Tag : cornel ilie

SAMSUNG CSCCum o cutie muzicala a schimbat viata unui oras: Rothenburg ob der Tauber

Cum o cutie muzicala a schimbat viata unui oras: Rothenburg ob der Tauber

de citeva zile ma aflu in Germania, la invitatia biroului national de turism, ca sa descopar povesti despre Craciunul german; aceasta este o poveste reala, despre cum o cutie muzicala a schimbat viata unui oras de talia Sighisoarei

 

In 1963 un domn pe nume Wilhelm Wohlfahrt si-a petrecut Craciunul impreuna cu sotia sa si cu familia unui coleg american de la compania unde lucra IBM, acasa la el. Americanii s-au indragostit pur si simplu de o cutie muzicala din lemn pe care Wilhem o avea: o constructie circulara de lemn in care apareau Magii, Fecioara Maria si pruncul Iisus.

Tinarul domn a vrut sa le faca o bucurie prietenilor sai asa ca a incercat sa le cumpere si lor o cutie muzicala similara, dar cum imediat dupa Craciun toate decoratiunile au fost scoase din magazine,  Wilhelm a trebuit sa mearga la producator sa-l roage sa-i vinda o cutie muzicala.

Erzgebirge – producatorul  – a fost insa un foarte bun afacerist. Mai avea 10 asemenea obiecte si i-a spus “le cumperi pe toate sau nu cumperi niciuna”

Cu 9 cutii muzicale in plus Wihelm s-a transformat in vinzator de ocazie sunind in cartier – din usa in usa, la vecini. Dupa 3 vizite, politia l-a arestat pentru ca nu avea voie sa vinda fara o autorizatie.

L-au eliberat dupa citeva ore, doar ca – in timp ce-i explica politistului de ce are acele cutii, o femeie i-a auzit povestea si i-a spus ca le poate vinde intr-un bazar al armatei americane.

Cutiile muzicale s-au vindut foarte repede si organizatorii bazarului l-au rugat sa mai aduca si alte decoratiuni de Craciun, alte jucarii din lemn produse de mestesugari germani.

Asa a ajuns Wilhelm sa faca o companie dupa numele sotiei lui (el nu avea voie pentru ca muncea la IBM) prin care sa vinda obiecte de decoratiuni pentru Craciun.

18 ani mai tirziu cind afacerea prosperase si deja produceau colectii de decoratiuni de Craciun, fiul sau – Harald –  s-a gindit: “cum ar fi sa avem un Christmas Wonderland?”, un loc magic in care pe toata durata anului sa fie Craciun, sa se vinda cele mai spectaculoase decoratiuni si jucarii din lemn, iar zapada si bradul de Craciun sa fie prezente in orice luna.

Astazi Käthe Wohlfahrt Christmas Store e un magazin pe doua etaje, in care e iarna si vara, un magazine care pare un cartier facut din turta dulce. Are peste 30.000 de decoratiuni de Craciun, are un brad urias de aproape 6 metri inaltime in care sunt 1300 de globulete. In lume mai sunt alte 3 magazine, deschise tot timpul anului care poarta acelasi nume, iar in perioada Sarbatorilor apar popup stores pe toate continentele cu produsele Käthe Wohlfahrt Christmas.

Orasul in care s-a deschis primul magazin – si cel mai mare din lume – Rothenburg ob der Tauber (un oras construit pe o fortareata medievala) si-a adaptat viata dupa succesul magazinului: pastreaza peste an decoratiuni de Craciun in locuri special amenajate si, gratie acestui fapt, a devenit unul dintre cele mai vizitate locuri din Germania. Peste 11 milioane de vizitatori ajung in fiecare an in oraselul in care e tot timpul Craciunul, un orasel care are putin peste 10.000 de locuitori, iar asta a facut ca Rothenburg ob der Tauber sa ajunga dintr-un orasel sarac unul foarte prosper.

In magazinul Käthe Wohlfahrt Christmas la parter, pe partea dreapta catre capatul “strazii germane” e o vitrina: acolo sunt multe cutiute muzicale. Printre ele si modelul cutiei muzicale create de Erzgebirge in 1962. E la vinzare pentru vizitatorii care vor sa pastreze spiritul Craciunului in tot timpul anului.

Cutia muzicala care a schimbat viata orasului, acea cutie muzicala pe care a vazut-o prietenul american al lui Wilhelm, se afla in biroul lui, la loc de cinste.

*

Nota mea: in prima parte a acestui an am lucrat la proiectul Orasul Minunilor al trupei VUNK  care promova cel mai mare concert al carierei lor  de pina acum si care a avut la baza un basm scris de liderul trupei, Cornel Ilie, despre un oras a carui viata e influentata de cutiile muzicale pe care le primesc la nastere locuitorii.

Stiu sigur ca inspiratia lui Cornel pentru basmul lui nu a plecat de la aceasta poveste reala, germana,  nici nu cred ca o stia, si mi se pare minunat ca la sfirsitul anului am putut descoperi ca, undeva in lumea asta exista un oras care a fost salvat de o cutie muzicala. Si ca povestea imaginata de Cornel, dincolo de metafora, poate fi reala.

aici primul capitol la basmului creat de Cornel Ilie, in lectura lui Marian Ralea

2979
Vunk Orasul MinunilorVUNK IN ORASUL MINUNILOR – Descriere tehnica a campaniei de comunicare

VUNK IN ORASUL MINUNILOR – Descriere tehnica a campaniei de comunicare

La editia 2014 a premiilor nationale in comunicare, PR AWARDS, Trupa VUNK a realizat o premiera: a fost primul reprezentant al industriei muzicale romanesti caruia ii este recunoscuta munca in campaniile creative de comunicare, alaturi de marile agentii de publicitate.

Cu campania sa, VUNK IN ORASUL MINUNILOR, Trupa VUNK a fost nominalizata de un juriul international in doua categorii pentru cele mai bune campanii de comunicare ale anului, Events si Digital PR, primind o diploma de excelenta pentru rezultatele muncii sale.

Cu acordul managementului trupei, Cristian Stan, dar si al liderului acesteia, Cornel Ilie, postez mai jos descrierea tehnica a campaniei asa cum a fost ea prezentata pentru evaluarea juriului.

Informatiile ar putea ajuta studentii la comunicare, dar si pe cei care se afla la inceputul carierei in industria muzicala.

Zilele viitoare voi posta si citeva informatii de culise, intimplari amuzante din aceasta campanie.

(am mai povestit despre aceasta campanie, in calitate de consultant de imagine pentru Trupa VUNK, la Webstock 2014, discursul aici)

*

CITY OF WONDERS by VUNK

THEME/ OPPORTUNITY

In April, Cornel Ilie (the leader of the band VUNK) announced the team that the next big concert will be named “VUNK in Orasul Minunilor”, will be inspired by a fairy tale written especially for this show, and that he wants to show people that the City of Wonders (Orasul Minunilor) exists.

As the band felt the need to return to an influencers audience, after the success of the songs “Pleaca”, “Asa, si” that brought a numerous listeners (mainstream), creating Orasul Minunilor was an opportunity to target hi educated, hipsters, influencers and trendsetters.

With a budget of only 3400 euro was created a virtual city with over 10.000 inhabitants, a PR campaign close to 300 news with a feedback from the audience in over 1000 posts with hashtag #orasulminunilor on facebook, instagram, twitter.

RESEARCH

To identify the needs of the targeted group were contacted sociologists, psychologists and strategists in political communication. It was identified the need to have a leader in who one should trust, but also the need of affiliation to a better world, a more positive one. It was indicated the mistrust in the fact that one can be helped or listened by a state authority or by a leader.

The Idea: Creating a social movement that militates for good deeds, common sense, and positivism. The movement “Orasul Minunilor” shows that “urban wonders” exists, that there are people that have common sense and are willing to do good things, that education is a solution, not a problem.

PLANNING

Objective:

Creating an online community formed by influencers that can be active not depending of the brand VUNK, increasing the awareness of VUNK for the new target, increasing ticket sales for the concert VUNK in Orasul Minunilor

The Strategy:

The campaign was divided in 3 stages: 1. Creating anonymity Orasul Minunilor. 2 Direct association with VUNK (it was created the anthem of Orasul Minunilor – “Ne facem auziti”, a song with a strong social message; the band members were transformed into superheroes that transforms every place in one suitable for Orasul Minunilor) 3. Associating defining elements of Orasul Minunilor with moments from the show presented to the audience.

In the first stage it was aimed physical and emotional redesigning of the space of the targeted group specific to their needs, in the second part they were presented the leaders they have needed, and in the final it was showed that the created elements of the virtual space of Orasul Minunilor can exist. Magic can be real.

The targeted audience: influencers, trendsetters, the audience of film/dance/theater festivals.

Personal channels of communicating messages: facebook Orasul Minunilor, youtube Orasul Minunilor, www.orasulminunilor.ro

Implementing

Because the research and preparing part took time, the implementation started in June, two months after the idea was born.

Tactical, the campaign functioned cyclic – off line action/ amplification in online – and it was formed by special projects that aimed the needs of the targeted audience, there were evidence that the events they dream/want were happening.

The implementation has been adapted during the 4 months of the campaign related to the events happening in the public space (one of the charity actions started from the IceBucket Challenge, the teasing for the Orasul Minunilor’s anthem was made as an election campaign).

