Tag : catalin anchidin

focElemental

Elemental

* text de Catalin Anchidin


La sfârșitul săptămânii trecute designerul Alexandru Nimurad a lansat un proiect extraordinar intitulat „Elemental”.


Proiectul prezintă într-o formă palpabilă elementele primordiale care sunt o prezență constantă în existența umană: focul, pământul, aerul și apa. Elementele sunt traduse într-un limbaj vizual de designerul Alexandru Nimurad și o echipă tânără și talentată formată din Vlad Bîrdu (fotograf), Diana Ionescu (make up artist) și modelul Marie Damian.

La proiectul „Elemental” s-a lucrat mai bine de trei luni. Shooting-ul a avut loc în luna august, într-o clădire din centrul Bucureştiului, când afară erau peste 43 de grade.

Alexandru Nimurad nu se află la primul proiect de acest gen. La începutul acestui an el a lansat “Saint Hooligan”, o colecţie de haine pentru bărbaţi. Linia vestimentară a reinventat conceptul de “hooligan”.

În plus, de numele lui se leagă şi partea de artwork a campaniei “Generaţia Tom Sawyer”. El este cel care a creat vizualul campaniei, pornind de la afişul filmului ce va fi lansat pe 12 octombrie în cinematografe.
Creaţiile lui Alexandru Nimurad, indiferent că vorbim de grafică, ilustraţie sau design vestimentar pot fi văzute pe http://www.behance.net/Nimurad, câteva din lucrări sunt expuse şi în mansarda Cărtureşti, în cadrul proiectului ROD.

****

Catalin Anchidin este Special Events Coordonator Parada Film, Corporate Relations Manager NexT FILM FESTIVAL

1085
personaje ioana si paul facebookIoana Blaj in Tom Sawyer

Ioana Blaj in Tom Sawyer

text de Ioana Blaj

O dupa amiaza torida de vara. Multe apeluri nepreluate. Haos. Negocieri.
Imi iau un moment de respiro si vad printre apelurile nepreluate Catalin Anchidin. Ma gandeam ca e singurul om cu care vreau sa vorbesc pentru ca nu are legatura cu nimic din ce aveam de rezolvat in ziua aia. Il sun, ma intampina o voce calda si optimista:

C:-Ioana, vrei sa ne ajuti cu campania de promovare a filmului Tom Sawyer?

Eu:-Da, clar. Ce am de facut?

C:-O poza in care esti deghizata in matusa Polly. Daca esti de acord o facem si cu Paul Ipate care o sa fie Tom Sawyer!

Eu:- Da, ma bag :)

Ajung la studio. Ma astepam sa dureze, dar cred ca a fost cea mai scurta sedinta foto la care am fost. Mi-am pus hainele matusii Polly pe mine si mi-a venit cheful de joaca. Il vad pe Paul (Tom Sawyer) si nu mi-a fost deloc greu sa-mi iau rolul in serios. A dost o zi tare frumoasa si productiva. M-am simtit foarte bine si ma bucur ca nu am ratat un proiect misto, din cauza unui haos dintr-o zi de vara.

Ne vedem in cinematograf pe 12 octombrie!

Ioana Blaj este actrita, masteranda in Arta Actorului la UNATC

1115
catalin 2Sanatos e sa taci

Sanatos e sa taci

text de Catalin Anchidin

Postul meu de astăzi e unul din acela comun. Nu aduce nimic nou, nu are nimic senzațional și nu te face decât să zici, poate pentru a zecea oară pe ziua de astăzi, “nu mă mai miră nimic”. De fapt, ai putea să treci liniștit peste el. Ai putea să îți consumi trei minute în care să nu te mai enervezi, trei minute în care să stai tu cu tine și să nu te mai consumi cu mizeriile din jurul tău. E mai sănătos așa. Și crede-mă, nu ai vrea să te îmbolnăvești.


