Tag : competitie

theventure-1200x630Unii oameni sunt nascuti sa faca bine – Chivas The Venture competition –

Unii oameni sunt nascuti sa faca bine – Chivas The Venture competition –

Stiu ca unii oameni sunt nascuti ca sa faca bine altora. Stiu ca exista, nu sunt povesti scoase din carti, pentru ca ma intalnesc cu multi dintre ei in competitiile pentru finantari ale marilor companii. (de fapt toti ar trebui sa avem miza asta in viata, dar ne mai fura ego-urile pe alte drumuri)

Oameni care identifica o nevoie in zona in care locuiesc si creeaza – printr-o asociatie – un eveniment, un business, o actiune pentru a acoperi acea nevoie.

In ultimii ani au inceput sa apara si antreprenorii sociali – adica oameni care creaza business-uri pentru beneficiul comunitatii – de la scoala privata de meserii pana la aplicatii sofisticate care aduc beneficii reale celor din jur.

Pentru ei, Chivas a creat o competitie la nivel mondial care are si etapa locala.

Daca sunteti un antreprenor social inscrieti-va ideea la Chivas The Venture  pentru ca s-ar putea sa castigati 5000 de euro care sa va ajute sa va duceti business-ul mai departe si va puteti califica pentru faza finala unde sunt in joc finantari totale de 1 milion de euro. Indiferent de finantari pentru cativa dintre cei inscrisi vor fi sesiuni de mentorat cu sfaturi despre cum sa va duceti business-ul la un nou nivel, ceea ce e – de cele mai multe ori – priceless.

Vorbim de start up-uri care isi propun sa faca o schimbare in bine in societate cu obiectul lor de activitate.

Inscrierile sunt pana la 30 octombrie, aici si va rog tare sa dati vestea mai departe pentru ca stiu ca exista multi oameni care s-au nascut sa mute muntii din loc cu actiunile lor, doar ca uneori n-au ajuns la informatiile care le-ar fi facut viata mai usoara.

Multumesc.

P.S. stiu ca in Romania e o foarte mare nevoie ca marile companii sa se implice in educatia de business a generatiei de antreprenori care incepe sa creasca, mai stiu si ca aceasta actiune e parte dintr-un proiect de CSR la nivel interational al brandului Chivas, dar chiar si asa nu pot sa nu ma bucur ca o companie decide – ca dincolo de business-ul pe care-l dezvolta – sa investeasca in a ajuta comunitatea de afaceri.

ceea ce va doresc si dvs.

 

2379
banner Festin pe Bulevard (2)De ce sustin Croatia la Festivalul de teatru Festin pe Bulevard – Teatrul Nottara

De ce sustin Croatia la Festivalul de teatru Festin pe Bulevard – Teatrul Nottara

In perioada 10 -22 octombrie la Teatrul Nottara are loc festivalul Festin pe Bulevard care beneficiaza si de participare internationala (Cehia, Bulgaria, Serbia, Republica Moldova, Croatia, Kosovo si Slovenia).

Mai multi tovarasi bloggeri  au fost invitati sa aleaga una dintre tarile participante si sa le sustina dupa posibilitatile lor pentru a aduce spectatori in sala la piesa pe care tara respectiva o sustine in festival.

Fara sa stiu ce piesa are in festival, eu am ales Croatia.Sa va spun de ce.

plocica02E una dintre putinele tari din lume in care poti, ca turist, sa locuiesti intr-un far pe marginea marii in super hoteluri.

Aici puteti gasi detalii despre toate farurile locuibile din Croatia. (e visul meu sa stau o saptamana intr-un asemenea far  fara sa ma caute nimeni si fara sa fie nevoie sa vorbesc mult)

E tara care – atentie – i-a dat pe John Malcovich si pe Michael Cunningham.

john malkovichMalkovich pe care l-ati vazut in bucurii de film ( Places in the Heart, In the Line of Fire – pentru care a fost si nominalizat la Oscar si mult prea minunatul Being John Malkovich, dar si multe multe altele) are parinti de origine croata…

Week-In-Fiction-Cunningham-943….la fel ca si Cunnigham – rafinatul scriitor al multor romane – The hours poate cel mai cunoscut pentru ca a fost si ecranizata si foarte prezent la Oscar. (Cunningham are bunici croati)

E tara care are unul dintre cele mai vechi teatre din Europa. Cladirea adica.

Se afla in Zagreb, gazduieste Opera, Teatrul national si Baletul si este o cladire monument istoric construita in 1860. (noi la 1907 ne bateam cu furcile, ca sa avem o imagine corecta a contextului)

Si arata absolut splendid.

zagreb-croatian-national-theatre-front-view

croatian_national_theatre_in_zagreb2crotian national theatre zagreb

 

Bun, acestea au fost argumentele pentru care am ales Croatia.

Piesa de teatru pe care ei o au in festival se numeste “Ubu, rege” de Alfred Jarry este un text foarte cunoscut intre iubitorii de teatru care a fost montat de multe ori si  al teatrele din Romania.

Dar ce e cu adevarat frumos in festivaluri, dincolo de atmosfera de a avea aproape de tine actori in sala (pentru ca vin la spectacole si actorii din alte trupe care sunt in festival), e faptul ca vezi cum acelasi text poate fi reasezat dintr-o alta perspectiva culturala. Si inveti indirect ca nu detii adevarul absolut.

Ubu, rege e un text despre lacomie, putere, ingamfare si minciuna – extrem de actual, scris insa la 1896 de un tanar de 23 de ani:) care a socat Franta acelor vremuri cu multele injuraturi (merdre, cel mai adesea).

O sa fie frumos sa vedem cum vecinii nostri croati au reinterpretat aceste teme atat de actuale si la noi.

Spectacolul are loc pe 20 oct, la ora 21.00, la Teatrul Nottara. Puteti cumpara bilete de aici.

