Tag : caritate

o masa calda 3#binenuesuficient Daca ai stii ca din doar 2 lei se pregateste O MASA CALDA gustoasa pentru un om intr-o situatie grava, ai dona banii ? Citeste si da mai departe!!

#binenuesuficient Daca ai stii ca din doar 2 lei se pregateste O MASA CALDA gustoasa pentru un om intr-o situatie grava, ai dona banii ? Citeste si da mai departe!!

Proiectul „O masa calda” a inceput in 2013 in Cluj, cu participarea unor voluntari de la stiinte politice si jurnalism. Printre ei,  si George Jiglau, jurnalist si profesor la universtate, a fost cu initiativa. La inceput au fost 50 de portii de mancare calda, pregatite de 5 voluntari in bucatariile lor, portii care au plecat catre oameni nevoiasi.

Numele miscarii a venit de la o discutie cu parintele de la Biserica Franciscana din Piata Muzeului. Conform obiceiurilor, parintele daruia in fiecare marti paine celor nevoiasi si cand una dintre initiatoare – Cosmina Paul – s-a dus sa-i ceara voie ca punctul de intalnire pentru oameni sa fie in curtea muzeului, parintele a zis „noi le dam paine, dar cu altceva ar fi pentru ei o masa calda”. „O masa calda” se repeta in fiecare joi de atunci, mereu la ora 16:00. De 5 ani. Mii de portii de mancare, mii de fapte bune.

Doar ca voluntarii de la „O masa calda” sunt exemplul perfect de „bine nu e suficient”, de „mereu se poate si mai bine”.

In vara lui 2014, la un an de la initiativa lor, voluntarii de la „O masa calda” au cautat o a doua bucatarie unde sa gateasca. O vreme ii gazduise joia cantina Primariei, doar ca, pentru ca isi extindeau beneficiarii cu 45 de copii din familii nevoiase pe care o asociatie ii ocrotea printr-un after school, au fost nevoiți să caute o a doua bucatarie. Cantina facultatii de Stiinte Politice, unde George este profesor.

Astazi „O masa calda” are 4 puncte in Cluj. Deserveste 250 de persoane. Exista insa si „o masa calda” la Bucuresti, Bistrita, Satu Mare, Constanta. La nivel national, in fiecare saptamana 900 de persoane aflate in situatii dificile de viata iau o masa calda prin munca acestor voluntari.

o masa calda

Cum functioneaza totul?

Sunt cativa voluntari stabili si atasati proiectului de multi ani, care sunt coordonatori pentru cate o cantina. Ei fac cumparaturile si isi gasesc voluntari pentru gatit. La inceput isi aduceau prietenii, astazi actiunea este atat de celebra in Cluj, incat sunt inscrisi voluntari la gatit pana in primavara anului viitor.

Masa calda livrata in fiecare saptamana respecta cateva reguli: fiecare portie trebuie sa contina carne, legume si carbohidrati. In plus, bugetul total pentru fiecare portie trebuie sa fie de 2 lei.

Reusesc sa se incadreze in pretul acesta pentru ca fac cantitati mari de mancare, au furnizori de la care iau de multa vreme ingrediente si de la care primesc discounturi.

Joi, la ora 14, incepe forfota. Voluntarii au la dispozitie o ora si putin sa gateasca, apoi aranjeaza portiile in recipiente si la ora 16.00 incep sa distribuie mancarea celor care stau la coada.

Toti cei care au voluntariat la gatit participa si la impartitul mesei catre nevoiasi. E acolo o energie magica, o fratie care se formeaza in timp ce gatesc, cand termina sunt toti cu zambetul pe buze si prieteni pe viata. Bucuria aceasta e pusa uneori in balanta cu lacrimile care apar cand impart mancarea si se intalnesc cu beneficiarii.

De unde vin banii?

Din donatii de la cei care afla de proiect si care-si dau seama ca 50 de ron pe care-i pot oferi ei inseamna 25!!!! de portii de mancare calda, de zambete ale unor oameni nevoiasi, de resurse pentru a fi mai putin bolnavi sau – in cazul copiilor – de energie si motivatie pentru scoala care i-ar putea scoate din saracie.

Uneori in motivatia donatiilor apar cuvinte de multumire, mici rugaciuni pentru sufletul voluntarilor sau justificari care reaseaza ritualurile de dupa deces – „sa fie pentru sufletul mamei mele”.

2 lei!!!!

Cantina-OMINIS-Bucuresti-F11

Am vorbit zilele trecute cu una dintre coordonatoarele proiectului – Raimonda Boian – despre cum se descurca si ce-i motiveaza in aceasta munca de voluntariat.

E parte din proiect din 2014 si n-a dormit deloc in noaptea de dinainte să preia gatitul de joi de la cantina primariei. Era departe de a fi o fana a gatitului, in studentie parintii au descoperit ca n-a deschis cateva luni aragazul din casa in care locuia cu chirie, si tot ce avea in minte era: am doar 2 ore la dispozitie sa termin totul. Si-a adus prietenii, au gatit impreuna si totul a fost perfect. Astazi, stie dintr-o privire cum sa organizeze o zi de gatit si ce trebuie sa contina o portie de mancare ca sa fie suficiente calorii, dar si vitamine si sa se incadreze in 2 lei.

In anii astia s-a intamplat ca de cateva ori Craciunul sa cada miercuri sau joi, iar asta a insemnat ca au fost cantinele inchise. Raimonda a facut o sezatoare acasa la ea, a gatit cu prietenii si joi la ora 16, a fost cu portiile ei de mancare pentru cei care nu aveau sarbatori.

In anii acestia a invatat sa se protejeze de emotiile pe care le aduc beneficiarii si povestile lor. Are grija de studentii care voluntariaza si ii mai incurajeaza cand ii vede cu lacrimi in ochi dupa o intalnire cu cate cineva. Nu vrea sa stie numele oamenilor pe care-i ajuta, vrea sa ajute pur si simplu si sa o faca cat mai bine, in mod constant.

2 lei!!!

Atat costa o portie de mancare pentru cei nevoiasi, care vin mereu joi, la ora 16:00, se intalnesc cu aceiasi tineri inimosi si ii revad pe altii aflati in aceeasi situatie grea ca a lor. Joi la ora 16:00.

Cei de la „O masa calda” au reusit, printr-o donatie, sa cumpere o ambulanta veche, pe care au transformat-o in bucatarie, iar asta a rezolvat problema transportului in Bucuresti spre Ferentari unde asociatia are beneficiari, aproape 100 de copii. Duminica, euro parlamentarul Valeriu Nicolae, ajutat de cativa voluntari, are grija de lectiile unor copii in prag de abandon scolar. „O masa calda” s-a alaturat proiectului lui si le ofera copiilor pranzul cald, gatit chiar in bucataria mobila pe care pot sa o aduca cat mai aproape de scoala unde copiii isi fac lectiile.

*

Exita in popor vorba de ocara „esti de doi lei”, adica nevaloros… Tinerii de la  „O masa calda” au schimbat, prin bunatatea lor, prin generozitatea cu care-si doneaza timpul, aceasta zicala… deoarece pentru un beneficiar al unei mese calde de 2 lei, gestul e nepretuit.

Din aceasta toamna, la Cluj, unde e sediul central al asociatiei O masa calda, primaria le pune la dispozitie voluntarilor 4 camere dintr-o cladire. Vor avea deci o bucatarie a lor, vor putea avea spațiu de depozit si vor putea face parteneriate locale ca sa primeasca materia prima pentru gatit. Pana acum au facut cumparaturi mici pentru ca nu aveau unde sa depoziteze produsele.

Daca ati ajuns pana aici, va rog foarte mult sa va ganditi ce ati facut astazi valoros cu 2 lei.

Ganditi-va ce o sa faceti astazi atat de important cu 2 lei. Va luati un covrig?! Ati putea renunta la el?

Astazi scriu ultimul articol din seria oamenilor care schimba lumea din jurul lor cu bunatatea lor. Ii regasiti pe toti aici.

Daca v-au impresionat cu faptele lor, daca v-au dat o speranta ca si tara noastra poate sa fie un loc in care sa ramai, va rog tare mult sa deveniti si voi parte din „bine nu e suficient”.

Banuiesc ca va e bine astazi. Sunteti la birou sau acasa, ati citit un text despre niste oameni incredibili si v-ati bucurat de bunatatea lor. Dar cum ar fi sa deveniti parte din faptele lor?

Ce inseamna pentru voi 2 lei? Haideti sa-i transformam astazi, la finalul acestei campanii, intr-o masa calda pentru cineva pentru care inseamna supravietuire si un zambet de la un prieten necunoscut.

Puteti dona aici Asociatia O Masa Calda
Cluj-Napoca, CIF: 34407182

Lei: RO78BTRLRONCRT0292723301
Euro: RO28BTRLEURCRT0292723301 (SWIFT: BTRLRO22)
Paypal: omasacaldacluj@gmail.com

o masa calda 3

„Bine nu e suficient” este o campanie a Retelei de Sanatate Regia Maria care – inspirata de medicii care au ales sa ramana in tara si sa ajute aici la dezvoltarea unui sistem medical la standardele cele mai inalte – aduce in fata publicului oameni care schimba lumea gandindu-se ca daca mie mi-e bine, asta nu e suficient. Si cu gandul lor bun, dar si faptele lor sustinute de perseverenta, schimba in bine lumea din jurul lor.

142
cover caritate tenisDe ce cei din lumea tenisului – sportivi si sportive- sunt mai mult implicati in activitati caritabile in Romania? –

De ce cei din lumea tenisului – sportivi si sportive- sunt mai mult implicati in activitati caritabile in Romania? –

Textul de mai jos nu da un raspuns concret la intrebarea din titlu, doar semnaleaza o realitate.

Iata faptele.

In acest moment in Romania, cei mai multi dintre sportivii implicati in actiuni caritabile, sportivii care isi dau din timpul si banii lor pentru a face bine in comunitate, vin din lumea tenisului.

Avem asa.

Horia Tecau este ambasador UNICEF. Saptamana trecuta a fost alaturi de echipa Comunitara pentru copii UNICEF la o familie formata dintr-un tata si 6 copii.

tecau unicef

Când Horia l-a vizitat anul trecut, bărbatul și copiii trăiau într-o singură cameră. Acum au trei camere, o grădină cu legume și curtea plină de animale. Tot ce face Florin este pentru copiii săi. Tot ce vrea este ca ei să fie sănătoși și să continue să meargă la școală. “Copiii ăștia sunt viața mea”, spune el. Tatăl lucrează cu ziua, iar copiii merg la școală. Totul datorită voinței tatălui și a ajutorului din partea lucrătorilor comunitari din proiectul pilot “Servicii Comunitare pentru Copii”.

