ma impietreste gindul ca trebuie sa jurizez ceva; sa apreciez- cataloghez- clasific munca unor oameni.
oricum ai lua-o, judeci cu alta unitate de masura decit au facut-o autorii. iar daca te gindesti ca textul pe care-l citesti e scris de cineva care si-a pus toate asteptarile in concursul la care participa, simti cum se aseaza pietroaie in miinile tale si nu-ti mai vine sa dai paginile.
cind e vorba de arta, imi place sa cred ca un criteriu bun e emotia: m-a impresionat? mi-a transmis o stare?
dar cind e vorba de texte, intervine relevanta la tema, tehnica, impactul si, desigur, starea pe care mi-o aduce textul: m-a dus intr-o lume in care sa fi uitat ce am eu si sa fiu parte din povestea lui?
***
miine trebuie sa jurizez un concurs de jurnalism european, am recitit astazi textele celor care s-au inscris si… mi s-a facut dor sa editez. cel putin 3 dintre ele ar fi fost foarte foarte emotionante cu un editor bun.
as vrea sa se faca o scoala de editori. aproape ca ma bate gindul sa fac eu cursuri for free. dar oare editorii ziarelor ar vrea sa (mai) invete?
***
spunem ca nu ne mai citeste publicul; e adevarat, dar daca noi nu avem o continua preocupare pentru limbaj si pentru dinamica scrierii, nu putem tine pasul cu publicul. si-l plictisim oricit de puternica ar fi informatia pe care vrem sa o transmitem.