Dom’ Ubu: Având în vedere că suntem în Franţa, ţara-n care libertatea e egală cu fraternitatea, care nu-i comparabilă decât cu egalitatea pe care-o are legalitatea, luând în consideraţie că nu-s în stare să fac şi eu ce face toată lumea, ţinând seama că mi-e totuna şi egal că sunt egal cu toată lumea, fiindcă pân’ la urmă tot eu o să omor toată lumea, am să mă fac sclav, madam Ubu.

Daca ma ajutati sa promovam tara pe care am ales-o, adica daca va puneti la cover pe facebook bannerul de mai jos cu hashtagurile #festinpebulevard #simpa  si link la pagina de unde se cumpara biletele (aceasta )ca sa va si gasesc, va premiez dupa cum urmeaza

Premiul 1: 3 invitaţii la spectacole din festival, inclusiv Ubu Rege,

Premiul II – o invitaţie la Ubu rege,

Premiul III – o carte de teatru.

Premiile vor fi anuntate pe 10 octombrie, odata cu deschiderea FestIn si se vor ridica de la sediul Nottara.

sa facem o fapta buna, sa aducem oamenii la teatru, sa vada o piesa despre conducatorii aroganti si ingamfati ca sa se gandeasca mai mult cand vor merge la vot in decembrie. multumesc de ajutor

cover Croatia

1867
2016sonyworldphoto1FOTO- Sony World Photography Awards 2016

FOTO- Sony World Photography Awards 2016

Text de Raluca Antuca

Ediția de anul acesta a premiilor Sony World Photography este una record, pentru că 230.103 de imagini s-au înscris de pe tot globul, în cele trei categorii- Professional, Youth și Open.

De când a fost lansată competiția, peste un million de fotografii au fost înscrise, iar anul acesta 270 de fotografi din 60 de țări participă, creând o diversitate culturală impresionantă. Pe 21 aprilie vom afla câștigătorii din fiecare categorie, de la această competiție foarte faimoasă în acest domeniu.

Le ținem pumnul celor patru români (Remus Țiplea, Oana Stoian, Ammon Gutman, Laurian Ghinițoiu) care se află pe lista scurtă! Mai jos aveți o galerie de imagini înscrise, care fascinează prin inedit și compoziție.

2016sonyworldphoto1

[caption id="attachment_43091" align="aligncenter" width="721"]Annually on holidays vu lan - signaling parents. People want them to pray for his parents. They were released on river use candles temple. Annually on holidays vu lan – signaling parents. People want them to pray for his parents. They were released on river use candles temple.[/caption]