În ultimul an am interacționat, de mai multe ori, cu sistemul sanitar. Nu că mi-aș fi dorit dar s-a întâmplat.
Înainte să zic ce mă doare, o să precizez că în alte ocazii am avut parte și de tratamente umane mai fericite, dar tind să cred că sunt din ce în ce mai izolate.

De fiecare dată când aud de spital nu știu de ce să îmi fie mai întâi frică: de boală, intervenție, tratament sau de maladia unor personaje din sistemul medical.

Am să fac referire, astăzi, doar la comportamentul asistentelor medicale cu care inevitabil te întâlnești prima oară pe holul de la Urgențe. Ele sunt responsabile cu welcoming-ul, în primă fază.

În cel mai recent caz, întâmplat de curând, au început să urle isteric și să intrebe “de ce nu ai venit cu pacientul la miezul nopții?!”. Încerci să le explici frumos că de fapt salvarea a întârziat. Greșit. De fapt trebuie să taci. Să taci dracului din gură și să te lași pedepsit de doamnele pe care tu de altfel le respecți. Dacă ai făcut imprudența să deschizi gura, ai să descoperi că nu numai că ești nesimțit dar și că ai nimerit fix când se făcea schimb de tură și poate te trezești cu bolnavul în brațe. Începi să tremuri, nu crezi că ți se întâmpla asta, tremuri așa cum o făceai în copilărie. Atunci îți era frică să nu fii certat pentru cine știe ce boacănă stupidă. Acum îți este frică să nu-l pierzi pe cel drag ție doar pentru că ți-ai permis să deschizi gura. Și taci. Taci, tremuri și asculți lecția de viață pe care ți-o dau cele sau cei care ar trebui să aibă grijă de sănătatea ta. Poate că nu ai nevoie de asta atunci dar, lecția vine la pachet cu asigurările de sănătate.

Acum câteva luni am avut un incident cu niște câini comunitari. După ce am fost refuzat de un taximetrist să mă ducă la urgențe, pe motiv că respectiva cursă era prea scurtă, la spital sunt întâmpinat de una din asistente care îmi spune pe un ton total neprietenos că sigur le-am făcut eu ceva câinilor că nu mă atacau ei, așa din senin. Și încă ceva, să nu încerc eu să o conving că știa ea mai bine.
Tot în cadrul acestui episod o altă doamnă asistentă mă întreabă unde s-a întâmplat incidentul. Îi explic unde. Ea mă întreabă în ce sector se află respectiva stradă. În momentul în care îi spun că nu știu exact dacă e sectorul 3 sau 1 stârnesc o nouă rafală împotriva mea. Mi-am plecat capul și m-am gândit că am făcut rău că înainte să vin la spital nu m-am interesat să aflu în ce sector s-a întâmplat evenimentul.

Cum spuneam, la începutul textului, am cunoscut și asistente foarte amabile și atente (ex: spitalul ORL), care pariez că și ele erau la fel de frustrate din cauza salariului mic, din cauza sistemului în care lucrează sau din cauza problemelor personale cu care se confruntă. Încep să cred că sunt tot mai puține.

Am însă o singură rugăminte adresată personalului care aplică abordări de genul celor exemplificate: dacă simțiți că nu mai faceți față, că sunteți nedreptățiți, frustrați, necăjiți, chinuiți, gândiți-vă că și noi, muritorii de rând din spitale, am putea fi la fel. Mai bine vă pierdeți voi job-ul decât să ne pierdem noi mințile sau, mai rău, viața.

Catalin Anchidin este Special Events Coordonator Parada Film, Corporate Relations Manager NexT FILM FESTIVAL

1323
IMG_8623cena di Amici

cena di Amici

la sfirsitul saptaminii trecute, s-au intilnit pentru prima data cei care – cu ingaduinta – au acceptat sa scrie pe blogul meu ca invitati speciali.

cena di Amici di Peroni- o cina italieneasca al fresco.

