cit de mult inseamna comunicarea si sa faci pasi sa iesi din zona de confort ca sa-ti faci treaba cit mai bine.

2. cei mai multi oameni se lupta cu ego-ul lor. pe de o parte vor un job cu expunere cit mai mare, dar ego-ul (reflectat in “cit de mult imi pasa de parerea celorlalti”) ii opreste sa-si duca job-ul la capat: sa se expuna cu garda jos si cu o strategie coerenta pentru ceea ce vor sa spuna publicului despre ei.

***

mai jos doua fragmente din prezentare – inceputul si sfirsitul (la mijloc sunt detaliile tehnice pe care am sa le public cindva impreuna cu multe exemple ca sa fie utile pentru cit mai multi actori/ artisti etc).

(“10 pentru film” este un proiect TIFF pentru sustinerea si promovarea actorilor. un juriu format din critici de teatru si de film selecteaza la nivel national 10 actori de teatru pe care, timp de citeva zile pe durata festivalului, ii antreneaza pentru o activitate cinematografica: castinguri, intilniri cu producatori, sedinte foto, realizari profesioniste de prezentari -reel-uri, traininguri media etc)

 

***

am sa va rog sa va ginditi la adolescenta voastra. sigur era acolo un actor sau cintaret care va placea. pe care-l vedeati cel mai cel: mai frumos, mai sensibil, mai sexy, mai curajos. era un zeu, nu?

ati fi facut orice pentru un autograf de-al lui/ ei…

pun pariu ca in zilele alea nu v-ati gindit niciodata ca si idolul vostru se ducea la baie. ca avea zile proaste, ca avea probleme cu facturile sau cu iubirile.

astia sunteti voi acum pentru niste tineri de 15-16 ani care ar putea deveni artisti intr-o zi, inspirati de munca voastra. n-ati vrea sa va faceti treaba cit mai bine stiind ca ati putea schimba viata si a unui singur copil?

stiu ca vi se pare greu sa va vindeti, sa ambalati munca voastra intr-o forma comerciala ca sa va vada lumea, dar hai sa ducem asta intr-o zona cu care sunteti mai familiari. ca actori trebuie sa jucati personaje care nu va sunt confortabile si sa fiti credibili, reusiti sa faceti asta pentru ca v-ati antrenat. pentru asta ati facut scoala.

la fel e si cu comunicarea: daca sunteti antrenati, daca sunteti pregatiti sufleteste ca, pentru reusita, trebuie sa iesiti din zona voastra de confort, incepeti sa va ginditi altfel “rolul”, “performanta” in spatiul public.

stiu multi actori talentati care nu au reusit, pentru ca n-au stiut sa se vinda. cum stiu si actori care se vind bine, chiar daca n-au talent. nu cred ca e doar treaba teatrului sa va promoveze, cred ca e profundamente gresit sa spuneti ca e treaba altcuiva pentru ca voi sunteti artisti, sunteti poeti, nu aveti treaba cu marketingul.

bad news: e parte din meseria voastra si reprezentarea publica, asa ca macar regulile de baza trebuie sa le cunoastesti si sa le respectati.

(…)

am sa inchei cu o declaratie care se potriveste pentru orice meserie, sunt vorbe in care eu cred foarte mult.

Nu exista o rasplata din afara pentru meseria asta. Nu asta trebuie sa fie telul. Rasplata adevarata vine din interior. Ceea ce voi simtiti si ceea ce ati implinit voi pentru voi, cu propriile persoane. iesind din zona de confort.

Anii de inceput pot fi bogati in experiente sau nu, dar am vazut de-a lungul anilor atit de multi tineri care nu stiau ce vor. Stiau ca trebuie sa vrea, sa fie ambitiosi si sa aiba succes. dar asta nu e suficient. Asta e doar dorinta.

De fapt, in viata este despre actiune: sa stii ceea ce faci, sa intelegi de ce faci asta, sa-ti dedici fiecare respiratie a trupului tau ca sa acumulezi mijloacele cu care sa poti sa daruiesti…

Daca simtiti ca aveti ceva inauntru de daruit, ca aveti un talent, atunci exploatati-l si slefuiti-l. Nu e nimic mai important decit sa acumulati mijoacele ca sa puteti sa va expuneti talentul.

