Tag : china

architecture-1(Travel) Un resort spectaculos construit pe un fluviu din China –

(Travel) Un resort spectaculos construit pe un fluviu din China –

Daca nu ati plecat inca in vacanta, o calatorie virtuala o sa va ajute la moral, macar pentru cateva minute.

Cum ar fi aceasta vizita scurta intr-un nou complex hotelier din China.

Amplasat pe un fluviu – Fuchun – complexul hotelier Fuchun New Century Wonderland Resort are toate facilitatile unor hoteluri de 5 stele, doar ca fiecare apartament este instalat pe cate o barca din lemn, cu arhitectura barcilor locale.

Structura fiecarei camere reproduce forma unor barci pe care pescarii locali le folosesc in munca lor, dar a fost construita integral fara sa fie folosite barci deja existente. Resortul are 5 apartamente, amplasate intre platele din zona. Experienta turistului pare full option – lux in mijlocul naturii.

Complexul – care a fost creat de la zero in mijlocul naturii – a primit premii pentru arhitectura.

architecture-1 architecture-2 architecture-3 architecture-4 architecture-5

421
shanghaiskyscrapers8-900x1124fotografii senzationale: Shanghai la inaltime

fotografii senzationale: Shanghai la inaltime

Text de Bianca Ion

Cât de mult crezi că poți să cuprinzi lumea cu o privire?

Fotograful Oliver Shou vrea să transmită prin imaginile capturate celebrul mesaj “the world is mine” și totodată să ofere o altă viziune asupra lumii. Astfel, cele mai recente fotografii ale artistului american întruchipează orașul Shanghai de la înălțime. Pentru dragostea de fotografie și arhitectură, Oliver Shou nu a ezitat să ajungă în  vârful unui zgârie-nori din Shanghai pentru a captura imagini impresionante.

shanghaiskyscrapers1 shanghaiskyscrapers2-900x1124 shanghaiskyscrapers3-900x1124 shanghaiskyscrapers4-900x1124 shanghaiskyscrapers5-900x1124 shanghaiskyscrapers7-900x1124

 

1298
ginko-final-1Fotografia zilei cu un Ginkgo Biloba

Fotografia zilei cu un Ginkgo Biloba

Text de Raluca Antuca

Sun sigură că se întâmplă, măcar în unele zile, să descoperi ceva care să-ți lumineze ziua și să te facă să zâmbești ingenuu. Fie că este pe Internet sau în viața de zi cu zi, important este să împărtășești lucrurile care merită, pentru că uneori problemele te fac să nu mai fii tu însuți.

Astăzi vă voi arăta câteva imagini cu un copac Ginkgo Biloba, bătrân de 1.400 de ani, din China. Acesta este poziționat lângă un templu budist din Munții Zhongnan. În fiecare toamnă, acesta capătă culoare galbenă și face în jurul lui un covor de frunze.

Partea cea mai interesantă este că oamenii nu au acces la acest covor, deci vedem natura în elementul ei, iar contrastul de culoare este senzațional. Enjoy!

ginko-final-2 ginko-final-3 ginko-final-4 ginko-final-5

1235
vectorarchitects_architecture-011Biblioteca de la malul mării

Biblioteca de la malul mării

Text de Raluca Antuca

Imaginează-ți pentru o clipă următorul scenariu.

Te afli pe malul mării, briza adie ușor, iar tu te bucuri de lumina blândă a soarelui care apune. Ții în mână o carte care te-a captivat de la prima pagină și mai sorbi, din când în când, din limonada dulce pe care o ai lângă tine.

Parcă ar fi un scenariu de film, în care toate elementele sunt plasate armonios în cadru sau o ședință foto în care personajul este fericit într-un stil dolce far niente. Doar că acest lucru este posibil!

Pe coasta mării Bohai din China se află o bibliotecă situată cu fața la ocean și înconjurată de nisip. Un loc neobișnuit pentru un astfel de loc, ar spune unii. Doar că cei care vizitează această bibliotecă sunt foarte norocoși, pentru că se vor bucura de fereastra mare care oferă o priveliște panoramică a mării. Sau de zona de lectură în aer liber, gândită și ca un spațiu de meditare.