ce discuti cu prietenii, ramine intre prieteni, asa ca n-am sa povestesc ce s-a intimplat acolo, va las doar citeva fotografii cu protagonistii, ca sa-i stiti mai bine pe cei care scriu pe aici. (inca o data le multumesc ca scriu constiinciosi pe blogul meu, povestindu-si experientele)

adrian telespan – el nu scrie inca pe blog, dar va scrie in curind :)

Sorana Savu

Noemi Revnic

Catalin Anchidin

Diana Marasoiu

Ioana Blaj & Paul Ipate. (nici Paul nu scrie, inca, pe blogul meu, dar… nu se stie niciodata:) )

2028
jurnal7 iulie – oameni pe care i-am intilnit

7 iulie – oameni pe care i-am intilnit

Sanziana Pop – a fost colega mea la Tabu si-o sa tin minte toata viata mea cum, cind a venit la interviu si am inteles ca e mult mai bine pregatita decit job-ul de content manager pt site la care aplica, am intrebat-o de trei ori “esti sigura ca nu o sa fii frustrata ca scrii lucruri soft?”, iar ea mi-a raspuns de fiecare data cu voce timida “sigur, nu”.

de trei saptamini a inaugurat blogul visuell.ro care uneste intr-un mod minunat cunostiintele ei despre stilism, design, decoratiuni ( e printre putinii romani care au facut scoala pentru decorat vitrine, la Paris), dar si cele de marketing invatate pe vremea cind lucra la site-ul revistei. blogul are si un magazin cu obiecte create de ea din care a vindut peste 15 item-uri in 3 saptamini de la lansare!!! (vbm de un blog care nu exista la 1 iunie si care a fost promovat doar online)

succesul blogului i-a adus lumina, la propriu pe fatza, dar a facut-o sa constientizeze si ca “cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra, nu in afara ei”

“n-am mai multi bani decit acum 2 luni, n-am mai multe proiecte in lucru, dar am multa energie si o multime de idei pentru blog”

Sanziana ma enerveaza ca nu se lauda cu ceea ce munceste… am mai scris aici despre vitrinele ID Sarrieri pe care le-a decorat sau despre scenografia emisiunii X factor pe care a avut-o in grija, dar sper sa scrie ea cindva despre filmele mari la care a lucrat si cum a fost sa lucreze om la om pe tot terenul cu Diane Kruger.

***

Catalin Anchidin. – pe el il stiti pentru ca scrie si aici pe blog, plus ca am mai povestit despre cum a debutat in cinematografie in rolul mortului in filmul Toata lumea din familia noastra. intre timp a mai facut o reclama si- a mai jucat in doua filme. ceea ce nu stiti, dar o sa va prindeti din textele lui aici pe blog, e ca are un umor teribil de acid si daca intri in raza lui de actiune, te mistocareste de rizi si tu de propriile-ti defecte.

miine ne scrie sigur despre B’estfest:)

1445
catalin 2Imbrânceala e rupta din Rai

Imbrânceala e rupta din Rai

Text de Catalin Anchidin

*
Suntem religioși, cel puțin 89 % dintre noi. Nu o spun eu ci citez din sondajul publicat în această primăvară de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie.

Am văzut asta și duminica trecută la televizor când peste 15.000 de oameni mai aveau un pic și se omorau la propriu ca să intre într-o biserică proaspăt inaugurată la Mioveni. Ba chiar mulţi credincioși, cu frica de Dumnezeu, au ignorat slujba oficiată de cei 300 de preoţi veniţi la eveniment și au dat buzna în casa Domnului.

Suntem un popor de credincioși și ne călcăm în picioare de fiecare dată când un magazin nou se inaugurează sau, ca să fiu în ton cu acest post, își deschide porțile raiului pentru cumpărături.

Ne iubim aproapele și îi dăm și un cot în gură atunci când autobuzul oprește în stație și ne împingem să ne urcăm cât mai repede fără să ne treacă prin cap că mai sunt unii care vor să și coboare. Până la urmă în accepțiunea populară raiul e undeva sus, deci trebuie să urci iar drumul spre rai e pavat cu îmbrânceli bune.