Stage 1: CREATING ORASUL MINUNILOR ANONYMOUSLY

1.1   Capturing the attention of the target audience: on a facebook page specially created, were posted photos and texts that could influence emotionally the targeted audience – famous movie lines, famous book quotes of great thinkers. Each one of those had key words: dream, technology, aspirational, surrealist. Most of them were preferred by Cornel Ilie, the bands leader to keep a connection to what was going to be created for the show. At the same time it was made a sampling with branded balloons with Orasul Minunilor, on 1st of June, in areas frequented by children.

1.2   Describing Orasul Minunilor: in the same virtual space were posted messages about the world of Orasul Minunilor, with the logo of Orasul Minunilor specially created – “In Orasul Minunilor an umbrella can shelter two persons”, “In Orasul Minunilor people are patient”, “In Orasul Minunilor cigarettes are not thrown off the window” etc 

1.3   Beautiful places in Bucharest and in the country were marked with big Aces of Spades with the logo of Orasul Minunilor. Over 100 places from Bucharest were invaded in 3 days by the Aces of Spades, the photos presenting the sign of Orasul Minunilor in those places were processed in a surreal way and posted on the Orasul Minunilor website and on the facebook page with a message that emphases the letter A (the graphic idea for the ace of spades was an inverted V –from VUNK).

1.4   Nine of the most important buildings of Romania were redesigned to integrate them in a fairytale world (see images addendum).  Some of them were The House of Parliament and the Patriarchy, that were going to be key elements in the Orasul Minunilor’s anthem videoclip in a few weeks ( see stage 2).

1.5   The first educational campaign of Orasul Minunilor: Tickets in advance. 13 of the most important artists of Romania took part in a spot associating buying tickets for a show with preparing for a trip. There were targeted the needs of the aimed group (artists, producers, event managers). Some of the artists that appear in the spot are Victor Rebengiuc, Mariana Mihut, Razvan Mazilu, Marius Manole, Loredana Groza, but also Marian Ralea (the narrator, see stage 2) and Cornel Ilie, the leader of VUNK.  https://www.youtube.com/watch?v=qh-VXH0NREE

1.6 The first good deed in Orasul Minunilor: a young boxer with huge potential to become a great champion, but who wanted to give up sport because of financial conditions, received anonymously the necessary sports equipment https://www.youtube.com/watch?v=B0_xCCWrLhQ

STAGE 2: Associating VUNK with Orasul Minunilor

2.1 VUNK Superheroes – on the facebook pages of the bands members were posted photos with them transformed in superheroes, aside of the question “ What super power would I have if I were a superhero?”

2.2. Reveal: Vunk created Orasul Minunilor: Two days after posting the superheroes photos, it was announced the concept of the show and revealed the poster “VUNK in Orasul Minunilor”.

2.3 The good deed Cornel Ilie: Part of the IceBucket Challenge, but also in the context of the need for blood donators for the blood banks, Cornel challenged the audience to donating blood.  The first 50 donators received tickets for the concert. https://www.youtube.com/watch?v=6gL6KD1nI2o

2.4 The first chapter of the Fairy tale: A short film was send to all those who bought tickets online, in which Marian Ralea is the narrator of the first chapter of the story that will be the foundation of the show. https://www.youtube.com/watch?v=JG2Q0SQfnLQ

2.4 Launching the anthem Orasul Minunilor – Ne facem auziti (We make ourselves heard)– VUNK si Ai Nostri. Two days of teasing in which the members of the band were presented as electoral candidates in Orasul Minunilor (see images addendum), followed by the presentation of the song that criticizes the deviations of the society, emphasizing the targeted needs of Orasul Minunilor (the need of a leader, to make oneself heard). In the video clip there are images with the patriarch holding a paint roller, but also with the House of the Parliament and Stavropoleus Church, elements presented in the stage 1 of Orasul Minunilor. https://www.youtube.com/watch?v=aXTHSBOhyU4

2. 5  30 bloggers were congratulated that they make themselves heard and were invited to become honorary citizens of Orasul Minunilor, as active members of the future campaign. The Bloggers received a personalized letter where the leader of the band thank them for the moments they made themselves heard and took attitude.

STAGE 3: Associating elements of Orasul Minunilor with the show and with the day to day reality.

There were communicated to the audience info about the structure of the show, about the technological innovations that made real a part of the world illustrated in Orasul Minunilor (holograms, surround sound, redesigning the show venue to be transformed into a fairytale land).

[caption id="attachment_30463" align="alignnone" width="284"] Imagine din animatia prezentata in timpul show-ului[/caption]

Post show there were communicated the resemblances through foto montages that made facing the surrealist pictures from the beginning of the campaign with images from the show in which a huge headlight floated across the audience, the scene had the signs of a huge ace of spades etc

At the same time the good deeds continued in Orasul Minunilor (a child with a rare disease received a special milk powder) and the band announced that Orasul Minunilor as a social movement continues beyond the show. By the end of the year, the comic book Orasul Minunilor will be launched, with the fairy tale written by Cornel Ilie, but also a short series of comics in which the members of VUNK are super heroes in Orasul Minunilor.

EVALUATION

At the moment of revealing VUNK created Orasul Minunilor (2 months from the beginning of the campaign), the facebook page Orasul Minunilor had close to 10.000 likes, all generated organic. Some of them, movies or theater directors, actors, ballerinas, producers, journalists.

(the likes number was close to 1000 bigger that the campaign benchmarks, the facebook page of International Film Festival Anonimul and of International Theater Festival of Sibiu, both of the pages being 3 years old).

The maximum reach in the week with the reveal: on Orasul Minunilor page: 80.000 and on VUNK 295.000.

The maximum reach in the week of the concert: on OM page 100.000, on VUNK 336.000

Anonymously, the movement Orasul Minunilor was on Observatorul 19, but also on the front pages of important newspapers and some of the most important websites of Romania.

The anthem Ne facem auziti (We make ourselves heard) generated not only news in magazines and online publications, but also special editions (gandul.info) or invitations on political debates for the leader of the band (Antena 1, Realitatea TV), interviews for Adevarul, Europa FM, Prima TV, ZuTV, Music Channel, Antena Stars, Cronica Carcotasilor.

Close to 300 news were seen in the press (on/off line) with 200% more than the presence of VUNK in the press of the similar concert from the previous year

Feedback from the audience: Over 1000 posts on facebook, twitter, instagram with hashtag #orasulminunilor.

Byron band created a special spot for Orasul Minunilor, and the movie „Barbati Misto” has adapted its campaign for the community of Orasul Minunilor.

The concert was sold out.

CREATIVITY vs BUDGET

With 3400 euro was created a big campaign for promoting a concert of a band in Romania, but also a community that continues to live as an NGO. Orasul Minunilor is a smaller brand of VUNK that promotes a healthy life style, culture and humanitarian actions.

[caption id="attachment_30468" align="alignnone" width="300"] Cornel Ilie si Cristian Stan – manager VUNK[/caption] [caption id="attachment_30469" align="alignnone" width="300"] Cornel Ilie Gala PR AWARDS 2014[/caption]
4530
sincerprezentare Webstock 2014 :Cum sa spunem povesti mai bune despre companii/branduri?

prezentare Webstock 2014 :Cum sa spunem povesti mai bune despre companii/branduri?

 

Cristi Manafu m-a rugat sa fac o prezentare care sa dea citeva puncte de urmat pentru ca o companie/ un brand sa aiba mai multe povesti in presa, sa se vorbeasca mai mult despre ea/el.

Evident m-am gindit ca pentru asta calea cea mai simpla si mai directa este: Sa raspunzi la intrebarile celor care sunt interesati de compania ta/brandul tau. Si sa o faci mereu cautind o anecdota, o intimplare memorabila.

La inceputul anului am tinut un seminar despre cum companiile din industria textila pot avea o relatie mai buna cu presa si acoperire mai mare in ziare. Si-am facut un exercitiu; am cautat cel mai mic stand, care parea cu investitia cea mai mica, cel mai simplu si-am rugat pe cineva de acolo sa vina sa imi rapsunda la citeva intrebari. I-am spus ca nu vreau sa aranjam nimic, nu vreau sa cercetez nimic despre compania domniei sale inainte, trebuie sa fie acolo si atit.

Si-a urmat un moment de magie…

Le-am spus celor din audienta ca vom face un exercitiu cu Stofe Buhusi si ca targetul meu e sa gasesc un story pentru o revista de business ( ZF, Business Magazin, Biz), un subiect pentru o comunicare in interiorul industriei in care activeaza (prin urmare in publicatii ca Dialog Textil sau Business Textil) si un subiect pentru o publicatie glossy up market.

am vazut neincrederea pe chipul auditoriului. Vorbeam despre Stofe Buhusi! si-am inceput sa intreb:

Citi ani are compania dvs

s-a format in 1885, prima companie de stofe din Romania, unul dintre proprietari a fost Kogalniceanu

exportati mult?

6 milioane pe vremea comunistilor, 1 milion acum, singura companie cu productie integrate

iata primul subiect pt publicatiile de business –  compania creata de Kogalniceanu, Stofe Buhusi, exporta si astazi de 1 mil de euro

 In timpul razboiului ce ati produs?