Horia a profitat de vizită pentru a pregăti și a lua masa împreună cu copiii și tatăl lor, prilej să afle planurile și visele lor, sa-i incurajeze si sa-i motiveze.

Tot Tecau, acum doi ani a donat banii necesari pentru achizitionarea unui incubator pentru o maternitate din Arad care nu avea conditii optime pentru copiii nascuti prematur. Donatia s–a facut intr-un program Salvati Copiii, iar acum trei ani a contribuit financiar pentru achizitionarea unui ventilator pentru maternitatea din Constanta in acelasi program Salvati Copiii.

*

Simona Halep e implicata de cativa ani intr-un program alaturi de Dorna si Salvati copiii dedicat tot strangerii de fonduri pentru dotarea maternitatilor din Romania.

halep Salvati copiii

Separat, are o echipa de hochei de fete pe care o finanteaza integral si o alta de tenis pentru copiii care  vin din familii cu venituri modeste, investitie pe care o face pentru a incuraja dragostea pentru sport a copiilor.

Sorana Carstea a donat si ea zilele trecute banii necesari achizitionarii unui incubator pentru maternitatea din Targoviste, orasul ei natal. A mers acolo, si-a cedat si timpul si imaginea ei pentru a atrage atentia inca o data asupra unei nevoi foarte mari legata de dotarea maternitatilor din Romania (avem cea mai mare rata de moarte infantila din Europa).

sorana-cirstea salvati copiii

Cand vine vorba de donarea timpului si imaginii pentru actiunile Fundatiei McDonald’s de strangere de fonduri pentru dotare cu aparatura medicala a spitalelor de copii si construirea de case –pensiuni pentru parintii care stau cu copiii in spital multa vreme, tot tenismenii sunt cei mai prezenti dintre cei din lumea sportului. Bonus, Ilie Nastase e prezent in fiecare an, uneori insotit si de Nadia Comaneci daca e in tara…

Gheorghe Hagi este un alt mare sportiv care intelege foarte bine importanta motivarii copiilor prin puterea imaginii lui. Am mai povestit ca am fost cu dansul intr-o actiune UNICEF intr.-o zona foarte foarte saraca a Romaniei  si ca a avut nevoie de cateva minute pentru a identifica liderul informal al unei clase cu mare risc de abandon scolar si a-l motiva sa-i uneasca pe toti copiii ca sa vina la scoala, la schimbul unui premiu…

Cu aceste actiuni in minte, intrebarea mea este de ce, dintre tineri, doar cei din tenis – sportivii care se afla zilele acestea in topurile de profil – fac caritate?

M-am interesat daca fotbalistii au fost solicitati pentru asemenea actiuni, gandindu-ma ca poate nu au acces la informatii pentru ca sunt luati cu alte probleme. Ei bine, au fost informati si li s-a solicitat ajutorul. Dar nu au raspuns.

Mi s-a spus ca unii fotbalisti castiga/ au mai multi bani decat castiga unii tenismeni, dar…

Cum ziceam nu am un raspuns de ce unii ajuta si altii nu, dar poate ca parte din succesul pe care-l au acesti tineri care joaca tenis e si caracterul lor frumos care implica generozitate. Cred ca au muncit atat de mult ca sa ajunga unde sunt intr-un sport foarte greu, incat n-au uitat cat de importante au fost momentele in care au fost si ei ajutati.

Ar fi frumos sa ne aducem mai des aminte de asta cand suntem necajiti ca nu castiga meciurile pe care ni le dorim noi sa fie castigate din fata televizorului, de pe canapeaua din living.

 

1237
catalin muraruDoi dintre fondatorii Roton intr-o spectaculoasa cursa ciclista in beneficiul copiilor bolnavi de cancer –

Doi dintre fondatorii Roton intr-o spectaculoasa cursa ciclista in beneficiul copiilor bolnavi de cancer –

Vin momente in viata in care trebuie sa dai inapoi pentru ce ai exploatat de la altii. Si sa “pay it forward” pentru ce, cu generozitate, ti-a oferit destinul.

Acesta e unul dintre acele momente si e un indemn pentru radiouri, televiziuni, ziare, reviste care au facut audiente (deci bani) din artisti ca Inna, Akcent, Alexandra Stan, Connect-R, Andreea Balan, Gabriel Cotabita, Jean Gavril sa dea putin inapoi din ceea ce au primit.

Bine, si artistii numiti mai sus, precum si multi, multi altii ar trebui sa dea si ei ceva in schimb, sa sprijine actiunea despre care scriu mai jos.

*

Doi dintre fondatorii casei de discuri Roton, Catalin Muraru si Dan Muraru (al treilea fondator este Bogdan Maxim), participa pe 1 iunie la o spectaculoasa actiune umanitara internationala de strangere de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer: o cursa ciclista de 18 km pe o panta cu o inclinare medie de 8% prin Alpii Francezi. Echipa #WeArmada din care fac parte si romanii are 36 de ciclisti olandezi plus alti 9 veniti din toate colturile lumii si a fost creata de CEO Armada Music (compania care il are in grija pe Armin Van Buuren).

Dupa ce fiul lui Maykel Piron a fost diagnosticat cu leucemie, acesta a decis ca isi va folosi notorietatea, relatiile si influenta internationala ca sa ajute cu orice poate alte familii care trec prin iadul prin care a trecut si el. Asa a aparut #WeArmada, o echipa de ciclisti “muzicali” care s-a alaturat celei mai mari actiuni de strangere de fonduri din Olanda, un eveniment care are mai bine de 10 ani vechime si un “palmares” de peste 140 de milioane de euro stransi in beneficiul copiilor bolnavi de cancer, eveniment organizat de Alpe d’HuZes/ KWF Cancer Society.

Ce puteti sa faceti fiecare dintre voi ca sa-i sustineti pe cei doi romani care s-au alaturat in acest an acestei curse nebunesti (Bogdan, partenerul lor in Roton, ii sprijina total, chiar daca nu poate participa din considerente medicale) :

Puteti sa donati in dreptul ciclistilor din Romania, aici. (atentie trebuie sa marcati pagina in limba engleza ca sa puteti dona cu cardul)

Puteti sa dati mai departe vestea ca doi romani – usor nebuni :) – s-au antrenat cateva luni bune ca sa poata concura cu bicicletele intr-una dintre cele mai grele curse de profil din lume pentru a transmite un mesaj de sustinere tuturor celor care se lupta cu cancerul si rudelor lor.

*

Il stiu pe Catalin Muraru mai bine decat il stiu pe fratele lui, Dan. Stiu dragostea si atentia cu care-si creste copiii, detaliile pe care le urmareste in buna lor educatie, valorile pe care incearca sa le imprime in sufletele lor.

Mai stiu si munca imensa pe care a depus-o alaturi de fratele sau si de Bogdan Maxim pentru dezvoltarea a ceea ce inseamna Roton Music (si extensiile de brand), o companie care are peste 100 de angajati.

Si mai stiu ca pentru vremurile cand i-a fost greu (pentru ca si in meseria asta nu e doar cu sclipici pe pereti si vedete zambitoare in mari concerte) s-a intors la sport – la bicicleta sau alergat – si si-a incarcat bateriile pentru ca sa o ia de la capat in a crea momente/ artisti care sa bucure milioane de oameni.

Stiu deci ca si pentru el, sportul e o forma de echilibru si o sursa de energie in momente limita in viata. Poate tocmai de aceea a inteles mai bine decat noi mesajul pe care #WeArmada incearca sa-l transmita.

Dan si Catalin se antreneaza de cateva luni intens in fiecare zi, in pauza de masa, pentru a participa a aceasta cursa care vorbeste despre solidaritate, prietenie, vointa, perseverenta, lupta cu tine si propriile limite. Ca atunci cand in familie e un necaz legat de o boala.

Zic sa-i sustinem si sa le mediatizam efortul. Puteti dona pentru sustinerea cauzei lor aici.

Multumesc.

3224
shutterstock_112384808Oamenii care misca muntii in Romania

Oamenii care misca muntii in Romania

In vremuri grele oamenii reusesc sa mearga mai departe daca au modele, daca vad alti oameni ca au gasit lumina pe drumul pe care acum incearca ei sa-l strabata. Sau daca vine cineva si ii motiveaza si le arata drumul pe care sa mearga. Un fel de ingerasi dar care poarta haine ca si noi, vorbesc ca sin oi, au problemele noastre, dar au si puterea de a gasi solutii si generozitatea de a se uita la nevoile altora.

De-a lungul timpului am facut parte din multe comisii care au acordat finantari pentru proiecte initiate de oameni cu sufletul mare care voiau sa-si ajute comunitatea.

Am mai scris de cateva ori despre asta: la jurizarile acestea se intampla cumva o magie , desi jurizezi separate de ceilalti membrii ai juriului, dai note intr-un tabel , dup ace citesti niste rubric pe care le-a completat toata lumea dupa aceleasi reguli, si la sfarsit preferatele juratilor sunt cam aceleasi. Stii – habar n-am cum – cine sunt oamenii care si-au pus sufletul pe tava, cine face din credinta fapta buna, fara sa urmareasca niciun interes financiar.

E chiar magie, se simte in energia dintre cuvintele lor.

***

M-am uitat ieri putin al conferinta despre fapte bune a celor de la Vodafone – Connecting for good (recunosc ca ma dusesem sa ma uit pe transmisie pentru ca aflasem ca e domnul doctor Leon Danaila, dar a scris Chinezu despre asta si nu mai scriu si eu, am ramas insa sa vad si panelul urmator si a fost… magie)

Era o doamna, Ioana Hochia, care s-a nascut intr-unul din satele izolate din Maramures si care s-a inors acasa cu sotul ei si a inceput sa construiasca pentru copiii de acolo intamplari si lucruri care sa le faca viata mai usoara. Au facut o biblioteca de la care copiii isi luau carti si , pentru ca pe unde locuiau ei – faceau naveta la scoala 4-6 ore – nu exstau carti, copiii au fost foarte fericiti.