2016sonyworldphoto3

[caption id="attachment_43093" align="aligncenter" width="721"]Every year in the month of January few lacks of devotee come to Gangasagar fair in West Bengal. It is the 2nd largest fair of India. Captured the devotees while they worship sun just after their bath. Every year in the month of January few lacks of devotee come to Gangasagar fair in West Bengal. It is the 2nd largest fair of India. Captured the devotees while they worship sun just after their bath.[/caption] [caption id="attachment_43094" align="aligncenter" width="721"]A fisherman is farming the sea in between the bamboo rods constructed for aquaculture off the coast in southern China. A fisherman is farming the sea in between the bamboo rods constructed for aquaculture off the coast in southern China.[/caption] [caption id="attachment_43095" align="aligncenter" width="721"]A boy creatively made a LOVE shape at the River of Tukad Yeh Unda in Klungkung Sub-District, Klungkung Regency, Bali, Indonesia. A boy creatively made a LOVE shape at the River of Tukad Yeh Unda in Klungkung Sub-District, Klungkung Regency, Bali, Indonesia.[/caption] [caption id="attachment_43096" align="aligncenter" width="721"]Reindeer farmer kids in Mongolia Reindeer farmer kids in Mongolia[/caption] [caption id="attachment_43097" align="aligncenter" width="721"]Series of wildlife images taken in Masai Mara reserve in Africa Series of wildlife images taken in Masai Mara reserve in Africa[/caption] [caption id="attachment_43098" align="aligncenter" width="721"]These images were created for the Rehabilitation Institute of Chicago's Adaptive Sports Program and the RIC Hornets wheelchair basketball team. These images were created for the Rehabilitation Institute of Chicago’s Adaptive Sports Program and the RIC Hornets wheelchair basketball team.[/caption] [caption id="attachment_43099" align="aligncenter" width="721"]A feral child is one which has lived isolated from human contact, often from a very young age. As a result the child grows up with little or no experience of human care, behaviour or language. Some were cruelly confined or abandoned by their own parents, rejected perhaps because of their intellectual or physical impairment, or the parent's belief that this was the case. In other instances the loss of both parents was the cause. Others ran away after experiencing abuse. Yet more ended up in the wild and were "adopted" by animals as a result of a wide variety of circumstances  getting lost, being taken by wild animals, etc. Documented cases of feral children are geographically spread over four continents, and vary in age from babies taken by wild animals up to eight year olds. Of course, these cases are only known of because the child survived. It is not difficult to think that there are probably untold cases where the outcome was less favourable.As a mother of two young boys I was appalled and intrigued in turn when I first learned about feral children. My initial reaction was to think how parents could either neglect or lose their child. My maternal instinct goes into overdrive when I consider these young people experiencing their lives alone or in the company of wild animals. Then I consider and admire the fortitude they must have shown to survive such isolation and extreme circumstances. In any of the circumstances that I have read about, it completely overwhelms the boundaries of my comprehension. However, I have risen to the challenge of trying to capture my thoughts photographically about the isolation under which these youngsters found themselves, wondering at the same time if those living in the companionship of wild animals were perhaps better off than those whose young lives were spent with no companionship at all. I chose 15 cases to portray, these range from a girl who as a toddler was confined by her parents to a potty chair for ten years to that of a baby boy who was stolen by a leopardess and found three years later in the company of her and her latest cubs. My idea was not to replicate the exact scenes, but to interpret and duplicate the feelings and actions of each feral child living their experience. Some spent most of their time indoors, even in close proximity to or inside human habitation. Yet others spent the duration of their feral life outside, exposed to the elements, depending on their own ability and that of their wild companions for shelter and food and water, not to mention constantly having to avoid danger and health problems. Life is complex, for some more than others, even when we are considering a normal human life. Its complexity varies from one part of the globe to the other. In considering feral children, who are fully human, at least at the start of their lives, how can we not look at my images and question and wonder about the tenacious survival instincts of these 15 human beings. A feral child is one which has lived isolated from human contact, often from a very young age. As a result the child grows up with little or no experience of human care, behaviour or language. Some were cruelly confined or abandoned by their own parents, rejected perhaps because of their intellectual or physical impairment, or the parent’s belief that this was the case. In other instances the loss of both parents was the cause. Others ran away after experiencing abuse. Yet more ended up in the wild and were “adopted” by animals as a result of a wide variety of circumstances getting lost, being taken by wild animals, etc. Documented cases of feral children are geographically spread over four continents, and vary in age from babies taken by wild animals up to eight year olds. Of course, these cases are only known of because the child survived. It is not difficult to think that there are probably untold cases where the outcome was less favourable.As a mother of two young boys I was appalled and intrigued in turn when I first learned about feral children. My initial reaction was to think how parents could either neglect or lose their child. My maternal instinct goes into overdrive when I consider these young people experiencing their lives alone or in the company of wild animals. Then I consider and admire the fortitude they must have shown to survive such isolation and extreme circumstances. In any of the circumstances that I have read about, it completely overwhelms the boundaries of my comprehension. However, I have risen to the challenge of trying to capture my thoughts photographically about the isolation under which these youngsters found themselves, wondering at the same time if those living in the companionship of wild animals were perhaps better off than those whose young lives were spent with no companionship at all. I chose 15 cases to portray, these range from a girl who as a toddler was confined by her parents to a potty chair for ten years to that of a baby boy who was stolen by a leopardess and found three years later in the company of her and her latest cubs. My idea was not to replicate the exact scenes, but to interpret and duplicate the feelings and actions of each feral child living their experience. Some spent most of their time indoors, even in close proximity to or inside human habitation. Yet others spent the duration of their feral life outside, exposed to the elements, depending on their own ability and that of their wild companions for shelter and food and water, not to mention constantly having to avoid danger and health problems. Life is complex, for some more than others, even when we are considering a normal human life. Its complexity varies from one part of the globe to the other. In considering feral children, who are fully human, at least at the start of their lives, how can we not look at my images and question and wonder about the tenacious survival instincts of these 15 human beings.[/caption] [caption id="attachment_43100" align="aligncenter" width="721"]The Pools series is a study of water, one of the most precious resources for life on our planet. The artistic approach of photographer Stephan Zirwes is to show how the important resource is in contrast between being the consummate location for entertainment and the incredible waste of drinking water “not only for being used in private pools but also the trend to privatise what is a public asset and use it for commercial reasons. Public pools can still be a symbol for the importance that water should be free accessible to everyone. The clean formal language and the simple design of the pictures focus our interest on this newsworthy issue with elegance and almost playful. A deep dive into the blue as Zirwes copied parts of the original pool tiles and enlarged them in a simple, visible way to create a kind of mount in patterns. The Pools series is a study of water, one of the most precious resources for life on our planet. The artistic approach of photographer Stephan Zirwes is to show how the important resource is in contrast between being the consummate location for entertainment and the incredible waste of drinking water “not only for being used in private pools but also the trend to privatise what is a public asset and use it for commercial reasons. Public pools can still be a symbol for the importance that water should be free accessible to everyone. The clean formal language and the simple design of the pictures focus our interest on this newsworthy issue with elegance and almost playful. A deep dive into the blue as Zirwes copied parts of the original pool tiles and enlarged them in a simple, visible way to create a kind of mount in patterns.[/caption] [caption id="attachment_43101" align="aligncenter" width="721"]open air open air[/caption]