O sa cresteti alaturi de colegii vostri, o sa-i vedeti avind succes sau cum vor rata. Si o sa vedeti cum reusesc sa dealuiasca in ambele situatii, iar ei va pot fi profesori la fel ca oricare dintre profesorii vostri de la scoala. Important este sa fiti deschisi, sa vreti sa munciti cu voi ca si cum ati munci cu un personaj pentru o piesa si sa actionati ca atare.

Kevin Spacey.

895
podsinguratatea liderului…

singuratatea liderului…

astazi la sfirsitul unui seminar in care vorbeam despre branding personal si despre lucrurile pe care le-am facut ca sa fiu recunoscuta pentru efortul pe care l-am depus de-a lungul anilor in meseria mea, uitindu-ma la chipurile auditoriului am simtit nevoia sa spun ceva care nu era in brief.

nu era despre ce am facut, ci mai degraba despre ce am descoperit de-a lungul timpul in functiile de conducere pe care le-am avut.

***

liderul unui grup, al unei companii, se loveste cu o forma stranie de singuratate. n-are legatura cu citi prieteni are si ce face familia lui, nu e vorba de genul asta de singuratate.

cind esti in virful piramidei, cind esti drive-ul care trebuie sa faca lucrurile sa mearga esti preocupat sa-ti motivezi echipa si sa o faci sa miste muntii din loc, dar intr-o situatie de criza – cind liderul intervine si mai mult la motivarea emotionala a grupului lui – deasupra lui ierarhic nu mai e nimeni care sa-l incurajeze. nimeni care “sa-l mingiie pe cap”.

iar liderul e si el un om ca toti ceilalti: cu o vorba buna si o recunoastere a eforturilor lui se va mobiliza sa o ia de la capat.

***

celor din sala, viitori antreprenori le-am spus sa  fie pregatiti pentru asta, pentru ca s-ar putea sa nu-i incurajeze nimeni, iar ei vor trebui sa gaseasca singuri resurse sa o ia de la capat.

voua va spun ca e bine sa stiti asta ca sa fiti atenti in momentele delicate sa va incurajati liderii. si ei au nevoie, ca si voi, de un sprijin moral.

 

 

578
vunk4vunk – trying to keep my magic

vunk – trying to keep my magic

acum citeva zile in timpul unui seminar vorbeam despre cum, cu aceleasi informatii, poti face o stire tabloid sau una quality. am exemplificat cu doua stiri despre VUNK pentru ca stiam tot mecanismul din spatele lor . eu le scrisesem. ( aici stirea tabloid si stirea quality)

dupa ce au trecut de informatia propriu zisa si de surprinderea ca poti schimba tonul unei stiri extrem de usor, fetele de la seminar au zimbit la auzul numelui lui Cornel Ilie care era citat in stiri. cineva m-a intrebat daca-l cunosc, am raspuns ca da si toate fetele au facut ochi de caprioara. am auzit si oftaturi suave.

daca asta s-ar fi intimplat anul trecut, fie as fi trecut relaxata peste reactia lor, fie am fi comentat “ca fetele” cit de simpatic e liderul trupei VUNK. de data asta, am simtit cum mintea mea incepe sa mearga pe un pattern cunoscut, puneam intrebari dupa o schema pe care am vazut-o scanata in citeva secunde in cap si check-uiam fiecare etapa: faceam un profil analiza.

diferenta intre anul trecut si momentul de acum e una simpla: lucrez cu simpaticii de la VUNK la brandingul lor, la imaginea si promovarea lor.

iar cind am plecat de la studenti aveam o dilema: cum sa fac sa nu pierd “my magic”, sa ramin fan al trupei sa ma pot bucura cu mintea si inima curata de parerile celor care au aceleasi pasiuni ca si mine, in ciuda faptului ca incep sa stiu mult din “bucatarie” si ca, pe termen lung, sper sa provoc eu unele lucruri care sa genereze simpatie pentru fani.