Doamna Hochia a povestit despre o fetita care citea foarte mult si, cand a venit iarna, n-a mai ajuns la biblioteca. Au cautat-o sa vada daca nu are vreo problema, ca s-o ajute. Si au aflat ca… n-are lumina. Asa ca iarna nu putea citi.

Asta ca sa aveti o imagine a copiilor din satele din Ro care vor sa-si depaseasca conditia si pentru care orice lucru care tine de educatie e important.

A mai fost in acelasi panel care m-a tintuit in fata calculatorului o alta doamna invatatoare in Vatra Moldovitei, care a creat un program de after school pentru 550 de copii, in fiecare zi a saptamanii se ducea cu grupul ei de voluntari in alt sat in alta scoala ca sa-i ajute pe cei mici la lectii.

Vorbim din nou de copii care fac naveta intre 6 si 12 km ca sa ajunga la scoala. Voluntarii erau tot dintre copii, dar cei de la clasele mai mari care – responsabilizati cu statutul de mentor – isi pregateau lectiile pentru cei mici cu o zi inainte ca sa fie siguri ca stiu sa raspunda la orice intrebare.

Va dati seama ce magie s-a creat acolo in Vatra Moldovitei?! Cu copii care ii invata pe alti copii si sunt atat de responsabili cu munca lor incat se pregatesc temeinic acasa, inainte?!

M-au emotionat mult povestile din acel panel. Sunt despre Romania frumoasa. Si fiecare dintre oamenii respectivi merita sa fie cunoscuti de toata lumea.

Ma bucur ca Vodafone i-a adus in fata publicului valorizandu-i pentru efortul lor (chiar daca au reusit sa faca ceea ce au facut tocmai pentru ca au avut finantari dela Fundatia Vodafone) si le si multumesc pentru efortul lor de a finanta proiecte care au avut aproape un million si jumatate de beneficiari, in cei 18 ani de activitate in RO, suma totala a finantarilor in acesti ani fiind de  23 de milioane de euro .

In momente in care statul are alte probleme, CSR-urile facute cu cap, onestitate si din inima, finantarile reale pentru proiecte adevarate care ajuta comunitatile sunt o cale de salvare pentru noi.

***

Pentru ca am fost Ambasador al Fundatiei Vodafone in proiectul de voluntariat platit pe care l-au initiat si stiu multe despre activitatile pe care le-au facut, mai adaug aici ceva

  Prin programul Connecting for Good, fundatia a oferit primele solutii de telemedicina din Romania si a finantat cu 2,9 milioane de euro proiecte pentru 30.000 de beneficiari

 Fundatia Vodafone Romania a renovat opt centre de transfuzie folosite de o treime din totalul donatorilor din tara si care asigura necesarul de sange pentru 291 de spitale

 Fundatia a investit 2 milioane de euro pentru a construi cea mai moderna sectie de terapie intensiva pentru nou-nascuti din Sud-Estul Europei, la Spitalul Marie Curie

Cum spuneam e vorba despre CSR cu cap si inima. Si nu sunt singurii care fac asta in Romania.

2241
wowCe fapte bune am ales sa fac cu aplicatia WOWapp? Poti sa mi te alaturi.

Ce fapte bune am ales sa fac cu aplicatia WOWapp? Poti sa mi te alaturi.

Pina la inceputul acestui an nu eram fana aplicatiilor pe telefon. Aveam versiunile pentru telefon ale citorva publicatii mari, twitter si facebook dar nimic altceva

Acum  am 35 de aplicatii descarcate, iar pe unele le folosesc cu religiozitate. De la aplicatii cu care imi comand taxi pina la cea pe care  o folosesc de multe ori pe zi – aplicatia care-mi contorizeaza numarul caloriilor, sau aplicatii cu ajutorul carora prelucrez fotografii, fac gif-uri.

Mintea mea s-a modificat substantial in anul acesta, mai ales pentru ca am lucrat foarte mult cu tineri, incercind sa le inteleg nevoile. (am chiar si Periscope in telefon:) )

Dar cred ca si aplicatiile au trecut la un alt nivel anul acesta. Incepem sa vorbim despre aplicatii pe care folosindu-le nu doar te distrezi, nu doar iti satisfaci o nevoie (conversatia, informatia, distractia), ci si cistigi bani din activitatile pe care le faci in aplicatie.

Una dintre aceste aplicatii este WowApp  – o aplicatie care nu e doar ca sa vorbesti, chatuiesti, ci si ca sa faci fapte bune. Sau sa faci bani pentru tine.

WowApp e gratuita, dar cu cat vorbesti mai mult, cu cat ai mai multi prieteni pe care-i inviti in aplicatie si vorbesc si ei, cu atat faci mai multi bani. Exista o optiune in care marchezi catre cine ai dori sa faci o donatie (si sunt peste 2000 de asociatii carora ai putea sa le faci un bine), dar la fel de bine poti sa pastrezi tu banii.

Eu am ales sa donez banii pentru fundatia OvidiuRo, cei care au in grija copiii defavorizati si au creat programe speciale pentru scolarizarea lor.

Cert este ca de acum incolo pe WowApp nu mai exista expresia “am vorbit degeaba”:)

Aici e contul meu. Puteti sa va alaturati mie, sa va inscrieti in aplicatie si sa povestim lucruri simpatice. Am si invitatii pentru aplicatie, trebuie doar sa dati un semn ca va doriti sa facem fapte bune impreuna, vorbind

 

1737
shutterstock_bebeAJUTATI-MA cu un MULTUMESC pentru niste oameni buni

AJUTATI-MA cu un MULTUMESC pentru niste oameni buni

Doamnelor si domnilor, dar mai ales Doamnelor,

Va rog tare sa ma ajutati intr-un demers special catre Comisia pentru munca si protectie sociala din cadrul Camerei Deputatilor.

“Salvati copiii” a facut o propunere de dublare a alocatiei de stat pentru copii (de la 42 la 84 de lei) , doar ca in comisia respectiva mai multi oameni au votat impotriva. “Salvati copiii” a scris personal catre domnii deputati care se opun acestei mariri, dar nu a primit niciun raspuns.

Sunt convinsa ca nu e vorba de rea intentie, sunt convinsa ca nu au uitat cit de important era fiecare leu pe care-l aveau mamele domniilor lor cind erau copii – pe vremea lui Ceausescu – si mincarea era greu de gasit.

Probabil ca a fost o eroare si domnii deputati, cu o doamna alaturi, toti de la PSD, n-au citit cu atentie proiectul de lege, pentru ca altfel cam toti au vrut pensii speciale pentru  munca domniilor lor depusa in Parlament.

Asa ca va rog tare sa ma ajutati sa le trimitem cite un MULTUMESC. Nu glumesc, nu sunt ironica, sunt foarte serioasa si nu cred ca astazi, in Romania in care toata lumea urla la toata lumea, mai putem schimba ceva cu raul in fata.

Iata deputatii din comisie si felul in care domniile lor au votat.

Miine se voteaza din nou, asa ca va rog mult mult mult sa ma ajutati urmind pasii de mai jos.

Va rog mult sa luati cu copy/paste aceste adrese de mail:

adrian.solomon@cdep.ro, mkbalta2005@yahoo.com, varolamet@yahoo.com, dorel.covaci@cdep.ro, delureanu@ymail.com, cristian.sefer@cdep.ro, contact@violetatudorie.ro

Si sa trimiteti un mesaj comun catre toate mailurile.

MULTUMESC ca iti mai aduci aminte cit de greu a fost si in copilaria ta. Si ca ii vei ajuta miine pe milioanele de copii din Romania care traiesc cu o alocatie de 42 lei, dind aviz pozitiv propunerii legislative care vine din partea Salvati Copiii.

 

Sunt sigura ca o avalansa de mailuri cu mesaj pozitiv va face mult mai mult bine decit daca am protesta. Si , cu cit vor fi mai multe mesaje, cu atit impactul asupra lor va fi mai mare. Cind au mai primit deputatii acestia sute de mailuri de multumiri?! Haideti sa-i surprindem pe deputati si sa-i ajutam pe cei care au copii.

Asa ca nu lasati pe seama altcuiva sa scrie, daca acest mesaj a ajuns la voi, va rog luati-va 3 minute si dati copy /paste la ce este bold si trimiteti-le catre deputati.

Vom face multi copii fericiti, si multi parinti vor fi mai relaxati macar pentru citeva zile, cind va fi vorba despre hrana copiilor lor.

Va multumesc foarte mult. Si va mai rog sa dati mesajul mai departe.

*

Rezultatul votului din comisie privind aprobarea măririi alocaţiei de stat pentru copii va influenţa votul final în plenul Camerei Deputaţilor pe marginea propunerii legislative.  http://salvaticopiii.ro/upload/p00010010_CrestereaAlocatiei.pdf

later edit: nu se accepta comentarii la aceasta postare, nu e despre a-i certa pe politicieni. va rog.

2386
Principesa-Margareta webVino miine la Zilele Portilor Deschise ale Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei

Vino miine la Zilele Portilor Deschise ale Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei

Miine este Ziua Portilor Deschise la Fundatia Principesa Margareta a Romaniei si daca vreti sa simtiti direct pe pielea voastra, in sufletul vostru, o parte din trairile beneficiarilor actiunilor fundatiei e momentul sa veniti la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, sala Gheorghe Focşa, intre 13.00 si 17.00

 Daca vreti sa le aratati copiilor vostri, prin puterea exemplului, una dintre cele mai frumoase lectii de bun simt, grija pentru celalalt si daruire, e frumos sa veniti miine la acest eveniment.

 

Anul acesta se implinesc 25 de ani de activitate a Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei, iar in acest week end sunt actiuni care celebreaza – cu discretie si eleganta – aceasta aniversare.

Ziua Portilor Deschise este gindita cu o succesiune de evenimente prin care fiecare participant poate intelege  progarmele inter- generationale ale fundatiei prin ateliere interactive. In loc sa-ti explice cineva ce fac programele, treci tu prin experiente care te vor face mai intii sa simti si apoi sa intelegi semnificatia programului.

In program  vor fi lectia de muzica clasica, clubul de lectura între generatii si ceva care o sa lase urme in fiecare dintre participati, intilnirile demonstrative “speed-dating” la care tinerii sau mai putin tinerii observatori si curiosi vor sta fata in fata cu virstnici din programul fundatiei si vor raspunde la intrebari/sau vor intreba lucruri personale. Lectii si povesti de viata in citeva minute.