276018-1301799 341613-1310947

[caption id="attachment_43104" align="aligncenter" width="721"]A country named after a desert. One of the least densely populated places on earth. Defined by its rich variety of colors yet in a forever changing, yet completely barren landscape. Namibia's landscape draws you in, through a vast brown plain of scorched earth, and steers you over the white surface of a salt pan to finally arrive in the gold tones of the sand dunes. Patience is required to discover the wide range of Namibia's subtle scenery. It literally takes you hours, driving though nothing, to at long last arrive at...more of nothing. The sight of other people is rare and only the strategically located gas stations are a reminder of the world beyond. This country is in another time zone—time seems to move slower but it feels more logical, somehow. Captivated by these washed out yet delicately colored landscapes, you can drive for hours. Chaperoned by herds of giraffes or zebras, shadowed by flocks of flamingos, suddenly stumbling upon a family of elephants. The animals look up curiously, but soon forget about you and slowly continue their journey, unhurried by your presence, at their own pace. - Maroesjka Lavigne A country named after a desert. One of the least densely populated places on earth. Defined by its rich variety of colors yet in a forever changing, yet completely barren landscape. Namibia’s landscape draws you in, through a vast brown plain of scorched earth, and steers you over the white surface of a salt pan to finally arrive in the gold tones of the sand dunes. Patience is required to discover the wide range of Namibia’s subtle scenery. It literally takes you hours, driving though nothing, to at long last arrive at…more of nothing. The sight of other people is rare and only the strategically located gas stations are a reminder of the world beyond. This country is in another time zone—time seems to move slower but it feels more logical, somehow. Captivated by these washed out yet delicately colored landscapes, you can drive for hours. Chaperoned by herds of giraffes or zebras, shadowed by flocks of flamingos, suddenly stumbling upon a family of elephants. The animals look up curiously, but soon forget about you and slowly continue their journey, unhurried by your presence, at their own pace. – Maroesjka Lavigne[/caption] [caption id="attachment_43105" align="aligncenter" width="721"]Four centimeters of mightyness that moves slowly and unrelentless on a tree, while the moon rises on the background. The rhinoceros beetle is a nocturnal insect, during the day they stay safe under the cortex of the trees and with the summer they become very active flying at dusk to find a mate. Four centimeters of mightyness that moves slowly and unrelentless on a tree, while the moon rises on the background. The rhinoceros beetle is a nocturnal insect, during the day they stay safe under the cortex of the trees and with the summer they become very active flying at dusk to find a mate.[/caption] [caption id="attachment_43106" align="aligncenter" width="721"]Lesvos, Greece Oct. 18, 2015. A mother and child  wrapped in an emergency blanket after disembarking on the beach of Kayia, on the north of the Greek island of Lesvos. Lesvos, Greece Oct. 18, 2015. A mother and child wrapped in an emergency blanket after disembarking on the beach of Kayia, on the north of the Greek island of Lesvos.[/caption] [caption id="attachment_43107" align="aligncenter" width="721"]In the migratory season, there's still some people to catch the migratory birds by erecting the net in order to get a large profits although the government have prohibited to do that. Thousands of migratory birds are killed each year, and the ecological balance is destroyed deeply. Day by day, the ultimate victims will be the man himself. I wish these photos can play a role for the protection of migratory birds. In the migratory season, there’s still some people to catch the migratory birds by erecting the net in order to get a large profits although the government have prohibited to do that. Thousands of migratory birds are killed each year, and the ecological balance is destroyed deeply. Day by day, the ultimate victims will be the man himself. I wish these photos can play a role for the protection of migratory birds.[/caption] [caption id="attachment_43108" align="aligncenter" width="721"]Underwater image of Norwegian company TGS Nopec conducting seismic blasting off northeast Greenland, firing airguns that emit 259 decibel blasts towards the seabed in order to find possible oil reservoirs. Above water, this sound intensity would be perceived by humans as approximately eight times louder than a jet engine taking off. Global oil companies including BP, Chevron and Royal Dutch Shell all own drilling rights in the Greenland Sea and are the likely customers for the data uncovered by the seismic testing company. A Greenpeace expedition onboard the icebreaker Arctic Sunrise is currently documenting the seismic testing fleet, which plans to complete 7,000km of ‘survey lines’ of the seabed in the high Arctic, between 75 and 80 degrees north. According to a new scientific review, seismic blasting is ‘alarming’ and could seriously injure whales and other marine life in the Arctic. Underwater image of Norwegian company TGS Nopec conducting seismic blasting off northeast Greenland, firing airguns that emit 259 decibel blasts towards the seabed in order to find possible oil reservoirs. Above water, this sound intensity would be perceived by humans as approximately eight times louder than a jet engine taking off. Global oil companies including BP, Chevron and Royal Dutch Shell all own drilling rights in the Greenland Sea and are the likely customers for the data uncovered by the seismic testing company. A Greenpeace expedition onboard the icebreaker Arctic Sunrise is currently documenting the seismic testing fleet, which plans to complete 7,000km of ‘survey lines’ of the seabed in the high Arctic, between 75 and 80 degrees north. According to a new scientific review, seismic blasting is ‘alarming’ and could seriously injure whales and other marine life in the Arctic.[/caption] [caption id="attachment_43109" align="aligncenter" width="721"]A worker walks through farm fields in Los Banos, California, United States, May 5, 2015.  California water regulators on Tuesday adopted the state's first rules for mandatory cutbacks in urban water use as the region's catastrophic drought enters its fourth year. Urban users will be hardest hit, even though they account for only 20 percent of state water consumption, while the state's massive agricultural sector, which the Public Policy Institute of California says uses 80 percent of human-related consumption, has been exempted. REUTERS/Lucy Nicholson TPX IMAGES OF THE DAY      - RTX1BQUX A worker walks through farm fields in Los Banos, California, United States, May 5, 2015. California water regulators on Tuesday adopted the state’s first rules for mandatory cutbacks in urban water use as the region’s catastrophic drought enters its fourth year. Urban users will be hardest hit, even though they account for only 20 percent of state water consumption, while the state’s massive agricultural sector, which the Public Policy Institute of California says uses 80 percent of human-related consumption, has been exempted. REUTERS/Lucy Nicholson TPX IMAGES OF THE DAY – RTX1BQUX[/caption] [caption id="attachment_43110" align="aligncenter" width="721"]Almeria (Spain) Almeria (Spain)[/caption]

[caption id="attachment_43111" align="aligncenter" width="721"]The season of a firefly comes around in Japan at the beginning of a rainy season. This firefly is a species called Luciola parvula, and repeats blink. [Hime-HOTARU] Call a firefly in Japan. This species flies in the beautiful forest. In particular, the firefly in bamboo forest is valuable. The population of these firefly decreases every year in Japan. These may be influence by environmental destruction. This picture was taken under a little moonlight. The season of a firefly comes around in Japan at the beginning of a rainy season. This firefly is a species called Luciola parvula, and repeats blink. [Hime-HOTARU] Call a firefly in Japan. This species flies in the beautiful forest. In particular, the firefly in bamboo forest is valuable. The population of these firefly decreases every year in Japan. These may be influence by environmental destruction. This picture was taken under a little moonlight.[/caption]278855-1156280