Arhitecții de la Vector Arhitects spun că ideea din spatele aceste clădiri este următoarea: nu judeca un lucru după aparențe. Exteriorul este gri și cu un aer trist, dând impresia unei pietre imense, pe când interiorul abundă de energie pozitivă și experiențe nenumărate, colecționate prin intermediul volumelor.

vectorarchitects_architecture-03i1 vectorarchitects_architecture-04i1 vectorarchitects_architecture-05i1 vectorarchitects_architecture-031 vectorarchitects_architecture-051 vectorarchitects_architecture-061 vectorarchitects_architecture-101 vectorarchitects_architecture-111

1206
rabitcel mai simpatic animal din lume: iepurele Ili Pika

cel mai simpatic animal din lume: iepurele Ili Pika

Are cel mai dragalas chip, pare ca reuneste calitatile simpatice ale unui ursulet de plus, plus un panda, plus un iepure.

Ca el mai sunt mai putin de 1000 de exemplare, toate traiesc in China.

In martie a fost cea mai recenta data cind a fost suprins unul printre stinci de munte pentru ca e un animalut foarte retras.

dar uitati-va cit de de dragalas

rabit 2 tabbit  rabit 1

 

rabit

1431
Carrington_05Arta se face si din bijuterii!

Arta se face si din bijuterii!

Text de Raluca Antuca

O multitudine de brose, cercei cu perle, coliere și diademe compun opera de artă “Galleons and Feathers“, realizată de Ann Carrington, absolventă a Colegiului de Artă din Birmingham. Aceasta a primit chiar solicitări din partea organizației Națiunilor Unite să realizeze lucrări care ridică semne de întrebare față de problemele actuale din toată lumea.

Un prim exemplu de lucrare este această corabie realizată numai din podoabe feminine, care mie îmi par vintage. Ann vrea să facă o distincție între aceste simboluri ale bunului gust, rafinamentului și opulenței și realitatea care nu este întotdeauna frumoasă (corabia nu este cel mai aspectuos lucru ever).

Sursa ei de inspirație a fost orașul industrial Wing Wo Wave City, unde se produce un număr mare de accesori și bijuterii cu perle. Pentru cei interesați, Ann va avea o expoziție la The Royal College of Art în octombrie 2016!

959
MTI5NzkxMDQyMzc4NTY4OTc4Marie Claire stabileste idealurile de frumusete in lume

Marie Claire stabileste idealurile de frumusete in lume

Text de Raluca Antuca

Marie Claire a desfășurat cel de-al doilea eveniment anual, Global Beauty Forum, în care se întâlnesc nume mari din lumea modei. Un grup de editori de reviste din lumea întreagă și reprezentanți ai unor brand-uri de beauty au dezbătut subiecte precum femeia în societatea de astăzi, produsele preferate, standardele de beauty. După care au stabilit care sunt vedetele considerate ideal de frumusețe în nouă țări sau regiuni.

Se pare că frumusețea lui Beyonce este universal, fiind iubită pentru performanțele de artistă, dar și pentru aspectul fizic natural. Pentru Statele Unite, au ales trei femei, pentru că ar fi fost imposibil să alegi doar una în condițiile de diversitate culturală și nu numai. Fiecare dintre acestea are calități sau valori în care se regăsesc majoritatea femeilor din zonă. În cazul lui Kim Kardashian, e clar că generația selfie-ului și conturului facial își spune cuvântul.

USA- Beyoncé, Kim Kardashian and Karlie Kloss

SOUTH AFRICA- Noni Gasa and Beyoncé

CHINA- Sophie Marceau

MEXICO/LATIN AMERICA- Paulina Veg

NETHERLANDS- Doutzen Kroes and Beyoncé

SPAIN- Penelope Cruz

AUSTRALIA- Gisele Bundchen

SAUDI ARABIA- Kim Kardashian

SOUTH KOREA- Miranda Kerr

 

764
Vitasiasaptamina asiatica – sau cum sa te simti ca o gheisa

saptamina asiatica – sau cum sa te simti ca o gheisa

in urma cu citeva zile am facut un concurs inedit care avea ca miza tranformarea unei cititoare intr-o gheisa.

plecasem de la filmele asiatice pe care le prefer, va rugasem sa-mi spuneti filmele voastre preferate din Orient si asa am ales cistigatoarea.

acum provocarea merge mai departe: impreuna cu Sorina Vana care a trait o super experienta fiind transformata intr-o gheisa va aratam citeva trucuri despre cum puteti avea, macar pentru o dupa amiaza, Asia acasa.