 

De fapt toate aceste “jocuri” sunt create pentru ca fiecare vizitator sa aiba experienta educatiei la “Centrul Comunitar Generaţii”,la cursurile de meserii, sa le fie prezentati bursierii “Tinere Talente” si sa inteleaga importanta voluntariatului in sprijinul virstnicilor singuri din cadrul programului “Niciodata singur”.

*

Fundaţia Principesa Margareta a României a fost înfiinţată în 1990 de către ASR Principesa Moştenitoare Margareta a României, împreună cu tatăl său, Majestatea Sa Regele Mihai I. În prezent, Fundaţia Principesa Margareta a României sprijină, copii, tineri şi vârstnici prin intervenţii durabile bazate pe schimbul de experienţă şi valori între generaţii.

 De-a lungul timpului, peste 1.8 milioane de euro au fost investiţi în centre comunitare, cu o abordare intergeneraţională.  Un număr de 24.000 de copii şi tineri şi aproximativ 2.500 de familii cu un trai precar, precum şi 600 de mici ong-uri locale, au primit ajutor şi asistenţă din partea Fundaţiei şi peste 180 de tineri au putut să urmeze cursuri de calificare într-o meserie, încât să îşi poata asigura traiul independent.

 Fundaţia a venit în sprijinul vârstnicilor din România din primele zile de activitate prin programe menite să lupte împotriva izolării şi a singurătăţii şi să crească calitatea vieţii lor. Astfel, peste 171.000 de persoane au primit sprijin din partea Fundaţiei în centre de îngrijire sau direct la domiciliul lor.

 Prin programul “Tinere Talente”, peste 170 de tineri artişti au fost susţinuţi să îşi împlinească o carieră prin burse de studiu, mentorate, masterclassuri şi promovarea operei lor.

 De-a lungul celor 25 de ani de activitate, Fundaţia Principesa Moştenitoare Margareta a României a dezvoltat numeroase proiecte durabile în domeniul educaţiei, dezvoltării comunităţii, societăţii civile, sănătăţii şi culturii, proiecte ce şi-au adus contribuţia la reînnoirea spirituală şi socială a României.

 *

dati va rog vestea mai departe, cu cit mai multi tineri afla de acest eveniment, cu cit mai multi copii primesc indirect aceasta frumoasa lectie de a-i ajuta pe ceilalti cu discretie si eleganta, cu atit facem un pas mai mare spre a ne fi mai bine ca natiune.

ne vedem miine.

*

La multi ani Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei. Felicitari echipei minunate care lucreaza la fiecare dintre proiectele de mai sus.

In loc sa-i numesc, am sa va spun o intimplare despre calitatea si atentia la detalii a muncii lor.

In fiecare an, copii care au resurse financiare modeste, dar sunt foarte talentati la muzica sau arte, se inscriu pentru bursa Tinere Talente prin care sunt ajutati de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei sa participe la concursuri, seminarii, cursuri speciale etc. Unul dintre bursanti – un tinar violonist exceptional, foarte foarte talentat si premiat – a anuntat echipa programului ca nu mai participa si in al doilea an la selectia pentru bursa pentru ca… el obtinuse o bursa dintr-un alt concurs si voia sa lase si pe altcineva sa se bucure de ajutor (e atit de bun incit ar fi luat bursa fara probleme si la Fundatie), stiind cit de important e pentru fiecare tinar talentat cu situatie materiala modesta. E doar un exemplu despre calitatea si selectia oamenilor.

O lectie minunata de bun simt si modestie.

Cum ziceam, sper sa ne vedem miine cit mai multi la Muzeul Satului la Zilele Portilor Deschise la Fundatia Principesa Margareta a Romaniei.

 

 

1832
1 leuFAPTE BUNE: 5 lei pentru bucuria unor copii. 5 lei

FAPTE BUNE: 5 lei pentru bucuria unor copii. 5 lei

e o reclama faimoasa pe care UNICEF Australia a facut-o anul trecut.

este despre puterea a 5 pennies. maruntisul cu care niciun australian nu face nimic.

si care, de fapt, inseamna apa curata pentru 2 (doua) zile pentru un copil din tarile foarte sarace, moneda aceea de 5 pennies poate ajuta la oprirea maladiilor transmisibile. si poate salva vieti.

spotul are 1 min si 30 de secunde si va rog foarte foarte mult sa va uitati la el, are legatura cu ce urmeaza sa cititi

sa aducem intimplarea in Romania. ce faceti voi, nu cu 50 de bani, ci cu 5 ron.
o calatorie cu metroul, o cafea sau o apa plata.

dar daca ati sti ca 5 lei ai vostri pot sa faca fericit un copil care e bolnav de cancer; pot sa-i dea aripi ca sa mearga mai departe pe drumul complicat al tratamentelor, sa invete de la ceilalti ca el ca exista o speranta.
si poate iesi din mediul lui de spital, intr-o tabara magica?

5 lei. doar 5 lei.

asociatia MagiCamp care organizeaza tabere pentru copiii bolnavi de cancer a intrat pe platforma Bursa Binelui unde poti sa donezi rapid, printr-o platforma securizata.

stiu pe cineva care voluntariaza pentru aceasta asociatie, stiu copii care sunt/ au fost bolnavi si am inteles cit de important e mentalul ca sa mearga mai departe in chinurile tratamentului. si stiu ca fiecare dintre acesti banuti donati se va transforma intr-o bucurie.

5 ron. sigur aveti 5 ron in maruntis prin geanta sau prin casa. 5 ron

ca sa donati 5 lei e nevoie de mai putin de 1 min jumatate cit a fost reclama de mai sus, dar la fel ca acolo, 5 lei de la mine, cu 5 lei de la tine, oricare ai fi tu, inseamna mult.

si va fi bucurie pentru copii. si va fi copilarie si pentru copiii care au inlocuit jucariile cu perfuziile.

puteti dona aici

1314
shutterstock_fapte bunece faci cu 2,5 ron intr-o zi?

ce faci cu 2,5 ron intr-o zi?

2,5 ron inseamna o calatorie cu metroul (si-ti ramine si rest) . sau un pachet de guma de mestecat. sau doi covrigi.

pentru cei mai multi dintre noi, 2,5 ron e maruntisul pe care-l avem prin buzunare adunat de peste zi si-l punem in vreun borcan/cutie ca sa nu ne incurce.

nu ne facem foarte multe ginduri legate de ce am putea face cu 2, 5 ron intr-o zi.

dar daca ni s-ar da ocazia sa alegem un copil caruia sa-i daruim 2,5 ron pe zi – timp de o luna sau un an – care ar insemna sansa lui de a merge la scoala , de a-si construi singur un viitor mai bun pe care nu si-l permite in conditiile in care traieste astazi?!

stiti ca se spune “nu-i da omului peste, invata-l sa pescuiasca” .

World Vision Romania are un program prin care puteti sa alegeti un copil dintr-o comunitate defavorizata caruia sa-i donati 2, 5 ron pe zi – 68 ron pe luna – pentru ca el sa poata sa mearga la scoala.

e ziua de Ajun, deja am pregatit mincaruri mai multe decit o sa mincam; avem daruri linga brad si prietenii aproape; suntem norocosi.

si pentru ca am muncit mult ca sa avem aceste lucruri, dar si pentru ca am avut norocul sa ne nastem/traim in zone mai “bogate”. sunt sigura ca puteti gasi in bugetul dvs de Sarbatori inca 68 de ron pentru un dar nepretuit.

pentru un copil care, ajutat de World Vision, o sa mearga la scoala si poate peste ani va putea ajuta si el.

68 de ron= 2, 5 ron in fiecare zi timp de o luna.

puteti sa vedeti comunitatile aflate in proiectele World Vision pentru educatie si puteti dona aici.

e important sa donam acum, la sfirsit de an, pentru ca banii strinsi vor putea ajuta anul viitor, vor fi baza pentru proiectele viitoare in educatie ale World Vision si vor asigura linistea care vine din siguranta ca poti face niste pasi importanti intr-un proiect. linistea pe care ne-o dorim si noua in anul care vine si pe care o punem in urarile pentru cei dragi.

multumesc frumos.

Sarbatori linistite si cu oameni frumosi alaturi.

 

cover photo shutterstock

 

1054
utok 1uitati-va bine… dar BINE

uitati-va bine… dar BINE

in dreapta blogului meu e un banner albastru si un nume acolo UTOK.

Domnii din spatele brandului acesta au facut sa se intimple o magie: au daruit pentru copiii de la Spitalul Fundeni Sectia Oncologie, tablete cu aplicatii educative preinstalate. 30 de copii care sunt in spital de sarbatori si care acum o sa-si ocupe timpul cu ceva amuzant si educativ. Si poate o sa zimbeasca putin.

S-a intimplat asta gratie lui Cristian Manafu, Costin Cocioaba, Dan Pandrea si Alina Iatan.

Pentru mine povestea e asa.

Cristi care o cunoaste pe Alina , terapeut care are in grija copii de la Fundeni, m-a intrebat daca vreau sa cedez spatiu publicitar unui brand care ar putea dona tablete pentru copiii din spital.
A trimis catre mine si alti multi bloggeri proiectul lui special de Craciun

Mai departe povesteste el intr-un mail

”Aveam ideea de a oferi unui brand o campanie de bannere si articole pe blogurile dornice sa ajute si sa ofere spatiu de reclama, dupa posibilitati. L-am sunat pe Dan Pandrea, blogger de-al nostru si parte din echipa UTOK, si i-am explicat ce intentionez sa fac. I-a placut ideea, a dus-o mai departe si in ultimele zile a facut tot posibilul sa se intample.

Acum doua zile, m-a sunat Costin cu intrebarea: Dar aceste tablete sunt configurate? Hmmm… Vin din depozit ca la orice magazin. Atunci s-a mobilizat si a preluat task-ul de a pregati – ready to play – cele 30 de tablete.

*

Intre timp darurile au ajuns la copii si, impreuna cu alti 59 de oameni care avem bloguri si o comunitate online (si care au raspuns DA la solicitarea lui Cristi Manafu), va rugam sa va uitati la bannerul UTOK si sa faceti o vizita pe site-ul lor. Daca le descoperiti produsele e ca si cum le-ati spune multumesc pentru fapta minunata pe care au facut-o.

Bravo baietilor – Cristi, Costin si Dan, imbratisari Alinei.

Sa avem cu totii Sarbatori magice cu oameni care se aduna-n gind si fapta buna.