Uniforme  militare in timpul celui de-al doilea razboi mondial; si in razboiul din Irak am produs uniforme militare.

istorie, schite pentru costume insemna un story f bun pentru esquire

Din intrebare in intrebare am gasit povesti pentru reviste ca avantaje si desigur pentru publicatiile lor de profil pentru ca aveau o tehnologie speciala unica in ro.

Care e lectia din aceasta intimplare?

Orice lucru din compania ta are o poveste, trebuie doar sa fie puse intrebarile corecte pentru raspunsurile potrivite.

 

Unele companii au descoperit acest lucru si stiu puterea povestilor. Am avut placerea sa lucrez pentru Mc Donald’s in 2 ani diferiti la brosura Eu sunt M in care angajatii isi spun povestile in fata clientilor. Am descoperit povesti demne de filme, niste minunate lectii despre perseverenta, ambitie si determinare.

Ce a fost cu adevarat interesant pentru mine, dincolo de povestile oamenilor, a fost increderea. Alexandra Olaru, director de comunicare McDonald’s Ro, mi-a dat acces deplin la orice am vrut eu. I-am spus ca vreau sa vad inainte de a ne apuca de lucru cum functioneaza un restaurant McDo si ea mi-a dat full acces 2 zile in restaurantul de la UNIRII . Si mi-a mai dat mina libera sa fac povesti jurnalistice adevarate, nu mi-a cerut sa intreb ceva corporatist, nu m-a cenzurat in nicio intrebare in dialogul meu cu angajatii McDonald’s.

O parte dintre povesti le gasiti pe site-ul Mc Donald’s . Marea mea bucurie a fost cind, la un an distanta de la prima brosura, ma intilneam cu oameni din compania McDonald’s care imi spuneau – m-am regasit in povestile acelea, iar prietenii mei apropiati, citind povestile, au fost super impresionati de intimplarile de viata minunate.

Oriunde e o poveste, trebuie doar sa fii atent la ce e in jurul tau, sa raspunzi la curiozitatile oamenilor si eventual sa aduci un om din afara companiei sa se uite cu ochi proaspeti ca sa vada totul din alta perspectiva si sa descopere noi povesti.

*

Ce faci insa cind brandul comunica poveste cu fiecare dintre produsele sale?

Cum mai poti sa atragi atentia si  sa obtii mai multa acoperire decit esti deja obisnuit?

Ei bine, acum ajungem la tema acestui panel – inovatia in comunicarea online.

Anul acesta am muncit pentru unul dintre cele mai spectaculoase proiecte de comunicare din Romania, crearea unui oras virtual care sa reuneasca o comunitate noua, sa largeasca publicul tinta al unui brand.

E vorba de proiectul VUNK in Orasul Minunilor; in fiecare an, trupa VUNK are un concert cu o productie unica, cu o scenotehnica uriasa, comparabil cu al oricarei mari trupe rock de afara. E deja al 4-lea concert de acest fel, deci provocarea era foarte mare.

Pentru ca vorbim de entertainment, aparitii in presa sunt mult mai usor de obtinut pentru VUNK decit daca am vorbi de … napolitane, de exemplu, deci trupa era obisnuita cu o frecventa mediu spre mare de aparitii din anii precedenti.

Ideea de a crea in real “un oras al minunilor” a fost a lui Cornel Ilie, liderul trupei. Si intial a fost luat in calcul un site care sa functioneze ca o lume virtuala. Apoi am calculat resursele, am vazut ce e cost effective, si ca productie, si ca bani investiti, si am ales un blog si o pagina de facebook.

VUNK – ca orice trupa care are  traditie in Romania si mult succes – are o baza de fani foarte mare, numai ca voiam sa “ne jucam” cu alt public si-am decis ca nu o vom folosi deloc. Asa a venit ideea sa facem Orasul Minunilor sub anonimat. Si-am instaurat o regula interna: spunem, daca ne intreaba cineva, ca e proiectul unor prieteni. Nu minteam – era al unor prieteni , eu am inceput sa lucrez la comunicare in echipa lor tocmai pentru ca eram prieteni.

Am tintit de la inceput un public educat, rafinat, interesat de arta, daca vreti hipsteri, un public format din lideri informali in grupurile lor de prieteni.

Am inceput prin a posta pe facebook fotografii si texte cu care oamenii din acest public tinta ar fi putut avea un racord emotional: replici din filme celebre, din carti celebre, din mari ginditori.

Toate cu cuvinte cheie comune: vis, tehnologie, aspirational, suprarealist. Toate cu super potential de viral.

 

Intre timp am creat o miscare sociala pe care am numit-o Orasul Minunilor cu niste valori foarte  clare:

– sa ne uitam la lucrurile frumoase din jurul nostru si incepem sa le redescoperim magia
– sa facem fapte bune in anonimat, din credinta de a ajuta pe cineva, fara niciun alt interes
– sa reinstauram bunul simt si spiritul civic prin puterea exemplului

si-am comunicat toate acestea prin mesaje visuale foarte simple ca structura dar care defineau Orasul Minunilor, pe care le-am postat pe pagina de facebook creata.

Am continuat marcind cele mai frumoase locuri din bucuresti cu carti de joc uriase care infatisau As de pica: peste 100 de locuri. Fiecare loc care avea un As de pica a fost fotografiat si pus pe blog si pe facebook.

Cartile de joc au fost trimise si la multi dintre prezentatorii tv, ai canalelor de stiri sau nu, insotite de o scrisoare care spunea despre miscarea sociala Orasul Minunilor

Si-a aparut prima stire, prima preluare in presa si la tv. Observatorul de la ora 19.00 a avut o stire ampla despre miscarea sociala Orasul Minunilor.

Apoi, pentru ca targetam lumea artistica, educata, managerul trupei, Cristian Stan, care stia forte clar care sunt nevoile si problemele din aceasta zona profesionala, a propus sa facem o campanie de educare pentru ca publicul sa-si cumpere bilete din timp la spectacole, ceea ce ajuta industria divertismentului sa se dezvolte mai corect.

13 mari artisti ai RO au participat la crearea unui spot care compara mersul la spectacol cu o vacanta a sufletului. Printre ei Cornel Ilie si Marian Ralea, ambii cu care stiam ca urmeaza sa construim mai departe povesti. Niciunul dintre cei din spot nu a stiut despre ce e vorba, dar a participat pentru ca i-a placut ideea.

Evident au fost alte stiri in ziare, alte share-uri pe facebook, au pus pe wall-urile lor nu doar artistii implicati, ci si companii independente de teatru sau muzicieni care s-au regasit in povestea clipului.

Apoi, fideli cu ideea de a crea o  miscare sociala in care oamenii sa se recunoasca, am cautat sa facem “fapte bune”, sa ajutam fara niciun interes special, sub anonimat total: asa a aparut donatia anonima pentru un tinar boxeur care voia sa se lase de sport pentru ca nu-si permite financiar echipamentul. Antrenorul lui de la Dinamo ne-a spus ca are potentialul sa fie un mare campion dar ca e pe cale sa se lase. Copilul nu stie nici acum cine l-a ajutat, insa zilele acestea ii vom duce bilete la concert si dupa show  va face cunostinta cu Cornel Ilie si colegii lui.

Si, din nou, am avut stiri in ziare. Deja jurnalistii ne intrebau despre ce e vorba si se crease un val mare de curiozitate.

La 2 luni de la lansarea Orasului Minunilor in online pe pagina de facebook erau peste 10.000 de oameni, toti veniti organic.

E mult? E putin?

Pagina de facebook a festivalului Anonimul are aproape acelasi numar de fani, pagina Festivalului International de teatru de la Sibiu are putin sub 9.000. Tinteam publicul acesta si am ajuns in 2 luni la o audienta comparabila, desi vorbim de pagini cu vechime de minim 3 ani.

La momentul revealului absolut toate ziarele au scris despre concert, proiect, ideea nastrusnica, Cornel a fost invitat la televiziuni si toata lumea intreba “o sa continue Orasul Minunilor si dincolo de show?”

Ei bine, in paralel cu comunicarea pentru spectacol – care are toate elementele sa supuna spectatorul la o experienta cu adevarat inedita, suprarealista (VUNK se va juca cu toate simturile lor, cu mirosul, cu simtul tactil, le vor crea momente de magie la propriu) – a continuat, din august si pina acum, si comunicarea pentru Orasul Minunilor.

Alte citeva fapte bune – o donatie speciala de lapte praf pentru un copil cu o boala rara, un lapte pe care, cu ajutorul Nestle si Graffiti PR,  a fost adus special; o campanie pentru a dona singe – alte campanii de educare si dovezi concrete ca trupa VUNK face ceea ce spune, crede in valorile pe care le-a promovat.

Parte din sustinerea ideilor a fost ca au militat pentru un oras curat, asa ca nu au folosit deloc afisaj stradal ci doar outdoor , tv si radio pentru promovarea concertelor.

Evident cu costuri mai mari, dar au ramas fideli cu ideile pe care le promoveaza.

 

Orasul Minunilor a continuat cu o poveste scrisa de Cornel Ilie, cu un scurt metraj cu Marian Ralea in care e prezentat primul capitol al povestii, baietii din trupa au devenit super eroi care militeaza fiecare pentru ceva in Orasul Minunilor, va fi curind un serial cu benzi desenate, o carte care se lanseaza la concert cu o poveste scrisa de Cornel Ilie.