 

nu stiu daca o sa va iasa acasa o transformare atit de reusita ca a Sorinei, dar stiu cum puteti face sa va simtiti gheisa.

va invitati prietenii la o cina, pregatiti super delicatese asiatice, le serviti cu gratie si le insotiti cu un film asiatic sofisticat.

daca va ginditi ca nu va ies mincarurile fix ca in Asia, problema e rezolvata: de luni 9 iunie e Saptamina Asiatica la in magazinele Lidl si lucrurile sunt facute temeinic, adica poti gasi condimente si semipreparate asiatice ca la ei acasa. Produsele Vitasia, pe care le gasesti in magazinele Lidl in Saptamana Asiatica 9-15 iunie, te ajuta sa pregatesti acasa o petrecere sau o masa asiatica autentica.

sub eticheta Vitasia se gaseste o colectie variata de produse pentru fiecare din cele 4 tari: China, Japonia, Thailanda, India si ca sa vi se faca pofta va dau si citeva exemple:  pachetele de primavara (7,99 lei), taitei thai cu sos (4,99 lei), Sushi kit (29,99 lei), dar si Lichior din flori de lotus sau fursecurile cu ravas.

 

 

 

 

809
Vaza FranzAnul Dragonului de Portelan

Anul Dragonului de Portelan

Spre final de ianuarie, chinezii sarbatoresc Anul Dragonului. Prilej sa va povestesc cate ceva despre cum sarbatoresc cei de la Franz Anul Dragonului. Si cate ceva despre fermecatoarele portelanuri Franz.

Daca n-ati auzit inca despre ele, nu e timpul pierdut. Desi are la activ un numar impresionant de premii la concursurile international de profil, desi e prezenta in toata lumea, desi are origini chinezesti, compania nu are decat zece ani. Poarta numele fondatorului ei, Franz Chen, cu care impartaseste si multe povesti de viata. Franz Chen are origini chineze, dar a fost educat in Germania si de acolo s-a intors in tara sa cu o dragoste pentru Art Nouveau.

Franz Collection – compania adica – a transpus in modelele sale romantismul si gratia Art Nouveau, peste pasta de portelan traditional chinezeasca, de care are grija un maestru al portelanului si al istoriei sale. Maestrul Chao Sun este un artist al picturii manuale pe portelan si a lucrat mai multe decenii la Muzeul National al Palatului, testand diferitele metode de decorare si ardere a portelanului in China, pe vremurile marilor dinastii. El este Consilierul Artistic al companiei.

Minunile care poarta semnatura Franz Collection imbina modelarea cu pictura – o simpla vaza se transforma astfel ea insasi intr-un buchet de crini sau de narcise. Tortita cestii de cafea e o aripa de fluture, lingurita e o crenguta de cires inmugurit.

De cele mai multe ori fantezia asiatica inepuizabila e temperata de o rigoare clasica ale carei radacini germanice le intuiesti. Lucrurile mai derapeaza cateodata pentru ca limite de productie nu par sa existe la ei, orice e posibil, orice poate prinde viata, dar marca aduce in fiecare an, cu consecventa, piese superbe pe care te miri ca le vezi si pe rafturile magazinelor, nu doar prin muzee, inchise in casete de sticla securizata.

Anul acesta e Anul Dragonului si la Franz – logic! Cateva exemple despre cum sarbatoresc ei Noul An Chinezesc gasiti pe www.franzcollection.com. Iar daca veti cerceta site-ul cu atentie, veti descoperi si colaborarea lor cu Jean Boggio pentru construirea ambiantei unui etaj dintr-un hotel chinezesc de vis.

Cireasa de pe tort e preocuparea lor reala pentru mediu – pentru micile creaturi pe care le celebreaza in lucrarile lor fermecate. Franz nu foloseste cenusa de oase in tehnologia de productie a portelanului (spre deosebire de toate acele companii care imprima pe produsele lor Fine Bone China si folosesc formula lui Josiah Spode). Pasarile si animalele pe care le imortalizeaza in portelan sunt respectate si in procesul tehnologic. Ceea ce e frumos si neobisnuit si lipsit de ipocrizie.