 

1644
shutterstock_ingerasiPremiu pentru bilantul faptelor bune de peste an

Premiu pentru bilantul faptelor bune de peste an

Suntem in perioada anului in care auzim peste tot in jur despre fapte bune si despre magie, ceea ce e frumos pentru ca vorbele bune ne motiveaza si ne dau o energie buna. E un lant ca-n Pay It Forward care se formeaza: pentru ca o fapta buna genereaza alta fapta buna; intelegi bucuria celui care a beneficiat de fapta buna si iti doresti sa poti sa daruiesti si tu ceva similar, stiind ca te vei bucura dublu.

Cred ca mai mult ca in oricare an, in aceste zile oamenii s-au unit in a-i ajuta pe cei cu probleme si asta e un semn frumos ca incepem sa functionam ca o societate civila, ca o comunitate, incepem sa ne preocupam in mod constant si de ceilalti nu doar de noi.

La fel de bine stiu ca exista in fiecare zi a anului multe fapte bune care ajung catre oamenii in nevoie (nu neaparat materiala, uneori e doar o nevoie emotionala). Poate doar nu suntem noi atenti la ele la fel de mult ca acum de Sarbatori.

Anul asta au ajuns in RO programele ”masa in asteptare”, ”cafea in asteptare”, voluntariatul poate fi considerat vechime in munca si exemplele pot fi multe.

*

Asa ca nu e intimplator ca zilele acestea retailerul electroIT DOMO lanseaza campania de imagine “Lucrurile bune se intimpla in fiecare zi”, provocindu-ne pe fiecare dintre noi sa cautam lucrurile bune care se intimpla in jurul nostru.

O campanie de constientizare a intimplarilor care ne fac viata mai frumoasa, sau cu care putem face noi viata mai frumoasa.

Si ca sa-i inspiram si pe altii din faptele bune, dar sa ne si bucuram si noi, DOMO premiaza povestile despre fapte bune din fiecare zi. Haideti deci sa facem un bilant al faptelor bune cu care ne-am intilnit in acest an, ca sa-i inspiram si pe altii pentru anul ce va sa vina.

Scrieti intr-un paragraf o fapta buna pe care ati remarcat-o in acest an, ceva care s-a intimplat in apropierea voastra si – pe 27 decembrie – vom alege un cistigator care va fi premiat de Domo cu un card de fidelitate DOMO Gold incarcat cu 500 puncte, in valoare de 50 lei

Posesorul cardului beneficiaza de discount 3% la orice achizitie inclusiv produse aflate in promotie (exceptie Black Friday), oferte personalizate, cadouri, tombole, garantie extinsa, bonusuri de sarbatori, premii speciale.

Sunt sigura ca ati fost martori sau initiatori ai multor fapte bune in acest an, sa le adunam aici, va rog, ca sa ramina pentru mai departe inspiratie.

Multumesc.

*

Domo Exclusive Club este un program nou de fidelizare lansat sub umbrela noului slogan de comunicare ‘’La Domo lucrurile bune se intampla in fiecare zi.’’ Acesta reprezinta un upgrade la programul vechi de fidelizare Domocont si este structurat pe un mechanism nou, cu imbunatatiri in acest sens, astfel incat sa ofere mult mai multe beneficii clientilor Domo.

Acumularea punctelor in noul program permite clientilor ca la achizitii ulterioare sa poata plati cu aceste puncte.Valabilitatea punctelor este de un an de zile de la data inscrierii in program, iar daca in acest interval punctele nu vor fi folosite, clientul va primi un voucher valabil 3 luni  ca sa poata folosi punctele. Dupa aceasta data punctele nefolosite se vor anula.

Clientii inregistrati in vechiul program vor primi noile carduri pe care vor fi incarcate 200 puncte bonus cu conditia sa se prezinte in oricare din magazinele Domo pt a-si actualize datele (sa completeze formularul cu date personale).

 

cover photo shutterstock

2108
SAMSUNG CSCstory: fetita care nu vorbeste cu strainii, dar le face fotografii

story: fetita care nu vorbeste cu strainii, dar le face fotografii

“Uite fac o fotografie din casa si te las tine sa o modifici cum vrei. De aici ii poti schimba culorile, apasa pe butonul asta si misca-l pe ecran.”

A fost primul moment in care Elena s-a uitat la mine si-a dovedit ca ma ascultase in ultima jumatate de ora, doar ca nu voise nici sa ma priveasca, nici sa imi raspunda in vreun fel.

Dupa vorbele astea s-a apropiat de telefonul meu, pe care-l tineam cu mina intinsa ca sa nu fie nevoie sa se apropie foarte mult de mine, ceea ce era evident ca nu i-ar fi placut, si-a apasat pe buton pina a colorat fotografia suprasaturind-o.

“Acum o pun pe facebook si spun ca ai facut-o tu. Da?”

A venit si s-a asezat linga mine. Cum fotoliul pe care stateam nu era foarte larg, s-a lipit de talia mea. Ii simteam caldura prin camasa mea subtire, de matase.

“O sa scriem aici ca e o fotografie facuta de Elena care are… Citi ani ai?”

S-a uitat in sus peste capul meu, undeva unde se afla mama ei.

“Nu-i nicio problema daca nu vrei sa-mi spui citi ani ai, o scriem ca e facuta de simpatica Elena si tot o postam, da?”

Ea se uita mai departe catre mama si a scincit putin.

“Are 5 ani si jumatate, dar nu stie sa spuna”, a venit raspunsul Ionelei, mama Elenei.

Elena a rasuflat usurata, s-a lipit si mai tare de mine si-a asteptat sa postez fotografia. Cind era urcata pe profilul meu si a zimbit in oglinda telefonului, am continuat.

“Vrei sa-ti fac si tie o fotografie?”

S-a intors fulgerator cu spatele la mine.

“Bine, nu-ti fac. Dar vrei sa-ti arat ceva foarte foarte tare? Ma vezi cum arat aici cind sunt linga tine? Am ochelari, parul prins in coada, nu sunt deloc machiata. Vrei sa-ti arat ce fotografii artistice am? Cind sunt facute de super profesionisti si de oameni care se uita la tine cu drag, toti oamenii sunt frumosi in poze”.

S-a intors catre mine si-a pus mina pe telefon. I-am aratat fotografii cu mine din diverse sedinte foto.
“Seamana cu mine cea de acum?”

Pentru prima data Elena a zis ceva: “NU”.

Vocea era subtire si inceata, abia am inteles ce a spus.

“Daca miine iti aduc un aparat de fotografiat profesionist si il rog pe un prieten care face fotografii din astea din care ai vazut, faci tu fotografii la toti musafirii care vin la ziua lui Ronald?”

I-am vazut luminitele din ochi si zimbetul de pe chip.
*

Elena s-a nascut cu o malformatie care a facut-o sa petreaca mai bine de 4 din cei 5 ani jumatate ai ei intr-o orteza – un corset care-i tinea soldurile strins si se prelungea catre picioare cu atele de fier pentru ca sa ajunga pina la gambe pe care le prindea cu cite un cerc subtire.

De la inceputul acestui an, dupa multe interventii chirurgicale, merge si e la o operatie distanta si citiva ani de kineto terapie de vindecare. Dar merge, alearga, se ridica sau se aseaza unde vrea ea, chiar daca o face mai greoi decit un copil de virsta ei.

De cind merge, nu mai vrea sa o ajute nimeni la ridicat/asezat, nu mai vrea sa se sprijine pe nimeni. Are indirjirea ca poate singura. La 5 ani si jumatate.

Elena e o fetita care , de cind s-a nascut, a vazut in ochii celor care o priveau ca e diferita de restul lumii. Nu stiu daca stie in ce fel e diferita, dar… cred ca ii e teama de validari. Si din cauza asta nu vorbeste cu nimeni la primele intilniri.

*
Am intilnit-o in Casa Roland, cu o zi inainte de aniversarea de 40 de ani a Fundatiei Roland McDonald. Locuieste acolo pe perioada tratamentelor de recuperare pe care le face timp de doua saptamini in fiecare luna, la spitalul Grigore Alexandrescu.

A doua zi m-am dus cu aparatul de fotografiat promis (un Samsung pe care-l aveam imprumutat pentru un proiect) si cu bunul meu prieten Edi Enache care sa o invete cum sa-l foloseasca si sa o supravegheze.

L-a evaluat pe Edi inca de la intrare si apoi nu s-a mai uitat deloc la el.

“Daca nu vrei sa vorbesti cu Edi, poate sa-i arate Alexandrei (sora ei mai mare) cum sa folosesti aparatul”
Elena s-a uitat la Alexandra si-a miscat putin mina dreapta spre ea.

Dupa ce Edi le-a facut minimum de instructaj, Elena si Andreea s-au asezat pe canapeaua din livingul Casei Roland, iar cea mica a inceput sa-i fotografieze pe toti cei din casa.

Mai tirziu, cind nu stia cum sa vada ce fotografii facuse si Edi s-a apropiat de ea, i-a dat aparatul si-a asteptat cuminte explicatiile, tot via sora ei.

*
N-a interactionat cu Ronald pina cind el n-a rugat-o sa-i faca o fotografie. Iar citeva minute mai tirziu, dupa ce Roland facuse magii la care risese in hohote, l-a lasat sa o fotografieze si el pe ea.

Ea e Elena.

Dupa bucuria cu care a facut fotografiile din ziua aceea, pe care le vedeti mai jos, imi place sa cred ca ar putea deveni un mare artist vizual. Se simtea bine cu aparatul in mina. Gasise o cale prin care sa interactioneze cu lumea in care oamenii sa nu mai fie atit de preocupati de ea, ci surprinsi-interesati de cum vor aparea in poze.

[caption id="attachment_30146" align="alignnone" width="400"] Andreea, sora Elenei[/caption]

 

[caption id="attachment_30150" align="alignnone" width="400"] Lucian, prietenul Elenei din Casa Roland[/caption]

 

Aceasta e fotografia mea preferata. Nu-mi pasa daca a fost facuta din intimplare sau nu, e un frumos simbol despre bucuria de a te juca si de a vedea si dincolo de chip.