Rezultatul?

20 de mesaje/stiri/comunicari legate de Orasul Minunilor in presa in ultimele 3 luni intr-un total aproximativ de peste 300 de aparitii in ziare/site-uri/tv. ( aproape dublu fata de concertul de anul trecut)

O comunitate online in care sunt prezenti unii dintre cei mai importanti si influenti oameni din ro – de la oameni de publicitate, vedete media sau producatori regizori . o comunitate foarte rivnita acum de sponsorii concertului.

Si o lume speciala in care oamenii si-au gasit o oaza de bine. O lume care va continua sa existe si dupa 3 octombrie cind e concertul.

Care a fost cheia?

Tot timpul s-a mers pe nevoile grupului tinta, tot timpul am comunicat lucruri in care trupa crede cu adevarat si-am FACUT inainte de a COMUNICA; a fost mai intii  fapta si-apoi stirea. Am creat intimplarile, evenimentele, povestile despre care jurnalistii au scris.

Am schimbat putin sensul comunicarii din entertainment: am ales lucrurile in care liderul trupei crede (Cornel e unul dintre cei mai implicati social si umanitar artisti pe care-i cunosc), am creat evenimente care sa provoace un efect real, o schimbare (nu doar sa fie ceva PRistic) si , cu povestea reala in fata, jurnalistii au preluat foarte usor, iar comunitatea a raspuns prompt.

Dar absolut tot a fost facut cu SINCERITATE.

 

Acesta este un detaliu din decorul care va fi pe scena pe 3 Octombrie. El pastreaza conceptul tuturor fotografiilor pe care le-am folosit in campania de teasing, in ilustratiile ulterioare. Nimic din ceea ce s-a comunicat nu este intimplator, totul se va regasi – ca bucatile unui puzzle – in imaginea finala a show-ului;

De la comunicarea pentru Orasul Minunilor, pina la transformarea visuala in super eroi a baietilor din trupa (culorile folosite pentru hainele si machiajul lor) , faptele bune si campaniile educationale, toate isi au locul lor pe care spectatorii il vor descoperi in show-ul VUNK in Orasul Minunilor.

***

in loc de concluzie – ca sa raspund la provocarea lui Cristi Manafu despre ce sa faci ca sa ai mai multe povesti despre compania ta – spun doar 4 lucruri:

•Sa te uiti cu o curiozitate reala la ce e in jurul tau
•Sa raspunzi la intrebari cu povesti din companie
•Sa aduci pe cineva din afara companiei care sa scrie despre tine
•Sa provoci tu povestile, daca te tin friiele, care sa intereseze si sa miste oamenii
Dar orice ai face, TREBUIE SA FII SINCER.
Va multumesc.
Webstock, septembrie 2014
***
precizare pentru online; intreaga integrare VUNK in Orasul Minunilor ( cu imnul Ne Facem Auziti, cu campania electorala a membrilor trupei si comunicarea directa despre concert, cu refacerea unor cladiri simbol ale Romaniei care au luat un nou chip pentru Orasul Minunilor si care se regasesc si in videoclipul piesei Ne facem auziti) va fi subiectul unei prezentari ample la o conferinta viitoare cind vom avea cifrele finale ale proiectului.
Vunk HRC 6mar2014 publicVUNK #numaila2 HRC – secvente care nu isi gasesc locul in nicio stire

VUNK #numaila2 HRC – secvente care nu isi gasesc locul in nicio stire

“cele mai tari momente nu pot fi scrise si nu-si gasesc locul in niciun comunicat de presa”, o sa auziti aceste cuvinte de la orice PR de pe lumea asta. uneori se refera la lucruri care tin de etica profesionala (nu poti spune intimplari cu valoare anecdotica daca implica si alti colegi de breasla), alteori sunt secvente de viata, mici detalii, care dau culoare intimplarilor din jur si spun multe despre caracterul oamenilor, dar care nu sunt “newsworthy”, desi si-ar gasi oricind locul intr-un documentar sau un film.

ca aceste secvente pe care le pastrez in minte de la concertul VUNK – #numaila2 de aseara din Hard Rock Cafe.

***

in timp ce Cornel Ilie cinta “Balada pentru o minune” singur la pian pe scena, restul baietilor se odihneau pe niste scari dintr-o laterala a culiselor.

bateristul trupei, Nicu Sarghea, care avea o mina accidentata – ligamentele intinse – isi dadea cu un spray din acela pe care-l folosesc sportivii pentru anestezie locala. cind l-am intrebat “te doare tare?” mi-a raspuns sincer si scurt “e ok, facem treaba”. dupa o clipa s-a uitat curios, cu capul aplecat usor intr-o parte:  “n-a fost bine ceva?!”

cind venise la sala purta o atela si primul lucru pe care l-a spus, uitindu-se in ochii lui Cornel, a fost: “am sa cint, nu va faceti griji.”

*

in varianta de concert a piesei FIECARE e un intro lung instrumental in care Cornel se duce in culise si se schimba; are mereu tricourile fleasca si-asta e un indicator vazut “de aproape” pt efortul pe care-l depune, pentru ca altfel pare ca tot ce se intimpla pe scena e foarte usor.

pe intro-ul ala alearga pur si simplu ca sa tina cit mai mica pauza. aseara, cind s-a intors catre scena, din culise i-a iesit in fata o spectatoare; a luat-o in brate, a ocolit-o printr-o saritura si cu inca o saritura a urcat pe scena.

am in minte imaginea saltului care a cuprins in doi timpi treptele de la baza scenei – cu amplitudine, foarte sportiv, ca un cal de rasa la o cursa cu obstacole. cind a ajuns la microfon parea ca nu depusese niciun efort, ca nici macar n-ar fi fost plecat.

altfel, avea in culise sirop de tuse pt ca era racit.

**

cind au inceput primele acorduri de la “Numai la doi” publicul a izbucnit in urale. Diana – sora si asistenta managerului trupei, Cristi Stan – cea care are grija sa nu se uite niciun detaliu si sa ne tinem de toate cele planificate in strategii, Diana si-a schimbat intr-o fractiune de secunda expresia chipului: parca tocmai primise un tort mare mare.

uralele acelea (cind inca Andra nu era pe scena), faptul ca publicul recunoscuse din citeva masuri un cintec nou, erau pentru Diana un semn ca acest cintec va avea o viata frumoasa. si asta e mai mult decit orice tort mare mare.

*

cind pe scena era bis-ul si baietii cintau inca o data piesa noua, “CURAT”, managerul trupei – Cristi Stan – era in cabina artistilor. se oprise pentru doua momente cu mine si cu Cosmin Florea, cel care are in grija look-ul baietilor. avea citeva clipe de relaxare pentru ca imediat ce baietii terminau de cintat urma o sesiune de autografe si el, ca de obicei, devenea gardian protector pentru fiecare membru al trupei.

dar in clipele alea cit inca se mai cinta pe scena, Cristi si-a ridicat genunchii la piept, si-a pus picioarele pe canapea si, in pozitia care amintea de un copil putin necajit care vrea protectie si odihna, ne-a zis “mi-a venit sa pling!”. se referea la o secventa in care avusese un delay de citeva secunde la ceva ce-i spusese Cornel de pe scena.

nimeni din public nu se prinsese de intirzierea in reactie, nici macar noi care eram din echipa. stia el, si stia Cornel.

si in energia dintre cuvintele “mi-a-venit-sa-pling-pentru-faza-asta” era atit dorinta lui de perfectiune cit, mai ales, dorinta de a nu-l dezamagi pe Cornel.

astazi am aflat ca atunci, in timpul spectacolului, Cristi i-a trimis un sms lui Cornel, desi stia ca il va citi abia dupa ce se va fi incheiat concertul.

***

si-o secventa la care n-am fost martora, dar mi-a povestit-o Cornel.

exista o regula nescrisa ca ultimele 10 minute dinaintea oricarui spectacol sunt ale trupei si numai ale trupei. pentru concentrare, pentru intrarea in atmosfera. Cristi are grija mereu ca momentele de intilniri cu fanii care au loc inainte de concert (cel mai adesea sunt post show, dar mai sunt si exceptii) sa se incheie in timp util ca artistii sa aiba cele 10 minute doar ale lor.

aseara cu 2-3 minute inainte de inceputul show-ului, Cosmin Florea era cu meniul de la Hard Rock Cafe in mina si-l intreba pe Cornel daca vrea si el ceva de mincare. Venea de la o prezentare de moda, unde avusese treaba, ii era foarte foame, stia ca va sta acolo pina la 12 noaptea. Voia sa manince, dar se gindea si la ceilalti. Intimplarea a fost amuzanta pentru baieti care, desigur, atunci erau cu gindul la show.

***

mai am imagini din show-ul de aseara: copiii foarte mici (3-5 ani) care topaiau pe scena la “asa si” stind toate versurile si gindul meu ca in 2-3 ani VUNK va fi cea mai mare trupa rock din RO (stiu, sunt aroganta. dar stiu si cit muncesc baietii astia si ce disciplina si vointa au), nebunia de telefoane care s-au deschis cind Cornel i-a invitat pe spectatori sa faca ei un videoclip pentru “Scapa-ma de ea”, tricourile ude ale baietilor cind au venit in culise in pauza dintre concert si bis, oftatul de relaxare al lui Gabi Maga cind s-a terminat show-ul, tensiunea si incordarea lui Bogdan Crucianu de dinainte de spectacol (aveau o piesa noua pe care o repetasera putin).