In China, Franz e … ei bine, copiat.

Li se intampla si lor, dar asta e semn de succes. Marca originala are prea multe puncte de diferentiere ca sa se jeneze de copii si sa le priveasca altfel decat un fel de omagiu.

Dupa secole in care portelanul era Meissen, Sevres, Limoges, Herend, multumita celor de la Franz china is China inca o data.

*

Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

956

casa lui Don – hong kong

e lunga descrierea, dar m-a socat cum locuiesc chinezii, acasa la ei. iar casa celui pe care l-am vizitat era dintre cei cu ceva avere. multi sunt muritori de foame intr-un fel de baraca de carton, la citiva metri distanta de mall-urile de 12 etaje cu sute de magazine de lux.
***

– pentru ca sunteti niste vizitatori speciali, am sa va invit la mine acasa la un ceai, a spus Don dupa ce vazusem un fel de casa de ceremonii dintr-un cartier select din Hong Kong.

eram pe un deal, departe de centru comercial si turistic. parcursesem pina acolo o padure mare, traversasem un pod, eram in hong kong-ul vechi pe care nu-l bat turistii cu piciorul.

– cine sta in cartierul asta?, am intrebat eu cind am dat fata in fata cu un fel de vilisoara cu doua scari si trei etaje, cu peretii exteriori dintr-un fel de mozaic din faianta mica, alba.

– nativii vechi din hong kong. aici nu ajung niciodata chinezii care au fost adusi sa munceasca la fabricile mari. ei au venit momiti cu mincare zilnica si un loc de dormit.

casa lui Don, ghidul nostru trecut de 40 de ani, era tot aici, la mica distanta de sala de ceremonii. am mers pe un drumeag neasfaltat printre case care aratau precum centralele termice din spatele blocului copilariei mele. cuburi de ciment cu o fereastra mai mare. nu mai era niciuna la fel de luxoasa precum cea de linga casa de ceremonii. am trecut de poarta unui gard care nu era mai inalt decit mine si-am intrat in complexul de case unde era si cea a lui Don.

– daca ai familie veche ti se da voie sa-ti construiesti aici casa. cine are trei baieti poate sa construiasca casa cu trei etaje, cine are doi baieti, construieste cu doua. cine are fata, nu are etaj.

– ee, nu-i frumos. chinezii, oameni rai, am protestat eu.

– nu spune asa, pina acum 50 de ani, femeile nici nu intrau in sala de ceremonii pe care ai vazut-o. stateau la bucatarie si gateau pentru barbati.

complexul de locuinte in care statea Don arata ca o fortareata pentru pitici. ca un labirit privit de sus. toate casele erau patrate, mici, cu spatii inguste intre ele, cit sa poata trece o persoana. intre gardul care delimita satul de restul lumii, si prima casa nu era o distanta mai mare de un metru.

era ca un culoarul ingust, aveam gardul in stinga si casele in dreapta.

pe prima casa-cub fusese lipita o hirtie mare pe care scria cu roshu Warning. in engleza si chineza era anuntat ca in zona respectiva sunt sobolani, ca s-a facut deratizare si ca esti rugat sa nu pui mina pe nimic ce e mort.

casa avea si curte cu gard propriu. maxim 3 mp. cit sa incapa o masa de ciment, un scaun si un copac. pe jos, in curte, ierburi uscate, salbaticie. nu parea sa fie locuita.

al doilea cub, despartit de un spatiu de maxim un metru de curtea primului, era mai lat si avea doua usi de intrare. prima, de fier maroniu, era a lui Don. a deschis-o si ne-a fct semn sa intram. intrarea nu era mai inalta de 1.50 pentru ca m-am aplecat usor ca sa nu lovesc pragul cu capul.