[caption id="attachment_43113" align="aligncenter" width="721"]August 5, 2015 in Yushu, China. Tibetan nomads face many challenges to their traditional way of life including political pressures, forced resettlement by China's government, climate change and rapid modernization. The Tibetan Plateau, often called "the Roof of the World," is the world's highest and largest plateau. August 5, 2015 in Yushu, China.
Tibetan nomads face many challenges to their traditional way of life including political pressures, forced resettlement by China’s government, climate change and rapid modernization. The Tibetan Plateau, often called “the Roof of the World,” is the world’s highest and largest plateau.[/caption] [caption id="attachment_43114" align="aligncenter" width="721"]Taken under a bridge in Belgium in April 2015 with Sony A7II; Zeiss 16-35 Taken under a bridge in Belgium in April 2015 with Sony A7II; Zeiss 16-35[/caption] [caption id="attachment_43115" align="aligncenter" width="721"]Bering sea. Commander islands. Baby fur seal Bering sea. Commander islands. Baby fur seal[/caption] [caption id="attachment_43116" align="aligncenter" width="721"]There are more than 300 people that with the Ringling Bros. and Barnum & Bailey circus blue unit, representing 25 different countries and speaking everything from Russian to Arabic to Guarani. A few travel in cars and trailers, but a majority, 270, live on the trains. Most come from multigeneration circus families, to the extent that collectively, the circus staff represents thousands of years of circus history. The men and women all say that only circus people like them can understand the lifestyle. They spend 44 weeks of the year traveling an average of 20,000 miles from coast to coast on a train that is 61 cars ”a full mile” long. It is a life of close quarters and rigorous training, a life that many of the performers began in childhood. Their job is to convince the world that the circus still matters. There are more than 300 people that with the Ringling Bros. and Barnum & Bailey circus blue unit, representing 25 different countries and speaking everything from Russian to Arabic to Guarani. A few travel in cars and trailers, but a majority, 270, live on the trains. Most come from multigeneration circus families, to the extent that collectively, the circus staff represents thousands of years of circus history. The men and women all say that only circus people like them can understand the lifestyle. They spend 44 weeks of the year traveling an average of 20,000 miles from coast to coast on a train that is 61 cars ”a full mile” long. It is a life of close quarters and rigorous training, a life that many of the performers began in childhood. Their job is to convince the world that the circus still matters.[/caption]
1890
562540881200002e007e56deSocietatea Americană de Microbiologic participă la concursuri de artă!

Societatea Americană de Microbiologic participă la concursuri de artă!

Text de Raluca Antuca

Cine spune că oamenii de știință duc o viață plictisitoare, plină de formule și teorii? Sau că sunt constrânși să lucreze într-un program de rutină, în care cercetează și aplică noțiuni de fizică și chimie?

Cred că nimeni nu va mai avea curajul să spună că acești oameni sunt plictisitori, după ce vor afla că există un concurs de artă pentru Societatea Americană de Microbiologi. Folosindu-se de diferite materiale, precum proteină, drojdie și bacterii, microbiologii au realizat lucrări creative, pe care nici nu le credeai posibile fără modul tradițional de lucru- hârtie și acuarele.

Lucrarea care a captat atenția tuturor este Starry Night, realizată de Melanie Sullivan. În locul picturii cu ulei pe pânză, opera de artă este realizată cu bacterii în mai multe recipiente speciale, care se numesc “petri”. Dacă Vincent van Gogh ar fi trait să vadă această reproducere neobișnuită, s-ar fi mirat de cât de bine sunt redate cerul înstelat, lumina lunii și ceața care fac tabloul atât de fermecător.

Această competiție a invitat oamenii de știință să exploreze anumite aspecte culturale, dar și frumusețea domeniilor pe care le studiază. Aici puteți vedea toate lucrările înscrise, iar mai jos doar pe cele câștigătoare!

562540e21400002200c7a415 562541ad12000026007e56e3 562545f61400002a00c7a429 562545f81400002b003c8907 562545f712000026007e56f9 5625461b12000026007e56fa 562541291200002e007e56e2 562541711400002a00c7a418

1636
medin echilibrul dintre presiune si relaxare se naste curajul

din echilibrul dintre presiune si relaxare se naste curajul

in NY TIMES de astazi e un profil al Simonei Halep ca urmare a ascensiunii ei pe locul 5 in clasamentul mondial al celor mai bune jucatoare de tenis.

(bravo Simona, ambitia, determinarea si vointa ta ar trebui sa fie exemplu pentru toti romanii)

*

In articol e o declaratie a antrenorului Wim Fissette ( a lucrat cu una dintre jucatoarele care au fost numarul 1 – Kim Clijsters ) care puncteaza unde s-a facut diferenta intre locul 64 si locul 5, salt urias pe care Simona l-a facut in mai putin de un an ( e jucatoarea cu cele mai multe meciuri si turnee cistigate in ultimele 10 luni)

“She told me she put too much pressure on herself and, therefore, she was always starting with the plan of making no mistakes, no unforced errors,” Fissette said. “The focus was too much on that, and she was too defensive. At one moment, she really told herself to be more offensive, to play more aggressive. And that’s what she did, and she gained confidence by winning matches and she became more and more aggressive.”

Imi place mult observatia asta fina pe care Simona a facut-o asupra comportamentului ei, nu doar pentru ca arata ca e o tinara care e preocupata sa vada dincolo de ce face in teren (altfel nici n-ar fi ajuns in primele 5 jucataore ale lumii) , ci si pentru ca – inca o data – sportul da o lectie frumoasa despre viata.

*

In viata pornim adesea punind presiune pe noi sa nu facem greseli “nefortzate” (greseli generate de noi, nu de adversar), sa fim “perfecti” si concentrindu-ne pe asta devenim defensivi, centrati pe noi, in loc sa ne orientam catre ceilalti si sa indraznim mai mult.

Daca am indrazni, am repurta si citeva victorii (poate n-am cistiga chiar toate punctele, dar citeva tot am cistiga), iar asta ar aduce mai multa incredere in noi , ceea ce indirect va genera alte victorii.

Acelasi comportament poate fi translatat si in managementul echipelor (antrenoratul urban- corporatist);

E un echilibru catre trebuie gasit intre presiunea pe care o pui pe angajat ca sa faca lucrurile cit mai bine (cel mai bine) si relaxarea pe care ajuti sa o obtina ca sa capete curaj sa incerce mai mult.

*

vedeti cite lucruri se pot invata din sport? duceti-va copiii la sporturi, nu doar ca se dezvolta armonios, invata si sa gindeasca sanatos.

1114
voyageam vorbit cu Calatorul Legendar din Social Media

am vorbit cu Calatorul Legendar din Social Media

buna, Dragos?

da.

sunt Cristina Bazavan, te-am sunat in legatura cu competitia Calatori legendari in Social media. Stii, eu am fost singura fata din juriu si eu anunt participantii barbati care e rezultatul lor in aceasta competitie…

aaaa, da. ca tu esti in juriu. (un pic de ingrijorare in voce)

esti pregatit sa afli rezultatul?