***

din ianuarie 2013 mi-am pierdut privilegiul de fan VUNK, nu ma mai uit la concerte ca un spectator, sunt focusata pe cu totul alte lucruri in timpul spectacolelor. fac parte din echipa de comunicare a trupei.

in viata, cistigi ceva, pierzi altceva:)

P.S. Pentru a respecta etica, am cerut voie baietilor sa scriu despre aceste secvente.

2442
cover fila 331013 asasishow VUNK

31013 asasishow VUNK

daca ma enerveaza ceva cu adevarat la colaborarea mea cu baietii de la VUNK sunt doua lucruri: faptul ca nu mai pot sa scriu despre ei ( nu e etic *) si ca nu mai pot fi spectator.

au trecut 10 zile de la 31013 #asasishow, un concert despre care multi oameni din industria muzicala au spus ca a fost cea mai buna productie a unei trupe romanesti realizata in ultimii 20 de ani. cuvintele astea asezate exact in aceasta ordine nu o sa-mi mai spuna nimic peste 3 ani, 10 ani. sunt insa niste secvente pe care as vrea sa le tin minte. si le scriu aici.

*

mina domnului Beligan

inregistrarea mesajului domnului Beligan din deschiderea show-ului s-a facut la Teatrul Metropolis (e descrisa ziua aceea in fila de jurnal a trupei aici). ce nu scrie acolo are legatura cu drumul pe care domnul Beligan l-a facut de la scaunul din mijlocul scenei, unde a asteptat sa fie pregatit cadrul si si-a repetat textul, pina la canapeaua de piele rosie pe care a fost facuta filmarea.

la cei aproape 95 de ani, dupa un accident cerebral, Dl Beligan se deplaseaza folosindu-se de baston si sprijinindu-se de cineva. Mona, asistenta domniei sale, este cea care ii este sprijin de obicei, dar, de data asta, sprijin pentru drumul catre canapeaua pentru filmare i-a fost Cornel Ilie.

cind au ajuns la canapea, Cornel a schimbat priza cu care tinea mina domnului Beligan, transformind-o intr-o punte orizontala ca sa aiba suport si mai mare pina urma sa se aseze. o priza foarte masculina, ca la skandenberg, doar ca palma nu era vertical, ci orizontal spre in sus.

ambele brate s-au incordat si au inceput sa vibreze.

Cornel – care face mult sport si se vede pe corpul lui – sustinea toata greutatea trupului dlui Beligan in palma, iar dinsul – pe muschii caruia anii au inceput sa vorbeasca – se sprijinea cu toata increderea.

in tensiunea aceea care era in ambele brate se afla o emotie enorma. am imaginea asta in minte, precum si momentul in care dl Beligan s-a asezat complet pe canapea: in sincron s-au auzit respiratii de usurare. una lina, inteleapta, asumata cu anii, alta ca de dupa o mare ingrijorare si emotie.

*

fericirea

cind concertul s-a terminat in culise era o altfel de tensiune decit cea care incarcase spatiul in timpul zilei. nu mai era febra pregatirilor, era ceva cald si electrizant si oricare dintre membrii echipei avea nevoie de doar citeva vorbe bune ca sa aiba lacrimi in ochi de fericire.

povesteste foarte frumos despre asta Cristi Stan, managerul trupei, in ultima fila de jurnal pe care a scris-o in filele in care e povestita aventura concertului aici.

acolo, imediat dupa ce Polivalenta se golise de spectatori, am vazut aceasi inclestare a miinilor, aceeasi priza, de data asta putin mai catre vertical, aproape ca la skandenberg, intre Cornel Ilie si Gabi Maga. altfel de sprijin – intru validare, confirmare a muncii si succesului pe care l-au construit impreuna.

putin mai tirziu l-am vazut pe Cornel controlindu-si greu emotiile (cind profesoara de muzica din scoala generala, cea care l-a incurajat sa faca muzica si l-a pus linga Nicu Sarghea, bateristul, intr-o trupa de scoala care acum e VUNK, ii povestea detaliile inceputului), iar  -si mai tirziu – l-am auzit rostind: “sunt fericit”.

*

oglinda spectatorilor

daca am invatat ceva din experienta asta, dincolo de lucrurile profesionale pe care sper ca le voi slefui pentru o data viitoare, am invatat ceva tot din perspectiva spectatorului: cind se termina un concert/ spectacol care va place, spuneti-le asta protagonistilor pe orice cale.

de a doua zi, epuizati fizic si emotional, se incarca si prind aripi din vorbele publicului. asta e de fapt unica unitate de masura care conteaza pentru ei.

altfel, in 2014, la 15 ani de VUNK, stiu sigur ca vor dori sa se spuna ca s-au depasit pe ei – adica “cel mai mare show facut de o trupa romaneasca” – si-o sa dea iarasi pina la ultima picatura de energie pentru asta.

*ca sa rezolv problemele de etica si sa pot scrie pe blog despre concert, am asteptat suficiente (sper) zile ca sa nu para ca folosesc informatiile la care am avut acces pentru cistigarea unei audiente noi. si am cerut voie managerului sa scriu rindurile de mai sus. imi place insa data de astazi 13.10.13 si mi se pare frumos sa pun un punct personal la proiectul 31013, astfel.

foto Petru Ivu si  Mircius Aecrim

3806
victoriespremiile mele in online -“succesul vine cind nu te mai astepti”

premiile mele in online -“succesul vine cind nu te mai astepti”

ai grija ce-ti doresti ca o sa ti se implineasca, stiu vorba asta bine pentru ca mi se intimpla des sa o vad adeverindu-se.

anul trecut imi doream foarte tare sa cistig premii pentru munca mea din online. avusesem un an minunat jurnalistic (cu interviuri pentru blogul meu, nu pentru vreo revista, cu Steve McCurry, Akram Khan, Genny Tartakovski, fusesem la 2 pasi de Demi Moore si Gwen Stefani, prestasem o multime de alte articole originale, continut creat de mine, cu surse, telefoane si deranj. aici anul meu 2012 ca un maraton ), iar la ceremoniile care validau munca oamenilor din online fie ma chemau in juriu, fie nu ma bagau deloc in seama.

in 2013, desi suntem aproape la jumatatea anului, am primit mai mult decit mi-am dorit tot anul trecut: doua dintre cele mai importante premii in online (blogger Pro CSR la CSR Romanian Awards, si Best Woman Blogger la Digital Divas).

si nu m-am dus la niciuna dintre ceremonii sa-mi ridic premiul:)

a fost un inceput de an in care am facut citeva lucruri importante pentru mine in zona jurnalismului (cartea despre X Factor e unul dintre ele, interviul cu frumoasa din jungla e altul, profilul mecanicului de pe locomotiva Trenului Regal intra si el aici,  si mai sunt citeva care-mi sunt dragi, un interviu cu Diana Krall e pe banda si vine curind curind:) ), dar in primele luni ale lui 2013 m-am concentrat mai mult pe proiecte in zona de comunicare ( VUNK, Artisti pentru Artisti – UNITER, Festivalul International de Teatru de la Sibiu).

***

la Digital Divas, Oana Pellea spunea ca “succesul vine cind nu-l mai astepti” si mi se pare ca mi se potrivesc vorbele ei zilele astea.

tot acolo, Cornel Ilie spunea ca “oamenii scriu ca sa fie auziti” si ma gindeam ca eu scriu pentru ca, uneori, vad ( mai degraba simt) in niste oameni sau intimplari detalii care spun alte povesti decit cele pe care le auziti de obicei.

uneori, de la o senzatie pe care nici macar nu o pot verbaliza imi spun “trebuie sa fac reporting in directia asta, o sa iasa ceva”. si traiesc o mare bucurie cind aud “dar eu nu am vazut asta” sau “habar nu aveam ca omul asta e asa.”

si mai scriu pentru ca vreau sa arat partea frumoasa a intimplarilor/lucrurilor in speranta ca , pas cu pas, oamenii care ajung pe aici si citesc vor invata sa caute si ei jumatatea plina a paharului.

zilele astea ma reintorc la scris pentru un proiect pe care-l veti vedea in maximum doua luni si care sper ca va lasa “urme” in online.

*

multumesc frumos celor care m-au votat la Digital Divas.cum va multumesc mult voua celor care veniti zilnic aici ca sa cititi ceea ce scriu.

P.S. ma bucur tare ca printre premiantele Digital Divas s-au aflat si Noemi Revnic si Placerile lui Noe, dar si Liliana Olescu cu lilik.ro. doua tinere doamne pe care le-am stresat nesfirsit ca sa-si gaseasca un loc de exprimare in online, stiind ca au ce spune.

4190
vunk sibiuciteodata am privilegiul de a ramine fan – VUNK la FITS

citeodata am privilegiul de a ramine fan – VUNK la FITS

la ceva mai bine de o luna dupa ce am inceput sa lucram impreuna (prin martie adica), am aflat ca trupa VUNK merge la Sibiu in iunie. intr-o intilnire cu Cristi Stan si Cornel Ilie, ne confruntam programele pe termen mediu ca sa stim cum planificam proiectele si am anuntat ca intre 9 si 17 sunt la Sibiu, unde urma sa ma ocup de comunicarea online a festivalului international de teatru.