“am muncit patru ani ca sa reconstruiesc ce e aici. era parasita, am reconstruit tavanul, am spart peretii si am reasezat camerele”.

in casa era intuneric si rece. era ciment de pe jos si pe pereti. in fata mea era bucataria: o masa pe care era o tavitza cu 12 cani mici mici de ceai, albe cu desene albastre, un suport de ochelari si ceva ce putea sa fie solnitza & borcanul de soia, mixate intr-un singur obiect, multe cutii din lemn maro pentru condimente.

nu vedeam nici o fereastra, dar de undeva venea lumina naturala pentru ca nu era aprins niciun bec.

in dreapta cum intrai, era baia. un fel de paravan de ghips, care rupea din coltul camerei un metru patrat. paravanul lasa spatiu liber de citiva zeci de centrimetri pina la tavan, asa ca Don cind facea dus, nu avea foarte multa intimitate. dinspre bucatarie, il vedeai de la briu in sus.

usa de la baie, din lemn cu geam mat cu floricele, era deschisa si-am vazut singurele obiecte care mobilau coltul: un suport de lemn alb pe care era un sampon intr-o cutie alba cu inscriptii chinezesti verzi si dusul agatzat pe perete, intr-un cui. jos in podea era scurgerea. si-un prag care te-ar fi obligat sa pasesti cu atentie cind intri in baie. nu exista WC.

intre masa din bucatarie si baie nu erau mai mult de 20 de cm. in dreapta mesei, lipita de perete era o plita ingusta cu doua ochiuri. pe ea un ibric si o cratita.

in stinga mesei se intindea camera de oaspeti.n-am apucat sa o vad, Don mi-a fct semn cu mina ca mergem afara.

ne-a dus in spatele casei lui, unde era o curte mai mare. cam 10 m patrati. radacini de copaci, 3 copaci intr-un lateral si gardul care marca satul; aici facea unghiul drept si puteam vedea ce era in vale: cimitirul locului.

“mai mincam din cind in cind scoarta de copac; venim, taiem si facem o supa”

au aparut si doi maidanezi maron roscat, maricei.ciinii lui.

– cum ii cheama?

– pe ea o cheama Bucurie, am gasit-o acum 4 ani, dar va trebui sa renunt la ea curind. pe el il cheama Liniste.

Bucurie era mai mare si mai grasa. a venit pe linga mine si-am mingiiat-o pe cap. mirosea urit, nu cred ca o spalase vreodata. am vrut sa intreb de ce trebuie sa renunte la ea.

haideti sa facem ceaiul, a zis Don luind-o inainte urmat de ciini.

am intrat din nou in casa. usa de la baie era acum inchisa, Don intrase primul si-si asigurase un pic intimitatea.

am trecut pe linga el si m-am intreptat catre stinga unde era cea mai mare parte din camera, un spatiu mare liber in mijloc. o scara de lemn sprijinita pe peretele din dreapta, o fotografie mare si alte trei mai mici pe peretele din fatza. deasupra fotografiei celei mai mare era un colt de geam, mic prin care intra lumina. jos, pe perete, mai era un fel de biblioteca de un metru inaltime, intinsa pe toata partea stinga si cea din fata. pe ea, ca pe o policioara: un ceas, niste cureluse, tot felul de bibelouri, doua carti si un album cu fotografii.

– asta e mormintul printesei, mi-a zis Don venind dupa mine si aratind cu degetul o fotografie la care era deschis albumul de pe policioara.

am zimbit politicoasa, habar n-aveam care printesa, in timp ce ma gindeam ca asa arata si casa lui: ca un mausoleu. intunecata, friguroasa, cu fotografiile alb negru cu chinezi batrini, probabil morti, pe perete.

– vrei sa vezi si dormitorul?

a dat la o parte un fel de paravan dintr-un carton mai gros, in aceeasi culoare cenusie ca si peretii, si a mai aparut din dreapta un spatiu mic. 2 mp unde erau inghesuite o canapea si un televizor. linga televizor o cutie mare de carton, pe ea un fel de fotoliu albastru din pinza si deasupra lui o intrare ca de pod.

– acolo dorm.

– si cu ce te sui acolo?

– pe aici, a batut cu mina in fotoliul albastru.

vazusem casa de afara, n-avea cum sa fie mai mult de 40 de centrimetri inaltime in podul ala. n-avea cum sa stea decit culcat acolo.

– esti casatorit?

– nu.

a facut o pauza si eu m-am gindit ca o fata in cartierul roshu ( temple street se cheama strada cu bordeluri) costa 100 de dolari hk. e mai ieftin sa o inchirieze, decit sa traiasca cu ea, pentru ca oricum n-are unde sa locuiasca si ea.