Restul de 11% suntem atei. Avem idoli. Mergem la concerte și tocmai pentru că nu suntem credincioși ne bucurăm să ne stingem țigara de capul celui din fața noastră. Cu toate acestea ne călcăm în picioare și acolo din credința (deci tot credință) că dacă ne îmbulzim auzim mai bine.

Suntem un popor credincios. Credem cu tărie în sfânta îmbrânceală.

*
Catalin Anchidin este Special Events Coordonator Parada Film, Corporate Relations Manager NexT FILM FESTIVAL

1347
catalin 2Ce faci cu mina ta handmade se cheama!

Ce faci cu mina ta handmade se cheama!

Text de Catalin Anchidin

Din capul locului spun că susțin creativitatea și toate mișcările artistice indiferent de zona sau de domeniul în care ele se manifestă. Apreciez talentul și imaginația, mă bucur când văd oameni care cred cu toată tăria în tot ceea ce fac și sunt fascinat de cât și cum se implică. Am preferat să fac această introducere ca nu cumva să mă trezesc că am fost prost înțeles sau să fiu acuzat de rea-credință.

Puține sunt evenimentele din București care să nu aibă integrat și un târg handmade, de mici sau mari dimensiuni în funcție de spațiu. În plus există o mulțime de târguri unde pasionații de handmade pot participa atât în calitate de expozanți cât și în cea de client. Până aici nimic rău.

Ce mă deranjeaza însă foarte tare și mi se pare important de spus este că la aceste târguri sunt puțini cei care creează în adevăratul sens al cuvântului și vin cu lucruri originale, creație proprie, așa că simt nevoia să fac câteva precizări:

– nu se cheamă că ești artist handmade dacă te duci în Europa sau Dragonul Roșu sau în orice alt centru comercial și cumperi tricouri pe care apoi tu le pictezi sau coși strasuri pe ele (strasuri procurate tot din centrele comerciale amintite) sau cumperi pălării (deci nu le-ai croit tu) și pe care aplici floricele sau mai știu eu ce “chestii”.

– nu se poate să cumperi rame foto de la Ikea pe care tu să le ajustezi un pic sau le mai adaugi niște elemente iar tu să mi le vinzi de parcă ar fi capodopere

– dacă faci lanțișoare, brățări, cercei din fimo nu se cheamă că ești artist. Altfel lumea ar fi plină de artiști.

– nu se cheamă că ești artist dacă vinzi tricouri, rochii sau mai știu eu ce care conțin elemente de grafică pentru care tu nu deții drepturile de copyright, deci nu sunt creația ta.

Lista este mult mai lungă dar în mare asta este ideea.

Dacă adaugi la cele enumerate mai sus și faptul că la un moment dat ai senzația că toată lumea vinde același lucru mă întreb unde mai regăsești elementul de originalitate după care aleargă toată lumea.

Catalin Anchidin este Special Events Coordonator Parada Film, Corporate Relations Manager NexT FILM FESTIVAL

catalin 2Sa mai blocam o strada!

Sa mai blocam o strada!

Text de Catalin Anchidin

*

Am început cu Arthur Verona, am continuat cu Mătăsari și mă gândesc că dacă ne mai zbatem un pic se mai pot bloca și alte străzi.

E al doilea weekend în care mi-a plăcut, al naibii de mult, să mă pierd în mulțime. Prima oară a fost la Street Delivery, un eveniment intrat deja în agenda “consumatorului” de evenimente „urbane” din București.
Ajuns la cea de-a șaptea ediție, Street Delivery a arătat anul acesta ca un produs matur, mult mai bine închegat cu proiecte mult mai coerente și mult mai bine implementate.

Street Delivery a scos din casă mii de bucureșteni, chiar dacă nu toți cei prezenți păreau să înțeleagă “care e faza”.
Oricum, dacă treceai prin centru aveai senzația că Vama Veche s-a mutat pe Arthur Verona. Concerte mișto, oameni frumoși, atmosferă de vacanță- ce puteai să îți dorești mai mult într-un București canicular, prăfuit și agitat, decât să ieși “în stradă” să te bucuri alături de “ai tăi”, să protestezi alături de ei față de situația ICR sau față de proiectul Roșia Montană sau să susții cauze unele mai motivate decât altele.