 

1001
smile 1cistigatorii multifunctionalelor Xerox si… faptele bune trase la Xerox merg mai departe

cistigatorii multifunctionalelor Xerox si… faptele bune trase la Xerox merg mai departe

in urma cu doua saptamini va anuntam ca faptele bune trase la Xerox se intorc si compania Xerox doneaza din nou multifunctionale reconditionate si aflate in stare garantata de functionare catre asociatii/ ong-uri care au nevoie de asemenea aparatura.

v-am rugat sa propuneti asociatii care stiti ca s-ar bucura de un multifunctional performant (WorkCentre 4118, care asigura un volum maxim lunar de 20.000 de pagini, 17 pagini pe minut) si propunerile voastre m-au bucurat foarte tare.

mi se pare minunat ca am inceput sa avem cultura educationala de a fi atenti la nevoile celorlalti si ca sa-i recomandam pentru a beneficia de ceva, fara ca noi – cei care facem recomandarea – sa fim beneficiari directi.
nu e doar altruism, e bun simt si spirit civic. multiplicat (la XEROX daca vreti) de gesturile voastre frumoase.

am ales 10 dintre propunerile voastre, si 4 propuneri speciale am facut eu, intrucit 14 multifunctionale sunt in “grija mea”, alte 10 sunt de daruit pe blogul lui Victor Kapra, caci lui ii lansez acum provocarea de a gasi destinatari inimosi si frumosi, oameni care fac fapte bune si au nevoie de putin ajutor la “copiere” pentru activitatile lor.

daca mai asociatia pe care ati propus-o nu si-a gasit locul printre cele 14 alegeri ale mele, va rog din inima sa faceti o recomandare pe blogul lui Victor.

Iata asociatiile care vor primi o multi functionala Xerox:

1. Asociația de Tineret Onestin din Onești
2. JCI Buzău
3. Asociatia Spitalului de Psihiatrie din Sibiu
4. Biblioteca Liceului Tehnologic”Ion Nistor”Vicovu de Sus din județul Suceava
5. Asociatia pentru Dravet şi alte Epilepsii Rare
6. Școala Gimnazială nr. 1 Bragadiru
7.Asociatia Ana si Copiii
8.Centrul Rural de zi din Rusciori, jud.Sibiu
9. Fundatia ”Ancora Salvarii”
10.Asociatia Touched Romania.

si propunerile mele:

Asociatia Pentru Protectia Animalelor Kola Kariola
Asociația Media DoR (care editeaza Decit O Revista)
Grupul de Educatie si Actiune pentru Cetatenie, Chiajna
Impact HUB Bucuresti (asociatia Ropot)

E o mare bucurie pentru mine cind ne unim cu totii sa facem fapte bune fara sa urmarim alte beneficii decit gindul de a ajuta pe cineva, cind are nevoie.
Si ma bucur ca Xerox a facut o traditie din aceasta actiune de a invita comunitatile sa recomande cui sa fie donate multifunctionalele sale pentru ca face de doua ori o fapta buna: dezvolta spiritul civic (ne invata sa ne uitam cu atentie la ceilalti) si ajuta asociatiile , ong-urile cu o donatie plina de suflet.

ma-nclin si va multumesc tuturor ca ati participat la acest gest frumos

am sa revin cu fotografii de la primirea multifunctionalelor de catre asociatiile propuse de fiecare dintre voi.

1431
eleven logobucuria de a da mai departe fapta buna (speech, 11even Sibiu)

bucuria de a da mai departe fapta buna (speech, 11even Sibiu)

(transcrierea speech-ului din cadrul evenimentului 11even, Sibiu, panelul Bringing joy in life”)

Buna ziua.

Numele meu e Cristina Bazavan, sunt jurnalist, asa vreau sa fiu cunoscuta. Uitati de toata prezentarea aceea lunga cu activitatea mea pe care tocmai ati auzit-o, eu vreau sa fiu cunoscuta drept jurnalist si atit. Lucrez in media de mai bine de 15 ani si as vrea sa va vorbesc astazi despre… bucuria de a da mai departe faptele bune.

Prin meseria mea ma intilnesc foarte des cu oamenii care fac fapte bune, dar si cu oameni care au nevoie sa li se intimple o fapta buna.

Cred intr-un echilibru al lucrurilor pe care le traim si le facem si obisnuiesc sa lucrez pro bono sau, cind sunt proiecte care nu au bugetul pe care eu il solicit pentru a ma implica, dar imi place ideea proiectului, prefer sa negociem o suma care sa mearga catre o asociatie pe care eu o sustin. Nu e asociatia mea, sunt niste oameni frumosi pe care i-am intilnit cind faceam un reportaj.

Am fost implicata in multe actiuni sociale, caritabile sau de fundraising si sunt membru in comisiile care acorda bursele Cosmote sau finantari pe proiecte la fundatia Orange sau in proiectul Petrom, Tara lui Andrei.

S-ar putea spune ca sunt un om care fac si fapte bune. Va asigur insa ca daca vorbiti cu cei cu care fac afaceri si negociez proiecte, sau cu cei carora le-am fost sefa nu vor spune ca sunt om foarte bun pentru ca sunt recunoscuta pentru fermitatea mea, pentru felul in care spun lucrurilor pe nume si nu sunt chiar o persoana confortabila de intilnit de partea cealalta a unei mese de afaceri.

Dar cum spuneam, cred in echilibru. Si in karma. Si daca pot sa ajut, o fac cu drag si determinare.

M-am gindit mult care a fost saminta care a facut sa cresc astfel.

Sigur ca acasa parintii m-au invatat ca trebuie sa fiu un om bun si sa impart ce am cu ceilalti, mai ales cu sora mea.

Am crescut in comunism intr-o familie modesta de muncitori si pastrez amintirea impartirii celor 2-3portocale pe care le primeam de craciun sau a celor 2-3 banane pe care le tineam pe sifonier sa se mai coaca. le mincam bucurosi toti copiii din neam, verisori, vecini si credeam ca portocalele si bananele “se fac” doar de Craciun.

mi-am dat insa seama ca sentimentul “facerii de bine” nu-l stiu – sau nu-l tin minte – din copilarie ci de ceva mai tirziu, din adolescenta. Si n-are legatura cu a mi se fi intimplat mie, ci cu a face ceva pentru ceilalti.

***

Pe la 19 ani prezentam la radio 21 o emisiune de seara cu povestioare de dragoste pe care ascultatorii si le trimiteau intre ei. Alegeam dintre zecile de scrisori pe care le primeam saptaminal maxim 10 pe emisiune, le citeam frumos cu cea mai sexy voce din dotare, iar mesajul care imi spunea ceva mai mult decit celelalte primea un tratament special: semnatarul intra in direct cu destinatarul facindu-I o surpriza.

Era la sfirsitul anilor 90, emisiunile de seara de la radio erau de mare success, aveam 19 ani si cistigasem peste noapte puterea de a allege pe cine sa fac fericit pentru citeva clipe, sau pentru o viata. Niste oameni s-au casatorit ca urmare a intimplarilor pe care le expuneau public acolo, s-au schimbat niste vieti in emisiunea aia, atunci.

Evident ca nu eram constienta de responsabilitatea pe care o aveam, nici macar nu eram constienta de puterea pe care o aveam, dar – pentru ca eram o fire foarte competitiva si-mi doream audienta mare (care se masura in tot mai multe scrisori primite) – alegeam pentru surprizele in direct povestile care mi se pareau cele mai puternice.

Astazi, cu mintea de acum si cu multe lecturi ale unor texte scrise de amatori sau profesionisti, cu multe intilniri de oameni neantrenati in a vorbi in spatiul public, stiu ca cele mai puternice mesaje sunt cele care de fapt sunt f sincere. Cum a fost speech-ul de mai devreme al doamnei doctor Livia Ognean, care e evident ca are alta pregatire decit cea de public speaker, dar pe care am ascultat-o din fundul salii si am plins in liniste, intregul speech.

Dar atunci, la 19 ani, nu stiam sa descopar stiintificcare sunt mesajele adevarate; urmaream doar energia care se afla printre cuvintele din scrisori, forma in care ei isi spuneau povestea.

Desi oamenii aceia habar nu au, cred ca le datorez o parte importanta din ce sunt eu acum; pentru ca am invatat sa ma oglindesc in bucuria lor, sa ma incarc din ea, la fel cum se incarcau toti ceilalti ascultatori.

Si-am invatat ca o fapta buna nu inseamna neaparat sa dai bani, sa schimbi legi sau orase, sa construiesti biserici, ci ca uneori poti sa influentezi o viata in spre mai bine doar daca esti atent la sinceritatea vorbelor rostite. Adica, daca esti ATENT.

***

Ceva mai tirziu am descoperit ca a avea puterea de a face o mica bucurie cuiva e o senzatie ca un drog.

Exista studii care arata ca secretia de dopamina pe care o face creierul cind stie ca a facut o fapta buna este asemanatoare cantitativ cu cea din timpul unui orgasm, sau cea obtinuta de alimentele cu multe calorii sau jocurile de noroc.
Aceeasi senzatie o primeste corpul in cazul unor substante psychoactive precum cocaina, nicotina, heroina sau alcoolul.

Asa ca in loc sa fumati mai bine faceti o bucurie cuiva pentru ca dopamina va aparea in organism.

… Banuiesc ca acum va ginditi ca vinul ar trebui sa ramina in ecuatie, la fel si orgasmul, ca nu pot fi compensate de faptele bune. Sincer, si eu cred la fel, dar nu m-au invitat aici sa vorbesc despre asta.

Dupa ce am citit despre fapta buna ca un drog m-am gindit cum sa-i dau nepotului meu – fiului surorii mele – lectia cea mai potrivita de viata, cum sa-l fac sa simta efectul de a face bucurii pentru cei din jurul lui.

Avea 6 ani cind am facut un experiment pe el. Nu-i placea sa imparta nicio jucarie cu prietenii si desi avea zeci de masinute si ursuleti, daca un tovaras de joaca voia sa puna mina pe ceva, urla cu suspine. Era insa un foarte foarte mare fan Mickey Mouse. Statea lipit de ecranul televizorului la orice aparitie a lui Mickey, asa ca am pus la cale un plan.

La prima mea plecare la paris , m-am oprit intr-un magazine cu insemnele Disney si am cumparat tot ce am gasit cu Mickey: soricel mare, prosop, perna, pe sotia lui Mickey, Mini. Le-am luat pe toate, plus un Mickey la fel ca cel pe care-l cumparasem . acelasi maimutzoi ca dimensiune, in doua exemplare.

I le-am dus si i-am spus ca le primeste pe toate daca Mickey dublura o face cadou prietenei lui de joaca, fetita vecinilor din fundul curtii.