“pe 15 si noi suntem la Sibiu”, a zis Cornel.

“ce faceti acolo?”

“cintam in Piata Mare”.

“in Festival?”

“da.”

am facut ochii mari, m-am bucurat. era inca una din coincidentele simpatice care sunt in jurul colaborarii noastre. ne adunam la Sibiu, intr-un loc in care ne e drag tuturor.

***

cind mai erau citeva saptamini au inceput sa se pregateasca pentru concert. si intr-o zi a aparut filmuletul asta.

a fost ideea lui Cornel, scenariul lui si l-au produs singuri. singura mea participare a fost sa-l transform in stire (de la distanta, pentru ca eram plecata din Bucuresti) si doar pentru ca am fost  incintata de rezultat.

dar, inainte de orice, a fost un semn pentru mine ca e important pentru ei acest eveniment. era important si pentru mine – ego-ul isi spunea cuvintul, trebuie sa recunosc – pentru ca veneau in lumea mea: mai aproape de teatru si film, nu erau in lumea rockerilor, a muzicilor. dar nu le-am zis asta pentru ca nu e parte din job, iar ego-ul meu poate sa se descurce in orice conditii, a trecut prin multe.

***

iar simbata seara a fost concertul. habar nu aveam ce au pregatit si, pentru ca backstage-ul mi se pare o chestiune foarte intima si nu-mi place sa fiu acolo (daca nu e vorba de reporting pentru un articol nu gasesc nicio bucurie in a vedea emotiile oamenilor de dinainte de un spectacol, mi se pare ca pierd o parte din ceea ce inseamna magia de pe scena), mi-am gasit un loc bun in public sa ma bucur ca orice fan.

cind a inceput jocul de lasere din deschiderea concertului, o fetitza de 4 ani din fata mea a ramas cu gura cascata. ii arata tatalui ei cu degetul licuricii care ramineau pe acoperisul cladirilor din Piata Mare; locurile unde razele verzi ale laserelor  intilneau o forma plana.

cind s-a lasat noaptea, turnul din Piata Mare se vedea demential pe un cer suparat putin, iar scena luminata, plina de lasere arata foarte occidental.

mai tirziu, o doamna care isi tinea sotul de mina (undeva pe la 30 de ani si ea si sotul), l-a luat in brate si l-a sarutat. erau versurile “Stiu ca nu mai esti ‘amore mio’/ Dar mai da-mi doar o noapte de-adio”.

la “Pierderea lor” o alta fetita care statea pe umerii tatalui ei a inceput sa le faca cu mina baietilor de pe scena. erau la mare distanta de ea, era si intuneric, nu aveau cum sa o vada, dar in gestul ala cu mina ca si cum ai saluta pe cineva pe care-l stii, era mult din ceea ce eu cred ca inseamna magia spectacolului. si era real pentru ca fetita era prea mica pentru a avea orice alta reactie decit una organica, sincera.

la “Vreau o tara ca afara”, au cintat miile de oameni din piata. Cornel le spusese ca tot ceea ce a vazut legat de festival arata ca afara. si oamenii de linga mine erau fericiti ca le era validat orasul si, implicit, erau validati si valorizati si ei.

la “Pleaca”, desigur, a fost delir. sareau ca mingiile, cu mic , cu mare.

au fost peste 15.000 de oameni. super concert. super energie. super trupa. super public.

a aratat si a sunat super occidental (si am putere de comparatie pentru ca am vazut toate celelalte concerte din piata) si,  intr-un mod straniu, desi ma bucuram f mult pentru ce au facut pe scena, pentru prima data mi-a parut rau ca lucrez pentru ei, pentru ca orice as scrie/spune poate fi considerata reclama. (nu e. scriu rar despre ei si tin la etica, nu amestec lucrurile)

*

altfel, me – super happy & super proud. a fost nu doar unul dintre cele mai bune concerte ale lor la care am fost, dar a fost si unul dintre cele mai bune din Ro pe care le-am vazut. de asta am si scris. ca sa pot pune multe fotografii si sa vedeti ceea ce ati pierdut pentru ca nu ati fost in Sibiu.

P.S. in cele 10 zile de FITS, am masurat distantele in “cite Fiecare“: de unde locuiam pina la Teatru – ascultam piesa de 5 ori, iar pina in Piata Mica, unde mi-am petrecut multe dimineti – de 6 ori. desigur, am intrebat in avans daca e piesa in playlist. a fost.

2128
cozunac2coZUnacii prietenei mele, Elena

coZUnacii prietenei mele, Elena

scriu rar despre prietenii mei si despre oamenii cu care lucrez. mi se pare ca nu e etic sa scriu despre ei pentru ca stiu informatii “din casa”. asta e un dezavantaj pentru ei pentru ca nu-i promovez ca pe cei cu care nu am nicio treaba, ba uneori nici nu-i implic in proiectele mele tocmai pentru ca sa nu creada lumea ca e “nepotism”.

de citeva zile tot vreau sa fac o exceptie si sa scriu despre prietena mea Elena Prodan si campaniile ei simpatice.

***

Elena este ceea ce oamenii numesc PR , doar ca ea este doctorand in Relatii Publice. a lucrat multi ani pentru trustul Intact si se afla in spatele comunicarii destepte si coerente pentru citeva vedete din Romania. are un boutique de strategie de PR (EPR) si face niste lucruri foarte simpatice si creative.

cum a fost campania de Paste pentru Chocolat, in parteneriat cu Radio ZU: o editie limitata de coZUnaci – tocmai buni pentru masa de sarbatori. o campanie care e inca in desfasurare si care are si o parte umanitara pe care nici ea, nici Tudor Constantinescu (big boss de la Chocolat) n-o scot in fata si-i iubesc pentru asta: e semn ca o fac din credinta.

coZUnacii au fost lansati in colaborare cu Mihai Morar si Daniel Buzdugan si e pentru prima data cind un cozonac – un produs suta la suta romanesc –  a fost endorsat de vedete autohtone. amindoi simpaticii de la ZU au fost alaturi si in campania umanitara de Paste de la Chocolat, in care am prestat si eu activitati de fapte bune alaturi de preferatii mei Razvan si Dani:)

ce vreau sa spun cu asta: o idee creativa – simpla si eficienta – un joc de cuvinte, a dat nastere la o campanie care s-a realizat cu resurse putine si care a avut acoperire in ziare, pe tv si la radio. pe facebook, dupa ce Mihai Morar a postat despre actiune, Alex Velea, Elena Gheorghe si Daniela Crudu au anuntat ca vor cumpara coZUnaci, ceea ce in termeni tehnici inseamna alt endorsement frumos, obtinut prin puterea ideii, nu prin negocieri de marketing.

si-a facut si o fapta buna.

coZUnacii se mai vind pina inainte de Paste deci puteti sa va cumparati din cele doua restaurante boutique Chocolat – Dorobanti si Centru Vechi.

***

stiti cind m-am hotarit sa scriu despre asta, in ciuda reticentei mele de a-mi promova prietenii? a fost o sincronicitate frumoasa in ziua lansarii coZUnacilor. Cornel Ilie a ajuns din intimplare (chiar super coincidenta, nici eu nu stiam ca era ziua lansarii) in Chocolat si-a fost primul care a cumparat un coZUnac pe care l-a donat catre centrul de batrini unde se duc o parte din incasarile din acest proiect.

cind doi prieteni de-ai mei – care nu au treaba unul cu celalalt – se intilnesc si se ajuta pentru ca asa a fost sa se intimple, e un pic de magie acolo. si mie imi plac lucrurile astea.

*

sunt foarte mindra de prietena mea Elena care face multe lucruri frumoase si imi mai cer o data scuze ca nu scriu mai des de ea.

Love u:)

 

2277
vunk4vunk – trying to keep my magic

vunk – trying to keep my magic

acum citeva zile in timpul unui seminar vorbeam despre cum, cu aceleasi informatii, poti face o stire tabloid sau una quality. am exemplificat cu doua stiri despre VUNK pentru ca stiam tot mecanismul din spatele lor . eu le scrisesem. ( aici stirea tabloid si stirea quality)

dupa ce au trecut de informatia propriu zisa si de surprinderea ca poti schimba tonul unei stiri extrem de usor, fetele de la seminar au zimbit la auzul numelui lui Cornel Ilie care era citat in stiri. cineva m-a intrebat daca-l cunosc, am raspuns ca da si toate fetele au facut ochi de caprioara. am auzit si oftaturi suave.

daca asta s-ar fi intimplat anul trecut, fie as fi trecut relaxata peste reactia lor, fie am fi comentat “ca fetele” cit de simpatic e liderul trupei VUNK. de data asta, am simtit cum mintea mea incepe sa mearga pe un pattern cunoscut, puneam intrebari dupa o schema pe care am vazut-o scanata in citeva secunde in cap si check-uiam fiecare etapa: faceam un profil analiza.

diferenta intre anul trecut si momentul de acum e una simpla: lucrez cu simpaticii de la VUNK la brandingul lor, la imaginea si promovarea lor.

iar cind am plecat de la studenti aveam o dilema: cum sa fac sa nu pierd “my magic”, sa ramin fan al trupei sa ma pot bucura cu mintea si inima curata de parerile celor care au aceleasi pasiuni ca si mine, in ciuda faptului ca incep sa stiu mult din “bucatarie” si ca, pe termen lung, sper sa provoc eu unele lucruri care sa genereze simpatie pentru fani.