Weekend-ul ăsta am ajuns pe Mătăsari. A fost cea de-a doua ediție a festivalului “Femei pe Mătăsari”, care mi-a adus aminte de primele ediții Street Delivery. Pe Mătăsari în schimb este fascinant să vezi cum tinerii se amestecă cu locuitorii din cartier, cum vecinii se uită de peste gard la ce se întâmplă pe strada lor, cum o stradă care deși este cunoscută pentru alte “calități” prinde dintr-o dată și o altfel de viață decât cea de noapte.

După două weekend-uri de evenimente stradale urbane mă întreb pe ce stradă ieșim săptămâna viitoare?

***

Catalin Anchidin este  Special Events Coordonator Parada Film, Corporate Relations Manager NexT FILM FESTIVAL

1140
juliette-binoche-elles-0f65cELLES – sau cum reactioneaza clujencele la un film cu mult sex

ELLES – sau cum reactioneaza clujencele la un film cu mult sex

ieri, la TIFF, am fost in urmarirea lui Juliette Binoche. Nu e la Cluj (inca, pt ca sunt sigura sigura sigura ca o voi vedea cindva pe aici, aproape de mine:) ), dar are un film in festival. se numeste Elles si e povestea unei jurnaliste (Binoche) care are de facut un articol pentru revista ELLE despre studentele care fac bani de buzunar fiind escort girl. Cum viata jurnalistei e prinsa intre cei doi copii (unul adolescent, altul mai mic), un sot corporatist si deadline-urile unor texte pe care le scrie greu, articolul cu pricina o face sa-si analizeze partea emotional erotica pe care a cam inlaturat-o din “decor”.

ca sa sustina povestea filmul contine multe secvente de sex – cind fetele pe care le intervieveaza jurnalista isi povestesc aventurile, intimplarile sunt ilustrate cu secvente care contin nuditate (nu neaparat sex explicit)

de aici incepe si veselia:)

***
am vazut filmul in casa de cultura a studentilor, iar in spatele nostru (eram cu Catalin Anchidin – Parada Film si cu Lucian Stan – producatorul emisiunii Ca-n filme) erau doua doamne care comentau:

“e cu sex”

“e mai rau decit la ala de vineri”

“ba nu, la ala era mai explicit”

“aoleo, a prins-o maica-sa”

cind s-a terminat filmul m-au uitat la doamne: doua gospodine cu parul alb, permanentat, pe la 50 si putin ani. doamne care te-ai fi asteptat sa se uite la telenovele, nu la filmele din festival.

iata inca unul din motivele pentru care iubesc Clujul. ma surprinde cu deschiderea lui, de fiecare data.

***

altfel, filmul nu are greutatea mizei pe care si-a propus-o. nu reuseste sa surprinda toata avalansa de sentimente care te incearca atunci cind lucrezi la un subiect amplu, cind te atasezi de subiect – fie ca e criminal/prostituata, fie ca e Tom Ford (pe care tocmai il intervievase personajul lui Juliette), intrebarile pe care ti le pui.

cum nu reuseste sa il faca pe spectator sa inteleaga ca , de cele mai multe ori, jurnalistii isi aleg subiectele ample – cele pentru care documenteaza mult si le propun ei revistelor – pentru ca e ceva in poveste in care se regasesc. (stiu asta din propria-mi experienta:) )

dar Binoche a imbatrinit frumos. si curajos (are in film o secventa in care se masturbeaza)

1404
catalin - toata lumeatoata lumea din familia noastra… vorbeste despre moarte.

toata lumea din familia noastra… vorbeste despre moarte.

toata lumea din familia noastra… vorbeste despre moarte.