In fata unei pungi mari cu tot felul de lucruri cu Mickey Mouse nepotul meu a zis repede da, doar ca a doua zi a trebuit sa se tina de promisiune. Si iata-ne in fundul curtii, cu prietena lui dincolo de gard, impreuna cu mama ei.

Nepotul meu cu mickey mouse in mina, plingind in hohote. Stia ca trebuie sa-l dea, stia ca mai are unul la fel, dar tot ii era greu. Mama fetitei – jenata si incurcata de suspinele copilului – tot spunea “lasati-l, daca vrea sa-l pastreze, e al lui”;sora mea ferma pe pozitie “nu mai primesti alte jucarii daca nu iti tii promisiunea si nu daruiesti unul dintre mickey mouse”.

In hohote de plins a dat jucaria si fetita de dincolo de gard a primit-o cu fata plina de lumina.

A doua zi insa s-a produs magia.

Nepotul meu a vazut cum fetita se lauda pe strada, la ceilalti copii, cu jucaria pe care o primise. A iesit si el cu jucariile lui la poarta si au inceput sa se joace impreuna. A fost ceva acolo, in mintea si in sufletul unui baietel de 6 ani oglindit din bucuria prietenei lui si in aprecierea pe care o cistigase de la ceilalti. De craciunul ala si-a strins jucariile pe care nu le mai folosea si, cu ajutorul mamei lui, le-a darut altor copii care nu aveau.

Cred ca nepotul meu a fost primul meu experiment constient de a –i ajuta pe ceilalti sa inteleaga ce bine te simti cind faci fapte bune. Cum bucuria ta e mai mare decit a celui care e beneficiarul gestului tau frumos pentru ca e cumva amplificata pe interior, e oglindita in propria personalitate. Astazi cind ajut pe cineva si ma intreaba cum sa se recompenseze spun “cind va fi rindul tau sa poti ajuta pe cineva, sa ajuti ca sa dai mai departe”

***

Ca orice om cunosc si bucuria de a primi fapta buna, stiu si cum e sa se gindeasca cineva la tine, ca de niciunde si sa te ajute cu o vorba buna, cind ai cel mai mare nevoie de ea.

Pe mine ma emotioneaza , ma suprind si imi dau lectii de viata in acelasi timp, mesajele de sustinere si incurajare de la oamenii care nu au nicio legatura directa cu mine si care nici n-au nevoie de ceva de la mine, oamenii care isi aloca din timpul lor citeva minute ca sa-mi spuna o vorba buna fara niciun alt interes.

Invat din fiecare din aceste intimplari cit de important e sa fii atent la ceilalti si cit de usor poti face o bucurie.

Astazi am un reflex din a trimite mesaje de incurajare tuturor jurnalistilor pe care-I apreciez in momentul in care compania pentru care lucreaza se afla in impas si stiu ca lor le este greu emotional.

Asta pentru ca mi s-a intimplat si mie sa primesc mesaje din neant de la oameni cu care nu aveam foarte multa treaba in momentul in care revista pe care o conduceam se afla intr-un impas. Si stiu cit de importante sunt mesajele acelea si cum iti dau aripi sa mergi mai departe.

Am mai povestit chiar la TEDx-ul de care spunea Ovidiu mai devreme (nota mea. Ovidiu Neamtu, creatorul evenimentelor 11even, organizatorului unui TEDx Sibiu in 2012), mai spun inca o data, ca astazi lucrez in echipa de comunicare a trupei VUNK pentru ca intr-un asemenea moment delicat, liderul trupei, Cornel Ilie, cu care nu aveam foarte multe in comun, mi-a trimis un mesaj de incurajare. Am inceput sa lucram impreuna la 3 ani distanta de la mesajul lui de incurajare, dar deciza mea de a ma alatura echipei lui a fost luata in baza caracterului pe care l-am intuit in cele citeva cuvinte pe care mi le-a scris intr-un noiembrie din 2009, fara sa urmareasca niciun beneficiu din ele.

Stiu, deci, pe pielea mea cum te schimba o fapta buna pe care o primesti de la altcineva.

***

Ce vreau sa spun cu aceste povesti? Care e legatura intre ele?

Fiecare fapta buna – fie ca am facut-o, fie ca am primit-o – m-a schimbat. Nu m-a facut cel mai bun dintre oameni, nici cel mai destept, nu sunt o sfinta si nici nu sunt mai domoala cind e sa-mi apar teritoriul de business. Dar cu siguranta m-a modificat in bine, fie si cu o miime de milimetru.

Pentru ca am simtit, si daca am facut fapta buna, si daca am primit-o, am simtit o bucurie aparte. O bucurie care functioneaza ca un drog si pe care cauti sa o retraiesti.

Stiind asta, as vrea sa va spun ca e important nu sa asteptati sa vi se faca fapte bune, ci sa le initiati fara sa urmariti niciun fel de beneficii de imagine sau un raspuns de la beneficiar, pentru ca daca sunteti atenti la ceea ce se intimpla cu voi in acele momente, va dati seama ca schimbarea, slefuirea care vine pe dinauntru, odata cu energia bucuriei este nepretuita.

Fiecare fapta buna pe care o facem se va reflecta intr-un om care simtind bucuria va invata si el sa faca o fapta buna.
Si se creeaza un lant al bucuriei.

Poate n-o sa schimbam radical lumea, poate nu o sa salvam toti copii care mor de foame, dar in jurul nostru s-ar putea sa schimbam cu un milimetru lumea in bine.

Si iata-ne pe noi toti din aceasta sala, milimetru cu milimetru miscind lumea. Adunam de citiva centrimetri.

Va dati seama cit de mult inseamna schimbarea asta?! Si bucuria care vine cu ea?!

Multumesc frumos ca m-ati ascultat.

*
sibiu, 16 mai 2014

1790
zimbetnebuni de buni – sa facem bine

nebuni de buni – sa facem bine

printre lucrurile care ma bucura mult in viata e sa aud ca cineva a facut o fapta buna, fara sa aiba vreun interes; doar de dragul de a ajuta. stiu sigur ca si omul din aluat bun, cum ii numesc eu, stie genul de bucurie de la “primire” – ca i s-a intimplat si lui macar o data in viata sa i se faca o bucurie, dar mai stiu si cit de mult se incarca de energie pozitiva pentru ca-i ajuta pe ceilalti.

*

imi place mult campania noua Coca-Cola, cred ca ati vazut-o cu “nebuni de buni”, cu oameni frumosi care fac fapte bune ca sa faca fapte bune. fara alta miza decit a-i ajuta si bucura pe cei din jur. poate cu miza de a demonstra cit de simplu e sa faci ca lumea din jurul tau sa traiasca intr-un loc mai fericit.

saptamina trecuta m-am invirtit mult pe linga gindul de a face si eu o surpriza anume cuiva care nu stie de existenta mea, dar se intimpla ca eu sa stiu de dorinta lui putin nebuneasca.

n-am facut-o zilele astea din considerente de timp si resurse, dar stiu ca o voi face curind. pentru ca mi-am promis mie ca o sa o fac.

*

acum scriu pentru ca tocmai ce am aflat ca in cadrul acestei campanii Coca-Cola a lansat o aplicatie pentru smartphone care se numeste Radar for Good.

 Radar For Good este prima platformă mobilă de voluntariat care funcționează asemenea unui radar de fapte bune, accesibilă pe telefoanele smartphone. Prin intermediul unei hărți interactive, poți sa le sari în ajutor celor din proximitatea ta prin implicarea directă în cauze sau poți să propui un lucru pe care l-ai face pentru cei din proximitate, fără a cere nimic în schimb!

ma bucur foarte tare ca si de data asta Coca Cola a investit in emotie si in educatie, acum sociala. pentru ca aceasta campanie spune indirect ca fiecare dintre noi poate aduce putina fericire altcuiva. uneori cu o vorba buna, sau ceva timp si atentie, alteori cu bani si resurse de multe feluri, dar in oricare dintre variante – pentru ca intimplarea e zamislita din suflet – e cu magie.

*
cred ca nimic nu e mai frumos decit sa ajuti pe cineva fara un interes. sa daruiesti, pur si simplu.

si credeti-ma stiu foarte foarte bine si cum e magia cind ti se implineaste o dorinta care parea cea mai nebuneasca, doar pentru ca cineva a fost atent la ce ai spus cindva si a pus o vorba buna. si cum inveti sa “pay it forward” pentru ca vezi in ochii celui care a facut surpriza o imensa bucurie pe care stii ca o sa o simti si tu cind o sa faci bine.

de aici incolo nu mai e decit un pas ca sa ajungi “nebun de bun” – perseverenta.

ca domnul asta, Alex Bobes, care isi pune resursele personale la dispozitie ca sa transporte lumea aflata in urgenta

so, descarcati- va aplicatia Appstore sau Google Play si sa ne intinim la “facut fapte bune”

896
shutterstock_coinsmonede care fac fapte bune

monede care fac fapte bune

Cum m-am dus pe stadion doar la concerte nu si la meci, nu stiam ca trebuie sa arunci monedele de prin buzunare si ca, acei bani sunt pierduti, nu se duc nicaieri. Oricit de multi sau putini ar fi ei dupa fiecare meci.

Niste microbisti simpatici de la Graffiti Social Work ( fundatia Graffiti BBDO), in colaborare cu Unicredit Tiriac (banca oficiala a Ligii campionilor) , s-au gindit sa foloseasca banii astia pentru o fapta buna. Asa ca au instalat la meciurile Stelei de acasa din Liga Campionilor un aparat care colecteaza monedele la intrarea in stadion. Banii merg la fundatia lui Mihaita Nesu.

*

au fost deja 2 meciuri si s-au strins mai mult de 50.000 de monede (au fost persoane care au venit cu punga de maruntis de prin casa pentru a o pune in aparatul colector) , iar oamenii din tara care nu pot ajunge la meciuri, dar sunt stelisti sau , pur si simplu, sunt oameni care-l plac pe Mihai Nesu si cred in puterea lui de a schimba lumea, vor sa doneze bani.

asa ca acum a aparut un numar de sms, la care se pot face donatii de 2 euro:  8837.

***

imi place mult campania asta pentru ca e despre o idee simpla si frumoasa, nu este despre a dona sume mari ci despre a fi constient de valoarea fiecarui banut.

si chiar cred ca moneda cu moneda, banut cu banut, gind bun cu gind bun, fapta buna cu fapta buna, o sa se schimbe putin cite putin lumea in mai bine.

puteti dona monedele la urmatorul meci al Stelei de acasa (pe 26 nov ) in masinaria din fata stadionului, puteti dona online pe http://www.moneda-viitor.ro/ sau prin sms la 8837.