***
sa lucrez cu VUNK e mai mult decit o onoare, ador momentele in care vad lucruri “din spate”, in care pot anticipa directii si… ador multe. orice moment in care ma gindesc la ce le-ar fi bine e ca un “payback time” pentru momentele de bucurie pe care mi le-au adus.

sper ca intr-un an sa fac o prezentare – la Zilele Biz sau la un alt eveniment care are in atentie si brandingul – despre lucrurile minunate pe care le-am facut cu trupa VUNK (pentru ca stiu ca le vom face).

dar i-am avertizat ca dupa un an voi scrie un story despre Cornel – fetelor pregatiti-va!!! – pentru ca vreau de multa vreme sa scriu un profil despre el si nu ne-am coordonat programele. ce reporting mai bun decit un an om la om pe tot terenul as putea face?!:)

***

am spus de multe ori ca sunt un mare fan VUNK. am scris multe articole pe muzica lor; am iubit si m-am despartit pe muzica lor; le-am chinuit cintecele intr-un fel in care s-au plins pina si vecinele (batrine si cam surde); ba chiar am un amic care ride de mine si de trasnaile pe care le-am facut in viata spunind ca sigur sunt in targetul trupei pentru ca am parcurs traseul complet de la “o minune” (aka Balada pentru o minune) pina “sa speram ca mai am inca o sansa” (aka Fiecare) fiind stresat de cite ori a ascultat aceste cintecele.

zilele trecute mi-am dat seama ca as putea pierde magia asta, proiectia experientei mele de viata pe versurile unui cintec VUNK si m-am necajit.

pe drumul de la facultate catre casa, dupa intilnirea cu studentii, mi-am promis ca o sa ma duc, la 2-3 luni, la un concert VUNK ca si cum nu as fi aflat nimic despre ei, ca un fan. to keep my magic.

am profitat in seara asta ca au cintat in Centru Vechi, la doi pasi de casa mea. le-am spus ca ma duc la concert dar ca nu ma duc sa vorbesc cu ei. ca ma bucur de spectacol in felul meu, egoist.

m-am bucurat si m-am uitat la oameni. desigur, m-am si gindit – in functie de reactia celor de linga mine  – ce lucruri simpatice sa facem, dar de asta stiu ca nu o ma sa dezvat.

still working to keep my magic.

880
echilibruseminar de branding personal – refreshing business

seminar de branding personal – refreshing business

am fost invitata sa tin un seminar de branding personal pentru tineri antreprenori. se va intimpla marti la Refreshing Business.

***

de obicei sunt invitata pentru ca sunt considerata un kamikaze, am plecat din job-uri pe care le rivneau multi pentru ca am vrut – cam la fiecare 5 ani – sa fac altceva. nu foarte departe de ceea ce facusem inainte, dar intr-o alta directie. e felul meu de a ramine “vie” in ceea ce inseamna munca.

si-am plecat de fiecare data cu relaxarea ca lumea stie ca sunt profesionist, ca-mi fac bine treaba si ca o sa-mi gasesc un loc de munca fara nicio problema. ceea ce s-a si intimplat.

 

daca astazi pot trai relaxat din producere de content (in special interviuri), din consultanta pentru content in online si din acest blog, e pentru ca am lucrat coerent si constiincios la ceea ce inseamna brandul personal.

am sa vorbesc despre asta marti seara. despre regulile pe care le respect de 13 ani in ceea ce inseamna branding legat de propria-mi persoana, dar si despre modelul meu de business care nu are la baza citi bani cistig “acum” (la momentul primului job) , ci “sa-mi fac atit de bine treaba incit data viitoare sa vrei sa ma platesti mai mult ca sa fii sigur mai lucrezi cu mine”.

detalii despre cum se fac inscrierile la seminar puteti gasi aici

 

 

 

 

791
bookPolaroidsdespre cum muzica ajuta la branding

despre cum muzica ajuta la branding

acum citeva saptamini intr-o prezentare a unuia dintre sefii UNIVERSAL MUSIC, la Paris, pentru lansarea platformei hpconnectedmusic s-a vorbit despre cei patru E (emotion, engagement, experience, exclusivity) luati din muzica, 4 E care inlocuie clasicul 4 P (produs, pret, promovare, plasament) din marketing.

mi-a placut ideea (am aflat intre timp ca a fost lansata acum 2 ani) si iata un speech interesant al domnului care a lansat-o, Jakob Lusensky.

domnul Lusensky are si un blog care poate fi o sursa buna de idei pentru colegii din radiouri, domnii care au trupe etc. idei de branding muzical, de a-ti crea o identitate (asemeni logo-ului) doar din sunet/ muzica.

aici e blogul, desigur exista si o carte – am comandat-o, va veni ea curind.

538
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!