***
sa lucrez cu VUNK e mai mult decit o onoare, ador momentele in care vad lucruri “din spate”, in care pot anticipa directii si… ador multe. orice moment in care ma gindesc la ce le-ar fi bine e ca un “payback time” pentru momentele de bucurie pe care mi le-au adus.

sper ca intr-un an sa fac o prezentare – la Zilele Biz sau la un alt eveniment care are in atentie si brandingul – despre lucrurile minunate pe care le-am facut cu trupa VUNK (pentru ca stiu ca le vom face).

dar i-am avertizat ca dupa un an voi scrie un story despre Cornel – fetelor pregatiti-va!!! – pentru ca vreau de multa vreme sa scriu un profil despre el si nu ne-am coordonat programele. ce reporting mai bun decit un an om la om pe tot terenul as putea face?!:)

***

am spus de multe ori ca sunt un mare fan VUNK. am scris multe articole pe muzica lor; am iubit si m-am despartit pe muzica lor; le-am chinuit cintecele intr-un fel in care s-au plins pina si vecinele (batrine si cam surde); ba chiar am un amic care ride de mine si de trasnaile pe care le-am facut in viata spunind ca sigur sunt in targetul trupei pentru ca am parcurs traseul complet de la “o minune” (aka Balada pentru o minune) pina “sa speram ca mai am inca o sansa” (aka Fiecare) fiind stresat de cite ori a ascultat aceste cintecele.

zilele trecute mi-am dat seama ca as putea pierde magia asta, proiectia experientei mele de viata pe versurile unui cintec VUNK si m-am necajit.

pe drumul de la facultate catre casa, dupa intilnirea cu studentii, mi-am promis ca o sa ma duc, la 2-3 luni, la un concert VUNK ca si cum nu as fi aflat nimic despre ei, ca un fan. to keep my magic.

am profitat in seara asta ca au cintat in Centru Vechi, la doi pasi de casa mea. le-am spus ca ma duc la concert dar ca nu ma duc sa vorbesc cu ei. ca ma bucur de spectacol in felul meu, egoist.

m-am bucurat si m-am uitat la oameni. desigur, m-am si gindit – in functie de reactia celor de linga mine  – ce lucruri simpatice sa facem, dar de asta stiu ca nu o ma sa dezvat.

still working to keep my magic.

2247
Cover ebookprietenie

prietenie

in conditii normale si dupa atit de multi ani de presa, sunt antrenata ca atunci cind ma suna cineva sa-mi spuna “hai la o emisiune tv sa vorbim” sa merg linistita si sa comentez fara emotii orice lucru din aria mea de competenta.

in conditii normale.

am facut asta de zeci de ori, nici n-am clipit.

***
astazi insa cind m-au sunat de la Antena 1 sa merg sa vorbesc despre carticica mea prin care incerc sa arat ca un show tv ca X factor nu inseamna doar competitie, lucrurile s-au schimbat.

am intrat in panica.

in primele 10 minute nici n-am stiut ce sa scriu in prezentarea cartii pe care eu am scris-o. pur si simplu totul era alb in capul meu. curat. vid.

am cautat-o pe Ana Maria Onisei (cea care a fost editorul cartii) sa-mi gasesc un sprijin, dar nu era online. muncea pentru ziarul la care lucreaza,

am cautat-o pe Elena Prodan care mi-a fost tovaras de vizionari de gale X Factor si – pina sa-mi raspunda, ca sa reintru in ritmul in care am scris toate cele 180 de pagini ale cartii – m-am reintors la youtube si la cintecelul pe care l-am ascultat pe repeat in cele doua luni de scrieri si rescrieri.

am scris prezentarea si Elena a citit-o ca plasa de siguranta pentru saltul in gol pe care urma sa-l fac: ceea ce am scris pleca de la mine, nu-mi mai apartinea, era lasat judecatii lumii – care e pregatita sa-i caute greseli copilului meu, pentru ca nu-l iubeste cum il iubesc eu.

dupa ce a citit, Elena m-a intrebat:

– vrei sa merg cu tine la tv?

si mi s-a parut cel mai frumos lucru din lume; nu mai trebuia sa ma concentrez pe propria-mi persoana, aveam un tovaras cu care sa vorbesc orice altceva.

In Antena, ma astepta Catalin Anchidin – cu care am impartit multe ore de vizionari de filme la TIFF si care m-a scos din stres imediat cu citeva glume.

restul e istorie despre oameni buni si despre prietenii frumosi pe care-i am. care au sharuit pe paginile lor cartea la care am lucrat.

***
stiu ca pare suprarealist, dar eu sunt unul dintre cei mai norocosi oameni din lume: inclusiv Cornel Ilie – cel care cinta piesa pe care eu am ascultat-o tot timpul cit am scris – a sharuit carticica mea.

m-am oprit in cintecul trupei VUNK dupa ce , in timp ce el curgea dintr-un playlist lung, am gasit solutia structurii capitolului care se cheama INCEPUTUL SFIRSITULUI. am asociat melodia cu o victorie si -am cintat (urlat, mai degraba) de nenumarate ori refrenul in zilele in care am scris. pentru mine a avut de fiecare data conotatii de victorie, desi versurile sunt f triste.

***

multumesc

***

puteti gasi cartea aici

2644
vunkin seara asta nu scapa nimeni fara emotii

in seara asta nu scapa nimeni fara emotii

– Ai emotii?, a fost prima intrebare cu care l-am lovit pe Cornel Ilie aseara.

– Da.

Tocmai intrasem in Sala Polivalenta, la repetiile pentru concertul de lansare al albumului Vunk, “Nu scapa nimeni (de emotii)” si eram fata in fata cu o scena mare, spectaculoasa, cu o scenografie care imi amintea de oricare super concert rock de afara.

Cu citeva minute inainte repetasera Smiley si Andra –  invitati speciali in concert – iar baietii din trupa erau intr-o mica pauza in asteptarea lui Puya. Pe scena insa 20 de tehnicieni instalau decorurile sub supravegherea Andreei Rotaru (scenograf) si a lui Cristi Singer (regizor).

Alti 20 de tehnicieni misunau prin sala cu tot felul de treburi: reglau plasmele care sunt incadrate in ziare uriase in paginile carora sunt scrise lucruri simpatice (ziarele se numesc Rock Times si te duc cu gindul la ceea ce ar trebui sa fie presa viitorului, un mix de text si multimedia sofisticata); carau tot felul de cabluri; instalau o scena suspendata deasupra publicului numita OZN de scenografa.

De fapt, in staff-ul tehnic sunt 200 de persoane, iar asta va da un semn al amplorii evenimentului.

Culmea este ca totul e facut cu resurse proprii, fara sponsori care sa dea sume mari de bani, iar bugetul depaseste citeva zeci de mii bune de euro. Cind zic citeva, nu ma refer la 3-4 🙂 Dar asa sunt baietii de la Vunk, fac totul singuri, ca sa arate ca se poate si altfel in Romania, ca poti avea concerte “ca afara” la care spectatorii sa cumpere bilet pentru experienta completa pe care o vezi pe scena.

Partea mai putin avantajoasa pentru Vunk este ca ei au foarte mult bun simt si nu se lauda cu ceea ce fac si pina nu vezi cum arata un concert de-al lor, nu intelegi standard-ul pe care si l-au setat. Mi s-a intimplat mie cu concertul de la Otopeni de acum 2 ani despre care multa lume imi spusese ca a fost cu super desfasurare de forte, dar pina nu am vazut DVD-ul, cuvintele mi se pareau ca vorbesc despre ceva ce am mai vazut la artistii romani.

*

De asta m-am cerut aseara la repetitii, spre incruntarea lui Cornel care nu vrea sa strice nimic din surpriza spectatorilor, dar eu am vrut sa merg acolo, sa vad putin din ce se intimpla in avans ca sa va povestesc; ca sa nu regretati zilele viitoare ca n-ati fost diseara de la ora 20.00 la Polivalenta.

Unul dintre cele mai spectaculoase momente ale serii este pe melodia mea preferata din noul album, Fiecare. Tot ce va spun in avans este ca , in ciuda fricii de inaltime, Cornel e deasupra spectatorilor.

“Nu puteam sa stric un moment pentru o frica de-a mea”, mi-a zis cind l-am intrebat cum naiba de a acceptat sa faca asta stiind ca la inceputul anului n-a prea vrut sa se apropie de marginea unui acoperis de cladire pentru o filmare. Raspunsul lui arata cita determinare si dorinta exista pentru ca show-ul acesta sa arate impecabil.

Va fi un prolog – ca la marile concerte – cind vi se va da o cheie pentru fiecare dintre elementele de pe scena. Un prolog care are legatura cu emotiile, desigur 🙂

Va fi si un moment unplugged cu o reinterpretare a unui cintec foarte cunoscut.