– am un plan pentru casatorie, o sa ma mut de aici ca sa ma casatoresc. o sa vind casa.

as fi vrut sa-l intreb daca planul era detaliat sau daca era pentru in curind, dar mi-era clar ca se simtea inconfortabil cu discutia pentru ca a trecut pe linga mine si-a zis: hai sa facem ceaiul.

a pus ibricul pe plita, a pregatit un ceai repede si l-a turnat peste canutze, lasindu-l sa curga dintr-o cana in alta, udind masa.

“primul rind e pentru ca sa cureti cana si sa o incalzesti, abia apoi se face ceaiul.”

i-am lasat pe cei din grupul meu inauntru si-am iesit afara. imi miroseau miinile urit de la blana lui Bucurie, n-aveam chef de ceai si nici nu mi se parea foarte safe, dupa ce stomacul meu suferise mult de la mincarea chinezeasca. m-am asezat pe o bancutza de piatra din fata casei lui, sprijinita de gardul care separa complexul de case de restul lumii. a trecut un postas si-a lasat plicuri. inclusiv la casa cu anuntul despre sobolani. era deci locuita.

usa de la casa lui Don era deshisa si puteam vedea toate gesturile lui. de la distanta si fara sa aud foarte clar engleza lui amuzanta, mi-era clar ca nu se simte confortabil ca are turisti in casa.

dupa ce grupul meu si-a baut ceaiul ne-a condus catre autocarul cu care plecasem de la hotelul nostru luxos (cea mai mare colectie de arta contemporana in spatiu neconventional, conform revistei Time). si-a luat la revedere de la noi.

am ramas cu gustul amar si rece al casei lui saracacioase, cu mirosul urit al lui Bucurie si cu disconfortul creat de gindul ca si-a expus intimitatea pentru un bacsis in plus. toate puse fata in fata cu viata mea care pare de basm in comparatie cu a lui.

1127

hong kong – pets

chinezii din hk n-au animale de casa, ci pasari.
banuiesc ca din motive de spatiu.
dar au obisnuita de a-si scoate “pet-ul” la plimbare, asa ca dimineata de tot plimba niste colivii de bambus pe strada.

*

pasiunea pentru fotografiat a asiaticilor a atins noi standarde.
nu doar ca au aparate ca niste tunuri, ci cara dupa ei si mega trepiede in rucsace speciale.
le desfac meticulosi, le asambleaza si se pun pe pozat.

incredibil.

667

hong kong – langham place

a fo numit de Time drept cea mai mare colectie de arta contemporata in spatiu neconventional, dar hotelul asta – in care stau – nu e celebru numai pentru asta.

baia e in asa fel luminata incit sa nu ai cearcane cind te uiti in oglinda, din dreptul chiuvetei.
asa vizitatorii au o imagine cum ca arata bine si-s happy, oricit de putin ar dormi.

491

kong kong, part 3. cum sa te tunzi japanese in china

ce nebunie puteam face in hong kong?! m-am tuns:)

hair spa se chema locul. foarte fancy. in cartierul rezidential din hk.

spalatul pe cap a debutat cu un masaj cu ulei de un sfert de ora. un alt masaj a incheiat rasfatul cu apa calda. numai pt aceste masaje si m-as mai tunde si miine o tura:)

operatiunea de scurtare a parului a durat cam 2 ore si cred ca am nimerit cea mai migaloasa coafeza posibila. era tare frumu, f cool imbracata si f frumos tunsa. ‘japanese style’, mi-a spus ncet si-a plecat capul rusinata.

i-am zis sa-mi faca orice vrea ea. s-a uitat speriata si cred ca in prima jumatate de ora n-a stiut cum sa ma tunda. asa ca mi-a indreptat parul.

apoi m-a tuns aproape ca pe ea. doar ca eu sunt blonda. “doll hair ”, a zis zimbind

l-am anuntat pe catalin – styleman ca m-am tuns, ca sa se obisnuiasca pina ajung in redactie cu gindul ca arat ca o gheisha, dupa cum a spus ana. in felul asta poate nu face prea mult scandal pentru ca mi-am taiat parul dubios.

752
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!