(freamat la capatul celalalt al telefonului): pai da, cum sa nu.

bine. am un mesaj special pe care trebuie sa ti-l spun. fii atent. (vocea mea a devenit ca de stiri, am inceput sa rostesc cit mai rar urmatoarele cuvinte)

 

Competitia “Calatori Legendari in Social Media organizata de Heineken a luat sfarsit. 
Iti multumim pentru originalitatea si creatitivatea de care ai dat dovada. 
Ne-a facut placere sa vedem entuziastmul cu care te-ai inscris in competitie, cu care ai abordat fiecare postare si sa regasim spirtul de aventura in fiecare calatorie despre care ne-ai povestit.
(Dragos a inceput sa freamate si sa ofteze. vorbeam deja de mai bine de 30 de secunde si nu spusesem nimic despre a cistigat sau a pierdut)
Juriul a deliberat, a citit toate posturile inregistrate in competitie si… (Dragos a oftat)
tu … ai cistigaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat!
din partea cealalalta s-au auzit semne de bucurie si de relaxare , cu un oftat de usurare inclus. n-am mai apucat sa-i spun ca a obtinut punctajul maxim, deja il felicitam si el era foarte fericit
***
S-a intimplat aseara la 17.30 si este pentru prima data de cind fac parte dintr-un juriu cind am onoarea sa anunt eu cistigatorul, ca sa ma bucur de bucuria lui.
Cu bucurie va anunt si pe voi  ca Dragos Schiopu (haotik.ro)  este Calatorul Legendar din Social Media. 
***
A fost o jurizare frumoasa pentru ca, asa cum a comentat Manafu in discutiile interne ale juratilor (in echipa juratilor au fost  Andi MoisescuChinezu’Razvan Pascu si Manafu, plus subsemnata), calitatea scrierilor si valoarea profesionala a celor inscrisi a fost foarte ridicata. Ii salut aici pe Anca Gradinaru, pe care o stiti din super reportajele de la Antena, dar si pe Alin Ludu Dumbrava, un rafinat critic de cinema. Amindoi au avut povesti foarte frumoase inscrise in competitie. Dar ii salut si le multumesc tuturor celor care s-au inscris pentru povestile si intimplarile frumoase pe care le-au impartit cu noi.
Aventura continua pentru Dragos. El merge la un Space Training si abia astept sa citesc povestile lui din aceasta noua experienta.
3328
logo campanieIn lumea adevaratilor invingatori

In lumea adevaratilor invingatori

ne luam energia din validarile celorlalti: un bravo spus de la un superior ierarhic sau de la un prieten in care avem incredere, o imbratisare in familie, un premiu pentru efortul care e deja cu impact public.

victoriile noastre personale sunt ca la un concurs cu jaloane: daca te incadrezi in standardele de timp si miscare (trebuie sa ai casa, masina , copil, familie in timing corect) si exersam partile tehnice cu religiozitate ca sa terminam competitia decent.

***

mie nu-mi plac invingatorii astia. nu sunt nici buni, nici rai. le respect efortul, dar nu-mi plac. nu (mai) vreau sa fac parte din echipa lor, cu orice risc.

pentru mine, adevaratii invingatori sunt cei care se lupta sa cistige razboaiele cu mintea si trupul lor, oamenii care nu se lasa.

oamenii care traiesc intr-o lume a victoriilor precum Guliver in tara uriasilor. tot ceea ce pare minuscul pentru ceilalti e urias pentru ei, si stiu sa se bucure de ce li se intimpla.

***

imi pare rau sa va anunt dar, chiar daca vi se pare ca va recunoasteti in textul asta, nu e despre voi. foarte putini dintre cei care cititi aceste rinduri stiti cu adevarat ce inseamna bucuria de a da la cos, intr-un meci de baschet, asezat intr-un scaun cu rotile. sau – cum am vazut anul trecut la Jocurile Paralimpice si mi s-a parut cel mai emotionant, suprauman si puternic lucru pe care l-am trait vreodata –  sa bati recorduri de inot viteza cind n-ai nici miini si nici picioare.

(va rog tare sa cititi aici despre cum s-au vazut Paralimpicele , de la fata locului, de la Londra)

unii dintre cei mai adevarati invingatori  sunt copiii aceia minunati care se inscriu in competitiile paralimpice. care merg la concurs stiind ca vor fi validati nu doar in interiorul gastii/ familiei lor ci pentru ca au facut ceva special, in conditiile in care ei simt ca nu pot face lucruri ca toti ceilalti. (da, stiu, “adevarat” n-are grad de comparatie, dar vreau eu sa aiba acum)

***

sunt onorata sa va anunt ca Comitetul National Paralimpic  si Olympus, unul dintre cei mai mari jucatori de pe piata romaneasca de lactate, lanseaza campania naționala “Sustinem adevaratii invingatori”, prin care sportivii cu dizabilitati sunt sprijiniti activ si pe termen lung in lupta pentru victorii, pe drumul lor către Rio de Janeiro, unde vor avea loc Jocurile Paralimpice din 2016.

am fost acolo de la primul moment al colaborarii Olympus cu paralimpicii si sunt foarte bucuroasa ca vor sa-i ajute pe in continuare.

saptamina trecuta au fost  Cupa Danubius  dedicata sportivilor cu dizabilitati locomotorii si Campionatul National de Powerlifting ( la Galati, 18-20 aprilie) dar si Campionatul National de Popice pentru Nevazatori ( la Cinciș, Hunedoara,  20-21 aprilie)

am sa va arat curind fotografii de acolo si am sa va fac cunostinta cu cistigatorii.

si am sa va anunt care sunt competitiile viitoare ca sa mergeti sa-i aplaudati pe copii. sa nu ziceti ca mergeti pentru ei, o sa mergeti de fapt pt voi: pentru ca dupa ce ii vedeti pe copiii aceia cum se bucura de micile lor victorii, dar si ce eforturi uriase fac pentru actiuni pe care voi le considerati naturale, o sa va reasezati scala victoriilor.

si s-ar putea sa nu va mai pese foarte tare de concursul cu jaloane.