(sau despre un debut cinematografic in rolul mortului)

***

am fost o zi la filmarile de la cea mai recenta pelicula a lui Radu Jude, Toata lumea din familia noastra, care are premiera in aceasta seara la Festivalul de film de la Berlin.

era la sfirsitul lui iunie, se filma foarte aproape de str Armeneasca, iar soarele era necrutator: 39 de grade la umbra. in ziua aceea era o secventa in care eroul principal – tatal aflat in divort – are o discutie cu fiica sa de numai 6 ani despre viata si moarte, inspirata de o inmormintare care se vedea in fereastra apartamentului lor. Serban Pavlu, tatal, si Sofia Nicolaescu, fiica, erau intr-un apartament intr-un bloc vechi de pe bulevardul Carol purtind discutia, dubla dupa dubla, iar vis a vis figurantii executau pe “repeat” inmormintarea.

inainte de a incepe secventa, Radu Jude, aflat in apartament alaturi de protagonisti, a cerut prin statie:

“sa vina in fata baiatul care-l joaca pe mort”

un tinar in costum negru, la camasa si sacou, a aparut in soare. Jude i-a spus Sofiei.

“vezi, el e Catalin, l-ai vazut in birou zilele trecute. e bine, sanatos, nu o sa fie mort, doar joaca un rol.”

tinarul i-a facut cu mina, au zimbit amindoi si-au trecut la treaba.

***

in urma cu citeva saptamini, in biroului Hi Film ( casa producatoare a filmului) Catalin Anchidin, PR-ul companiei, glumea pe seama colegilor care facusera figuratie in diverse filme: “n-aveti si voi un rol misto pentru mine?”
ca sa-i faca placerea sa joace, i-au propus rolul politistului din filmul la care tocmai lucrau “Toata lumea din familia noastra”. n-avea replici, aparea intr-o secventa, o zi de filmare.

au ajuns insa foarte curind la concluzia ca arata prea intelectual (poarta ochelari dreptunghiulari cu rama neagra), asa ca i-au schimbat rolul.

“avem nevoie de un mort”

lui Catalin i s-a parut a fi una dintre glumele de la birou si-a trecut linistit mai departe. pina intr-o joi seara cind a primit un telefon: “miine la 11, la locatie, trebuie sa vii sa probezi costumul si cosciugul.”

nu mai putea da inapoi; stia – ca membru al unei echipe care produce filme – cit de importante sunt detaliile si ce greu e sa gasesti un inlocuitor pentru orice in ziua filmarii si, ca sa nu mai puna o presiune in plus pe colegii lui, s-a dus la proba.

locatia era blocul vechi de pe Bulevardul Carol, iar in beci il astepta recuzita lui. era intuneric, o boxa veche de bloc intr-un subsol.

“ok, acum aseaza-te”, l-a auzit pe responsabilul de recuzita.

cu totii ne gindim la moarte, e parte din drumul nostru in viata, dar prea putini dintre noi fac probe cu cosciugul cind sunt bine-merci-sanatosi-tun. lui Catalin i-au trecut fiori pe sira spinarii, a strins din dinti si s-a bagat in cosciug.

***

a doua zi a fost filmarea cu secventa inmormintarii. la 10 s-a adunat toata echipa, actorii au urcat in apartamentul care e casa tatalul in film, iar figurantii au ramas in strada. toti imbracati in haine negre, cu 6 femei trecute de 50 de ani purtind valuri intunecate peste chip. printre ele, o doamna de 70 de ani care facuse figuratie si la filmele de tinerete ale lui Sergiu Nicolaescu si care, in semn de respect, era protejata de toti ceilalti: i se adusese un scaun pliant, era invitata sa stea cit mai mult timp la umbra.

camionul pe post de dric cu cosciugul gol a parcat in fata intrarii blocului, baietii cu fanfara s-au asezat la umbra, coroanele de flori au sprijinit peretii din jur. crucea cu numele – Vasile Cotoarcă – a fost atirnata de marginea camionului.