Vor fi invitati speciali si o energie buna (ca sa intelegeti atmosfera si energia din spatele concertului: Puya ieri dupa repetitii a fost anuntat de producatoarea show-ului, Gina Stroian, ca trebuie sa ajunga la 20.30  la sala, iar el a replicat “pai vin mai devreme, cit sa stau acasa?!” )

***

– Ai emotii?, l-am intrebat si pe Cristi Stan, managerul trupei, cel care a pus putina ordine si business linga talentul lui Cornel si -a ajutat ca Vunk sa fie astazi una dintre cele mai difuzate trupe la radiourile din Romania.

– Da. Mari. Dar toata lumea are; si tehnicienii, si cei de la sonorizare, si soferul a zis dimineata ca are emotii.

 

Cum ziceam, in seara asta nu scapa nimeni fara emotii; si voi sunteti inclusi in experienta asta daca veniti la Polivalenta de la ora 20.00

 

2282
europa fm desteptareaDe ce cinta Monica Anghel cu Vunk?:)

De ce cinta Monica Anghel cu Vunk?:)

scriu aceste rinduri ascultind noul album VUNK, Nu scapa nimeni (fara emotii), lansat astazi cu Gazeta Sporturilor.

 l-am cumparat de dimineata, pe drum catre Europa FM unde am luat micul dejun cu Monica Anghel, Vlad Petreanu si George Zafiu – simpaticii de la Desteptarea.

A fost o vinere speciala pentru ca nu merg des la Europa FM in studio, chiar daca zilnic povestesc despre filme la ora 17.50, iar vineri la 9.07 dimineata va recomand ce sa vedeti in cinematografe in week end, dar simpaticii au vrut sa ne bem cafeaua impreuna.

*

am profitat de intilnire ca sa-i pun “gind rau” Monicai care mi-a promis ca se va gindi serios sa faca un one woman show – dramatic – ca sa vedeti o parte a talentului ei care nu e exploatat foarte mult. de cite ori prind ocazia (am facut-o si cind am scris despre ea in Tabu) o “cicalesc” sa arate lumii ce talent actoricesc are pentru ca publicul o stie din zona de comedie, dar sunt putine femei in Romania care sa poata sa cinte si sa faca actorie cum poate ea.

(acum ca am facut public asta, nu mai are incotro 🙂 )

din vorba in vorba am aflat cum a aparut cintecelul Ploaie fara nori de pe noul album Vunk, cintec in care Monica face un duet cu Cornel Ilie.

Monica a citit un interviu in care Cornel declara ca i-ar placea sa cinte cu ea si cu Loredana Groza, asa ca la una dintre interventiile de la Europa FM cind i-au avut invitat pe cei de la VUNK, i-a spus direct “am citit ca vrei sa cinti cu mine. si eu vreau sa cint cu tine. cum facem?”

🙂

imi place povestea asta pentru ca arata ca si la nivelul lor, de super artisti cu super notorietate , exista o fragilitate a debutului unei relatii; au si ei emotii cind intilnesc pe unul “de-al lor” pe care-l admira si cu care vor sa lucreze.

daca veniti la concertul din 14 noiembrie, nu doar ca o sa ma vedeti in primul rind cintind vers cu vers citeva dintre cintece, dar ii puteti asculta pe Monica si Cornel cu Ploaie fara nori.

dupa ce se incheia matinalul de la Europa FM, Monica se ducea la repetitii cu Vunk.

***

altfel, era mare veselie in studioul Europa FM. desi ajunsesem cu ochii mici de somn, am plecat cu super adrenalina si super vesela. Vlad imi zicea ca el pleaca obosit de cit de mult ride in timpul emisiei.

mi-a placut mult, poate ma mai duc (daca ma mai invita sa ne bem cafeaua cu totii, dupa ce le-am bulversat astazi programul 🙂 )

 

 

2080
vunkperseverenta VUNK

perseverenta VUNK

am fost saptamina trecuta la lansarea DVD-ului La inaltime al trupei VUNK.

cind am vazut pe ecranul din cinematograf  making of -ul DVD-ului, cu imagini din concertul La inaltime, am avut un gind pe care as vrea sa-l scriu si aici.

***

de-a lungul timpului Vunk a trecut prin multe incercari, si-au schimbat componenta trupei, si au trecut peste bariera ridicata oricarei trupe:  cum te opui trecerii timpului si ramii “actual”.

niciunul din membrii trupei nu a fost implicat in vreun scandal, chiar si despartirile au fost …perfecte, fara nimic care sa atraga atentia. n-am stiut niciodata care au fost greutatile trupei, noi spectatorii adica, desi sunt sigura ca au trecut prin multe momente de rascruce.

***

n-am fost la concertul La inaltime, de la Otopeni la sfirsitul anului trecut, dar vazind imaginile pe ecran si intelegind amploarea lui – un show cu desfasurari de forte impresionante – am avut un mare sentiment de bucurie pentru Cornel Ilie si colegii lui: ceea ce vedeam arata ca un super concert international.

si brusc m-am gindit la perseverenta lui Cornel de a duce mai departe aceasta trupa. si nu in orice forma, ci la un super nivel.

iar in ultimele luni trupa Vunk a fost super “cintata” cu “Vrem o tara ca afara” sau “Pleaca, miine o sa-mi treaca”, ceea ce e o frumoasa lectie pentru noi astialaltii : sa perseveram cind credem in ceea ce facem si sa tintim mereu cit mai sus daca vrem sa fim la inaltime.

P.S. ca sa intelegeti nivelul la care s-a lucrat, spotul de promovare al DVD-ului a fost realizat de Corneliu Porumboiu.

2303
cornel-ilieera miercuri spre joi…

era miercuri spre joi…

Cornel Ilie de la Vunk si-a facut blog, sCORNELi, iar asta inseamna ca de astazi o sa vedeti o alta fata a lui Cornel. una care va placea foarte mult doamnelor si domnisoarelor.

ca sa va conving, am sa va spun ca si mie mi s-a intimplat la fel , cu ceva ani in urma.

***
stiu sigur ca era intr-o duminica atunci cind am descoperit Balada pentru o minune, cintec proaspat lansat de Vank. mai ascultasem nenumarate piese ale lor, dar cu asta a fost ceva special. am ascultat-o in duminica aceea (acum multi ani) cred ca mai bine de 5 ore pe repeat. atit de mult o ascultasem incit la fiecare noua redare mi se parea ca spatiul dintre notele muzicale se dilata si ca pot simti tot ce e in jurul liniei melodice de baza. nu am mai trait aceasta senzatie cu niciun alt cintect (romanesc sau strain)

n-am o explicatie de ce mi-a placut cintecul acesta atit de mult, nu sufeream dupa vreo iubire, eram bine mercic , voioasa si fericita, dar atunci am dezvoltat o simpatie speciala pentru trupa lui Cornel Ilie.

mai peste ceva vreme am aflat ca vocalul trupei scrie si scrie f bine. si am avut nevoie de vreun an sa-mi fac curaj sa-i cer lui Cornel sa citesc o proza de-a lui. si-acum mai stiu o secventa cu o oglinda, in care personajul masculin isi vede iubita cum se pregateste pentru o zi noua de munca.

asa am inceput sa ma uit altfel la Cornel: nu mai era doar domnul frumusel dupa care ofteaza fetele (ma iertati sunteti star rock:) ) , ci si un abil utilizator al cuvintelor – cu alt scop decit vrajirea fetelor in cauza.

peste alta vreme, Cornel a facut un gest pe care-l mentionez adesea in speech-urile mele motivationale. cind imi era mai greu si mai greu cu revista Tabu (care tocmai iesea din trustul Catavencu si era la un pas de a disparea de pe piata), Cornel – care vorbise (prin mailuri!) cu mine de maxim 3 ori in viata – mi-a trimis un super mesaj de incurajare. simplu, sincer si foarte foarte emotionant. si-acum mi se pare incredibil cum s-a gindit el atunci, cind mi-era greu sa ma incurajeze. si pentru ca stiu cit de mult a insemnat pentru mine mesajul acela, de atunci de fiecare data cind cineva se afla intr-o cumpana profesionala, ii trimit un mesaj de incurajare. nu conteaza cit de bine ne cunoastem si de cite ori am vorbit: stiu ca mesajul o sa conteze si ar putea sa-i dea aripi. pentru ca si mie mi s-a intimplat.

***
asa ca eu il stiu, mai degraba il simt, un pic altfel pe Cornel Ilie decit imaginea lui de pe scena. dar pentru ca acum are blog si va scrie des despre el si despre ceea ce-l intereseaza, o sa-l descopere cit mai multa lume.

tot asa cum o sa descoperiti ca distinsul domn Cornel Ilie nu face nimic la intimplare: blogul si-l lanseaza cu un concurs care se numeste “Era miercuri spre joi/ restul continuati voi” si are ca premiu o pereche de tenisi dupa un design Cornel Ilie, realizati de Mihaela Glavan. Alaturi de Marius Manole, George Zafiu si Oana “bebelusa” Ionita, jurizez acest concurs 🙂 detalii aici.

Bafta voua la concurs si bafta lui Cornel cu blogul lui.

2775

eurovision 2009

tot vreau sa scriu ca asta a fost preferata mea. si ca l-am bodoganit in gind pe zafiu ca nu i-a dat nota mai mare.
mai zaff, mai.:P
*
Pleaca – Tina si Cornel Ilie de la Vank.
*
domn Cornel Ilie scrie f bine. lucreaza la un roman, dar nu vrea sa-l arate nimanui:) inca.
mmmm?

1540

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!