1181
castigatoarele_200x200px (1)Mai sunt 3 zile pina incepe Siemens Race!

Mai sunt 3 zile pina incepe Siemens Race!

De joi incepe cea mai tare competitie a anului: Siemens Race – un concurs intre 5 echipe de cite 2 bloggeri care au de parcurs un traseu prin jumatate de tara.

Anul trecut, la prima editie, ii invidiam foarte tare pe participanti, anul asta, alaturi de Cristina Chipurici sunt in competitie, ne-am numit echipa “Cistigatoarele” si ne-am pregatit sa ne distram.
Am vorbit cu doi dintre competitori – Razvan Baciu si Adi Ciubotaru – si ei sunt pusi pe distractie:) Adi a zis ceva care m-a inspirat “s-ar putea sa cistigati voi pentru ca Pyuric are o comunitate puternica pe facebook”. Cred mult si in comunitatea mea, in voi adica, si uite ce am in minte:)


Ca sa fiu foarte sincera, scopul meu in aceasta cursa e sa intilnesc oameni frumosi si sa aflu povesti nespuse inca: despre solutii creative de sustenabilitate, despre prietenie, despre locurile pe care le vizitam. Dar stiu ca nu vom putea merge de la Chitila la Craiova, sau de la Craiova la Govora, sau nu vom putea ajunge la Iasi sau Constanta, fara ajutorul vostru.

Pentru ca la fiecare destinatie primim un quiz cu 4 intrebari pe care trebuie sa-l rezolvam cu ajutorul vostru, pe o pagina de facebook. Cum Adi ne-a dat un hint, am decis sa ne desfasuram mai intii pe pagina lui Pyuric – Cristina Chipurici, apoi pe pagina mea. Fiecare trebuie sa rezolve pe pagina ei cite doua quiz-uri:)

Avem si un premiu pentru cel mai activ membru al comunitatii noastre – cel care ne va ajuta mai tare: un ebook.

***
daca vreti sa ne ajutati sa cistigam (suntem simpatice, stiti, nu?) tineti minte urmatoarele info:)

In Race aveti sunt Quiz la: Bucuresti (10 mai), Campulung (11mai), Vaslui (14mai) si Galati (15 mai). Fiecare Quiz are 5 intrebari.

· In afara acestor Quiz-uri mai sunt citeva teste. Testele sunt diferite de la locatie, la locatie. Acestea se afla in localitatile: Chitila, Craiova, Govora, Brasov (2 teste), Bacau (2 teste), Iasi, Vaslui, Tandarei si Constanta.

Toate raspunsurile la chestionarele Siemens sunt disponibile online, astfel incat sa puteti avea acces la informatii. Sursele oficiale de informatii sunt website-ul Siemens Romania si blogul Siemens

***

ma astept sa fiu incurca lume, sa o ratacesc pe colega de echipa, sa fac tot felul de nastrujnicii – pentru ca viata mi-a demonstrat ca pot sa ma ratacesc si cu road book in fatza:)
dar stiu sigur ca o sa fac tot posibilul sa va povestesc cele mai tari si mai emotionante intimplari din cursa: si despre colegii competitori (o gasca tres tres simpa: Alex MaziluRazvan BaciuAlex Negrea – Adrian CiubotaruAndrei Crivăț– Marius SescDan Dragomir – Răzvan Pascu ) si despre Siemens, si despre locurile si oamenii pe care-i intilnim pe drum.

***

apropo, cursa incepe joi pe 10 mai si se termina pe 16. ce sa-mi pun in bagaje? aveti alte sfaturi de dat?:)

credeti ca o sa cistigam, noi, Cristinele?

P.S. sa ne puneti o vorba buna la supervizerul competitiei, Dan Santimbreanu, ca nu se stie niciodata cind avem nevoie de o pila:) si sa urmariti detalii despre competitie pe pagina oficiala de facebook, Siemens Race.

2941
tomacite ceva despre dirzenie: Toma Coconea

cite ceva despre dirzenie: Toma Coconea

cred ca dirzenia e una dintre calitatile cele mai rar intilnite la oameni. in mintea mea, dirzenia nu e doar sinonima cu niste alte calitati (conform dex) ci le combina pe toate, intr-un cocktail de super om si super caracter.

DÂRZÉNIE s. f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare. 2. Neînduplecare, perseverență; p. ext. îndărătnicie, încăpățânare. 3. Mândrie, semeție. [Var.: (reg.) dârjénie s. f.]. – Dârz + suf. -enie.

sa va dau un exemplu de ieri din incredibila cursa RedBull X Alps.

Singurul roman aflat in competitia ( sunt 30 de sportivi, trei au iesit deja din concurs) care are ca miza distanta dintre Salzburg si Monaco, prin Alpi, pe jos sau cu parapanta, Toma Coconea, conducea ieri plutonul sportivilor.

A fost primul mai bine de o jumatate de zi, dupa care un vint norocos l-a facut pe elvetianul Christian Maurer sa zboare timp de 4 ore mai bine de 70 de km si sa treaca pe primul loc.

Azi noapte pe la ora 11 ( ora RO), distanta dintre Toma si Maurer era de 30 de km. de dimineata, distanta dintre ei era de 6 km.

Toma a mers aproape toata noaptea prin munti, ca sa recupereze distanta.

*

m-am gindit mult de dimineata cum trebuie sa-ti functioneze mintea ca sa ai o asemenea reactie: sa nu te descurajezi ca altul a avut noroc si sa perseverezi pe drumul tau, utilizindu-ti toate resursele fizice si emotionale.

n-am gasit alt cuvint decit “dirzenie”.

*
puteti urmari REDBULL X ALPS live si il puteti sustine pe Toma Coconea participind la un concurs care va duce la Monte Carlo.

1321
cosprimul meu meci de baschet

primul meu meci de baschet

Un meci de baschet = niste baieti inalti si musculosi care alearga in chiloti pe un teren atit de mic incit poti sa-i vezi in detaliu. Slam dunk. Michael Jordan. Vlade Divac. Ghita Muresan. Asta e tot ce stiam despre baschet. TOT. Pina astazi.