“gata, ne pregatim de filmare, figurantii la cadru, mortul mai asteapta ca e cald”…

era putin trecut peste ora 11 cind toata lumea s-a asezat la cadru. prin statie s-a auzit vocea lui Jude care a asezat figuratii in jurul cosciugului. sus, in apartament actorii au spus prima data textul, au agreat cu regizorul directia si cind totul a fost gata “mortul” a fost chemat la cadru.

Catalin s-a asezat in cosciug.

“Motor!”

in apartament actorii au inceput sa-si spuna replicile, in strada a fost debutul unui alt (reality) show: cum reactionezi fata in fata cu moartea.

dupa prima dubla in care fanfara a cintat un mars, iar bocitoarele au mers in urma cosciugului, au inceput sa iasa vecini la fereastra; in spiritul traditiei crestine, s-au inchinat la vederea mortului si i-au urat “sa-i fie tarina usoara”

“stop! pauza citeva minute”, s-a auzit prin statie. “mortul” s-a ridicat din cosciug si vecinii s-au inchinat din nou: “pfiu drace!”

la a doua dubla, cei care stiau ca nu e inmormintare pe bune priveau cu superioritate si asteptau mindri sa auda “stop” ca sa vada reactiile celorlati: spaima, mirare, incurcare… si-abia apoi aparea si cite un zimbet timid.

la dubla 3 a venit un batrin pe strada, s-a inchinat in timp ce mortul cu tot cu cosciug era urcat in dric si-a privit oftind din mijlocul trotuarului. cind s-a auzit stop si “mortul” s- a ridicat din cosciug a dat de pamint cu palaria care-l proteja de soare “n-aveti nimic sfint? de ce faceti asta!”. cineva i-a explicat ca e o filmare si s-a asezat in coltul strazii Spatarului. in pauza dupa dubla 4 a vrut sa-i ofere palaria lui unuia dintre figuranti “e cald, dvs aveti mai multa nevoie”.

inainte de dubla 5 s-a mai auzit o data vocea regizorului Radu Jude prin statie – “bocitoarele sa vina mai aproape de dric si sa plinga linga mort”-, iar pentru Catalin a inceput un nou cosmar. erau 40 de grade, era imbracat pina-n dinti, statea intins in cosciug, gindindu-se la orice lucru senin i-ar fi putut trece prin minte, ca sa nu i se miste niciun muschi de pe fata, iar bocitoarele au inceputul sa-l atinga cu miini reci si transpirate.

disconfortul lui de la fiecare atingere, pe care nu le putea anticipa pentru ca era cu ochii inchisi, a fost incomparabil mai mic decit cel al trecatorilor din tramvaiul 69 care circula regulamentar pe Carol. daca aveau ghinion sa se opreasca la stop cu citeva secunde inainte de “stop! pauza citeva secunde!”, vedeau cum se ridica mortul din cosciug si, in putinul timp pe care-l petreceau acolo, nu aveau cum sa-si dea seama ca e o filmare. mai ales ca filmarea era in apartament, inmormintarea se vedea pe fereastra.

de la miini duse cu spaima la gura pina la cruci, de la groaza pina la risete, tramvaiul 69 a gazduit in dimineata aceea reactiile trecatorilor in raport cu moartea. ca idee. si stare.

la fel s-a intimplat si cu figurantii din aceasta secventa, iar “mortul” – Catalin – a apelat la tot umorul lui ca sa faca fatza nu doar caldurii imense, ci si gindului ca sta intr-un cosciug pentru citeva ore.

***
in film, secventa inmormintarii e de citeva secunde, dar in ziua aceea de sfirsit de iunie, cei de pe platoul inmormintarii au avut mult timp sa se gindeasca la propria moarte.

din iulie trecut, Catalin a mai jucat intr-un scurt rol in filmul lui Paul Negoescu 365 de revelioane, iar zilele acestea a filmat o reclama.

filmul lui Radu Jude, Toata lumea din familia noastra, a avut deja o vizionare la Berlin si are critici foarte bune.

Toata lumea din familia noastra va avea premiera in Romania pe 6 Aprilie.

2643
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!