 

 

Simpaticii de la Graffiti BBDO

793
arta pentru viatafoloseste-ti arta pentru o fapta buna. poti sa fii ajutat financiar pentru asta.

foloseste-ti arta pentru o fapta buna. poti sa fii ajutat financiar pentru asta.

va mai aminti de proiectul Arta pentru viata de anul trecut?

in esenta era vorba de granturi pentru proiecte culturale care sa se desfasoare in spitale si care sa aduca, fie si pentru o clipa, o bucurie celor care se lupta cu trupurile si mintile lor ca sa invinga boli cumplite.

au fost 5 proiecte cistigatoare si, desi toate sunt minunate si au fost eficiente, mie cel mai mult imi place proiectul care arata cit de mult face risul intr-o terapie. cit de important e sa poti sa faci pe cineva sa rida intr-un moment in care e in cumpana.

revin la proiectul acesta pentru ca se fac din nou inscrieri pentru finantari de fapte bune.

asa ca, daca aveti activitati artistice cu care ati putea bucura copii sau adulti in spitale, aplicati.

pentru mine proiectul asta nu e despre boala sau arta, e despre cum sa faci bine prin ce stii tu mai bine sa faci – un act artistic. si care e menirea cea mai frumoasa a artei alta decit a face bine celor care beneficiaza de ea?!

proiectul e sustinut de grupul farmaceutic francez Servier si e in parteneriat cu 3 spitale mari din tara.

 grant-urile sunt de 3000 de euro per proiect, inscrierile sunt pina la 8 august. detalii aici.

stiu ca aveti proiecte frumoase, stiu ca vreti sa bucurati oamenii cu ele, iata o cale simpla si cu efecte mult mai mari decit ati planificat cind v-ati facut proiectul. aplicati pentru o fapta buna.

multumesc ca o sa faceti fapta buna.

iata imagini de anul trecut

de la cluj

si de la Craiova

1124
_MG_0655book cover tee – cumperi un tricou si ajuti un animal fara stapin

book cover tee – cumperi un tricou si ajuti un animal fara stapin

fac parte din campania Book Cover Tee in care se creeaza tricouri inspirate de cartea preferata, care sunt trimise la vinzare, iar banii incasati merg la “Centrul de Adoptii Iubirrre“.

este un proiect realizat de Noemi Revnic prin blogul ei Placerile lui Noe, in colaborare cu fetele de la 109.

***
eu am ales sa fac un tricou inspirat de o carte care vorbeste despre copilarie si despre cum, chiar si in cele mai triste situatii, daca stii sa te joci si sa te uiti frumos la lucruri gasesti o poezie in ele. si te ajuta sa mergi mai departe pentru ca lumea ti se alatura.

cartea este Extrem de tare si incredibil de aproape, a lui Jonathan Safran Foer. desenul meu e unul minimalist, grafic, doar din litere. cu singura prepozitie – cea care face legatura intre cuvintele cheie – in dreptul inimii:)


***

au mai creat tricouri dupa cartile lor preferate:

Andreea Esca, cu “Fifty Shades of Grey” a lui E.L. James;
Andreea Macri & Anda Brindusa de la revista The One, care si-au ales cartea “O mie
si una de nopti”;
Cristina Foarfa (bookaholic.ro) cu “Zenobia” a lui Gellu Naum;
Daniela Kammrath (121.ro) si-a ales “Pescarusul Jonathan Livingston” a lui Richard
Bach, iar ilustratia a fost realizata de catre un bun prieten, artistul Cristian Ianculescu
(www.ianculescu.com);
Andrei Th. Iovu & Lil Bulgac, de la Harper’s BAZAAR si-au ales cartea “Pornografia” a lui Witold Gombrowicz;
Diana Florina Cosmin de la Forbes, “Girl in a Hyacinth Blue” a lui Susan Vreeland (fotografiata de Roro Serban);
Laura Calin (V for Vintage), “Notre Dame de Paris” a lui Victor Hugo;
Vicki Nicola (vickipedia.ro) si-a ales “Au Bonheur des Dames” a lui Emile Zola, iar ilustratia a fost realizata de talentata artista Raluca Pantis.
Matei Schwartz (BOLD) & Andreea Nitoi au ales “Un veac de singuratate” a lui Gabriel Garcia Marquez;
Marian Palie a optat pentru “Omul recent” a lui Horia Roman Patapievici,
Marius Concita a recreat pentru Noemi Revnic coperta pentru “The Unbearable Lightness of Being” a lui Milan
Kundera.

 


***

“Book Cover Tee” a fost posibil cu sprijinul a doua branduri care au platforme de comunicare extrem de creative in zona de arta si design Henkel Romania, cu al sau www.atelierperwoll.ro/, si Stella Artois, cu www.stellaartois.ro (Club des Connaisseurs).

 

Cele 100 de tricouri (cu modele de fata & baiat) pot fi achizitionate de la Libraria de carte engleza Anthony Frost, de pe www.molecule-f.com si de la The Place Concept Store incepand de astazi. 13 martie.

1025
camelia by evelin coroceaEvelin – un medic care daruieste

Evelin – un medic care daruieste

dam des stiri cu medici care iau spaga. sau cu medici carora, din erori medicale sau nu, le mor pacientii. dar nu dam stiri despre medicii frumosi din tara asta: care se lupta pentru fiecare secunda de viata in plus pentru ceilalti.


ca pacienti, avem o relatie de iubire si ura cu medicul care ne trateaza: ne punem toate sperantele in el/ ea – ii credem superoameni, iar cind ne-am facut bine nu mai vrem sa ne amintim de ei – sunt parte din momentele noastre de suferinta.

dar rareori, si doar daca avem pe cineva aproape, in familie, ne gindim la medici ca la noi: oameni din carne si oase, cu suferinte, temeri, pasiuni.

*
Evelin Corocea are 25 ani si e medic rezident la Spitalul Grigore Alexandrescu. E dintre medicii care nu iau, ci care dau. Timp, resurse, energie. E dintre oamenii din aluatul bun.

Cind era mica voia sa se faca mireasa, dar cind a crescut si-a dat seama ca iubeste medicina –“Mi-am dorit sa fac ceva pentru oameni intr- un domeniu care chiar conteaza” – si-a ajuns la pediatrie. In locul cel mai fierbinte al medicinei pentru ca, daca – in teorie – fiecare viata care incepe se si sfirseste cindva, in mintea unui parinte nu poate exista raspuns la intrebarea “de ce sa plece copilul meu?”

“Cu parintii poate fi dificil, in mare parte din cauza sistemului care nu permite medicilor sa petreaca suficient timp cu familia. Nu pot spune ca ii inteleg pe deplin pentru ca nu am copii, insa observ ca majoritatea medicilor cu care lucrez incearca sa intre in pielea lor si sa le explice cat mai accesibil boala copilului si ce ar trebui sa faca.”

Mai lucreaza inca la detasarea emotionala care e parte integranta din job description -ul unui medic si se concentreaza pe “cum sa fac sa le fie bine” , dar recunoaste ca cel mai greu ii e cind vede copii abandonati.

Anul trecut, in mai, o prietena, Camelia Rusu, a fost diagnosticata cu leucemie. O stia din facultate, au acelasi grup de prieteni si -a inceput sa simta o presiune la care noi, pacientii, nu ne gindim.

“Ca medic, te gandesti prima oara la ce e mai rau. Sa vezi pe cineva drag intr o situatie disperata si sa realizezi ca orice ai face nu tine doar de tine e trist pentru toata lumea… Sentimentul de inutilitate e mai accentuat. E un fel de ironia sortii.”

S-a mobilizat impreuna cu prietenii sa o ajute pe Camelia sa stringa cei 150.000 de euro necesari transplantului.

Are un salariu de 950 de lei, dar n-a apucat inca sa ia prima leafa, asa ca facturile si restul cheltuielilor sunt acoperite cu ajutorul parintilor si, ca sa o ajute pe Camelia, si-a amintit ce a invatat din spital: in situatii extreme oamenii isi arata curajul. S-a intors la una din pasiunile copilariei – desenul – si si-a facut curaj sa-si faca publice desenele ca sa le vinda.

A avut mereu confirmarea ca e talentata la desen (a luat premii la scoala, parintii au prieteni artisti care au incurajat-o), dar nu s-a gindit la o cariera in asa ceva pentru ca… arta e subiectiva. Acum, un muzeu din Statele Unite i-a cumparat o lucrare.

Deseneaza serile in timpul saptaminii sau zile intregi in week end, oricind are timp. Lucreaza pe foita de argint din care zboara bucati mici prin toata casa si e, uneori, inconjurata de mult praf de la pasteluri. Cu o cafea sau un pahar de vin alaturi, neaparat muzica, ciocolata.

O ajuta pe Camelia, dar se ajuta si pe sine.


 

 

 

 

 

“Fiecare desen reusit sau nereusit e o parte din ceea ce simt atunci… E ca un jurnal, de aceea multe desene raman pentru mine. Da, ma descarc de anumite stari acumulate in mare parte in spital… E ca si cum as vorbi cu un prieten care intelege tot ce vreu sa spun si nu pune intrebari.”

 

 

 

 

 

 

Motivul pentru care scriu despre Evelin e simplu: e un om bun care face fapte frumoase si merita sa i se intimple lucruri frumoase.

Dragi prieteni din multinationale, agentii de publicitate, dragi iubitori de arta sau, pur si simplu, dragi oameni din aluatul bun,

Cumparati-i o lucrare. Investiti intr-un artist talentat si faceti si o fapta buna.

***

Evelin mi-a zis ca e uimita cum s-a dus vestea ca deseneaza ca sa-si ajute o prietena (si eu am aflat despre ea de la un prieten) si ca spera sa stringa cit mai multi bani pentru Camelia.

Dar eu, care cred ca uneori lucrurile se intimpla in viata ca sa poti sa te descoperi, sper ca reintoarcerea ei la desen sa nu fie intimplatoare. Si sustinerea voastra, daca va plac lucrarile ei, poate confirma asta.

Asa ca duceti mai departe povestea.

Puteti sa-i vedeti lucrarile lui Evelin Corocea pe pagina ei de Facebook. Daca vreti sa faceti donatii direct in contul Cameliei, o puteti face aici.

portretul e facut de Evelin si o reprezinta pe Camelia

1996
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!