Una dintre prietenele mele Oltea – (cunoscuta de voi drept Nebuloasa) care e strins legata de echipa B C Timisoara – a venit cu echipa ei la doi pasi de noi, la Otopeni. Asa ca am mers pentru prima data in viata mea la un meci de baschet: fix la Otopeni, ca sa petrecem mai mult timp cu Oltea si sa sustinem echipa ei.

Bine,recunosc, si  ca sa-i vedem pe baietii frumosi in chiloti.

*

Baschetul la fata locului nu seamana cu ala de la tv.

In primul rind are miros.

Intr-o sala care are maxim 100 de locuri si e cit sala de la liceul pe care l-am terminat, jucatorii trec milimetric pe linga tine, de la vestiar si catre vestiar. Si-i simti. Nu miros a after shave, ci a … ceva aspru si intepator.

M-am gindit la formol, apoi la solutiile chinezesti pentru masaj. A venit Andrei Cismaru (fost jucator de baschet, translatorul meu la acest eveniment) si-a facut lumina: miros a Ben Gay. Jucatorii intra pe teren imbalsamati in Ban Gay ca sa evite intinderile musculare.

Sportul, ca mai toate lucrurile pe care le stiu, este (si) despre echilibru.

Baschetbalistii  se incalzesc pentru intrarea in teren fortindu-si ligamentele, intinzindu-le la maxim. (probabi ca toti sportivii fac asta)

Am vazut o balanta de trupuri intr-un echilibru perfect pentru un stretching spectaculos (banuiesc ca si dureros): fizioterapeutul BCTimisoara si-a pus cele peste 80 de kg balans pentru bratele lui  Dan Paltinisanu care, aplecat in fata peste picioarele in echer, isi impingea la limite teribile muschii picioarelor; vibrau pur si simplu.

(putin mai tirziu am aflat ca Paltinisanu e fiul unui celebru fotbalist care a dat numele stadionului din Timisoara si ca in urma cu o saptamina a facut eforturi incredibile ca sa joace cu o acidentare la glezna. Acum, cind scriu mai stiu si ca e un membru important al echipei nationale si zimbesc cu gindul la cit de mare e in umeri si cit de subtiri ii sunt gambele: ca de balerina)

Baschetul cu barbati are si arbitri femei.

Am vazut-o astazi pe o doamna care abia daca le ajungea pina la mijlocul bratului celor mai multi dintre sportivii pe care i-a arbitrat. Am admirat-o pentru vointa cu care se baricada de orice semnal sonor venit din public. Simteam cum si-a asezat intre ea si public un geam, cum nu aude ce vine de la un metru de ea de la spectatorii recalcintranti, abtiguiti si mitocani. E si asta o chestiune de echilibru, de antrenament si de concentrare.

Baschetul iti afecteaza creierul

Stiu suna ciudat, dar Andrei mi-a explicat ca e un sport anaerob (in sala inchisa), jucatorii alearga pe spatii mici cu viteze mari, consuma mult oxigen si, de la un moment incolo, creierul nu se mai oxigeneaza cum trebuie. Asa se explica de ce apar si violente pe teren.

Motiv ca sa citesc what sports do for your brain

Sigur asta e valabil pentru jucatori, desi nici unii spectatori nu pareau ca se simt prea bine. Am intilnit mitocanul de Otopeni (am sa-i dedic un blog) care facea ca toate animalele din spatele cosului pentru a le distrage atentia jucatorilor la loviturile de pedeapsa/or libere. (Iarta-ma Andrei stiu ca mi-ai spus cum se cheama loviturile alea, dar am uitat)

Baschetul e cu imbrinceli-vinatai-julituri

Cind te uiti din rindul 2 din spatele unuia dintre cosuri ti se stringe inima la fiecare agomerare umana. Cred ca jucatorii pleaca acasa cu nenumarate vinatai pe la coaste; am vazut pumni plasati discret, coate care inteapa, brate care imping si alte utilizari ale greutatii corporale intru impiedicare adversarului de pot sa fac exercitii de gimnastica timp de o luna cu ele.

Jocul? Pe cuvint daca vedeam cind era vreo greseala.

Abia daca apucam sa vad mingea, darmite sa inteleg ca au facut pasi, n-au pasat altuia care era mai bine amplasat in teren sau cine stie ce regula au mai incalcat. (Ce au facut? il intrebam pe Andrei si el traducea de ce fluierase arbitrul). Sa mai recunosc si jucatorii ar fi fost ca si cum as fi obtinut doctoratul.

Ca la orice lucru din viata, pentru a putea vedea detaliile care fac diferenta, pentru a putea privi in profunzime, tre sa fi atit de familiar cu lucrurile de baza incit sa faca parte din tine. nu cred ca ajung la performanta asta cu baschetul.

Habar nu am ce scor a fost la final.

(nici nu ma prinsesem ca s- a terminat, m-au pierdut de pe la sfertul 3). Stiu ca Timisoara a luat bataie si mai tin minte privirea dezamagita a nepotului unuia dintre jucatorii timisoreni, un baietel de 9-10 ani, care venise cu sora jucatorului la meci.

In masina, am comentat cu fetele cu care am vazut meciul ca micutul tocmai ce a primit o lectie despre infringere.

“bine ca a invatat prin exemplu indirect” a zis Alina Mereuta.

“va trebui sa invete si din exemplu direct pina la urma”, am continuat eu.

De fapt, cred ca  despre asta ar trebui sa fie sportul: sa invatam sa ne depasim limitele pentru a obtine victorii, dar sa ne si obisnuim cu infringerile.

*

Andrei a zis ca ma mai invata si cum e cu rugby-ul, dar daca mai aveti alte sporturi exotice de explicat stiti unde ma gasiti:)

Multzam Oltea, Ruxa, Diana, Alina si Andrei.

Foto by Diana Stoleru (cu jucarica mea, galaxy tab)

4127
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!